Analiza Titrimetrică (Volumetria)

Definiţie. Principii generale.

Analiza titrimetrică (sau analiza volumetrică) se bazează pe măsurarea volumului de
reactiv de concentraţie bine determinată, cunoscută, utilizat la efectuarea unei reacţii
cantitative cu substanţa de cercetat (de analizat). Soluţia de reactiv de concentraţie cunoscută
se numeşte titrant, soluţie volumetrică sau soluţie titrată. Soluţia care se analizează, se
numeşte titrat sau analit.
Cantitatea de reactiv adăugată este echivalentă cu cantitatea de substanţă de analizat
(la sfârşitul reacţiei). Substanţele reacţionează de la echivalent-gram la echivalent-gram (sau
substanţele reacţionează în cantităţi direct proporţionale cu echivalenţii lor chimici).
Momentul care indică sfârşitul reacţiei , se numeşte punct de echivalenţă. Se defineşte ca fiind
momentul în care întreaga cantitate de substanţă de dozat (sau de titrat) din paharul
Erlenmeyer (paharul de titrare) a fost consumată transformându-se în produşii de reacţie
corespunzători, în urma reacţiei cantitative cu un anumit volum de titrant (soluţie titrată, de
titru şi factor cunoscut). Volumul de reactiv (de titrant) consumat se numeşte volum de
echivalenţă. Adăugarea titrantului (reactivul de titrare) se face treptat, folosind biureta, până
se atinge punctul de echivalenţă; această operaţie se numeşte titrare. Sfârşitul reacţiei poate fi
pus în evidenţă vizual , prin indicatori care, în apropierea echivalenţei îşi schimbă brusc una
din proprietăţi (culoare, solubilitate, fluorescenţă, turbiditate, potenţial redox).
În analiza titrimetrică (volumetrică), orice soluţie este caracterizată printr-o
concentraţie reală (titru real, normalitate reală sau molaritate reală) ce se determină practic şi
o concentraţie teoretică bine determinată, precisă (titru teoretic, normalitate teoretică sau
molaritate teoretică), obţinută exclusiv prin calcul. Un prim pas important în analiza
volumetrică constă în determinarea concentraţiei reale (exprimată de cele mai multe ori prin
titrul real) a unei soluţii, prin titrarea acelei soluţii pe o substanţă standard (etalon) foarte
pură şi stabilă timp îndelungat, de concentraţie cunoscută, precisă. Titrul real al soluţiei
substanţei standard (Tr) = titrul ei teoretic (Tt) = (Eg x N)/1000 = (Mr x Mo)/1000
(g/mL) = a g / V(b.c.). Titrarea are loc în prezenţa indicatorilor care îşi modifică una din
propreităţile lor fizice la punctul de echivalenţă, semnalând sfârşitul reacţiei.
Factorul de normalitate (molaritate) este un număr (mărime adimensională), ce
exprimă practic eroarea intervenită în cursul determinărilor. El reflectă măsura în care
concentraţia reală (exprimată prin titrul real) a unei soluţii se apropie de o valoare teoretică
precisă, cunoscută a concentraţiei (titrul teoretic) acelei soluţii. f = Cr/Ct = Nr/Nt =
M0r/M0t, unde Cr, Ct sunt concentraţiile reală şi teoretică, Nr, Nt sunt normalităţile reală şi
teoretică, iar M0r, M0t sunt molarităţile reală şi teoretică. Pentru măsurători exacte (cu erori
minime), 0,9 ≤ f ≤ 1,1.
Volumetria acido-bazică
Alcalimetria. Prepararea soluţiei de NaOH, 0,1 N. Determinarea
titrului şi factorului soluţiei de NaOH, 0,1 N (standardizarea soluţiei).
Determinarea cantitativă a HCl dintr-o probă
Definiţie. Alcalimetria cuprinde metode de determinare cantitativă a acizilor, a
sărurilor cu hidroliză acidă a sărurilor acide, cu ajutorul soluţiilor titrate de baze (de titru şi
factor cunoscut). Ca soluţii titrate de baze se folosesc de obicei soluţiile de NaOH, 0,1 N,
KOH 0,1 N.
a) Prepararea a 1000 mL (sau un volum V mL) soluţie de NaOH, 0,1 N. EgNaOH =
MNaOH/1 = 40,005 g.
Calcul.
Dacă la 1000 mL sol. NaOH......................1N..........................1EgNaOH

1
 1000 mL sol. NaOH......................0,1 N......................0,1 EgNaOH
VmL sol. NaOH.............................0,1 N.......................X
De unde X = (VmL x 0,1 EgNaOH)/1000 g NaOH cântărit pentru a prepara VmL soluţie
NaOH, 0,1 N. Se observă că pentru a prepara 1000 mL sol. NaOH 0,1 N trebuie să cântărim
0,1 EgNaOH, adică 0,1 x 40,005 = 4,0005 g.
Datorită faptului că NaOH este foarte instabil şi se acoperă în timp cu un strat de
carbonat (se carbonatează), acesta trebuie îndepărtat înainte de a prepara soluţia. Pentru
aceasta se cântăreşte o cantitate ceva mai mare (circa 5 g NaOH) decât cea rezultată din
calcul, se trece într-un pahar şi se spală foarte repede cu puţină apă distilată, se dizolvă
complet şi se aduce într-un balon cotat de 1000 mL completându-se cu apă distilată până la
semn. Soluţia astfel preparată va fi de normalitate aproximativă şi pentru a o putea folosi ca
titrant în dozările alcalimetrice va trebui să i se stabilească titrul real şi factorul de
normalitate, cu ajutorul unei soluţii standard sau etalon. Ca substanţă etalon s va folosi
acidul oxalic H2C2O4.2HOH
La fel, se prepară şi 1000 mL de soluţie sau un volum V oarecare soluţia
standard (etalon) de acid oxalic 0,1 N:
Egacid oxalic = Macid oxalic/2 = 126,068/2 = 63,034 g.

1000 mL sol. acid oxalic......................0,1 N......................0,1 Egacid oxalic

VmL sol. acid oxalic.............................0,1 N.......................X’

De unde X’ = (VmL x 0,1 Egacid oxalic)/1000 g acid oxalic cântărit pentru a prepara VmL
soluţie acid oxalic 0,1 N. Pentru a prepara 1000 mL soluţie acid oxalic 0,1 N trebuie să
cântărim 0,1 Egacid oxalic, adică 0,1 x 63,034 g acid oxalic = 6,3034, g acid oxalic, care se aduce
cantitativ cu apă distilată într-un balon cotat de 1000 mL sub agitare, se dizolvă complet şi se
completeată apoi cu apă dustilată până la semn.
Tr acid oxalic = Tt acid oxalic = (Egacid oxalic x N)/1000 = 0,0063034 g/mL sau Tr acid oxalic =
a/V(b.c.), unde a = cantitatea de acid oxalic cântărită, necesară pentru a prepara V (b.c.) mL soluţie.
a este identic cu X’ de mai sus.

