Prefața

Cartea Introducere în cunoașterea și utilizarea calculatoarelor

electronice este structurată în 4 volume.
Vol1, Sisteme electronice de calcul face o introducere în studiul și
cunoașterea sistemelor electronice de calcul, cu accent principal pe Sistemele
electronice de calcul pentru uz personal și birouri. Volumul I, l-am structurat
în cinci capitole.
În urma studiului cărții, cititorii vor cunoaște mai bine noțiunile de
dată și informație, noțiunile de sistem informatic și sistem informațional, vor
afla cum se clasifică sistemele actuale de calcul.
Cititorii vor descoperi diferențele dintre arhitecturile Von
Neumann și arhitecturile Harvard, precum și avantajele diverselor tipuri de
procesoare utilizate astăzi.
Componentele unui sistem de calcul personal sunt tratate
amănunțit, informativ, fără a intra în detalii tehnice.
Ultimul capitol este destinat testelor, prin care cititorii își pot testa
cunoștințele în domeniul PC-urilor personale.
Cartea se adresează tuturor celor care doresc să învețe din ce
este compus și cum funcționează un calculator electronic

Autorii

1
 Cuprins

CAPITOLUL1. DATE. INFORMATII. CUNOȘTINȚE. UNITATI DE MASURA.

...............................................................................................................................................
1.1. Noțiunea de dată............................................................................10
1.2. Informația. Definiții ale informației?.............................................12
1.3. Prelucrarea datelor.........................................................................14
1.4. Sistem informațional. Sistem informatic.......................................16
1.5. Clasificarea și măsurarea informației............................................19
1.5.1. Clasificarea informaţiei...........................................................19
1.5.2. Măsurarea informației.............................................................20
1.5.3. Codificarea informaţiei...........................................................24
CAPITOLUL 2. CALCULATORUL ELECTRONIC. DEFINIRE. CLASE DE
CALCULATOARE.............................................................................................................
2.1. Definiții..........................................................................................25
2.2. Domenii de utilizare ale calculatoarelor electronice......................27
2.3. Clase de calculatoare.....................................................................29
CAPITOLUL 3. STRUCTURA GENERALA A UNUI SISTEM ELECTRONIC
DE CALCUL.......................................................................................................................
3.1. Definirea structurală a sistemului Electronic de Calcul.................42
3.2. Structura de bază a unui calculator numeric..................................44
3.2.1. Arhitectura von Neumann.......................................................44
3.2.2. Arhitectura Harvard................................................................48
3.2.3. Descrierea și funționarea modelului Von Neumann...............50
3.3. Calculatorul numeric (digital)........................................................56
3.4. Structura logică a unui sistem electronic de calcul.....................61

2
CAPITOLUL 4. DESCRIEREA COMPONENTELOR HARDWARE A
CALCULATORULUI PERSONAL (PC)........................................................................
4.1. Definire. Funcții.............................................................................65
4.2. Componente fizice ale unui calculator personal............................66
4.2.1. Placa de bază...........................................................................67
4.2.2 Unitatea Centrală de Prelucrare (CPU - PROCESORUL).........73
4.2.3. Memoria calculatorului...........................................................87
4.2.4. Sisteme de stocare...................................................................95
4.2.4.1 Tipuri de dispozitive de stcare....................................................95
4.2.4.2. Tipuri de interfete și conectori pentru unități de disc.............105
4.2.5. Dispozitive periferice............................................................107
4.2.5.1. Periferice de intrare................................................................108
4.2.5.2. Periferice de ieșire...................................................................112
4.2.5.3. Dispozitive de intrare-ieșire....................................................117
4.2.5.4. Carcase și surse de alimentare................................................117
4.3. Modul de funcționare a computerului..........................................122
4.4. Căile de comunicație sau magistralele.........................................123
4.5. Plăci de extensie și conectori.......................................................124
4.5.1. Plăci de extensie....................................................................125
4.5.2. Conectori, Cabluri și Porturi externe....................................127
4.5. Noțiuni practice de utilizare și depanare......................................142
4.6. Performanțele Computerului........................................................145
4.7 Componenta Software a unui sistem de calcul.............................146
CAPITOLUL 5 TESTE....................................................................................................151
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................172
PARTEA A DOUA. SISTEME DE OPERARE.............................................................174
CAPITOLUL1. NOȚIUNI ELEMENTARE DESPRE SISTEME DE OPERARE
(SO).....................................................................................................................................174
1.1. Componenta software a unui sistem electronic de calcul............174
1.2. Definirea Sistemului de Operare (SO).........................................176
1.2.1. Rolul unui sistem de operare................................................176
1.2.2. Structura unui sistem de operare...........................................178

3
 1.3. Funcțiile unui SO. Clasificare. Tipuri..........................................181
1.3.1. Funcțiile unui sistem de operare...........................................181
1.3.2. Clasificarea sistemelor de operare........................................184
1.3.3. Tipuri de sisteme de operare.................................................185
1.3.4. Funcționarea sistemelor de operare......................................188
1.4. Scurtă privire asupra unor sisteme de operare mai folosite.........189
1.5. Licențe software...........................................................................190
1.6. Metode de instalare a sistemelor de operare................................192
1.6.1. Tipuri de instalare a unui SO................................................192
1.6.2. Pregătirea instalării SO.........................................................193
1.6.3. Partiții....................................................................................193
1.7. Sistemul de fișiere al sistemelor de operare.................................195
1.7.1. Fișier. Folder.........................................................................195
1.7.2. Tipuri de sisteme de fișiere...................................................196
1.7.3. Tipuri noi de BIOS și sisteme de fișiere...............................198
1.7.4. Erori și mesaje BIOS............................................................200
1.8. Interfețele unui sistem de operare................................................202
1.8.1. Tipuri de interfețe.................................................................202
1.8.2. Componentele unei interfețe tip GUI....................................205
1.8.3. Terminale..............................................................................212
1.8.4. Utilitare Windows.................................................................212
1.9. Activități practice.........................................................................213
CAPITOLUL 2. Sisteme de Operare actuale.................................................................216
2.1. O clasificare.................................................................................216
2.1.1. Sistemele de operare de tip desktop......................................216
2.1.2. Sisteme de operare pentru servere........................................216
2.2. Familia Windows de sisteme de operare.....................................217
2.3. Diferențe și asemănări între Windows XP, Windows Vista,
Windows 7, Windows 8 și Windows 10.............................................218
2.4. Sistemul de operare Windows7, baza noului sistem de operare
Windows.............................................................................................220

4
2.4.1. Utlitate Windows 7...............................................................220
2.4.2 Prezentare generală Windows 7.............................................220
2.4.3. Elementele unei ferestre........................................................227
2.4.4. Căutarea şi organizarea informaţiei......................................231
2.4.5. Organizarea dosarelor şi a fişierelor.....................................231
2.4.6. Gestionarea fişierelor cu Windows Explorer........................234
2.4.7. Crearea dosarelor şi a fişierelor............................................237
2.4.8. Operaţii aplicate fişierelor / folderelor..................................239
2.4.9. Opţiuni de afişare a conţinutului dosarului...........................240
2.4.10. Operaţii cu dosare şi fişiere: selectarea, copierea, mutarea,
comprimarea...................................................................................240
2.4.11. Comprimarea şi arhivarea fişierelor...................................242
2.4.12. Căutarea rapidă a dosarelor şi fişierelor.............................243
2.4.13. Inscripţionarea CD-urilor şi a DVD-urilor.........................244
2.4.14. Tipărirea şi scanarea documentelor. Trimiterea faxurilor. .245
2.4.15. Îmbinarea și imprimarea scrisorilor....................................247
2.4.16. Configurarea mediului de operare: programul Panou de
control (Control Panel)...................................................................251
2.4.17 Securitate şi protecţie dinamică..........................................251
2.4.18. Windows Defender sau Apărătorul Windows....................253
2.4.19. Programe antivirus..............................................................254
2.4.20. Instalarea şi dezinstalarea programelor...............................255
2.4.21. Controlul contului utilizator................................................255
2.4.22. Configurarea ecranului (desktop-ului)................................256
2.4.23. Copierea de rezervă a fişierelor (Back-up). Restaurarea
fişierelor..........................................................................................256
2.4.24. Utilizare şi configurare Internet Explorer Security.............257
2.4.25.Ferestre pop-up în Internet Explorer....................................258
2.4.26.Utilizare şi configurare Windows Defender........................259
2.4.27.Comenzi rapide generale.....................................................259
2.4.28.Comenzi rapide de la tastatură pentru tasta siglă Windows 262

5
 2.4.29.Comenzi rapide de la tastatură pentru Windows Explorer. .264
2.4.30.Comenzi rapide de la tastatură pentru bara de activități......266
CAPITOLUL 3. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS 10.....................................267
3.1. Prezentare................................................................................267
3.2. Aplicațiile Windows 10.........................................................268
3.2.1. Caracteristici.........................................................................268
3.2.2. Inovații și aplicații noi în Windows 10.................................269
3.2.3. Noul Comand Prompt. Microsoft Edge................................270
3.3. Versiuni Windows 10.............................................................271
3.3.1. Windows 10 Home...............................................................271
3.3.2. Windows 10 Pro....................................................................271
3.3.3. Windows 10 Mobile (vechiul Windows Phone)...................271
3.3.4. Windows 10 Enterprise.........................................................271
3.3.5. Windows 10 Education.........................................................272
3.3.6.Windows Hello......................................................................272
3.3.7.Microsoft Passport.................................................................272
3.4. Alte failități ale Windows 10................................................272
3.5. Aplicații gratuite pentru Windows 10...............................274
3.6. Combinații de taste utile în windows 10..........................276
3.7. Accesorii ale Sistemelor de operare Windows..............276
3.7.1. Aplicația NotePad.................................................................276
3.7.2. Aplicația WordPad................................................................278
3.7.4. Editorul de ecuații.................................................................284
3.7.5. Aplicația Character Map.......................................................285
3.7.6.Aplicația Microsoft Paint.......................................................285
3.7.7.Aplicația Calculator...............................................................287
Capitolul 4. Introducere în sistemul de operare Unix/Linux...............................290
4.1. Unix și Linux. Caracteristici................................................290
4.2. Componentele SO UNIX.......................................................291
4.3. Sistemul de fişiere UNIX.......................................................291
4.3.1. Caracteristici.........................................................................291

6
 4.3.2. Categorii de obiecte..............................................................292
4.3.3. Numele unui fisier sau catalog:............................................292
4.3.4 Fişiere director în UNIX........................................................293
4.3.5. Sistemul de fisiere- caracteristici:.........................................293
4.4. Organizarea spatiului pe discuri UNIX. Comenzi Unix.295
4.5. Rolul interpretorului de comenzi.......................................296
4.6. Comenzi de bază....................................................................298
4.7. Alte sisteme de operare tip Unix........................................302
Capitolul 5. Sistemul de operare Mac OS X............................................................303
5.1. Caracteristici...........................................................................303
5.2. Noțiuni despre Sistemul de operare Mac OS X..............303
5.3. Arhitectura MAC SO X..........................................................304
5.3. Componentele SO MAC X....................................................306
5.4. Serviciile Application............................................................307
Capitolul 6. Sisteme de operare pentru dispozitive mobile................................308
6.1. Sistemul de operare Android..............................................308
6.2. Sistemul de operare iOS/ Apple.........................................309
6.3. Sistemele de operare Windows Phone, Windows Mobile
............................................................................................................311
6.4. Sistemul de operare Symbian............................................311
6.5. Sistemele de operare Firefox OS.......................................311
6.6. Sistemul de operare Tizen OS............................................311
6.7. Virtualizare. Rularea unui sistem de operare într-o
mașină viartuală.............................................................................311
Capitolul 7. Teste de verificare a cunoştinţelor.....................................................313
7.1. Testul 1.....................................................................................313
7.2. Testul 2.....................................................................................314
7.3. Testul 3.....................................................................................316
7.4. Testul 4.....................................................................................318
7.5. Testul 5.....................................................................................320
7.6. TESTUL 6..................................................................................321
7.7. TESTUL 7..................................................................................324

7
 7.8. Testul 8.....................................................................................326
7.9. Testul 9. Test general............................................................327
Bibliografie.......................................................................................................................341

CAPITOLUL1. DATE. INFORMATII. CUNOȘTINȚE.

