L.

NOTIUNI DE DREPT
(pentru auditori publici externi cu studii economice/administrative)

1) Potrivit legii societăților, indicați care dintre afirmațiile de mai jos este adevărată:
a) Societățile în nume colectiv nu au obligația să verse integral la data constituirii capitalul
social subscris;
b) Obligațiile sociale ale unei societăți cu răspundere limitată sunt garantate exclusiv cu
capitalul social;
c) Încă de la înființare, în actul constitutiv al unei societăți cu răspundere limitată, trebuie
menționată valoarea capitalului social, cu indicarea numărului și a valorii nominale a părților
sociale, precum și numărul părților sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său;
d) Capitalul social al unei societăți pe acțiuni, este divizat în părți sociale a căror valoare
nominală nu poate fi mai mică de 0,1 lei.

2) Potrivit legii societăților, filialele sunt:

a) Societăți cu personalitate juridică înființate într-una dintre formele de societate
reglementate prin lege;
b) Societăți fără personalitate juridică;
c) Dezmembrăminte fără personalitate juridică;
d) Sedii secundare a unor societăți înființate într-una dintre formele reglementate prin lege.

3) Nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul comerțului poate fi declarată de către

tribunal, numai atunci când:
a) Asociații sau acționarii au domiciliul în străinătate;
b) Societatea și-a declarat mai mult de 5 puncte de lucru în țară;
c) S-au încălcat dispozițiile legale privind capitalul social minim, subscris și vărsat;
d) Lipsește diploma de studii a asociaților.

4) Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatricularea sau la orice alte înregistrări în

registrul comerțului:
a) Sunt definitive și executorii;
b) Sunt executorii și sunt supuse numai apelului;
c) Sunt definitive;
d) Sunt executorii și sunt supuse numai recursului.

5) Schimbarea obiectului de activitate al unei societăți, intră în competența:

a) Consiliului de supraveghere;
b) Adunării generale extraordinare;
c) Adunării generale ordinare;
d) Instanței de judecată.

6) Decizia de majorare a capitalului social al unei societăți, se ia cu:

a) O majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți
sau reprezentați;
b) O majoritate de o pătrime din numărul drepturilor de vot;
c) Cu ½ din numărul drepturilor de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați;
d) O majoritate de o treime din numărul total al drepturilor de vot.

1
 7) În cadrul unei societăți, la care statul sau o unitate administrativ- teritorială este acționar
unic, majoritar sau deține controlul, autoritatea publică tutelară îndeplinește următoarele
competențe:
a) Încheie contracte de mandat cu administratorii;
b) Evaluează, prin reprezentanții săi în adunarea generală a acționarilor performanța
consiliului de administrație, pentru a se asigura, în numele statului sau al unității administrativ
teritoriale acționar, că sunt respectate principiile de eficiență economică și profitabilitate în
funcționarea societății;
c) Veghează la respectarea de către societatea controlată a principiilor de eficiență economică
și profitabilitate;
d) Numește membrii consiliului de administrație.

8) Potrivit dispozițiilor legale privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, în

vederea asigurării accesului acționarilor/ asociaților, prin grija președintelui consiliului de
administrație, întreprinderea publică, trebuie să publice pe pagina proprie de internet:
a) Declarațiile de avere și interese ale membrilor consiliului de supraveghere;
b) Lista administratorilor și a directorilor, CV-urile membrilor consiliului de administrație și
ale directorilor sau, după caz, ale membrilor consiliului de supraveghere și membrilor
directoratului, precum și nivelul remunerației acestora;
c) Raportările contabile semestriale, în termen de 15 zile de la încheierea semestrului;
d) Orice tranzacție încheiată de întreprinderea publică cu o altă întreprindere publică ori cu
autoritatea publică tutelară, dacă tranzacția are o valoare, individual sau dintr-o serie de tranzacții
de cel puțin echivalentul în lei a sumei de 100.000 euro.

9) Potrivit legii societăților, dreptul la acţiunea de restituire a dividendelor, plătite contrar

prevederilor alin. (2) şi (3) din lege, se prescrie în termen de:
a) 1 an de la data distribuirii lor;
b) 5 ani de la data distribuirii lor;
c) 3 ani de la data distribuirii lor;
d) 6 luni de la data distribuirii lor.

10) Societățile constituite în temeiul legii nr. 31/1990, dobândesc personalitate juridică din
momentul:
a) Publicării în Monitorul Oficial al României a hotărârii irevocabile de autorizare a
constituirii societății;
b) Înmatriculării în Registrul Comerțului;
c) Obținerii codului fiscal;
d) Autorizării constituirii de către judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului.

11) Hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social al unei societăți, produce
efecte juridice numai în măsura în care este dusă la îndeplinire, în termen de:
a) 1 an de la data adoptării;
b) 9 luni de la data adoptării;
c) 6 luni de la data adoptării;
d) 18 luni de la data adoptării.

