Obstructia cailor aaeriene la copilul 1-8 ani.

Metode de dezobstructie
Defibrilarea la copil 1-8 ani.Doza de soc – 4J/kg, 5 mg/kg –amiodarona
Reactii alergice –soc anafilactic – 1-8 ani Dezobstructia
Ritmuri socabile – etapele resuscitrea
Technice de protezare cailor aeiene la copil – pipa Guidel oro nazo,
masa,igel
Defibrilator – dozele de soc
Moarte cardiac subita – ritmuri socabile
Protezare cailor aeriene la adulti;
Stabilizarea pacientului critic in soc hemoragic la prespital si DMU
Semnele vitale norma la adult-
Algoritm resucitarii in stopcardiac posttraumatic
Intubatia orortraheala – diametru lrubuluix3
Techinice de imobilizarea in fracturile femurului
Traumatismele toracice – risc – diagnostic tratament
Ex primar secundar copilului politraumatizat- evaluate ABCD
Algoritmul de stabilizarea pacientului politraumatizat cu soc
hypovolemic
Algoritmul resuscitarii FV
Tamponada cardiac
SCA Diagnosticul la etapa de prespital
AVC – scalele
Voletul costal definitii semene cline primul ajutor
Hipotermie . algoritmul de evaluarea si stabilirea la etapa de prespital
SCA Primul ajutor
Managmentul cailor aeriene la copil
Algoritmul de resuscitarea in TVfara puls
Algoritmul de resuscitare la femeie gravida
Evaluarea victemei inecului – primul ajutor
Ventilatia cu masca si balon

Biletul 1
1. Moartea subita cardiaca . ritmurile socabile. Algoritmul abc.
Moartea Subită Cardiacă (MSC) este o moarte naturală, determinată de o cauză cardiacă,
anunţată printr-o pierdere abruptă de conştienţă, ce survine în mai puţin de o oră de la debutul
simptomelor acute, la o persoană cu sau fără boli cardiace preexistente, dar la care momentul şi
modul decesului sunt neaşteptate.
Elementele-cheie ce califică un deces subit sunt: • Natura nontraumatică a decesului; • Caracterul
neaşteptat şi instantaneu al producerii decesului; • Limitarea la cauze cardiace (moarte subită
cardiacă) ale decesuluiю; • Durata iniţierii-producerii mai mică de o oră
A –(Airway) – Căi aeriene: verificarea, restabilirea şi menţinerea permiabilităţii lor. Stabilizarea
manuală a regiunii cervicale 
DEZOBSTRUCŢIA CĂILOR AERIENE SUPERIOARE
I. Tripla manevră Safar (1981) de dezobstrucţie aeriană: • Hiperextensia capului; •
Subluxarea anterioară a mandibulei (manevra Esmarch); • Deschiderea gurii, revizia şi
îndepărtarea corpilor străini vizibili.
II. II. Extragerea corpilor străini cu pensa Magill sau Kocher.
III. III. Intubaţie orofaringiană (canule orofaringiene Guedel; tubul Safar; sonda Lifeway -
Weinmann).
IV. IV. Obturatorul esofagian.
V. V. Intubaţie nazofaringiană (canula Robertazzi; sonda Wendel)
VI. VI. Aplicarea măștii laringiene.
VII. VII. Aspirația orofaringiană.
METODELE DE DEZOBSTRUCŢIE A CĂILOR AERIENE INFERIOARE 1. Intubaţia
endotraheală : - intubaţie cu sonda combinată - intubaţie orotraheală - intubaţie nazotraheală 2.
Cricotireotomia (coniotomie) şi cricotireostomia pe ac 3. Traheotomia 4. Aspiraţia conţinutului
traheobronşic cu un aspirator
B – (Breathing) – Respiraţie: verificarea, restabilirea şi asigurarea unei respiraţii optime
artificiale 
METODE DE VENTILARE, “B” – RESPIRAŢIE Respiraţie gură-la-gură, gură-la-nas, gură-la-
gură-şi-la-nas, gură-la-mască, gură-latub Safar sau stomă. • Respiraţie cu balonul portabil
AMBU • Ventilarea adecvată este confirmată prin : • Prezenţa mişcărilor respiratorii de
expansiune a cutiei toracice • Auscultarea şi sesizarea aerului expirator
C – (Circulation) – Circulaţie sanguină: verificarea semnelor vitale şi suportul circulaţiei
sanguine, controlul hemoragiei
Determinarea pulsului 2. Corectitudinea efectuării masajului cardiac extern
2011-2015-2020 C – (Circulation) - Compresiunitoracice A – (Airway) - Căi aeriene B -
(Breathing) - Respiraţie
Ritm șocabile:Tahicardie ventriculară , fibrilație ventriculară , torsada vîrfurilor ,fibrilația
ventriculară.
-Se administrează 1 şoc (150-200 J bifazic,CER) sau (120-200 J AAC) sau 360 J
monofazic.
-Examen ABC apoi se iniţiază imediat RCR şi C timp de 2 min., începând cu
compresiuni toracice (cinci cicluri compresiunii toracice – ventilării de 30:2).
-Examenul ABC în persistenţa FV/TV fără puls se administrează al doilea şoc şi
imediat se preia RCR şi C pentru 2 minute.acă pe monitor continuă să persiste FV/TV
fără puls, se administrează adrenalină şi imediat se aplică al treilea şoc.
-Examenul ABC dacă FV/TV fără puls persistă şi după al treilea şoc, se
administrează intravenos amiodaronă 300 mg şi se aplică al patrulea şoc., RCR și C
pentru 2 min
- ABC se va continua administrarea adrenalinei la fiecare 3-5 minute, alternând
medicaţia – shok-RCR şi C – evaluarea ritmului, RSR și C 2 min
-ABC dacă avem FV/TV fără puls persistentla al 5 lea șoc , adm amidarona 150 mg
RCR și C 2 min
Dacă nu avem amidarona putem folosi lidocaine 1 1,5 g/kg , la necesitate la al 6-lea șoc putem
administra li Sulfat de magneziu 2g i/v( combaterea hipomagnezemiei )

2. Descrieti tehnicile de protezarea a cailor aeriene la copil .

Aplicarea pipei orofaringiene , nazofaringiene , mastii laringiene si
i-gel.
Calea orofaringiana, denumita pipa Guedel este un dispozitiv medical din plastic care
se introduce în cavitatea bucala a pacientului între limba si palatul dur, având rolul de a
preveni caderea bazei limbii la pacientul inconstient si obstructia cailor aeriene. Pipa
Guedel nu va fi utilizata la pacientii constienti deoarece poate determina aparitia
varsaturilor sau a laringospasmului.
Tehnica de insertie a pipei Guedel: -se determina dimensiunea adecvata a pipei masurând
distanta de la comisura bucala la unghiul mandibulei; - se deschide gura pacientului si se
evalueaza existenta unor corpi straini, care trebuie extrasi; - se introduce pipa în cavitatea
bucala, orientata cu concavitatea în sus pâna la jumatatea cavitatii bucale si se roteste cu
180 grade; -se evalueaza corectitudinea plasarii pipei prin manevra „priveste, asculta si
simte”
Indicații : pacienți inconștienți , stop respirator , pacienți ce au nevoie de RSR și C ,la
pacientul ventilat pe masca si balon pentru a preveni caderea bazei limbii si chiar la
pacientul intubat oro-traheal pentru a preveni miscarea sondei.
Contraindicații :pacient conștient , respiră singur , fracture cervicale .
 Accidente : Dacă tubul este prea scurt, nu va putea îndepărta baza limbii de pe orificiul
traheal, dacă este prea lung, se aşează  pe epiglotă, obturând căile respiratorii.
Calea nazofaringiana este reprezentata de tubul nasofaringian care se introduce pe
una dintre narine pâna la nivelul faringelui.
Tehnica de insertie a tubului nasofaringian (pentru adulti sunt indicate canule cu
diametrul de 6-7 mm): -se verifica libertatea narinei drepte a victimei, care se recomanda
a se utiliza pentru insertie; -se lubrefiaza tubul nasofaringian; -se introduce la nivelul
narinei printr-o miscare de rotatie pâna la nivelul faringelui, posterior de limba; -se
evalueaza corectitudinea plasarii tubului prin manevra „priveste, asculta si simte” care va
detecta prezenta respiratiei spontane
Indicații : situatiile de trismus sau leziuni oro-maxilo-faciale
Contraindicații: fracturile medio-faciale si la pacientii cu tulburari de coagularela , la
pacienți conştienți, pot provoca grețuri, vărsături prin iritarea faringelui.   
Dezavantaj al tubului oro‐ sau nazofaringian ar fi că  acestea nu protejează  căile
respiratorii în caz de regurgitare, vărsături.
Masca laringiană-este alcatuita dintr-un tub cu diametrul de 8-10 mm continuat cu o
masca gonflabila ce se fixeaza la nivel laringea.
Tehnica :înainte de inserare, masca laringiană trebuie dezumflată  complet. La pacientul
inconştient sau anesteziat, cu capul în extensie şi gura larg deschisă se introduce masca
laringiană cu orificiul în sus, spre limbă, până  în faringe, apoi se umflă  balonaşul cu 30‐
40 ml aer, pentru etanşeitate. Se verifică  poziția corectă  prin ascultarea plămânilor
bilateral.
Indicații:pentru eliberarea căilor respiratorii superioare și ventilarea pacientului adecvată:
Contraindicați:traumatisme reg. cervicale .
Avantaje:
· Se introduce repede si usor, comparativ cu sonda de intubatie traheala;
· Marimi variate;
· Ventilatie mai eficienta decât cu masca faciala si balonul;
· Nu este necesara utilizarea laringoscopiei;
· Poate fi utilizata în resuscitare de catre personalul cu pregatire medie si paramedici.
Dezavantaje:
· Nu prezinta garantie absoluta împotriva aspiratiei lichidului de varsatura; ·
Nu se recomanda în cazul în care este nevoie de o presiune mare de ventilatie;
· Caile aeriene nu pot fi aspirate

3. Stabilizarea pacientului critic in soc hemoragic la etapa de

prespital si DMU.
Șocul- Este o gravă tulburare funcţională a întregului organism, drept răspuns la acţiunea unui
agent agresiv în urma căreia se instalează anoxia tisulară şi acumularea produşilor de
 catabolism. Șocul hemoragic-poate fi definit ca scăderea volumului sanguin circulant şi a
transportului de O2 secundar hemoragiilor acute, masive cu perturbări generalizate a perfuziei
tisulare şi hipoxie celulară.

Asistenţa medicală urgentă:

La tratamentul pacientului cu şoc, asistenţa de urgentă implică:
 Asigurarea protecţiei personale.
 Menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi a ventilării artificiale atunci când e
necesar.
 Administrarea oxigenului.
 Hemostaza în hemoragii externe
 Dacă partea inferioară a abdomenului este sensibilă şi este suspectată o traumă pelviană,
fără evidenţă a unei traume a toracelui, aplicaţi şi pantalonii antişoc la indicaţiile
medicului.
 Ridicaţi extremităţile inferioare la 20-30 cm. Dacă pacientul are traume grave ale
pelvisului, extremităţilor inferioare, capului, toracelui, abdomenului, gâtului, sau coloanei
vertebrale, păstraţi pacientul culcat pe spate
 Imobilizaţi orice traume suspecte ale oaselor sau articulaţiilor.
 Preveniţi pierderea căldurii corpului prin acoperirea pacientului cu o cuvertură (la
necesitate), nu-l lăsaţi să se supraîncălzească.
Transportaţi de urgenţă pacientul

Asistenţa Terapeutică de Urgenţă:

• ABC;
• Oxigenoterapie;
• Intubare endotraheală;
• Identificarea hemoragiei şi asigurarea hemostazei provizorii;
• Imobilizarea provizorie în caz de necesitate;
• Compensare volemică
• Soluţie Hidroxietilamidon (hydroxyaethylamidon starch-HAES - refortan, stabisol) – 1500 ml;
• Cristaloizi (Ringer – lactat; Ringer; clorură de sodiu 0,9%) – 1500 – 2000ml;
• Plasmă proaspăt congelată 500 - 1000 ml;
• Masă eritrocitară 500 - 1500 ml;
• Masă trombocitară (concentrat trombocitar) – 6 – 8 doze;
• Argumentaţi necesitatea utilizării pantalonilor antişoc;
• Argumentaţi necesitatea intervenţiei chirurgicale.

Biletul 2
1. Semnele vitale la adult . Algoritmul resuscitarii cardiorespiratorii
si cerebrale in stopul cardiac .
Apariţia pulsului la vasele mari (a. carotidă, a. brahială)
- Recolorarea tegumentelor (micşorarea cianozei)
-Dispariţia midriazei, se observă reacţie lacrimogenă a ochilor, reapariţia reflexului fotomotor
-Se constată mişcări spontane ale cutiei toracice în timpul respiraţiei asistate
-Se constată contracţii spontane ale membrelor
-Pe monitor/ECG - linie cu aspect ondulator, de amplitudine crescută/ sau cu apariţie de
complexe QRS rare
Suportul Vital Bazal (SVB) adulți și copii:
A (Airway) – căi aeriene
B (Breath) – respirație
C (Circulation) – circulație / masajul cardiac extern
Suportul Vital Avansat (SVA) include:
A. Suportul Vital Avansat Cardiac (SVAC);
B. Suportul Vital Avansat Traumatic (SVAT);
C. Suportul Vital Avansat Pediatric (SVAP).
• Intubaţie traheală • Respiraţie automată • Masaj cadriac intern
D. (Drags) – medicamente
E. (Electricity) – metode electrice (defibrilare electrică)
F. (Fluide) – lichide (perfuzii intravenoase

Suport Vital Prelungit (SVP) Terapie postresuscitare – terapie orientată spre refacerea integrală a
funcţiilor cerebrale.