UNITATI DE MASURA.

1.1. Noțiunea de dată

Informatica și Tehnologia Informației lucrează cu date și

informații. Noțiunile de dată și informație au semnificații complet diferite. Ce
sunt datele?
În literatura de specialitate există foarte multe definiții ale noțiunii de
dată. Prezentăm câteva :

1. Datele desemnează elementele primare, provenind din diverse surse, fără o

formă organizată care să permită luarea unor decizii.
2. Datele sunt fapte culese din viaţa reală pe bază de observaţii şi
măsurători.
3. Datele reprezintă un set de fapte obiective, eterogene despre un
proces sau un eveniment care au o utilitate redusă dacă nu sunt transformate
în informaţii. Datele de exemplu sunt atribute cantitative, numerice sau de
altă natură obţinute prin observaţii, experimente sau calcule. Costul, viteza,
durata sau capacitatea sunt date cantitative.
4. Data este o entitate care descrie cantitativ, prin cifre simboluri sau
cuvinte, acțiuni, fapte concrete, procese, fenomene care provin din mediu
Data este descrierea cifrică sau letrică a unor acțiuni, fapte, procese,
fenomene care privesc mediul intern sau extern al unei organizatii.
5. Data este forma de reprezentare accesibilă a informației prelucrate.
Este suportul formal al informației care se concretizează in cifre, litere,
simboluri, coduri si alte semne.
6. Datele reprezintă obiectul prelucrării pentru informatica. Se poate
spune ca informatica prelucrează date.
7. Datele reprezintă atribute cantitative sau calitative ale unei variabile
sau mulţimi de variabile. Datele sunt în general rezultatul unor măsurători

8
 şi pot constitui o bază pentru crearea de grafice, imagini sau observaţii cu
privire la o mulţime de variabile1.
Datele obținute prin prelucrare pot reprezenta, la rândul lor, informații
pentru o anumită categorie de utilizatori
Pentru a fi utile, datele trebuie culese, memorate, organizate, regăsite şi
prelucrate în mod adecvat pentru utilizarea lor ca informaţie. O astfel de
activitate este legată în informatică de noţiunea de bază de date.

Clasificarea datelor se face după mai multe criterii:

1. În functie de momentul in care se produc in fluxul de informatie:

1.1. Date de intrare. Sunt datele care urmeaza sa fie prelucrate in
cadrul algoritmului.
1.2. Date intermediare. Sunt folosite pentru realizarea unei
prelucrări
1.3. Date de iesire. Reprezintă rezultatul prelucrării

2. În functie de valoare:
2.1. Date variabile. Aceste isi pot modifica valoarea pe parcursul
procesului de prelucrare
2.2. Date constante. Acestea își păstrează valoarea pe tot
parcursul prelucrării.

3. In functie de modul de compunere:

3.1. Date elementare. Sunt independente una de alta
3.2. Structuri de date. Sunt colecții de date. De exemplu, în C++
acestea sunt:
- Tablouri
- Fișiere
- Șiruri de caractere
- Înregistrări.

4. În functțe de tip:
4.1. Date numerice
4.2. Date logice
4.3. Date siruri de caractere
Datele se pot defini prin: identificator, valoare, attribute

Identificatorul -este numele atribuit datei de catre cel care defineste

data. Exemplu: alfa, a, x_1
Valoarea – reprezintă continutul zonei de memorie in care este
stocata data.
Atributele – sunt proprietati ale datelor care determina modul in
care sistemul va trata acele date.
Cel mai important atribut este tipul datei.
1 1 http://www.zota.ase.ro/simp/Sistem%20informational.pdf

9
 Tipul datei – defineste apartenenta datei la o anumita clasa de
date și definește:
- dimensiunea zonei de memorie care se alocă datei;
- tipul operatorilor care pot fi aplicați;
- modul de reprezentare (codificare binară) în memoria internă
Tipurile de date cele mai folosite în informatică sunt:
 Numere întregi. Pot fi:
- date întregi pozitive: unsigned char (1 octet), unsigned int (2
octeţi), unsigned long (4 octeţi)
- date întregi cu semn: char (1 octet), int (2 octeţi), long (4 octeţi).
 Valori logice (booleene). Se folosesc valorile numerice 1 sau
diferit de 1 (true) şi 0 (false).
 Caractere, implementate de obicei prin tipul char
 Numere cu virgulă (reale). Sunt implementate mai multe
subtipuri reale de date: float (4 octeţi), double (8 octeţi), long double
(10 octeţi).
 Șiruri de caractere alfanumerice. Pentru reprezentarea unei
multimi de caractere tratata ca un tot unitar. Exemplu ‘abcd’,
‘alfa’.
Utilizatorul poate crea noi tipuri de date

1.2. Informația. Definiții ale informației?

Există foarte multe definiții ale informației. Se consideră că
informația este o noțiune generală cu semnificația unui mesaj care duce la
cunoașterea unor evenimente, fapt, stări obiective, sau alte forme de
manifestare ale mediului.
Datele pot fi transformate în informaţii prin cinci tipuri de procese:
- Condensarea – datele sunt sintetizate într-o formă mai concisă iar
amănuntele sunt eliminate;
- Contextualizarea – scopul sau motivul colectării datelor este cunoscut
şi înţeles de la început;
- Calculul – datele sunt procesate şi agregate pentru a oferi informaţii
utile;
- Categorizarea – este un proces care presupune repartizarea datelor pe
tipuri sau categorii;
- Corectarea – este un proces al cărui scop este îndepărtarea erorilor.
Datele devin informaţii numai în momentul interacţiunii lor cu un
sistem capabil să le interpreteze. Aceeaşi dată poate fi interpretată în mod
diferit de subiecţi diferiţi, deci generează informaţii diferite.
Astăzi datele sunt prelucrate, de regulă, automat, prin folosirea unor
echipamente electronice de prelucrare automată a datelor (sisteme cunoscute
generic sub denumirea SPAD – Sistem de Prelucrare Automată a
Datelor).
Definiții ale noțiunii de informație:

10
1. Din punct de vedere informatic.
Informația reprezintă mesajul (rezultatul) obținut în urma
prelucrării automate, electronice, a datelor, utilizând mijloace electronice
de calcul și un program realizat într-un limbaj de programare, pe baza unui
algoritm.
Exprimarea și transmiterea informației se face prin comunicare.
Una dintre utilizările cele mai importante ale calculatoarelor este
rezolvarea de probleme care să permită ușurarea muncii și activităților
omului. Orice problemă care se rezolvă cu ajutorul calculatorului are la bază
un algoritm, (metodă specifică) de rezolvare (care include și alte tipuri de
rezolvare, cum sunt listele, grafurile, etc.).

2. Informaţiile sunt date înzestrate cu relevanţă şi scop. Au o anumită

semnificaţie şi sunt organizate pentru anumite scopuri. Informaţiile, de
exemplu, constituie o colecţie de date şi explicaţii asociate, interpretări etc
despre un obiect, eveniment sau proces.
Prelucrarea datelor (procesare) presupune totalitatea transformărilor, ca formă
şi conţinut a datelor.

3. Informaţia este rezultatul interpretării (prelucrării) datelor de către un

subiect sau electronic, prin intermediul calculatorului electronic.
Informația conferă capacitatea de a lua decizii.
Deoarece calculatorul recunoaşte numai două stări, din punct de vedere
electric, datele supuse prelucrării sunt transformate în şiruri de cifre de 0 și 1,
numite șiruri de biți, indiferent de tipul de memorie.
Nu există o relaţie biunivocă între date şi informaţii.
Sistemele de calcul actuale prelucrează date, nu informaţii.
Datele au un caracter obiectiv, în timp ce informaţia este subiectivă.
Pentru luarea unei decizii corecte, informaţia trebuie să fie:
1. disponibilă în timp util
2. corectă
3. necontradictorie
4. neredundantă
5. să aibă o formă adecvată necesităţilor factorului de decizie.

Diferenţele principale între date şi informaţii sunt:

- datele reprezintă atribute primare colectate din diverse locuri,
nedefinite sau neorganizate într-o formă care să stea la baza luării
deciziilor;
- informaţiile sunt mesaje obţinute prin prelucrarea datelor,
aceste mesaje trebuie să fie concise, actuale, complete şi clare, astfel încât să
răspundă cerinţelor informaţionale în scopul cărora au fost prelucrate datele.
Din punct de vedere al formei concrete, informaţia poate fi:
a) Analogică. Asigură reprezentarea fenomenelor fizice, imaginilor,
sunetelor şi imaginilor în mişcare aşa cum sunt ele percepute de dispozitivele

11
 tehnice de înregistrare, fără a fi necesară o conversie sau codificare a
acestora înainte de transmitere sau memorare pe suporturile tehnice de
informaţii. Exemple: amesajelor sonore , filmarea unor procese cu ajutorul
echipamentelor analogice de imagine şi sunet (videorecordere şi camere de
luat vederi);
b) Digitală. Pornind de la fenomenul real sau de la forma analogică a
acestuia, are loc o codificare numerică. Pe suport tehnic, informaţia se
reprezintă ca o succesiune de valori binare (0 şi 1) ordonate după un sistem
de reguli, numit cod. Pentru procesarea computerizată a informaţiei este
necesară conversia din formă analogică în formă digitală

După natura sa, informaţia se prezintă sub următoarele forme:

a) Date (numerice, alfabetice, alfanumerice), care apar in toate
domeniile: activitate economică, cercetare ştiinţifică, proiectare tehnologică,
statistică, administraţie etc. Asupra datelor se aplică operaţii aritmetice şi
logice şi diverse funcţii;
b) Texte, organizate sub formă de documente, pagini, paragrafe,
fraze, cuvinte şi caractere. Această informaţie este destinată prelucrării cu
programe de editare şi tehnoredactare a textelor, control gramatical (sintactic)
al cuvintelor.

