Deși au loc o serie de transformări pe parcursul sarcinii, organele, aparatele și

sistemele gravidei suferă un proces de adaptare la noile condiții cu rol de minimalizare a

stresului sarcinii supra organismului său.

Transformările resimțite de organismul matern în cursul evoluției sarcinii sunt diferite

de la un trimestru la altul.

Modificări la nivelul aparatului genital

o Uterul – își mărește dimensiunile, iar forma și poziția

sa suferă modificări importante. Astfel, aspectul
uterului este:

în primele două luni - piriform

 în lunile 3-4 -globulos
 din luna a 5-a până la finalul sarcinii -ovoid

o Poziția uterului – din organ pelvian devine organ abdominal, înălțimea lui crescând
progresiv.

Valorile înălțimii fundului uterin raportat la simfiza pubiană după Bușneag C.,
2007, sunt:
 în luna a 2-a - la 3-5 cm deasupra simfizei pubiene
 în luna a 3-a - la 7-9 cm deasupra simfizei pubiene
 în luna a 4-a - la 12-15 cm deasupra simfizei pubiene
 în luna a 5-a - la 16-18 cm deasupra simfizei pubiene
 în luna a 6-a - la 20-22 cm deasupra simfizei pubiene
 în luna a 7-a - la 24-26 cm deasupra simfizei pubiene
 în luna a 8-a - la 28 cm deasupra simfizei pubiene
 în luna a 9-a - la 32 cm deasupra simfizei pubiene

o Colul și istmul uterului – nu prezintă modificări mari în primele luni de sarcină; după luna

a 3-a de sarcină istmul se extinde.

o Trompele uterine – prezintă o ușoară hipertrofiere musculară.

o Ovarele – își măresc dimensiunile, la nivelul unuia dezvoltându-se corpul galben

gestațional.

1
o Sânii – își măresc dimensiunile odată cu sarcina, modificare observată chiar din primele
zile ale acesteia, prin creșterea volumului glandei mamare, a țesutului celulo-adipos și
retenției hidrice.

Modificări la nivel tegumentar

- apar pigmentări caracteristice (sub acțiunea hormonului melanocitostimulator secretat de
hipofiză): pe față - cloasma sau masca sarcinii, pe sâni, pe abdomen, pe partea dorsală a
mâinilor, iar spre sfârșitul sarcinii apar vergeturi;

- apar edeme generalizate - în al treilea trimestru de sarcină - cu localizare mai frecventă la

nivelul membrelor inferioare și mâinilor (fețe dorsale).

Modificări la nivelul aparatului mio-artro-kinetic

- tonus scăzut al mușchilor scheletici, laxitate articulară și pierderi de calciu din oase.

 articulațiile bazinului (simfize) – suferă o imbibiție edematoasă, cu valoare în timpul

nașterii deoarece favorizează mărirea diametrelor bazinului.
 centrul de greutate al corpului se deplasează înainte și în jos (din cauza creșterii
abdomenului) determinând, pentru menținerea echilibrului corporal, bascularea anterioară a
bazinului, înclinarea trunchiului înapoi și accentuarea lordozei lombare (hiperlordoză),
modificări care pot provoca dureri lombare - localizate sau iradiate.
 laxitatea articulară (produsă de eliberarea crescută de relaxină) – duce la un mers
legănat; relaxarea articulaţiilor piciorului şi greutatea crescută pe care trebuie să o susţină pot
determina prăbuşirea bolţii plantare, cu afectarea mersului.

Modificări la nivelul aparatului respirator

- ascensionarea diafragmului – cu aproximativ 4 cm (la termen);
- creșterea diametrului transversal al toracelui;
- creșterea frecvenței respiratorii – cu aproximativ 10%;
- creșterea debitului respirator – cu aproximativ 40%;
- capacitatea vitală – rămâne nemodificată;
- creșterea volumului curent – cu aproximativ 100-200 ml, iar datorită ascensionării
diafragmului, volumul rezidual și volumul expirator de rezervă vor fi scăzute;
- creșterea ventilației pulmonară – per total;
- respirația – mai superficială și mai accelerată spre sfârșitul sarcinii;
- debitul respirator – scăzut la efort, datorită comprimării plămânilor;
- creșterea secreției de mucus datorată creșterii vascularizației mucoaselor – duce la
accentuarea unor probleme otorinolaringologice.