b) Stabilirea titrului real şi factorului soluţiei de NaOH 0,1 N (standardizarea

soluţiei)
Principiul metodei. Un volum cunoscut de soluţie de acid oxalic 0,1 N se titrează cu
o soluţie de NaOH 0,1 N din biuretă, în prezenţa fenolftaleinei ca indicator, cu viraj al culorii
de la incolor la slab roz persistent la punctul de echivalenţă. Se opreşte titrarea şi se citeşte
VNaOH din biuretă consumat la titrare.
În biuretă: Sol de NaOH 0,1 N
În paharul de titrare: se adaugă un volum v = 10-20 mL sol. de acid oxalic 0,1 N,
care se încălzeşte la 60-70 ºC timp de 2-3 minute pentru îndepărtarea CO 2, Se adaugă apoi 4
picături de fenolftaleină şi se titrează cu soluţia de NaOH 0,1 N din biuretă până la slab roz
persistent. (la punctul de echivalenţă).
Reacţia de titrare ce are loc:
COOH COONa
+ 2NaOH = + 2H2O
COOH COONa
Calcule :
1). Metoda cu echivalenţi
1Egacid oxalic......................................1EgNaOH
(v x Tr acid oxalic)……………………(VNaOH x Tr NaOH),

2
 de unde Tr NaOH = (v x Tr acid oxalic x EgNaOH)/ (VNaOH x Egacid oxalic) g/mL

2). Metoda cu nr. de moli (stoechiometria reacţiei).

1 mol acid oxalic...........................2 moli NaOH
M acid oxalic...................................2 x M NaOH
(v x Tr acid oxalic)……………………(VNaOH x Tr NaOH)

de unde Tr NaOH = (v x Tr acid oxalic x 2 x M NaOH)/( M acid oxalic x VNaOH) g/mL

unde v = 10 mL este volumul de soluţie de acid oxalic 0,1 N din paharul de
titrare, VNaOH = volumul de soluţie de NaOH din biuretă consumat la titrare.
Se fac minimum câte 3 determinări (3 titrări). Vor rezulta trei titruri reale ale NaOH.
Se face media aritmetică a celor trei titruri şi va rezulta un titru real mediu al NaOH. (Tr mediu
NaOH).
Factorul de normalitate fNaOH, 0,1N = (Tr mediu NaOH)/Tt NaOH.,
unde Tt NaOH = (EgNaOH x N)/1000 (g/mL).

b) Determinarea cantitativă (dozarea) HCl dintr-o probă de analizat.

Principiul metodei. HCl se titrează cu o soluţie de NaOH standardizată (de titru şi
factor cunoscut - titrant sau soluţie titrată), în prezenţa tournesolului ca indicator, cu viraj al
culorii în paharul de titrare de la roşu la albastru net persistent la echivalenţă.
Reacţia de titrare: HCl + NaOH = NaCl + H2O
În biuretă: sol. de NaOH, 0,1 N de titru şi factor cunoscut
Pregătirea probei de HCl: circa v = 1,7 - 3,4 mL sol. HCl concentrat 37% (d =
1,19) (proba de HCl) se aduce într-un balon cotat de V = 500 mL cu apă distilată adăugând
mai întâi puţină apă pe fundul balonului şi apoi acidul clorhidric în porţiuni, sub agitare
permanentă până la omogenizare completă. Apoi se completează cu apă distilată la semn.
În paharul de titrare: din această soluţie de probă de HCl preparată se ia un volum
v’ = 10-20 mL soluţie care se aduce în paharul de titrare, se adaugă câte 4 picături de soluţie
tournesol 1% şi se titrează cu soluţia de NaOH 0,1 N din biuretă până la virajul culorii de la
roşu la albastru net persistent. Se opreşte titrarea şi se citeşte VNaOH din biuretă consumat la
titrare.
Calcule:
Din reacţia de titrare de mai sus se observă că:

1 mol acid clorhidric...........................1 moli NaOH

M HCl ...................................... M NaOH
X g..........................................(VNaOH x Tr mediu NaOH)

De unde X = (M HCl x VNaOH x Tr mediu NaOH)/ M NaOH g HCl din v’ mL sol. probă
HCl
Dar X g HCl................................. v’ soluţie probă. HCl
Y g HCl……………………...V mL sol. probă HCl (balon cotat)
De unde Y = (X x V)/v g HCl din V mL balon cotat

Dar Y g HCl……………………………. v mL probă HCl

Z ………………........................100 mL probă

De unde Z %= (100 x Y)/v = concentraţia procentuală a HCl din proba de analizat

luată în lucru (cei v = 1,7-3,4 mL sol. HCl concentrat 37% cu (d = 1,19 g/cm3).

3
 Acidimetria. Prepararea soluţiei de HCl, 0,1 N. Determinarea titrului
şi factorului soluţiei de HCl, 0,1 N (standardizarea soluţiei). Determinarea
cantitativă a NaOH puternic carbonatat

Definiţie. Acidimetria cuprinde metode de determinare cantitativă a bazelor, a oxizilor bazici

şi a sărurilor cu hidroliză alcalină cu ajutorul soluţiilor titrate de acizi (de titru şi factor
cunoscut). Ca soluţii titrate de acizi se foloseşte de obicei soluţia titrată de HCl 0,1 N. (al
cărui titru real şi factor se determină în prima etapă a experimentului).
a) Prepararea soluţiei de HCl, 0,1 N. EgHCl = MHCl/1 = 36,465 g.
Calcul.
Dacă la 1000 mL sol. HCl .........................1N..........................1EgHCl
1000 mL sol. .HCl......................0,1 N......................0,1x EgHCl
VmL sol.HCl.............................0,1 N....................... X g
De unde X = (VmL x 0,1 EgHCl)/1000 g HCl pur cântărit teoretic pentru a prepara
VmL soluţie HCl, 0,1 N. Se observă că pentru a prepara 1000 mL sol. HCl 0,1 N trebuie să
cântărim 0,1 x EHCl adică 0,1 x 36,465 = 3,6465 g HCl pur necesar teoretic pentru a
prepara 1000 mL sol HCl 0,1 N.
Dar pentru a prepara soluţia de HCl 0,1 N (diluată) se porneşte de la o soluţie
concentrată de HCl, 37% cu d = 1,19 g/mL, adică:
37 g HCl pur…………………………….100 g sol HCl concentrată, 37%
3,6465 g HCl pur.........................................Y g sol. conc. HCl, 37%
De unde Y = (3,6465 x 100)/37 g sol. conc. HCl, 37% = 9,86 g sol. conc. HCl 37% =
m HCl
Dar d HCl conc., 37% = m HCl/VHCl , de unde VHCl = m/d= 9,86/1,19 = 8,3 mL sol. HCl. Deci
VHCl = 8,3 mL soluţie concentrată de HCl, 37% care se aspiră cu pipeta şi se adaugă într-un
balon cotat de 1000 mL după ce în prelabil am adăugat în acesta puţină apă distilată. Se
adaugă apoi volumul de soluţie concentrată de HCl în porţiuni în balon, sub agitare
permanentă până la omogenizare. Apoi se completează cu apă la semn.
Soluţia astfel preparată va fi de normalitate aproximativă şi pentru a o putea folosi
ca titrant în dozările alcalimetrice va trebui să i se stabilească titrul real şi factorul de
normalitate, cu ajutorul unei soluţii standard sau etalon. Ca substanţă etalon se va folosi
carbonatul d sodiu anhidru (Na2CO3).
La fel, se prepară şi soluţia standard (etalon) de carbonat de sodiu anhidru 0,1 N:
EgNa2CO3 = M Na2CO3/2 = 105,988/2 = 52,994 g.