1.3. Prelucrarea datelor

Este numită şi procesare și presupune totalitatea
transformărilor, ca formă şi conţinut, a datelor.
Transformările cele mai importante cuprind:
1. GENERAREA – operaţia prin care se obţin date primare (sursă).
2. CULEGEREA ŞI PREGĂTIREA. Forma iniţială a datelor diferă de
forma sub care acestea intră în prelucrare.
Pregătirea datelor în vederea prelucrării lor presupune etapele:
Selectarea – alegerea dintre datele primare a celor necesare pentru
obţinerea numitor informaţii;
Codificarea – trecerea datelor într-o formă adecvată prelucrării (de
exemplu, utilizarea numerelor pentru a desemna lunile anului);
Conversia – transferarea datelor de pe un suport pe altul;
Copierea/multiplicarea – reproducerea pe un mediu identic a datelor,
păstrându-se forma, conţinutul şi semnificaţia acestora; Verificarea –
analizarea corectitudinii datelor, ca formă şi conţinut, urmărind
eliminarea posibilelor alterări datorate culegerii, prezentării sau
transmiterii.

3. PRELUCRAREA datelor în scopul obţinerii diferitelor rezultate se

face cu ajutorul funcţiilor:
Sortarea – aranjarea datelor într-o anumită ordine, conform unor
criterii bine precizate;
Clasificarea – gruparea datelor după caracteristici comune, fără

12
stabilirea unor anumite priorităţi în cadrul grupelor formate;
Compararea – stabilirea asemănărilor şi/sau deosebirilor dintre
două sau mai multe date;
Analiza – examinarea unui grup de date, urmărinduse condiţiile
îndeplinirii uneia/mai multor cerinţe de către fiecare dată a grupului în parte;
Sintetizarea – stabilirea unor caracteristici esenţiale, generale,
pe care le au datele dintr-un grup, formându-se o nouă structură ce
surprinde acele caracteristici comune;
Calcularea – operaţii aritmetice sau logice efectuate asupra
uneia sau mai multor date, simultan.
4. FURNIZAREA datelor este impusă de faptul că forma în care
datele sunt disponibile în urma prelucrării nu corespunde, de obicei,
cerinţelor beneficiarului. Ca urmare, se impune furnizarea datelor într-o
formă clară, astfel încât să nu existe probleme de înţelegere sau interpretare
eronată.
5. PĂSTRAREA datelor se face în colecţii de date, alcătuite după reguli
bine definite, în vederea unor prelucrări ulterioare. Asupra unei astfel
de colecţii se pot face următoarele operaţii:
Validare – precizarea modului în care o dată poate fi introdusă în
colecţie;
Regăsire – căutarea şi localizarea unei date;
Modificare – transformarea unei date din colecţie prin
schimbarea unor atribute;
Distrugere – eliminarea din colecţie a unor date, cu precizarea
condiţiilor în care se poate face acest lucru.
6. TRANSMITEREA (COMUNICAREA) datelor se referă la modul în
care datele trec de la o etapă la alta, pe parcursul prelucrării.
Orice activitate, în orice domeniu, se desfăşoară pe baza unui flux
informațional.

13
 Figura 1. Fluxul prelucrării datelor

1.4. Sistem informațional. Sistem informatic

Definiţie. Totalitatea fluxurilor informaţionale, cu o anumită organizare,

care asigură legătura dintre conducere (sistemul decizional) şi
execuţie (sistemul de execuţie) se numeşte sistem informaţional.
Un sistem informaţional se poate defini ca fiind ansamblul de
elemente implicate în procesul de colectare, de transmisie, prelucrare de
informaţie, informaţiei revenindu-i rolul central din sistem. În cadrul
sistemului informaţional se regăsesc : informaţia vehiculată, documentele
purtătoare de informaţii, personalul, mijloace de comunicare, sistemele de
prelucrare (de regulă, automată) a informaţiei, etc. Printre posibilele activităţi
desfăşurate în cadrul acestui sistem, pot fi enumerate : achiziţia de informaţii
din sistemul de bază, completarea documentelor şi transferul acestora
între diferite compartimente, centralizarea datelor, etc.
În sensul cel mai larg, un sistem informaţional se referă la diversele
interacţiuni dintre oameni, procese, date şi tehnologii; astfel, termenul nu se
referă numai la aspectele legate de TIC pe care o organizaţie le
utilizează, cât şi la modul în care oamenii interacţionează cu tehnologia în
scopul de a oferi suport pentru procesele de afacere. Sistemul informaţional
reprezintă un ansamblu de fluxuri şi circuite informaţionale organizate într-o
concepţie unitară.
În cadrul unui sistem informaţional, majoritatea activităţilor se pot
desfăşura cu ajutorul tehnicii de calcul. Se pot prelucra datele primare şi apoi
rezultatul poate fi transferat mai departe, către alt compartiment spre
prelucrare. Transferul se poate face şi el pe cale electronică prin intermediul
unei reţele de calculatoare.
Definiţie. Dacă desfăşurarea activităţii presupune utilizarea echipamentelor
electronice de calcul, sistemul informaţional se numeşte
sistem informatic.
Rezultă că sistemul informatic este parte a sistemului informaţional
însă, în ultimul timp, din cauza creşterii susţinute a automatizării activităţilor,
creşte importanţa sistemului informatic.

14
 Figura 2. Poziţia sistemului informatic în cadrul sistemului informaţional

Un sistem informatic include următoarele componente:

- cadrul organizatoric al firmei şi datele vehiculate în sistemul
informaţional corespunzătoare activităţilor desfăşurate;
- resursele umane (beneficiarii sistemului cât şi personalul de
specialitate care îl proiectează/implementează)
- metode şi tehnici de proiectare a sistemelor informatice
- echipamente hardware pentru stocarea şi prelucrarea datelor.
- programele software folosite pentru realizarea obiectivelor
sistemului informatic

Cunoştinţele: reprezintă o combinaţie fluidă de experienţe,

valori, informaţii contextuale şi intuiţie care oferă cadrul pentru evaluarea şi
încorporarea unor noi experienţe şi informaţii. Cunoştinţele apar şi se aplică
în mintea oamenilor. În organizaţii, cunoştinţele sunt încastrate nu doar în
documente şi în depozite, ci şi în procesele, practicile şi normele
organizaţionale.
Cunoştinţele au la bază informaţii care sunt conspectate, șintetizate sau
organizate pentru a mări gradul de înţelegere şi comprehenșiune.

15
 Cunoştinţele reprezintă premisa pentru deciziile şi acţiunile unei persoane,
unui grup de persoane sau unei organizaţii. Cunoştinţele pot suferi modificări
în timpul procesului de învăţare, care determină schimbări în modul de
înţelegere, decizii şi acţiuni. O definiţie vizuală asociază cunoştinţele cu o
muşcătură dintr-un măr roşu – “trebuie luată o muşcătură (de informaţii) şi
trebuie mestecâtă, digerată etc astfel încât să devină cunoştinţe” [6].

Întrebările tipice referitoare la date sunt “cine?”, “ce?”, “unde?” şi

“când?”, în timp ce întrebările specifice cunoştinţelor sunt “cum?” şi “de
ce?”.
Înţelepciunea: Este abilitatea de a identifica adevărul şi de a face
raţionamente corecte pe baza cunoştinţelor, experienţei şi intuiţiei. În cadrul
unei organizaţii, capitalul intelectual sau înţelepciunea
organizaţională se obţin prin aplicarea cunoştinţelor collective

Figura 3. O schemă a ierarhiei unui sistem bazat pe cunoaștințe

1.5. Clasificarea și măsurarea informației.

1.5.1. Clasificarea informaţiei

a) După forma de expunere a fenomenelor pe care le reflectă:

 cantitativă:

16
 analogică, ce caracterizează parametrii cu variaţie continuă a proceselor,
fenomenelor, evenimentelor (exemplu: temperatura, viteza, presiunea, etc.);
 digitală, ce exprimă aspectul cantitativ al fenomenelor sub formă de numere,
care se obţin prin măsurare, numărare, calcule.
 calitativă – exprimă aspectele calitative şi se prezintă într-o mare varietate de
forme: concepte, texte, rapoarte, liste bibliografice.

b) După suportul informaţional utilizat pentru redare, transmitere

şi păstrare:
 sonoră, inclusiv verbală;
 verbală;
 scrisă;
 grafică (imagini fixe);
 video (imagini în mişcare);
 în formă de unde electromagnetice;
 în formă optică;
 în formă codificată;
 discuri magnetice, etc

c) După situarea în timp faţă de momentul desfăşurării procesului

sau fenomenului reprezentat, se deosebesc informaţii:
 active (operative) – caracterizează procesele sau fenomenele în curs de
desfăşurare;
 pasive – reflectă procese sau fenomene care au avut loc şi sau terminat;
 previzionale – caracterizează procese şi fenomene, care se presupune că se vor
desfăşura în viitor, au un caracter de direcţionare a activităţii viitoare.

d) După conţinut informaţiile pot fi:

 elementare – definesc operaţii şi fenomene indivizibile (ce nu se mai
descompun în alte elemente);
 complexe – sunt rezultate din agregarea informaţiilor elementare pentru a
caracteriza un proces sau fenomen;
 sintetice – reflectă aspecte legate de obţinerea unor indicatori sintetici, de
exemplu: preţul, costul, productivitatea şi permit caracterizarea de ansamblu a
obiectului

e) După domeniul de activitate la care se referă: informaţiile pot:

 tehnologice – caracterizează procesele tehnologice şi sunt folosite pentru
urmărirea şi dirijarea cu aceste procese.

17
 tehnico-ştiinţifice – se determină şi se utilizează în cercetările ştiinţifice şi
proiectările tehnologice;
 economice – se utilizează în procesul conducerii activităţilor
economicosociale;

f) După sursele de provenienţă se deosebesc informaţii:

- interne,
- externe,
- primare,
- etc.

g) După durata actualităţii:

- constante,
- condiţional-constante,
- variabile.

h) După principiile de prelucrare în sistemele informatice:

- date aritmetico-logice,
- texte,
- documente grafice,
- secvenţe audio
- secvenţe video

1.5.2. Măsurarea informației

Primele încercări de a măsura volumul de informaţie le-au întreprins în

anii ’20 ai secolului XX Fisher, Nikvist, Hartly, Scillrod, etc. Însă teoria
adecvată a informaţiei, cu un sens nou al acestui termen, începe cu anul 1948,
când savantul american Claude Shannon a publicat articolul său de bază “Teoria
matematică a comunicațiilor” (A Mathematical Theory of Communications).
Iniţial, termenul informație a fost definit în Teoria Informaţiei, ca fiind
o mărime ce exprimă incertitudinea înlăturată prin realizarea unui eveniment
dint-un set de evenimente posibile.
Ulterior, semnificaţia termenului informație s-a extins la cunoaştere în
general, adică la apariţia, fie pentru om fie pentru un sistem de calcul, a fiecărui
element nou, necunoscut anterior asupra realităţii înconjurătoare, cuprins în
semnificaţia unui simbol sau unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit,
imagini plastice, portativ muzical, indicaţie a unui instrument etc.).

