CURS 11

NECROZA ŞI GANGRENA PULPARĂ LA DINŢII TEMPORARI

ETIOLOGIE
- caria profundă netratată sau tratată incorect (fără bază, lucrat fără răcire etc)
- traumatismele dento-parodontale
- supradozarea forţelor ortodontice
- parodontita marginală profundă (pungi parodontale) - rar la DT.
PARTICULARITĂŢILE NECROZEI ŞI GANGRENEI LA DINŢII TEMPORARI
- semnele şi simptomele tuturor formelor clinice sunt mai blânde faţă de DP
- evoluţie rapidă: extindere rapidă în toată pulpa, trecere rapid în parodonţiul
apical/interradicular, invazia infecţiei în osul alveolar este rapidă şi fără
tendinţă de limitare cu apariţia de osteite extinse până la germenul DP
aflat intraosos
Explicaţie: particularităţile morfo-structurale ale DT (sistemul canalar complex cu
canale şi canalicule aberante, canale subţiri aplatizate în panglică,
comunicările pulpo-parodontale, ţesutul parodontal lax, apexul larg
datorită RR)
- amestecul de forme clinice diferite în acelaşi organ pulpar (coexistenţa în
acelaşi organ pulpar a unor canale cu necroză/gangrenă dar şi a unora cu
pulpită (de obicei cu pulpită cronică)
FORME CLINICE
1. necroza: mortificare aseptică a pulpei
2. gangrena: mortificarea septică a pulpei cu germeni anaerobi, aerobi si fungi →
sterilizarea perfectă a cavităţilor pulpare este dificilă (evacuarea pulpei infectate
în totalitate este dificilă uneori chiar imposibilă, tratamentul mecanic de canal este
dificil) → sunt recomandate preparatele medicamentoase cu acţiune
antimicrobiană puternică dar în acelaşi timp suportate de ţesuturi (antiseptice pe
bază de fenol)
a. gangrenă simplă
- tipuri: GS parţială (interesează pulpa coronară) şi totală (când interesează
pulpa corono-radiculară fără a interesa parodonţiul apical)
b. gangrenă complicată (parodontita apicală)
- mortificarea şi infectarea pulpei corono-radiculare şi trecerea procesului
infecţios dincolo de apex, în spaţiul periodontal unde produce inflamaţia
parodonţiului apical sau interradicular
COMPLICAŢII
Există 2 categorii de complicaţii:
1. complicaţii comune ale DT şi DP
a. parodontita apicală acută (simptomatică) PAA
Stadii:
- st. endoosos (neexteriorizat): PAA hiperemică, seroasă, purulentă
- st. subperiostal (preexteriorizat): PAA purulentă
- st. submucos (abces denumit parulis)
- st. de fistulizare spontană (st. exteriorizat)
- inflamaţia de vecinatate a părţilor moi faciale (celulită) este rară la DT.
 b. parodontita apicală cronică (asimptomatică) PAC şi PAC reacutizată
(simptomatică)
c. granulomul şi chistul periapical rar la DT
d. chistul pariapical rar la DT
e. abcese ale lojilor faciale de la DT sunt rare şi apar doar în situaţia unui teren
tarat
g. boala de focar.
2. complicaţii specifice DT
a. modificarea tiparului şi vitezei de resorbţie radiculară
- RR de obicei se accelerează dar poate fi şi încetinită
- RR patologică (internă, externă) care pierde contactul cu apexul (RR la
furcţie, pe suprafaţa externă sau internă a rădăcinilor)
b. sindromul dentar Turner (hipoplazia de smalţ de cauză locală)
 localizare: dinţii permanenţi succesori (premolarii şi frontalii): 1-2 dinţi vecini
 cauza locală:
- infecţia reprezentată de osteita DT extinsă la dinţii permanenţi succesori
(aflaţi în formare) care a provenit de la parodontita apicală a DT
- traumatică: prin impact traumatic direct a dintelui temporar asupra dintelui
succesor aflat în formare sau prin complicaţie infecţioasă posttraumatică
 mecanism de producere:
- reacţia inflamatorie periapicală de la DT interferă cu formarea corectă a
smalţului în timpul odontogenezei
- reacţia inflamatorie poate produce resorbţia smalţului care deja s-a format
- uneori o mică cantitate de cement poate apărea peste leziunea
hipoplazică/hipomineralizată
 clinic:
- dinte permanent cu zone de hipoplazie / hipomineralizare a smalţului
prezente la erupţia dintelui. Defectele de structură au diferite grade
gravitate: zone opace alb-gălbui sau maronii de dimensiuni variabile
distribuite la întâmplare pe suprafaţa dintelui sau zone cu lipsă de
substanţă de diferite dimensiuni şi forme
- localizarea predilectă este pe suprafaţa vestibulară a dinţilor frontali sau
vârful cuspizilor premolarilor
- cariile se pot grefa frecvent pe defect → afectări pulpare precoce
- Rx: se observă defectul de structură (radiotransparent), depozite de dentină
secundară care micşoreză cp şi canalele radiculare → tratamentul
endodontic este dificil.