12) Potrivit legii societăților, termenul de prescripție al acțiunii de regularizare a unor

neregularităţi constatate în cadrul unei societăți după înmatriculare, este de:

2
 a) 30 zile din momentul în care oricare dintre persoanele interesate puteau cere tribunalului
să oblige societatea să își regularizeze cerințele legale încălcate;
b) 5 zile de la data observării nerespectării condițiilor prevăzute de lege;
c) 3 luni din momentul observării încălcării cerințelor legale de constituire;
d) Un an de la data înmatriculării societății.

13) În cazul societăților pe acțiuni, acțiunea în răspundere contra membrilor directoratului,

pentru daune cauzate societății prin încălcarea îndatoririlor față de societate, aparține:
a) Oricărui acționar interesat,
b) Autorității publice tutelare;
c) Adunării generale;
d) Consiliului de administrație.

14) În lipsa unei stipulații contrare în actul de înființare, în raport cu terții și în justiție, regia
autonomă este reprezentată de:
a) Consiliul de administrație, acționând împreună cu directoratul;
b) Membrii directoratului acționând împreună;
c) Consiliul de supraveghere, acționând împreună cu directoratul;
d) Consiliul de administrație, prin președintele său.

15) Prin guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, se înțelege:

a) Ansamblul de reguli care guvernează sistemul de administrare și control în cadrul unei
întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publică tutelară și organele întreprinderii
publice, dintre consiliul de administrație sau de supraveghere, directori sau directorat, acționari și
alte persoane interesate;
b) Ansamblu de reguli și principii cu incidență în domeniul resurselor umane și a relațiilor
interinstituționale;
c) Activitatea independentă și obiectivă de asigurare și consultanță, concepută să aducă un
plus valoare și să îmbunătățească activitatea organizației;
d) Ansamblul de reguli și principii care guvernează strategia de marketing și de dezvoltare a
întreprinderii publice.

16) Potrivit dispozițiilor legale privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, regia
autonomă este administrată de un consiliul de administrație format din:
a) 1-3 persoane;
b) 3-7 persoane;
c) 5-7 persoane ;
d) 2 persoane.

17) În cazul societăților administrate potrivit sistemului dualist, directoratul poate avea între:
a) 3 și 5 membri;
b) 5 și 9 membri;
c) 3 și 7 membri;
d) 1 și 3 membri.

18) În componența consiliul de administrație al unei regii autonome, este inclus în mod
obligatoriu:

3
 a) Un reprezentant al autorității publice tutelare, cu experiență de cel mult 5 ani în domeniul
de activitate al regiei autonome și/sau în activitatea de administrare de societăți comerciale ori
regii autonome;
b) Un reprezentant al autorității publice tutelare, cu experiență de cel mult 2 ani în domeniul
de activitate al regiei autonome și/sau în activitatea de administrare de societăți comerciale ori
regii autonome;
c) Un reprezentant al autorității publice tutelare, cu experiență de cel puțin 5 ani în domeniul
de activitate al regiei autonome și/sau în activitatea de administrare de societăți comerciale ori
regii autonome;
d) Un reprezentant al autorității publice tutelare, cu experiență de cel puțin 2 ani în domeniul
de activitate al regiei autonome și/sau în activitatea de administrare de societăți comerciale ori
regii autonome.

19) În conformitate cu prevederile O.G. nr. 64/2001, în cazul societăților naționale,

companiilor naționale sau societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum
și la regiile autonome, indicați destinația corectă de repartizare a profitului contabil rămas după
deducerea impozitului pe profit, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel:
a) Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi
externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plăţii
dobânzilor, comisioanelor şi a altor costuri aferente acestor împrumuturi externe;
b) Rezerve constituite din prime de capital;
c) Minimum 25 % vărsăminte la bugetul de stat sau local;
d) Capitalul social subscris.

20) Situațiile financiare ale regiilor autonome, sunt auditate de:

a) Auditorii interni ai regiei autonome;
b) Auditori publici externi desemnați de autoritatea publică tutelară;
c) Auditorii statuari numiți de consiliul de administrație, pentru o perioadă de minim 3 ani;
d) Auditorii statutari numiți de adunarea generală a acționarilor, pentru o perioadă de minim
4 ani.

21) Societățile la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar, are
obligația să vireze dividendele cuvenite acționarilor, în termen de:
a) 45 zile de la data aprobării situațiilor financiare;
b) 45 zile de la termenul prevăzut de lege pentru depunerea situațiilor financiare anuale;
c) 60 zile de la data aprobării situațiilor financiare;
d) 60 zile de la termenul prevăzut de lege pentru depunerea situațiilor financiare anuale.