1000 mL sol. Na2CO3......................0,1 N......................0,1 Na2CO3

VmL sol. Na2CO3............................0,1 N.......................X’

De unde X’ = (VmL x 0,1 EgNa2CO3)/1000 g Na2CO3 cântărit pentru a prepara VmL

soluţie Na2CO3 0,1 N. Pentru a prepara 1000 mL soluţie Na2CO3 0,1 N trebuie să cântărim
0,1 EgNa2CO3, adică 0,1 x 52,994 g carbonat de sodiu = 5,2994 g carbonat de sodiu, care se
aduce cantitativ cu apă distilată într-un balon cotat de 1000 mL sub agitare, se dizolvă
complet şi se completeată apoi cu apă dustilată până la semn.
TrNa2CO3 = Tt Na2CO3 = (Eg Na2CO3 x N)/1000 = 0,0052994 g/mL sau Tr Na2CO3 = a/V(b.c.),
unde a = cantitatea de carbonat de sodiu anhidru Na2CO3 cântărită, necesară pentru a prepara
V(b.c.) mL soluţie. a este identic cu X’ de mai sus.

4
 b) Stabilirea titrului real şi factorului soluţiei de HCl 0,1 N (standardizarea
soluţiei)
Principiul metodei. Un volum cunoscut de soluţie de Na2CO3 0,1 N se titrează cu o
soluţie de HCl 0,1 N în prezenţa sol. apoase de metiloranj 0,1% ca indicator, cu viraj al
culorii de la galben la portocaliu . Se opreşte titrarea şi se citeşte VHCl din biuretă consumat
la titrare.
În biuretă: Sol de HCl, 0,1 N
În paharul de titrare: se adaugă un volum v = 10-20 mL sol. de Na2CO3 0,1 N, 2,3
picături de metiloranj 0,1% şi se titrează cu soluţia de HCl 0,1 N din biuretă cu virajul culorii
de la galben la roşu-portocaliu . (la punctul de echivalenţă). Se îndepărtează CO2 format
prin fierbere 2-3 minute, şi dacă soluţia devine din nou galbenă se titrează din nou, în acelaşi
mod, până la virajul culorii spre roşu-portocaliu. Se opreşte titrarea şi se citeşte VHCl din
biuretă consumat la titrare Se execută minimmum trei determinări şi se face o medie a
rezultatelor.
Reacţia de titrare ce are loc: Na2CO3 + 2HCl = 2NaCl + H2CO3 (H2O + CO2↑)

Calcule :
1). Metoda cu echivalenţi
1EgNa2CO3......................................1EgHCl
(v x Tr Na2CO3)……………………(VHCl x Tr HCl),

de unde TrHCl = (v x TrNa2CO3 x EgHCl)/ (VHCl x Eg Na2CO3) g/mL

2). Metoda cu nr. de moli (stoechiometria reacţiei).

1 mol acid Na2CO3...........................2 moli HCl
M Na2CO3...................................2 x M HCl
(v x Tr Na2CO3)……………………(VHCl x Tr HCl)

de unde Tr HCl = (v x Tr Na2CO3 x 2 x MHCl)/( M Na2CO3 x VHCl) g/mL

unde v = 10-20 mL sunt volumele de soluţie de Na2CO3 0,1 N din paharul de
titrare, VHCl = volumul de soluţie de HCl din biuretă consumat la titrare.
Se fac minimum câte 3 determinări (3 titrări). Vor rezulta trei titruri reale ale HCl. Se
face media aritmetică a celor trei titruri şi va rezulta un titru real mediu al HCl. (Tr mediu HCl).
Factorul de normalitate fHCl, 0,1N = (Tr mediu HCl)/Tt HCl.,
unde Tt HCl = (EgHCl x N)/1000 (g/mL).

c) Determinarea cantitativă (dozarea) NaOH puternic carbonatat dintr-o probă

de analizat (NaOH + Na2CO3)
Principiul metodei. Se precipită Na2CO3 cu BaCl2 sub formă de BaCO3 şi NaOH
rămas se titrează cu o soluţie de HCl de titru şi factor cunoscut (soluţie titrată), în prezenţa
fenolftaleinei ca indicator, cu viraj al culorii în paharul de titrare de la roz-roşu la
incolor.
Reacţia de precipitare a carbonatului: Na2CO3 + BaCl2 = BaCO3↓ + 2NaCl
Reacţia de titrare: HCl + NaOH = NaCl + H2O

În biuretă: sol. de HCl 0,1 N de titru şi factor cunoscut

Pregătirea probei: se căntăresc la balanţa analitică circa a = 0,4-0,5 g NaOH care se
aduc cantitativ într-un balon cotat de V’ = 100 mL cu apă distilată , sub agitare permanentă
până la dizolvare completă. Apoi se completează cu apă distilată la semn.

5
 În paharul de titrare: din această soluţie de probă de NaOH preparată se ia un volum
V = 15-25 mL soluţie peste care se adaugă o soluţie de BaCl2, 10% în mic exces şi se
aduce la fierbere. După răcire, se adaugă 2,3 picături de fenolftaleină ca indicator şi se
titrează cu soluţia de HCl 0,1 N din biuretă până la virajul culorii de la roz-roşu la incolor.
Se opreşte titrarea şi se citeşte V1HCl din biuretă consumat la titrare. Titrarea se face încet,
cu atenţie, pentru ca HCl să nu intre în reacţie cu BaCO3. Eventual, după răcire se poate
filtra şi îndepărta complet precipitatul de BaCO3 obţinut, după care titrările se vor face
direct pe filtratul rezultat, care conţine doar NaOH pur.
Calcule:
Din reacţia de titrare de mai sus se observă că:

1 mol acid clorhidric...........................1 moli NaOH

M HCl ...................................... M NaOH
(V1HCl x Trmediu HCl)...................X g NaOH

De unde X = (M NaOH x V1HCl x Tr mediu HCl )/ MHCl g NaOH din v mL sol. probă
NaOH
Dar X g NaOH................................. V soluţie probă NaOH
Y g NaOH……………………...V’ mL sol. probă NaOH(balon cotat)

De unde Y = (X x V’ )/V g NaOH din V’ mL NaOH (balon cotat)

Dar Y g NaOH…………………………a g probă NaOH

Z %………………........................100 g probă

De unde Z %= (100 x Y)/a = concentraţia procentuală a NaOH din proba de analizat

luată în lucru din cele a = 0,4-0,5 g NaOH.

