Cursul nr 9 – curs de 2 ore

Disciplina: APA
Conf.dr.ing. Despina-Maria Bordean
 Prin definiție, lipidele sunt solubile în solvenți organici și
insolubile în apă.
 Prin urmare, insolubilitatea în apă este proprietatea analitică
esențială folosită ca bază pentru separarea lipidelor de proteine,
apă și carbohidrați din alimente.
 GLICOLIPIDELE sunt solubile în alcooli și au o solubilitate
scăzută în hexan.
 În schimb, TRIACILGLICEROLII sunt solubili în hexan și
eter de petrol, care sunt solvenți nonpolari.
 Gama largă de hidrofobicitate relativă a diferitelor lipide face
imposibilă selecția unui singur solvent universal pentru
extragerea lipidelor.
 Unele lipide din alimente sunt componente ale lipoproteinelor
complexe și liposacharidelor; prin urmare, extragerea cu succes
impune ruperea legăturilor dintre lipide și proteine sau
carbohidrați, astfel încât lipidele să poată fi eliberate și
solubilizate în solvenții organici de extracție.
 Substanţele extractibile în eter de petrol
sunt: grăsimile (animale sau vegetale),
hidrocarburi (uleiuri minerale, hidrocarburi
grele, etc.), acizi graşi, unele insecticide,
săpunuri, răşini, ceruri, unele produse de
descompunere a planctonului, gudroane, etc.
 Sunt prezentate metoda clasică, Soxhlet cât
şi cea modernă, prin RMN, de dozare a
lipidelor din diferite produse agroalimentare
în care fracţia lipidică este predominantă.
 Se ia un volum de 50-100 mL probă de apă (10 g sol), se
adaugă 1-20 g fibre de azbest. Proba de apă şi fibrele de
azbest se agită bine şi se filtrează la vid. Filtrul cu fibrele de
azbest se trec pe o sticlă de ceas, cu ajutorul unei pensete.
 Se şterg pereţii şi fundul vasului de probă, bagheta de sticlă,
pâlnia , cu bucăţi de hârtie de filtru umezite cu eter de petrol,
care se trec pe sticla de ceas.
 Se introduc în aparatul Soxhlet şi se face extracţia cu eter de
petrol, timp de 4 ore.
 Când volumul extractului a ajuns la circa 10 mL, se trece
cantitativ cu eter de petrol într-o capsulă adusă la sec pe baie
de apă.
 Capsula cu reziduu se introduce în etuvă, unde se menţine la 105
0C timp de 30 minute, se răceşte în exicator şi se cântăreşte.
Aparatul Soxhlet este alcătuit din trei părţi
componente:
a) un balon cu fund plat, de 25 mL în care se va
colecta extractul eteric;
b) un corp extractor montat pe gâtul balonului şi
alcătuit dintr-un cilindru de sticlă închis în partea
inferioară, în care se adaugă material de extras
introdus într-un cartuş. Corpul extractorului este
prevăzut cu un tub lateral, care serveşte la sifonarea
extractului din corp în balon şi un tub mai larg care
face legătura dintre balon şi corp;
c) refrigerentul cu apă rece este montat în partea
superioară a corpului extractor.
Încălzirea se face cu o baie electrică din cauza
inflamabilităţii materialului folosit.
 Se introduc 5 g material de analizat în cartuş.
 Se pune în balon eter de petrol. Prin fierberea eterului de petrol,
vaporii ajung prin tubul lateral în partea superioară a recipientului,
unde sunt condensaţi. Picăturile cad în cartuş, unde dizolvă grăsimea.
Când nivelul lichidului ajunge la o înălţime egală cu a sifonului lateral
are loc sifonarea, care trece în balon grăsimea pe care a dizolvat-o.
 După această primă sifonare se continuă în acelaşi fel extracţia,
neântrerupt timp de 3 ore, potrivind intensitatea fierberii în aşa fel
încât să se producă 12-15 sifonări pe oră. Cu fiecare extracţie, în balon
sunt aduse mici cantităţi din grăsimea dizolvată astfel încât, la
terminarea operaţiei, vom avea în balon toată grăsimea extrasă.
 După terminarea extracţiei, separăm grăsimea din soluţia eterică prin
distilarea eterului, procedând în felul următor: se opreşte încălzirea
aparatului, se lasă să se răcească câteva minute, după care se desprinde
refrigerentul de restul aparatului, se scoate cartuşul cu materialul
vegetal degresat, se montează la loc aparatul şi se reâncepe încălzirea şi
distilarea până când în corpul extractorului s-a adunat o cantitate de
eter ceva mai mică decât înălţimea sifonului. Se opreşte din nou
încălzirea, se desprinde corpul extractor de balon şi de refrigerent şi se
toarnă eterul, prin sifonare, într-o sticlă.
 Se reîncepe operaţia de distilare în acelaşi mod, până când tot eterul
este îndepărtat din balon. Balonul cu extractul obţinut se ţine câtva
timp culcat pe o baie de apă caldă pentru îndepărtarea vaporilor de eter
rămaşi, după care se usucă în etuvă la 800C timp de o oră.
 În timpul uscării, balonul se ţine culcat, pentru a uşura ieşirea
vaporilor de eter şi este învârtit din când în când pentru a repartiza
extractul în mod uniform pe pereţi. După răcire în exicator se
cântăreşte din nou pe aceeaşi balanţă balonul cu grăsimea:

