BAZELE GHIDĂRII ŞI CONSILIERII ÎN CARIERĂ Lector universitar Ana Dabija,

doctor în ştiinţe pedagogice

_________________________________________________________________________________________

TEMA 1: REPERELE CONCEPTUALE ALE GHIDĂRII ŞI CONSILIERII ÎN CARIERĂ

La sfârşitul activităţilor studentul va fi capabil:

• să identifice reperele teoretice şi noţiunile-cheie ale conceptului de carieră;
• să analizeze principiile şi obiectivele procesului de ghidare în carieră;
• să distingă specificul consilierii în carieră la diferite etape de şcolaritate;
• să caracterizeze parametrii opţiunii profesionale;
• să aprecieze importanţa ghidării şi consilierii în carieră din perspectiva activităţii profesionale a
psihopedagogului.

Concepte cheie:
Carieră: „succesiune de profesii, îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană în decursul
perioadei active de viaţă, inclusiv funcţiile pre-vocaţionale (cum sunt cele de elevi şi studenţi, care se
pregătesc pentru viaţa activă) şi post-vocaţionale (pensionarii care pot avea rol de mentori, colaboratori
etc.)”(Butnaru, 1999).
Carieră – traseul de dezvoltare al unei persoane prin învăţare şi muncă (G. Lemeni, 2004).
Cariera reprezintă evoluţia profesională a unui individ pe parcursul întregii sale vieţi. În cadrul
aceleiaşi profesii, în cariera unei persoane se pot înscrie specializări, perfecţionări sau promovări
profesionale.
Sub aspect psihologic, cariera reprezintă alegerea de roluri profesionale, iar succesul în exercitarea
acestor roluri depinde de aptitudinile, interesele, valorile, trebuinţele, experienţa anterioară şi aspiraţiile
persoanei în cauză (Fiman, 1998).
Într-o accepţiune mai largă, cariera poate fi înţeleasă în mai multe sensuri: mijloc de a deţine putere în
organizaţie; posibilitate de a avansa în plan ierarhic; modalitate de atingere a unui anumit prestigiu legat de
funcţia ocupată; posibilitate de asigurare financiară/materială. Cariera nu se rezumă numai la viaţa
individului în cadrul organizaţiei, ci şi la cea extra-profesională prin diverse activităţi preferate (hobby).
O carieră de succes, nu presupune neapărat ocuparea unor funcţii distincte în plan statutar, ci
preponderent vizează starea de autorealizare şi satisfacţie pe care o resimte specialistul în viaţa profesională,
această stare de echilibru profesional este o rezultantă a compatibilităţii persoanei cu domeniul profesional
(A. Dabija, 2014).
Ghidarea şi consilierea carierei
La momentul de faţă, consilierea în carieră este considerată ca fiind un serviciu cu un impact major în
plan social, deoarece atât individul cât şi societatea este interesată în specialişti competenţi şi decişi
vocaţional.

1
 BAZELE GHIDĂRII ŞI CONSILIERII ÎN CARIERĂ Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice
_________________________________________________________________________________________