22) Pierderea contabilă reportată provenită din ajustările cerute de aplicarea IAS 29 ”Raportare
financiară în economii hiperinflaționiste” potrivit Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele internaţionale de raportare financiară, respectiv Reglementărilor contabile armonizate
cu Directiva Comunităţilor Economice Europene nr. 86/635/CEE şi cu Standardele Internaţionale
de Contabilitate aplicabile instituţiilor de credit, se acoperă din:
a) Constituirea surselor proprii de finanțare pentru proiectele cofinanțate din împrumuturi
externe;
b) Rezerve constituite din profitul net, prime de capital și capital social, inclusiv sume
reprezentând ajustarea de inflație a capitalului social; se acoperă din rezerve constituite din profitul
net, prime de capital şi capital social, inclusiv sumele reprezentând ajustarea la inflaţie a capitalului

4
 social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor, cu respectarea prevederilor actelor
normative incidente;
c) Surse de finanțare externe;
d) Rezerve legale.

23) Acțiunea în anularea unui act juridic încheiat în frauda intereselor întreprinderilor publice
de un membru al consiliului de administrație, poate fi introdusă în termen de:
a) 6 luni de la data la care a cunoscut faptul încheierii tranzacției dar nu mai târziu de 6 luni
de la data aprobării acesteia de către adunarea generală;
b) 3 ani de la data încheierii tranzacției;
c) 1 an de la data la care autoritatea publică tutelară a luat la cunoștință de încheierea
tranzacției;
d) 1 an de la data la care acționarul a luat la cunoștință prin orice mijloace de încheierea actului
juridic.

24) Reorganizarea unei regii autonome ca societate pe acțiuni, având ca unic acționar unitatea
administrativ-teritorială, se poate realiza prin:
a) Lege;
b) Ordonanță de urgență;
c) Decret prezidențial;
d) Hotărâre a consiliului local sau hotărâre a consiliului județean sau prin hotărâre a
Consiliului General al Municipiului București.

25) Potrivit Legii nr. 15/1990, unitățile economice de stat, cu excepția celor care se constituie
ca regii autonome, vor fi organizate sub formă de:
a) Societăți cu răspundere limitată;
b) Societăți în comandită simplă;
c) Societăți în nume colectiv;
d) Societăți în comandită simplă.

26) Legea nr. 15/1990 prevede 3 elemente obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de
înființare . Unul dintre elementele de mai jos este greșit, indicați care:
a) Forma juridică, obiectul de activitate, denumire și sediul principal al societății;
b) Lista membrilor directoratului;
c) Capitalul social subscris, structura și modalitatea de constituire a acesteia;
d) Modalitatea de prelucrare a activului și pasivului unității economice de stat care se
constituie în societăți comerciale.

27) Structura organizatorică și funcțională a unei regii autonome, se stabilește de:

a) Directorul general al regiei autonome;
b) Conducătorul unității administrativ-teritoriale în subordinea căreia se află regia autonomă;
c) Organul de conducere al regiei autonome;
d) Directorul general și/sau director, cu avizul ministerului de resort.

28) Potrivit legii insolvenței, atribuția judecătorului-sindic este de:

a) Supraveghere a operațiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
b) A propune un plan de reorganizare;
c) A întocmi rapoarte, pe care să le prezinte creditorilor;
d) A confirma planul de reorganizare, după votarea lui de către creditori.

5
 29) În cadrul procedurii insolvenței, administratorul special:
a) Administrează averea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după
confirmarea planului, doar în situația în care nu i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare;
b) Are dreptul să solicite ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
c) Soluționează acțiunile în anularea hotărârii adunării creditorilor;
d) Judecă contestația debitorului împotriva cererii introductive a creditorului pentru începerea
procedurii.

30) În cadrul procedurii insolvenței, după ridicarea dreptului de administrare, reprezentarea

debitorului se va realiza de către:
a) Judecătorul sindic;
b) Adunarea creditorilor;
c) Administratorul public;
d) Administratorul judiciar/ lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri.

31) În cadrul procedurii insolvenței, supravegherea operațiunilor de gestionare a patrimoniului

debitorului este atribuția:
a) Comitetul creditorilor;
b) Administratorul public;
c) Judecătorul sindic;
d) Administratorul judiciar.

32) În cadrul procedurii insolvenței, primirea plăților pe seama debitorului și consemnarea lor
în contul averii acestuia este atribuția:
a) Judecătorului sindic;
b) Lichidatorului judiciar;
c) Adunarea generală a asociaților;
d) Creditorilor.

33) Potrivit legii insolvenței, vor fi suportate din averea debitorului:

a) Toate cheltuielile aferente procedurii insolvenței, exceptând cele privitoare la notificarea,
convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau
lichidatorul judiciar;
b) Toate cheltuielile aferente procedurii insolvenței, inclusiv cele privitoare la notificarea,
convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau
lichidatorul judiciar;
c) Doar cheltuielile aferente publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență a actelor
întocmite de lichidatorul judiciar;
d) Doar cheltuielile aferente publicării în Monitorul Oficial a actelor întocmite de
administratorul judiciar.

