Cu privire la noțiunea de „martori protejaţi”, întrucât legiuitorul nu a dat acestora o

definiție, apreciem că trebuie luată în considerare jurisprudența bogată a Curții

Europene a Drepturilor Omului în acest domeniu, care include în această categorie și
persoanele vătămate care sunt audiate cu asigurarea protecției. Instanța europeană
face referire la martorii anonimi, având în vedere în acest caz persoanele care au fost
audiate cu protejarea identității sau prin includerea acestora în programe speciale de
protecție.
Cu privire la expresia „în măsură determinantă”, aceasta trebuie înțeleasă în contextul
unui standard impus instanțelor de judecată în procesul de apreciere al probelor, în
sensul că acestea nu se pot baza în mod hotărâtor pe declaraţiile investigatorului, ale
colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi, care deși nu sunt furnizează probe obținute
nelegal sau neloial, totuși creează un real dezechilibru între acuzare și apărare, având
în vedere specificul acestor probe. În contextul existenței în procesul penal a acestor
mijloace de probă, instanțele trebuie să țină cont de probele furnizate de acestea la
stabilirea vinovăției inculpatului, însă trebuie să le acorde o atenție sporită și să ofere
apărării mijloace procedurale eficiente de a le combate, spre exemplu, prin
administrarea lor în condiții de contradictorialitate[51].  În contextul în care aceste
declarații au un aport probatoriu semnificativ instanțele de judecată trebuie să confere
apărării mijloace procedurale de contrabalansare, care să înlăture eventualele dubii cu
privire la elemente de fapt pe care tind să le dovedească. De asemenea, instanțele de
judecată trebuie să țină cont la analizarea acestor declarații de procedura penală în
ansamblul său, aceasta incluzând și faza urmăririi penale.
Deși situația martorilor protejați nu este similară cu cea a martorilor absenți, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului arată că aceasta nu este diferită în principiu, în
condițiile în care reprezintă aceleași dezavantaje pentru apărare. Prin urmare,
jurisprudența dezvoltată în legătură cu aprecierea probelor rezultate din declarațiile
martorilor absenți trebuie avută în vedere și în situația martorilor anonimi, a
investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor.