Dintre faptele sau împrejurările cu ajutorul cărora este rezolvat fondul cauzei se face

distincție între faptele principale (res probandae) și faptele probatorii (res probantes).
Faptele principale reprezintă însuși obiectul procesului penal – săvârșirea cu vinovăție
de către învinuit sau inculpat a faptei prevăzute de legea penală, faptă pentru care este
urmărit sau judecat. Faptele probatorii sunt faptele și împrejurările care, deși nu se
cuprins în faptul principal, prin existența sau inexistența lor permit constatarea
existenței sau inexistenței faptului principal. Ele mai poartă și denumirea de indicii,
adică fapte sau împrejurări care permit formularea unor deducții logice privind
aspecte ale rezolvării cauzei. Din economia dispozițiilor legii, se poate trage concluzia
că indiciile au o dublă funcționalitate: pe de o parte, ele pot conduce la stabilirea
faptelor principale, având rolul de a ajuta la rezolvarea fondului cauzei, iar, pe de altă
parte, ele pot conduce la luarea unor măsuri de care depinde buna desfășurare a
procesului penal. Potrivit dispozițiilor art.681 din Codul de procedură penală, ”sunt
indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea
rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de
urmărire penală a săvârșit fapta”. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că
prezența unor ”presupuneri rezonabile” reclamă existența unor fapte sau informații
apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi
săvârșit infracțiunea; ceea ce poate fi considerat ”plauzibil” depinde de ansamblul
circumstanțelor cauzei6 . Faptele și împrejurările ce trebuie constatate prin probe se
pot referi la latura penală a cauzei, la latura civilă sau la unele chestiuni adiacente.
Formează obiect al probațiunii faptele și împrejurările de fapt ce constituie latura
obiectivă a infracțiunii sau infracțiunilor faptei penale puse în sarcina învinuitului sau
inculpatului.În al doilea rând este necesar să se stabilească cine este autorul faptei
penale, iar în caz de participație, trebuie să se determine contribuția 6 C. E. D. O.,
cauza Cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit, hotărârea din 30 august
1990, www.echr.coe.int. 16 celorlalți participanți la săvârșirea infracțiunii imputate și
gradul de contribuție al acestora. În al treilea rând, trebuie să fie dovedită existența
sau inexistența vinovăției, în forma prevăzută de lege pentru fapta săvârșită. Totodată
trebuie să se dovedească circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea
penală, atât cele legale, cât și cele judiciare, atât împrejurările reale, cât și cele
personale.