c. chistele pericoronare ale DP. Se produc prin lezarea sacului folicular
(pericoronar) al DP ca urmare a infectării de la procesul osteitic produs de DT cu
gangrenă complicată fie ca urmare a lezării sacului folicular în cursul tratamentului
endodontic intempestiv. Stadii: latenţă, de deformare, de exteriorizare şi de fistulizare.
DIAGNOSTIC
1. Starea generală
Semne generale ca febră, agitaţie, inapetenţă, insomnie pot apărea în:
- PAA neexteriorizată
- PAC acutizată (mai rar)
 2. Examen subiectiv
În general când durerea există este mai redusă ca intensitate şi durată faţă de
cea de la DP.
GS totală - fără durere specifică
GS parţială - dureri de mică intensitate asemănătoare cu cele din pulpita cronică,
exacerbate de masticaţie
PAA hiperemică - jenă , exacerbată de masticaţie
PAA seroasă - de mare intensitate, continuă, exacerbată de masticaţie, necalmată la
antialgice
PAA purulentă endoosoasă - de mare intensitate, exacerbată de masticaţie, pulsatilă,
continuă
PAA purulentă exteriorizată prin abces (parulis) - de mică intensitate/absentă
PAA purulentă fistulizată – jenă/absentă
PAC - jenă/absentă
PAC acutizată - de intensitate medie exacerbată de masticaţie.
Notă: în PAA (la prim puseu) apare o durere importantă care pe măsură ce se realizează
drenajul spontan diminuă şi apoi dispare iar parodontita apicală acută se cronicizează.
3. Examen obiectiv exobucal
Adenopatia, celulita părţilor moi faciale pot apărea în:
- PAA - uneori
- PAA cronică acutizată – rareori
4. Examen obiectiv endobucal
Inspecţie
Se analizează dintele şi mucoasa din dreptul dintelui.
Semne nespecifice dentare de carie pot apărea la orice formă clinică de gangrenă:
- carie cu bogat depozit de dentină alterată umedă
- obturaţie corectă/incorectă, nouă/veche, cu/fără carie secundară, integră/fracturată
- modificări de culoare şi volum ale papilelor gingivale
- dinte cu traumatisme dentare şi/sau dentoparodontale.
