Sfârșit de secol XIX – început de secol XX.

Sămănătorism, poporanism

Literatura română III, Curs 1, conf. dr. Georgeta Moarcăs

 Peisaj literar de tranziție:
- fenomene literare noi: epigonismul eminescian
- continuarea activității literare a marilor clasici (Caragiale, Slavici)
- crește numărul revistelor literare – eclectice deși unele au un program
bine definit
- importante sunt personalitățile literare care evoluează pe cont propriu, nu
revistele sau programele estetice

 Orientări ideologice:
- climat posteminescian
- confruntarea între tendința estetică, „arta pentru artă” (T. Maiorescu) și
tendința sociologizantă, „arta cu tendință” (C. D. Gherea) revine în forme
multiple
- confruntări între tendințele moderne (simbolismul) și cele tradiționale
(sămănătorismul și poporanismul)
- neopașoptism – accent pe dimensiunea națională a literaturii și artei vs.
cosmopolitism în revista "Literatură şi artă română" (1896-1910)
- oscilație între tradiție și inovație
Sămănătorismul - revista „Sămănătorul”
• După 1900 interes pentru doctrine literare noi de orientări diferite
- trecut: sămănătorism (reacționar)
- viitor: simbolism (progresist)
• Revista „Semănătorul” (1901-1910), devenită „Sămănătorul” (v.
transformarea cuvântului, cu sensul de învechire)
- Literatura trebuie să se orienteze spre clasa socială cea mai numeroasă,
sănătoasă, compactă din punct de vedere etnic: țărănimea
- Pașoptism + iluminism
- Importanța elementului național (lumea satului, tradițiile)
- Respingerea eforturilor de înnoire a literaturii: refuzul esteticii maioresciene,
refuzul simbolismului
- Reformă morală, nu culturală
- Al. Vlahuță (idilismul sămănătorist), G. Coșbuc (directori în primul an al
revistei); Ilarie Chendi; N. Iorga (1905-1908); Șt. O. Iosif, M. Sadoveanu, D.
Anghel; A. C. Popovici
Ar fi timpul ca literaţii noştri, ei mai ales, să-şi îndrepte luarea-aminte şi
toată dragostea lor spre popor. Câte lucruri frumoase nu s-ar putea
scrie acum pentru ei! Icoane din trecut, întâmplări vitejeşti, isprăvi de
acelea care-ţi înalţă sufletul, scene din viaţa de la ţară, pilde şi
învăţături sănătoase date într-o formă atrăgătoare, puterea
providenţială a unui primar ideal, a unui proprietar, a unui preot, a unui
învăţător – aşa cum îi visăm şi cum ar trebui să fie oamenii aceştia –
bunătatea, jertfele, munca şi izbânzile lor, întrupate în povestiri calde,
sugestive, aşa ca cititorul să se simtă mişcat ca de lucruri văzute aievea
şi să capete îndemnul de a-şi aduce şi el partea lui de bine pe lumea
asta, de a se face şi el folositor cu ceva ţării şi neamului lui. Cărţi, cărţi
pentru popor! Acolo e un suflet mare, care cere lumină. Acolo stau genii
ascunse, gata să izbucnească, asemenea izvorului care-aşteaptă în
stâncă lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea şi viitorul nostru.
Al. Vlahuţă, „Semănătorul ”, an. I, (1901), nr. 3, 16 decembrie, s.n.
Sămănătorismul – ideologia sămănătoristă
• Asimilarea unor direcții generate de curentul național și popular de la
„Dacia literară” –
- ridicarea prin cultură a satului românesc
- lupta pentru unitate națională
+ influența personalității lui Eminescu („misticism țărănesc”, „solidaritate
națională prin tradiție” în formularea lui E. Lovinescu, Istoria literaturii
române contemporane)
+ ideea eminesciană „răscolirea geniului național” (Toma Nour în Geniu
pustiu) prin călătorii în țară, strângere de documente, conferințe, cărți
pentru țărănime, Universitatea Populară „N. Iorga” de la Vălenii de Munte;
sensibilizarea opiniei publice față de drama țărănimii
„Avem un stat naţional, spunea Iorga, fără o cultură naţională, ci cu o spoială
străină, franţuzească. Avem visul de unire naţională în aceeaşi formă politică:
îl legănăm în vorbe şi nu-l chemăm la noi prin fapte; hotarele mai sunt încă
hotare pentru cultura noastră. Ne dorim uniţi la un loc şi nu ne cunoaştem
nicidecum.”
N. Iorga, O nouă epocă de cultură, [în „Semănătorul", anul II (1903), 18 mai, p. 311.
Sămănătorismul – ideologia sămănătoristă
• N. Iorga reia teoria maioresciană a „formelor fără fond” cu accent pe
necesitatea adaptării lor la fondul sufletesc al poporului român
- contracararea a tot ce este imitație și ar fi înstrăinat neamul
- vs. Cultura occidentală decadentă (sf. sec. XIX- înc. sec. XX)
- Pentru „literatura sănătoasă” (respectarea datinilor, tradițiilor)
- vs. Literatura demagogică, patriotardă
- Exaltarea trecutului feudal, boierii de viță veche vs. Ciocoi, burghezie,
funcționari (aparatul birocratic al statului modern), politicieni
Sămănătorismul – ideologia sămănătoristă