34) Potrivit legii nr. 85/2014, organele care aplică procedura insolvenței sunt:
a) Instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar;
b) Doar administratorul judiciar și lichidatorul judiciar;
c) Comitetul creditorilor și adunarea generală a creditorilor;
d) Doar instanțele judecătorești.

35) Potrivit legii nr. 85/2014, hotărârile pronunțate de judecătorul sindic pot fi atacate cu:

6
 a) Apel în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicarea în Buletinul
Procedurii Insolvenței, dacă legea nu prevede altfel;
b) Recurs în termen de 7 zile de la pronunțare;
c) Apel în termen de 15 zile de la pronunțare, dacă legea nu prevede altfel;
d) Apel în termen de 30 zile de la publicarea în Buletinul Procedurii Insolvenței, dacă legea
nu prevede altfel.

36) Potrivit legii nr. 85/2014, debitorul persoană juridică care în ultimii 5 ani precedenți
hotărârii de deschidere a procedurii au fost supuși unei proceduri de reorganizare judiciară:
a) Nu mai pot fi supuși reorganizării judiciare;
b) Pot fi supuși reorganizării judiciare doar în anumite condiții prevăzute expres de lege;
c) Pot beneficia doar de procedura simplificată;
d) Pot solicita exclusiv deschiderea procedurii generale de insolvență.

37) De la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept:

a) Doar acțiunile extrajudiciare;
b) Toate acțiunile judiciare și extrajudiciare, indiferent de obiectul acestora;
c) Doar măsurile de executare silită asupra averii debitorului;
d) Toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea
creanțelor asupra averii debitorului.

38) După deschiderea procedurii insolvenței, desemnarea administratorului special se va

realiza de:
a) Adunarea generală a acționarilor /asociaților și membrii debitorului;
b) Judecătorul-sindic;
c) Tribunalul în circumscripția căruia se află sediul debitorului;
d) Lichidatorul judiciar.

39) Ulterior deschiderii procedurii insolvenței, toate operațiunile și plățile efectuate de debitor:
a) Sunt nule de drept, fără nicio excepție;
b) Sunt nule de drept, cu excepția cazurilor prevăzute de lege;
c) Sunt considerate valabile doar în măsura în care sunt favorabile debitorului;
d) Nu există nicio interdicție în acest sens.

40) Cererea având ca obiect atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență:

a) Se va judeca separat, formându-se un dosar asociat;
b) Se va judeca în cadrul aceluiași dosar având ca obiect procedura insolvenței;
c) Se va judeca separat de către instanța ierarhic superioară;
d) Se va judeca în procedură necontencioasă, fără citarea părților.

41) În cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii de atragere a răspunderii
pentru intrarea în insolvență:
a) Administratorul judiciar este obligat să formuleze apel;
b) Administratorul judiciar / lichidatorul judiciar nu este obligat să formuleze apel;
c) Hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac;
d) Administratorul judiciar/ lichidatorul judiciar care nu intenționează să formuleze apel va
notifica în acest sens comitetul creditorilor sau după caz, adunarea creditorilor.

42) Acțiunea de atragere a răspunderii pentru intrarea în insolvență:

7
 a) Este imprescriptibilă;
b) Se prescrie în termen de 5 ani de la data la care a fost cunoscut sau trebuia cunoscut
persoana care a contribuit la apariția stării de insolvență;
c) Se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscut sau trebuia cunoscut
persoana care a contribuit la apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de data publicării în
BPI a raportului administratorului judiciar/lichidatorului judiciar;
d) Se prescrie în termen de 1 an de la data la care a fost cunoscut sau trebuia cunoscut persoana
care a contribuit la apariția stării de insolvență.

43) În cadrul procedurii insolvenței, acțiunea în anularea actelor frauduloase încheiate de

debitor în dauna creditorilor, poate fi introdusă în cel mult:
a) 6 luni de la deschiderea procedurii;
b) 16 luni de la deschiderea procedurii;
c) 6 luni de la data întocmirii raportului asupra cauzelor insolvenței;
d) 12 luni de la apariția stării de insolvență;

44) După deschiderea procedurii insolvenței, desfacerea contractelor individuale de muncă ale
personalului debitorului, se va face de către:
a) Judecătorul sindic;
b) Adunarea creditorilor;
c) Debitorul cu încuviințarea judecătorului sindic;
d) Administratorul judiciar/ lichidatorul judiciar.

45) Potrivit legii insolvenței, dacă cererea debitorului corespunde condiţiilor prevăzute la art.
66 din lege, judecătorul-sindic va pronunța:
a) O încheiere de deschidere a procedurii generale;
b) O sentință civilă executorie de drept;
c) O decizie civilă definitivă;
d) O încheiere interlocutorie.

46) Potrivit legii privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, stabilirea întinderii
prejudiciului și dispunerea de măsuri pentru recuperarea acestuia constituie o obligație a:
a) persoanelor care au contribuit la producerea prejudiciului;
b) conducerii entității auditate;
c) persoanelor cu atribuții în domeniul în care a fost identificată abaterea;
d) salariaților entității auditate.

47) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția
de imputare se prescrie în:
a) 12 luni de la data producerii pagubei;
b) 3 ani de la data producerii pagubei;
c) 12 luni de la data constatării pagubei;
d) 3 ani de la data constatării pagubei.

48) Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a) Pentru refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu;
b) Pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitățile prevăzute de lege;
c) Pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
d) Pentru desfășurarea în timpul programului de lucru a unor activități personale.

8
 49) Încălcarea cu vinovăție de către un funcționar public a îndatoririlor corespunzătoare
funcției publice pe care o deține și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege,
atrage:
a) Răspunderea contravențională;
b) Răspunderea administrativ-patrimonială;
c) Răspunderea administrativ-disciplinară;
d) Răspunderea civilă.

50) Răspunderea civilă delictuală se întemeiază:

a) Pe ideea reparării integrale a prejudiciilor cauzate ca urmare a nesocotirii unei obligații
legale;
b) Pe principiul legalității incriminării;
c) Pe ideea pedepsirii persoanei care a săvârșit o infracțiune;
d) Pe ideea situației materiale și profesionale a celui vinovat de săvârșirea unei fapte ilicite.

51) În materia răspunderii civile delictuale, cât privește repararea prejudiciului:

a) Se repară numai pierderea suferită de cel prejudiciat nu și cheltuielile efectuate pentru
limitarea prejudiciului;
b) Se poate realiza numai ca urmare a parcurgerii procedurii judiciare;
c) Nu se vor acorda despăgubiri pentru un prejudiciu viitor chiar dacă producerea lui este
neîndoielnică;
d) Despăgubirea cuprinde atât pierderea efectiv suferită de cel prejudiciat cât și câștigul pe
care în condiții obișnuite l-ar fi putut realiza și de care a fost lipsit.

52) În materia răspunderii civile delictuale, dreptul la reparație:

a) Se naște doar de la data stabilirii acestuia prin hotărâre judecătorească;
b) Se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat
imediat;
c) Este recunoscut doar în cazul prejudiciilor materiale;
d) Presupune existența unei hotărâri penale.

53) Răspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate de prepusul său:

a) Este o răspundere pentru faptă proprie;
b) Este o răspundere delictuală subiectivă, întemeiată pe ideea de vinovăție;
c) Este o răspundere pentru fapta altuia, ce intervine în cazul săvârșirii de către prepuși a unor
fapte în legătură cu atribuțiile ce le-au fost încredințate;
d) Este aplicabilă fără excepție, în toate cazurile în care un prepus a săvârșit o faptă ilicită.

54) În cazul în care cel care răspunde pentru fapta altuia a reparat victimei prejudiciul:
a) Are drept de regres împotriva celui care a cauzat prejudiciul, exceptând situația în care
acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat;
b) Nu are dreptul să recupereze despăgubirea efectiv plătită;
c) Dreptul său de regres este limitat doar la contribuția sa proprie;
d) Dreptul de regres este recunoscut doar în cazul prejudiciilor cauzate de mai multe persoane.

55) În materia răspunderii delictuale, repararea prejudiciului:

a) Se face numai prin plata unei despăgubiri;
b) Se face numai în natură, prin restabilirea situației anterioare;

9
 c) Când nu este cu putință repararea în natură ori victima nu este interesată de reparația în
natură, repararea prejudiciul se face prin plata unei despăgubiri;
d) Nu pot fi acordate despăgubiri sub forma unor prestații periodice.

56) Potrivit dispozițiilor Codului civil, răspunderea contractuală:

a) Constituie o formă a răspunderii civile care intervine în cazul producerii fără justificare, a
unui prejudiciu, de către cel care este obligat să-și execute obligațiile contractate;
b) În cadrul acestui tip de răspundere, părțile pot opta pentru aplicarea unor reguli mai
favorabile;
c) Debitorul răspunde întotdeauna și pentru prejudiciile imprevizibile;
d) Constituie o formă a răspunderii civile, care intervine în cazul săvârșirii unor fapte ilicite
rezultate din încălcarea unor reguli de conduită prevăzute de lege sau obiceiul locului.

57) În materia răspunderii contractuale, creditorul are dreptul:

a) Doar la repararea prejudiciului patrimonial;
b) La despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-ar fi putut evita cu o minimă diligență;
c) La repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit urmare a neexecutării de către o
persoană a obligațiilor pe care le-a contractat;
d) Doar la pierderea efectiv suferită nu și la cheltuielile efectuate pentru evitarea sau limitarea
prejudiciului.

58) În materia răspunderii civile delictuale, repararea prejudiciului se face:

a) În natură sau prin echivalent;
b) Numai prin hotărâre judecătorească;
c) Numai prin acordul părților;
d) Prin luarea în considerare a momentului în care prejudiciul a fost constatat.

