Model politic democratic / regim politic totalitar

Germania de Vest sau Republica Federală Germania a fost numele zonelor de ocupaţie
britanic, americană şi franceză din Germania de după cel de-al doilea război mondial, până în
momentul reunificării Germaniei la 3 octombrie 1990.
Viaţa politică în Germania de Vest era foarte stabilă şi ordonată. Toate guvernele, din 1949
până în 1966, au fost formate de alianţa Uniunea Crestin-Democrata din Germania şi Uniunea Creştin
Socială din Bavaria, singuri sau în alianţă cu mai micul Partid Liber Democrat.
Germania este o republică federală parlamentară alcătuită din 16 state, numite landuri. Şeful
guvernului, cancelarul, este ales de către parlament, numit Bundestag şi confirmat de către
preşedintele statului. Deşi cancelarul deţine cele mai importante competenţe politice din stat, în
ierarhia protocolară el se află abia pe locul 3, după preşedintele statului şi preşedintele
Bundestagului.
Cancelarul este şeful guvernului şi exercită puterea executivă, similar cu rolul de prim-
ministru. Cancelarul este ales cu majoritate absolută de către parlament pe o perioadă de 4 ani şi are
dreptul de a numi şi elibera din funcţie miniştri, precum şi dreptul de a formula sarcinile fiecărui
ministru din cabinet. Puterea legislativă este investită în parlament, compus din Bundestag şi
Bundesrat, care formează împreună corpul legislativ.
Preşedintele este şeful statului, împuternicit cu responsabilităţile şi competenţele
reprezentative. el este ales de care Adunarea Federală - Bundesversammlung, o instituţie formată din
membri ai Bundestag-ului şi un număr egal de delegaţi de stat. A doua funcţie importantă este
Preşedintele Bundestag-ului care este responsabil pentru supravegherea sesiunii de zi cu zi a
corpului legislativ. Cea de-a treia funcţie importantă este cea de cancelar. Acesta poate fi îndepărtat
print-o mişcare de neîncredere a Bundestg-ului.
Membrii parlamentului sunt aleşi de către cetăţeni la fiecare patru ani printr-un vot proporţional
personalizat. În acest sistem de vot, alegătorii dispun de 2 voturi, care pot fi date şi la partide diferite.
Cu primul vot se hotărăşte după un sistem majoritar care anume candidat să reprezinte circumscripţia
electorală respectivă în parlament, cu al doilea vot se alege partidul dorit în parlament.
Un alt organ constituţional important se numeşte Bundesrat - Consiliul Federal. Acesta este
format din membrii guvernelor celor 16 landuri.
Puterea judiciară are ca organ superior Curtea Constituţională Federală supremă care poate
să declare un act legislativ sau de administraţie drept anticonstituţional, caz în care actul trebuie
revizuit. Sistemul judiciar lal Germaniei este autonom faţă de ramura executivă şi cea legislativă.
 Republica Democrată Germană s-a înfiinţat în 1949, la patru ani de la încheierea celui de-al
doilea război mondial. Divizarea Germaniei a corespuns planurilor puterilor câştigătoare în
conflagraţia încheiată în 1945. Pe de o parte America, Marea Britanie şi Franţa, de cealaltă parte
Uniunea Sovietică. Aliaţii occidentali au pus în Republica Federală Germană bazele unei democraţii
parlamentare, în timp ce dictatorul sovietic Iosif Stalin şi-a extins autoritatea asupra întregii Europe de
Est.
Imediat după înfiinţarea la 7 octombrie a noului stat german au fost create Camera Poporului
- camera inferioară a parlamentului est-german- şi Camera Landurilor care va fi abolită în 1958. La 11
octombrie 1949 camerele reunite l-au ales în funcţia de preşedinte pe Wilhelm Pieck, iar Partidul
Socialist Unit a format guvernul. În Germania de Est s-au pus bazele unui stat monopartit, centralizat.