18
 Deci informația înlătură caracterul nedeterminat, nedefinit al datelor
cantitative. Dar gradul de nedeterminare al unui eveniment se caracterizează prin
probabilitatea apariției evenimentului respectiv.
Cu cât probabilitatea evenimentului este mai mare, cu atât mai mare este
încrederea că acest eveniment va avea loc şi cu atât mai puţină informaţie
conţine comunicarea că acest eveniment a avut loc. Când probabilitatea
evenimentului este mică, comunicarea despre faptul că acest eveniment a avut
loc este foarte informativă, adică conţine un volum mare de informaţie.
Aşa dar, volumul (cantitatea) de informaţie depinde de gradul de
nedeterminare, ce se caracterizează la rândul său prin probabilitate
Claude Shannon, părintele teoriei informației, în (1948), determină că
există o corelație între informația generată de apariția unui eveniment A (în
cadrul unui experiment, de exemplu) și probabilitatea de apariție a acelui
eveniment.

Dacă în cadrul unui experiment A pot avea loc n evenimente egal

probabile, probabilitatea evenimentului A este:

1
p ( A )=
n

Informația obținută prin realizarea evenimentului A este:

1
i ( A )=log 2 =−log 2 p ( A )=¿ log 2 n ¿
p ( A)

Deci informația este o măsură cantitativă a realizării unui eveniment. Cu

cât probabilitatea de realizare a evenimentului este mai mică, cu atât cantitatea
de informație conținută în el este mai mare.

Această dependenţă C. Shannon a exprimat-o în felul următor: Dacă

obiectul se poate afla în una din “n” stări numerotate cu cifrele 1, 2, 3, . . . n şi
aceste stări pot avea loc cu probabilităţile P1, P2, P3, . . . Pn respectiv, atunci
cantitatea de informaţie (I) ce caracterizează starea în care se află obiectul este
egală cu:

sau

19
 Plecând de la această definiție, Shannon a introdus conceptul de
Entropie Informațională și l-a definit ca o măsură a gradului de incertitudine sau
nedeterminare dintr-un sistem. Entropia informațională, E, este dependentă
direct de numărul maxim de stări posibile ale sistemului.

Gradul de organizare a sistemului este direct proporțional cu cantitatea

de informație înmagazinată în sistem și invers proporțional cu entopia
informațională a sistemului.

Se numește entropie informațională sau entropie Shannon al unui

eveniment A, mărimea
n
E=En ( p 1 , p2 , ⋯ , pn ) =−∑ pi log 2 pi
i=1

E, reprezintă cantitatea medie de informație obținută prin efectuarea

experimentului cu n rezultate posibile.

Entropia E devine maximă (dezordine informațională maximă), dacă

probabilitățile devin egale.

De exemplu, pentru două stări echiprobabile, entropia informațională

este:

−1 1 1 1 1 1
E= log 2 −¿ log 2 =−2 ∙ log 2 =log 2 2=1 ¿.
2 2 2 2 2 2

Cantitatea de informație a unui experiment cu două rezultate egal probabile este

propusă de Shannon ca unitate de măsură elementară și a propus denumirea de
binary digit (bit).

Expresia Shannon este destul de complicată. Hartli folosește o expresie

mai simplă, un caz particular al formulei Shannon, când obiectul se poate afla în
una din “n” stări şi fiecare din această stare poate avea loc cu aceiaşi
probabilitate (deci probabilitățile sunt egale). Atunci cantitatea de informaţie
poate fi exprimată ca:
I =log2 n
Dacă obiectul se poate afla în una din două stări egalprobabile, atunci
cantitatea de informaţie din comunicarea ce determină starea obiectului este
egală cu 1 și are mărimea de 1bit

20
 Bitul (binar) este unitatea de măsură a informaţie şi reprezintă cantitatea
de informaţie cu ajutorul căreia se evidenţiază una din două stări egalprobabile
ale obiectului. D
Deci informația se poate măsura.
Unitatea de măsură pentru informaţie este o informaţie elementară şi se
numeşte BIT.
Bit-ul (binay digit – cifră binară) (prescurtat: b) reprezintă cea mai
mica unitate de date ce poate fi reprezentată şi prelucrată de calculator.
Exemple de calcul al cantității de informație pentru diverse evenimente:
- în cazul unui eveniment cu 8 stări, cantitatea de informație eliberată
este
I =log2 8=3 biți
în cazul unui eveniment cu 16 stări, cantitatea de informație eliberată
este
I =log2 16=4 biți
în cazul unui eveniment cu 256 stări, cantitatea de informație eliberată
este
8
I =log2 256=log 2 2 =8 biți

O succeșiune de 8 biti formează un BYTE (B) sau OCTET (O), cea

mai mică unitate de date ce poate fi prelucrată şi reprezentată de câtre memoria
unui sistem de calcul.
Într-un bait poate fi păstrat un singur caracter. Baitul este cea mai mică
cantitate de informaţie ce are un sens determinat și prin care se poate măsura
capacitatea memoriei (deci, unitatea de măsură pentru memorie)
Multiplii bit- ului
1 Byte (1Octet) = 8 Bit
1KB (KiloByte) = 210 Bytes = 1024 Bytes
1MB (MegaByte) = 220 Bytes = 1024 KB = 1.048.576 Bytes
1GB (GigaByte) = 230 Bytes = 1024 MB = 1.073.741.824 Bytes
1TB (TerraByte) = 240 Bytes = 1024 GB…
1PB (PetaByte) = 250 Bytes = 1024 TB…
1EB (ExaByte). =260 Bytes = 1024 PB…
1YB (YotaByte) = 270Bytes = 1024 EB…
1ZB (ZetaByte) = = 280Bytes = 1024 YB…

21
 1.5.3. Codificarea informaţiei

Informaţiile se reprezintă în calculatoarele numerice în formă discretă. Pentru

aceasta mesajele originale sunt supuse unei transformări numite codificare.
Codificarea constă în punerea în corespondenţă a fiecărui element sau grup de
elemente ale mesajului unui număr, astfel ca elementele sau grupurile de
elemente diferite să fie reprezentate prin numere diferite. Dacă mesajul în cauză
este de tip text, atunci ca elemente servesc caracterele acestuia. Operaţia inversă
codificării se numeşte decodificare.
În caz general pentru codificare în loc de numere reprezentate prin cifre
pot fi folosite şi combinaţii de alte semne elementare discrete. Semn se numeşte
fiecare element al unei mulţimi finite. O mulţime de semne ordonate liniar se
numeşte alfabet. Ca exemplu de alfabete pot servi: alfabetul cifrelor zecimale (0,
1, 2, …,9); alfabetul literelor latine (A, a, B , b, …, z).
Sistemul de corespondențe între mesaje şi combinaţiile de simboluri, cu
ajutorul cărora aceste mesaje pot fi codate şi supuse operării, e numit cod.
Fiecare combinaţie de semne, utilizată pentru reprezentarea unui element sau
grup de elemente al mesajului discret, se numeşte cuvânt de cod. Semnele
elementare, din care se formează cuvintele de cod, se numesc elemente de cod.
Numărul b al tipurilor de elemente, utilizate la crearea cuvintelor de cod
este numit baza codului. În codul cu baza 2 (b = 2), denumit şi cod binar,
elemente de cod sunt cifrele „0” şi „1” (biți). Numărul n de elemente într-un
cuvânt de cod determină lungimea cuvântului. Codurile, la care toate cuvintele
de cod au aceeaşi lungime, se numesc uniforme, iar în caz contrar – neuniforme
(de exemplu– codul Morse). Pentru codurile uniforme se foloseşte şi noţiunea
„lungimea codului” ca sinonim al noţiunii „lungimea cuvântului”. Numărul N de
cuvinte de cod posibile diferite determină volumul sau puterea codului. Puterea
N a unui cod uniform cu baza b şi lungimea n, este, evident, N=bn

22
 CAPITOLUL 2. CALCULATORUL ELECTRONIC.
DEFINIRE. CLASE DE CALCULATOARE
2.1. Definiții
Calculatoarele joacă un rol din ce în ce mai mare și aproape
indispensabil în viața de zi cu zi. Sunt folosite în afaceri, medii de producție,
acasă, în birouri guvernamentale și organizații non-profit. Școlile folosesc
calculatoarele pentru predare și pentru a înregistra datele elevilor. Spitalele
folosesc calculatoarele pentru a păstra datele pacienților și pentru a le așigura
îngrijirile medicale în funcție de acestea.
În plus. față de aceste tipuri de calculatoare, există multe tipuri
personalizate de calculatoare proiectate pentru scopuri precise. Calculatoarele
modificâte pot fi integrate în echipamente precum: televizoare, case de marcât,
sisteme audio sau alte echipamente electronice. Pot fi implementate chiar și în
dispozitive precum mașini de gătit și frigidere, folosite în automobile și avioane.

Definiția1.
Calculatoarele reprezintă o colectie de componente foarte complexe și
dispozitive adiacente (periferice), toate lucrând împreună în realizarea unei
sarcini.
Calculatoarele sunt maşini de prelucrat date și informaţii.
Tehnologia informatiei (IT) reprezinta normele şi procedurile de corelare,
memorare, transmitere şi prelucrare a datelor, in vederea obtinerii rezultatelor
scontate, cu ajutorul calculatorului electronic.
Altfel spus, Tehnologia Informatiei reprezintă ansamblul format din hardware,
software şi tehnicile de transmitere (comunicare) a datelor.

Definiția 2.
Un calculator, numit și sistem de calcul, computer sau ordinator, este o
mașină de prelucrat date și informații conform unei liste de instrucțiuni numită
program.
În zilele noastre calculatoarele se construiesc în mare majoritate din
componente electronice și de aceea cuvântul „calculator” înseamnă de obicei
un calculator electronic. Calculatoarele care sunt programabile liber și pot, cel
puțin în principiu, prelucra orice fel de date sau informații se numesc universale
(engleză general purpose, pentru scopuri generale). Calculatoarele actuale nu
sunt doar mașini de prelucrat informații, ci și dispozitive care
facilitează comunicația între doi sau mai mulți utilizatori, de exemplu sub

23
formă de numere, text, imagini, sunet sau video sau chiar toate deodată
(multimedia)2.

Definiție 3
Un calculator digital (numeric) reprezintă un sistem ierarhic format din
subsisteme care interacționează până la nivelul componentelor electronice din
care este construit fizic.

Definiția 4.
Un calculator digital este un sistem electronic destinat automatizării
calculelor pentru informația discretă, pe baza unor algoritmi și unor programe.

Definiție 5.
Un calculator digital este o reuniune între ansamblul de
echipamente fizice care constituie HARDWARE-ul, ansamblul de
microprograme care constituie FIRMWARE-ul şi ansamblul de programe
care constituie SOFTWARE-ul, ce permite prelucrarea logică şi aritmetică
a informaţiei discrete la o viteză foarte mare (de ordinul miliardelor de
operaţii pe secundă) în conformitate cu algoritmii daţi.

Definiție 6.
Un calculator digital reprezintă un automat finit, adică un sistem cu
stare finită (în urma prelucrărilor, se obțin rezultate și procesul de calcul
automat se oprește) care prelucrează informație discretă cu o viteză foarte
mare în conformitate cu algoritmi special creați.
O definiție unică și unitară a noțiunii de calculator este imposibilă,
datorită numărului mare de entități numite calculator, dar se pot distinge câteva
trăsături specifice tuturor calculatoarelor:
- informația este discretă, datele sunt numerice, codificabile binar;
- prelucrările sunt complet automatizate;
- prelucrarea se face în conformitate cu algoritmi specifici;
- viteza prelucrărilor este foarte mare
- natura prelucrărilor este aritmetică și logică

Oricât de familiari am fi cu modalitatea de lucru a computerelor, este

practic imposibil să înţelegem viteza incredibilă la care acestea operează.