Modificări la nivelul sistemului cardio-vascular

- apariția unor vascularizări noi în uter și glandele mamare;
- creșterea cantității globale de sânge – cu aproximativ 20%;
- apariția unor dificultăți de natură mecanică în funcționarea cordului - prin tendința de
orizontalizare a acestuia datorită ascensionării diafragmului;
- apariția stazelor în venele, capilarele și limfaticele membrelor inferioare – predispun la
apariția varicelor și edemelor;
- creșterea debitului cardiac – cu aproximativ 40%;
→ debitul cardiac depinde de poziţia gravidei – la trecerea din decubit lateral în decubit dorsal
(în trimestrul al treilea), debitul cardiac poate să scadă cu aproximativ 20-30% din cauza
compresiei venei cave inferioare între uterul gravid şi planul vertebral lombar;
- creșterea progresivă, însă disproporțională a volumul sanguin circulant – volumul plasmatic
crescând cu 30-40% şi cel globular cu 10-15%, producând o hemodiluţie relativă;
- creșterea substanțială a volemiei – cu 45-50% față de valorile normale din afara sarcinii,
determinată de creștera volumului plasmatic și globular;
- creșterea substanțială a volumului sangvin – începând cu săptămânile 7-8 de sarcină,
atingând un maximum (4700-5200 ml) în a 32-a săptămână; la sfârșitul sarcinii volumul
sangvin va avea valori de 4800 ml, iar cel plasmatic de 3400 ml;
- creșterea frecvenței cardiace – mai ales din săptămânile 8-10, cu aproximativ 15%;
- presiunea sistolică – rămâne aproximativ constantă sau scade cu 5-10 mmHg;
- presiunea diastolică – înregistrează valori scăzute în primele două trimestre ale sarcinii
(cu valori minime la 16-20 săptămâni), iar la sfârșitul sarcinii revin la normal;
→ scăderea presiunii arteriale depinde de poziția gravidei – în decubit lateral stâng se reduce
atât presiunea sistolică dar mai ales cea diastolică (cu 10-15 mmHg), atingând un
maximum săptămânile 24-32, urmând ca apoi să se reducă progresiv către termen.

Modificări la nivelul aparatului digestiv

- creșterea apetitului și apetitul capricios;
- creșterea secreției salivare (sialoreea de sarcină);
- scăderea secreției gastrice în primele două trimestre;
- constipații – datorită hipoperistaltismului și hipersimpaticotoniei din a II-a jumatate a
perioadei de sarcină;
- balonări;
- pirozis – datorită hipotoniei cardiei și refluxului esofagian al continutului gastric.

Modificări la nivel metabolic

- metabolismul bazal – crește în a doua parte a sarcinii cu 20% datorită cererii mai mari de O 2
în zona vaselor placentare;
- metabolismul apei – se înregistrează creșteri ale volumui apei, având loc o retenție de apă și
cloruri; absorbția tisulară exagerată de apă duce la creșterea ponderală și instalarea de
edeme în special în ultimul trimestru al sarcinii;
- metabolismul proteinelor – suferă modificări prin efect anabolic, înregistrându-se
micșorarea proteinelor totale și a albuminelor plasmatice;
- din al doilea trimestrul de sarcină se produce o retenție de azot care, crește progresiv cu
sarcina;
- metabolismul lipidic – se modifică din primele luni de sarcină; colesterolul, lecitina și acizii
grași – înregistrează creșteri progresive paralel cu evoluția sarcinii;
- metabolismul glucidelor – în prima jumătate a sarcinii se înregistrează o creștere a
sensibilității la insulină datorită hipoglicemiei preprandiale, iar în a doua jumătate a
acesteia, o ușoară hiperglicemie datorită unei insulinorezistențe fiziologice;
- metabolismul calciului – se modifică mult în sarcină, înregistrându-se scăderi semnificative
ale calcemiei totale și calciului ionic datorită trecerii masive înspre făt, ale cărui necesități
sunt crescute mai ales în al treilea trimestru;
- metabolismul fosforului – fosfatemia scade ușor, dar nesemnificativ; raportul calciu-
fosfor - crește în primele luni de sarcină și scade în ultimele săptămâni;
- metabolismul magneziului – are o importanță deosebită în menținerea sarcinii,
carența sa putând constitui o cauză de avort sau naștere prematură;
- metabolismul fierului – trebuie avut în vedere necesarul crescut de fier al gravidei
întrucât fătul își procura fierul indispensabil din rezervele materne, care ajunse la limita
inferioară nu mai sunt cedate fătului rezultând astfel carența fetală în fier.

