Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Brasovul, orasul
din basmul Fratilor Grimm
0
Brasov Romania, Legendele Brasovului
April 3, 2014
O poveste scrisă de Fraţii Grimm spune că 130 de copii din Germania au venit în Braşov, în secolul XIII
Legenda copiilor din Hameln, care au întemeiat cetăţile transilvane, ar putea avea şi un sîmbure de adevăr
„Copiii din Hameln“ de fraţii Grimm este o prelucrare a unui basm german de acum 726 de ani. Puţină lume
ştie că frumoasa poveste începe în Germania, dar se termină în Braşov. În povestea lui Jacob şi Wilhelm
Grimm e vorba de 130 de copii dispăruţi din localitatea germană Hameln şi apăruţi misterios în zona
Braşovului. Urmaşii lor ar fi întemeietorii celor şapte cetăţi săseşti din Transilvania, inclusiv a Coronei. Dacă
basmul este exploatat la maximum în promovarea oraşului Hameln de azi, la noi, nicio vorbă despre „Copiii
din Hameln“. Braşovul e oraşul legendelor, dar fraţii Grimm ne-au dăruit una celebră în Occident. E timpul
să o cunoaştem.
Fraţii Grimm n-au născocit poveşti, ci au prelucrat basme care circulau în folclor. Au corespondat cu un sas
din Transilvania pe nume Josef Haltrich, el însuşi culegător de legende, şi au aflat astfel mai multe poveşti
din zona noastră. Încîntat de tot ce aflase, Wilhelm Grimm i-a răspuns lui Haltrich: „Saxonii emigraţi în urmă
cu 700 de ani în Transilvania au păstrat aceste legende nealterate, în spiritul originar. În relativa lor izolare,
ei păstrează tradiţiile neatinse şi folclorul mai pur decît noi“. La ce se referea scriitorul german? Odiseea
saşilor care au migrat în Transilvania era un subiect pasionant pentru intelectualii din epocă. Povestea
Fraţilor Grimm apărută în 1816 a împletit legenda din Hameln, cu un final tragic, cu cea din Transilvania,
optimistă, şi astfel a ieşit un basm frumos, apreciat şi în zilele noastre. Astfel, se spune că 130 de copii din
Germania au ajuns în Transilvania şi au rămas aici pentru totdeauna. Povestea începe în orăşelul Hameln
de la graniţa cu Luxemburgul, în 1284. Teutonii au poposit în Ţara Bîrsei mai devreme cu 70 de ani. Chiar şi
aşa, cu o diferenţă de aproape un secol, legenda nu este lipsită de veridicitate, deoarece colonizarea
Se făcea că, în anul 1284, locuitorii din orăşelul german Hameln s-au trezit invadaţi de şobolani. Un fluierar
îmbrăcat în haine colorate le-a promis că-i scapă de pacoste, dacă e bine plătit. Au bătut palma, iar fluierarul
s-a ţinut de cuvînt. Cîntînd o melodie fermecată, a atras toţi şobolanii în afara oraşului şi i-a înecat în rîul
Wesser. Dar, cînd să-şi ia plata, membrii consiliului local nu s-au ţinut de cuvînt. Ba chiar au rîs de metoda
lui de deratizare, cu toate că fusese eficientă. Fluierarul s-a supărat şi a plecat din oraş ameninţînd că o să
se răzbune. S-a întors de Sfinţii Petru şi Pavel şi, pe cînd localnicii erau în biserică, a început să cînte din
fluier, îmbrăcat în costum verde de vînător. Melodia i-a fermecat numai pe copii. 130 de băieţi şi fetiţe s-au
luat după el ca vrăjiţi. Fluierarul i-a dus într-o peşteră de unde nu au mai ieşit niciodată. Se spune că numai
trei copii s-au mai întors: unul era orb, nu putea să descrie locul unde era peştera, altul şchiop şi rămăsese
în urmă, iar ultimul era surd, reuşind să descrie cît de cît ce s-a întîmplat. Părinţii n-au ştiut unde să-şi caute
copiii, aceştia rămînînd dispăruţi pe vecie. Spre deosebire de legenda locului, în povestea Fraţilor Grimm, în
Cît adevăr e în această poveste? Există multe păreri care susţin că legenda fluierarului şi a copiilor dispăruţi
din Hameln are rădăcini în realitate. În biserica Sf. Nicolae din localitate există un vitraliu care îl înfăţişează
pe magicianul fluierar înconjurat de copii îmbrăcaţi în alb. O inscripţie de pe o casă din orăşel atestă că un
străin îmbrăcat în haine colorate a răpit 130 de copii din Hameln, în ziua Sfinţilor Petru şi Pavel, pe 29 iunie
1284. Casa are o faţadă din 1602, dar se bănuieşte că e cu mult mai veche. O cronică a oraşului din 1384
spune că „sînt 100 de ani de cînd copiii noştri au plecat“. Deci, ceva s-a petrecut cu acei copii, dar adevărul