59) În materia răspunderii civile, prejudiciul:

a) Nu este datorat atunci când fapta ilicită a determinat pierderea șansei de a obține un avantaj;
b) Nu este datorat atunci când cuantumul pierderii nu poate fi stabilit cu certitudine;
c) Nu include cheltuielile efectuate pentru limitarea acestuia;
d) Cuprinde pierderea efectiv suferită de cel prejudiciat dar și câștigul de care a fost lipsit.

60) Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său:

a) Dă dreptul doar la repararea prejudiciilor materiale;
b) Presupune săvârșirea unei fapte cu intenție;
c) Presupune existența unui raport de prepușenie ce izvorăște din contract sau din lege,
existent la data săvârșirii faptei;
d) Raportul de subordonare poate decurge doar în temeiul legii.

61) Cel care cauzează altuia un prejudiciul printr-o faptă ilicită, este obligat să-l repare:
a) Atunci când fapta a fost săvârșită cu vinovăție;
b) Doar dacă fapta a fost săvârșită cu intenție;
c) În cazul legitimei apărări;
d) Doar dacă prejudiciul este material și poate fi cuantificat deîndată.

62) În ceea ce privește existența prejudiciului sau vinovăția autorului faptei ilicite:
a) Pronunțarea unei soluții de achitare conduce la încetarea procesului civil;
b) Instanța civilă este legată de dispozițiile legii penale;

10
 c) Instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă de
achitare sau de încetare a procesului penal;
d) Repararea prejudiciului se face doar în baza unei hotărâri penale definitive.

63) Potrivit dispozițiilor Codului penal, infracțiunea este:

a) O stare de fapt;
b) Fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, justificată și neimputabilă
persoanei care a săvârșit-o;
c) Orice faptă comisă din culpă;
d) Singurul temei al răspunderii penale.

64) Potrivit Codului penal, reprezintă cauză de neimputabilitate:

a) Constrângerea fizică;
b) Grațierea;
c) Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații;
d) Amnistia.

65) Potrivit Codului Penal, reprezintă pedeapsă complementară ce poate fi aplicată

persoanei juridice:
a) Afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare;
b) Supravegherea;
c) Confiscarea specială;
d) Amenda.

66) Intenția directă se caracterizează prin:

a) Făpuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se
va produce;
b) Făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și îl urmărește prin săvârșirea faptei;
c) Făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea
producerii lui;
d) Făptuitorul prevede un anumit rezultat și, deși nu îl urmărește, acesta se produce într-o
formă mai gravă.

67) Potrivit Codului penal, infracțiunea este:

a) Orice faptă cuprinsă între-o lege specială;
b) Fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă
persoanei care a săvârșit-o;
c) Fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, justificată și neimputabilă
persoanei care a săvârșit-o;
d) Fapta prevăzută de codul penal, comisă cu intenție și care a produs un prejudiciu moral sau
material unei persoane.

68) Potrivit Codului penal, fapta comisă din culpă:

a) Este infracțiune chiar dacă legea nu prevede expres aceasta, dar fapta constă într-o acțiune;
b) Este infracțiune chiar dacă legea nu prevede expres aceasta, iar fapta este săvârșită printr-
o omisiune;
c) Este infracțiune numai dacă legea prevede în mod expres;
d) Este infracțiune.

11
 69) Potrivit Codului penal, reprezintă cauză justificativă:
a) Amnistia;
b) Legitima apărare;
c) Eroarea de fapt;
d) Cazul fortuit.

70) În cazul infracțiunii de gestiune frauduloasă:

a) Subiectul activ este persoana căreia i-a fost încredințat bunul în baza unui titlu și cu un
anumit scop;
b) Tentativa este posibilă și se pedepsește;
c) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
d) Obiectul material poate consta doar într-un bun mobil.

71) Potrivit Codului penal, constituie circumstanță atenuantă legală:

a) Depășirea limitelor stării de necesitate;
b) Tentativa;
c) Intoxicația;
d) Împiedicarea producerii rezultatului.

72) Potrivit Codului penal, constituie pedeapsa principală ce poate fi aplicată persoanelor
juridice:
a) Interzicerea de a participa la procedura de achiziții publice pe o durată de la unu la 3 ani;
b) Plasarea sub supraveghere judiciară;
c) Amenda;
d) Dizolvarea persoanei juridice.

73) Infracțiunea de fals intelectual:

a) Se pedepsește cu amenda;
b) Tentativa nu se pedepsește;
c) Obiectul material în constituie un înscris sub semnătură privată;
d) Se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

74) La infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată:

a) Tentativa nu este reglementată;
b) Tentativa este posibilă, dar nu se pedepsește;
c) Tentativa se pedepsește;
d) Tentativa nu este posibilă.