G. (Gauge) – control (monitorizarea funcţiilor vitale: respiratorie, cardiovasculară şi neurologică)

H. (Hypothermia) – resuscitare cerebrală, terapie de restabilire a funcţiilor neuronale

I. (Intensive Care) – terapie intensivă postresuscitare a encefalopatiei anoxice.

• Combaterea sindromului de reperfuzie; • Controlul respiraţiei şi circulaţiei; • Reechilibrare

hidroelectrolitică şi nutritivă; • Reechilibrare acido-bazică; • Terapie reologică şi anticoagulantă; •
Combaterea edemului cerebral; • Profilaxia infecţiilor s.a

Aprecierea stării de conștiență după scala AVPU:

Verificarea stării de conștiență se face adresându-i intrebări simple:
Cum vă simțiți? Sunteți bine? Ce vă supără? Cum vă cheamă?
sau solicitări de genul: Deschideți ochii!
• A – alert. Un pacient pe care-l clasificați ca fiind alert este capabil să
răspundă
• coerent la întrebări.
• Exemplu: Cum vă numi]i? Unde vă aflați? Ce dată este
• azi? Deci un pacient care răspunde la aceste întrebări este conștient,
alert, orientat în timp și spațiu.
• V – verbal. În această categorie se află pacienții care răspund la stimulii
verbali,chiar dacă ei reacționează doar la stimuli verbali foarte puternici.
• P – pain (durere). Un pacient care răspunde la stimuli dureroși.
• Răspunde la stimuli durerii:
• 1. Compresia in regiunea sternului
• 2. Compresia pavilionului urechii
• 3. Compresia muşchiului trapezoid
• U – Inconştient – Nu răspunde la orice stimul
1. Dacă victima este inconştientă acţionaţi în următoarea succesiune:
 Trimiteţi pe cineva după ajutor
 Dacă sunteţi singur, mergeţi după ajutor, dar reveniţi după un minut şi
începeţi măsurile de resuscitare (cardio-respiratorie primară: ABCeliberare cailor respiratorii,
respiratie artificiala si masajul cardiac
 Alertaţi ambulanţa
nformaţi:
 Unde s-a petrecut accidentul (adresa exactă şi puncte de reper)
 Ce s-a întîmplat
 Cîţi răniţi sunt
 De unde se dă alarma (numele persoanei care solicită intervenţia
ambulanţei, adresa şi nr. de telefon)
2.Victima respiră şi are puls
• Dacă victima respiră şi are puls, dar este inconştientă o vom aşeza în
poziţie laterală de siguranţă.
• Dezobstrucţia căilor aeriene prin suluxaţia mandibulei şi ridicarea bărbiei.
• Solicitaţi imediat ajutor medical calificat şi chemaţi ambulanţa.
• Supraveghem accidentatul pînă la sosirea echipajului medical
•
Algoritmul examenului primar

 A –(Airway) – Căi aeriene: verificarea, restabilirea şi menţinerea

permiabilităţii lor. Stabilizarea manuală a regiunii cervicale
 B – (Breathing) – Respiraţie: verificarea, restabilirea şi asigurarea unei
respiraţii optime artificiale
 C – (Circulation) – Circulaţie sanguină: verificarea semnelor vitale şi
suportul circulaţiei sanguine, controlul hemoragiei
 D – Examenul mini neurologic
 E – Expose - Dezbrăcarea completă a bolnavului şi asigurarea protecţiei
termice

2. Intubatia endotraheala , tipuri , indicatii , contraindicatii . Intubatia

cu secventa rapida
Intubarea endotraheală -: introducerea unei sonde de intubaţie în trahee.
Tipuri: nazotraheală și orotraheală
Indicații: - stopul respirator; - anestezia generală (cu intubaţie traheală); - insuficienţa
respiratorie acută.
Contraindicații:
intubaţia nasotraheală în: - fractura de bază de craniu cu fistulă LCR;
- epistaxis;
- tulburări de coagulare;
- deformaţii nasale; - stop cardiorespirator.
- intubaţia orotraheală în: - imposibilitatea deschiderii gurii.
Tehnica:
ƒ cu mâna stângă se introduce lama de laringoscop în cavitatea bucală prin comisura dreaptă,
aspirând eventualele secreţii şi încălecând limba pentru vizualizarea orificiul glotic şi corzile
vocale;
ƒ anestezia corzilor vocale cu xilină 4%;
ƒ se intubează în timp ce ajutorul efectuează manevra Sellick (presiune digitală pe faţa anterioară
a traheei la nivelul cartilajului cricoid);
ƒ cu mâna dreaptă se trece sonda de intubaţie prin orificiul glotic până în trahee, balonaşul
depăşind corzile vocale;
ƒ ataşează la sursa de O2, se verifică poziţia sondei (murmur vezicular simetric bilateral);
ƒ se umflă balonaşul, se fixează cu leucoplast şi se introduce în cavitatea bucală o pipă Guedel;
ƒ la intubaţia nazo-traheală sonda se introduce printr-o fosă nazală, dirijând-o către trahee cu
ajutorul pensei Magill.
COMPLICAŢII: laringospasm; edem glotic; leziuni părţi moi, muguri dentari, dinţi; vărsătură şi
aspiraţie pulmonară (sindrom Mendelson); leziuni de decubit (intubaţie prelungită - stenoză
traheală, leziune aripă nazală, paralizie corzi vocale)

3. Tehnica de imobilizare in fractura femurului .

 Membrul inferior este scurtat. Fractura de col femural se imobilizează ca orice fractură, iar în
lipsa oricărui mijloc de imobilizare vom pune de o parte şi de alta a piciorului câte un obiect de
sprijin, ca să nu se producă mişcarea de răsucire. În cazul fracturilor situate în mijlocul diafizei
femurale sau deasupra genunchiului (în treimea inferioară a diafizei), vom întâlni toate semnele
descrise după care fractura se recunoaşte uşor. Pentru imobilizarea fracturilor de femur există
dispozitive special executate. Cele mai obişnuite sunt alcătuite din mai multe atele de lemn,
articulate, dintre care cea exterioară se întinde din axilă (subţioară) până la călcâi, iar cea internă
de la călcâi până la rădăcina coapsei. Acest dispozitiv se fixează prin chingi de torace, bazin şi
membrul inferior (figura 6). În lipsa acestui dispozitiv, vom utiliza orice alt mijloc, cu condiţia să
imobilizeze şi şoldul, şi genunchiul.

Simptoame si semne de probabilitate

 ● durerea in punct fix
● deformarea regiunii traumatizate
● tumefactie
● echimoza tardiva
● impotenta fuctionala
Semne de certitudine :
• intreruperea continuitatii osoase
• mobilitatea anormala
• crepitatiile osoase
• netransmiterea miscarilor

Biletul 3
1. Traumatismele toracelui cu risc potential pt viata pacientului.
Diagnosticul si tratamentul la prespital.
• traumatisme ale peretelui toracic si plamanilor

• traumatisme ale cordului si vaselor mari intratoracice

• traumatisme ale esofagului si ductului thoracic

Rapid letale: 1. obstructie de cai aeriene, 2. pneumotorax deschis si/sau compresiv 3. volet costal
( torace moale) 4. hemotorax masiv 5. hemoragie masiva externa/ interna 6. tamponada cardiac

Contuzia pulmonara , Ruptura aortei , Ruptura de vase mari ,Ruptura esofagiana,Ruptura

diafragmatica , Leziunea arborelui traheo-bronsic , Contuzia miocardica
Contuzia pulmonară :
Semne: » hemoptizia
» diminuarea murmurului vezicular
» submatitate la percuţie
» detresa respiratorie
» hipoxemie
» infiltrat (Rx) . Deseori asociată cu fracturi costale
• Tratament: » Oxigen » Toaleta bronşică, Restricţie lichidiană, Bronhodilatatoare în caz de
wheezing.
De urmărit zilnic aspectul radiologic, +/- gazele arteriale, +/- teste funcţionale pulmonare
Ruptura traheobromșică
Datorată distrugerii majore a traheei sau a bronhiilor
• Diagnosticată prin evacuarea importantă de aer prin tubul de drenaj toracic » deseori nici chiar
al doilea tub de dren nu poate elimina complet aerul şi reexpansiona plămânul » deseori este
prezent emfizemul subcutanat
• Tratament: » drenaj toracic bilateral » +/- intubaţie endobronşică selectivă (tub Carlens) »
bronhoscopie, toracotomie şi tratament chirurgical de urgenţă
Ruptura esofagului
Clinic : disfagia, dureri toracice profunde ,emfizem subcutanat +/- pneumomediastin
pneumotorace +/- efuziune pleurală ,lichid tulbure cu amilaze crescute pe tubul de dren toracic.
Diagnostic radioscopic după ingestie de gastrografin, sau esofagoscopie.
Tratament:Drenaj toracic cât mai curând posibil .
Antibioterapie (cu spectru larg) • Dacă se confirmă: » Intervenţie chirurgicală de urgenţă
Ruptura de diaphragm:
Suspiciune de diagnostic dacă: » radiografia toracică arată un infiltrat bazal dens » dacă pe
radiografie un hemidiafragm este ascensionat sau nu se poate distinge
• Diagnosticul este confirmat de: » radiografia care arată prezenţa în torace a intestinului,
stomacului sau a sondei nazogastrice » prezenţa lichidului peritoneal pe tubul de dren toracic »
CT toracic inferior » uneori poate fi necesar pasajul baritat.
Tratament: » laparotomie de urgenţă » sondă nazogastrică plasată preoperator, pentru
decompresia stomacului
Contuzia miocardică :
Diagnostic: » EKG evidenţiază extrasistole ventriculare, extrasistole atriale, unde T negative,
segmente ST supradenivelate; poate fi fibrilaţie atrială sau bloc de ramură
» Ecocardiografia: arată mobilitatea anormală a peretelui; +/- lichid intrapericardic
» Enzimele cardiace: CK-Mb frecvent crescut
• Tratament: » monitorizare cardiacă 24-48 ore
» lidocaină pentru aritmii ventriculare
» ecografii repetate în cazul anomaliilor majore de mobilitate ale peretelui

