Criminologie curs 3

Tehnici de cercetare criminologica :

1.Observarea - e o tehnica fundamentala de percepere sistematica și planificata a
fenomenului infracțional . Aceasta tehnica ridicând anumite probleme legate de adaptarea la
obiectivele concrete ale cercetării criminologice , de adecvarea ei la Eșantioanele studiate , dar
și de cadrul relației dintre observatori și observații.
Observarea presupune surprinderea, urmărirea și examinarea manifestărilor comportamentale
care se poate realiza asupra unor subiecți sau asupra unor grupuri de subiecți , după caz , aflate
fie în stare de detenție , fie in libertate .
Tipuri de observare :
A. In funcție de relația observatorului cu realitatea observată :
->directa/nemijlocita
->indirecta

B. In funcție de etapa cercetării :

->globală care privește un complex de situații
->parțiala axata pe o anumită tematica

C. In funcție de obiectivele și scopurile urmărite :

->sistematizata/de tip cantitativ
->nesistematizata/de tip calitativ

D. In funcție de poziția observatorului fata de obiectul de studiu :

->externa in situația in care observatorul se afla in afara sistemului studiat
->interna când observatorul se afla in cadrul grupului studiat și chiar participa la viața acestuia
( observatie participativa )
Avem diferite tipuri de observatori , observația putandu-se realiza de către un cercetător
individual sau de către o echipa de cercetători. Observatorul poate rămâne anonim sau poate fi
cunoscut se către membrii grupului observat.

Caracteristica principala a acestei tehnici de cercetare criminologica rezidua in faptul ca

principalul instrument de culegere dar și de evaluare a datelor este chiar instrumentul uman și
anume, observatorul cercetător .

Stabilirea contactului cu subiecții observați . De obicei , criminologul ia contact cu subiecții

observați atunci când aceștia, infractorii , sunt descoperiți de organele competente și , de
regula , observarea criminologica se realizează ori in mediu închis (penitenciar etc) sau in mediu
deschis. In cadrul observații cu mediu închis , avem un univers restrâns de observatie care
practic reduce nevoile și aspirațiile subiectului observat , modifica reacțiile acestuia astfel încât
pentru a avea o imagine completa a unui studiu de observatie e necesar ca observarea in mediu
închis sa se completeze cu cea in mediu deschis .

Tehnica centrala este reprezentata de CHESTIONAR , fiind una din cele mai dea utilizate metode
de cercetare criminologica pt ca ea nu poate fi utilizată in cele mai diferite scopuri , ci și in
eșantioane mari cu o structura eterogena și dispersate foarte larg din p de v teritorial .

2.CHESTIONARUL este aplicat de principiu in cazul studiilor privind reintegrarea

postconfnatorie , in predicția comportamentului delincvent , dar și pentru a măsura reacția
socială fata de comportamentele ilicite .
Tipuri de chestionare :
A. Dupa natura informației cerute :
->chestionar de date factuale care cuprinde întrebări ce se referă la date , fapte , evenimente ,
împrejurări de natura obiectiva prin care se urmărește fie identificarea persoanelor chemate sa
răspundă la întrebări, fie determinarea nivelului de cunoaștere al acestora
->chestionar de opinie care urmărește investigarea unor factori de natura subiectiva
B. Dupa momentul codificării informației :
->chestionare precodificate/închise: limitează opțiunea subiectului la una din variantele fixate
de răspuns (da,nu,nu știu)
->chestionare postcodoficate care lasă libertate subiectului atât in a’si formula conținutul
răspunsului , cât și forma de exprimare
->chestionare mixte care folosesc ambele tipuri de întrebări

Alcătuirea chestionarului care pentru a avea eficientă trebuie sa aibă o forma atrăgătoarea din
perspectiva subiectului , cu întrebări formulate cât mai concis și mai simplu , cu o dimensionare
echilibrata , dar și cu un mod de formulare a întrebărilor accesibil , cat mai apropiat de limbajul
comun și fără a se folosi termeni de specialitate sau cu înțeles echivoc . Întrebările nu trebuie sa
fie sugestive .