1. Țărănism – unica păstrătoare a tradițiilor nealterate

2. Etnicism – exaltarea virtuților țărănimii
3. Tradiționalism – tradiție = supraviețuirea unor realități feudale
4. Opoziția sat – oraș - satul = regăsirea identității vs. oraș = pierderea ei
5. Cultul trecutului, al vremurilor patriarhale – idilism; elogiul boierimii de
neam
Iluzia că literatura poate schimba situația social-politică
Reacții antisămănătoriste
 1905, Galați, „Curentul nou”, director H. Sanielevici
- literatura sămănătoristă – apologia violenței (critica nuvelelor lui M.
Sadoveanu publicate în 1904, vol. Crâșma lui Moș Precu, Dureri înăbușite,
Povestiri, Șoimii) „beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea,
haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar” - „romantism
țărănesc”
- Propunere: „realism clasic”
- + libera circulație a valorilor europene
- - nu apreciază „idealizarea trecutului barbar”

 Art. „Poporanismul”, Garabet Ibrăileanu

- vs. idealizarea țăranului, latura pitorescă a țărănimii
- + datoria morală față de țărănime
Poporanismul
 1906-1946 (cu intermitențe; din 1948 până azi), Iași, „Viața românească”,
directori Constantin Stere și Paul Bujor
 G. Ibrăileanu secretar de redacție – responsabil de literatură
- contribuția specificului românesc la universalitate
- Poporul = depozitarul specificului național vs. Elite cosmopolite
(caricaturizează literatura străină, lipsa contactului cu poporul)
- Ideologia poporanistă: antijunimistă, antimodernistă, antisămănătoristă

Ibrăileanu, 1920 - „tendinţa progresistă şi umanitară de a zugrăvi pe

ţăran în chip realist, aşa cum este, mizer şi dezarmat, spre a sădi în
sufletul cititorului nemulţumirea de realitatea prezentă şi dorinţa de a
contribui la ridicarea ţărănimii”
Poporanismul - ideologia
 Curent cultural fără implicații politice (Ibrăileanu)
 Z. Ornea – curent social-politic cu trăsături culturale și în mică măsură
literare; nu s-a creat o literatură poporanistă
 Dificultatea definirii poporanismului – statutul celor doi ideologi, C. Stere și
G. Ibrăileanu
 C. Stere (Basarabia, narodnicism) – 1892 Iași
 nu există condiții pentru mișcarea socialistă; propune poporanismul
 constată înapoierea feudală, lipsa libertăților democratice, incultura
 dorește implicarea intelectualității în schimbarea condiției țărănimii, însă aceasta nu
este preocupată de soarta mulțimilor
 Art. „Poporanismul”, 1894 – iubire pentru popor, apărarea intereselor lui, dorința de
a-l ridica spre libertate; poporul are întotdeauna dreptate, elitele au o datorie față de
popor
Poporanismul - ideologia
G. Ibrăileanu – art. „Poporanismul” – imaginea satului modern („Satele noastre cu case
cu două, trei odăi, oameni îmbrăcaţi bine, aproape nemţeşte, fiica ţăranului cântă romanţe din piano, ori
citeşte nuvelele d-lui Sadoveanu, tatăl citeşte telegrame despre ce se întâmplă în lumea largă”);
simpatia și compasiunea pentru cei mulți, stimularea intelectualilor de a contribui la
ridicarea celor de jos.
 - în politică: democratism țărănesc
 - în literatură: realism

D. Micu - „ţinându-se departe de politica militantă, Ibrăileanu a dezvoltat latura

sentimental-romantică a poporanismului, partea de critică socială cuprinsă în
ea, îndemnul la compasiune pentru lumea chinuită a satului…” (D. Micu,
Început de secol, p. 93 și urm.)

„Ţăranul trebuie arătat în toată goliciunea inferiorităţii, sălbăticiei şi barbariei

lui - dacă e inferior, sălbatic şi barbar. Să nu i se cruţe nici o apucătură rea, nici
un viţiu…” Aceasta pentru a exprima protestul „împotriva soartei care i s-a
creat şi de care este răspunzătoare istoria şi sfetnicii săi.” (Ibrăileanu)
Poporanismul - ideologia
• Respingerea definirii poporanismului drept curent literar.
• Exemple în literatură: Slavici, Coșbuc, Goga, Creangă vs. Alecsandri
(idilism)
• Teme regăsite și în literatura sămănătoristă: dezrădăcinarea,
neadaptarea, dispariția clasei boierești (M. Sadoveanu, O. Goga, I.
Al. Brătescu-Voinești, I. Agârbiceanu, Șt. O. Iosif)
• Apologia vieții naturale, realismul viziunii, viziunea etică (Calistrat
Hogaș