Avangarda în spațiul cultural european și

româ nesc (manifeste, reprezentanți,

poeme)
curs
Matei Călinescu, „Ideea de avangardă”, în Cinci fețe ale
modernității, 2005
• Rădăcinile moderne ale A. – încrederea în conceptul de progres - „simț
acut al militantismului, elogiul nonconformismului, o vocație a
vizionarismului curajos afirmată, […] încrederea în victoria finală a
timpului și a imanenței asupra tradițiilor care încearcă să se prezinte
drept eterne, imuabile și transcendent determinate.” (103), cultul
noului (futurismul italian) vs. trecut, demonizat
• Mai radicală, mai dogmatică decât M. în sensul autoafirmării
/autodistrugerii (dadaism)
• Termenul apare în context politic revoluționar – 1790, Franța
• Preluat de romantici la 1825, Franța; credință romantică, mesianică:
artiștii = „avangarda în istoria morală a omenirii” (107)
• Abordare elitist/antielitistă: a fi conștient de rolul de inițiator al
schimbării care va trebui să-i atingă pe toți (Lautréamont preluat de
suprarealiști: „Poezia nu trebuie făcută de unul singur, ci de toți.” (109)
• Pentru Baudelaire, 1860, A. = „nonconformism redus […] la un
conformism de turmă” (114) (v. Suprarealismul)
• Premisa A. - schimbarea radicală a vieții – anarhia utopică
• A. artistică – independența revoluționară a artei
• A. politică – arta trebuie să se supună cerințelor politicii – Lenin, 1902,
„Ce e de făcut?”
• Apariția A. - „momentul în care câțiva artiști socialmente «alienați» au
simțit nevoia de a dezmembra și a răsturna complet întregul sistem
burghez de valori, cu toate pretențiile sale filistine la universalitate.” (122)
• Moartea A. – succesul A. în mediul burghez; devine mit cultural major în
anii 1950-1960 (retorica jignitoare devine amuzantă; strigătele
apocaliptice devin clișee confortabile)
Adrian Marino, Avangarda, în Dicționar de idei literare
• peste 40 de –isme
• situare dialectică, împotriva mainstream-ului
• forță militară, progresistă, socială; nucleu militant; spirit
ofensiv, agresiv
• dinamism progresiv (moarte, resurecție)
• obiectul și metoda = ruptura integrală (cu rădăcini în
individualismul romantic), eliberarea totală
• furia – A. Breton: „actul suprarealist cel mai simplu
constă în a ieși cu revolverul în stradă și a trage în
mulțime, la întâmplare.”
Ion Pop, Avangarda în literatura română, 1990
• ruptura, negarea radicală a tradiției cultural-literare
• contestarea logicii, a gramaticii: „cuvinte în libertate” (futurism),
hazardul (dadaism), „chimia cuvintelor” (constructivism),
„automatism psihic pur” (suprarealism)
• aspirația către o absolută înnoire a limbajului
• Proiectul recuperării umanului – vitalismul
• 1922 – Tzara – Conferință despre Dada
„Trebuie să accentuăm această cantitate de viață care se risipește
cu ușurință în toate ungherele. Arta nu este cea mai prețioasă
manifestare a vieții. Viața este cu mult mai interesantă.” (subl. se
referă la perspectiva artiștilor moderni pentru care arta devenise o
religie)
• „A fi distrugător, iconoclast, terorist, tinde să se
confunde cu esența însăși a avangardei.” (nihilist)
• utopia avangardei = asocierea revoltei politico-
sociale și literare
• vocație teoretică: manifestul; negarea avangardelor
anterioare (dada)
• antiliteratura
Fenomenul avangardist în climatul artistic românesc
Influențele externe ale modernității europene sunt evidente la sf. sec. XIX –
începutul sec. XX (Macedonski și „Literatorul”, Șt. Petică, Ov. Densusianu și
„Vieața nouă”) dar a existat un decalaj între climatul artistic românesc și cel
european – negativitatea A. europene nu putea apărea în mediul cultural
românesc (preocupat înainte de 1918 de construcția națională; tinerețea
literaturii române, stabilitatea orientărilor tradiționaliste, conservatoare)