2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Calculator

24
 Tabelul de mai jos prezintă diferențele între vitezele unor operațiuni din
lumea reală:

Nanosecundă Microsecundă Milisecundă

1ns=1/1 000 000 000 s 1 μs=¿ 1/1 000 000 1 ms = 1/1000 s
s
1. un ciclu instrucțiune Viteza luminii : Viteza de reacție
(fetch/execute) – 10ns 300m/ μs umană: 300 ms
2. Funcționarea unei Linie de scan TV: Cadru TV: 20ms
porți logice – 15ns 60 μs
Acces la memoria Întrerupere: 2-10 μs Acces la harddisk:
SRAM -15 ns 10ms
Scânteie motor: 10 μs O rotație completă
a motorului la o
mașină cu
3000rpm: 20ms
Tabelul 2. Exemple de activităţi şi viteza asociată acestora

2.2. Domenii de utilizare ale calculatoarelor electronice.

Domeniile de folosire ale calculatoarelor sunt foarte diverse. Practic,

alculatorul, sub diverse forme, a pătruns în toate domeniile activității umane.
Principalele domenii de utilizare sunt:
 Domeniul afacerilor și comerțului
 Domeniul învățământului
 Acasă
 Guvern (urmărirea activității ministerelor, activitate fiscal, etc)
 Domeniul organizațiilor nonprofit
 Domeniul comunicațiilor
 Domeniul industriei
 Comerț
 Automobile
 Domeniul sănătății
 Redactarea de scrisori, anunţuri, documentaţii, cărţi, etc;

25
  Asistarea activităţii de proiectare în diferite domenii;
 Etc.
O clasificare pe tipuri de activități este:
Activităţi productive

 birotică
 logistică, administrarea depozitelor, aprovizionare
 producţie
 planificare
 activităţi de creaţie
 circulaţia banilor
 comerţ electronic
 dispozitive comandate de calculator

Activităţi din viața de zi cu zi, pentru rezolvarea eficientă a sarcinilor:

întocmirea corespondenţei

întocmirea formularelor de lucru

întocmirea prezentărilor

contabilitatea

calculul costurilor

statistica şi verificarea

administrarea clienţilor, adreselor

urmărirea termenelor

corespondenţa electronică (e-mail) şi multe altele

Activități de Educaţie și informare

programe de învăţare, e-learning

programe de prezentare
enciclopedii (pe CD, on-line), dicţionare
info-kiosk-uri, info-terminale
Internetul ca sursă de informaţii şi cunoaştere

26
Activități de Uz personal

informare
divertisment
card-uri (inclusiv ID)
navigare Internet
foto

Domenii diverse

medicină
ştiinţă
transporturi
comunicaţii
robotică

2.3. Clase de calculatoare

Fiecare tip de calculator a fost proiectat cu un scop precis. Există mai

multe clase de calculatoare disponibile:

1. Supercomputere.
Reprezintă cel mai puternic, rapid, complex şi scump tip de calculator,
capabil să efectueze calcule deosebit de complexe în timp foarte scurt. Sunt
construite din mii sau chiar zeci de mii de servere, cu sute de mii de procesoare
și milioane de unități de procesare. Puterea lor de calcul începe de la ordinul
zecilor de Teraflopi (1012 operații în virgulă mobilă pe secundă) și ajunge în ziua
de astăzi până la ordinul sutelor de Petaflopi (10 15 operații în virgulă mobilă pe
secundă).
202 dintre cele mai puternice 500 de super-calculatoare din lume se
găsesc în prezent în China, potrivit clasamentului TOP500
(www.top500.org ). Cel mai puternic super-calculator din lume, Sunway
TaihuLight, are o performanţă de calcul de 93 petaflopi (93.000 de triliarde
de operaţiuni pe secundă). China lucrează în prezent la un prototip de "super
super-calculator", denumit 'Exascale', care ar urma să fie lansat în vara lui
2018 şi ar urma să fie primul sistem capabil să efectueze un cvintilion (un
miliard de miliarde) de calcule pe secundă. 

27
- Sunt utilizate pentru prognoză meteo și cercetare în climatologie, proiectarea
avioanelor, reactoare nucleare, simularea evoluției universului, NASA,
inteligență artificială, codificarea și protecția datelor, cercetări în biologie, etc;
- Necesită instalaţii speciale de ventilaţie şi alimentare cu energie electrică;
În anul 2011 Universitatea de vest din Timişoara a inaugurat Laboratorul de
Calcul de Înaltă Performanţă în cadrul căruia a achiziţionat un supercalculator
IBM BlueGene/P cu o putere de calcul de 13 teraflops
Departamentul de Energie din cadrul Guvernului Statelor Unite a
dezvăluit în în iunie 2018 că a realizat cel mai rapid supercomputer din lume.
Acesta este intitulat Summit și reprezintă creația celor de la IBM. Când
lucrează la putere maximă, micuțul este capabil de o putere de calcul de 200
petaflops.

2. Mainframe-uri.
Sunt calculatoare mari centralizate, de mari dimensiuni, amplasate în medii
controlate de temperatură, praf și umiditate. Aceste calculatoare suportă
prelucrări de date și calcule specializate pentru mii de utilizatori și volume foarte
mari de informație.
- folosit de câtre instituții guvernamentale, bănci, spitale, companii aeriene,
tranzacții financiare
- necesită instalaţii speciale de ventilaţie
- au o viteză de lucru foarte mare
- administreaza un volum foarte mare de date

3. Minicalculatoarele sau stații de lucru.

28
 Sunt folosite în automatizări industriale, controlul roboților, prelucrări
comerciale, științifice, etc. Suportă până la 50 de utilizatori simultan și are
memorie RAM foarte mare.
Sunt calculatoare cu putere mare folosite pentru ca servere în rețea sau
pentru afaceri. Sunt proiectate pentru aplicații particulare, de nivel înalt cum ar fi
programele de inginerie gen CAD (Computer Aided Deșign), etc. Stațiile de
lucru sunt folosite în proiectarea de grafica 3-D, animație video și simularea
realității virtuale. Pot fi de asemenea folosite ca și stații de gestiune pentru
telecomunicații sau echipament medical. La fel ca în cazul serverelor, stațiile de
lucru au mai multe procesoare, cantități mari de RAM și mai multe hard disk-uri
de capacitate mare, care sunt foarte rapide. Stațiile de lucru au capabilități foarte
avansate de grafică și un monitor mare sau mai multe monitoare

4. Servere.
Sunt calculatoare utilizate pentru coordonarea rețelelor de calculatoare.
Serverele sunt calculatoare de înaltă performanță folosite în afaceri și în alte
organizații.
Componentele hardware ale unui server sunt optimizate pentru a
răspunde prompt cererilor multiple din rețea. Serverele au mai multe procesoare,
volum mare de memorie RAM și multiple harddisk-uri de capacitate mare care
asigură viteză foarte mare de citire a datelor.
Serverele conțin piese dublate, sau redundante pentru a așigura
funcționarea cpntinuă, chiar dacă unul dintre acestea se defectează. La intervale
regulate se face backup automat și manual pentru date. Serverele sunt de obicei
tinute in zone securizate unde accesul este controlat.
Deoarece un server este folosit, de exemplu, ca și sistem de stocare și nu
ca dispozitiv folosit zilnic de către utilizatori, poate să nu dispună de un monitor
sau o tastatură, sau poate să împartă un monitor și o tastaură cu alte sisteme.
Serviciile care se intâlnesc de obicei la un server includ stocare de fișiere,
stocare de email, pagini web, partajarea imprimantelor și altele.
− Furnizează fișiere și servicii altor sisteme de calcul dintr-o rețea.
− Rulează programe specializate și sunt de obicei dedicate executării a doar una
sau două funcții.
− Proiectate pentru o înaltă fiabilitate și o rată de defectare foarte mică.
− Funcționează continuu fiind oprite sau repornite doar pentru instalarea unor
componente sau programe noi.
− Proiectate pentru a transfera date la viteze mari.
− Sisteme de calcul mult mai scumpe decât cele desktop.

29
Server Intel sr2500albrpr

5. Calculatoare de birou, sau microcalculatoare sau calculatoare personale

(PC).
Calculatoarele de birou sunt folosite pentru a rula aplicații cum ar fi
editarea de text, editarea de tabele, aplicații în rețea, cum ar fi email-ul sau
navigarea pe web.
− Folosite de obicei în întreprinderi mici, birouri diverse, școli sau acasă
− Sunt proiectate să proceseze rapid date și includ aproape întotdeauna
capacitatea de a reda conținut multimedia
− Există două mari categorii de calculatoare pentru uz personal:
Microcalculatoare compatibile IBM PC și microcalculatoare compatibile Apple
Macintosh.
Aceste tipuri de calculatoare pot fi:

a) Computere desktop
Sunt folosite pentru a rula aplicații cum ar fi editarea de text, editarea de
tabele, aplicații în rețea, cum ar fi email-ul sau navigarea pe web.
- Au carcasă verticală sau orizontală.
Pot fi de trei categorii:
- cu monitorul, mouse-ul și tastatura separate de carcasă

30
 - All-in-One – cu monitorul, și carcasa (placa de bază, harddisc, etc)
împreună. Mouse-ul și tastatura separat.

- Mini PC-uri.
Au carcasa de dimensiuni foarte mici ( de exemplu: 135x36x16,5 mm).
Procesoare cu 4 nuclee, frecvența 1,5 – 2,0 GHz, placa video integrată, etc.

Mini PC ASUS VivoStick TS10-B002D cu procesor Intel® Atom ™ x5-Z8350

1.44 GHz, 2GB, 32GB eMMC, Intel® HD Graphics, Bluetooth, Wi-
FI, Microsoft Windows 10,

Mini PC: 103x39,3x144 mm, Intel Quadcore 1.83ghz ,4gb ddr3,32gb ssd, etc.