Modificări la nivelul aparatul renal

- rinichi – apare o creștere a dimensiunii și a volumului acestora – consecință a modificărilor
hemodinamice apărute pe parcursul sarcinii;
- pelvisul renal, calicele și ureterele – se dilată încă din primul trimestru de sarcina;
- vezica urinară – nu suferă modificări ale morfologiei sale în primul trimestru de sarcina
însă, începând cu cel de-al doilea trimestrul va fi comprimată progresiv de uterul gravid -
când apare și o distensie și creștere a volumul ei, ceea ce explică polakiuria începând cu
acest trimestru și până la finalul sarcinii;
- volumul plasmatic – crește progresiv, atingând valori cu 50% mai mari în al III-lea
trimestru.

Modificări la nivelul sistemului endocrin

- la nivelul hipofizei – apare o hipertrofiere, cu dublarea masei hipofizei, cu creșterea sintezei
de prolactină - necesară asigurării secreției laptelui;
- la nivelul tiroidei – apare o hipotiroidie, cu creșterea nivelului seric de globulină; creșterea
secreției hormonilor tiroidieni sub influența factorilor de origine placentară;
- la nivelul paratiroidelor – apare o ușoară hipertrofiere a paratiroidelor și creșterea activității
secretorii, nivelul de parathormon fiind de două ori mai crescut în sarcină;
- la nivelul glandelor suprarenale – apare o ușoară hipertrofie, crește secreția de
glucocorticoizi și mineralocorticoizi, cresc concentrațiile plasmatice de testosteron și
androstendion, crește producerea de adrenalina la eliminarea acetilcolinei;
- la nivelul ovarelor (activitatea secretorie) – pe parcursul sarcinii producerea estrogenilor
continuă, cantitatea lor crescând în primele două luni urmând ca la începutul nașterii nivelul
lor să scadă până la valorile normale.

Modificări la nivelul sistemului nervos și psihicului

- apar modificări neurovegetative cu predominanță simpatică – în primul trimestru de sarcină
și simpato-parasimpatic – în cel de-al doilea trimestru;
- apar modificări ale dispoziției și somnului – pe parcursul evoluției sarcinii.

Aplicații profilactice ale exercițiului fizic în sarcină

Deși antrenamentul fizic are indicații generale pentru toate gravidele cu o sarcină
normală în evoluție, programele de exerciții fizice se vor individualiza, în funcție de:

→ vârsta mamei,
→ vârsta produsului de concepție,
→ gradul de antrenament anterior,
→ posibilitățile motrice ale gravidei.
Pentru femeile care încep activitatea fizică în timpul sarcinii este recomandată
creșterea progresivă a cantității de exerciții fizice.

Intervenția profilactică activă în primul trimestru de sarcină

Programul de profilaxie activă al primului trimestru de sarcină cuprinde exerciții

globale de menținere a stării de sănătate fizică și psihică a viitoarei mame. Întrucât există
riscul ca embrionul să nu fie bine fixat în uter, programul de exerciții fizice în acest trimestru
se va realiza sub nivelul solicitărilor fizice dinaintea sarcinii.

Trimestrul I Descriere
de sarcină
Obiective  formarea autocontrolului postural;
operaționale  menținerea / creșterea mobilității articulare;
 menținerea tonusului muscular;
  reeducarea mișcărilor respiratorii toracice și diafragmatice –
trecerea respirației de tip toracic superior la cea de tip toracic
inferior și abdominală;
 realizarea autocontrolului planseului pelviperineal;
 menținerea greutății la valori adecvate lunilor de sarcină;
 combaterea sedentarismului și menținerea capacității de efort.
Poziții de lucru o decubit (în special decubit dorsal și lateral);
o așezat;
o pe genunchi – patrupedie;

o ortostatism.
Tipuri de exerciții - redresări posturale active ale corpului;
indicate - exerciții libere;
- exerciții de stretching;
- exerciții de respirație;
- exerciții cu încărcături mici: gantere ușoare, benzi elastice;
- exerciții cu diferite obiecte: mingi, bastoane;
- exerciții de relaxare musculară;
- alergări ușoare.
Observații  exercițiile trebuie să se realizeze din poziții cu bază largă de
susținere – pentru a se evita dezechilibrele.
 individualizarea programului kinetic în funcție de:
→ vârstă,
→ starea de sănătate actuală,
→ posibilitățile motrice ale gravidei.