6
 Volumetria prin reacţii de complexare. Complexonometria

Definiţie. Complexonometria cuprinde metode volumetrice de dozare bazate pe reacţii

cu formare de complecşi chelaţi între anumite substanţe organice numite complexoni şi o
serie de cationi metalici. Complexonii sunt acizi poliaminocarboxilici, dintre care cel mai
adesea este folosit acidul etilendiaminotetraacetic (complexon II) şi în special sarea sa
disodică (complexon III , notat H2Y2- sau Na2H2Y).

a) Prepararea soluţiei de CIII 0,05 M.

Calcul.
Dacă la 1000 mL sol. CIII ......................1M..........................1mol CIII
1000 mL sol. CIII......................0,05 M.....................0,05 moli CIII (0,05 x MC III)
VmL sol. CIII.............................0,05 M.......................X
MC III = masa moleculară a complexonului III.
De unde X = (VmL x 0,05 x MC III )/1000 g CIII cântărit pentru a prepara VmL soluţie
, CIII 0,05 M. Se observă că pentru a prepara 1000 mL sol. CIII 0,05 M trebuie să cântărim
0,05 moli, adică 0,05 x 372,234 = 18,61 g C III care se dizolvă complet într-un volum de apă
distilată şi se aduce cantitativ într-un balon cotat de 1000 mL completându-se cu apă distilată
până la semn.pentru prepararea soluţiilor se recomandă ca apa să nu conţină urme de ioni ai
metalelor polivalente (Ca2+, Cu2+).Soluţiile de complexon III cu pH = 4,8 sunt stabile şi nu îşi
modifică titrul, dacă sunt păstrate în vase de sticlă de bună calitate (pirex) care nu eliberează
în timp ioni de Ca2+ sau în vase de polietilenă. Sticlele obişnuite eliberează ioni de Ca 2+ care
formează complexonaţi cu CIII complexonul III şi în acest fel titrul se modifică în timp.În
cazul în care pentru prepararea soluţiei de complexon III se utilizează o substanţă care nu
îndeplineşte condiţiile de titrosubstanţă, soluţia astfel preparată va fi de molaritate
aproximativă şi pentru a o putea folosi ca titrant în dozările complexonometrice va trebui
să i se stabilească titrul real şi factorul de normalitate, cu ajutorul unei soluţii standard sau
etalon. Ca substanţă etalon se va folosi sulfatul de magneziu cristalizat cu şapte molecule
de apă MgSO4 x 7H2O.
La fel se prepară şi soluţia standard (etalon) de MgSO4 x 7H2O, 0,05 M.
1000 mL sol. MgSO4 . 7H2O......................0,05M......................0,05 moli MgSO4 . 7H2O
VmL sol. MgSO4 . 7H2O............................0,05M.......................X’

De unde X’ = (VmL x 0,05 x MMgSO4 x7H2O)/1000 g sulfat de magneziu cântărit pentru a

prepara VmL soluţie MgSO4 x 7H2O, 0,05 M. Pentru a prepara 1000 mL soluţie MgSO4 x
7H2O 0,05 M trebuie să cântărim 0,05 x MMgSO4 x7H2O, adică 0,05 x 246,471 g sulfat de
magneziu = 12,324 g sulfat de magneziu, care se aduc cantitativ cu apă distilată într-un
balon cotat de 1000 mL sub agitare, se dizolvă complet şi se completeată apoi cu apă distilată
până la semn.
MgSO4 . 7H2O fiind o substanţă standard sau etalon, Tr MgSO4 x 7H2O = Tt MgSO4 x 7H2O
= (MMgSO4 x7H2O x M0)/1000 = 0,01232 g/mL MgSO4 x 7H2O sau Tr MgSO4 x 7H2O = a/V(b.c.), unde
a = cantitatea de sulfat de magneziu cântărită, necesară pentru a prepara V (b.c.) mL soluţie. a
este identic cu X’ de mai sus.

b) Stabilirea titrului real şi a factorului soluţiei de C III ,0,05 M (standardizarea

soluţiei)
Principiul metodei. Soluţia etalon (standard) de sulfat de magneziu 0,05 M se titrează la pH
= 8,0-10,0 cu soluţia de complexon III, în prezenţa negrului eriocron T (NET) ca indicator. La
echivalenţă, când întreaga cantitate de ioni Mg2+ s-a consumat, o picătură în plus de CIII 0,05

7
M din biuretă va desface complexul MgIn cu eliberarea indicatorului In şi virajul culorii de
la roşu la albastru net.
cu virajul culorii de la roşu la albastru (la echivalenţă).
În biuretă: Sol de CIII, 0,05 M
În paharul de titrare: În paharul de titrare se aduce un volum măsurat de soluţie de
sulfat de magneziu de aceeaşi molaritate cu soluţia de complexon III(circa 10-25 mL), se
adaugă circa 5-6 mL de soluţie de tampon amoniacal (pH = 10,0), un vârf de spatulă de NET,
după care se titrează cu soluţia de CIII, 0,05 M din biuretă până la schimbarea culorii de la
roşu la albastru. Se opreşte titrarea şi se citeşte VCIII din biuretă consumat la titrare.
Reacţiile care au loc sunt următoarele:
Iniţial: Mg2+ + In = MgIn (roşu)
La titrare: Mg2+ + H2Y2- = MgY2- + 2H+
La echivalenţă: MgIn (roşu) + H2Y2- = MgY2- + In(albastru) + 2H+

În urma reacţiei de titrare şi la echivalenţă rezultă în sistem ioni de H + care crează un

pH acid, împiedicând desfăşurarea reacţiei de titrare dintre Mg2+ din pahar şi H2Y2- din
biuretă. De aceea este absolute obligatorie adăugarea tamponului amoniacal (pH = 10) în
paharul de titrare, pentru asigurarea unui pH bazic favorabil desfăşurării reacţiei de titrare
propriu-zise.
Calcule.
Metoda cu nr. de moli (stoechiometria reacţiei de titrare).
1 mol Mg2+...................................1mol CIII
MMgSO4 x7H2O................................. M CIII
(v x Tr MgSO4 x7H2O)……………………(VCIII x Tr CIII)

de unde Tr CIII = (v x Tr MgSO4 x7H2O x M CIII)/( MMgSO4 x7H2O x VCIII) g/mL

unde v = 10 mL este volumul de soluţie de MgSO 4 . 7H2O din paharul de titrare,
VCIII = volumul de soluţie de CIII, 0,05 M din biuretă consumat la titrare.
Se fac minimum câte 3 determinări (3 titrări). Vor rezulta trei titruri reale ale C III, 0,05
M. Se face media aritmetică a celor trei titruri şi va rezulta un titru real mediu al CIII . (Trmediu
CIII).
Factorul de molaritate fCIII, 0,05M = (Tr mediu CIII) / Tt CIII.
unde Tt CIII = (M CIII x M0)/1000 (g/mL).

