6.5. Cerințe privind investirea și plasarea rezervelor de asigurare.

Aspectele prestării serviciilor de asigurare şi caracterul mişcării resurselor

financiare în activitatea de asigurare determină faptul că la dispoziţia societăţii de
asigurări pe parcursul unui anumit termen se află mijloace temporar libere de
obligaţii, care pot fi investite în scopul obţinerii unui venit suplimentar.
Investirea de către asigurător a acestor mijloace temporar libere trebuie să fie strict
reglementată de către stat, deoarece asiguraţii sunt lipsiţi obiectiv de posibilitatea
efectuării controlului asupra faptului oricât de eficient şi bine societatea de
asigurări foloseşte mijloacele prezentate ei, şi dacă prin aceasta nu pune în pericol
îndeplinirea obligaţiilor pe contractele de asigurare. Concentrarea, în mâinile
asigurătorilor, a unor resurse financiare importante transformă asigurarea într-un
factor important al dezvoltării economiei prin politica investiţională activă. Rezultă
că asigurătorii transformă mijloacele pasive, primite de la diferiţi posesori ai
poliţelor de asigurare, în capital activ, prezent pe piaţă.
Activitatea de investiţii a societăţii de asigurări se poate efectua din contul
surselor:

 proprii;
 împrumutate;
 rezervelor de asigurare.
Asigurătorul formează şi menţine, potrivit activităţii pe care o desfăşoară,
suficiente rezerve, necesare îndeplinirii obligaţiilor ce rezultă din contractele de
asigurare şi reasigurare. Conform prevederilor articolului 28 al Legii cu privire la
asigurări nr. 1049- IV din 28 martie 2007, asigurătorul/reasigurătorul are dreptul să
efectueze următoarele acţiuni ce rezultă din activitatea de asigurare/reasigurare:

 investirea şi fructificarea fondurilor şi rezervelor proprii şi celor atrase, a

rezervelor tehnice în modul stabilit de actele normative ale Autorităţii de
supraveghere;
 acordarea de împrumuturi cu dobândă propriilor asiguraţi persoane fizice în
limitele sumei de răscumpărare prevăzute în contractul de asigurare de viaţă,
1
 cu acumulare a capitalului respectiv.
Deoarece fondurile şi rezervele de asigurare se formează de către societăţile
de asigurări pentru garantarea activităţii lor, modul de investire a rezervelor de
asigurare are o mare importanţă pentru posibilitatea îndeplinirii obligaţiilor
asumate de asigurător. De aceea, în majoritatea ţărilor, modul de plasare a mijloa-
celor rezervelor de asigurare este reglementat de către stat prin intermediul
organului de supraveghere a asigurărilor.
Prin plasarea fondurilor şi rezervelor de asigurare se înţeleg categoriile de
active admise să reprezinte fondurile şi rezervele de asigurare. Categoriile de
active admise să reprezinte rezervele de asigurare ale asigurătorului sunt:

 valori mobiliare, inclusiv:

a) valorile mobiliare emise de stat sau de autorităţile publice locale;

b) valorile mobiliare emise de rezidenţi ai Republicii Moldova;

 depozite bancare;
 disponibilităţi în conturi bancare curente;
 disponibilităţi în casierie;
 depozite la societăţi cedente;
 terenuri şi construcţii, cu excepţia spaţiilor locative şi apartamentelor;
 creanţe de la asiguraţi şi intermediari;
 împrumuturi acordate asiguraţilor (în cazul asigurărilor de viaţă).
Activele admise să reprezinte rezervele de asigurare ale asigurătorului nu
pot servi drept obiect al contractelor de gaj, drept sursă de plată a obligaţiilor
asumate prin garanţii bancare sau pentru acoperirea altor obligaţii faţă de creditori.