4.2.

Contabilitatea creanţelor privind pretenţiile de regres

O particularitate specifică activităţii de asigurare o reprezintă pretenţiile de
regres.
Conform prevederilor articolului 1329, capitolul XXVI al Codului Civil al
Republicii Moldova, asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în
limitele acestei sume, dreptul la creanţă pe care asiguratul sau o altă persoană care
a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de
producerea pagubei, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Acest drept al
asigurătorului este numit pretenţie de regres.
Pentru a obţine dreptul la pretenţia de regres trebuie îndeplinite două
condiţii:
 plata despăgubirii de asigurare de asigurător. Deci, esenţial este ca
asigurătorul să-şi îndeplinească obligaţiile sale privind plata despăgubirii de
asigurare.
 existenţa unei acţiuni de răspundere aparţinând asiguratului contra terţilor
responsabili (autori ai sinistrului) de producerea riscului asigurat.
Asiguratul sau beneficiarul asigurării la prezentarea cererii cu privire la
producerea cazului asigurat sunt obligaţi să transmită asigurătorului toate
documentele de care dispun şi mărturiile şi să informeze cu toate datele necesare
pentru îndeplinirea de către asigurător a dreptului la pretenţia de regres.
Creanţele privind pretenţiile de regres se înregistrează în contabilitate
în baza hotărârii judecăţii (sumele fiind adjudecate în favoarea societăţii de
asigurări) sau în baza documentului ce confirmă suma recunoscută de către
persoanele responsabile de pricinuirea pagubei.
Pentru evidenţa decontărilor privind pretenţiile înaintate persoanelor terţe
vinovate de producerea pagubei, conform Planului model de conturi a
organizaţiilor de asigurare, este destinat contul de gradul II, 2212 „Creanţe
aferente operațiilor de subrogare și regres”. Din punct de vedere al conţinutului
economic, este un cont de activ, şi anume de creanţe curente, cu funcţia
contabilă de activ, în debitul căruia se reflectă formarea (apariţia) creanţei
1
aferente operațiilor de subrogare și regres, iar în credit - stingerea acesteia.
Soldul debitor reprezintă suma creanţelor curente aferente operațiilor de
subrogare și regres la finele perioadei de gestiune.
Pentru evidenţa creanţelor pe termen lung privind pretenţiile de regres
este destinat contul 171 „Creanţe pe termen lung”, cu deschiderea unui subcont
separat 1712 „Alte creanţe pe termen lung aferente contractelor de asigurare”,
care va funcţiona conform celor menţionate mai sus.
Contabilitatea pretenţiilor de regres la societatea de asigurări se ţine prin
intermediul următoarelor înregistrări contabile:
1. Înregistrarea sumelor pe pretențiile de regres înaintate de către societățile
de asigurări persoanelor vinovate ce au dat acord la restituire sau în caz când
instanța de judecată primește hotărîre cu privire la restituirea sumelor de daune
achitate persoanelor păgubite de către persoana vinovată asigurătorului:
 Debit contul 221„Creanţe curente ale asiguraților” subcontul „Creanţe
aferente operațiilor de subrogare și regres”
 Credit contul 613„Venituri din subrogare și regres”
2. Încasarea sumelor privind pretențiile de regres de către asigurător:
 Debit contul 241 „Casa” - la suma primei achitată în numerar
 Debit contul 242 „Conturi curente în valută naţionala” - la suma primei
transferată prin virament în valută naţională
 Debit contul 243 „Conturi curente în valută străină” - la suma primei
transferată prin virament în valută străină
 Credit contul 221„Creanţe curente ale asiguraților” subcontul 2212
„Creanţe aferente operațiilor de subrogare și regres”.
3. Înregistrarea creanței pe termen lung aferente contractelor de asigurare
conform reclasificării conform creanțelor aferente operațiilor de
subrogare și regres la data de raportare:
 Debit contul 171„Creanțe pe termen lung” subcontul 1712 ,,Alte creanţe
pe termen lung aferente contractelor de asigurare”

2
  Credit contul 221„Creanţe curente ale asiguraților” subcontul 2212
„Creanţe aferente operațiilor de subrogare și regres”.
Asigurătorul poate renunţa, total sau parţial, la exercitarea dreptului de
subrogare împotriva persoanei care poartă răspundere de producerea pagubei, dacă
ea însăşi a suferit grav, sau împotriva moştenitorilor ei, dacă persoana a decedat ca
urmare a producerii riscului asigurat, sau în alte situaţii în care împrejurările de
fapt justifică renunţarea.
Evidenţa analitică a creanţelor privind pretenţiile de regres se ţine pe fiecare
debitor al societăţii de asigurări.