S TUDIUL DE CAZ 1.

 PRELUARI DIN MANAGEMENTUL JAPONEZ IN SUA

ony Corporation (ソニー株式会社 Sonī Kabushiki Kaisha) (TYO: 6758, NYSE: SNE), sau simplu Sony, este un conglomerat japonez multinațional care are sediul
în sectorul Minato, Tokio, Japonia, fiind după mărime al cincilea conglomerat media din lume, cu venituri anuale de aproximativ 7,730 trilioane ¥ sau 78,88
miliarde $ (FY2008). Sony este unul dintre cei mai importanți producători de electronice, video, echipamente de comunicații, console de jocuri video, precum și de
produse care folosesc tehnologia informației pentru piața de consum sau cea profesională.

Cele mai cunoscute invenții Sony sunt: Walkman-ul, primul CD player portabil, primul tranzistor radio, prima casetă cu bandă magnetică din Japonia și console de
jocuri video PlayStation.[4]

Sony Corporation este unitatea electronică de afaceri și societatea mamă a grupului Sony, care este angajat în afaceri prin intermediul a 8 segmente de operare:
Produse de consum și Dispozitive (CPD), Produse de rețea și stații de service (NPS), B2B și Disc Manufacturing (B2B & Disc), Imagine, Muzică, Service financiar,
Jocuri Video, Sony Ericsson și altele[5].[6] Acestea fac ca Sony să fie una dintre cele mai cuprinzătoare companii de divertisment din lume. Operațiunile principale
de afaceri ale companiei includ Sony Corporation (Sony Electronics în S.U.A., Sony Pictures Entertainment, Sony Interactive Entertainment, Sony Music
Entertainment, Sony Ericsson și Sony Financial. Ca producător de semiconductoare, Sony se află printre primele companii din topul Worldwide Top 20
Semiconductor Sales Leaders.

Fondatorii corporației, Akio Morita și Masaru Ibuka, au derivat numele Sony din sonus, cuvântul latin pentru „sunet”, de asemenea din cuvântul englezesc „sonny”,
o expresie americană din anii 1950 pentru „băiat”.[7]

Sloganul curent al companiei este Be Moved.[8] Sloganul inițial a fost like.no.other.[9]

La sfârșitul anului 1945, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Masaru Ibuka și-a deschis un mic magazin de reparat aparate radio într-o clădire
dezafectată de atacurile cu bombe în Nihonbashi, Tokio. Anul următor s-a alăturat colegului său Akio Morita, și împreună au înființat o companie numită „Tokyo
Tsushin Kogyo K.K.”,[10] (Tokyo Telecommunications Engineering Corporation). Compania a construit prima bandă de înregistrare din Japonia, numită la început
„Tip-G”.[10]

Compania care a fost destinată să devină Sony a fost înființată după al doilea război mondial. Inginer Masar Ibuka și fizicianul Akio Morita
din 1946 au deschis o companie mică din Tokyo. A primit numele Tokyo Tsushin Kogyo K.K. (Tokyo Telecomunicații Inginerie Corporation).
A fost un loc în care inginerii inventatorilor talentați s-ar putea arăta și să câștige sprijin și înțelegere. Acesta a fost modul în care producția
de produse cele mai variate, inclusiv megaphone, bandă de hârtie magnetică pentru înregistrarea de sunet și înregistratoare de bandă sub
marca G-tip. La scurt timp după achiziționarea unei licențe la Bell Labs, compania nou-miniată a stabilit eliberarea tranzistoarelor radio, după
care în 1955 a fost lansat receptorul radio tranzistor TR-55. A fost primul produs lansat sub marca Sony. Numele Sony este derivat din două
cuvinte - "Sonus" (ceea ce înseamnă "sunet") și "Sonny" (fraza "Sonny Boy" este luată din engleză americană, în Japonia, ea a câștigat
semnificația "tinerilor și inspirată" ). Numele companiei a primit statutul funcționarului în 1958.

Sony City, sediul central al Sony din sectorul Minato, Tokio.

La începutul anilor 1950, Ibuka a călătorit în Statele Unite, auzind despre invenția firmei Bell Labs, tranzistorul.[10] El i-a convins să
licențieze tehnologia tranzistorului pentru compania sa japoneză. În timp ce multe companii americane căutau cum să folosească tehnologia tranzistorului în
scopuri militare, Ibuka și Morita căutau cum să o aplice în comunicații. Deși companiile americane Regency și Texas Instruments au creat deja primele radiouri cu
tranzistori, compania lui Ibuka a reuși să le comercializeze cu succes pentru prima dată.
Sony Building în zona Ginza din sectorul Chūō, Tokio.