2. Examenul primar si secundar a copilului critic .

Examenul primar :
A –(Airway) – Căi aeriene: verificarea, restabilirea şi menţinerea permiabilităţii lor. Stabilizarea
manuală a regiunii cervicale
B – (Breathing) – Respiraţie: verificarea, restabilirea şi asigurarea unei respiraţii optime
artificiale
C – (Circulation) – Circulaţie sanguină: verificarea semnelor vitale şi suportul circulaţiei
sanguine, controlul hemoragiei
D – Examenul mini neurologic
E – Expose - Dezbrăcarea completă a bolnavului şi asigurarea protecţiei termice
A.Evaluarea căilor respiratorii:
- Determinaţi dacă căile respiratorii a pacientului sunt permeabile
- La un pacient conştient, evaluarea căilor respiratorii este relativ simplă. Dacă pacientul
vorbeşte, strigă sau plânge (în cazul sugarilor) atunci căile respiratorii sunt deschise.
 - Dacă un pacient conştient nu poate vorbi sau plânge, puteţi presupune că este prezentă o
dereglare a permeabilităţii căilor respiratorii. În acest caz trebuie să deschideţi imediat căile
respiratorii să curăţaţi căile respiratorii. Pentru a face aceasta, puteţi efectua dubla manevră
Esmarch sau tripla manevră Safar. Dacă căile respiratorii sunt obstruate trebuie să utilizaţi
procedurile de dezobstricţie a căilor respiratorii.
- La un pacient inconştient, restabilirea permeabilităţii căilor respiratorii se va efectua manual. În
lipsa suspiciunii la traumatism vertebral deschideţi căile respiratorii a unui 11 pacient inconştient
cu ajutorul triple manevre Safar. La un pacient inconştient cu traumatism, presupuneţi că este
prezent un traumatism al coloanei vertebrale. Asiguraţi stabilizarea manuală a porţiunii cervicale
a coloanei vertebrale şi deschideţi calea respiratorie folosind manevra dublă Esmarch. - Atunci
când asistaţi un pacient inconştient, va trebui să sanaţi calea respiratorie odată ce aceasta este
deschisă. Dinţii lezaţi, sângele şi voma pot conduce la obstrucţia căilor respiratorii. Pentru a
înlătura asemenea obstrucţii, asiguraţi aspirări agresive în timp ce continuaţi să utilizaţi
manevrele manuale de deschidere a căii respiratorii. Odată ce căile respiratorii sunt deschise şi
fără obstacole, puteţi aplica o pipă orofaringeală sau nazofaringeală pentru a o menţine.
Evaluarea respiraţiei:
B.Odată ce căile respiratorii sunt libere, trebuie să determinaţi dacă respiraţia pacientului
este adecvată sau neadecvată.
- Semnele de respiraţie neadecvată includ:
- Frecvenţa respiraţiilor peste 24/min sau sub 8/min
; - Ritmul respirator neregulat;
- Respiraţie slabă;
- Sunete respiratorii inegale, absente sau diminuate; - Expansiunea inegală sau neadecvată a
pieptului în timpul inspirării;
- Efortul mărit al respirării cu utilizarea muşchilor accesorii de la gât, umeri, piept, abdomen;
- Respiraţiile superficiale drept consecinţă a volumului respirator neadecvat;
- Starea mintală alterată;
- Piele cianotică sau surie;
- Tiraj supraclaviculat şi intercostal;
- Respiraţii agonale sau convulsive, respiraţii neregulate deseori observate înainte de stop
cardiac.
- Dacă respiraţia este adecvată:
- Menţineţi permeabile căile respiratorii şi administraţi oxigen în concentraţii mari cu ajutorul
măştii cu supapă unidirecţională la 15 l/min.
– Dacă respiraţia este neadecvată: - Menţineţi permeabile căile respiratorii şi administraţi oxigen
în concentraţii mari cu ajutorul măştii cu supapă unidirecţională la 15 l/min. Dacă efortul
respirării este minimal, agonal sau nu se îmbunătăţeşte imediat la administrarea concentraţiei
mare de oxigen, asiguraţi o ventilare cu presiune pozitivă folosind o mască portabilă sau balonul
Ambu cu administrare de oxigen în concentraţii mari.
- Dacă respiraţia este absentă: - Menţineţi permeabile căile respiratorii şi asiguraţi o ventilare cu
presiune pozitivă folosind o mască portabilă sau balonul Ambu cu administrare de oxigen în
concentraţii mari.
C.Evaluarea circulaţiei: - Circulaţia sau perfuzia este procesul prin care organele corpului
recepţionează un flux de sânge adecvat pentru a funcţiona corespunzător. În timpul evaluării
iniţiale, trebuie să evaluaţi trei aspecte a circulaţiei pacientului: evaluarea prezenţei pulsului,
determinarea dacă pacientul are unele hemoragii externe majore şi evaluarea corespunderii a
perfuziei prin evaluarea tegumentelor pacientului.
- Evaluarea pulsului: la evaluarea pulsului unui adult sau copil, verificaţi pentru început prezenţa
pulsului radial; dacă pulsul radial este absent, atunci verificaţi pulsul femoral şi carotid; la sugari
cu o vârstă mai mică de un an, palpaţi pulsul brahial; dacă determinaţi că un pacient nu are puls,
atunci începeţi resuscitarea cardiorespiratorie; dacă vârsta pacientului este mai mare de 12 luni la
resuscitare se adaugă utilizarea unui defibrilator extern automat, dacă este disponibil.
- Evaluarea hemoragiilor externe: pentru a evalua prezenţa hemoragiilor externe, efectuaţi un
examen rapid de la cap la picioare folosind precauţiile şi respectând asigurarea securităţii
personale; tăiaţi orice articol de îmbrăcăminte îmbibat cu sânge şi verificaţi rana; atent pătrundeţi
cu mâna sub pacient pentru a simţi prezenţa sângelui; dacă este necesar, rostogoliţi pacientul
pentru a evalua mai bine spatele acestuia.
- Evaluarea tegumentelor: tegumentele sunt unele din organele corpului ce demonstrează primele
semne a circulaţiei (perfuziei) neadecvate; tegumentele sunt uşor de evaluat şi trebuie verificată
culoarea, temperatura şi starea în calitate de pas final al evaluării statutului circulator al
pacientului:
- Culoarea tegumentelor: tegumentele normale trebuie să fie de o nuanţă roză; la toţi pacienţii
cele mai bune locuri pentru evaluarea culorii tegumentelor sunt lojele unghiilor, buzele şi
membranele mucoase ce se localizează de-a lungul pleoapelor ochiului.
- Culorile anormale ale tegumentelor: palide - perfuzie scăzută, în special în hemoragii;
cianotice - indică lipsa oxigenului adecvat; hiperemiate - indică prezenţa urgenţelor la
temperaturi înalte sau intoxicaţiei severă cu monooxid de carbon şi icterice - indică prezenţa
bolii fi catului.
- Temperatura şi starea tegumentelor: tegumentele normale trebuie să fie calde şi uscate la
atingere; tegumentele reci şi umede - survin atunci când perfuzia nu este adecvată şi fluxul de
sânge către tegumente este redusă, de asemenea pot surveni în unele urgenţe legate de acţiunea
temperaturii ambiante şi şoc; tegumentele reci - pot surveni în situaţiile expunerii la temperaturi
joase ale mediului, dar tegumentele reci localizate pot indica o perfuzie scăzută; tegumentele
fierbinţi şi uscate - pot surveni în febră şi condiţii primejdioase pentru viaţă legate de urgenţele la
temperaturi înalte.
- Evaluarea perfuziei tisulare (reumplerea capilară): apăsaţi fie pe faţa dorsală a piciorului sau pe
faţa dorsală a mâinii cu degetul mare pentru câteva secunde; atunci când înlăturaţi degetul,
tegumentele normale vor arăta o zonă de paloare, întorcându-se la culoarea normală în 2 sec;
dacă refacerea la o culoare normală durează mai mult de 2 sec, atunci reumplerea capilară este
întârziată, aceasta poate indica o perfuzie neadecvată.
D. Evaluarea statusului neurologic (examenul mini-neurologic): - Evaluaţi starea pacientului
la prezenţa leziunilor a sistemului nervos central şi statutul neurologic.
- Evaluaţi starea neurologică în următoarele categorii: -Alert; - Verbal - răspunde la stimulii
verbali; - Durere - răspunde la stimulii durerii; - Inconştient - nu răspunde la nici un stimul. -
Evaluarea nivelulul de conştienţă: - Evaluarea conştienţei începe prin prezentarea
examenatorului pacientului. Trebuie să vă prezentaţi pacientului, spunând numele şi identifi caţi-
vă ca lucrător al asistenţei medicale urgente. Trebuie să calmaţi şi asiguraţi pacientul prin
comunicare, că sunteţi prezenţi aici pentru a-l ajuta.
- Pacientul conştient: pacientul răspunde adecvat la stimulii vizuali (vede şi reacţionează la
lucrurile ce se petrec în jurul lui), stimulii verbali (aude şi reacţionează la lucrurile ce se petrec în
jurul lui) şi stimulii tactili (simte şi reacţionează la durerea provocată).
- Pacientul inconştient: pacientul care nu răspunde la stimulii enumeraţi mai sus sunt consideraţi
inconştienţi. La ei nu este prezent reflexul de vomitare şi ei nu sunt capabili să-şi protejeze căile
respiratorii. Un pacient inconştient trebuie să fie considerat ca un pacient cu prioritate majoră.
E.Dezvelirea şi dezbrăcarea pentru efectuarea examenului fizic: - dezveliţi zonele acoperite
a pacientului pentru a depista prezenţa de traume; - traumele majore periculoase pentru viaţă pot
să nu fie prompt aparente fără expunerea zonelor acoperite; - personalul medical trebuie să
păstreze demnitatea pacientului în timpul evaluării traumelor posibile ale capului, cutiei toracice,
abdomenului şi a oaselor tubulare lungi unde traumele periculoase pentru viaţă pot fi ascunse sub
îmbrăcăminte sau altă vestimentaţie.
Examenul secundar : Examenul secundar reprezintă o evaluare mai amănunţită de la cap la
picioare a pacientului în timpul căreia personalul medical:
- Trebuie să obţină o informaţie şi o istorie medicală precedentă;
-O istorie medicală completă a pacientului trebuie să includă: acuzele pacientului, semnele şi
simptomele maladiei curente, alergiile, medicamentele administrate, maladiile concomitente,
ultimul consum alimentar şi evenimentele ce au precedat urgenţa medicală curentă; constatările
fizice trebuie să includă prezenţa: deformaţiilor, contuziilor, abraziunilor, plăgilor penetrante,
arsurilor, plăgilor lacerate şi edemului

3. Algoritmul de stabilizare a pacientului politraumatizat si in

socul hipovolemic.

*ABC ,oxigenoterapie
*degajare cu multe precauţii
*aşezarea victimei in pozitie de repaus cu segmentul sangerand in poztitie ridicata (mai sus decat
restul corpului (poziţia Trendelenburg)
*Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară).
*Hemostaza plăgii
* Prelucrarea plăgii cu sol. dezenfectante
* Aplicarea pansamentului ass.
* imobilizarea provizorie a fracturii în caz de necesitate
*Compensarea volemică ( sol cristaloizi : Ringer lactal , Ringer NaCl 0,9%, coloizi
:hidroxietilamidon,dexreani )
* Analgetice
* Pungă cu geaţă
*comfort termic şi poziţiona
*Adresare la medic

ABC
Degajare cu multe precauţii
Membrele inferioare sunt ridicate cu 45° deasupra planului orizontal (daca leziunile o
permit), pentru ameliorarea intoarcerii venoase spre inimă. Această manevră creste presiunea
sistolica cu 10-15 mm Hg.
Hemostaza provizorie (pansamente compresive, garouri, pensări ale vaselor in plaga etc.).
Imobilizarea provizorie a fracturii în caz de necesitate
Comfort termic şi poziţional
Puncţionarea sau cateterizarea percutană a unei vene centrale.
Recoltarea sângelui pentru determinarea grupului sanguin, Rh-ul, probei compatibilităţii
Montarea unei perfuzii volemice: cristaloizi şi perfuzii macromoleculare cu refortan,
stabisol, gelatină, poligliuchin, hemdez, reopoligliuchin
Analgezia şi sedarea accidentatului: Constituie elementul major de profilaxie a tulburărilor
neurovegetative, circulatorii, respiratorii şi metabolice şi de profilaxie a decompensării
şocului; Are rol de sedare şi de diminuare a agitaţiei; Scădere a catecolaminemiei; Reducere
a consumului şi nevoilor de O2 Durerea, agitaţia şi teama scad perfuzîa cerebrală cu 20-30%
şi din aceste considerente este indicată terapia analgezică şi sedativă anxiolitică

Biletul 4
1. Algoritmul in fibrilatia ventriculara
ABC, determinarea ritmului șocabil prin ECG sau defibrilator , determinăm tipurile de
oscilații:
a) cu oscilaţii mari, formă care răspunde bine la şocul electric
b) cu oscilaţii mici, adm vasopresoare și monitorizăm pentru a le converti in oscilații
mari .
-Se administrează 1 şoc (150-200 J bifazic,CER) sau (120-200 J AAC) sau 360 J
monofazic.
 -Examen ABC apoi se iniţiază imediat RCR şi C timp de 2 min., începând cu
compresiuni toracice (cinci cicluri compresiunii toracice – ventilării de 30:2).
-Examenul ABC în persistenţa FV/TV fără puls se administrează al doilea şoc şi
imediat se preia RCR şi C pentru 2 minute.acă pe monitor continuă să persiste FV/TV
fără puls, se administrează adrenalină şi imediat se aplică al treilea şoc.
-Examenul ABC dacă FV/TV fără puls persistă şi după al treilea şoc, se
administrează intravenos amiodaronă 300 mg şi se aplică al patrulea şoc., RCR și C
pentru 2 min
- ABC se va continua administrarea adrenalinei la fiecare 3-5 minute, alternând
medicaţia – shok-RCR şi C – evaluarea ritmului, RSR și C 2 min
-ABC dacă avem FV/TV fără puls persistentla al 5 lea șoc , adm amidarona 150 mg
RCR și C 2 min
Dacă nu avem amidarona putem folosi lidocaine 1 1,5 g/kg , la necesitate la al 6-lea șoc putem
administra li Sulfat de magneziu 2g i/v(combaterea hipomagnezemiei)

2. Descrieti tehnicile de protezarea a cailor aerinene superioare la

maturi.

3. Tamponada cardiaca .

TAMPONADA CARDIACĂ acumulare anormală de lichid în spaţiul intrapericardic, cu

comprimarea inimii care împiedică umplerea cu sănge acesteia în timpul systole
Semnele tipice : durere precordială  în traumatismele inimii şi pericardite poate fi : dispnee 
polipnee cu ortopnee  anxietate extremă, hTA  creşterea matităţii cardiace  puls paradoxal 
turgescenţă jugulară  cianoza extremităţilor  transpiraţii profunde  TA se prăbuşeşte
. Tamponada cardiaca Diagnostic: • pacient socat • triada Beck: 1. Hipotensiune 2. Distensia
venelor gatului 3. Zgomote cardiace asurzite
Menagementul : urgența facem pericardiocenteză pe ac sau toracotomie intraresuscitare cu eliminarea
a 5 -15 ml de singe , apoi administrarea de O2 şi transportul la spital pentru tratament

Biletul 5
1. SDR coronarian acut .Diagnosticul si conduita la etapa de
prespital.
SCA sunt definite prin apariţia ischemiei miocardice instalate brutal, cauzată de ruptura plăcii de
aterom sau prin eroziune endotelială, asociate cu tromboză intracoronariană, determinând un grad
variabil de ischemie și necroză miocardică şi de risc de moarte subită cardiacă.

Durerea toracică in SCA Durerea toracică din API poate fi durere de repaus sau la eforturi minime şi
poate îmbrăca mai multe forme. Durerea toracică din API este de obicei mai severă şi mai de durată
(> 20 min.), frecvent necesitând mai multe doze de nitroglicerină sau perioade mai lungi de repaus
pentru ameliorare. Răspunsul la nitroglicerină sublingual este parţial sau absent in SCA-STEMI și
 SCA-NSTEMI, faţă de API în care durerea dispare. Unii pacienţi nu prezintă durere toracică
retrosternală, ci doar durere numai în sedii de iradiere: mandibulă, la baza gâtului, braţe, epigastru
ş.a. localizări.

Tradițional se consideră că ischemia electrică este reprezentată de modificări ale undei T,lesiunea
electrică este reprezentată de modificări ale segmentului ST, iar necroza electrică de apariția undei
Q patologice

Severitatea ischemiei este direct proporţională cu adâncimea undelor T şi cu numărul de derivaţii în

care această modificare se înregistrează.

Deci, prezenţa undelor T pozitive, înalte, ascuţite, simetrice în anumite derivaţii semnifică ischemie
subendocardică, dacă în derivaţiile opuse nu se înregistrează unde T negative, adânci, ascuţite,
simetrice.

LEZIUNEA – SEGMENTUL ST a) Leziunea subepicardică sau transmurală – supradenivelarea originii

segmentului ST ≥ 1mm de la punctul J, in cel puțin două derivații directe concordante.

Leziunea subendocardică – subdenivelare de segment ST ≥1 mm de la punctul J, cu pantă orizontală,

descendentă sau lent ascendentă, înregistrată în derivațiile directe.Nu apar modificări în derivațiile
indirecte

NECROZA – UNDA Q Unda Q patologică și scăderea amplitudinii undei R în derivațiile care privesc
direct zona de necroză.

Diagnosticul ECG pozitiv de IMA se bazează pe:

- semne directe: unda Q de necroză, supradenivelarea segmentului ST (semn de leziune) şi unda T

negativă (semn de ischemia);

- semne indirecte (imagine „în oglindă”): unda R amplă, subdenivelare de segment ST şi unda T
pozitivă, în derivaţiile opuse unde se înregistrează semnele directe. Într-un infarct miocardic
transmural apar toate cele trei semne directe; în infarctul miocardic subendocardic nu apare unda Q
de necroză.