Semne specifice dentare pot apărea la orice formă clinică de gangrenă:
- modificări de culoare a întregului dinte spre gri-negru
Semne specifice ale mucoasei (de culoare şi de volum):
 Toate formele neexteriorizate - mucoasa este nemodificată
 PAA preexteriorizată - mucoasa este violacee, uşor denivelată şi uşor
detaşată de os
 PAA purulentă exteriorizată - abces (parulis):
- mucoasa tumefiată este uşor gălbuie (puroi) sau gălbui-violaceu (sânge şi
puroi)
- localizare caracteristică aproape de marginea gingivală: în dreptul
bifurcaţiei sau pe suprafaţa rădăcinii la monoradiculari
- număr: unic sau multiplu (cu mai multe focare)
- mărime: de mică dimensiune sau este mai mare dacă cuprinde mai mulţi
dinţi
- abcesul se sparge spontan provocând o fistulă: productivă (se elimină
puroi spontan sau la palpare) sau neproductivă (nu se elimină şi se va
 cicatriza rămânând cicatrici de culoare alb-sidefie (indică existenţa în
antecedente a unei parodontite apicale acute)
 PAA purulentă fistulizată - fistulă (productivă/neproductivă)
 PAC - cicatrice a unei foste fistule (de culoare deschisă pe mucoasa
gingivală)
Palpare cu sonda
Semne nespecifice dentare de carie pot apărea în orice formă clinică de gangrenă:
- cantitate mare de dentină alterată de aspect umed
- obturaţie cu carie secundară, obturaţie fracturată
Semne specifice dentare
- orificiu de deschidere a camerei pulpare fără sensibilitate şi sângerare si
miros fetid pot apărea la orice formă clinică de gangrenă cu excepţia
formelor parţiale unde poate exista sensibilitate şi sângerare în zonele
profunde ale dintelui,
- mobilitatea dentară anormală (inflamaţia parodonţiului apical /
interadicular, acumularea de secreţii apical/interadicular, creşterea vitezei
de resorbţie radiculară se adaugă mobilităţii datorate resorbţiei radiculare
fiziologice). Poate apărea la toate formele clinice de gangrenă dar în
special la PAA neexteriorizate sau PAC acutizate
Percuţie în ax
În prealabil este avertizat copilul ce i se va face şi percuţia este făcută întâi la dinţi
vecini/omologi sănătoşi pentru a putea avea apoi termen de comparaţie la dintele bolnav.
- GS (totală sau parţială) - fără durere
- PAA hiperemică – jenă
- PAA seroasă / purulentă endoosoasă - de mare intensitate
- PAA exteriorizată prin abces sau fistulizată - jenă/absentă
- PAC - jenă/absentă
- PAC acutizată - durere de intensitate medie/mare
Teste de vitalitate
Toate formele de gangrenă – testele de vitalitate sunt negative pentru că pulpa
este mortificată
Radiografia
Semne nespecifice:
- DP, gradul lui de mineralizare, resorbţia radiculară a DT, raportul dintre
rădăcinile DT cu dintele succesor
Semne specifice:
- nemodificarea spaţiului periapical/interradicular - GS
- lărgirea spaţiului periapical/interradicular- PAA
- osteită periapicală/interradiculară de dimensiuni variabile - PAC
Tratament
Există 3 direcţii:
1. tratament conservator-tratament endodontic finalizat prin obturaţie de canal şi
refacere coronară
2. extracţie
3. metode de compromis care permit păstrarea dintelui pe arcadă fără efectuarea
tratamentului endodontic sau prin efectuarea unui tratament endodontic sumar
 a. tratament în stilul unei amputaţii (pulpotomia nonvitală)
b. drenajul continuu (permanent).
Criterii folosite pentru alegerea metodei de tratament:
1. factori locali
 forma clinică de îmbolnăvire (GS,GC)
 gradul RR
 gradul distrucţiei coronare
 complicaţiile locale, loco-regionale şi generale (osteite mari, abcese de loji,
boala de focar)
2. factori generali
 starea generală a copilului
 gradul de cooperare cu copilul şi părintele
 vârsta copilului
 posibilităţi de dispensarizare.

TRATAMENTUL CONSERVATOR
Indicaţii
o în orice formă clinică de gangrenă
o gradul RR sub ½
o zona de osteită să fie mică să nu ajungă la DP
o distrucţie coronară acceptabilă sub 2/3 din volumul iniţial al coroanei pt ca
ulterior să poată fi restaurat
o pacient sănătos, cooperant, care are posibilitatea venirii repetate la
tratament
o orice dinte cu G care nu întreţine complicaţii grave sau prelungite
(trenante).
Particularităţile tratamentului la DT
Tratamentul presupune unele concesii provocate de:
 morfologia radiculară a DT cu: canale radiculare subţiri, în formă de
panglică, pereţi radiculari subţiri, canale aberante, comunicări pulpo-
parodontale etc
 vecinătatea DP succesor care trebuie să fie menajat de iritaţiile
medicamentoase (substanţe toxice) sau mecanice (lezări directe cu acele
endodontice) → determină defecte de structură
(hipoplazia/hipomineralizarea de smalţ de cauză locală - sindromul dentar
Turner).