 unde:
 GB = conţinutul procentual al grăsimii brute din materialul de analizat;
 g2 = greutatea balonului gol, (g );
 g1 = greutatea balonului împreună cu grăsimea extrasă, (g );
 G = greutatea materialului supus extracţiei, (g).
 Se face calculul pentru procente de grăsime raportate la substanţă
uscată.
 În industria grăsimii şi a margarinei determinarea cantităţii de
grăsime solidă este o parte esenţială a procesului de verificare. Este folosită, de
exemplu, pentru monitorizarea procesului de întărire, solidificare şi amestecare
a grăsimii.
 Pentru determinarea % de grăsime solidă cea mai veche şi cea mai răspândită
metodă este cea dilatometrică.
 METODA DILATOMETRICA se bazează pe dilatarea grăsimii topite, rezultatul
fiind exprimat ca dilatare de topire, în mL/Kg. Metoda este folosită în mod
deosebit pentru determinările la scală de laborator.
 Procedurile dilatometrice sunt laborioase, durează un timp mai lung şi necesită
personal experimentat. Deviaţia standard a măsurătorilor este destul de mare,
între 1 şi 2% pentru solide.
 De asemenea pot apărea erori la transformarea dilatării în procent de grăsimi
solide deoarece diferitele trigliceride ce compun grăsimea au proprii lor
coeficienţi de expansiune şi dilatări de topire, variind de la 50 la 90 mL/Kg.
 Modificarea compoziţiei probelor în timpul topirii duce la modificarea dilatării
de topire a solidului rămas.
 În practică sunt folosite valorile medii pentru dilatările de topire şi coeficienţii
de expansiune ceea ce duce la erori sistematice absolute de 1-2% .
 Tratarea probei pentru analiza prin RMN necesită un timp
mai scurt şi este mai puţin pretenţioasă decât cea pentru
dilatometrie, timpul total de analiză este redus la jumătate
şi există posibilitatea controlului pe flux.

Principiul metodei
 Datorită timpilor de relaxare diferiţi pentru faza solidă şi
lichidă, prin măsurători RMN se pot obţine informaţii şi
despre conţinutul în găsimi, raportul între grăsimile solide
şi lichide în diferite produse alimentare. Sau făcut astfel de
studii pe margarină, grăsimi, uleiuri din diferite seminţe.
 -se bazează pe procesarea ambelor semnale:
 semnalul lichidului şi cel al solidului.
 Procedeul de măsurare este complet automat şi procentul solidelor apare
direct pe un voltmetru digital.
 Timpul de măsurare este dependent de deviaţia standard admisă: 2 s
pentru o deviaţie standard de 0,5% solide, 6 s pentru cea de 0,3% solide.
Acest timp de măsurare scurt îi conferă aparatului Bruker-minispec
pc100 o capacitate aproape nelimitată de determinare.
 Semnalul poate fi obţinut direct din curba de atenuare a magnetizării
protonilor grăsimii solide şi este egal cu semnalul imediat de după
pulsaţia de 90 (s+I în figura 1). Datorită timpului mort al receptorului
nu este posibilă măsurarea înălţimii semnalului
 iniţial (s+l) ci doar măsurarea înălţimii semnalului (s’+l) la un anumit
moment (ex: 12 s) după pulsul de 90.
 Pentru a determina conţinutul de grăsime solidă trebuie să cunoaştem
semnalul s care poate fi obţinut prin înmulţirea cu un factor de corecţie f
a timpului mort care este dependent de T2 a protonilor grăsimii solide.
Procentul de grăsime solidă S(t) la o temperatură t poate fi exprimat cu
ajutorul semnalelor s’ şi l potrivit figurii 1:
 puls de 90°

timp mort (receptor)

semnal

S'

0 10 70 timpul (microsecunde)

Curba de atenuarea magnetică pentru o grăsime parţial solidă

Factorul de corecţie f (s/s’) poate fi

determinat din înălţimea semnalului probei
topite şi s’.
 https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fenrg.2014.00061/full
Microalge sunt o materie primă promițătoare pentru producția de biocombustibili.
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0960148119306524
https://pubs.rsc.org/en/content/articlehtml/2015/ra/c4ra11914b
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0960148118309261
Types of fat instability in oil-in-water emulsions.
https://hal.archives-ouvertes.fr/hal-00895641/document
 https://hal.archives-
ouvertes.fr/hal-
00895641/document

Membrana globulei de grăsime din lapte (A) înainte și (B) după deteriorarea mecanică,
de ex. după omogenizare (schemele nu sunt la scară).
 REFERINTE:
 I. Gergen, 2004 , Analiza Produselor Agroalimentare, Editura EUROSTAMPA, Timisoara,
 https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0960148119306524
 https://pubs.rsc.org/en/content/articlehtml/2015/ra/c4ra11914b
 https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0960148118309261
 https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fenrg.2014.00061/full
 https://hal.archives-ouvertes.fr/hal-00895641/document