Intervenția profilactică activă în al doilea trimestru de sarcină

În cel de-al doilea trimestru de sarcină modificările fiziologice care au loc în corpul
femeii impun o limitare a efortului fizic.

Trimestrul al II-lea Descriere

de sarcină
Obiective  menținerea tonusului postural:
operaționale → tonifierea musculaturii erectoare a spatelui,
→ reeducarea poziției neutre a bazinului,
→ tonifierea musculaturii abdominale și fesiere din poziții
 delordozante,
→ asuplizarea musculaturii lombare și a psoasiliacului;
 formarea autocontrolului postural și folosirea lui în activitățile
fizice zilnice;
 combaterea tendinței de aplatizare plantară;

 prevenirea tulburărilor de circulație venoasă;

 menținerea greutății la valori adecvate lunilor de sarcină;
 educarea respiratorie;
 reeducarea musculaturii planșeului pelviperineal;
 menținerea unei bune elasticități musculo-articulare.
Poziții de lucru o decubit;
o așezat;
o pe genunchi – patrupedie;
o ortostatism.
Tipuri de exerciții, - exerciții libere;
tehnici și metode - exerciții cu obiecte: mingi, bastoane;
indicate - exerciții de tip stretching;
- gimnastică vasculară Burger.
Observații  pozițiile de lucru să aibă bază largă de susținere.
 poziția decubit dorsal – se reduce treptat întrucât duce la
compresia vaselor mari și determină:
→ bradicardie,

→ vertije,

→ hipotensiune,

→ reducerea fluxului sangvin uterin.

Intervenția profilactică activă în al treilea trimestru de sarcină

Între a VI-a și a IX-a lună de sarcină, fătul are o creștere semnificativă, acest lucru
presupunând o solicitare mai mare cardio-respiratorie a organismului gravidei.
În această perioadă este necesară o individualizare atentă a programului de exerciții
fizice, întrucât gravida suportă mai greu efortul fizic iar greutatea crescută și laxitatea
articulară o pot predispune la accidente.
Spre luna a IX-a se reduce efortul fizic, realizându-se pregătirea viitoarei mame și a familiei pentru
actul nașterii.
Trimestrul al III-lea Descriere
de sarcină

Obiective  lunile a VII-a și a VIII-a de sarcină

operaționale  asuplizarea musculoarticulară;
 menținerea tonusului postural;
 combaterea tendinței de aplatizare plantară;
 prevenirea tulburărilor de circulație venoasă;
 menținerea greutății la valori adecvate lunilor de sarcină;
 reeducarea respirației;
 pregătirea gravidei pentru actul nașterii.

 luna a IX-a de sarcină

 reeducarea respirației;
 educarea reflexelor de distensie și expulzie necesare nașterii
îmbinate cu actul respirator;
 învățarea pozițiilor care facilitează coborârea fătului.
Poziții de lucru o decubit;
o așezat;
o pe genunchi – patrupedie;
o ortostatism.
Tipuri de exerciții, - exerciții libere;
tehnici și metode - exerciții cu obiecte: mingi, benzi elastice;
indicate - exerciții la aparate: pedalier, placă pentru tonifierea musculaturii
plantare.
Observații  Reflexele necesare nașterii:

reflexul de împingere: inspirație cu bombarea abdomenului
concomitent cu împingerea de sus în jos, urmată de distensia
perineală, iar în final contracția voluntară a abdomenului – care
accentuează împingerea și orientarea presiunii spre distensie;
 reflexul de expulzie - Valsalva: inspirație diafragmatică cu
bombarea abdomenului, urmată de contracție abdominală, apoi
contracție perineală, efectuată odată cu ridicarea capului și
ducerea bărbiei în piept - sprijinul fiind pe coate.

9
 Educarea acestor reflexe se va realiza din următoarele poziții:

→ obstetricală;

→ pe genunchi, cu trunchiul înclinat înainte, antebrațele sprijinite

pe un suport, cu membrele inferioare abduse;

→ ortostatism, cu membrele inferioare abduse, cu trunchiul

înclinat înainte, antebrațele sprijinite pe un suport;

→ decubit lateral, cu membrul inferior heterolateral abdus și

sprijinit.