Timpi mari de lucru:
I. evacuarea ţesutului infectat şi necrozat
II. prelucrarea mecanică a canalelor (TMC)
III. sterilizarea cavităţilor pulpare
IV. obturaţia de canal
V. refacere coronară.
Sunt necesare 2 sau mai multe şedinţe de tratament (cu cât forma clinică este mai gravă
cu atât sunt necesare mai multe şedinţe de tratament)
Timpii operatori ai gangrenei simple totale (vezi şi LP 7 pt detalii de tehnică de
lucru)
ŞEDINŢA I
EVACUAREA ŢESUTULUI NECROZAT ŞI INFECTAT
- îndepărtarea dentinei alterate
- reperarea orificiului de deschidere a camerei pulpare cu sonda
- îndepărtarea tavan cameră pulpară
- verificarea cu sonda 17 a îndepărtării tavan cameră pulpară
- evacuarea pulpei coronare cu linguri Black sau excavatoare, sferice mari
- reperarea orificiilor radiculare cu sonda
- îndepărtarea pulpei radiculare cu ace tirr nerf subţiri
- spălături abundente cu soluţii antiseptice (apă oxigenată 3%, cloramină 3 ‰, ser
fiziologic, hipoclorit de sodiu 1%) sau soluţii de antibiotice
- tratamentul mecanic de canal (TMC)
 Obiectivele TMC:
 îndepărtarea pulpei mortificate şi infectate
 îndepărtare dentinei alterate de pe pereţii canalului
 lărgirea (calibrarea) uşoară a canalului (atât cât să încapă acul spiral
Lentullo folosit pt obturaţia de canal
 Instrumentar folosit pt TMC şi recomandări:
 TMC se realizează cu ace Kerr file (pilă) subţiri 15-25 pt a nu subţia
pereţii radiculari şi a favoriza astfel fracturarea lor în cursul masticaţiei
 odontometria (măsurarea lungimii de lucru a canalelor); lungimea de
lucru se stabileşte cu 1-3 mm mai scurtă decât lungimea canalului
vizibilă radiologic deoarece apexul anatomic este situat mai în interiorul
canalului faţă de apexul radiologic.
- TMC se realizează cu blândeţe pt a nu depăşi apexul şi a leza sacul
folicular al dintelui succesor
- TMC se combină cu spălături antiseptice care au rolul de a îndepărta
conţinutul gangrenat al canalului rezultat din prelucrarea mecanică astfel
încât să se prevină împingerea dincolo de apex a acestui conţinut. Acul de
spălătură se aplică în camera pulpară nu în canal pentru a exista loc de
reflux a lichidului
- TMC nu trebuie efectuat sub izolare (în prima şedinţă de tratament)
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS (STERILIZAREA CAVITĂŢILOR PULPARE)
 cu soluţii antiseptice blânde sau antibiotice
Antisepticele:
- antiseptice pe bază de fenol strict în camera pulpară pe bulete
- soluţia Walkhoff (monoclorfenol, camfor, mentol), Cresofen (paraclorfenol,
camfor, acetat de dexametazonă, timol) care are acţiune antiseptică şi
antiinflamatoare
Antibioticele:
- Ledermix (tetraciclină, dexametazonă)
- Dontisolon (negamicină, acetat de prednisolon)
 la DT nu se folosesc agenţii fizici sau alte antiseptice mai agresive pt
sterilizarea canalelor
  antisepticele sau antibioticele sunt aplicate pe bulete în camera pulpară (NU
se folosesc meşele) şi se închide dintele cu o obturaţie provizorie de tip
citodur, plastobtur. Materialul aplicat trebuie să fie uşor de îndepărtat de
către pacient acasă în caz că are dureri sau apare o tumefacţie
 se dau indicaţii:
 de a nu mânca 30 minute-1 oră
 de a îndepărta obturaţia dacă durerea nu cedează la antialgice (paracetamol)
sau dacă apare o tumefacţie
ŞEDINŢA a II-a
Dacă nu a avut dureri, dintele a putut să fie folosit la masticaţie, obturaţia
provizorie este integră;
- se îndepărtează obturaţia ocluzivă sub izolare
- se îndepărteză şi verifică buleta: fetiditate, culoare, secreţii (cantitate şi tip)
OBTURAŢIA DE CANAL
 condiţii necesare efectuării obturaţiei de canal:
- obturaţie provizorie intactă
- buleta să nu aibă miros fetid
- buleta să aibă o culoare normală
- buleta să nu fie încărcată cu secreţii sero-sanghinolente în exces (este
permisă doar o cantitate mică de secreţii sero-sanghinolente) NU este
permisă prezenţa niciunei cantităţi de secreţie purulentă
 pastele de canal recomandate sunt cele resorbabile:
o pastele iodoformate se resorb odată cu resorbţia radiculară, rămân moi
şi închid tridimensional mulţumitor canalele
- pasta Walkhoff originală care conţine soluţie Walkhoff şi peste 80% iodoform
- pasta tipizată Kri (soluţie Walkhoff +iodoform)
- pasta Maisto (soluţie Walkhoff +iodoform +oxid de zinc +timol)
- pasta Maisto modificată (care conţine aceleaşi ingrediente dar în alte proporţii fiind mai
antiseptică)
- pasta Walkhoff extemporanee (soluţie Walkhoff, oxid de zinc, iododoform). ZnO
încetineşte ritmul resorbţiei pastei.