31
Mini PC ASUS VivoMini UN65U-M005M cu procesor Intel® Core™ i3-7100U
2.40 GHz, Kaby Lake, 4GB, 128GB SSD, Intel HD Graphics 620, dimensiuni:
131x131x52 mm

b). Laptopurile / Notebook PC;

− Sunt mici și destul de ușoare pentru a putea fi ținute pe genunchi.
− Sunt complete și includ majoritatea componentelor unui desktop; dispun de un
acumulator și un încărcător ce se conectează la priză.
− Principalul avantaj este portabilitatea și consumul redus de energie electrică,
fiind astfel o alternativă mai „verde” decât desktopul.
− Pentru extinderea funcționalităților pot fi achiziționate unele accesorii.
– Puteți cumpăra un notebook din ambele categorii fie PC fie Mac (Apple)

c) Netbook-urile;
− Similar unui notebook dar este mai mic și mai ieftin.
− De cele mai multe ori un netbook are performanțe mai slabe iar capacitatea de
stocare, monitorul și tastatura sunt mai mici.
− Majoritatea nu includ toate porturile standard și nici unitate optică.
− Ele se bazează în principiu pe internet (Cloud) pentru gestionarea fișierelor și
programelor, capacitatea lor de stocare și procesare fiind redusă.
− Proiectate pentru cei care doresc doar comunicații fără fir și acces la internet
dar nu și stocare locală a datelor.
- au autonomie mare: 8-10- 12 ore. Ecanul are 7-12 inch

32
6. Dispozitive portabile. Cele mai importante sunt

a. Tablet PC
− Utilizate prin intermediul unui ecran tactil.
− Textul poate fi introdus cu ajutorul unei tastaturi virtuale
− Pentru a selecta un element, acesta trebuie atins cu degetul, cu un creion
digital numit Stylus sau utilizând un alt dispozitiv de indicare.
− La majoritatea tabletelor se pot conecta dispozitive periferice.
− Ușoare și ultraportabile.
− Sunt relativ scumpe, fragile și doar câteva includ unități optice.
– Pot fi incomode în cazul unei utilizări de lungă durată.

b. PC-ul de buzunar

33
Este un dispozitiv special pentru calcule simple, sau pentru calcule științifice,
mai complexe, de matematică, statistică. Poate avea două opțiuni:
- calculator normal, simplu cu cele patru operații, procent, radical de ordinul 2,
memorie.
- calculator științific, capabil de calcule matematice complexe și calcule
statistice. Coate fi programabil.
Este utilizat de economiști, contabili, ingineri, etc

c. Personal Digital Asistent (PDA)

Computere de mână sau dispozitive mobile

− Dispozitiv de calcul portabil care încape în palmă.
− Pot fi folosite pentru organizarea activităților (PDA) fotografiere, filmare,
descărcarea și redarea de muzică, filme și cărți electronice (eBooks), navigarea
pe web sau pentru efectuarea altor activități specifice calculatoarelor.
− Telefoanele inteligente sunt dispozitive mobile care pot efectua, în plus, și
apeluri telefonice și pot primi sau trimite mesaje vocale sau text.
− Ele vin dotate cu o memorie de sistem integrată dar unele oferă și posibilitatea
utilizării uneori carduri de memorie externă.
− Majoritatea modelelor încorporează ecrane tactile precum și opțiunea de
conectare și sincronizare a datelor cu un computer personal.

d. Dispozitive pentru jocuri

În prezent, există trei tipuri majore de accesorii pentru jocuri: gamepad-
uri, volane şi joystick-uri,

34
GamePad Joystick GamePad

Gamepad-uri pentru jocuri

Un gamepad este un accesoriu util pentru cei care se joacă titluri de strategie sau
orice alt joc care presupune apăsarea a multe butoane şi folosirea unor
combinaţii diversificate pentru diverse acţiuni. Tipuri:
- Serioux SRXJ-03;
- Genius Maxfire Grandias 12V;
- Thrustmaster Dual Trigger 3-in-1,
- Logitech F710

Joystick-uri pentru jocuri. Cele mai utilizate sunt:

- Gembird JSK-420,
- Speedlink Dark Tornado Flight Stick,
- Speedlink Black Widow Flight Stick,

Volane pentru jocuri.

35
- Genius Speed Wheel 5 Pro;
- Thrustmaster Universal Challenge;
- Thrustmaster TH-2960697.

e. Smartphone-ul,
Este un telefon mobil multifuncţional. Are sistem de operare ce permite
instalarea aplicațiilor și conectarea cu alte dispozitive. Dispune şi de o
minitastatură.

f. iPhon-ul.
“iPhone” semnifică linia de „telefoane deştepte” cu funcţie de navigare
pe internet şi redare multimedia, concepute şi puse în vânzare de către Apple
Inc. şi lansate în anul 2007. iPhone-ul are funcţii precum cameră foto / video,
redare media precum un iPod Touch şi aplicaţii pentru e-mail, navigare pe
internet şi conectivitate Wi-Fi. Interfaţa utilizatorului se bazează pe ecranul
multi-touch al iPhone-ului, care include o tastatură virtuală QWERTY.
Aplicaţiile pe care iPhone-ul le foloseşte sunt disponibile în magazinul de
aplicaţii din cadrul programului.

g. Playere multimedia
Sunt folosite pentru a stoca și a rula muzică, videoclipuri, fotografii.
Dispozitivul numit MP3 Player sau Player Audio Digital:
− Stochează, organizează și redă fișiere audio.
− MP3 este un format de fișier audio recunoscut de către player.
− Un dispozitiv de redare multimedia (media player) permite vizualizarea
diferitelor fișiere media: filme, videoclipuri sau cărți electronice.
− Redau fișiere audio, video, imagini, text și pot face căutări în internet.
− Unele permit instalarea de jocuri și pot oferii conexiuni fără fir (WiFi).
Avantajul cheie al calculatoarelor portabile este că informația și
serviciile sunt disponibile imediat, aproape oriunde. De exemplu, telefoanele
mobile au integrate agende telefonice pentru salvarea contactelor și a numerelor
de telefon, aplicații de redare video și sunte, aplicații șimple pentru grafica și
text, etc. PDA-urile sunt disponibile cu telefon, browser de web, email și alte
aplicații software integrate.
Funcțiile acestor dispozitive portabile individuale pot fi combinate intr-
un dispozitiv multifunctional. Dispozitivul multifunctional poate combina un
PDA, telefon mobil, camera digitala, player de muzică, player video etc. Poate
furniza acces la Internet și capabilități de conectare la rețele wireless, 3G, 4G,
etc.

36
Player audio Player audio / video

h) Cititoare de cărți electronice (eReaders)

Are următoarele caracteristici:
− Dispozitiv de calcul portabil ce permite descărcarea și vizualizarea variantelor
electronice ale unor publicații.
− Utilizează de obicei o tehnologie de afișare, foarte economică și prietenoasă cu
ochii, care se aseamănă hârtiei tipărite ca și experiență în timpul lecturii și care
este numită e-ink.
− Multe edituri oferă opțiunea alăturării la clubul lor online pentru a putea
cumpăra cărți în format electronic.
− Unele dispozitive de acest gen au caracteristici similare tabletelor.
− Uneori pot fi găsite programe pentru citirea cărților electronice și pe alte
dispozitive de calcul.

37
Card Reader Cititor de carduri de sănătate Cititor de carduri magnetice

7. Calculatoarele generației 6.
Calculatoarele viitorului sau calculatoarele de generația a 6 a, se vor
baza pe tehnologii de calcul și stocare moleculare și pe transmiterea datelor
prin intermediul fotonilor, de aproape 20 de ori mai rapizi decât electronii,
care stau la baza tehnologiilor informatice de astăzi.
Există unele aplicaţii ale celei de-a şasea generaţii de calculatoare care
sunt deja utilizate astăzi, cum ar fi recunoaşterea vorbirii, sistemele biometrice
(recunoaşterea amprentei, a vocii), etc. Procesarea moleculară şi cuantică
precum şi nanotehnologiile vor modifica tehnologiile implicate în funcţionarea
calculatoarelor în viitorii ani.
Scopul principal al celei de-a şasea generaţii de calculatoare este cel de a
dezvolta echipamente capabile să răspundă limbajului natural uman şi să fie
capabile de învăţare şi organizare proprie.
Caracteristica principală a acestor calculatoare este trecerea de la prelucrarea
datelor la prelucrarea informaţiilor.
Funcţiile de bază ale noii generaţii de calculatoare sunt:
- interfaţa inteligentă între om şi calculator. Se urmăreşte implementarea unor
funcţii similare celor umane (auz, văz, folosirea limbajului natural) prin

38
mecanisme de recunoaşterea formelor, exprimare prin imagini şi studiul
limbajului natural (directie importantă a inteligenţei artificiale).
- gestiunea cunoştinţelor: cunoştinţele trebuie să poată fi memorate sub forme
care să permită un acces optim la bazele de cunoştinţe (asociativ) şi întreţinerea
bazei de cunoştinţe prin introducerea de cunoştinţe noi, eliminarea
inconsistenţelor, învăţare de cunoştinţe (proprie inteligenţei artificiale).
- realizarea de inferenţe (deducţii) şi predicţii. Acestor acţiuni, similare
gândirii umane, li se poate asocia în mod cert atributul de „inteligent”.
Problemele de inteligenţă artificială se vor rezolva uzual folosind bazele de
cunoştinţe asupra cărora se aplică regulile de deducţie. Se folosesc metode şi
tehnici care permit generarea automată a unor programe şi testarea corectitudinii
programelor. Omul va fi asistat în obţinerea de cunoştinţe noi prin simularea
unor situaţii concrete, necunoscute încă. Aceste tipuri de probleme sunt foarte
complexe şi necesită instrumente de abordare adecvate: programare logică,
metode de programare euristice care să furnizeze soluţii bune (chiar dacă nu
optime) într-un timp scurt. Tehnicile enumerate mai sus, care permit găsirea
soluţiei întrun spaţiu de căutare de dimensiuni foarte mari, sunt dezvoltate de
asemenea în cadrul inteligenţei artificiale. Un caz special de deducţie este
predicţia (prevederea unor evoluţii pe baza anumitor cunoştinţe date), care se
implementează folosind mecanisme ce încearcă să simuleze funcţionarea
creierului uman prin intermediul reţelelor neuronale. O altă tehnică inspirată
biologie în inteligenţa artificială o constituie algoritmii genetici, care au
caracteristici de adaptabilitate la context, similară cu adaptarea la mediu a
populaţiilor biologice

39
 CAPITOLUL 3. STRUCTURA GENERALA A UNUI
SISTEM ELECTRONIC DE CALCUL

3.1. Definirea structurală a sistemului Electronic de

Calcul

Un SISTEM ELECTRONIC DE CALCUL (SEC) este un ansamblu

de componente HARDWARE (dispozitive fizice) şi componente
SOFTWARE (programe) care permit soluţionarea unor probleme a căror
rezolvare se poate descrise sub forma unui algoritm.
Sistemul de calcul reprezintă ansamblu COMPONENTELOR FIZICE
(HARDWARE), AL COMPONENTELOR LOGICE (SOFTWARE) şi al
personalului care se ocupă cu proiectarea, programarea, operarea şi întreţinerea
sistemului, acţionând în interdependenţă în scopul prelucrării informaţiilor.
Sistemele de calcul, în forma generală calculatoarele, se împart în trei categorii:

1. Calculatoare Numerice
Sunt sisteme de calcul care primesc, prelucreaza si transmit date,
respectiv informatii, codificate sub forma numerica binara;

40
2. Calculatoare Analogice
Sunt sisteme de calcul reprezentate printr-un sistem fizic în care pot fi
stabilite relatii matematice dinainte prescrise, între variabilele continue ale
sistemului fizic. Variabilele pot fi de orice natură fizică măsurabilă: lungime,
presiune, temperatură, masă, tensiune etc.;
3. Calculatoare Hibride
Constau în cuplarea unui calculator analogic cu un calculator numeric,
comunicarea între cele doua facându-se prin intermediul convertoarelor analog-
numerice si numericanalogice.
Calculatorul reprezintă un sistem electronic (ansamblu de dispozitive şi
circuite diverse) complex care prelucrează datele introduse într-o formă
prestabilită, efectuează diverse operaţii asupra acestora şi furnizează rezultatele
obţinute (fig. 3.1)