75) Fapta persoanei care, în frauda creditorilor, înstrăinează, în caz de insolvență a

debitorului, o parte din active, constituie infracțiunea de:
a) Abuz de încredere;
b) Gestiune frauduloasă;
c) Abuz de încredere în frauda creditorilor;
d) Bancrută frauduloasă.

76) Potrivit Codului penal, excesul neimputabil reprezintă:

a) Cauză de neimputabilitate;
b) Cauză care înlătură răspunderea penală;
c) Circumstanță atenuantă;

12
 d) Cauză care înlătură executarea pedepsei.

77) Indicați care dintre următoarele împrejurări reprezintă, potrivit Codului penal,
circumstanță atenuantă legală:
a) Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o
provocare din partea persoanei vătămate, produsă printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei;
b) Excesul neimputabil;
c) Eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;
d) Împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau
periculozitatea infractorului.

78) Însuşirea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau
alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, constituie infracțiune de:
a) Ultraj;
b) Furt;
c) Delapidare;
d) Abuz în serviciu.

79) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act
prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin
până la gradul II inclusiv, constituie infracțiunea de:
a) Abuz în serviciu;
b) Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane;
c) Obținere ilegală de fonduri;
d) Cumpărare de influență.

80) Potrivit Codului penal, neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau
sustragerea unui document ce conţine informaţii secrete de stat, precum şi neglijenţa care a prilejuit
altei persoane aflarea unei asemenea informaţii, constituie infracțiunea de:
a) Divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice;
b) Neglijență în păstrarea informațiilor;
c) Neglijență în serviciu;
d) Abuz în serviciu.

81) Potrivit Codului penal, fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte
un act ce nu intră în atribuţiile sale, constituie infracțiunea de:
a) Fals intelectual;
b) Abuz în serviciu;
c) Abuz de încredere;
d) Uzurparea funcției.

82) Potrivit Codului penal, schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale
alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale, constituie
infracțiunea de:
a) Deturnarea de fonduri;
b) Neglijență în serviciu;
c) Furt;
d) Abuz în serviciu.

13
 83) Potrivit Codului penal, falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a
subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, constituie
infracțiune de:
a) Uz de fals;
b) Fals în declarații;
c) Fals material în înscrisuri oficiale;
d) Fals intelectual.

84) Potrivit Codului penal, fapta funcționarului public care, indirect, pentru altul, acceptă
promisiunea unor foloase necuvenite, în legătură cu urgentarea îndeplinirii unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu, constituie infracțiune de:
a) Abuz în serviciu;
b) Cumpărare de influență;
c) Luare de mită;
d) Trafic de influență.

85) Potrivit regimului juridic al contravențiilor, constituie sancțiune contravențională

complementară:
a) Prestarea unei activități în folosul comunității;
b) Amenda contravențională;
c) Suspendarea autorizației de exercitare a unei activități;
d) Avertismentul.

86) Potrivit regimului juridic al contravențiilor, constituie sancțiune contravențională

principală:
a) Suspendarea activității agentului economic;
b) Blocarea contului bancar;
c) Confiscarea bunurilor rezultate din contravenție;
d) Amenda contravențională.

87) Potrivit regimului juridic al contravențiilor, prestarea unei activități în folosul comunității:
a) Poate fi stabilită numai prin lege și numai pe o durată ce nu poate depăși 300 de ore;
b) Se poate dispune concomitent cu avertismentul;
c) Poate fi stabilită prin dispoziția conducătorului unității administrativ-teritoriale în cazul în
care contravenientul este o persoană juridică;
d) Se poate dispune cumulativ cu amenda.

88) Potrivit regimului juridic al contravențiilor:

a) Executarea sancțiunii contravenționale nu se prescrie dacă procesul-verbal de constatare
a contravențiilor nu a putut fi comunicat contravenientului;
b) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 12 luni de la data
constatării faptei;
c) Persoana juridică nu răspunde contravențional;
d) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data
săvârșirii faptei.

89) Care dintre următoarele sancțiuni contravenționale se poate aplica numai

contravenienților persoane fizice?
a) Avertismentul;

14
 b) Blocarea contului bancar;
c) Prestarea unei activități în folosul comunității;
d) Amenda contravențională.

90) Potrivit regimului juridic al contravențiilor, pentru una și aceeași contravenție se poate
aplica:
a) Numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni
complementare;
b) Două sau mai multe sancțiuni contravenționale principale;
c) Numai o sancțiune contravențională complementară și două sau mai multe sancțiuni
principale;
d) Numai o sancțiune principală la care se adaugă obligatoriu, jumătate din maximul general
al amenzii prevăzută de lege pentru contravenția constatată.

91) Atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravențiilor:

a) Lipsa semnăturii agentului constatator;
b) Lipsa termenului de exercitare a căi de atac și indicarea instanței la care se poate depune
plângerea;
c) Lipsa indicării actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția;
d) Lipsa codului numeric personal al agentului constatator.