Particularități morfo-funcționale ale lăuzei

În această perioadă au loc importante fenomene de involuție a modificărilor care au fost

generate de sarcină până când femeia revine la conformația fizică și echilibrul funcțional
dinainte de sarcină
 involuția prea lentă a uterului și a anexelor sale → pot favoriza apariția hemoragiilor, ptoza
acestor organe și inflamația cronică;
 scăderea bruscă a presiunii intraabdominale în momentul expulziei fătului - generează
apariția unei centuri musculo-aponevrotice abdominale insuficiente (relaxată și fără tonusul
corespunzător) → poate duce la dilatații și ptoze ale organelor intraabdominale, urmate de
importante tulburări funcționale ca: staze circulatorii, dureri, constipații;
 insuficiența planșeului perineal → poate produce uneori modificări de poziție ale uterului și
anexelor sale, ale vezicii urinare și ale intestinului gros, urmate de procese inflamatorii,
aderențe și tulburări menstruale;
 pot apărea edeme, varice, flebite ale membrelor inferioare;
 datorită insuficienței musculaturii abdominale și diafragmatice, femeia poate suferi o
insuficiență respiratorie → care afectează refacerea generală a organismului, tonusului și
funcțiilor musculare, circulației și activității nervoase;
 schimbările importante de tonus muscular și de presiune în țesuturi → pot genera tulburări
circulatorii interne, congestii și staze în abdomen;
 pot apărea tulburări ale digestiei și ale secrețiilor glandelor anexe;
 activitatea psihică a femeii capătă caracterul maternității.

Aplicații profilactice ale exercițiului fizic în lăuzie.

Realizarea programelor de profilaxie activă a lăuzei nu poate fi efectuată fără a avea

un tablou complex și complet privind starea de sănătate și pregătirea fizică anterioară,
precum și particularitățile morfo-funcționale individuale.

Intervenția profilactică activă în lăuzia propriu-zisă

Lăuzia propriu-zisă se caracterizează printr-o labilitate a stării de sănătate a femeii.

Această perioadă este amenințată și de o serie întregă de complicații. Astfel, alegerea
mijloacelor profilactice trebuie făcută cu mare discernământ.
Programul de exerciții se începe din a doua zi de la naștere.
Programul de Descriere
exerciții
Obiective  combaterea durerii;
operaționale  profilaxia trombozei;
 reluarea respirației normale;
 refacerea musculaturii planșeului pelviperineal;
 îmbunătățirea tonusului postural;
 asigurarea suportului fizic necesar satisfacerii tuturor obligațiilor
materne.
Tipuri de exerciții - exerciții libere;
și metode indicate - contracții izometrice ale musculaturi gambei;
- masajul membrelor inferioare;
- exerciții de reeducare a respirației.
Tipuri de exerciții - exerciții cu îngreuiere
contraindicate
Observații  efortul fizic nu trebuie să creeze disconfort sau durere (orice durere
= alterare tisulară).
 excesul de activitate fizică (și neglijarea odihnei) trebuie evitat
întrucât poate conduce la hipogalactie sau agalactie.

Intervenția profilactică activă în perioada lăuziei tardive

În perioada lăuziei tardive se urmărește reluarea treptată a tuturor activităților casnice

și profesionale ale femeii.

Se continuă programul de exerciții început în prima etapă, cea a lăuziei propriu-zise.

Programul de Descriere
exerciții
Obiective  restabilirea aliniamentului corporal;
operaționale  revenirea la greutatea normală;
 refacerea centurii abdomino-pelvine, a musculaturii erectoare a
spatelui, adductorilor și musculaturii plantare;
 reechilibrarea bazinului (tonifierea mușchilor abdominali și fesieri
și întinderea cuplului muscular lombar – psoas iliac);
 reeducarea sinergiei musculare toraco-abdomino-pelviperineale în
cadrul respirației.
Tipuri de exerciții - exerciții libere globale;
și metode indicate - exerciții de creștere a forței musculare;
- exerciții de autocontrol postural;
- exerciții la aparate fixe (spalier, bicicletă);
- exerciții cu obiecte (mingi, bastoane, corzi sau benzi elastice);
- exerciții tip stretching pentru musculatura scurtată;
- gimnastică vasculară Burger.
Tipuri de exerciții - exerciții fizice cu îngreuiere foarte mare
contraindicate
Observații  Programul de exerciții fizice se va realiza individualizat, în funcție
de următoarele criterii:
- vârstă,
- starea psihofizică generală,
- eventualele afecțiuni asociate,
- posibilitățile de reintegrare în activitățile casnice, profesionale sau
sportive.