o paste cu hidroxid de calciu care se resorb repede, nu se întăresc
- Ca (OH)2 + iodoform preparatul VITAPEX (Japonia)
- Ca (OH)2 + iodoform preparatul ENDOFLAS (America)
o paste de eugenat de zinc care se resorb mai greu dar închid mai etanş
canalele. NU se foloseşte IRM.
 Instrumentar pt efectuarea obturaţiei de canal:
- ac spiral Lentullo
- cu ace Kerr subţiri prin pistonare
- prin presiune cu bulete uscate sterile
- cu seringă specială
Tehnică de lucru a obturaţiei cu ac Lentullo vezi LP 12
ŞEDINŢA IV
RESTAURAREA CORONARĂ
 se sculptează în eugenat şi amalgam
  bază de ciment şi compozit sau amalgam
 coroane prefabricate

METODE COMPROMIS în tratamentul de gangrenă al dinţilor temporari

1. Lăsat dintele deschis (drenajul continuu/permanent)
Indicaţii
- dacă nu există indicaţii precise pentru tratament conservator sau extracţie
- la copiii f. mici care sunt neliniştiţi
- la pacienţii cu retard psihic
- copiii foarte necooperanţi
- dinte aproape de perioada de exfoliere dar pacientul prezintă leziuni de carie
multiple care ar reduce capacitatea de alimentaţie dacă ar fi extraşi toţi
- distrucţie coronară f. mare.
Tehnică
- crearea accesului la camera pulpară
- deretentivizarea pereţilor laterali (divergenţi spre ocluzal ca să nu reţină alimente)
- pereţii se scurtează şi se rotunjesc pentru a nu se fractura şi nici să nu lezeze
părţile moi
- spălături antiseptice
- indicaţii părinţilor de a ţine curat dintele
2. Tratamentul gangrenei în stilul unei amputaţii (pulpotomia nevitală)
Indicaţii
- distrucţie coronară mare dar care totuşi să permită aplicarea unor pansamente de durată
- dinte cu morfologie radiculară greu de abordat (M care ar face posibilă extracţia
germenului PM)
- dinţi cu gangrenă şi RR avansată
Timpi operatori:
- îndepărtarea pulpei coronare mortificată şi infectată
- reperarea orificiilor canalelor
- îndepărtarea sumară sau neîndepărtarea conţinutului canalelor
- spălături antiseptice cu H2O2,
- izolare
- aplicare antiseptice mai puternice în camera pulpară (CREOSOT, Walkhoff) timp
de 1-2 şedinţe. Creosote este compus în principal din Guaiacol şi Creosol
(antiseptic şi analgezic). Este aplicat preferabil în soluţii diluate fie în alcool fie în
ulei esenţial.
- subiectiv să nu mai aibă durere şi obiectiv să nu aibă modificări pe gingie (abces,
fistulă)
- pastă mumifiantă pe podeaua camerei pulpare
- obturaţie provizorie de durată (FOZ)
Semne de eşec
- subiectiv: apare durere
- obiectiv: abces vestibular, abces gingival, mobilitate crescută
- Rx: radiotransparenţă
- Tratament: în caz de eşec se reia tratamentul şi până în final se poate lăsa deschis.