c) Determinarea cantitativă (dozarea) ionilor Mg2+ dintr-o probă de analizat de

MgCl2 sau MgSO4 . 7H2O.
Principiul metodei. Ionii de Mg2+ din a g probă cântărită la balanţa analitică sunt
titraţi cu o sol. de CIII, 0,05 M din biuretă de titru şi factor cunoscut (soluţie titrată) în mediu
de tampon amoniacal la pH = 10 în prezenţa NET ca indicator. La echivalenţă, când întreaga
cantitated e ioni Mg2+ s-a consumat, o picătură în plus de CIII din biuretă va desface
complexul MgIn cu eliberarea indicatorului In şi virajul culorii de la roşu la albastru.
Reacţiile care au loc sunt următoarele:
Iniţial: Mg2+ + In = MgIn (roşu)
La titrare: Mg2+ + H2Y2- = MgY2- + 2H+
La echivalenţă: MgIn (roşu) + H2Y2- = MgY2- + In(albastru) + 2H+
În biuretă: sol. de CIII, 0,05m de titru şi factor cunoscut

În paharul de titrare: circa a = 0,1-0,2 g probă MgSO4 . 7H2O se aduce într-un

balon cotat de V = 100 mL cu apă distilată , sub agitare permanentă până la dizolvare
completă. Apoi se completează cu apă distilată la semn. Din această soluţie de probă de

8
MgSO4 x7H2O, preparată se ia un volum v = 10-25 mL soluţie care se aduce într-un pahar
de titrare, se adaugă circa 5-6 mL tampon amoniacal (pH = 10), un vârf de spatulă de NET
şi se titrează cu o soluţie de C III, 0,05M până la virajul culorii de la roșu la albastru net (la
echivalenţă). Se opreşte titrarea şi se citeşte VCIII din biuretă consumat la titrare. Titrarea
se face încet, cu atenţie.

Calcule:
Din reacţia de titrare de mai sus se observă că:
1 mol Mg2+...................................1mol CIII
MMgSO4 x7H2O................................. M CIII
X g Mg2+……………………(VCIII x Tr mediu CIII)

De unde X = (MMgSO4 x7H2O x VCIII x Trmediu CIII)/ MCIII g Mg2+ din v mL sol. probă
MgSO4 . 7H2O

Dar X g Mg2+................................. v soluţie probă MgSO4 . 7H2O

Y g Mg2+……………………...V mL sol. probă MgSO4 . 7H2O (balon cotat)

De unde Y = (X x V)/v g Mg2+ din V MgSO4 . 7H2O mL (balon cotat)

Dar Y g Mg2+…………………………….a g probă MgSO4 . 7H2O

Z ………………...................................100 g probă MgSO4 . 7H2O

De unde Z% = (100 x Y)/a = concentraţia procentuală a Mg2+ din proba de

analizat luată în lucru din cele a = 0,1-0,2 g MgSO4 . 7H2O.

9
 Volumetria prin reacţii de precipitare – Argentimetria

Definiţie. Argentimetria cuprinde metode de determinare cantitativă titrimetrică a

halogenurilor (Cl-, Br-, I-) şi peusdohalogenurilor solubile (CN-, SCN-), cu ajutorul soluţiei
titrate de AgNO3 , 0,1 N, (de titru real şi factor cunoscute).

a) Prepararea soluţiei de AgNO3, 0,1 N. EgAgNO3 = MAgNO3/1 = 169,871 g.

Calcul.
Dacă la 1000 mL sol. AgNO3 ......................1N..........................1EgAgNO3
1000 mL sol. AgNO3......................0,1 N......................0,1 EgAgNO3
VmL sol. AgNO3.............................0,1 N.......................X

De unde X = (VmL x 0,1 EgNaOH)/1000 g AgNO3 cântărit pentru a prepara VmL

soluţie AgNO3, 0,1 N. Se observă că pentru a prepara 1000 mL sol. AgNO3 0,1 N trebuie să
cântărim 0,1 EgAgNO3, adică 0,1 x 169,871 = 16,9871 g, aproximativ 17 g AgNO3 care se
dizolvă complet într-un volum de apă distilată şi se aduce într-un balon cotat de 1000 mL
completându-se cu apă distilată până la semn. Soluţia astfel preparată va fi de normalitate
aproximativă şi pentru a o putea folosi ca titrant în dozările argentimetrice va trebui să i se
stabilească titrul real şi factorul de normalitate, cu ajutorul unei soluţii standard sau etalon.
Ca substanţă etalon s va folosi clorura de sodiu (NaCl).
La fel, se prepară şi soluţia standard (etalon) de NaCl, 0,1 N. Mai întâi se usucă
ccantitatea corespunzătoare de NaCl la masă constantă într-un creuzet de porţelan, la
temperatura de 500-600°C. Se cântăreşte la balanţa analitică cantitatea de NaCl necesară
preparării unei soluţii 0,1 N. EgNaCl = MNaCl/1= 58,442 g.
1000 mL sol. NaCl......................0,1 N......................0,1 EgNaCl
VmL sol. NaCl.............................0,1 N.......................X’

De unde X’ = (VmL x 0,1 EgNaCl)/1000 g clorură de sodiu cântărită pentru a prepara

VmL soluţie NaCl, 0,1 N. Pentru a prepara 1000 mL soluţie NaCl 0,1 N trebuie să cântărim
0,1 EgNaCl, adică 0,1 x 58,442 g clorură de sodiu = 5,8442 g NaCl, care se aduce cantitativ
cu apă distilată într-un balon cotat de 1000 mL sub agitare, se dizolvă complet şi se
completeată apoi cu apă distilată până la semn.
NaCl fiind o substanţă standard sau etalon, Tr NaCl = Tt NaCl = (EgNaCl x N)/1000 =
0,0058442 g/mL NaCl sau Tr NaCl = a/V(b.c.), unde a = cantitatea de NaCl cântărită, necesară
pentru a prepara V(b.c.) mL soluţie. a este identic cu X’ de mai sus.

b) Stabilirea titrului real şi factorului soluţiei de AgNO 3 0,1 N (standardizarea

soluţiei)
Principiul metodei. Se precipită ionul Cl- cu cationul de Ag+ din soluţia de AgNO3
0,1 N, la pH = 6-10 în prezenţa cromatului de potasiu - K 2CrO4 ca indicator. Punctul de
echivalenţă (sfârşitul reacţiei de titrare) este pus în evidenţă prin apariţia unui precipitat roşu-
cărămiziu de Ag2CrO4↓ (în momentul în care întreaga cantitate de anioni Cl - s-a consumat
conform reacţiei de titrare , o picătură în exces de AgNO3 din biuretă va reacţiona cu cromatul
de potasiu , cu formarea cromatului de argint Ag2CrO4↓ - precipitat roşu-cărămiziu)
În biuretă: Sol de AgNO3, 0,1 N
În paharul de titrare: se adaugă un volum v = 10-25 mL sol. NaCl, 0,1 N, 3,4
picături de cromat de potasiu (K2CrO4) şi se titrează cu soluţia de AgNO3 0,1 N din biuretă
picătură cu picătură, sub agitare continuă până la apariţia unui precipitat roşu-cărămiziu (la
punctul de echivalenţă). Se opreşte titrarea şi se citeşte VAgNO3 din biuretă consumat la titrare.

