C7 - Lit Rom III

Portret de critica – Eugen Lovinescu – cel mai important crirtic interbelic si creator de scoala in critica
literara.

Cel mai important promotor al modernismului in lit roamana.

Isi construieste prorpia viziune critica, Calinescu, in jurul lui Lovinescu.

Se naste la Falticeni in 1881 si va muri la Bucuresti in 1943. Lovinescu face din liberalism o principala
forta ce modernizeaza Romania. In 1888 se inscrie la facultatea de Litere din Iasi dar fuge de acolo dupa
2 saptamani pentru a se inscrie la Bucuresti la Litere si Filosofie. Presimte ratarea pe care i-ar putea-o
aduce mediul provincial. Problema lui este ca va fi o personalitate in perioada interbelica, nu va avea si
un post la universitate, ramane toata viata un profesor de liceu. Ii va asigura un fel de independenta
morala, fiind o meserie fara ierarhie, cu posibilitati pentru orice alte preocupari. Acest lucru de fapt ii
permite lui Lovinescu sa fie sef de scoala literara, sa aiba cenaclul Sburatorul.

Doi profesori, Maiorescu, Lovinescu este atras de Maiorescu datorita unei structuri Junimiste si de
talentul de expunere al lui. Iorga, al doilea profesor, admira la Iorga dinamisul si vehementa pasionala a
cursurilor dar nu admira ideile lui Iorga. Problema e ca Iorga este exponent al samanatorismului.

Specialitatea pe care si-o alege Lovinescu este cea de filologie clasica. Are o pasiune pentru clasicism dar
il atrage sentimentul inactualului, fiind strucutral temperamental un melancolic, retractil, visator. Firea
lui l-ar fi destinat studiilor clasice dar pe de alta parte il vedem pe acest melancolic retras ce se implica
cu toata puterea pentru literatura contemporana.

In relatie cu mediul academic, Lov este un intependent, se formeaza pe cont propriu.

In 1904 este profesor de latina la Ploiesti iar in 1906 pleaca la Paris pentru studii. Tot in acelasi an ii
apare primul volum de critica care se intituleaza Pasi pe nisip. In 1909 debtuteaza seria Critici in care
teoretizeaza impresionismul ca metoda critica.

Reducerea expresiei unei idei la elementul sau esential. Ce isi propune, a merge de-a dreptul la
principiile generatoare, ocolind accesoriul, a intui totul cu ignorarea partilor, nu printr-o laborioasa
analiza, ci pe calea simplei emotiuni estetice. – metoda lui Lovinescu. O cale de a ajunge la acel centru
este o cale muzicala, de a intui fondul muzical al autorului.

Ideea ca exista o posibilitate in speta criticul sa ajung la principiul generator ne poate aminti de o forma
de a se manifesta in critica care se bazeaza e critica cu textul, incercand sa dialogheze cu opera, dar nu
vine cu preconceptii, nu incearca sa incadreze opera intr-un anumit tablou.

Constatam ca in debutul carierei de critic, Lov se intereseaza de anumiti scriitori ai sec 19, Negruzzi,
Asachi (monografii), traduceri din latina (Tacitus – saeculum = tot ce formeaza contemporaneitatea).

Incepand cu 1918, criticul construieste o revista care este una dintre cele ai importante, Sburatorul,
apare intermitent (o prima aparitie 1919-1921 si o mai intalnim in 1926-27). Dupa 1918 apare cenaclul
Sburatorul.

Cenaclul Sburatorul se confunda cu insusi existenta lui, a criticului. Arta, literatura devine pentru
Lovinescu asemeni unei religii, ca in cazul lui Flaubert.
Revolutiile se produc prin ruptura (1789 – revolutia franceza).

Istoria Literaturii Romane Contemporane.