 CAZURI PARTICULARE (VEZI LP 7)
1. parodontită apicală acută neexteriorizată (nu prezintă tumefacţie)
Şedinţa I:
-antibiotice pe cale generală la nevoie (Penicilină V potasică / Eritromicină / Amoxicilină
/ Augmentin)
- antialgice la nevoie (Paracetamol).
- drenaj endodontic (vezi LP 7)
Şedinţa II:
- TMC şi tratament medicamentos care se pot repeta până există condiţii pentru obturaţia
de canal
Şedinţa III:
- obturaţie de canal
- bază
- obturaţie definitivă.
2. parodontită apicală acută exteriorizată prin abces (prezintă tumefacţie)
- şedinţa I: drenaj endodontic, incizie, eventual antialgice postoperator
- şedinţa II,III: LA FEL.
3. parodontita apicală acută fistulizată
- şedinţa I: drenaj endodontic, lărgirea fistulei pentru drenaj transmucozal dacă fistula
este productivă.
- şedinţa II,III LA FEL.
4. gangrena complicată parţială
- şedinţa I: drenaj endodontic, cu sau fără incizie în funcţie de cum este exteriorizată
sau nu.
- şedinţa II:
o se face tratament mecanic, tratament medicamentos ca la gangrena pe
canalul sau canalele cu pulpa mortificată în totalitate
o se face pulpectomie vitală pe canalele cu pulpă vie şi se continuă cu
tratamentul de sterilizare al canalelor
o sau se aplică mijlocul de devitalizare pentru pulpectomia devitală cu
înlocuitori de arsenic.
- şedinţa III: extirparea devitală şi TM pe canalele cu pulpa vie şi eventual
obturaţia de canal şi baza şi obturaţia definitivă

EXTRACŢIA DINŢILOR TEMPORARI

Indicaţii:
Indicaţiile de extracţie ale DT sunt mai restrânse în comparaţie cu cele ale DP.
Dinte:
- DT cu RR terminată
- Extracţia în scop ortodontic
- DT cu carii complicate care provoacă şi întreţin complicaţii locale (parodontite
apicale cronice) sau loco-regionale (adenite, abcese ale lojilor perifaciale,
osteomielite) şi generale (boală de focar)
- DT cu osteită extinsă care afectează germenul dintelui succesor
- DT nerestaurabili (cu distrucţii coronare >2/3 din volumul iniţial al coroanei);
dacă aceşti dinţi nu provoacă complicaţii pot fi păstraţi pe arcadă pentru a servi
 ca menţinător de spaţiu natural (când pacientul nu are resurse materiale
adecvate şi cabinetul nu are o dotare tehnică optimă pentru a confecţiona un
menţinător de spaţiu)
- DT persistenţi pe arcadă peste vârsta normală de exfoliere care perturbă erupţia
dintelui succesor sau determină erupţia lor în malpoziţie
- DT cu traumatisme dento-parodontale grave (ex. fracturi radiculare, luxaţii
laterale, intruzii)
- DT prezenţi în focarul de fractură care împiedică reducerea fracturii sau
întreţin procese septice
- DT cu afecţiuni parodontale grave (periodontita prepuberală)
- DT natali/neonatali cu un grad mare de imaturitate (foarte mobili) şi risc mare
la complicaţii (înghiţire, aspiraţie)
- DT cu anchiloză dentoalveolară gravă cu/fără succesori (urmată de
monitorizarea erupţiei DP şi la nevoie tratament ortodontic).
Pacient:
- pacienţi cooperanti si sănătoşi la care anestezia locala poate fi efectuata
- pacienţi cu posibilitate redusă de a veni repetat la tratamentul conservator de
gangrenă (se iau în considerare şi metodele de compromis)
- pacienţi necooperanţi cu boli psihice la care tratamentul conservator nu este
posibil de efectuat (se iau în considerare şi metodele de compromis)
- pacienţi cu probabile dizarmonii dentoalveolare cu înghesuire la DP pentru a
preveni un tratament ortodontic complex mai târziu (extracţii planificate).
