2.

Viziunea lui Dostoievski față de autonomia morală a „individului superior” în  Crimă și

pedeapsă. Pag 321, tot cap V

3. Apocaliptic și demonic în Crimă și pedeapsă.

Personaje:

- (Rodion/ Rodia/ Rodka ) Romanovici Raskolnikov – fost student (psihotic)la drept

- Dmitri Prokofici – Razumihin – prieten cu Raskolnikov de un an jumatate, fost student
- Pulheria Alexandrovna – Dunia – mama lui Raskolnikov
- Avdotia Romanovna – Dunecika – sora lui Raskolnikov
- Piotr Petrovici – Lujin – pretendentul Dunecikăi (intamplator sau nu, are acelasi nume cu Porfiri
Petrovici
- Aliona Ivanovna – batrana camatareasa
- Lizaveta Ivanovna – sora batranei camatarese
- Arkadi Ivanovici Svidrigailov – stapanul casei unde a fost batjocorita Avdotia, sora lui Raskolnikov
- Marfa Petrovna – sotia lui Arkadi

Rodion – de la “Rodia”, asa cum ii spunea mama lui in scrisoare.

Raskolnikov isi pastreaza firul gandirii atunci cand este ,,asaltat” de efectele bolii. Ramane constient,
chiar daca se pierde cu firea. Moral, e de neacceptat ce a facut dar el incearca sa uite, sa se ierte pe sine.

A fost intotdeauna sumbru, imbufnat, mandru, chiar arogant. In ultimul timp, poate in cauza
predispozitiei, a devenit suspicios si mizantrop. E bun si marinimos dar nu-I place sa-si dezvaluie
sentimentele: prefera sa raneasca decat sa-si arate bunatatea. Uneori, e de-a dreptul glacial si insensibil,
pana la a parea inuman, de parca inlauntrul lui s-ar perinda doua caractere opuse. In unele momente, e
din cale-afara de ursuz, pare tot timpul grabit, totul il apasa, toata lumea il deranjeaza, dar el lancezeste
in pat fara sa faca nimic. Nu-I plac ironiile, nu pentru ca n-ar avea spirit caustic, ci, chipurile, pentru ca n-
are timp de pierdut cu asemenea frivolitati (neseriozitati). Nu te asculta pana la capat; lucruri care
intereseaza pe toata lumea nu-I starnesc defel curiozitatea, Are o parere extrem de buna despre sine si,
pare-se, nu fara oarecare temei. Sosirea mamei si a surorii ar putea avea un efect binefacator. Rodia nu
iubeste pe nimeni; si nu cred ca o sa iubeasca vreodata.

Debutul maladiei lui Raskolnikov coincide cu parasirea Universitatii. O posibila solutie care ar putea
ajuta ar fi gasirea unui loc de munca si un tel de urmarit cu tenacitate.

Crede ca sora sa minte si ca se casatoreste cu Lujin (Piotr) pentru ca sa le fie fratelui si mamei sale mai
bine. ,,Nu vrea sa-si asume dorinta de a face pe binefacatoarea. Oh, aceste firi vanitoase! Pana si iubirea
seamana a ura! Cat ii detest pe toti!”

Libertatea individului superior - faptul ca Raskolnikov nu cerea parerea nimanui cand voia sa actioneze, ii
era indeajuns impulsul propriu, indiferent de starea fizica sau psihica a lui chiar daca intr-un final
ajungea sa regrete alegerea facuta sau nu.
Raskolnikov daduse toti banii de la mama sa (circa 25 de ruble) Soniei (Sonia Semionova Marmeladova),
care era din partea Katernei Ivanovna. Era fiica domnului Marmeladov care fusese calcat de cai si care a
murit in scurt timp dupa ce Raskolnikov l-a dus acasa la el. R incepe sa tina la Sonia. (Simtea tot timpul
dorinta de a privi in ochii ei limpezi si linistiti, dar nu izbutea nicicum…)

Viziunea socialistilor: crima e un protest al individului impotriva anormalitatii oranduirii sociale.

Piotr Petrovici – individul superior – nu e tocmai superior, doar in ochii lui. In ochii celorlalti este luat
drept arogant, ca totul I se cuvine, ca poate cumpara persoanele cu bani, ca banii pot inlocui afectiunea
umana de care toti avem nevoie in cea mai pura forma. In plus, isi dorea, de sotie, o fata neaparat
saraca.