rămîne un mister. Unii specialişti au presupus că a fost vorba de o epidemie, în acest caz fluierarul cu haine
pestriţe fiind simbolul morţii. Alţii, că a fost vorba de o alunecare de teren în zona rîului. Există şi ipoteze
care explică plecarea din oraş a 130 de copii într-o campanie militară sau chiar în Cruciada Copiilor, care
avusese loc cu puţin timp înainte, în 1212. În acest caz, fluierarul ar fi fost un agent de recrutare. Dar teoria
cea mai răspîndită e cea a emigrării. Istoricul Wolfgang Mieder susţine că există documente care atestă
faptul că oamenii din zonă, inclusiv din Hameln, au ajutat la popularea Transilvaniei, împuţinată în urma
Preotul Fiederich Mueller de la Biserica Neagră din Braşov, după ce a vizitat toate comunităţile saxone din
Transilvania, a scris, la îndemnul Fraţilor Grimm, culegerea „Legende din Transilvania“ („Siebenburgische
Sagen“). În legenda cu numărul 141, prelatul braşovean scria: „Noi, germanii din Transilvania, sîntem copiii
luaţi de fluierarul îmbrăcat în haine colorate din Hameln şi, călătorind îndelung pe sub pămînt, am urcat la
suprafaţă în mijlocul Transilvaniei, prin peştera Mereşti, Valea Vîrghişului, şi astfel am fondat cele şapte
cetăţi“. Vărghiş este o localitate din judeţul Covasna. În mod bizar, chiar există aici un fel de intrare-ieşire
naturală. Cheile Vîrghiş din Munţii Harghita seamănă cu o trecere strîmtă lungă de 3 kilometri şi care are
peste 60 de peşteri. Pe aici, au venit copiii din Hameln? Adevărul istoric este diferit de legendă. Oraşele şi
satele fortificate din Transilvania au fost întemeiate, începînd cu secolul XII, de către colonişti germani,
atraşi aici de facilităţile economice acordate de regii maghiari, şi nicidecum răpiţi de vreun fluieraş fermecat.
Mureşan, conferenţiar universitar la Universitatea Babes-Bolyai, crede că e posibil ca, referitor la intrarea
copiilor în peşteră, „vreun cronicar sas din secolul al XVI-lea să fi preluat acest motiv din primele tipărituri şi
să-l fi combinat el însuşi cu migraţia saşilor în Transilvania“. Istoricul sugerează şi varianta potrivit căreia
legenda copiilor dispăruţi din Hameln a fost auzită de studenţii saşi care au studiat, începînd cu secolul XV,
la universităţi din Germania, şi care au făcut conexiunea cu venirea strămoşilor lor în Transilvania. Indiferent
care a fost realitatea de acum opt secole, legenda este un bun motiv pentru autorităţile din Hameln să dea
viaţă oraşului în cadrul unei sărbători ţinută pe 26 iunie, ziua în care se spune că au dispărut copiii. Anul
trecut, la împlinirea a 725 de ani de la naşterea legendei, a avut loc o paradă cu costume şi un spectacol la
care a cîntat Jethro Tull, acompaniat de 725 de copii. Procesiunea a trecut pe străzile oraşului Hameln, dar
s-a oprit din cîntat pe strada unde e inscripţia care aminteşte de dispariţia copiilor. Şi-au reluat veselia, după
ce au ajuns în celălalt capăt. În Braşov, locul în care se spune că s-au stabilit copiii din Hameln, strămoşii
• Jacob şi Wihelm Grimm s-au născut în 1785, respectiv 1786, în Hanau, lîngă Frankfurt. Amîndoi au urmat
dreptul la Universitatea din Marburg. În 1812, au publicat culegerea „Copiii şi basmele lor“. Printre acestea,
cele mai cunoscute sînt „Cenuşăreasa“, „Frumoasa din Pădurea Adormită“, „Scufiţa Roşie“, „Hansel şi
• Anne Marie Creamer, artist fotograf din Marea Britanie, atrasă de misterul legendei copiilor din Hameln, a
călătorit prin Transilvania, în căutarea inspiraţiei pentru un set de fotografii. În septembrie 2005, a ajuns în
Braşov. „Am găsit nişte copii dansînd şi am filmat dansul lor, frapată de o stranie paralelă între aceşti copii şi
copiii pierduţi din Hameln“, mărturiseşte ea. A găsit că muzica, hainele şi mişcările copiilor din Braşov
ilustrează cel mai bine legenda. Filmul ei de numai 7 minute intitulat „Meeting the Pied Piper în Braşov“
(Întîlnindu-l pe Fluierar în Braşov“) a fost prezentat la mai multe festivaluri de film şi televiziuni din Germania,
Cehia, Norvegia, Belgia, Marea Britanie, Franţa. Astăzi, copiii filmaţi la Braşov vor fi prezentaţi la Langgata,