Viziunea tripartita, prima faza ar fi poezia jubilatiei, apoi a tristetii metafizice, a pierderii contactului cu

lumea, a constiintei ca poetul traieste intr-o lume dezvarsita iar finalul, a treia parte este o poezie a
jubilatiei din nou, dar extazul este temperat.

Avem o tentatie a aforsimului in poezia blagiana, de a rescrie diverse mituri legate de personaje care
apartin deja istoriei.

Rai – iad. Nu este lumina sfanta, descrisa in textele teologale, poetul confera acestei lumini o origine
diferita, cat se poate de diferita. Starea celui care ofera aceasta revelatie spre soare rad, orientarea spre
lumina raiului. Bachus (numele roman), numele greces (Dyonisos) il descoperim in acest indiciu sunt
pagan, intr-o cu totul alta paradigma. Lumina vine din aceasta dimensiune a raului care lumineaza raiul.
Raul si binele sunt puse in alte contexte intr-o ecuatie diferita. – Lumina raiului

Din cer a venit un cantec de lebada

Pentru ca sunt puse la pastrare, rugaciunile nu mai sunt vii, actuale. Au incetat sa aiba valoarea/ functia
pe care o aveau alta data. Aceasta reactie o determina aparitia cantecului de lebada. Cantecul lebedei
reprezinta momentul dinaintea mortii. Care este conditia umana in aceasta lume? Cum o defineste
poetul? Suferinta interioara/ exterioara, care se naste din acest contact cu o alta lume, aceasta lume
transformata. Aceasta cunoastere tactila, este confuza pentru poet, nu mai stie care este calea
adevarata.