Consilierea reprezintă procesul prin care o persoană specializată numită consilier oferă suport, într-un
cadru metodologic bine definit, unei alte persoane (client) care este astfel susţinută în adoptarea unor decizii
privind propria viaţă personală şi profesională – cu scopul atingerii unui echilibru personal.
Consilierii pot fi regăsiţi într-o mulţime de roluri sociale, în şcoli, ca practicieni în domeniul privat, în
companii industriale, în organizaţii (non)guvernamentale etc. Consilierii lucrează cu indivizii şi cu grupurile,
administrează instrumente de evaluare a personalităţii clientului, proiectează şi implementează planuri de
dezvoltare individuală şi la nivel de instituţii, oferă servicii de orientare în carieră, consultanţă, training etc. –
pentru toate categoriile de vârstă.
Consilierea carierei apare ca fiind forma de asistenţă continuă acordată individului în procesul
complex de adaptare la mediul schimbător al muncii; aceasta ajută individul să-şi descopere interesele sau
preferinţele pentru o profesie sau o familie de profesii, să verifice dacă are aptitudinile necesare pentru
practicarea cu succes a respectivei profesii şi să-şi evalueze şansele de reuşită profesională. Pentru aceasta,
consilierul trebuie să dispună de mijloace de investigare a celor trei piloni de interes: individul, profesia şi
piaţa muncii.
Ghidarea şi consilierea carierei includ activităţi precum:
➢ Identificarea corespondenţei dintre interesele, potenţialul vocaţional al indivizilor şi diversele domenii
profesionale;
➢ Definirea opţiunilor indivizilor în raport cu competenţa de care dispun, cerinţele şi şansele pe care le oferă
diversele domenii profesionale şi piaţa muncii;
➢ Asistenţa oferită persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
➢ Analiza şanselor şi oportunităţilor de avansare în carieră.
Proiectarea carierei (career planning) după B.Berland reflectă acel proces de creare a contextului
pentru luarea deciziei profesionale, în baza deprinderilor, intereselor, valorilor individuale, dar şi în baza
informării asupra profesiei şi pieţii muncii.
Decizia vizavi de carieră presupune alegerea unei alternative profesionale din mai multe posibile, pe
baza unor analize şi comparaţii a domeniilor profesionale. Decizia este o hotărîre conştientă ce pune
persoana într-un raport determinat dintre mediul profesional şi sine. A decide înseamnă a şti să apreciezi
şansele de succes şi de eşec, a şti să ierarhizezi urmările în funcţie de anumite criterii, a prevedea strategia
aplicării deciziei (D. Salade, 1998).
În mediul autohton termenii de ghidare vocaţională şi consiliere în carieră se utilizează relativ
moderat în limbajul de specialitate deoarece predomină vechea titulatură “orientare şcolară şi
profesională”. Totuşi literatura de specialitate tinde să substituie denumirea clasică de orientare şcolară şi
profesională cu cea de consiliere a carierei tânărului sau adultului.

2
 BAZELE GHIDĂRII ŞI CONSILIERII ÎN CARIERĂ Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice
_________________________________________________________________________________________

Orientarea şcolară şi profesională este un sistem complex de acţiuni de îndrumare şi dirijare a unui
individ spre formele de învăţământ şi respectiv, spre o profesie sau un grup de profesii în conformitate cu
capacităţile, înclinaţiile şi aptitudinile sale şi, pe de altă parte, cu ansamblul de cerinţe sociale.
Din perspectivă metodologică orientarea şcolară şi profesională reprezintă un ansamblu de activităţii
de asistenţă psihopedagogică a cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor, proiectată şi realizată la nivelul
sistemului de învăţămînt într-un cadru înstituţionalizat (S. Cristea, 1998).

Principiile procesului de ghidare vocaţională

Principiile procesului de ghidare vocaţională sintetizează cerinţele care trebuie respectate de actorii
educaţionali implicaţi în activitatea de ghidare vocaţională a elevilor (orientare şcolară şi profesională).
1. principiul realizării concordanţei dintre aspiraţiile şi capacităţile elevului şi cerinţele dezvoltării
sociale exprimate în plan economic, social, cultural etc. Acest principiu va fi exprimat mai bine schematic,
unde laturile triunghiului vor reprezenta parametrii opţiunii şcolare şi profesionale;

2. principiul corelării acţiunilor tuturor factorilor oşp (şcoală, familie, centre specializate etc.),
implicaţi în procesul de ghidare vocaţională a elevilor;
3. principiul formării/dezvoltării elevului în vederea elaborării proiectului de carieră;
4. principiul valorificării trăsăturilor pozitive ale fiecărei personalităţi în vederea activizării tuturor
resurselor de formare /dezvoltare permanentă a elevului (S. Cristea, 1998).
La acest principiu ar fi binevenit să specificăm trăsăturile pozitive care trebuie valorificate. Orientarea
se întemeiază din punct de vedere psihologic pe ideea că opţiunea este o rezultantă a întregii personalităţi.
Acestea se referă la aptitudini, capacităţi, interese, aspiraţii, motivaţii, trăsături de voinţă, şi caracter. Ele ar
putea fi clasificate în trei mari categorii: a) intelectuale; b) afectiv – motivaţional; c) volitiv – caracteriale.
- Cele intelectuale se referă la dezvoltarea aptitudinilor generale şi speciale, a calităţilor proceselor
psihice de cunoaştere, la formarea unui stil individual de muncă.

