UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZARE: PEDAGOGIA INVATAMANTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR
ANUL 1, CONVERSIE
STUDENT: ZAMFIR (NOVAC) SIMONA-CRISTINA
TINERETE FARA BATRANETE SI VIATA FARA DE MOARTE

De Petre Ispirescu

Finalul nefericit din poveste :

‘’ În cele mai de pe urmă, ajunse la palaturile în cari se născuse. Cum se dete jos, calul îi sărută mâna şi îi zise:

– Rămâi sănătos, că eu mă întorc de unde am plecat. Dacă pofteşti să mergi şi d-ta, încalecă îndată şi aidem!

– Du-te sănătos, că şi eu nădăjduiesc să mă întorc peste curând.

Calul plecă ca săgeata de iute.

Văzând palaturile dărămate şi cu buruieni crescute pe dânsele, ofta şi, cu lacrămi în ochi, căta să-şi aducă aminte cât
era odată de luminate aste palaturi şi cum şi-a petrecut copilăria în ele; ocoli de vreo două-trei ori, cercetând fiecare
cămară, fiecare colţuleţ ce-i aducea aminte cele trecute; grajdul în care găsise calul; se pogorî apoi în pivniţă,
gârliciul căreia se astupase de dărămăturile căzute.

Căutând într-o parte şi în alta, cu barba albă până la genunchi, ridicându-şi pleoapele ochilor cu mâinile şi abia
umblând, nu găsi decât un tron odorogit; îl deschise, dară în el nimic nu găsi; ridică capacul chichiţei, şi un glas
slăbănogit îi zise:

– Bine ai venit, că de mai întârziai, şi eu mă prăpădeam.

O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de se făcuse cârlig în chichiţă, şi căzu mort, şi îndată se şi făcu ţărână.

Iar eu încălecai p-o şea şi vă spusei dumneavoastră aşa.’’

Finalul fericit rescris de mine:

‘’In cele mai de pe urma, ajunse la palaturile in care se nascuse. Cum se dete jos, calul ii saruta mana si ii zise:

-Incaleca indata si aidem! Te voi urma oriunde!

-Mai zabovim putin, spuse Fat-Frumos! (fiecare coltisor amintindu-I de prea frumoasa-I copilarie!)

Acolo palaturile inca erau luminate ca Steaua din cer picate, si ingrijite de o prea frumoasa fata pe nume
TINERETE … Totul era de poveste si de povestit… Dintr-o data si barba alba i se facu ca odinioara, era tanar si
frumos mai ceva ca un fat nascut din lacrima, de aceea I se si spune FAT-FRUMOS! Aici il astepta TINERETEA
FARA BATRANETE SI VIATA FARA DE MOARTE,ii intinse mana si traiesc fericiti chiar si azi, in zilele
noastre! Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa! ‘’

Sau alta varianta de final fericit :

‘’-Bine ai venit, ca de mai intarziai, si eu ma prapadeam.

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZARE: PEDAGOGIA INVATAMANTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR
ANUL 1, CONVERSIE
STUDENT: ZAMFIR (NOVAC) SIMONA-CRISTINA
Moartea il ierta datorita curajului de care a dat dovada si el cazu in genunchi de fericire, facandu-l sa traiasca vesnic.

Iar eu încălecai p-o şa şi vă spusei dumneavoastră aşa.’’

“ Este singura poveste care nu se termina cu bine”, au observat copiii mei.

Oare de ce nu a observat Fat-Frumos, odata intors pe taramul Timpului, semnele acestuia, pe trupul si in
fiinta sa? -alta intrebare pusa de catre fiul meu cel mare.

As raspunde cu o intrebare: oare cine observa cu adevarat semnele Timpului? Iar cine le observa le ia in
serios? Iar daca le ia in serios il impiedica asta sa spere a mai trai inca si inca o zi? Ori un an, doi? Sau
poate chiar un pic mai mult? Tuturor ne place sa credem ca vom trai multi ani, daca nu chiar vesnic, cat
lumea, printr-un miracol pe care il asteptam sau il cautam zilnic.

De fapt, despre aceasta dorinta este vorba in basmul lui Ispirescu, de a opri timpul. De a ramane suspendat intre
trecut si viitor si a exista numai in prezent. Este obsesia veche de cand omenirea de a nu muri si de a trai vesnic.

Un Fat-Frumos obisnuit ar fi mers sa infrunte o mare primejdie, sa rezolve o misiune eroica, trimis de acasa in acest
scop, sau pentru a-i ajuta pe altii. Intr-un final, ar izbandi cu toate, ar gasi-o pe aleasa lui si s-ar casatori cu ea.
Happy end!