IM Anterior V1 –V6;
IM Inferior DII, DIII; aVF;
IM Lateral DI; aVL;
Pentru IMA infero-bazal se vor face înregistrări ale derivațiilor posterioare V7-V9;
Pentru IMA de VD se vor face înregistrări ale derivațiilor drepte V3R-V4R
Supradenivelarea de segment ST măsurată la punctul J trebuie să existe în cel puţin în două
derivaţii concordante:
≥ 1,0 mm în derivaţiile concordante altele decât V2-V3.
Pentru derivaţiile V2-V3:
≥ 2,5 mm la bărbaţi cu vârsta sub 40 de ani;
≥ 2,0 mm la bărbaţi cu vârsta peste 40 de ani;
≥ 1,5 mm la femei.
Tabelul 9.PROPRIETĂŢILE BIOMARKERILOR UTILIZAŢI ÎN DIAGNOSTICUL
IMA (FRENCH ET AL, 2004)

Prima Perioada
Biomarkeri Sensibilitate Specificitate
detectare detectării
 Acizi graşi legaţi de
1,5-2 h 8-12 h +++ ++
proteine
Mioglobină
1,5-2 h 8-12 h +++ +
CK-MB
2-3 h 1-2 zile +++ +++
Troponina I (TncI)
3-4 h 7-10 zile ++++ ++++
Troponina T (TncT)
3-4 h 7-14 zile ++++ ++++
CK
4-6 h 2-3 zile ++ ++
LDH
6-10 h 5-7 zile ++ +
Oxigenoterapia
Oxigenul. Monitorizarea saturaţiei arteriale în oxigen (SaO2) prin pulsoximetrie
argumentează administrare suplimentară de oxigen.
Indicațiile administrării suplimentare de oxigen: prezința dispneei, hipoxemie SaO 2 < 90% ,
prezenţa cianozei, prezențaa ralurilor de stază pulmonară, IMA cu subdenivelare de ST. Scopul
este obţinerea unei saturaţii în oxigen de 94-98% sau de 88-92% dacă pacientul prezintă risc de
insuficienţă respiratorie hipercapnică.
Administrarea de Nitroglicerină.Se administrează sublingval o pastilă 0.3 sau 0.4 mg
de repetat la fiecare 3-5 min până la 3 doze sau Aerozol Spray sublingval la 5 min interval, până
la 3 Spray timp de 0.5 până la 1 sec (1 Spray 0.4 mg).
Contraindicații:
Hipotensiune(TAs < 90 mm Hg sau o scădere cu >30 mm Hg față de
nivelul de bază;
Bradicardie severă (< 50 bpm) sau tahicardie (> 100 bpm);
IMA de VD;
Utilizarea de inhibitori ai fosfodiesterazei ( sildenafil, vardenafil timp de 24 ore, tadalafil timp de
48 de ore) pentru disfuncții erectile sau hipertensiune pulmonară
Morfina.Morfina se administrează in STEMI intravenos în doză de 2-4 mg, repetată la 5-
15 minute.In API/NSTEMI de administrat 1 -5 mg i.v dacă durerea nu cedează la nitroglicerină
sau survine o recurență a durerii.
Indicații:Durerea toracică din SCA care nu răspunde la Nitroglicerină;
Edemul pulmonar acut cardiogen( cu TA adecvată)
Morfina, în dozele menţionate, poate fi foarte utilă la pacienţii cu infarct de miocard complicat
cu edem pulmonar acut. Dozele de morfină necesare controlului durerii pot varia de la pacient la
pacient în funcţie de masa corporală, vârsta, tensiunea arterială şi alura ventriculară.
Dat fiind efectele adverse menţionate mai sus, administrarea de morfină NU trebuie
făcută înainte de controlul tensiunii arteriale, a alurii ventriculare, a frecvenţei cardiace şi (de
preferat) al saturaţiei arteriale în oxigen, care trebuie să fie peste 90%.
Aspirina. Administrarea aspirinei este recomandată atât pacienţilor la care se efectuează
terapie de reperfuzie (IB), cât şi celor fără terapie de reperfuzie(IA).
Dacă ingestia orală nu este posibilă, aspirina se poate administra i.v. în doză de 250-500 mg la
pacienţii la care se efectuează angioplastie şi 250 mg - la pacienţii la care se administrează
tratament fibrinolitic.
Doza recomandată este de 160-325 mg în primele 24 de ore de la debutul infarctului urmată de
75-160 mg pe zi începând din ziua a doua, permanent, pe o perioadă nedefinită.
Terapia antiplachetară. Se recomandă administrarea de rutină a Clopidogrelului în combinaţie
cu aspirina tuturor pacienţilor cu STEMI, indiferent dacă aceştia sunt sau nu supuşi unei
intervenţii de reperfuzie miocardică (tromboliză sau angioplastie primară). Doza recomandată
este de 75 mg, dar se consideră rezonabil ca la pacienţii cu vârste sub 75 de ani să se
administreze în prima zi o doză de încărcare de 300 mg. Administrarea de clopidogrel trebuie să
se efectueze pe durata a cel puţin 14 zile, dar perioada de administrare se poate prelungi până la
un an, indiferent dacă pacientul a primit sau nu terapie fibrinolitică.
B-blocantele in SCA
Sunt indicate pentru efectele:
Antiischemice;
Antitahicardice,antiaritmice;
Hipotensoare.
Se recomandă inițierea cu preparate orale:
Metoprolol per os mg până la 200 mg(doză unică/zi,forma succinat) sau 5 mg iv,de repetat la
fiecare 5 min de 3 ori,sau Atenololul 25-100 mg până la 100 mg(doză unică zi)
Contraindicații:
Bradicardia <60 bpm,(boala de nod sinusal,Bloc AV grad II-III,),
Hipotensiune TAs<100 mmHg,
Ins. ventriculară stângă cu EPAC,
Astmul bronșic sau BPOC in acutizare ,
SCA indus de cocaină.
Șocul cardiogen
SCA – STEMI.
TERAPIA ANTIPLACHETARA. Inhibitorii Glicoproteinei IIb/IIIa( Abciximab,
Eptifibatide,Tirofiban) acționează pe receptorii GPIIb/IIIa de pe membrana trombocitelor
inhibând agregarea plachetară și a legăturilor cu fibrinogenul.
Preparatul STEMI
Abciximab 0.25 mg/kg iv în bolus,urmat de piv 0.125 µg/kg/min iv
(maxim10 µg/min) pentru 12-24 ore
Eptifibatide 180 µg bolus iv(al doilea bolus după 10 min in caz de
PCI), urmat de perfuzie 2 µg/kg/min pentru 72-96 ore
Tirofiban 25 µg/kg în bolus timp de 3 min, apoi perfuzie cu
0.15µg/kg/min pentru 18 ore. Sau 0.4µg/kg/min iv în 30
min,urmat de pev 0.10 µg/kg/min pentru 48-96 ore

TRATAMENTUL FIBRINOLITIC
PREPARATUL MOD DE ADMINISTRARE
 Alteplaza(tPA) 15 mg iv în bolus,urmat de 0,75 mg/kg iv in perfuzie (fără a depăși
doza de 50 mg) timp de 30 min,urmat apoi de 0.5 mg/kg in perfuzie iv
(fără a depăși doza de 35 mg) timp de 1 oră. Doza totală să nu
depășească 100 mg.
Reteplaza(rPA) 10 unități iv timp de 2 min, urmat după 30 min de încă 10 unități timp
de 2 min administrate iv, ambele administrări urmate de un bolus de 30
ml Sol. NaCl 0.9%.
Tenesteplaze 0 singură doză iv administrată timp de 5 sec.
(TNKasa) < 60 kg-30 mg; 60-69.9 kg-35 mg;70-79.9 kg-40 mg;80-89.9 kg- 45
mg≥ 90 kg – 50 mg.
Streptokinaza 1.5 mln unități iv în perfuzie timp de 30-60 min

TRATAMENTUL ANTICOAGULANT ÎN SINDROAMELE CORONARIENE ACUTE

Anticoagulante Doze
Fondaparinux 2.5 mg i.v.,bolus,urmat de 2.5 mg s.c o dată/zi până la 8 zile

Enoxaparina 1 mg/kg s.c. la 12 ore

Dalteparina 120 UI/kg la 12 ore
Nadroparina 86 UI/kg la 12 ore
Heparina nefracționată 60-70 UI/kg i.v. în bolus( maxim 5000UI),urmată de pev 12-15
UI/kg( maxim 1000UI/oră),ajustată pentru aPTT mai mare de 1.5-
2.5 ori decât controlul
Bivalirudina 0.1 mg/kg i.v. in bolus, apoi pev de 0.25 mg/kg/oră. Suplimentar,
bolus i.v. o.5 mg/kg cu creșterea perfuziei la 1.75 mg/kg/oră inainte
de PCI

SCA – STEMI ȘI NSTEMI

Blocantele canalelor de calciu in SCA

Contraindicații:
Boala de nod sinusal,Bloc AV grad II-III,),
Hipersensibilitate la preparate
In. cardiacă congestivă,
Șocul cardiogen.
Sunt indicate in faza acută STEMI pentru:
Ameliorarea simptomelor anginoase la pacienții cu contraindicații sau
neresponsivi la B-blocante,
Tratamentul aritmiilor supraventriculare,
Hipertensiune
Infarctul miocardic indus de cocaină.
NSTEMI
Tratamentul simptomelor anginoase la pacienții cu contraindicații sau neresponsivi la B-
blocante.
Se recomandă inițierea cu preparate orale:
Verapamil ,doza de inițiere 80-120 mg,doza de întreținere 80-240 mg(3 doze/zi sau doză
unică/zi),sau
Diltiazem ,doza de inițiere 60-120 mg,doza de întreținere 60-300 mg ( 3 doze/zi sau doză
unică/zi),sau
Amlodipină,doza de inițiere 5-10 mg,doza de întreținere 5-10 mg(doză unică/zi).

2. AVC .Scalele de evaluare la etapa de prespital si DMU.

Atacul ischemic tranzitor (AIT) – este o ischemie intr-un teritoriu localizat al creierului, antrenând
un deficit motor, cu durată ce nu depăşeşte 24 de ore, in mod obişnuit, de la câteva minute pînă la
câteva ore şi care regresează fără a lăsa sechele. AIT poate să fie o manifestare clinică izolată, însă
frecvent precede infarctul cerebral (aproximativ în 50% din cazuri). AIT survin aproximativ în 90% în
teritoriul carotidian, în 7% în teritoriul vertebro-bazilar şi 3% în ambele teritorii

Accident Vascular Cerebral Ischemic (AVCI) – reprezintă perturbarea funcţională şi/sau morfologică
a ţesutului cerebral, determinată de întreruperea, sau diminuarea bruscă a perfuziei arteriale in
teritoriile cerebrale, provocând necroză localizată a ţesutului cerebral ca consecinţă a deficitului
metabolic celular în raport cu reducerea debitului sangvin cerebral.

Accidentul Vascular Cerebral Hemoragic (AVCH) - reprezintă orice extravazare a sângelui la nivelul
creerului si/sau a meningelui, constituind o hemoragie cerebrală şi/sau meningeală
subarahnoidiană).
SCALE UTILIZATE ÎN PRE-SPITAL:
Scala Sensibilitate (în%) Specificitate (în%)
ROSIER 93 83
Cincinnati 85 83
LAPSS 59 85
SISTEME DE SCORURI:
Cele mai utilizate SISTEME de SCORURI:
a)Scala FAST (Fase Arm SpeechTest),
b)Scala ROSIER(Recognition Of Stroke In the Emergency Room),
c)Scala LAPSS(Los Angeles Prehospital Stroke Scale),
d)Scala CPSS(Cincinnati Prehospital Stroke Scale),
e)Scala NIHSS (National Institutes of Health Stroke Scale
Scala FAST (Fase, Arm, Speech, Time)
Scorul FAST(față, brațe,vorbire,timpul) a fost elaborat pentru publicul larg care simpt instalarea
unei slăbiciuni faciale și de membre redusă, o tulburare de vorbire la care se adaogă noțiunea de
timp pentru a sublinia urgența și necesitatea excluderii intermediarilor de la etapa
prespitalicească până la examenul imagistic.
Scorul FAST este un instrument care include 3 parametri;
a)pareza (slăbiciunea) facială, b) pareza (slăbiciunea) in mâini și c) dereglări de vorbire.

De rugat pacientul să zâmbească sau să arate dinții.

De observat asimetria feței-de bifat „Da” dacă observăm un zămbet sau grimasă facială
asimetrică și de notat care parte este afectată.
De ridicat mâinile la 90o poziție șezândă sau la 450 din decubit dorsal si de rugat pacientul să
păstreze poziția pentru 5 sec. Dacă o mâină coboară mai repede sau cade rapid se bifează „Da” și
se notează care mâină. Vorbirea /Limbajul.
De notat tulburările de limbaj și de vorbire,de identificat vorbirea neclară, de urmărit alegerea
cuvintelor. De rugat pacientul să numească obiectele din jur(masă, scaun, dulap ș.a)

Scala ROSIER
Un alt instrument a fost dezvoltat pentru a îmbunătăți pertinența diagnosticului medical de AVC
de către medici in anul 2005 grupul de cercetători care au elaborat Scala FAST au elaborat și au
validat Scala ROSIER pentru utilizare de către medicii DMU/UPU-S/UP

Scala ROSIER utilizează elemente ușor de evaluat din anamneză și examenul fizic ,obținând un
scor intre -2 și +5.
Scala ROSIER include integral parametrii FAST și adăugător pareza membrelor inferioare și
dereglările de câmp vizual.

Scala ROSIER deasemenea include evaluarea pierderii de conoștiență sau sincopa și

activitatea convulsivantă și dacă sunt prezente primesc câte un 1 punct.

De determinat glucoza in sânge,scorul pe Scala Glasgow a Comelor și presiunea arterială.

Dacă glucoza in sânge este ≤ 4mmol/l sau mai mare de 22 mmol/l, de tratat de urgență.
De bifat un răspuns selectat pentru fiecare criteriu

Activitate Da(-1) Nu(0 Imposibil de evaluat

convulsivă(prezența
convulsiilor)
Perderea de conștiință Da(-1) Nu(0) Imposibil de evaluat
sau sincopă
Sunt simptome noi de debut acut( sau constatate la trezire din somn)
Deficit facial Da(+1) Nu(0) Imposibil de evaluat
Pareza (slăbiciuni Da(+1) Nu(0) Imposibil de evaluat
asimetrice) in
membrele superioare
Pareză(slăbiciuni Da(+1) Nu(0) Imposibil de evaluat
asimetrice) in
membrele inferioare
Dereglări de vorbire Da(+1) Nu(0) Imposibil de evaluat
Defecte de câmp vizual Da(+1) Nu(0) Imposibil de evaluat
Scorul total(-2 la +5).

Scala Rosier are un total de 7 parametri și la un scor ≥ 1 este sugestiv pentru AVC/AIT iar când
scorul este ≤ 0 ne indică lipsa AVC/AIT. Scala ROSIER are o sensibilitate de 93%, o specificitate
de 96% și o valoarea predictivă pozitivă de 96%.