Contraindicaţii:
Există contraindicaţii absolute (leucemia şi tumorile maligne) şi relative (situaţie
care poate să fie depăşită prin temporizarea extracţiei, precauţiuni şi premedicaţie
specială):
- extracţia precoce a DT este de obicei contraindicată deoarece ea are
numeroase consecinţe nedorite (migrări ale dinţilor vecini în sens orizontal şi
a antagoniştilor în sens vertical ceea ce conduce la micşorarea spaţiului
postextracţional necesar pentru erupţia DP succesor într-o poziţie corectă →
dezvoltarea unei malocluzii în DP)
- stomatita acută infecţioasă, infecţia Vincent, stomatita herpetică, aftele,
candidoza indică amânarea extracţiei până după eliminarea acestor infecţii
- discraziile sanguine indică investigarea atentă a pacientului în colaborare cu
un hematolog şi efectuarea extracţiei după pregătirea prealabilă adecvată a
pacientului
- la pacienţii cu hemofilie trebuie să fie evitată extracţia până la exfoliere
- bolile congenitale cardiace (valvulare), renale, reumatismul cardiac acut şi
cronic; la pacienţii cu boli cardiace sau imunosupresive este indicată evitarea
surselor de bacteriemie recurentă ceea ce impune practicarea extracţiei sub
acoperire adecvată de antibiotice (la copii amoxicilină 50 mg/kgcp maximum
2g cu o oră înaintea extracţiei)
- celulita, abcesul dento-alveolar acut (antibiotice pre şi postoperator)
- sinuzita maxilară rinogenă indică temporizarea extracţiei până după
vindecarea afecţiunii
 - infecţiile sistemice acute (risc de infecţii secundare ca urmare a rezistenţei
scăzute a organismului)
- leucemia (risc mare de hemoragii şi suprainfecţie a plăgii postextracţionale -
gingivo-stomatită ulcero-necrotică, alveolită, osteomielită) şi tumorile maligne
reprezintă contraindicţii absolute de efectuare a extracţiei (extracţia
favorizează creşterea vitezei de răspândire şi dezvoltare a tumorii precum şi
întârzierea vindecării)
- radioterapia (extracţia dinţilor aflaţi în focarul de postiradiere se complică
frecvent cu osteomielite)
- corticoterapia, chimioterapia, terapia imunosupresivă (risc de infecţie
postextracţională → extracţie sub acoperire de antibiotice)
- boli ca: diabetul (risc de infecţii şi întârzierea vindecării plăgii postoperatorii),
boli hepatice (risc de hemoragie), infecţia HIV (risc de infecţie şi hemoragie
postextracţională)
Timpii operatori ai extracţiei DT
1. Pregătirea instrumentarului necesar,
2. Poziţionarea corectă a medicului şi asistentei,
3. Curăţarea de resturi alimentare a locului puncţiei,
4. Antiseptizarea locului puncţiei,
5. Anestezia topică sau/şi prin injecţie (plexală sau tronculară),
6. Decolarea ţesuturilor moi şi luxarea dintelui cu elevatorul NU se fac / se fac cu
prudenţă la DT,
7. Priza pe dinte cu cleştele,
8. Lărgirea adecvată a alveolei,
9. Extracţia dintelui,
10. Pensarea marginilor osului alveolar,
11. Examinarea plăgii postextracţionale,
12. Chiuretarea alveolei de obicei NU se face,
13. Tamponament supraalveolar cu comprese sterile
14. Indicaţii postoperatorii.
- păstrarea compresei supraalveolare până la formarea cheagului (30
minute),
- antialgice la nevoie,
- evitarea consumului de alimente dure, lipicioase, lichide reci/fierbinţi,
lactate,
- evitarea clătirii cu indiferent ce soluţii antiseptice imediat postextracţional
(evitarea mobilizării cheagului),
- igiena orală se reia de a II-a zi cu specificaţia că este contraindicată
introducerea periei de dinţi în plaga postextracţională;
- igiena orală poate fi completată cu clătiri cu substanţe uşor antiseptice
după mese timp de câteva zile după extracţie)
- anestezia părţilor moi continuă după terminarea extracţiei existând riscul
muşcării ţesuturilor anesteziate.