În august 1955, Tokyo Tsushin Kogyo a creat Sony Tr-55, primul radio cu tranzistor japonez comercializat.[11] Ei au avut un succes asemănător și în iarna aceluiași
an prin crearea lui Sony TR-72, un produs bine primit atât în Japonia cât și în Canada, Australia, Olanda și Germania etc.. Dispunând de șase tranzistori, push-
pull de ieșire și îmbunătățiri privind calitatea sunetului, TR-72 a continuat să fie un produs popular la începutul anilor 1960.

În mai 1956, compania a produs TR-6, care conținea un design inovator subțire și sunet de calitate capabil să rivalizeze cu radiourile portabile cu tub. TR-63, creat
în 1957, a deschis primul magazin din Statele Unite și a lansat noua industrie a microelectronicelor de consum. De la mijloul anilor 1950, adolescenții americani au
început să-și cumpere radiouri portabile cu tranzistor în număr mare, de la aproximativ 100.000 de unități la 5.000.000 de unități la sfârșitul anului 1968.

Sediul companiei Sony s-a mutat din sectorul Shinagawa, Tokio, în sectorul Minato, în același oraș la sfârșitul anului 2006.[12][13]

Produse
 Televizoare.
 Sisteme audio.
 Aparate foto digitale.
 Camere video.
 Vaio - computere tip notebook.
 Monitoare pentru computer.
 Digital Personal Assistant Clié.
 Walkman, primul casetofon portabil. Startul producției în 1979. În circa 30 de ani s-au vândut cam 220 milioane buc. Producția în Japonia va înceta în
2010, dar va continua pentru o anumită perioadă în China.[14]
 PlayStation (PS), PlayStation 2 (PS2), PlayStation: Portable (PSP), PlayStation 3 (PS3), Playstation: Vita (PSV), PlayStation 4 (PS4) și PlayStation 5
(PS5) Console de Jocuri Video.
 MiniDisc.
 Aibo - robot android.
 Betamax (competitorul casetelor VHS).
 Televizoare în 3D.

Firma americano-japoneza Sony din San Diego reprezinta un exemplu de aplicat a

managementului nipon in SUA. In 1981, uzina din San Diego a produs mai mult de 700.000 de
televizoare color, ceea ce reprezinta 1/3 din productia totala a lui Sony. Realizarea
unei productivitati a muncii similara cu cea dintr-o intreprindere  din Japonia se 
datoreaza si atmosferei create in cadrul firmei. Astfel, in intreprindere
nu exista ierarhie, managerii si
muncitorii se apeleaza pe numele mic, iau masa impreuna, iar o data pe un 
c a d r u   d i n conducerea superioara se adreseaza lucratorilor pentru a le expune
obiectivele in domeniul vanzarilor si productiei sau pentru a-i incuraja sa-si expuna
dorintele.  Intreprinderea
organizeaza de patru ori pe an cate o receptie pentru angajati. Atitudinea lu
c r a t o r i l o r   americani din cadrul firmei poate fi caracterizata de opinia exprimata de Price, 54
de ani, care lucreaza la linia de montaj ”…a lucra pentru Sony, este ca si cum ai
lucra pentru familia ta”.De altfel, directorul uzinei, Shiro Yamada, 58 de ani, afirma
ca intre muncitorii americani si colegii lor japonezi exista foarte putine diferente. El
sustine ca “americanii sunt la fel de constienti de importanta calitatii ca si japonezii, trebuie
numai da fie motivati”. Shiro Yamada acorda o deosebita atentie nevoilor muncitorilor. O
data pe an muncitorii al caror procent de absenteism este nul, sunt invitati intr-un
restaurant din centrul orasului. Atentie deosebita se acorda si conditiilor de munca si de
viata a lucratorilor. Astfel, daca exista o sesizare despre
dimensiunea prea mica a frigiderului necesar mesei, acesta se va inlocui cu rapidi
tate.Vicepresedintele Masayoshi Morin pe care toti il striga Mike, a urmat cursuri de
spaniola pentru a putea conversa cu unii lucratori de origine spaniola.Peste tot in
intreprindere sunt
instalate telefoane care sa permita comunicarea si inregistrarea  anonima a sugestii
lor si revendicarilor lucratorilor. In speranta ca lucratorii vor face proba loialitatii lor,
intreprinderea se straduieste sa creeze legaturi stranse cu acestia. Promovarile vin din
interior; majoritatea supraveghetorilor liniei de montaj sunt absolventi ai scolilor
secundare care au promovat datorita muncii lor si loialitatii lor fata de intreprindere. Cu
toate ca in perioada 1973-1975vanzarile la televizoare au scazut productia a fost considerabil
incetinita, nimeni nu a fost data fara. Lucratorilor li s-a cerut sa desfasoare alte munci
de intretinere pentru a ramane incontinuare in intreprindere. Cand unul dintre primii
lucratori ai uzinei si-a cerut demisia la mai putin de un an de la angajare, conducatorii
japonezi au fost surprinsi de acest fenomen, Richard Crossman, specialistul in relatiile
umane ale uzinei, explica “ …ei au venit sa ma vada si m-au intrebat unde s-au inselat. A
trebuit sa le explic ca in sudul Californiei esto o practica curenta aceea de a parasi
slujba” Grija pentru salariatii sai a dat rezultate excelente pentru firma. Numeroasele
tentative care vizau implantarea unui sindicat au fost respinse intr-o proportie de 3/1. Jean
Timmerman, de 22 de ani, membru al unei uniuni sindicale afirma: “Salariul pe care-l
primeam la sindicat era mult prea mare si avantajele sociale erau probabil mai bune, dar
pana la urma, prefer sa lucrez aici”. Totusi, Sony nu a fortat muncitorii americani
sa lucreze in stil japonez. Folosirea unor salopete galbene pe care firma le pune la
dispozitia muncitorilor de pe linia de montaj a fost un esec, intrucat acestia preferau sa
poarte bluejeans. De asemenea, intreprinderea a incercat sa prevada o perioada pentru
exercitiile fizice cu lucratorii din San Diego, asa cum exista in Japonia, nu s-a revenit
asupra acestei decizii ca urmare a opozitiei acestora. Cel mai tanar supraveghetor din uzina,
Mark Dempsey,23 de ani, admite ca exista o prapastie culturala intre japonezi
si americani, afirmand:’ ei nu inteleg ca unii dintre noi se gandesc numai la week-end, in timp
ce majoritatea dintre ei nu se gandesc decat cum sa reia lucrul”. Exista si opinii ale
muncitorilor americani potrivit carora sistemul de management japonez ….ndat pe
consens provoaca intarziere, el demonstrand incapacitatea de a decide. Totusi, majoritatea
mucitorilor americani apreciaza acest sistem de management, iar unii dintre ei nu-l mai
considera strain. Semnificativa in acest scop este afirmatia supraveghetorului Robert
Williams:”Cu mult timp in urma, americanii tineau cont si ei de persoana ca si japonezii, numai
ca in timp s-a pierdut aceasta sensibilitate.