Scala Prespitalicească Cincinnati de evaluare a AVC:

1. Pareza facială (pacientul este rugat să arate dinţii sau să zâmbească):
• Normal – ambele părţi ale feţei se mişcă în mod egal.
• Anormal – o parte a feţei nu se mişcă la fel de bine ca şi cealaltă
2.Pareza mâinilor (pacientul închide ochii şi ţine mânile întinse timp de 10 secunde)
 Normal – ambele mâini se mişcă la fel sau ambele mâini nu se mişcă de loc. Se notează
egal.
 Anormal – o mână nu se mişcă sau o mână coboară în jos în comparaţie cu cealaltă. Se
notează partea dreaptă sau stângă mai slabă
3. Dereglări de vorbire (pacientul e rugat să spună o propoziție la alegerea D-ră “nu pot
învăţa un câne bătrân trucuri noi”)
  Normal – pacientul utilizează cuvinte corecte fără a estompa sunetele
 Anormal – pacientul estompează sunetele, utilizează cuvinte incorecte sau nu poate vorbi
Interpretare: În caz dacă cel puţin 1 din aceste 3 semne sunt prezente probabilitatea
stroke-ului este de 72%.

Scala Prespitalicească Los-Angeles a stroke-ului (LAPSS):

1. Vârsta peste 45 de ani
2. Istoric de epilepsie sau absenţa convulsiilor
3. Durata simptomelor < 24 ore
4. La etapa de evaluare pacientul nu este în scaun cu rotile sau la pat
5. Glucoza în sânge este cuprinsă între valorile < 60 sau >400 mg/dL sau 22.2 mmol/l 10
6. Asimetrie evidentă (partea dreaptă faţă de cea stângă) în oricare din următoarele categorii de
examenare: Dacă punctele 1-6 sunt toate marcate cu răspunsul “Da” se înştiinţează spitalul
înainte de sosire despre un pacient cu posibil AVC. Interpretare: 97% din cei cu scor LAPSS
pozitiv vor avea AVC (specificitate – 97%).

Personalul SAMUP trebuie să anunțe in mod obligatoriu spitalul despre transportarea pacientului
cu Stroke pentru a mobiliza resursele până la sosirea pacientului.
SAMUP trebuie să utilizeze instrumente standardizate de triaj și protocoale pentru a asigura
identificarea promptă a pacientului cu suspecție sau Stroke ,cu utilizarea Scalei FAST,Los
Angeles sau Cincinnati.
Sistemul regional de Stroke trebuie să includă a) capacități de acordare a AMU cu administrare
de alteplază IV., și b) centre de tratament endovascular.
Implementarea telemedicinei în sistemul Stroke

Scala de evaluare recomandată in DMU/UPU este NIHSS.Toți pacienții cu suspecție trebuie să

fie investigați CT fără contrast in primele 20 min de la sosire.

3. Voletul costal . Tehnica de prim ajutor la etapa de prespital.

Mișcarea inegală a unei părți sau secțiuni poate fi un semn al unei condiții grave, numite volet
costal.

Voletul este desolidarizat de peretele toracic şi ca urmare - este atras spre torace în timpul
inspirului - este împins spre exterior în timpul expirului (RESPIRAŢIE PARADOXALĂ)
Pe scurt, voletul costal este un segment de cutie toracică, ce se "mișcă" paradoxal (pe dos) în
timpul respirației: în inspir se înfundă, iar în expir se exteriorizeaza.
Consecinţa respiraţiei paradoxale este perturbarea profundă a mecanicii ventilaţiei si aparitia
insuficienţei respiratorii acute.
Voletul costal este minim dublă fractură la minim două coaste învecinate.

Imobilizarea se face prin aplicarea unui pansament compresiv în zona respectivă împiedicând
astfel mișcările segmentelor la acest nivel. Semnele și simptomele constau în dificultatea
respirației, mișcarea paradoxală a segmentului (în inspir când toracele se destinde fragmentul
se înfundă; la expir toracele se micșorează fragmentul se deplasează spre exterior), durere,
cianoză.
Voletul costal destabilizează mișcările cutiei toracice, determinând hipoventilarea plămânului
subiacent, tahipnee și apariția insuficienței respiratorii acute, a șocului hipoxic și în final,
netratat, poate duce la deces.
Management:
- Înfundarea voletului costal si mentinerea in aceasta pozitie (la locul accidentului)
- Imobilizarea voletului costal
- Transportare de urgenţă la instituţia medico – sanitară.
Tratamentul constă în:

1.analgezie

2. prevenirea insuficienței cardiace

3. fixarea provizorie a voletului costal, cu scopul de a limita mișcările paradoxale. Se aplică pe

volet feși, comprese, vată sau tifon și se fixează cu benzi de romplast.

     Așezarea pacientului pe partea lezată este o altă modalitate de fixare a voletului, dar nu se
poate aplica la pacientul politraumatizat și mai ales la cei cu leziuni ale coloanei vertebrale.

4. IOT  si ventilație mecanică dacă:

- travaliul respirator este crescut

- frecvența respiratorie este >35/min sau <8/min
- SaO2 < 90%
- PaO2  < 60 mmHg
- PaCO2 > 55 mmHg

     Intubatia oro-traheala și instituirea ventilației mecanice se realizează numai după ce a fost

exclusa prezența unui pneumotorax.
     În cazul în care voletul costal se asociază cu un pneumotorax, prima dată se evacuează acesta
și apoi se intubeaza pacientul.

5. Antibioterapie

6. Fluidifiante ale secreției bronsice

7. Fixarea chirurgicală a voletului cu bare STRATOS, PECTUS.

Asistența de urgență în plăgile cutiei toracice:

1. Urmaţi principiile de izolare adecvate a substanţelor corpului. Acumularea presiunii în
cutia toracică poate cauza stropirea cu sânge din orice plagă deschisă, în timpul
respiraţiei. Se indică purtarea ochelarilor de protecţie, îmbrăcarea unei măşti, şi a unui
halat.
2. Administraţi oxigen în concentraţii înalte
3. Aplicaţi un pansament ocluziv pe plagă, fixat cu ajutorul unei benzi pe trei părţi ale
acestuia. Acesta va preveni pătrunderea aerului prin plagă. Se va aplica pansament atât pe
orificiul de intrare cît şi cel de ieşire în prezenţa plăgilor împuşcate.
4. Plasaţi pacientul într-o poziţie confortabilă, dacă nu este suspectată a traumă a coloanei
vertebrale.

Biletul 6
1. AVC. Tratament hipertensiunii la etapa de prespital
Tratamentul hipertensiunei arteriale
 TA crescută la majoritatea pacienţilor cu un AVC acut;
 Nu se recomandă scăderea de rutină a TA, cu excepţia situaţiilor în care aceasta este
foarte crescută
(> 220-200 TAs sau 120 TAd în AVC ischemic şi >180/105 în AVC hemoragic), determinată
prin
măsurări repetate.
 Iniţierea imediată, dar cu precauţie a tratamentului antihipertensiv este indicată la valori mai
mici
ale TA, în cazul asocierii AVC cu insuficienţa cardiacă, disecţia de aortă, IM acut, insuficienţa
renală acută, tromboliză.120/100- dam sol. NaCl majoram tensiunea
Indicaţii pentru iniţierea imediată a tratamentului antihipertensiv în AVC:
 hemoragia intracerebrală;
 insuficienţa cardiacă;
 sindromul coronarian acut;
 disecţia de aortă;
 encefalopatia hipertensivă;
 metabolismul glucidic;
 nivelul crescut ale glicemiei în AVC acut creşte dimensiunea infarctului şi reduce răspunsul
funcţional;
 hipoglicemia agravează evoluţia și poate mima un infarct ischemic acut;
 nivelul glicemiei depăşeşte 10 μmol/l trebuie iniţiat tratamentul cu insulină.
Este recomandată corectarea imediată a hipoglicemiei prin administrarea în bolus intravenos
de
dextroză sau glucoză 10-20%.
Daca mege la tromboliza – labetalol de 5 doza – 10mg i/v bolus
2. Hipotermia . Algoritmul de evaluare si stabilizare la etapa de
prespital
 Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub 35˚C, ca urmare a expunerii
prelungite la frig sau apă rece.
În funcție de severitate, se diferențiază trei stadii:

 Hipotermie ușoară (temperatura între 35-32˚C)

 Hipotermie moderată (temperatura între 32-28˚C)
 Hipotermie severă/majoră (temperatura sub 28˚C)

B. Manifestari clinice:

Simptomatologia clinica in hipotermie variaza in functie de gradul acesteia si de natura

afectiunilor asociate.  

Exista 3 stadii de hipotermie : 

  1.stadiul de excitatie hipotermica ( hipotermia moderata ) 
  2.stadiul de hipotermie paralitica (hipotermia grava ) 
  3.stadiul de coma hipotermica 

 1.Hipotermia moderata ( temperatura centrala 35 - 32°C )

  a)Simptome neuro-musculare 
        - frisoane 
        - oboseala musculara 
        - tulburari de comportament 
        - halucinatii 
        - obnubilare 
        - excitatie nervoasa 
  b)Semne cutanate 
        - tegumente reci , marmorate la extremitati 
        - hipersensibilitate cutanata 
  c)Semne respiratorii 
        - tahipnee 
  d)Simptome cardiovasculare 
        - tahicardie ( accelerarea ritmului cardiac )
        - hipertensiune arteriala 

 2.Hipotermia grava ( 32 – 28°C )

  a)Semne neurologice 
        - disparitia frisoanelor 
        - rigiditate , hipertonie musculara 
        - abolirea reflexelor osteotendinoase 
        - tulburari de constienta ( prostratie , disartrie , lentoarea ideatiei ,
somnolenta ) 
        - pierderea constientei sub 31°C 
        - coma apare sub 28°C 
  b)Semne cutanate 
        - tegumente reci , livide si cianotice 
        - anestezie cutanata 
        - uneori degeraturi 
  c)Semne respiratorii 
        - cianoza 
        - bradipnee 
  d)Semne cardiovasculare 
        - colaps ( scaderea tensiunii arteriale, puls ) 
        - creste riscul tulburarilor cardiace ( fibrilatie ventriculara stop
cardiorespirator )

3.Hipotermia majora ( temperatura sub 28°C )

        - bradicardie majora . puls carotidian si femural imperceptibile 
        - hipoventilatie 
        - midriaza bilaterala 
        - coma 

B.Tratamentul hipotermiei
Tratamentul, in caz de hipotermie, incepe inca inainte ca pacientul sa ajunga la
spital prin:
- scoaterea bolnavului din mediul rece
- indepartarea hainelor umede
- reincalzirea pasiva a victimei.
Transportul intr-o unitate spitaliceasca se asigura de maxima urgenta. Intre
timp se incearca stabilizarea afectiunilor asociate.

 Înlăturarea hainelor ude sau strânse pe corp și înlocuirea cu haine uscate

 Încălzirea prudentă a persoanei ce suferă de hipotermie, cu pături încălzite
 Adresarea la medic.
 3. Semnele vitale in norma la sugar si copil .

Biletul 7
1.Algoritmul in tahicardia ventriculara
Definiţie. TV este o tahicardie, de obicei, regulată cu frecvenţă 100-250/min., reprezentând o
succesiune de mai mult de 3 complexe extrasistolice, originare distal de bifurcaţia fasciculului
His, în ţesutul specializat de conducere sau în miocardul ventricular, ori în ambele ţesuturi.
Etiologie
Cardiopatie ischemică.
Cardiomiopatii.
Insuficienţă cardiacă de etiologie diversă.
Displazia aritmogenă de ventricul drept.
Prolapsul de valvă mitrală.
Sindromul QT lung congenital.
Iatrogen după:
- digitală;
- diuretice cu diselectrolitemii secundare;
- antiaritmice care prelungesc QT-ul;
- simpatomimetice mai ales izoprenalina.
TV este rezultatul unor depolarizări succesive de origine ventriculară sub bifurcaţia
hisiană.
În funcţie de durata tulburării de ritm, clasificarea se face:
TV nesusţinută (<30 secunde)
TV susţinută, cu o durată mai mare de 30 de secunde şi care e însoţită de colaps
hemodinamic.
ECG TV redă un traseu pe care se evidenţiază complexe QRS largi (>0,12 secunde prin originea
lor subhisiană) la intervale regulate sau aproape regulate, cu o frecvenţă cuprinsă între
100/minut şi 250/minut. Identificarea undelor P prezente cu o frecvenţă dată de nodul
sinusal, independentă de cea a complexelor QRS largi, traduce prezenţa disociaţiei
atrioventriculare asociată aproape întotdeauna TV.
În funcţie de morfologia complexului QRS, TV se împarte: în TV monomorfă şi TV polimorfă
Simptomele importante care apar intr-o TV sunt sincopa, palpitaţiile si
dispneea, aceasta aritmie malignă asociindu-se cu moartea subită, cu
unele excepţii. Cauza cea mai frecventă a acestei aritmii o constituie
cardiopatia ischemica iar cicatricea miocardică substratul circuitului de
reintrare.
În prezenţa ritmului şocabil FV/TV fără puls:
 Se administrează 1 şoc (150-200 J bifazic,CER) sau (120-200 J AAC) sau 360 J monofazic.
 Se iniţiază imediat RCR şi C timp de 2 min., începând cu compresiuni toracice (cinci cicluri
compresiunii toracice – ventilării de 30:2).
  În persistenţa FV/TV fără puls se administrează al doilea şoc şi imediat se preia RCR şi C
pentru 2 minute.acă pe monitor continuă să persiste FV/TV fără puls, se administrează
adrenalină şi imediat se aplică al treilea şoc.
 Dacă FV/TV fără puls persistă şi după al treilea şoc, se administrează intravenos
amiodaronă 300 mg şi se aplică al patrulea şoc.
 Se va continua administrarea adrenalinei la fiecare 3-5 minute, alternând medicaţia –
shok-RCR şi C – evaluarea ritmului

