1.5.

Aspectele contabilității în societățile de asigurări

În contextul armonizării legislației Republicii Moldova la cerințele
Directivelor Uniunii Europene și susținerii integrării economice a statului în UE
au fost determinate prioritățile de dezvoltare a sistemului contabil în Republica
Moldova și au fost stabilite măsurile și acțiunile necesare pentru realizarea
acestora. Ca rezultat în cadrul elaborării reglementărilor contabile naționale au fost
implementate Standardele Internaționale de Raportare Financiară și puse în
aplicare noile Standarde Naționale de Contabilitate, care semnificativ a îmbunătățit
calitatea raportării financiare în țară.
Cadrul juridic a cerințelor unice și a mecanizmului de reglementare a
contabilității și raportării financiare în Republica Moldova este stabilit de Legea
Contabilității. Conform Legii Contabilității, entitatea de interes public, inclusiv
și societățile de asigurări țin contabilitatea și întocmesc situațiile financiare
conform SIRF.
Reglementarea contabilității cuprinde:
- asigurarea normativă și aplicarea cerințelor unice ale contabilității și
raportării financiare pentru entități, indiferent de tipul activității economice;
- stabilirea cerințelor privind respectarea normelor contabile și de raportare a
situațiilor financiare.
Entitățile economice, cu excepția instituțiilor publice, pot să elaboreze
politicile contabile de sine stătător, conform cerințelor stabilite de legea
contabilității și a standardelor de contabilitate.
Răspunderea pentru ținerea contabilității și raportării situațiilor financiare
conform Legii Contabilității revine conducerii entității.
Contabilitatea organizată în cadrul societăţilor de asigurare are la bază
norme unitare privind organizarea şi conducerea acesteia, prevăzute de Legea
Contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, Legea cu privire la asigurări nr. 1049-
IV din 28.03.2007, SIRF, SNC etc., care au caracter obligatoriu pentru toţi agenţii
economici, cu apariţia anumitor particularităţi ce ţin de evidenţa operaţiunilor din

1
activitatea de asigurare, coasigurare, reasigurare şi retrocesiune şi de redare a
acestora în rapoartele financiare.
Conform Legii cu privire la asigurări nr. 1049-IV, asigurătorul/reasigurătorul
ţine evidenţa contabilă în regim electronic şi pe suport de hârtie a operaţiunilor
efectuate în conformitate cu standardele evidenţei contabile obligatorii pentru
activitatea de asigurare.
Activitatea de bază a societăţii de asigurări constă in prestarea serviciilor de
asigurare. în funcţie de noţiunea de asigurare prezentată de Legea cu privire la
asigurări nr. 1049-IV, sarcina principală a evidenţei în companiile de
asigurări o constituie înregistrarea corectă, la timp şi deplină a informaţiei cu
privire la contractele de asigurare încheiate, la primele de asigurare calculate şi
cele încasate, la formarea rezervelor de asigurare şi privitor la despăgubirile şi
indemnizaţiile de asigurare.
Sarcinile principale ale contabilităţii operaţiilor de asigurare sunt
următoarele:
 verificarea corectitudinii întocmirii documentare şi legalităţii operaţiilor
de asigurare;
 verificarea corectitudinii încheierii contractelor de asigurare şi a
argumentării despăgubirilor de asigurare;
 controlul asupra ţinerii corecte a registrului evidenţei contractelor de
asigurare şi a registrului evidenţei plăţii sumelor de asigurare şi
despăgubirilor de asigurare;
 asigurarea la timp, deplină şi corectă a decontărilor pe contractele de
asigurare, cât şi a decontărilor cu intermediarii de asigurare (agenţi de
asigurare şi brokeri de asigurare);
 asigurarea constituirii corecte a rezervelor de asigurare;
 căutarea posibilităţilor celor mai raţionale de investire a activelor, ce acoperă
rezervele de asigurare, cu respectarea condiţiilor de lichiditate, rentabilitate
şi siguranţă;

2
  controlul asupra îndeplinirii la timp şi depline a obligaţiilor pe contractele de
asigurare;
 înregistrarea veridică în registrele contabile a informaţiei cu privire la
primele de asigurare încasate, rezervele de asigurare formate, precum şi cu
privire la plăţile despăgubirilor de asigurare efectuate pe fiecare tip de
asigurare;
 întocmirea corectă şi prezentarea la timp a rapoartelor financiare de către
societăţile de asigurare.
O etapă separată a procesului de evidenţă constă în sistematizarea şi
gruparea informaţiei. Informaţia conţinută în documentele primare se
sistematizează în registrele contabile. Operaţiile economice se reflectă în registrele
contabile în ordine cronologică, pe conturile contabile corespunzătoare, lista cărora
este prezentată în Planul de conturi contabile al activităţii economico-fmanciare a
întreprinderilor.
Socitățile de asigurări elaborează planul de conturi de sine stătător conform
cerințelor IFRS și altor acte legislative și normative în vigoare, care conține
nomenclatorul integral al conturilor de gradul I și II necesare pentru ținerea
contabilității.
Astfel, Planul - Model de conturi contabile ale societății de asigurări
cuprinde 9 clase:
1. Active imobilizate;
2. Active circulante;
3. Capital propriu;
4. Datorii pe termen lung;
5. Datorii curente;
6. Venituri;
7. Cheltuieli;
8. Conturi de gestiune;
9. Conturi extrabilanțiere.

3
 Clasa 1,,Active imobilizate” include conturile ce sunt destinate generalizării
informației privind existența și mișcarea activelor imobilizate și este formată din
următoarele grupe de conturi:
 imobilizări necorporale;
 imobilizări corporale;
 investiții imobiliare;
 investiții în entitățile asociate și asocieri în participație contabilizate
prin metoda punerii în echivalență;
 investiții financiare imobilizate;
 active amînate privind impozitul pe venit;
 creanțe și avansuri acordate aferente plasamentelor în imobilizări
financiare;
 active de reasigurare imobilizate și alte actve imobilizate.
Grupa 18,,Active de reasigurare imobilizate” include conturi legate de
specificul activității de asigurări, incluude conturile de gradul 1 și gradul 2, care
generalizează informația cu privire la existența și mișcarea sumelor ce prezintă
cota reasigurătorului (active de reasigurare pe termen lung) în rezervele formate de
asigurător pe riscurile cedate în reasigurare.
Clasa 2 ,,Active circulante” include conturile ce sunt destinate generalizării
informației privind existența și mișcarea activelor circulante și cuprinde
următoarele grupe de conturi:
 stocuri;
 creanțe curente aferente contractelor de asigurare și reasigurare;
 alte creanțe curente;
 numerar și echivalent de numerar;
 investiții financiare curente;
 active de reasigurare pe termen scurt;
 cheltuieli anticipate curente;

4
  active imobilizate și grupuri destinate cedării deținute în vederea
vânzării;
 alte active curente.
Conturi aferente activității operaționale a societății de asigurări în clasa a 2
sunt conturile din grupa 22 ,,Creanțe curente aferente contractelor de asigurare și
reasigurare” care include conturile de gradul 1 și 2, ce generalizează informația
privind formarea și stingerea creanței asigraților față de asigurător pe contractele
de asigurare directă și coasigurare, creanțele aferente operațiilor de subrogare și
regres, creanțe aferente deservirii contractelor de asigurare directă și alte creanțe
aferente operațiilor date. Grupa 26 ,,Active de reasigurare pe termen scurt” include
conturile ce generalizează informația cu privire la cota reasigurătorului în rezervele
formate de asigurător pe termen scurt”.