10
 (1) Reacţia de titrare ce are loc: AgNO3 + NaCl = AgCl↓ + NaNO3
(2) Reacţia care are loc la punctul de echivalenţă: 2 AgNO3 + K2CrO4 = Ag2CrO4↓ +
2KNO3
Calcule :
1). Metoda cu echivalenţi
1EgNaCl......................................1EgAgNO3
(v x Tr NaCl)……………………(VAgNO3 x Tr AgNO3),

de unde Tr AgNO3 = (v x Tr NaCl x EgAgNO3)/ (VAgNO3 x EgNaCl) g/mL

2). Metoda cu nr. de moli (stoechiometria reacţiei de titrare).

1 mol NaCl...................................1mol AgNO3
M NaCl.......................................... MAgNO3
(v x Tr NaCl)……………………(VAgNO3 x Tr AgNO3)

de unde Tr AgNO3 = (v x Tr NaCl x M AgNO3)/( M NaCl x VAgNO3) g/mL

unde v = 10 mL este volumul de soluţie de NaCl 0,1 N din paharul de titrare,
VAgNO3 = volumul de soluţie de AgNO3 din biuretă consumat la titrare.
Se fac minimum câte 3 determinări (3 titrări). Vor rezulta trei titruri reale ale AgNO 3,
0,1 N. Se face media aritmetică a celor trei titruri şi va rezulta un titru real mediu al AgNO 3.
(Trmediu AgNO3).
Factorul de normalitate fAgNO3, 0,1N = (Tr mediu AgNO3)/Tt AgNO3.,
unde Tt AgNO3 = (EgAgNO3 x N)/1000 (g/mL).

c) Determinarea cantitativă (dozarea) ionilor Cl- dintr-o probă de analizat de

KCl (Metoda Mohr)
Principiul metodei. Ionii de Cl- sunt precipitaţi cu cationul de Ag+ din soluţia de
AgNO3, 0,1 N de titru şi factor cunoscut (soluţie titrată), la pH = 6-10, în prezenţa K2CrO4.
Când toţi ionii Cl- au fost precipitaţi, o picătură în exces de AgNO 3 reacţionează cu K2CrO4 cu
formarea unui precipitat roşu-cărămiziu de Ag2CrO4↓ la echivalenţă.
K+Cl- + AgNO3 = AgCl↓ - reacţia de titrare
2 AgNO3 + K2CrO4 = Ag2CrO4↓ + 2KNO3 – reacţia la echivalenţă
În biuretă: sol. de AgNO3, 0,1 N de titru şi factor cunoscut
În paharul de titrare: circa a = 0,2-0,3 g KCl probă se aduce într-un balon cotat de
V = 100 mL cu apă distilată , sub agitare permanentă până la dizolvare completă. Apoi se
completează cu apă distilată la semn. Din această soluţie de probă de NaCl preparată se ia un
volum v = 20-30 mL soluţie care se aduce într-un pahar de titrare, se adaugă 3-4 picături
de K2CrO4 şi se titrează cu o soluţie de AgNO 3, 0,1 N până la obţinerea unui precipitat roşu-
cărămiziu la echivalenţă. Se opreşte titrarea şi se citeşte VAgNO3 din biuretă consumat la
titrare. Titrarea se face încet, cu atenţie. Se repetă titrarea. Se va lucra la pH= 7.
Calcule:
Din reacţia de titrare de mai sus se observă că:

1 mol AgNO3...........................1 mol KCl

M AgNO3 ...................................... M KCl
(VAgNO3 x Trmediu AgNO3)...................X g Cl-

De unde X = (M KCl x VAgNO3 x Trmediu AgNO3)/ MAgNO3 g Cl- din v mL sol. probă
KCl
Dar X g Cl-................................. v soluţie probă KCl

11
 Y g Cl-……………………...V mL sol. probă KCl (balon cotat)

De unde Y = (X x V)/v g Cl- din V mL KCl (balon cotat)

Dar Y g Cl-…………………………….a g probă KCl

Z ………………........................100 g probă KCl

De unde Z %= (100 x Y)/a = concentraţia procentuală a Cl- din proba de analizat

luată în lucru din cele a = 0,2-0,3 g KCl.

12
Volumetria bazată pe reaţii redox (de oxido-reducere). Permanganometria

După cum le arată şi numele, aceste metode au la bază reacţii cu schimb de electroni
(cu transfer de electroni – reacţii redox): ox1 + red2 = red1 + ox2
Se cunosc două tipuri de titrări:
- titrarea reducătorilor cu soluţii de oxidanţi;
- titrarea oxidanţilor cu soluţii de reducători;
Metodele bazate pe reacţii redox au mai fost clasificate şi denumite după numele
titrantului, oxidant sau reducător folosit: permanganometrie, dicromatometrie,
iodometrie, bromatometrie.

Permanganometria
Definiţie.Permanganometria se bazează pe măsurarea volumului de KMnO 4, 0,1 N
(oxidant) utilizat la titrarea unei substanţe de determinat (reducător).

a) Prepararea soluţiei de KMnO4, 0,1 N şi a soluţiei standard de acid oxalic, 0,1

N

Dacă la 1000 mL sol. KMnO4 ......................1N..........................1Eg KMnO4

1000 mL sol. KMnO4 .....................0,1 N....................0,1 Eg KMnO4
VmL sol. KMnO4 ................0,1 N......................X g KMnO4
De unde X = (VmL x 0,1 x Eg KMnO4 )/1000 g KMnO4 cântărit pentru a prepara VmL
soluţie KMnO4, 0,1 N.
Conform reacţiei în mediu puternic acid : (MnO4)- + 5é + 8H+ = Mn2+ + 4H2O,
echivalentul-gram al KMnO4 se calculează astfel: Eg KMnO4 = MKMnO4 / 5 = 158,036/5 = 31,607
g KMnO4. Se observă că pentru a prepara 1000 mL sol. KMnO4, 0,1 N trebuie să cântărim
0,1 Eg KMnO4 adică 0,1 x 31,607 = 3,1607 g KMnO4 solid care se dizolvă complet
într-un volum de apă distilată şi se aduce cantitativ într-un balon cotat de 1000 mL
completându-se cu apă distilată până la semn.
Practic se vor cântări circa 3,2 g KMnO4 şi se vor dizolva în apă distilată,
completându-se până la 1000 mL cu apă (la semnul balonului cotat). Soluţia se lasă pe o baie
de apă la fierbere aproxomativ o oră, pentru oxidarea eventualelor substanţe organice. Se
filtrează după răcire printr-un creuzet cu placă de sticlă, pentru a înlătura MnO2 care se
formează în urma reducerii KMnO4 (în mediu neutru) , care a oxidat substanţele organice.
Este necesar să se îndepărteze MnO2 din soluţie, deoarece acesta favorizează descompunerea
KMnO4. De asemenea, lumina accelerează descompunerea soluţiei de permanganat 0,1 N
preparate, de aceea se va păstra în sticle brune şi bine închise. Întrucât soluţia de permanganat
de potasiu nu este o soluţie etalon, i se va determina titrul şi factorul prin titrare pe o soluţie
standard (etalon) de titru şi factor exacte şi cunoscute. Ca soluţie standard sau etalon se va
folosi o soluţie de acid oxalic, 0,1 N.
În mod identic, se prepară o soluţie standard de acid oxalic (C2O4H2 x 2H2O), 0,1 N:
Eg C2O4H2 = MC2O4H2 / 2 = 63,032 g.
1000 mL sol. C2O4H2.....................0,1 N....................0,1 EgC2O4H2
VmL sol. C2O4H2 ........................0,1 N......................X’ g C2O4H2
De unde X’ = (VmL x 0,1 x EgC2O4H2)/1000 g acid oxalic cântărit pentru a
prepara VmL soluţie C2O4H2 , 0,1 N. Pentru a prepara 1000 mL soluţie C2O4H2, 0,1N
trebuie să cântărim 0,1 x EgC2O4H2, adică 0,1 x 63,032 g acid oxalic = 6,3032 g acid oxalic,
care se aduc cantitativ cu apă distilată într-un balon cotat de 1000 mL sub agitare, se dizolvă
complet şi se completeată apoi cu apă distilată până la semn.