Pardidul Socialist Unit controla întreg guvernul şi cele mai importante funcţii în stat. În RDG alegerile
erau doar formale, cu o participare foarte mare la vot a electoratului, cu candidaţi aleşi aproape
unanim. După moartea lui Wielhem Pieck, administraţia prezidenţială în Germania de est a fost
abolită, locul ei fiind luat de Consiliul de Stat est-german condus de Walter Ulbricht şi apoi de Erich
Honecker. Liderul partidului era şi conducătorul statului.
În 1952, RDG a hotărât închiderea graniţelor cu RFG pentru a stopa migrarea propriilor
cetăţeni. S-a finalizat construcţia graniţei interne a Germaniei, paza ei fiind asigurată de grăniceri
plasaţi cu faţa spre interior spre a intimida şi a stârni teamă printre cetăţenii Germaniei de Est.
În 1961, sovieticii şi autorităţile comuniste se mândreau cu ridicarea unei bariere ce avea să
separe RDG de partea occidentală. Trecerea spre Germania de Vest era considerată o infracţiune
gravă, pe care autorităţile comuniste erau dispuse să o pedepsească cu moartea.
Autorităţile comuniste din RDG permiteau eliberarea unor deţinuţi politici, cărora li se oferea
posibilitatea să plece în RFG contra unor sume de bani. Oficialii din est voiau să scape de disidenţii
importanţi, consideraţi "agitatori". Toată acţiunea era coordonată şi condusă de Stasi, temuta poliţie
secretă a RDG. Poliţia RDG aresta oameni din motive inventate, aceştia deveneau aşa numiţii
"deţinuţi politici" şi ulterior pe cei mai mulţi îi vindeau RFG.
Toate statele din Europa de Est au fost controlate de Poliţia Secretă, motiv pentru care
acestea sunt numite şi state poliţieneşti. Stasi a fost cea mai activă şi de temut poliţie secretă din
statele comuniste din Europa. Ministerul pentru Securitate, sau Stasi se autoproclamase "scutul şi
sabia Partidului".
La prăbuşirea regimului comunist Stasi avea 102.000 ofiţeri, 189.000 de informatori, proctic
era un informator la fiecare şase oameni, motto-ul neoficial al Stasi era "Încrederea e bună, dar
supravegherea e şi mai bună". Stasi era peste tot, în toate sectoarele vieţii publice si private din
Germania de Est: religie, sport, litratura, în casele oamenilor, în întreprinderi, combinate, şcoli,
universităţi, sptale şi biserici. În anii 1980, 8% dintre pastori şi administratorii salariaţi din Biserica
Luterană erau colaboratori neoficiali in registrele Stasi. Poporul est german se temea de politia
politică care-şi făcea simţită prezenţa în viaţa de zi cu zi a acestora. Stasi era moştenitoarea
metodelor de interceptare şi interogare ale Gestapo.
RDG a fost un stat comunist, constituit pe structură sovietică, în care cenzura făcea parte din
politică. În cadrul Stasi exista Departamentul pentru Siguranţa Comunicaţiilor care asculta, filma,
inregistra şi analiza ce vorbeau la telefon sau prin fax cetăţenii ţării.
Economia Germaniei de Est a început prost din cauza devastării provocate de război, şi în
cele din urmă despăgubirile datorate URSS care au fost plătite în produse agricole şi industriale.
Economia era planificată şi centralizată. Ţara trecea printr-o criză economică, fapt ce i-a determinat
pe est-germani să evadeze spre vest. Guvernul est-german era împotriva realizării de reforme.
Populaţia est germană a început să se trezească la realitate, să îşi dorească schimbarea şi să
urască autorităţile comuniste. RDG era cuprinsă de mişcări de stradă, protestatarii cereau legalizarea
mişcărilor de opoziţie, separare puterilor în stat, liberatea cuvântului, alegeri libere şi desfiinţarea
Stasi.
La începutul lunii noiembrie 1989 "Zidul Berlinului", expresia materială a războiului rece, a fost
dărâmat.

Sonia Purcăroiu
Clasa a XI-a D