Fig. 3.1. Fluxul Date –Program- Rezultate

Calculatorul este un Sistem de Prelucrare Automată a Datelor

(SPAD)
Observație.
Se vor utiliza termenii :
- Citire pentru operaţia de introducere (de intrare) de la tastatură a datelor
iniţiale ale unei probleme;
- Scriere pentru operaţia de afişare (de ieşire) a rezultatelor obţinute.
În cazul în care utilizatorul doreşte să rezolve o problemă cu ajutorul
calculatorului, informaţia de intrare (furnizată calculatorului de către utilizator)
va consta din datele iniţiale ale problemei de rezolvat şi dintr-un program (numit
program sursă).
În programul sursă utilizatorul implementează (traduce) într-un limbaj
de programare un algoritm (pașii logici care se aplică datelor de intrare pentru
a obţine rezultatele).
Datele de intrare și Informația de ieșire (rezultatul) sunt prezentate într-o
forma externă, accesibilă omului (numere, text, grafică). În vederea prelucrării,
datele de intrare vor fi transformate de către calculator într-o forma internă,
binară.
Principalele avantaje ale folosirii calculatorului constau în:

41
  viteza mare de efectuare a operaţiilor;
 capacitatea extinsă de prelucrare şi memorare a informaţiei.
Construcţia unui calculator, la un moment dat, este determinată de
tehnologia existentă la momentul respectiv, de domeniul de aplicaţie, de costul
echipamentului şi de performanţele cerute. Deși tehnologiile de realizare ale
sisteme lor de calcul au evoluat rapid în ultimii ani, sistemele de calcul,
indiferent de model, serie sau generaţie, au caracteristici comune. Cunoaşterea
acestor caracteristici uşurează procesul de înţelegere şi învăţare a modului de
funcţionare şi de utilizare a calculatorului.
În cadrul structurii sistemelor de calcul trebuie să studiem:
a) Structura fizică a Sistemului Electronic de Calcul, numită și componenta
Hardware a SEC
b) Structura logică a SEC, numită și componenta Software a SEC.
Între cele două structuri există o relație intrinsecă, reprezentată în figura
3.2:

Fig.3.2. Echipamentul de calcul ca un sistem hardware-software

3.2. Structura de bază a unui calculator numeric

Din punct de vedere fizic, construcția calculatoarelor s-a dezvoltat pe

două tipuri de arhitecturi:
1. Arhitectura von Neumann
2. Arhitectura Harvard

3.2.1. Arhitectura von Neumann

42
 Arhitectura von Neumann este una din arhitecturile posibile (cuprinzând
conceptele constructive de bază) ale calculatoarelor numerice, arhitectură care
are în centrul ei o unitate centrală de procesare (în engleză: CPU) și o unitate
separată de memorare (în care se stochează atât date cât și instrucțiuni). Datează
din anii 19403.

Numele provine de la John von Neumann, un renumit matematician și

pionier al informaticii american de origine austro-ungar evreu, primul care a
stabilit (în scris, în lucrarea „Discurs preliminar asupra proiectării logice a unui
instrument de calcul electronic”, împreună cu Arthur W. Burks și Hermann H.
Goldstine) cerințele pentru un calculator electronic de uz general (general
purpose). Arhitectura s-a înrădăcinat, iar majoritatea calculatoarelor construite
până acum au avut și au această arhitectură.

Arhitectura Von Neumann este un sistem de calcul monoprocesor prin

care datele iniţiale ce se supun prelucrării şi programul constituit din instrucţiuni
se introduc în sistemul de calcul prin intermediul unor dispozitive periferice de
intrare (IP).

Prin intermediul canalelor de intrare/ieşire atât datele, cât şi

instrucţiunile programului sunt transferate în memoria internă a sistemului de
calcul, sub formă binară, în locaţii identificabile prin adresele la care au fost
memorate (şi nu prin conţinutul acestora).

Consta dintr-o singură unitate de procesare și o singură memorie. În

memorie coexistă atât date cât și instrucțiuni, iar programul se poate
automodifica.
Structura unui calculator von Neumann este prezentată în fig.

3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Arhitectură_von_Neumann

43
 Unitățile fundamentale ale modelului Von Neumann

La baza modelului von Neumann stau 5 principii:

1) Informația din calculatorul digital este codificată binar, adică este
reprezentaă prin cifre binare numite biți (0, sau 1). Gruparea biților se face
astfel:
8 biți = 1 byte (1 octet);
16 biți = 1 semicuvânt (2 byte)
32 biți = 1 cuvânt (4 byte)
64 biți = dublucuvânt (8 byte)
Un cuvânt poate reprezenta o dată sau o instrucțiune

2) Diferența dintre cuvântul tip dată și cuvântul tip instrucțiune se face,

nu prin metoda de codificare, ci prin modul de utilizare. Ambele sunt înșiruiri de
biți (cifre 0 și 1) și nu se pot distinge. Diferențierea este dată de ordinea de
folosire în program

3) Cuvintele dată și comandă sunt depuse în locații de memorie

identificate prin adresa locației.
Fiecare locație de memorie memorează o dată sau o comandă. Operația
de citire din memorie extrage un cuvânt din memorie (de fapt o copie a
cuvântului)

44
Operația de scriere în memorie implică inserarea unui cuvânt nou la locația de
memorie adresată.

4) Algoritmul în execuție se reprezintă sub forma unei succesiuni de

cuvinte de comandă (comenzi sau instrucțiuni).
Fiecare cuvânt tip comandă decide natura operației executate, sau
funcția de executat și operanzii implicați în operația respectivă.
Orice instrucțiune cuprinde două câmpuri: codul operației (OPCODE)
și adresa locației

5) Efectuarea calculelor care corespund algoritmului problemei de

rezolvat se face prin execuția secvențială a instrucțiunilor din program.

Orice calculator digital, conform celor 5 principii, trebuie să conțină

următoarele cinci componente:
1) Un mediu de intrare, pentru preluarea datelor și instrucțiunilor și transferului
lor în memorie;
2) Un mediu de memorare, pentru stocarea temporară a datelor care se
prelucrează, instrucțiunilor programului și a rezultatelor prelucrării;
3) Un mediu de prelucrare, care să asigure funcțiile de prelucrare aritmetică și
logică necesare prelucrării datelor;
4) Un mediu de control, capabil să interpreteze instrucțiunile extrase din
memorie și să controleze și coordoneze procesul de automatizare și trasnfer al
calculelor;
5) Un mediu de ieșire, pentru extragerea rezultatelor;
Deci unitățile fizice necesare unui calculator digital sunt:
1) Unitatea de Intrare (UI – Input Unit)
2) Unitatea de Memorie (UM – Memory Unit)
3) Unitatea Aritmetică – Logică (UAL – ALU Arithmetic and Logic Unit)
4) Unitatea de Control (UC- Control Unit)
5) Unitatea de ieșire (UO – Output Unit)
Unitatea UAL împreună cu unitatea UC formează Unitatea
Centrală de Prelucrare (CPU – Central Processing Unit) sau Procesorul

45
 Structura de bază a unui calculator Von Neumann

3.2.2. Arhitectura Harvard

Arhitectura Harvard este o arhitectură a calculatoarelor caracterizată prin
stocarea separată a instrucțiunilor și datelor. Numele acestei arhitecturi provine
de la sistemul de calcul Harvard Mark I, ce stoca instrucțiunile pe 24 biți pe o
bandă perforată, iar datele în contoare electromecanice ce permiteau 23 de cifre 4.

Are următoarele caracteristici:

- Are o memorie de date si o memorie de program care sunt separate. Pot
construite cu tehnologii diferite (Flash, RAM, EPROM). Cele două blocuri de

4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Arhitectură_Harvard

46
memorie comunică cu Procesorul prin magistrale separate rezultând o
îmbunătățire a vitezei de calcul.
Memoria de instrucțiuni poate fi numai citită în timp de memoria de date
poate fi și citită, și scrisă, în funcție de instrucțiunea executată.
Fiecare bloc de memorie are propriul spațiu de adrese, ambele începând
de la valoarea 0
- Memoria de program nu poate fi modificata modificată. Nu suportă cod care sa
se auto-modifice
- Design-ul este mai complicat decât la arhitectura von Neumann, datorită
Hardware-ului in plus pentru cele doua magistrale
Arhitectura Harvard are avantajul că permite, pe aceeași perioadă de
ceas, citirea unei instrucțiuni simultan cu citirea/scrierea unei date.
Se utilizează în memoria cache a procesoarelor moderne.

Structura modelului Harvard

47
 3.2.3. Descrierea și funționarea modelului Von
Neumann
Din punct de vedere fizic, realizarea calculatoarelor numerice actuale, se
bazează, încă, pe modelul arhitectural Von Neumann, propus în 1947. Conforma
acestor principii, un calculator numeric trebuie să fie construit utilizând
următoarele 5 elemente:
1. un mediu de intrare, prin intermediul căruia să poată fi introdus un număr
practic nelimitat de date şi de instrucţiuni;
2. un mediu de memorare, unde să fie depuşi operanzii şi instrucţiunile (în
aceiaşi formă) şi de unde rezultatele să poată fi preluate în ordinea dorită;
3. un mediu de prelucrare, adică o secţiune de calcul care să fie capabilă să
execute operaţii aritmetice şi logice asupra datelor din memorie;
4. un mediu de ieşire, prin intermediul căruia să poată fi comunicat
utilizatorului un număr practic nelimitat de rezultate;
capabilă să interpreteze instrucţiunile citite din memorie şi pe baza
5. unitate de comandă și control a informaţiilor furnizate de către secţiunea de
calcul să fie capabilă să decidă între mai multe variante de desfăşurare a
operaţiilor.
Deci structura fundamentală a unui calculator digital, bazată pe cele 5
componente Von Neuman, trebuie să conțină:

1. Unitatea de Intrare (UI), Input Unit (IU), cu funcţie de citire.

Face legătura dintre calculator și mediul exterior, adică permite
introducerea datelor și programelor în mmoria de lucru.
Conține dispozitive de intrare (ex: tastatură, mouse, interfeţe de
proces, etc.).
Realizează conversia a informaţiei din format extern în cel intern. Din
punct de vedere logic, fluxul (informaţia) de intrare este un şir de caractere, din
exterior către memoria calculatorului. Din punct de vedere fizic, unitatea de
intrare implicită (standard) este tastatura calculatorului. Tot ca unităţi de intrare,
pot fi enumerate: mouse-ul, joystick-ul, scanner-ul (pentru introducerea
informaţiilor grafice), etc.
UI are două moduri de funcționare :
- funcționare directă. Este simplă, dar cu viteză de operare mică. Se utilizează
tastatura, mouse-ul, scanner-ul, microfonul, etc.
- funcționare indirectă. Este rapidă, dar datele trebuie pregătite. Se face prin
intermediul unor fișiere aflate în memoria externă, prin cititoare de carduri,
cititoare de bandă, cititoare de microfilme, etc.