2.Aplicarea mastii laringiene si i-gel .Avantaje si dezavantaje

Masca laringiană-este alcatuita dintr-un tub cu diametrul de 8-10 mm continuat cu o
masca gonflabila ce se fixeaza la nivel laringea.
Tehnica :înainte de inserare, masca laringiană trebuie dezumflată  complet. La pacientul
inconştient sau anesteziat, cu capul în extensie şi gura larg deschisă se introduce masca
laringiană cu orificiul în sus, spre limbă, până  în faringe, apoi se umflă  balonaşul cu 30‐
40 ml aer, pentru etanşeitate. Se verifică  poziția corectă  prin ascultarea plămânilor
bilateral.
Indicații:pentru eliberarea căilor respiratorii superioare și ventilarea pacientului adecvată:
Contraindicați:traumatisme reg. cervicale .
Avantaje:
· Se introduce repede si usor, comparativ cu sonda de intubatie traheala;
· Marimi variate;
· Ventilatie mai eficienta decât cu masca faciala si balonul;
· Nu este necesara utilizarea laringoscopiei;
· Poate fi utilizata în resuscitare de catre personalul cu pregatire medie si paramedici.
Dezavantaje:
· Nu prezinta garantie absoluta împotriva aspiratiei lichidului de varsatura; ·
Nu se recomanda în cazul în care este nevoie de o presiune mare de ventilatie;
· Caile aeriene nu pot fi aspirate
Masca laringiană (A.Brain, 1983).
Masca laringiană Intravent este alcătuită dintrun tub care se conectează proximal la circuitul
respirator printr-un conector standard de 15 mm, capătul distal fiind ataşat la mască eliptică care
se umflă printr-un tub pilot. Masca laringiană constituie un sistem tubular de menţinere a
permeabilităţii căilor aeriene superioare. Are în structura sa un tub cu diametrul de 8-10 mm şi o
manşetă gonflabilă eliptică. Manşeta după umflare creează contact etanş cu orificiul
laringian.Cartilajele tiroid şi cricoid sunt deplasate uşor înainte pe măsură ce manşeta se umflă.
Supradistensia manşetei (peste 38 mm Hg) poate comprima fluxul capilar mucos. Partea distală
se acomodează bine în faringele inferioar, care are structura fibromusculară mai puţin rigidă
decât traheea. Se introduce în stadiul 3/1 al anesteziei generale, care permite toleranţa măştii.
Porţiunea gonflabilă va fi complet dezumflată şi lubrifiată cu gel pe faţa sa externă (care nu va
veni în contact cu laringele).

Echipamentul necesar :

 Echipament de protectie individuala

  Masca laringiana de marimea potrivita

 Siringa cu volum corespunzator pentru umflarea balonasului mastii

 Gel lubrefiant

 Echipament de ventilatie

 Stetoscop

 Leucoplast sau dispozitive de fixare a mastii

Pregătirea:

 Pasul 1: Selectarea marimii mastii

 Pasul 2: Examinarea mastii

 Pasul 3: Verificarea umflarii si desumflarii balonasului mastii

 Pasul 4: Lubrefierea mastii

 Pasul 5: Pozitionarea corecta

Pasul 1: Selectarea marimii:

 Verifica daca marimea mastii laringiene este corespunzatoare greutatii pacientului
 Marimile mastilor laringiene sunt:
• Marimea 1: sub 5 kg
• Marimea 1.5: 5 - 10 kg
• Marimea 2: 10 - 20 kg
• Marimea 2.5: 20 - 30 kg
• Marimea 3: 30 kg ; adult mic
• Marimea 4: adult(70 kg.)
• Marimea 5: Adult mare/marimea 4 nu ofera etansare corecta

Pasul 2: Examinarea maștii:

 Inspectarea mastii pentru a nu exista rupturi la nivelul balonasului

 Inspectarea tubului pentru a nu fi blocat

 Umflarea balonasului pentru a identifica eventualele scurgeri

 Desumflarea balonasului pentru verificarea mentinerii vaccuumului

Pasul 3: Desumflarea & Umflarea:

 Desumflati incet balonasul pentru a lua o forma plata,ovala in vederea trecerii de baza
limbii dupa epiglota
 In timpul umflarii balonasului volumul de aer nu trebuie sa depaseasca:

• Marimea 1: 4 ml

• Marimea 1.5: 7 ml

• Marimea 2: 10 ml
 • Marimea 2.5: 14 ml

• Marimea 3: 20 ml

• Marimea 4: 30 ml

• Marimea 5: 40 ml

Pasul 4: Lubrefierea:

 Lubrefierea mastii se executa cu un gel pe baza de apa

 Lubrefierea se executa numai inaintea introducerii mastii

 Se lubrefiaza si partea din spate (posterioara) a mastii

Nota:

 Evitati lubrefierea excesiva a mastii

• Pe suprfata balonasului .

• In partea rotund concava a mastii.

 Inhalarea gelului dupa plasarea mastii laringiene poate determina tuse sau obstructie .

Pasul 5: Pozitionarea pacientului:

 Executati extensia capului si flectarea gatului
 Evitati cutele de la nivelul mastii astfel:
• Un asistent impinge mandibula inferior.
• Se vizualizeaza partea posterioara a faringelui.
• Asigurati-va ca masca nu se indoie pe masura ce se insera pe peretele posterior al
faringelui.

Insertia mastii laringiene: Pasul 1

 Apucati masca de tinand-o ca un creion cat mai aproape de capat.

 Plasati varful mastii la nivelul suprafetei interioare a dintilor de pe arcada dentara

superioara

Pasul 2:
 Sub control vizual direct:
• Impingeti varful mastii in palatul dur pentru mentinerea formei plate.
• Cu ajutorul indexului mentineti presiunea catre palatul dur in timp ce avansati
masca in faringe ocolind baza limbii, varful mastii ramanad in continuare plat.

Pasul 3:
 Mentineti gatul flectat si capul extins:
• Presati masca de peretele posterior al faringelui cu ajutorul indexului.

Pasul 4:
 Continuati sa impingeti masca cu ajutorul indexulu
 Ghidati masca in jos catre pozitia definitiva.

Pasul 5:
  Apucati ferm tubul mastii cu cealalta mana
 Retrageti indexul din faringe.
 Presati usor inferior masca pentru a va asigura ca este complet inserata.

Pasul 6:

 Umflati balonasul mastii cu volumul de aer recomandat pentru marimea acesteia.

 Nu este necesar un volum suplimentar de aer.

 Nu atingeti tubul in timp ce umflati balonasul.

In mod normal in timpul umflarii masca se ridica usor catre hipofaringe unde se gaseste pozitia
corecta.

Probleme in timpul insertiei:

 Insuficienta apasare a mastii impotriva palatului dur,lubrefierea inadecvata sau
desumflarea insuficienta pot determina ca varful mastii sa se plieze inapoi;
 Odata ce varful mastii s-a indoit, la miscarile de inaintare, poate incarca si deplasa
epiglota in jos cauzand obstructie mecanica
 Daca varful mastii este desumflat si orientat in sus poate impinge epiglota cauzand
obstructie mecanica
 Daca masca nu este desumflata corespunzator poate sa

Impinga in jos epiglota

Penetreze epiglota
I-Gel:
 Ce este I-gel ? : un dispozitiv de protezare anatomica a cailor aeriene supraglotice care nu
poseda manseta gonflabila.

 Din ce este fabricat I-gel?

- Elastomer termoplstic,transparent care se muleaza anatomic pe faringe,laringe si

structurile anatomice inconjuratoare.
- Nu produce leziuni compresive asupra acestor structuri anatomice.
- Asemanator cu masca larigiana;insertia dispozitivului nu necesita umflarea mansetei
gonflabile

Partile componente:
Indicatii de utilizare:
 Securizarea si mentinerea caii aeriene in cazul interventiilor chirurgicale de urgenta la
pacienti cae ventileaza spontan sau care sunt ventilati cu presiune pozitiva
intermitenta(IPPV)
 Obtinerea unei cai aeriene in RCP in prespital sau in spital atunci cand exista conditii
pentru o intubare dificila sau, de rutina, cand in echipa nu exista medic.
 Ca alternativa, la orice situatie de intubatie dificila
 In situatia unei intubatii dificile se utilizeaza intial securizarea cu I-gel si apoi intubatia
endotraheala prin interiorul tubului de ventilatie al I-gel.

Contraindicatii:

 Pacienti cu stomac plin.

 Pacienti cu scor ASA sau clasa Mallampati de grad III sau superior.
 Pacienti cu risc de varsatura:sepsis, hernie hiatala,obezitate,diabet zaharat,sarcina,alte
interventii chirurgicale la nivelul intestinului superior.
 Pacienti cu trismus,abcese,tumori faringiene,deschidere limitata a gurii.

Pregatirea pentru utilizare:

 Deschideţi ambalajul I-gel şi scoateţi pachetul cutiei care conţine dispozitivul, pe o

suprafaţă plană.
 În ultimul minut de preoxigenare, deschideţi pachetul cutiei şi transferaţi dispozitivul în
interiorul capacului de protecţie al cutiei. Puneţi o cantitate mică de lubrifiant pe bază de
apă, de exemplu K-Y Jelly, pe suprafaţa internă netedă, pregătită pentru utilizare. Nu
utilizaţi lubrifianţi pe bază de silicon.
 Prindeţi I-gel-ul de-a lungul dispozitivului integral antimuşcătură şi lubrifiaţi partea
anterioară,posterioară şi laturile manşetei, cu un strat subţire de lubrifiant. După
efectuarea lubrifierii,asiguraţi-vă că nici un BOLUS de lubrifiant nu rămâne în cupa
manşetei sau în orice altă parte adispozitivului. Evitaţi atingerea manşetei dispozitivului
cu mâinile.
 Aşezaţi I-gel înapoi în ambalajul cutiei în vederea inserţiei.
Tehnica de insertie:

 Pacientul trebuie să fie poziţionat cu capul extins şi gâtul flectat. Bărbia trebuie înclinată
uşor în jos înainte de a continua inserţia I-gel.
 Prindeţi strâns I-gel lubrifiat, de-a lungul dispozitivului integral antimuşcătură.
Poziţionaţi dispozitivul astfel încât orificiul manşetei I-gel să fie orientat spre bărbia
pacientului
 Introduceţi extremitatea moale de ghidare în gura pacientului, în direcţia bolţii palatine.
 Lăsaţi dispozitivul să alunece în jos şi posterior, de-a lungul bolţii palatine, împingând
continuu dar delicat până când se simte o rezistenţă finala.
 În acest moment, vârful sondei de intubaţie trebuie să fie localizat în deschiderea
superioară a esofagului şi manşeta trebuie să fie poziţionată contra structurii laringiene.
 Incisivii pacientului trebuie să se pozitioneze la nivelul dispozitivului integral
antimuşcătură exact in dreptul semnului.

4. Metode de dezobstructie prin corp strain la copil .

) Obstrucţia căilor aeriene prin corp străin

- Tabloul clinic: debut brusc în plină stare de sănătate în timpul alimentaţiei sau a jocului, prin
tuse, stridor, wheezing, apnee şi cianoză.

- Manevre de dezobstrucţie – Heimlich în funcţie de vîrstă:

- La copilul conştient: - < 1 an – 5 lovituri interscapulare cu podul palmei, reevaluare, urmată de

5 compresiuni toracice, revizia cavităţii bucale –

> 1 an – compresiuni abdominale bruşte, orientate înapoi şi în sus, revizia cavităţii bucale

- La copilul inconştient –

Inconştient Deschide căile aeriene ->5 respiraţii ->Începe resuscitarea cardio-pulmonară

RCP 15:2, cu verificarea prezenţei corpilor străini în cavitatea bucală - După efectuarea
manoperelor de dezobstrucţie, copilul se transportă la spital pentru supraveghere şi investigaţii
(Rx toracic; la necesitate, bronhoscopie)
 Biletul 8
1. Algoritmul de resuscitare la gravide .
Particularităţile resuscitării în sarcină:
• În suportul vital de bază este nevoie de doi salvatori pentru
efectuarea ventilaţiei şi a compresiunilor toracice;
• În resuscitarea avansată este necesară implicarea precoce a unui obstetrician şi a unui
neonatolog în vederea realizării intervenţiei cezariene şi a resuscitării nou-născutului.
Căile aeriene:
• Prezintă risc crescut de regurgitare a conţinutului gastric;
• Intubaţia traheală trebuie realizată precoce; este dificilă datorită
îngroşării gâtului, dimensiunilor crescute ale toracelui, unui grad de edem glotic;
• Necesită presiune cricoidiană în vederea realizării intubaţiei.

Respiraţia:
• este dificilă din cauza ascensionării diafragmului şi limitării mişcărilor lui;
• poate fi necesară o presiune mare de insuflaţie.
Circulaţia:
• În decubit dorsal, uterul gravid peste 20 de săptămâni determină
compresie pe vena cavă inferioară şi aortă, împiedicând reîntoarcerea venoasă;
• În cursul resuscitării se va realiza deplasarea manuală a uterului şi
plasarea gravidei în semidecubit lateral stâng la un unghi de 15 grade;
• Nu există date care să ateste afectarea fătului de către energia de
defibrilare dacă este necesară aceasta;
• Este importantă căutarea şi excluderea cauzelor, cei 4H şi 4T;
• În suspiciunea de hemoragie se va reface volemia şi se va efectua
intervenţie chirurgicală imediată în caz de sângerare.
Cezariana de urgenţă se indică în al 3-lea trimestru de sarcină, dacă
resuscitarea nu are succes în primele 5 minute, în scopul salvării atât a mamei cât
şi a fătului. Sub 20 de săptămâni – vârsta gestaţională, cezariana are rol doar în
resuscitarea mamei, iar la 20-24 săptămâni există cele mai multe probleme
deoarece supravieţuirea fătului necesită eforturi medicale deosebite în condiţiile
unui prognostic rezervat.
4 -5 minute dupa stop cardiac

În situaţiile în care se impune resuscitarea cardiopulmonară a unei gravide

este necesară pregătirea echipamentului şi echipei de resuscitare pentru adulţi, dar
şi pentru nou-născuţi.

2. Primul ajutor a pacientului înecat .

Înecul (submersia)
- Prognosticul este determinat de durata submersiei, durata şi severitatea hipoxiei.

