Tragedia King Lear descrie o societate in conditii umbrite, intr-o lume a coruptie, si,

asemenea altor tragedii, figura tutelara este eroul tragic, king lear, care poseda un defect fatal
ce conduce spre urmari grave. King Lear este cel care isi distruge propriul regat, iar piesa
prezinta redobandirea acelui regat din interiorul lui.

Cu multi ani in urma, cand grecii erau centul intellectual al lumii, traia un filosof pe nume
Aristotel, care a patruns in lumea artelor. Acesta a scris o carte care contine o serie de
caracteristici si trasaturi pe care trebuie sa le detina un persoanj pentru a fi catalogat tragic.
Pentru ca un personaj sa primeasca statutul de erou tragic trebuie sa posede un statut inalt in
societate si sa detina un defect care sa introduca tragedia. Caderea eroului nu este simtita doar
de catre erou, ci creaza o reactie in lant care se face simtite si de celelalte persoanje implicate
in actiune. King Lear indeplineste toate cerintele unui erou tragic enuntate de Aristotel.

Complotul infatiseaza pierderile lui King Lear, ca urmare a defectului sau. King Lear pierde
pe rand, autoritatea ca rege, statutul de tata si totodata sanatatea ca om. Aceste pierderi sunt
legate una de cealalta, insa cea mai puternica pierdere a eroului este faptul ca nu are
posibilitatea de a se redumption. Spre deosebire de alte tragedii scrise de Shakespeare, aceasta
nu-i ofera eroului sansa de a se elibera de greselile provocate, ceea ce il preface pe king lear
intr-un erou tragic.

Piesa se deschide cu un test de iubire, King Lear doreste sa imparta regatul intre cele trei fiice
ale sale, acest pasaj fiind si inceputul pierderii autoritatii ca rege. Dorinta sa de a renunta la
tron inainte de momentul potivit poate fi considerata una dintre deciziile gresite hotarate, insa
nu acest lucru conduce spre dezumanizarea sa. Defectul sau fatal, egoismul, se afla in
caracterul sau, deoarece alege sa ofere cea mai mare parte a imparatiei fiicei care isi
marturiseste cel mai mult dragostea fata de el. Acesta se lasa pacalit de linguselile celor doua
fete ale sale carora le si ofera cea mai mare parte din regat, fiind orb fata de dregostea si
loialitatea Cordeliei, fata care si-a exprimat iubirea sincer fata de acesta. Egoismul si
nesiguranta lui Lear il conditioneaza spre o greseala de judecata, nedivizarea corecta a
regatului, consecintele acestei erori conducand spre caderea eroului.

Autoritatea regala a lui King Lear este acum transmisa celor doua fiice alea sale, Goneril and
Regan, care o folosesc in mod gresit impotriva tatalui lor. Eroul isi pierde statutul inalt pe care
il avea, devenind ceva inferiori copiilor sai.
Izgonirea tatalui lor are un effect psihologic asupra regelui, care isi pierde si sanatatea mintala
cu acest ultimo pas. Inversarea de avere este prezent in piesa: pierderile successive pe care le
traieste eroul conduc la realizarea adevarului, intelege dragostea pe care Cordelia o avea si
lingusirea de care s-au folosit Goneril and Regan. Acesta pierde tot ce are, putere, familie si
sanatate, insa nu mai poate face nimic pentru a indrepta lucrurile.

La finalul piesei Cordelia moare iar Lear realizeaza ca a pierdut toata fericirea pe care o putea
avea, si renunta la singura posesie pe care o mai avea, viata sa. Regele Lear este un erou tragic
deoarece este atat de aproape de fericirea pe care o putea poseda dupa atatea suferinte, fiind
totusi incapabil sa vada mantuirea pe care o putea avea.

Principala sursa a tragediei King Lear este personajul insasi, Shakespeare incercand sa
evidentieze partea intunecata a sufletuluimsi sa patrunda in profunzimea sa, acordand o
importanta mai deosebita comportamentului uman decat de altor aspecte ale vietii.
Constructia acestei piese respecta regula celor cinci acte, regula specifica epocii Elisabetane,
care ajuta publicul spre o intelegere mai rapida a piesei. Primul act este reprezentat de
expozitiune, unde persoanjele sunt prezentate si actiunea este stabilita. In plus, ne sunt
prezentate conflictele si natural lor, problemele legate de putere si autoritate regala dintre
Cordelia and Lear, among Goneril and Regan and Lear, and between Gloucester and Edgar.

Rising action este prezent in actul doi care dezvolta conflictul initial. Conflictul dintre Lear si
fiicele sale iese aici la suprafata, alaturi de degredarea puterii si respectului regelui.

Actul trei este asociat cu punctual culminant in care regale Lear isi pierde sanatatea mintala.

Actul patru este numit si falling action, unde Lear ofera semen ca isi revine din nebunie si
intelege greseala pe care a facut-o in legatura cu Cordelia; oferind publicului impresia ca
povestea poate avea un final fericit.

Actul final reprezinta momentul in care actiunea pesei se aproprie de final iar catastrofa piesei
ne este prezentata. Acesta este momentul final in care deciziile gresite sunt intelese, insa este
prea tarziu pentru a mai repara ceva. Echilibrul care la inceputul piesei a fost perturbat este
acum restabilit.

O buna modalitate de a intelege structura pieselor lui Shakespeare este prin persoanajele sale,
Steele sugereaza ca in intersactiunea personajelor sta importanta piesei: "Moreover, the
fundamental dramatic experience is not one of acts and scenes, but of characters in action and
interaction. Drama has no narrator, no single omniscient perspective; instead, there are
multiple and continually conflicting perspectives, much like those we consider in everyday
life… . In many ways, Shakespeare's characters are the explicit structure of his plays; in the
Globe playhouse, working manuscripts of plays were divided into individual parts for each
actor, not into acts or scenes. Finally, then, text analysis software which limits itself merely to
act, scene, and line divisions cannot capture the subtleties or complexities of the structure of
Shakespeare's works." { Steele, K.B., 1991. A TACT exemplar, chapter ’The Whole Wealth of Thy Wit
in an Instant’. Tact and the explicit structures of Shakespeare's plays. Toronto: Centre for Computing
in the Humanities. pp: 15–35. 18-19}