Cărţile lui Aristotel şi Antichristul

Categoria Filosofia religiei

În secolul al XIII-lea, majoritatea teologilor cred că s-a apropiat

sfârşitul lumii. Fraza “în aceste zile din urmă” e frecventa în scrierile
timpului. Există şi convingerea că teribilul Antichrist a început să
amăgească oamenii.

Este invocat, îndeosebi, un verset din profeţia lui Daniel (12: 4). Iată
conţinutul lui: “Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte
cartea pînă la sfârşitul vremii. Mulţi o vor cerceta cu de-amănuntul şi
va creşte ştiinţa”, pertransibunt plurimi et multiplex erit scientia.
Fiindcă bibliotecile au crescut, fiindcă nimeni nu mai poate stăpâni
întreaga știință, teologii cred că lumea e în amurgul ei.

Pornind de la evidenta creştere a cunoaşterii, o viziune surprinzătoare

propune, de exemplu, Alexander Neckam (1147-1217). El afirmă că
Aristotel a luat cu sine în mormânt “cele mai subtile scrieri ale sale”
(subtilissima scripta sua). Filosoful a pecetluit mormântul cu o serie de
formule magice. Mormântul a rămas multă vreme necunoscut.

1
Estimp, Antichristul a dezlegat formulele. A pătruns în mormânt şi a
studiat minuţios scrierile. Tocmai aceasta e ştiinţa care îi permite să
facă minuni şi să convingă mulţimile că el este Dumnezeu.

În schimb, cel ce va găsi mormântul lui Aristotel şi va vedea că e gol

va fi în măsură a infera din acest fapt prezenţa Antichristului şi faptul
că lumea e în amurg. “S-ar putea să fie adevărat”, Citind aceasă
legendă, Henry de Harclay, cancelar al Universităii Oxford (care era,
totuşi, un sceptic), a spus: "S-ar putea să fie adevărat"...

Imaginea mormântului deşert şi subita resurecţie a unei cunoaşteri de

natură demoniacă vor impresiona pînă târziu imaginaţia medievalilor

Emil Gheţu