Pentru Raskolinkov reactia Soniei Ivanovna de cand a venit sa o viziteze pentru probabil ultima oara, dar
si prima nu i se parea neobisnuita. Ajunsese la concluzia ca poate era o reactie nebuna pe care, daca nu
a observat-o, inseamna ca si el gandea la fel. (incercarea de sinucidere a Soniei)

Tema 2: Viziunea lui Dostoievski față de autonomia morală a „individului superior” în  Crimă și
pedeapsă.

Feodor Dostoievski a facut din Raskolnikov individul superior al moralitatii umane. Prin actiunea lui de a
ucide pe batrana camatareasa si, neplanuit dar acum petrecut, pe Lisaveta (Ivanovna), sora batranei
Aliona (Ivanovna) putem observa ca se exclude din limitele moralitatii omenesti si nu se simte deloc
vinovat pentru ce a facut, chiar sustine ca a facut un bine omenirii ca a omorat- o pe batrana, dar asta in
prima parte a romanului, cand Raskolnikov credea ca un act imoral este acceptat ca in zicala scopul
scuza mijloacele. Raskolnikov a recurs la aceasta actiune pentru ca nu suporta gandul ca unii oameni sa
se scalde in bani iar altii sa nu aibe nici de pe o zi pe alta. Necheltuind banii, ii ascunde sub o piatra
pentru a dovedi ca acesta nu era scopul jafului.

In continuarea romanului, Raskolnikov se confeseaza Soniei pentru ca simte nevoia sa se elibereze de

acea povara, spunandu-i ei. Incerca sa isi protejeze constiinta curata dar fara orice reusita pentru ca
Dostoievski nu este de acord cu aceasta gandire si putem vedea argumente din partea lui prin mustrarile
de constiinta pe care i le transmite protagonistului.

Idolatrizandu-l pe Napoleon, personajul nostru principal se dovedeste a nu fi din acelasi aluat, date fiind
starile de lesin, urmate de remuscari si crize psihice.

Cu toate ca reuseste sa isi imparta secretul cu cei apropiati, isi accepta conditia dar ceea ce a facut
ramane intru totul justificat pentru el.
Tema 3: Apocaliptic și demonic în Crimă și pedeapsă.

Numele de Raskolnikov provine din cuvantul de origine rusa raskolnik care inseamna divizat, si a fost
alegerea perfecta deoarece acesta avea simtul excluderii de sine din societatea umana.

Aceste personaj demonic se indragosteste de Sonia pentru ca o asociaza cu incalcarea normelor sociale
dar ce nu intelege el este diferenta dintre pacatul lui si cel al Soniei. El a pacatuit pentru binele propriu,
ca nu mai suporta sa stie ca unii oameni se scalda in bani iar altii nu au cu ce trai de pe o zi pe alta.
Sonia, pe de alta parte, si-a sacrificat corpul pentru a-si intretine familia.

Apocalipticul deriva din imposibilitatea societatii, din care Raskolnikov face parte, de a-l intelege.

Mai avem in opera un personaj demonic, Marmeladov. Ne este prezentat ca fiind un barbat neingrijit,
care isi ineaca amaraciunile in fiecare zi. Ni se descriu mainile sale, mereu murdare, unsuroase, rosiatice
care ne transmit ca deja sunt patate cu un pacat, alcoolismul. Din cauza viciului sau, familia lui a ajuns
foarte saraca, pana in punctul in care fiica lor, Sonia, s-a prostituat pentru a-si intretine familia.

Din dialogul lui Marmeladov cu Raskolikov reiese ca acest tata vrea sa-si ajute familia dar patima sa,
bautura, il impiedica din a o face. Ceea ce Raskolnikov nu realizeaza in conversatia lor este ca suferinta
lui Marmeladov este impovarata de vina, sentiment predominant si in viitorul lui Raskolnikov.

Atitudinea de salvare a domnului Marmeladov cu ultimele sale puteri reprezinta zbuciumul pe care
Raskolnikov il simte inauntrul sau pana la sfarsitul romanului. Dorinta de cainta este fapta primordiala
pentru orice pacatos ajuns in impasul de a se mai suporta pe sine.

Nu stim reactia lui Razumihin la confesiunea lui Raskolnikov.