“Cainele care latra nu musca!

Intr-un an, candva-ntr-o vara,

nu stiu unde, in ce sat,
un ovrei mergand cu marfa,
intr-o curte a intrat.

Si cum intra el pe poarta,

cu desaga in spinare,
hop ii sare inainte,
un dulau urat si mare.

Ce sa fac acum? Se-ntreaba

bietul Itic suparat…
daca strig sa vina omul,
pan sa vina, m-a mancat.

Daca dau sa ies pe poarta,

as pleca eu bucuros,
dar, dulaul e in stare
sa m-apuce pe din dos.

Bade Gheorghe,
bade Gheorghe,
iesi afara ca ma musca!
Ce pacat ca n-am o pusca…

Badea Gheorghe iese-n poarta,

da c-o piatra dupa caine,
apoi striga catre Itic:
Tine-ti inima, jupane!
Nu stii proverbul:
“Cainele care latra nu musca”?

Stiu proverbul, zice Itic,

ca e scris si la ovrei,
dar e vorba, daca-l stie si Grivei.

Cucoana cu cateaua

Un mosneag mergea odata,

cu trenul spre Buhaesti.
El era de loc, imi pare,
dintr-n sat numit Lanesti.

O cucoana-nfumurata
si cu buze date-n ros,
de la Iasi venea si dansa
si mergea catre Barbosi.

Intamplarea-i asezase
in vagon chiar fata-n fata
si calatoreau cu altii,
noaptea pana-n dimineata.

O catea avea cucoana

si mereu o mangaia
iar mosneagul nostru
bietul, o lulea si el avea.

Catelusa facea tumbe

de gandeai ca e un drac,
iar mosneagul lulelusa
o scobea cu un suvac.

Hait, acum mosneagul nostru

isi aprinse el luleaua,
si mereu trimite fumul
spre cucoana cu cateaua.

Fumul greu o ameteste,

si cum sta tot imbufnata,
ii veni, asa o pofta,
pe mosneag sa-l umfle-ndata.
Mosule, inceteaza cu duhnitul!
ca de nu-ti arunc luleaua…

Coconita, mi se pare
ca aci-i a III-a clasa,
ia-ti cateaua si te cara
dincolo, in lume-aleasa!

Lasa-ma, pe minen-n pace,

iaca mi-am pierdut suvacu!
Ca de nu, si eu cateaua
ti-o trimit, pesches, la dracu!

Nu trecu mult dupa sfada

si mosneagul adormi,
iar cucoana luand luleaua
pe fereastra o zvarli.
Apoi, foarte multumita
ca scapase de lulea,
binisor inchise ochii
s-adormi apoi si ea.

Dar, mosneagul se trezeste

si vazand el, cu mirare,
ca luleaua ii lipseste,
se apleaca, pe catea o ia de gat,
o arunca pe fereastra
si se face adormit.

In curand cucoana-i treaza,

la catea se si gandeste
si o striga, si-o tot cheama,
ca-i e draga, ce gandesti…
Garofito, hai la mama!
Garofito, unde esti?
Si vazand ca n-o gaseste,
se framanta, striga, tipa
si de banca se izbeste.

Mosule, unde mi-e cateaua?

spune-mi, ca innebunesc!
S-a dus, s-aduca luleaua,
n-am cu ce sa duhanesc!

Atunci, ea, ca o leoaica,

incruntata-nfuriata,
la mosneag se si repede
ca sa-l ia de beregata.

Sar toti calatorii

sa-i despata negresit,
cand in statia urmatoare,
trenul la Barbosi a fost oprit
si cucoana cu cateaua
de bataie s-a lasat,
si cu geamantanu-n brate
din vagon a si plecat.

Nicusor,

Ce de lume, ce de lume,
adunata la dulap!
Mai ales copii pe laviti
stau gramezi, de-abia incap.
Nicusor, parale n-are,
dar sub pat s-a furisat,
si in san si-n buzunare
oua rosii a furat…
Pentr-un ou se da o data,
iata-l si pe Nicusor,
da mereu la oua rosii
si-n dulap se da de zor.
Dar vai, ce s-a-ntamplat?
lavita s-a rupt…
Nicu vine peste cap,
sa se sature nebunul de
dulap si de furat!
Tiganusul

Un tiganus ingamfat,
ce la Stambul s-a plimbat,
cand se-napoie in tara,
uita limba, ce ocara.
Ori si cine-l intreba,
El numai ioc raspundea.
Ingana vorbe turcesti
sa nu poti sa le ghicesti.

Bietul tata suparat,

Atunci, pe Aga l-a rugat:
sa-l cheme pe la Agie,
pe danciul plin de mandrie.

La politie adus,
intrebarea i s-a pus:
Nu stii cioara romaneste?
Ioc! danciucul ii vorbeste.

Incepe sa-l garbaceasca

Aoleu, sa mai slabeasca!
zise danciul tanguios,
Dar tatal lui bucuros,
Da-i hagulico, da-i!
c-are multe nabadai!
Da-i c-a rupt-o romaneste
si nu mai stie turceste.