APORTURI DE CĂLDURĂ DIN ÎNCĂPERI ALĂTURATE

In cazul curent al încăperilor vecine neventilate cu un grad mic de vitrare, care

sunt slab sau normal însorite, când fluxul termic pătruns din aceste încăperi în încăperea
climatizată, considerat constant indiferent de oră, se calculează în regim staţionar cu relaţia:
Q i  SP I  k P I  (t a  t i )   SP I  k P I  Δt a [W]
în care :
SPI – suprafaţa peretelui interior ce desparte încăperea climatizată de cea ventilată,
în m2 (în această suprafaţă se poate include şi suprafaţa eventualelor uşi şi
ferestre interioare).
kPI – coeficientul global de transfer termic al peretelui considerat, în W/m2ºC;
ti – temperatura aerului din încăperea climatizată, în ºC ;
ta – temperatura aerului din încăperea învecinată, în ºC .

În mod aproximativ pentru diferenţe de temperatură, Δta, se pot adopta valorile

din tabel.

Diferenţa de temperatură între încăperile climatizate şi încăperile vecine în

funcţie de orientarea acestora
Orientarea peretelui NV,N,NE E SE,S,SV V
exterior al încăperii
alăturate
∆ ta (ºC) 2 3 4 5