Redevenim copii

Norocul veşnic să te bată,

Că iar mă simt adolescent,
Trăind o lectie uitată,
Incorijibil repetent.

Şi uite, pleci fără nădejde

Şi mi te rupi adânc în piept
Şi carnea mea îmbătrâneşte
Cu-ntregul timp cât te-aştept.

Refren : Reînfloreşte lemnul porţii

Pe unde pleci pe unde vii
În faţa dragostei şi a morţii
Noi toţi redevenim copii.

Şi când te-ntorci din întâmplare,

În faţa ta mă plec umil
Şi cu-o mirare foarte mare
Te văd şi redevin copil.

Îmi eşti când soră şi când mamă,

Iar când te pierd eşti fata mea,
Mereu tăcerea mea te cheamă,
Mereu tu eşti altcineva.

Pe drumul meu podit cu zaruri,

La intersecţii mai rămân,
Ca un copil ce-aşteaptă daruri,
Dar toţi ceilalţi îl cred bătrân.

Sunt cel ce mai nimic nu ştie

Din tot ce-mi aducea folos,
Iubirea-i o copilărie
Din care-nveţi să mori frumos.