Un chestionar trebuie sa aibă următoarea formula :

- Intrebări introductive sau de contact care pregătesc subiectul sa ia contactul cu problema
investigata
- Intrebări de trecere care pregătesc abordarea problemelor ce constituie de fapt tema
chestionarului
- Intrebări de tip filtru care presupun o selecție printre subiecții destinatari ai chestionarului
- Intrebări bifurcate care separa răspunsurile pozitive de cele negative și oprereaza o noua
selecție a subiectilor
- Intrebări de indentificare care ajuta la separarea și identificarea subiectilor in funcție de date
de ordin personal
- Intrebări de control care presupun o anumită recurență și eventual reformulare a unor
întrebări anterioare pentru a verifica dacă subiectul a înțeles sensul întrebărilor , respectiv dacă
exista contradicții in răspunsurile date .

3.INTERVIUL este o tehica mai sensibilă de investigare și aprofundare a unor trăsături legate
nu doar de aspecte factuale , cât și aspecte ce țin de persoana infractorului (opinii , motivații ,
atitudini etc.). Aceasta tehnica se deosebește de chestionar pentru ca reprezintă o tehnica de
cooperare verbala între 2 persoane , care din perspectiva criminologica se numește anchetator
și anchetat , și care permite primului (anchetatorul ) sa culeagă ex propri sensibus date de la
persoana anchetatului .
Tipuri de interviu :
A. In funcție de gradul de formalism:
->formal care se caracterizează prin faptul ca întrebările , numărul , ordinea și formularea lor
sunt prestabilite , relația de Comunicare între cei 2 fiind destul de limitată sub acest aspect
->flexibil/neformal care presupune lipsa unor întrebări prestabilite , dar și o libertate mult mai
mare a anchetatorului in dirijarea cursului interviului
->cazual/conversație care se desfășoară ca o convorbire , un schimb permanent de păreri între
intervievat și anchetator in care , de asemenea, rolul activ este al anchetatorului
->ghidat/concentric care se apropie de interviul formal , însă nu are rigiditatea acestuia ,
presupunând o lista de probleme abordate , sistematizate de către operator și supusa atenției
anchetatului , imbinandu’se in practica atât elemente formale , cât și informale .

B. In funcție de modalitatea in card sunt culese și interpretate datele :

->direct care presupune o modalitate directa de adresare a întrebărilor și interpretate a
rezultatelor
->indirect care reprezintă o modalitate ocolită de culegere a datelor urmarindu’se obținerea
informațiilor atât din reacția anchetatului , cât și din modul de formulare al răspunsului fără
însă o exista o precizare clară a formulării întrebărilor .
->clinic utilizat cu precădere in psihiatrie , examenul psihiatric al infractorului fiind relevant sub
aspectul relaxării personalității acestuia , scopul acestui interviu fiind acela de a reconstitui
trecutul sau pe baza mărturiilor sale

C. In funcție de natura relației între anchetator și persoana intervievata :

->sensibil caracterizat printr’un comportament de simpatie din partea operatorului , de
înțelegere și încurajare a subiectului anchetat
->neutru care presupune o atitudine de indiferenta din partea anchetatorului
->ever care se aseamănă cu un interogatoriu și care e o metoda care se recomanda a fi evitat
Realizarea interviului presupune mai multe etape :
->.Priza de contact - momentul solicitării interviului și este unul foarte relevant . De principiu ,
subiectul intervievat manifesta neîncredere , suspiciune in special când interviul se realizează in
regim de deținere . La acest moment trebuie evitate din partea anchetatorului manifestări care
sa sădească in minte intervievatului ideea ca răspunsurile sale ii pot influența in mod negativ
situația legală. Operatorul trebuie sa dea asigurări in privința confidențialității răspunsurilor.