92) În materia regimului juridic al contravențiilor:

a) Competența de soluționare a apelurilor împotriva hotărârilor prin care s-a soluționat
plângerea revine în toate cazurile secțiilor civile din cadrul curților de apel;
b) Apelul declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluționat plângerea nu suspendă
executarea hotărârii;
c) Motivarea apelului declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluționat plângerea nu este
obligatorie;
d) Hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel, dacă prin lege
nu se prevede altfel.

93) În materia răspunderii patrimonială reglementată de Codul muncii:

a) Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile
delictuale;
b) De regulă, răspunderea patrimonială a salariaților poate avea ca obiect, repararea atât a
prejudiciilor materiale cât și a celor morale produse angajatorului;
c) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale,
să-l despăgubească pe salariat în cazul unui prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului
în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu;
d) recuperarea prejudiciului se realizează numai prin hotărâre judecătorească.

94) Răspunderea patrimonială a salariaților este înlăturată:

a) În cazul pagubelor care se încadrează în riscul normal al serviciului;
b) Angajatorul a plătit despăgubirea;
c) Paguba a fost produsă de mai mulți salariați și nu se poate identifica contribuția fiecăruia;
d) Contractul individual de muncă a încetat prin demisie.

95) Răspunderea patrimonială a salariatului este:

a) Facultativă;

15
 b) O varietate a răspunderii civile delictuale;
c) Singura formă de răspundere a salariatului;
d) Proporțională cu gradul de contribuție la producerea pagubei, dacă paguba este cauzată de
mai mulți salariați.

96) În materia răspunderii patrimoniale, angajatorul:

a) Este obligat să-l despăgubească pe salariat în cazul în care acesta a suferit un prejudiciu
material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în
legătură cu serviciul;
b) Nu poate conveni cu angajatul recuperarea contravalorii pagubei;
c) Nu este obligat să-l despăgubească pe salariat dacă aceasta a suferit un prejudiciu moral
din culpa angajatorului și în legătură cu serviciul;
d) Nu poate recupera de la salariat sumele achitate acestuia din urma, necuvenit.

97) În cazul răspunderii patrimonială, suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reține în
rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză, însă această sumă nu poate fi
mai mare de:
a) O treime din salariul net;
b) Jumătate din salariul net;
c) Jumătate din salariul minim pe economie;
d) O treime din salariul lunar net, fără a putea depăși împreună cu celelalte rețineri salariale
pe care le-ar avea cel în cauză jumătate din salariul angajatului.

98) În accepțiunea codului administrativ, răspunderea administrativ-patrimonială reprezintă:

a) Formă a răspunderii administrative care intervine în cazul săvârșirii unei contravenții,
identificate potrivit legislației specifice în domeniul contravențiilor;
b) Formă a răspunderii sociale stabilită de stat, în urma încălcării normelor de drept printr-un
fapt ilicit care atrage răspunderea celui vinovat;
c) Formă a răspunderii administrative care intervine în cazul săvârșirii unei abateri
disciplinare, rezultată în urma încălcării de către un demnitar, a îndatoririlor de serviciu și a
normelor de conduită obligatorie prevăzute de lege;
d) Formă a răspunderii administrative care constă în obligarea statului sau, după caz, a
unităţilor administrativ-teritoriale la repararea pagubelor cauzate unei persoane fizice sau juridice
prin orice eroare judiciară, pentru limitele serviciului public, printr-un act administrativ ilegal sau
prin refuzul nejustificat al administraţiei publice de a rezolva o cerere privitoare la un drept
recunoscut de lege sau la un interes legitim.

99) Pentru prejudiciile de natură materială sau morală produse ca urmare a unor carențe
organizatorice sau funcționale ale unor servicii publice:
a) Autoritățile și instituțiile publice răspund patrimonial exclusiv, doar dacă sunt îndeplinite
condițiile expres prevăzute de lege;
b) Autoritățile sau instituțiile publice dar și personalul acestora, răspund solidar pentru
prejudiciile produse în urma unor carențe organizatorice sau funcționale ale serviciilor publice;
c) Răspunderea aparține în toate cazurile personalului din cadrul autorităților și instituțiilor
publice în cadrul cărora au fost constatate carențe organizatorice;
d) Operează un caz de exonerare de răspundere.

100) Potrivit dispozițiilor Codului administrativ, răspunderea administrativ patrimonială este

angajată:

16
 a) În toate situațiile în care s-a emis un act administrativ;
b) În toate situațiile în care se constată o abatere disciplinară a personalului unei autorități și
instituții publice;
c) Când se constată săvârșirea unei fapte ilicite prin care se încalcă norme ale dreptului
administrativ și sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: actul administrativ contestat este
ilegal, existența unui act administrativ ilegal cauzator de prejudicii materiale sau morale, existența
unui raport de cauzalitate între actul ilegal și prejudiciu respectiv existența culpei autorității publice
și/sau a personalului acesteia;
d) în toate cazurile în care s-a constatat săvârșirea unei contravenții.

17