Suportul vital bazal în submersie constă în:

- Recuperarea victimei din apă (atenţie la siguranţa salvatorului)
- Stabilizarea coloanei cervicale în poziţie neutră, se permite doar subluxaţia
mandibulei
- Dacă victima nu respiră, se efectuează ventilaţie artificială timp de 1 min
- Nu este necesar de aspirat apa din căile respirratorii, deoarece compresiunile
toracice ulterioare fac ca să expulzeze apa din ele
- Se efectuează RCP (vezi protocolul de mai sus)
- Frecvent la 2/3 din victime în timpul compresiunilor sternale sau a ventilaţiilor
se produce regurgitaţie şi vărsătură cu conţinut gastric → manevra Sellick,
poziţia laterală de siguranţă – atent, mişcînd concomitent capul, gîtul şi trunchiul
(în suspiciune de leziune de coloană vertebrală)

Suportul vital avansat:

- Imobilizarea coloanei cervicale
- Aspirarea conţinutului căilor aeriene, decompresiunea stomacului cu tub
oronazogastric
- Ventilaţia prin mască cu balon 100% O2
- Asistolia este cea mai frecventă formă de stop cardiac datorată hipoxiei.
- Cînd FV se asociază cu hipotermie ( < 30ºC) se aplică maxim 3 şocuri iniţiale şi
se amînă administrarea intravenoasă a medicamentelor pînă la creşterea
temperaturii centrale > 30ºC
- Este contraindicată utilizarea defibrilatorului în mediu umed; înaite de utilizare,
uscaţi tegumentele
- În hipotermie moderată medicamentele se administrează intravenos la intervale
mai mari de 3-5 min
- Fluidele pentru corectarea hipovolemiei nu se vor indica în exces, pentru a nu
intra în edem pulmonar acut
- Nu se administrează antibiotice profilactic, ci doar la apariţia semnelor de
înfecţie
- Copiulul se va interna pentru supraveghere şi pentru tratamentul complicaţiilor.

3. Socul hipovelemic la copil.

Гиповолемический шок. Основная причина — резкое уменьшение объема циркулирующей
крови или обезвоживание при следующих патологических состояниях: при травме, ожогах,
кишечных инфекциях, перитоните, кишечной непроходимости, полиурии.
Șoc hipovolemic. Motivul principal este o scădere bruscă a volumului circulant sânge sau
deshidratare în următoarele afecțiuni patologice: cu traumatisme,arsuri, infectii intestinale,
peritonita, obstructie intestinala, poliurie. Негеморрагический гиповолемический шок
Наиболее частыми причинами развития дегидратации являются желудочно-кишечные
заболевания (рвота, диарея), полиурия (диабетический кетоацидоз), синдром капиллярной
утечки (включая ожоги). Степень дегидратации классифицируют в зависимости потери массы
тела, выраженной в процентах

Soc cardiogen
Soc vasogen – distributie- К данному типу шока относятся септический, анафилактический и
нейрогенный шок.

Tabloul clinic. Șocul oricărei etiologii se caracterizează prin fazic dezvoltarea tulburărilor
circulatorii.
Faza compensată: conștiința este clara, adesea copilul este agitat, notat
tahicardie, tensiune arterială normală sau ridicată, paloare sau marmorare a pielii, cianoză
buzele, membrele sunt reci la atingere, CVP se reduce la 40-20 mm de apă.
Faza de șoc sever: copilul este inhibat, tensiunea arterială sistolică este sub 80 mm Hg.
Art., pulsul este filiforme, tahicardie până la 150% din norma de vârstă, o paloare ascuțită a
pielii, tahipnee, acrocianoză, oligurie, puls slab, CVP redus la 20 mm apă.
Faza decompensată: tulburări severe de conștiență până la comă,
hipotensiune musculară, presiune sistolică sub 60 mm Hg. Art., comun
cianoză a pielii și a mucoaselor, puls filiforme, anurie, CVP negativ.
Terapia depinde de tipul de șoc și necesită corectarea bolii de bază.
Неотложная помощь при любом виде шока:
 Придать ребенку горизонтальное положение с приподнятыми нижними
конечностями.
 Обеспечить свободную проходимость дыхательных путей.
 Дать увлажненный 100%-ный кислород (через маску или носовой катетер).
 Устранить основную причину развития шока (остановить кровотечение, купировать
болевой синдром, прекратить введение аллергена, устранить напряженный
пневмоторакс
и т. д.).
 При признаках декомпенсации кровообращения и низком ЦВД — инфузионная
терапия растворами 0,9%-ного натрия хлорида, реополиглюкина, 5%-ного альбумина
из расчета 20 мл/кг/ч под контролем диуреза, ЧСС, АД, аускультативной картины в
легких.
 При артериальной гипотензии — введение в/в титрование допамина в дозе 6-8-10
мкг/кг/мин под контролем АД и ЧСС. Методика введения допамина: «матричный»
раствор готовят путем разведения официнального раствора (в 1 мл — 40 мг) в 100 раз
(1 мл — в 100 мл физраствора или 5%-ной глюкозы). Приготовленный раствор
вводится в/в капельно или струйно, его дозировка зависит от задач терапии. Введение
этого раствора в дозе 0,3 мл/кг/ч (2 мкг/кг/мин) обеспечивает сосудорасширяющий
эффект и повышает диурез, в дозе 0,6 мл/кг/ч (4 мкг/кг/мин) —
кардиостимулирующий эффект (увеличивает минутный объем крови), в дозе 1,2
мл/кг/ч (8 мкг/кг/мин) — сосудосуживающий эффект.
 Коррекция сопутствующих состояний: гипогликемии, метаболического ацидоза,
надпочечниковой недостаточности.
Включая препараты с α- и β-адренергическим эффектом.
 Клинические признаки, указывающие на нормализацию гемодинамики,
тканевой перфузии, клеточного гомеостаза:
„ нормализация частоты сердечных сокращений и артериального давления;
„ нормализация характеристики пульса (отсутствие различий между центральным и
периферическим пульсом);
„ время наполнения капилляров — менее 2 с;
„ теплые конечности;
„ восстановление сознания;
„ диурез более 1 мл/(кг×ч);
„ снижение уровня лактата в сыворотке;
„ уменьшение дефицита оснований;
„ насыщение кислородом центральной венозной крови (SсvO2 ) — более 70%

Biletul 9
1. Angina pectorala instabila .
Definitie: Angina pectorala instabilă – este un termen care reuneşte mai multe entităţi:
angina de novo, agravată, de repaus, precoce postinfarct), forme care au ca element comun o
ischemie miocardică severă cauzată de o placă de aterom complicată. Evoluează cel mai
frecvent către un IMA.
Tromb non-ocluziv
Lipsesc semne ECG specifice, dar modificările ischemice ST-T, atribuie un risc înalt.
Markerii de necroză cardiacă sunt negative
Clasa III: Angină apare la activităţi uzuale(urcatul scărilor in condiții normale sau mers
obișnuit), eforturi mici, cu limitarea activităţii fizice;
Clasa IV: angină pectorală apare la efort fizic minimal și în repaus, pacientul fiind sever
limitat in activitatea fizică
În conformitate cu variabilitatea durerii toracice API reunește cinci forme clinice:
1. Angina de repaus se asociază cu o leziune coronariană severă,mai frecvent
trivasculară.Braunwald deosebește Angina de repaoe subacută cu debutul nu mai mult de o lună
și Angina de repaos acută cu debutul in ultimele 48 de ore de la prezentare.
2. Angina de „novo” cu debut recent, de mai puţin de 1 lună.
3. Angina agravată „crescendo”, în care accesele la un vechi anginos sunt mai frecvente, mai
prelungite şi răspund cu greu la nitroglicerină.
4. Angina precoce postinfarct miocardic în primele două săptămâni de la debutul IMA.
5. Angina varianta Prinzmetal

Prin instabilitate înțelegem riscul înalt(20-30%) de apariție în timp scurt(ore,zile,săptămâni) a IMA și

morții subite. In trecut se utiliza termenul de preinfarct sau iminență de infarct,in prezent,luând în
considerație că evoluția nu este obligatorie spre infarct se consideră mai reușit termenul de API Durerea
din angina pectorală este cauzată de stimularea terminațiunilor nervoase din zona de ischemie de acidul
lactic și dioxidul de carbon

Oxigenoterapia
Oxigenul. Monitorizarea saturaţiei arteriale în oxigen (SaO2) prin pulsoximetrie
argumentează administrare suplimentară de oxigen.
Indicațiile administrării suplimentare de oxigen: prezința dispneei, hipoxemie SaO 2 < 90% ,
prezenţa cianozei, prezențaa ralurilor de stază pulmonară, IMA cu subdenivelare de ST. Scopul
este obţinerea unei saturaţii în oxigen de 94-98% sau de 88-92% dacă pacientul prezintă risc de
insuficienţă respiratorie hipercapnică.
 Administrarea de Nitroglicerină.Se administrează sublingval o pastilă 0.3 sau 0.4 mg
de repetat la fiecare 3-5 min până la 3 doze sau Aerozol Spray sublingval la 5 min interval, până
la 3 Spray timp de 0.5 până la 1 sec (1 Spray 0.4 mg).
Contraindicații:
Hipotensiune(TAs < 90 mm Hg sau o scădere cu >30 mm Hg față de
nivelul de bază;
Bradicardie severă (< 50 bpm) sau tahicardie (> 100 bpm);
IMA de VD;
Utilizarea de inhibitori ai fosfodiesterazei ( sildenafil, vardenafil timp de 24 ore, tadalafil timp de
48 de ore) pentru disfuncții erectile sau hipertensiune pulmonară
Morfina.Morfina se administrează in STEMI intravenos în doză de 2-4 mg, repetată la 5-
15 minute.In API/NSTEMI de administrat 1 -5 mg i.v dacă durerea nu cedează la nitroglicerină
sau survine o recurență a durerii.
Indicații:Durerea toracică din SCA care nu răspunde la Nitroglicerină;
Edemul pulmonar acut cardiogen( cu TA adecvată)
Morfina, în dozele menţionate, poate fi foarte utilă la pacienţii cu infarct de miocard complicat
cu edem pulmonar acut. Dozele de morfină necesare controlului durerii pot varia de la pacient la
pacient în funcţie de masa corporală, vârsta, tensiunea arterială şi alura ventriculară.
Dat fiind efectele adverse menţionate mai sus, administrarea de morfină NU trebuie
făcută înainte de controlul tensiunii arteriale, a alurii ventriculare, a frecvenţei cardiace şi (de
preferat) al saturaţiei arteriale în oxigen, care trebuie să fie peste 90%.
Aspirina. Administrarea aspirinei este recomandată atât pacienţilor la care se efectuează
terapie de reperfuzie (IB), cât şi celor fără terapie de reperfuzie(IA).
Dacă ingestia orală nu este posibilă, aspirina se poate administra i.v. în doză de 250-500 mg la
pacienţii la care se efectuează angioplastie şi 250 mg - la pacienţii la care se administrează
tratament fibrinolitic.
Doza recomandată este de 160-325 mg în primele 24 de ore de la debutul infarctului urmată de
75-160 mg pe zi începând din ziua a doua, permanent, pe o perioadă nedefinită.
Terapia antiplachetară. Se recomandă administrarea de rutină a Clopidogrelului în combinaţie
cu aspirina tuturor pacienţilor cu STEMI, indiferent dacă aceştia sunt sau nu supuşi unei
intervenţii de reperfuzie miocardică (tromboliză sau angioplastie primară). Doza recomandată
este de 75 mg, dar se consideră rezonabil ca la pacienţii cu vârste sub 75 de ani să se
administreze în prima zi o doză de încărcare de 300 mg. Administrarea de clopidogrel trebuie să
se efectueze pe durata a cel puţin 14 zile, dar perioada de administrare se poate prelungi până la
un an, indiferent dacă pacientul a primit sau nu terapie fibrinolitică.
B-blocantele in SCA
Sunt indicate pentru efectele:
Antiischemice;
Antitahicardice,antiaritmice;
Hipotensoare.
Se recomandă inițierea cu preparate orale:
Metoprolol per os mg până la 200 mg(doză unică/zi,forma succinat) sau 5 mg iv,de repetat la
fiecare 5 min de 3 ori,sau Atenololul 25-100 mg până la 100 mg(doză unică zi)
Contraindicații:
Bradicardia <60 bpm,(boala de nod sinusal,Bloc AV grad II-III,),
Hipotensiune TAs<100 mmHg,
Ins. ventriculară stângă cu EPAC,
Astmul bronșic sau BPOC in acutizare ,
SCA indus de cocaină.
Șocul cardiogen
SCA – STEMI.
TERAPIA ANTIPLACHETARA. Inhibitorii Glicoproteinei IIb/IIIa( Abciximab,
Eptifibatide,Tirofiban) acționează pe receptorii GPIIb/IIIa de pe membrana trombocitelor
inhibând agregarea plachetară și a legăturilor cu fibrinogenul.
Preparatul STEMI
Abciximab 0.25 mg/kg iv în bolus,urmat de piv 0.125 µg/kg/min iv
(maxim10 µg/min) pentru 12-24 ore
Eptifibatide 180 µg bolus iv(al doilea bolus după 10 min in caz de
PCI), urmat de perfuzie 2 µg/kg/min pentru 72-96 ore
Tirofiban 25 µg/kg în bolus timp de 3 min, apoi perfuzie cu
0.15µg/kg/min pentru 18 ore. Sau 0.4µg/kg/min iv în 30
min,urmat de pev 0.10 µg/kg/min pentru 48-96 ore

TRATAMENTUL FIBRINOLITIC
PREPARATUL MOD DE ADMINISTRARE

Alteplaza(tPA) 15 mg iv în bolus,urmat de 0,75 mg/kg iv in perfuzie (fără a depăși

doza de 50 mg) timp de 30 min,urmat apoi de 0.5 mg/kg in perfuzie iv
(fără a depăși doza de 35 mg) timp de 1 oră. Doza totală să nu
depășească 100 mg.
Reteplaza(rPA) 10 unități iv timp de 2 min, urmat după 30 min de încă 10 unități timp
de 2 min administrate iv, ambele administrări urmate de un bolus de 30
ml Sol. NaCl 0.9%.
Tenesteplaze 0 singură doză iv administrată timp de 5 sec.
(TNKasa) < 60 kg-30 mg; 60-69.9 kg-35 mg;70-79.9 kg-40 mg;80-89.9 kg- 45
mg≥ 90 kg – 50 mg.
Streptokinaza 1.5 mln unități iv în perfuzie timp de 30-60 min

TRATAMENTUL ANTICOAGULANT ÎN SINDROAMELE CORONARIENE ACUTE

Anticoagulante Doze
Fondaparinux 2.5 mg i.v.,bolus,urmat de 2.5 mg s.c o dată/zi până la 8 zile

Enoxaparina 1 mg/kg s.c. la 12 ore

Dalteparina 120 UI/kg la 12 ore
Nadroparina 86 UI/kg la 12 ore
 Heparina nefracționată 60-70 UI/kg i.v. în bolus( maxim 5000UI),urmată de pev 12-15
UI/kg( maxim 1000UI/oră),ajustată pentru aPTT mai mare de 1.5-
2.5 ori decât controlul
Bivalirudina 0.1 mg/kg i.v. in bolus, apoi pev de 0.25 mg/kg/oră. Suplimentar,
bolus i.v. o.5 mg/kg cu creșterea perfuziei la 1.75 mg/kg/oră inainte
de PCI

SCA – STEMI ȘI NSTEMI

Blocantele canalelor de calciu in SCA

Contraindicații:
Boala de nod sinusal,Bloc AV grad II-III,),
Hipersensibilitate la preparate
In. cardiacă congestivă,
Șocul cardiogen.
Sunt indicate in faza acută STEMI pentru:
Ameliorarea simptomelor anginoase la pacienții cu contraindicații sau
neresponsivi la B-blocante,
Tratamentul aritmiilor supraventriculare,
Hipertensiune
Infarctul miocardic indus de cocaină.
NSTEMI
Tratamentul simptomelor anginoase la pacienții cu contraindicații sau neresponsivi la B-
blocante.
Se recomandă inițierea cu preparate orale:
Verapamil ,doza de inițiere 80-120 mg,doza de întreținere 80-240 mg(3 doze/zi sau doză
unică/zi),sau
Diltiazem ,doza de inițiere 60-120 mg,doza de întreținere 60-300 mg ( 3 doze/zi sau doză
unică/zi),sau
Amlodipină,doza de inițiere 5-10 mg,doza de întreținere 5-10 mg(doză unică/zi).