4.Tehinca DOCUMENTARA care reprezintă o tehinca specială de recoltare și manipulare a

datelor cuprinse in documente , principala caracteristica reprezentând modul de lucru prin
intermediul lecturii documentelor și nu prin contactul uman cu realitatea .
Tipuri de documente :
->statistica oficială - se obțin date importante referitoare la faptele penale prin perspectiva
numărului recurentei și naturii acestora , dar și date privitoare la făptuitori , documentele fiind
atât din domeniul penal , cât și social sau economic . Din acest izvor documentar obținem
rezultate privitoare la criminalitatea aparenta și nu cu privire la criminalitatea reala , motiv
pentru care nu poate fi un instrument de lucru izolat .
->dosarele ce au ca obiect cauze penale - obținem date relevante privind scopul si mobilul
infracțiunii , dar și anumite trăsături de personalitate ale infractorilor
->reacția socială evidențiata in MASS media , sigurul instrument care trebuie privit cu rezerva
rigoare prin raportare la scopul realizarii materialelor de către MASS media , respectiv nivelul
restrâns de cunoștințe tehnice in realizarea acestor materiale

Tehnici secundare , scopul acestora fiind pe de-o parte dezvăluirea trăsăturilor psihologice ale
infractorilor din perspectiva factorilor de inadaptare , fapt care permite formularea unui
diagnostic și a unui pronostic social , dar și elaborarea unui tratament reintegrativ in societate .

5.TESTUL ca proba care implica rezolvarea unor sarcini identice pentru toți subiecții examinați
, realizând o apreciere a capacității lor intelective pe de’o parte , pe de alta parte a realității de
reacție a individului in anumite situații concrete .
2 categorii de teste :
->de eficientă care studiază aptitudinile operaționale ale subiectului (de inteligenta )
->de personalitate care au ca scop dezvăluirea acelor trăsături individuale care determina
reacția intr’o anumită maniera , intr’un anumit caz dat , scopul fiind pe de’o parte delimitarea in
plan psihologic a infractorului de noninfractor , iar pe de alta parte posibilitatea stabilirii unei
corelații între criminalitate și anumite tipuri de personalitate.

MARILE CURENTE CLASICE ALE CRIMINOLOGIEI

Primul curent care a apărut se referă la orientarea biologica sau antropologic biologica ,
iar in cadrul ei sunt reunite teorii care conferă factorilor biologici o importantă hotărâtoare in
geneza crimei . Caracteristic pentru ansamblul acestei orientări este limitarea obiectului
criminologiei la studiu infractorului , precum și încercarea de a demonstra existența unor
trăsături specifice de ordin bioantropologic care diferențiază infractorul de non-infractor ,
trăsături care determina practic comportamentul antisocial al individului .
Caesarie Lombrozo care a creat criminologie antropologica și este primul care a introdus
Teoria atavismului evoluționist.
atavismul = apariția la un descendent vegetal sau animal a unor caracteristici care nu sunt
proprii tipului respectiv , dar aparțin ascendenților îndepărtați .
Originea teoriei lui Lombrozo este una care se regăsește in teoriile evilutioniste ale lui
Darwin , dar și in lucrări de frenologiei (studiul craniilor ) ale medicului vienez Frederic Gal ,
precum și in alte audio de fizionomie sau de degenerescența a speciei umane. A făcut un studiu
asupra a 3000 de militari in scopul stabilirii unor diferențe fizice între locuitorii unor diferite
regiuni din Italia . In primele ediții ale unei lucrări , Lombrozo a explicat concepția cu privire la
corelațiile între anomaliile craniului și funcțiile creierului și alte trăsături ale individului și a
subliniat ceea de numea el stigmate anatomice (malformații ale scheletului și ale cutiei
cramiene , asimetrii ale corpului , dezvoltări masive ale maxilarele , anomalii ale urechilor ,
ochilor etc.)
 Ulterior , Lombrozo a largit’o incluzând și o anumită degenerescența epileptică , precum
și alte anomalii de natura constituțională și psihologică . Ulterior lui Lombrozo au apărut ai alte
teorii , numite Teorii ale eredității . Exponentul acestor teorii este Charles Goring care a susținut
importanța factorului ereditar in geneza criminalității și practic a introdus o noua ipoteza de
cercetare care a înlocuit temporar Teoria atavismului introdusă de Lombrozo . Pentru a-si
susține aceasta teorie el a indicat și anumite cercetări care aveau in vedere următoarele
aspecte : studii de arbore genealogic , asupra gemenilor dar și cercetări de antropologie
comparata .