13
 C2O4H2 x 2H2O fiind o substanţă standard sau etalon, Tr C2O4H2 = Tt C2O4H2 =
(EgC2O4H2 x N)/1000 = 0,0063032 g/mL C2O4H2 x 2H2O sau Tr C2O4H2 = a/V(b.c.), unde a =
cantitatea de acid oxalic cântărită, necesară pentru a prepara V(b.c.) mL soluţie. a este identic
cu X’ de mai sus.

b) Stabilirea titrului real şi a factorului soluţiei de KMnO 4 ,0,1 N (standardizarea

soluţiei)

Principiul metodei. Se titrează un volum cunoscut de soluţie standard de acid oxalic 0,1 N
cu o soluţie de permanganat de potasiu de aceeaşi normalitate, până când o picătură de
permanganat de potasiu în exces (la echivalenţă) colorează soluţia de acid oxalic din paharul
de titrare în slab roz persistent.(titrarea se execută la cald),
În biuretă: Sol de KMnO4, 0,1 N
În paharul de titrare: În paharul de titrare se aduce un volum măsurat de soluţie de
acid oxalic de aceeaşi molaritate cu soluţia de permanganate de potasiu (circa 10-20 mL), se
adaugă circa 5-6 mL de soluţie de H2SO4 concentrat (25%) după care se titrează cu soluţia de
KMnO4 0,1 N din biuretă până la virajul culorii de la incolor la slab roz persistent. Se
opreşte titrarea şi se citeşte VKMnO4 din biuretă consumat la titrare.
Reacţiile care au loc sunt următoarele:
+3
+7 COOH +4 +2
2 KMnO4 + 5 + 3 H2SO4 = 10 CO2 + 2 MnSO4 + K2SO4 + 8 H2O
COOH
+3
1x / (MnO4)- + 5é + 8H+ = Mn2+ + 4H2O
5x/ C3+ - 1é = C4+

Calcule :
1). Metoda cu echivalenţi
1EgC2O4H2......................................1EgKMnO4
(v x TrC2O4H2)……………………(VKMnO4 x Tr KMnO4),

de unde Tr KMnO4 = (v x Tr C2O4H2 x EgKMnO4)/ (VKMnO4 x Eg C2O4H2) g/mL

2). Metoda cu nr. de moli (stoechiometria reacţiei de titrare).

5 moli C2O4H2..................................2 moli KMnO4
5. MC2O4H2.................................... 2. M KMnO4
(v x Tr C2O4H2)……………………(VKMnO4 x Tr KMnO4)

de unde Tr KMnO4 = (v x Tr C2O4H2 x 2 x M KMnO4 )/( 5 x M C2O4H2 x V C2O4H2) g/mL

unde v = 10 mL este volumul de soluţie de C2O4H2 0,1 N din paharul de titrare,
VKMnO4 = volumul de soluţie de KMnO4 din biuretă consumat la titrare.
Se fac minimum câte 3 determinări (3 titrări). Vor rezulta trei titruri reale ale KMnO 4,
0,1 N. Se face media aritmetică a celor trei titruri şi va rezulta un titru real mediu al KMnO 4 .
(Trmediu KMnO4).
Factorul de normalitate fKMnO4, 0,1N = (Tr mediu KMnO4)/Tt KMnO4.,
unde Tt KMnO4 = (EgKMnO4 x N)/1000 (g/mL).

c) Determinarea cantitativă (dozarea) ionilor Fe 2+ dintr-o probă de analizat de

FeSO4

14
 Principiul metodei. Ionii Fe2+ sunt oxidaţi de soluţia permanganat de potasiu 0,1 N în
mediu puternic acid la ioni Fe3+ , permanganatul reducându-se la Mn2+. Sfârşitul reacţiei de
titrare este pus în evidenţă prin colorarea soluţiei din pahar în roz persistent
Reacţia de titrare care are loc este :
+7 +2 +3 +2
2 KMnO4 + 10 FeSO4 + 8 H2SO4 = 5 Fe2(SO4)3 + K2SO4 + 2 MnSO4 + 8 H2O
1x / (MnO4)- + 5é + 8H+ = Mn2+ + 4H2O
5x/ Fe2+ - 1é = Fe3+

În biuretă: sol. de KMnO4, 0,1 N de titru şi factor cunoscut

În paharul de titrare: circa a = 0,1-0,2 g FeSO4 probă, se aduce cantitativ într-un
balon cotat de V=100 mL cu apă distilată , sub agitare permanentă până la dizolvare
completă. Apoi se completează cu apă distilată la semn. Din această soluţie de probă de
FeSO4 prospăt preparată se ia un volum v = 10 mL din soluţia preparată de probă care se
aduce într-un pahar de titrare, se adaugă apă distilată până la 25 mL , 2,5 mL soluţie
H2SO4 (25%) şi 1,5 mL H3PO4 concentrat, 85% şi se titrează cu o soluţie de KMnO4, 0,1 N
până la virajul culorii din paharul de titrare de la incolor la roz persistent. Se opreşte titrarea şi
se citeşte VKMnO4 din biuretă consumat la titrare. Titrarea se face încet, cu atenţie.
Cantitatea de probă este dependentă de normalitatea (molaritatea) soluţiei de KMnO4 folosite.
Calcule:
Din reacţia de titrare de mai sus se observă că:

2 moli KMnO4...........................10 moli Fe2+

2.M KMnO4 ...................................... 10.Ag Fe2+
(VKMnO4 x Trmediu KMnO4)...................X g ioni Fe2+

De unde X = (10 x Ag Fe2+ x VKMnO4 x Trmediu KMnO4)/ 2 x M KMnO4 g Fe2+ din v

mL sol. probă FeSO4
Dar X g Fe2+................................. v soluţie probă FeSO4
Y g Fe2+……………………...V mL sol. probă FeSO4 (balon cotat)

De unde Y = (X x V)/v g Fe2+ din V mL soluţie FeSO4 (balon cotat)

Dar Y g Fe2+…………………………….a g probă FeSO4

Z ………………........................100 g probă FeSO4

De unde Z %= (100 x Y)/a = concentraţia procentuală a ionilor Fe2+ din proba de

analizat luată în lucru, din cele a = 0,1-0,2 g FeSO4. A g Fe2+ = 55,847 g = masa atomică a
fierului

15
 Volumetria prin reacţii redox. Dicromatometria.
Definiţie. Dicromatometria cuprinde metode de determinare cantitativă a
reducătorilor cu ajutorul unei soluţii de dicromat de potasiu (oxidant) de titru şi factor
cunoscut (soluţie titrată).

a) Prepararea soluţiei de K2Cr2O7, 0,1 N şi stabilirea titrului şi factorului.