2. Aplicarea atelei cervicale . indicatii

Gulerele de imobilizare sunt folosite atunci când se suspectează o leziune a coloanei cervicale.
Fabricate în trei versiuni principale: fixare moale, semirigidă și rigidă, sunt destul de fiabile și
imobilizează convenabil coloana cervicală
Atela standard de placaj a lui Elansky este utilizată pentru traumatismele capului și ale coloanei
vertebrale cervicale. Se desfășoară clapele atelei, se aplică un strat de vată din partea în care
există role semicirculare din pânză uleioasă (pentru a susține capul), atela se pune sub cap și
partea superioară a pieptului și se fixează cu bretele de partea superioară a corpului. . Capul este
plasat într-o adâncitură specială pentru spatele capului și este bandajat pe atelă.

Un cerc de tifon de bumbac poate fi folosit pentru a imobiliza capul. Victima este așezată pe o
targă, capul este așezat pe un cerc de tifon de bumbac, astfel încât partea din spate a capului să
fie în adâncime, după care victima este legată de o targă pentru a evita mișcarea în timpul
transportului.

Imobilizarea în caz de afectare a gâtului poate fi efectuată cu ajutorul unui guler din tifon de
bumbac, cum ar fi Shants, dacă pacientul nu are vărsături și dificultăți de respirație. Trei sau
patru straturi de vată sunt bandate în jurul gâtului, astfel încât gulerul format să se sprijine pe
spatele capului și pe procesele mastoide cu capătul superior și pe piept cu capătul inferior
(Fig. 53).
Воротник Филадельфия- жесткий с передней и задней частью

Imobilizarea capului și a gâtului se poate realiza prin aplicarea unor atele Kramer, curbate în
prealabil de-a lungul conturului capului. O anvelopă este plasată sub spatele capului și a gâtului,
iar cealaltă este îndoită sub forma unui semi-oval, ale cărui capete se sprijină pe umeri. Atela se
fixează cu bandaje.

3. Inlaturarea castii motociclistului.

Se scoate casca doar daca pacientul are caile aeriene blocate si nu pot fi eliberate sau este
necesarea de RCR

Tehnica inlaturarii
-Descfacem inchizatoarea castii de sub barbie si ridicam viziera
-Prindem fierm cu o mina barbia avind antebratul paralel cu sternul , si cu cealalta regiunea
cervicala
Al doilea salvatur introduce miine in casca va trage cu puteri in lateral si cu miscari sus jos va
scoate casca.

Biletul 10
1. Indicele de soc . Pulsul central ,periferic , capilar .
- Evaluare aproximativă a hipovolemiei. Reprezintă raportul pulsului la tensiunea
arterială sistolică. În raport cu valoarea indicelui de şoc Allgower se estimează şi
pierderile VSC, exprimate procentual:
 Indicele de şoc M.Allgower
 60/120 sau 70/140 = 0,5 = normovolemie;
 80/100 = 0,8 = deficit 10 – 20% din VSC;
 100/100 = 1,0 = deficit 20 – 30% din VSC;
 120/80 = 1,5 = deficit 30 – 50% din VSC;
 140/70 = 2,0 = deficit 50% din VSC;
 140/60 = 2,5 = deficit >50% din VSC

- Evaluarea perfuziei tisulare (reumplerea capilară):

 Pentru a testa pulsul capilar, apăsaţi fie pe faţa dorsală a (lojei unghiale) piciorului sau a
mâinii cu degetul mare pentru câteva secunde. Atunci când înlăturaţi degetul, pielea
normală va arăta o zonă de paloare, întorcându-se la culoarea normală în 2 secunde. Dacă
refacerea la o culoare normală durează mai mult de 2 secunde, atunci pulsul capilar este
întârziat. Aceasta poate indica o perfuzie neadecvată.
 - Pulsul central:
 Prezenţa pulsului:
1. la artera radială - T/A sist. > 90 Mm. Hg
2. la artera femurală > 80 Mm. Hg.
3. prezenţa la a. carotidă > 70 Mm. Hg

2. Demonstrati tehnica de aplicare a i-gel

Tehnica de insertie:

 Pacientul trebuie să fie poziţionat cu capul extins şi gâtul flectat. Bărbia trebuie înclinată
uşor în jos înainte de a continua inserţia I-gel.
 Prindeţi strâns I-gel lubrifiat, de-a lungul dispozitivului integral antimuşcătură.
Poziţionaţi dispozitivul astfel încât orificiul manşetei I-gel să fie orientat spre bărbia
pacientului
 Introduceţi extremitatea moale de ghidare în gura pacientului, în direcţia bolţii palatine.
 Lăsaţi dispozitivul să alunece în jos şi posterior, de-a lungul bolţii palatine, împingând
continuu dar delicat până când se simte o rezistenţă finala.
 În acest moment, vârful sondei de intubaţie trebuie să fie localizat în deschiderea
superioară a esofagului şi manşeta trebuie să fie poziţionată contra structurii laringiene.
 Incisivii pacientului trebuie să se pozitioneze la nivelul dispozitivului integral
antimuşcătură exact in dreptul semnului.

3. Ventilatia cu ajutorul balonului amboo

Biletul 11
1. Diagnosticul ecg a disritmiilor fatale
ECG TV redă un traseu pe care se evidenţiază complexe QRS largi (>0,12 secunde prin originea
lor subhisiană) la intervale regulate sau aproape regulate, cu o frecvenţă cuprinsă între
100/minut şi 250/minut.
Torsada vârfurilor este o formă particulară de TV polimorfă nesusţinută, cu interval QT
prelungit. Se caracterizează prin complexe ventriculare, cu frecvenţa de 120-250/min. cu aspect
elicoidal, dând impresia că complexele QRS „s-ar răsuci în jurul unei axe”, de unde şi denumirea
de torsadă a vârfurilor
Fibrilaţia ventriculară Fibrilaţia ventriculară reprezintă dezorganizarea activităţii electrice
ventriculare urmată de absenţa răspunsului mecanic contractil cu evoluţie în stop cardiac. • FV-
rezultă din activitatea anarhică a mai multor centri ectopici dotaţi cu automatism şi răspândiţi
difuz în masa miocardului ventricular.
ECG înregistrează un traseu cu unde neregulate, frecvenţa complexelor QRS 150- 500/min. şi
durata fiecărui complex de peste 120 msec., cu amplitudine variabilă, pe care nu se pot distinge
complexe QRS, segmente ST sau unde T, fiind înlocuite cu oscilaţii rapide neregulate ca
morfologie, durată şi amplitudine Există două forme electrocardiografice de fibrilaţie
 ventriculară: a) cu oscilaţii mari, formă care răspunde bine la şocul electric şi b) cu oscilaţii mici,
formă cu un prognostic mai rezervat.

Diminuarea rezervelor de ATP este redată pe ECG prin transformarea FV cu unde mari într-o FV
cu unde mici, situaţie însoţită şi de o scădere a ratei de supravieţuire cauzată de refractaritatea
la tratament în condiţiile epuizării rezervelor funcţionale.

Asistolia. Reprezintă rtmul de stop cardiorespirator, care traduce o lipsă totală a activităţii
electrice a cordului şi are un prognostic rezervat, rata de supravieţuire fiind doar de 1-2%. • Pe
ECG asistolia este reprezentată de linie sinusoidală (nu izoelectrică) compusă din mici unde
formate de depolarizările de mică intensitate ale musculaturii scheletice şi trebuie diferenţiată
de FV cu unde mici .

Diferenţiind asistolia adevărată de fibrilaţia ventriculară cu unde fine, medicul va considera

pacientul în asistolie din start în două situaţii: a) dacă pacientul a intrat în asistolie în prezenţa
personalului medical de la un alt ritm, cum ar fi blocul atrio-ventricular de grad III; b) dacă
pacientul prezintă un ritm cu unde P, fără unde QRS

AEP (DEM) sau cordul ineficace , se atestă atunci când pe ecranul monitorului se observă un
ritm care în mod normal ar trebui să fie asociat cu un debit cardiac, însă pacientul prezintă
semne clinice ale stopului cardiac, reprezentate prin inconştienţă şi lipsa pulsului și a bătăilor
cardiace.

2. Imobilizarea cervicala

Gulerele de imobilizare sunt folosite atunci când se suspectează o leziune a coloanei cervicale.
Fabricate în trei versiuni principale: fixare moale, semirigidă și rigidă, sunt destul de fiabile și
imobilizează convenabil coloana cervicală
Atela standard de placaj a lui Elansky este utilizată pentru traumatismele capului și ale coloanei
vertebrale cervicale. Se desfășoară clapele atelei, se aplică un strat de vată din partea în care
există role semicirculare din pânză uleioasă (pentru a susține capul), atela se pune sub cap și
partea superioară a pieptului și se fixează cu bretele de partea superioară a corpului. . Capul este
plasat într-o adâncitură specială pentru spatele capului și este bandajat pe atelă.

Un cerc de tifon de bumbac poate fi folosit pentru a imobiliza capul. Victima este așezată pe o
targă, capul este așezat pe un cerc de tifon de bumbac, astfel încât partea din spate a capului să
fie în adâncime, după care victima este legată de o targă pentru a evita mișcarea în timpul
transportului.

Imobilizarea în caz de afectare a gâtului poate fi efectuată cu ajutorul unui guler din tifon de
bumbac, cum ar fi Shants, dacă pacientul nu are vărsături și dificultăți de respirație. Trei sau
patru straturi de vată sunt bandate în jurul gâtului, astfel încât gulerul format să se sprijine pe
spatele capului și pe procesele mastoide cu capătul superior și pe piept cu capătul inferior
(Fig. 53).
Воротник Филадельфия- жесткий с передней и задней частью

Imobilizarea capului și a gâtului se poate realiza prin aplicarea unor atele Kramer, curbate în
prealabil de-a lungul conturului capului. O anvelopă este plasată sub spatele capului și a gâtului,
iar cealaltă este îndoită sub forma unui semi-oval, ale cărui capete se sprijină pe umeri. Atela se
fixează cu bandaje.

3. Tehnica de aspiratie a continutului traheobronsic

Biletul 12
1. Resuscitarea cardiorespiratorie si cerebrala la nn, sugar , copil 1- 8
ani
2. Ventilatie pe masca si balon
3. Tehnica traheostomiei
Biletul 13
1. Compensarea volemica la etapa de prespital
2. Descrieti tehnica de protezarea cailor aeriene superioare la maturi .
3. Pantalonii antisoc . indicatii
Biletul 14
1. Ritmurile nonsocabile .
2. Descrieti tehnica de protezarea cailor aeriene superioare la copii.
3. Aplicarea pipei orofaringiene , nazofarinfiene , mastii laringiene la
copil.
 Biletul 15
1. Hemotoraxul masiv , definitie , semne clinice . Prim ajutor la etapa
de prespital.
2. Descrieti tehnica de protezarea cailor aeriene superioare la maturi
3. Examenul primar si secundar a pacientului politraumatizat .
Abdomenul acut traumatic , hemoperitoneul
Biletul 16
1. Ritmurile nonsocabile ale stopului cardiorespirator. Algoritmul la
copilul 0-8 ani
2. Reactiile alergice , socul anafilactic
3. Imobilizarea pacinetului pe tarda rigida .
Biletul 17
1. Prim ajutor in ritmurile socabile
2. Prim ajutor in arsuri
3. Obstructia cailor respiratorii la copilil 1-8 ani . Metode de
dezobstructie
Biletul 18
1. Defibrilarea la copilul 1-8 ani .Doze
2. Reactiile alergice . socul anafilactic
3. Metode de dezobstructie a cailor aeriene la copil0-1 ani
Biletul 19
1. Algoritmul resuscitarii stopului cardiorespirator ritmuri socabile
2. Aplicarea pipei orofaringiene , nazofaringiene , mastii laringiene si
i-gel . indicatii , contraindicatii
3. Defibrilatorul , tipuri , doze de energie la maturi
Biletul 20
1. Moartea subita cardiaca ritmuri socabile
2. Descrieiti tehnicile de protezarea cailor aerine superioare la copil .
Aplicarea pipei orofaringiene , nazofaringiene , mastii laringiene la
copil
3. Evaluarea primara la etapa de prestpital la copilul politraumatizat .
Biletul 21
Biletul 22
Biletul 23
Biletul 24
Biletul 25