Negația și inovația sunt privite cu suspiciune, considerate fenomene

extremiste; componenta evreiască a avangardei – v. definirea avangardei în
istoriile literaturii române scrise în perioada interbelică de E. Lovinescu
respectiv G. Călinescu

Ion Vinea și reținerile față de Dada în corespondența cu Tzara: „E cea mai

amuzantă manieră de a-ți irosi viața, și numai timiditatea mă împiedică să
devin un dadaist militant. Îți voi încredința inima mea dadaizantă.” (apud Ion
Pop 2007: 42)
Fenomenul avangardist în climatul artistic românesc
Pre-avangardismul românesc = climatul post-simbolist,
influențat de poetul „decadent” Jules Laforgue
 înclinația spre artificiu
 poezia ca artă combinatorie
 conștientizarea convențiilor – influența minulesciană
 conștiința artefactului (demitizare, prozaizare, bufonadă,
parodie, farsă)

1912 – revista „Simbolul” – Adrian Maniu, Ion Vinea, Samuel

Rosenstock (Tristan Tzara), Marcel Iancu
1915 – revista „Chemarea”: Ion Vinea „Literatura mă persecută.
Îmi este iremediabil antipatică.” (apud Ion Pop 2007: 37)
Ecouri dadaiste
 75 HP oct. 1924 – Ilarie Voronca și Victor Brauner
„revistă-manifest care trebuia să stârnească indignarea celor
vechi”; „scandalul (ca) singurul mijloc de lansare” - Victor
Brauner
 Aviograma (Voronca) – manifest – negația, respingerea gramaticii,
logicii (cuvinte în libertate futuriste), a sentimentalismului
(constructivismul); paradoxuri, absurdități; ton ludic
 Pictopoezia (Voronca și Brauner)
 Punct nov. 1924-martie 1925, revistă de literatură și
artă constructivistă
Unicul număr
al revistei
dadaiste
75 H.P.,
octombrie
1924, retipărită
de Jean-Michel
Place în 1993
„viziune feerică și
spectaculară a lumii”
(Ion Pop, 57)
Programul
constructivist:
 Arta e invenție, nu
mimesis
 Respinge
sentimentalismul,
logica, gramatica
 Poezia concretă
Constructivismul
 Contimporanul 1922-1932 (Ion Vinea, Marcel Iancu)
 Primul program și prima grupare de avangardă; construcție
și reconstrucție; moderație (I. Vinea, M. Iancu) față de Dada
 Colaborări diverse/moderni: B. Fundoianu, Felix Aderca, Ion
Călugăru; Ion Barbu, Tudor Arghezi, Ion Pillat; Ilarie Voronca,
Stephane Roll
 Colaborări internaționale: Marinetti, Hans Richter, Herwart
Walden, Theo van Doesburg
Constructivismul
 mai 1924 – Manifestul activist către tinerime
(Contimporanul, Ion Vinea) - „faza activist industrială”
 Voință de ruptură cu o tradiție/un trecut al artei „să ne
ucidem morții”
 Atitudine antinaturalistă (negarea mimesis-ului)
 Creația – lucidă, obiectivă, riguroasă = mecanism
 Spiritul de sinteză, de abstractizare / abstracționism
 Depășirea individualismului, viziunea colectivă, anonimă:
NOI
 Arta reportaj
Contimporanul, 1922-1932, 102 numere, editat de Ion Vinea și Marcel
Iancu; Punct (Revista de arta constructivista internationala ), nov. 1924
- mart. 1925, 16 numere, editat de Victor Brauner (nos. 2-9) și
Stéphane Roll
Tendința spre sinteză
 Integral 1925-1928, „revistă de sinteză modernă”
 primatul intelectului asupra afectelor
 refuzul reveriei, al sentimentalismului romantic
 respingerea suprarealismului
 antinaturalism
 adeziunea la idealul colectivist și anonim
 căutarea „expresiei primare”, nonconvenționale,
nonsimbolice
 nou dinamism al sensibilității, corespunzând epocii
industriale - artiștii-seismografi (Ion Pop 2007: 61)
 Colaboratori: M. H. Maxy (pictor), Mihail Cosma, B.
Fondane, Ilarie Voronca, Herwarth Walden (Germania),
Marinetti (Italia), Ezra Pound, Tristan Tzara, Brâncuși, Victor
Brauner
Integralismul