Dacă la 1000 mL sol. K2Cr2O7 ......................1N..........................1Eg K2Cr2O7

1000 mL sol. K2Cr2O7 .....................0,1 N....................0,1 Eg K2Cr2O7
VmL sol. K2Cr2O7 ...........................0,1 N......................X g K2Cr2O7
De unde X = (VmL x 0,1 x Eg K2Cr2O7 )/1000 g K2Cr2O7 cântărit pentru a prepara
VmL soluţie K2Cr2O7, 0,1 N.
Conform reacţiei în mediu puternic acid : (Cr2O7)2- + 6é + 14H+ = 2Cr3+ + 7H2O,
echivalentul-gram al K2Cr2O7 se calculează astfel: Eg K2Cr2O7 = M K2Cr2O7 / 6 = 294,177/6 =
49,030 g K2Cr2O7. Se observă că pentru a prepara 1000 mL sol. K2Cr2O7, 0,1 N trebuie să
cântărim 0,1 Eg K2Cr2O7 adică 0,1 x 49,030 = 4,9030 g K2Cr2O7 solid care se dizolvă complet
într-un volum de apă distilată şi se aduce cantitativ într-un balon cotat de 1000 mL
completându-se cu apă distilată până la semn.
Dicromatul de potasiu chimic pur este o substanţă etalon (standard), este o
titrosubstanţă, deci se va prepara o soluţie de normalitate exactă. Dicromatul se
pulverizează fin şi se usucă la 120-130°C. Se cântăresc exact 4,9030 g substanţă la balanţa
analitică şi se aduce întreaga cantitate cu apă distilată într-un balon cotat de 1000 mL. După
dizolvarea totală a dicromatului, se va comleta cu apă distilată la semn. Aceste soluţii , dacă
sunt bine închise, sunt stabile timp îndelungat. Se păstrează în sticle brune, la fel ca şi
soluţiile de permanganat de potasiu.
Dacă s-au cântărit exact 4,9030 g dicromat de potasiu la balanţa analitică (cu o
precizie de patru zecimale) pentru a prepara 1000 mL soluţie, s-a preparat astfel o soluţie
standard de dicromat de potasiu, căreia nu mai trebuie să-i aflăm titrul şi factorul
TrK2Cr2O7 = TtK2Cr2O7 = (EgK2Cr2O7 x N)/1000 = 0,0049030 g/mL sau sau Tr K2Cr2O7 = a/V(b.c.),
unde a = cantitatea de dicromat de potasiu cântărită, necesară pentru a prepara V (b.c.) mL
soluţie. a este identic cu X de mai sus. Factorul K2Cr2O7, 0,1 N are valoarea: fK2Cr2O7, 0,1N =
TrK2Cr2O7/Tt K2Cr2O7 şi f K2Cr2O7, 0,1N = 1.

b) Determinarea cantitativă (dozarea) ionilor Fe2+ dintr-o probă de analizat de FeSO4

Principiul metodei. Ionii Fe2+ sunt oxidaţi de soluţia dicromat de potasiu, 0,1 N în
mediu puternic acid la ioni Fe3+ în prezenţa acidului fosforic care îi complexează. , dicromatul
reducându-se la Cr3+. Sfârşitul reacţiei de titrare este pus în evidenţă de difenilamină 0,2 %
în acid sulfuric, ca indicator redox, care în momentul când în soluţie nu mai există ioni Fe2+
(la echivalenţă), este oxidată de un mic exces de dicromat din biuretă (1-2 picături), culoarea
soluţiei din paharul de titrare virând în albastru închis cu o tentă verzuie. Reacţia de titrare
care are loc este :
+6 +2 +3 +3
K2Cr2O7 + 6 FeSO4 + 7 H2SO4 = 3 Fe2(SO4)3 + K2SO4 + Cr2(SO4)3 + 7 H2O
1x /(Cr2O7)2- + 6é + 14H+ = 2Cr3+ + 7H2O
6x /Fe2+ - é = Fe3+

În biuretă: sol. de K2Cr2O7, 0,1 N de titru şi factor cunoscut

16
 În paharul de titrare: circa a = 0,1-0,2 g FeSO4 probă, se aduce cantitativ într-un
balon cotat de V=100 mL cu apă distilată , sub agitare permanentă până la dizolvare
completă. Apoi se completează cu apă distilată la semn. Din această soluţie de probă de
FeSO4 prospăt preparată se ia un volum v = 10 mL din soluţia preparată de probă care se
aduce într-un pahar de titrare, se adaugă apă distilată până la 20 mL , 5 mL soluţie H2SO4
(25%) şi 2,5 mL H3PO4 concentrat, 85%, 2-3 picături de difenilamină soluţie 0,2% în acid
sulfuric, şi se titrează cu o soluţie de K 2Cr2O7, 0,1 N; va apare mai întâi o coloraţie verde
datorită formării ionilor Cr3+. Se titrează picătură cu picătură până la apariţia coloraţiei
albastre-verzui la echivalenţă. Se opreşte titrarea şi se citeşte VK2Cr2O7 din biuretă consumat
la titrare. Titrarea se face încet, cu atenţie. Dozarea se poate face şi în absenţa
indicatorului (reacţie de titrare cu autoindicare). În acest caz se cântăresc 0,1-0,2 g probă
sulfat feros. La echivalenţă, 1-2 picături în plus de dicromat de potasiu din biuretă va
determina virajul culorii soluţiei din pahar de la incolor cu o tentă verzuie (iniţial) spre un
galben-portocaliu intens.
Calcule:
Din reacţia de titrare de mai sus se observă că:
1mol K2Cr2O7...............................6 moli Fe2+
M K2Cr2O7 ......................................6.A g Fe2+
(VK2Cr2O7 x Tr K2Cr2O7)...................X g ioni Fe2+

De unde X = (6 x Ag Fe2+ x VK2Cr2O7 x Tr K2Cr2O7)/ M K2Cr2O7 g Fe2+ din v mL

sol. probă FeSO4
Dar X g Fe2+................................. v soluţie probă FeSO4
Y g Fe2+……………………...V mL sol. probă FeSO4 (balon cotat)
De unde Y = (X x V)/v g Fe2+ din V mL soluţie FeSO4 (balon cotat)

Dar Y g Fe2+…………………………….a g probă FeSO4

Z ………………........................100 g probă FeSO4

De unde Z %= (100 x Y)/a = concentraţia procentuală a ionilor Fe2+ din proba de

analizat luată în lucru, din cele a = 0,1-0,2 g FeSO4.

Bibliografie

1. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Marcel Florin Musteaţă, Chimie Analitică, pag
164-331, Editura Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi, 2003.
2. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Metode Chimice şi Instrumentale de Analiză, pag
236-332, Editura Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi, 2007.

17