3
 BAZELE GHIDĂRII ŞI CONSILIERII ÎN CARIERĂ Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice
_________________________________________________________________________________________
- Cele afectiv / motivaţionale includ tot ce poate constitui forţa motrice în realizarea opţiunii: interese,
năzuinţe, preferinţe, atitudini, ideal profesională etc. Ca mobiluri interne ele contribuie la direcţionarea şi
stabilizarea opţiunii asupra unei sfere mai mult sau mai puţin extinse de preocupări care, treptat, se va
restrînge pînă la limitele unei profesii concrete.
- Cele volitiv / caracteriale sînt indispensabile pentru mobilizarea personalităţii în vederea realizării
scopurilor şi aspiraţiilor. Rolul unor calităţi cum ar fi: perseverenţa, fermitatea, dragostea faţă de muncă, sunt
recunoscute din punct de vedere psihologic ca dominantele oricărei activităţi umane (I. Nicola, 1996).

Obiectivele procesului de ghidare vocaţională pe treptele şcolarităţii:

În cadrul procesului de învăţămînt, orientarea şcolară şi profesională angajează două categorii de
obiective pedagogice.
Obiective generale, valabile pe toate treptele şcolarităţii, în contextul interacţiunii educaţiei
tehnologice cu celelalte dimensiuni ale educaţiei:
- formarea /dezvoltarea atitudinii pozitive faţă de activitatea practică;
- asigurarea concordanţei dintre nivelul de cunoştinţe şi de aspiraţii ale elevului şi cerinţele şi
posibilităţile de integrare şcolară, profesională, socială, existente în plan local şi naţional;
- dezvoltarea capacităţilor creatoare necesare adaptării şcolare – profesionale – sociale optime a
elevilor / studenţilor, în condiţii de schimbare socială rapidă.
Obiective specifice, propuse, în mod special, pentru:
1. învăţămîntul preşcolar – cultivarea respectului pentru profesiile practicate de diferite categorii de adulţi;
2. învăţămîntul primar – formarea şi dezvoltarea atitudinii pozitive faţă de activitatea de învăţare; cultivarea
deprinderilor de muncă independentă, integrabile în diferite activităţi sociale utile; iniţierea şi procesul de
informare şcolară şi profesională;
3. învăţămîntul gimnazial – informarea despre reţeaua şcolară/profesională, locală/naţională şi despre
realităţile pieţii muncii; motivarea elevilor spre (auto)cunoaşterea personalităţii: îndrumarea elevilor şi a
părinţilor în vederea schiţării unui proiect de carieră;
4. învăţămîntul liceal – formarea şi dezvoltarea capacităţii elevilor de opţiune şcolară, profesională, socială
optimă; valorificrea aptitudinilor şi atitudinilor prosociale, în vederea obţinerii unor performanţe şcolare
superioare; susţinere elevilor în elaborarea şi perfecţionarea proiectului de carieră.

Referinţe bibliografice:
1. I. Nicola, Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti 1996
2. Gh. Tomşa, Orientarea şi dezvoltarea carierei la elevi, Bucureşti 1999
3. M. Jigău, Consilierea carierei. Compendiu de metode şi tehnici, Bucureşti 2006
4. G. Lemeni, Consiliere şi orientare - ghid de educaţie pentru carieră. Cluj-Napoca 2004
5. A. Dabija, Strategii de consiliere a studenţilor pentru cariera profesională, Chişinău 2017
6. O. Dandara, Proiectarea carierei, dimensiuni ale demersului educaţional, Chişinău 2009