Ion Călugăru, Precizări: „și dacă ieri am cântat inspirându-

ne de la plug, boi, ogor, pădure, lună, amurg, astăzi compunem
jazz-band-uri pentru uzul cetățeanului care trăiește în anul
1925, privind cargoboturi, bulevarde, avioane, boxeuri, jocuri
valutare. E o simplă transformare de valori și o inversiune a
lor.” (apud Ion Pop 2007: 61)
poemul integral = Ilarie Voronca - „plăsmuire abstractă,
imaginea: raport pur a două elemente cât mai îndepărtate (ori
cât mai apropiate) între ele. De aici, poemul construit integral,
inaccesibil oficialității.” (număr consacrat lui T. Arghezi, 1925)
Incompatibilități: abstracționism plastic și limbajul poeziei –
poeții vor realiza o sinteză modernă: futurism, dadaism,
expresionism
Prelungirea integralismului spre suprarealism
 unu 1928-1932 Colaboratori: Sașa Pană, Ilarie Voronca, Roll, Ion
Călugăru, B. Fondane, Geo Bogza
 Manifest, Sașa Pană, 1928
 Coliva lui moș Vinea, Ilarie Voronca, 1930 (ruptura cu
constructivismul)
 reabilitarea visului
 Sașa Pană, 1931 - „cuvântul desenează grădini nebănuite, subterane
fantastice”
 discurs poetic axat pe imagism, opoziție față de logică,
gramatică; libertatea hazardului, spontaneitatea
 „Suprarealism insuficient decantat” (Ion Pop)
 1931-1932 – Sașa Pană și St. Roll – orientare de stânga
 umanismul
Prelungirea integralismului spre suprarealism
 Poezia agresivă sau despre poemul reportaj, Paul Sterian,
1931
 Obsesia autenticității trăirii și scrisului
 Dinspre literar, artistic spre existențial
Gellu Naum și
Victor Brauner
(1903, Piatra Neamț -
1966, Paris)
Bibliografie
Alexandrescu, Sorin, Modernism și anti-modernism. Din nou, cazul românesc, în Sorin Antohi,
Modernism și antimodernism, Noi perspective interdisciplinare, Cuvântul & Editura Muzeul
Literaturii române, București, 2008
Alexandrian, Sarane, Victor Brauner, Junimea, Iași, 2005
Béhar, Henri, Tristan Tzara, Junimea, Iași, 2005
Buot, François, Tristan Tzara, Omul care a pus la cale revoluția Dada, Editura Compania, București,
2003
Călinescu, Matei, Conceptul modern de poezie, Paralela 45, Pitești, 2009
Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității, ed. a II-a revăzută și adăugită, Polirom, Iași, 2005
Cernat, Paul, Avangarda românească și complexul periferiei, Cartea Românească, București, 2007
Cordoș, Sanda, Ion Vinea, un scriitor între lumi și istorii, Editura Școala Ardeleană, Cluj, 2017
Lovinescu, E., Istoria civilizației române moderne, Minerva, București, 1997
Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane, vol. I-III, Minerva, București, 1981
Marino, Adrian, „Avangarda” în Dicționar de idei literare, I, Eminescu, 1973, pp. 177-224
Mincu, Marin, Avangarda literară românească, ediția a III-a, Editura Pontica, Constanța, 2006
Omăt, Gabriela, Modernismul literar românesc în date (1880 – 2000) și texte (1880 - 1949), vol. 1 și
2, Institutul Cultural Român, București, 2008
Pop, Ion, Introducere în avangarda literară românească, Institutul Cultural Român, București, 2007
Sandqvist, Tom, DADA est, Românii de la Cabaret Voltaire, Editura Institutului Cultural Român,
București, 2010