Forta de muncă. La marile companii și în administrațiile centrale și locale, domină în continuare modelul
tradițional al ocupării forței de muncă active, conform căruia, firmele isi recruteaza angajații direct din
facultăți, după absolvirea studiilor, asigurandu-le programe de perfecționare profesională extensivă,
pentru eficientizarea si fidelizarea viitorilor salariați. Perioadele de recesiune economică, inclusiv cea
care abia s-a terminat, au condus la mutatii importante in politica guvernamentala si cea a marilor
companii, impunand adoptarea unor masuri de neconceput pana acum: concedii fortate, pensionari
anticipate, reducerea angajarilor de personal si metode alternative ca reducerea programului de munca
pentru a nu se recurge la concedierea angajatilor. Segmentul activ (intre 15 si 65 de ani) se afla in
continua scădere, datorita imbatranirii populatiei si scaderii ratei natalitatii, obligand oficialitatile nipone
sa identifice si sa implementeze solutii practice, in sensul utilizarii maxime a fortei de munca existente
(conceptul “un loc de munca pentru toata lumea”) si nuantarea politicilor in domeniul imigratiei. Forta
de munca nipona este superior educata, disciplinata si motivata, muncitorii japonezi fiind printre cei mai
productivi din lume, sindicatele sunt organizate la nivel de intreprinderi, iar grevele sunt de scurta
durata si se declanseaza in general in timpul negocierilor salariale anuale. In context, investitorii străini
se confrunta cu mari dificultati in recrutarea angajatilor locali (in special la nivel managerial), datorita
perceptiei japonezilor de a vedea riscanta angajarea la o firma straina (desi tinerii care prefera slujbele
temporare iau in consideratie din ce in ce mai mult aceste oportunitati) si pentru ca platesc mult peste
salariul mediu pentru recrutarea acestui personal supracalificat
Structura organizatorică a companiei

Din punct de vedere al abordării de bază, organizarea internă a acestei companii reprezintă forma M (centrele de trafic independent). Sony
Corporation.este în compoziție Grupul Sony.
Compania nu va ajunge la nimic dacă luați toată munca mentală asupra managementului. În cadrul companiei, toată lumea ar trebui să facă
propriul depozit, iar contribuția legăturii inferioare nu ar trebui să fie limitată doar la munca fizică "1). Forța de lucru înalt calificată în Japonia
confirmă importanța acesteia în activitatea creativă. "Am cerut întotdeauna ca lucrătorii noștri de abilitatea de a gândi independent și au
obținut în mare parte acest lucru." 2) Activitățile creative ale angajaților companiei au fost încurajați în orice mod, pentru aceasta, toate
condițiile au fost create la întreprindere.