48
2. Unitatea Logică-Aritmetică (ALU), Arithmetic and Logic Unit
Este utilizată pe parcursul execuţiei instrucţiunilor, pentru prelucrarea
datelor. Efectuează operaţii aritmetice (adunare, scădere, înmulţire, etc) şi logice
(conjuncţie, disjuncţie, disjuncţie exclusivă, etc).
Lucrează cu viteze foarte ridicate, cu performanțe și productivitate mare. Este
singura componentă care generează informație nouă (prin prelucrarea aritmetică
și logică a datelor).
3. Unitatea de Memorie (UM), Memory Unit (MU)
UM stochează date, informații și programe. Păstrează informația fără să
o altereze. Are următoarele funcții:
- scriere (adică înregistrarea în memorie a datelor – Write)
- memorare (conservare datelor pentru o perioadă de timp scurtă sau stocare-
pentru o perioadă îndelungată);
- citire (Extragere informație – Read )
Caracteristicile unei memorii sunt:
– Performanţa: timpul de acces (foarte mare), rata de transfer, etc.;
– Tipul fizic (tehnologia de realizare): semiconductoare, magnetic, optic,
magneto-optic, etc.;
– Unitatea de transfer: octetul, cuvântul, blocul;
– Capacitatea: dimensiunea cuvântului, numărul de cuvinte;
– Amplasarea: internă (principală), externă (secundară);
– Modul de acces: secvenţial, direct, aleator (random), asociativ;
– Organizarea;
– Caracteristici fizice: volatilă/nevolatilă (care se poate sterge/ care nu se poate
sterge), etc.
Memoria este organizată ca o structură ierarhică, pe nivele determinate
de apropierea de CPU
Principalele nivele ierarhice ale memoriei sunt:

a) Memoria principală, sau memoria primară sau memoria internă;

b) Memoria secundară, sau memoria externă

a) Unitatea de memorie internă.

Este volatilă și este numită memoria RAM - Random Acces Memory
sau memorie de lucru. Informaţia este înregistrată în memoria RAM
(RANDOM ACCES MEMORY).
Memoria internă este structurată pe două niveluri:
1. Memoria superoperativă (MSO), cu următoarele caracteristici:

49
– cea mai apropiată de procesor;
– capacitate mică;
– timp de acces foarte mic (de ordinul ns sau a zecilor de ns);
– stochează instrucţiunile curente aflate în execuţie, rezultatele intermediare şi
datele aferente programului în execuţie;
– viteza de lucru este comparabilă cu cea a CPU;
– resursă scumpă a calculatorului;
– în prezent CPU încorporează MSO;
– cea mai răspîndită MSO este memoria CACHE.

2. Memoria operativă (MO)

Are următoarele caracteristici :
- funcționare MO se bazează pe tehnica accesului aleator. Este memoria de lucru
de tip Random Acces Memory (RAM) ;
- păstrează temporar date, informații, programe ;
- conţine programul (sau programele în cazul multiprogramării) care se execută
şi datele aferente;
- capacitatea MO (de ordinul MB) este mai mare în comparaţie cu MSO;
- timpul de acces este mai mare;
- timpul necesar pentru accesarea oricărei locaţii de memorie este identic
indiferent de adresă;
- în prezent este realizată folosind tehnologia semiconductoare (memoriile
RAM, SRAM, DRAM).
Memoria RAM se prezintă ca o succesiune de octeţi (octet sau byte sau
locaţie de memorie). Un octet are 8 biţi. Bit-ul reprezintă unitatea elementară de
informaţie şi poate avea una din valorile: 0 sau 1.
UM se caracterizează prin :
1. Capacitate ;
2. Timp de acces

1. Capacitatea
Capacitatea unei memorii este dată de numărul de locaţii pe care aceasta
10
le conţine şi se măsoară în multiplii de 1024 (2 ). De exemplu, 1
Mbyte=1024Kbytes; 1Kbyte=1024bytes.
Numărul de ordine al unui octet în memorie se poate specifica printr-un
cod, numit adresă. Ordinea în care sunt adresate locaţiile de memorie nu este
impusă, memoria fiind un dispozitiv cu acces aleator la informaţie.

50
  În memoria de lucru se înregistrează două categorii de
informaţii:
Date - informaţii de prelucrat ; informația obținută în urma prelucrării
Programe - conţin descrierea (implementarea într-un limbaj de programare) a
acţiunilor care vor fi executate asupra datelor, în vederea prelucrării acestora.
În memoria internă este păstrată doar informaţia prelucrată la un
moment dat. Memoria internă are capacitate redusă; accesul la informaţia
pastrată în aceasta este extrem de rapid, iar datele nu sunt păstrate după
terminarea prelucrării (au un caracter temporar). Spunem că este volatilă

2. Timpul de acces.
Reprezintă intervalul de timp între momentul când se dă comanda de
citire şi momentul în care data este disponibilă. Defineşte viteza de lucru a
memoriei.
b) Memoria externă (secundară).
Este folosită pentru stocarea (păstrarea) pe perioadă îndelungată a
informației.
Este reprezentată, fizic, prin unităţile de discuri (discuri dure-harddisk,
discuri flexibile-floppy disk, discuri optice- CD-uri, DVD-uri, etc). Aceste
tipuri de MS diferă prin:
- principiul de funcționare;
- mediul de stocare;
- capacitate;
- viteză de transfer, etc.
Spre deosebire de memoria internă, memoria externă are capacitate mult
mai mare, datele înregistrate au caracter permanent, în dezavantajul unui timp de
acces la informaţie mic. Se conectează la placa de bază a pc-ului prin diverse
cabluri de date.

4. Unitatea de Ieșire (UI), Output Unit (OU)

UI asigură comunicarea între calculator și mediul exterior. Unitatea
de ieşire are funcţie de scriere, afişare.
Realizează conversia inversă, din formatul intern în cel extern, accesibil
omului.
Din punct de vedere fizic, unitatea de ieşire implicită (standard) este
monitorul calculatorului. Ca unităţi de ieşire într-un sistem de calcul, mai putem
enumera: imprimanta, plotter-ul, etc.

5. Unitatea de Control (UC) (Control Unit (CU))

51
 Reprezintă “creierul” calculatorului. Poate fi cablată sau
microprogramată.
Are următoarele roluri:
- UC stabileşte funcţia de bază curentă determinată din instrucţiunea
curentă aflată în execuţie şi din informaţia de stare primită de la subunităţile
implicate în execuţie.
- UC-ul implementează mecanismul fundamental de execuţie a unei
instrucţiuni:
– citeşte instrucţiunea curentă din memorie (fie din MO, fie din MSO);
– o decodifică (adică o interpretează) pentru a decide care este funcţia de
executat;
– activează semnalele de comandă necesare pentru realizarea funcţiei
– execută funcţia.
- supervizează acțiunile;
- monitorizează activitățile
- administrează funcționarea tuturor unităților componente ale
calculatorului, inclusive activitatea proprie.
- UC asigură automatizarea completă a procesului de calcul;
Este alcătuită din registre, numărătoare, divizoare de frecvenţă,
decodificatoare, etc.;
Unitatea de comandă-control (UCC) emite semnale de control către
celelalte dispozitive, controlează decodificarea şi executarea instrucţiunilor.
Unitatea Logică-Aritmetică (ALU)+ Unitatea de Control (UC) sunt
încorporate în același Chip numit CPU (Control Processor Unit) sau
Procesor (microprocesor).
De asemenea, în microprocesor sunt încorporate:
- Coprocesorul matematic – circuit integrat destinat realizării cu viteză sporită
a operaţiilor cu numere reale.
- Regiştri (memoria procesorului)- zone de stocare temporară a informaţiilor.
Exemplu. Registrul acumulator (Ac), reţine temporar rezultatul operaţiilor
efectuate de UAL, registrul ce conţine instrucţiunea pe durata în care este
decodificată/executată (RI), regiştri generali, etc.
- Memoria cache de nivel 3.
Microprocesorul și memoria internă RAM formează Unitatea
Centrală a SEC, cu rol de prelucrare a datelor din memoria internă şi
coordonarea activitatății tuturor componentelor fizice ale sistemuui de calcul.
Unitatea de interfaţă a magistralei (transferă datele la/de la
microprocesor).

52
Observație
Datele și programele sunt introduse în UM prin intermediul UI;
Transferul de date către UM este un proces lent care încetinește mult
activitatea CPU (ALU+UC). De aceea, actualmente, transferul datelor și
instrucțiunilor în UM se face printr-un circuit numit DMA (Direct Memory
Acces)

Este evidenţiat faptul că în memoria de lucru sunt stocate atât secvenţele

de instrucţiuni ce constituie programul, cât şi datele (de intrare, intermediare, de
ieşire). Prin secţiuni specifice calculatorul schimbă informaţie cu echipamentele
periferice care pot fi atât convenţionale (tastatură, ecran, imprimantă etc.), cât şi
de proces (traductoare şi elemente de execuţie).

Schimbul de informație între componente

Funcționarea calculatorului numeric Von Neumann are loc astfel:

- Datele de intrare și programele sunt introduse în calculator prin intermediul
Unității de Intrare;

53
- Unitatea de Intrare informează modulul DMA despre prezența
datelor/programelor la intrare;
- Modulul DMA informează Unitatea de Control despre prezența
datelor/programelor la intrare;
- Unitatea de Control dă comandă către DMA pentru a iniția transferul
de date/programe;
- DMA transmite comanda mai departe către Unitatea de Intrare;
- Unitatea de Intrare pornește transferul datelor/programelor către DMA;
- DMA înaintează datele/programele către Unitatea de Memorie;
- Analog se face transferul de date/rezultate între Unitatea de Memorie și Unitatea
de Ieșire, via DMA.

3.3. Calculatorul numeric (digital)

Calculatoarele digitale sunt echipamente complexe care conţin milioane

de componente electronice elementare.
Privit ca sistem, un calculator digital reprezintă un sistem ierarhic,
format din subsisteme diverse ce interacţionează între ele, până la subsistemul
cel mai de jos, cel al componentelor electronice.
Datorită complexității și variabilității noțiunii de calculator, nu există o
definiție unică a unui calculator numeric. Vom prezenta câteva

Definiție 1.
Un calculator numeric (digital) este un sistem de calcul destinat
prelucrării automatizate a datelor ,prin utilizarea algoritmilor.
Definiție 2.
Un calculator digital este un sistem cibernetic între subsistemul
echipamentelor fizice care constituie HARDWARE-ul, subsistemul de
microprograme care constituie FIRMWARE-ul şi subsistemul de programe care
constituie SOFTWARE-ul, sistem care permite prelucrarea aritmetică și logică
a informaţiei discrete la o viteză foarte mare (de ordinul milioanelor de operaţii
pe secundă) utilizând ALGORITMI de prelucrare.
Definiție 3.
Un calculator digital este un AUTOMAT FINIT, adică un sistem cu
stare finită care prelucrează cu o viteză foarte mare INFORMAŢIA
DISCRETĂ, în conformitate cu algoritmi impuşi de către programator.
În concluzie, un calculator numeric are următoarele
caracteristici:

54
 a) prelucrează date numerice discrete obținându-se informație
discretă;
Prin automat finit sau mașină cu un număr finit de stări
reprezintă un model compus din stări (stochează informații care reflectă
schimbările de la intrare până la starea actuală), tranziții (o schimbare de
stare bazată pe o condiție de ieșire) și acțiuni (activitatate care urmează să
fie executată la un moment dat. De exemplu: acțiunea de intrare într-o
stare, acțiunea de ieșire, acțiunea de tranziție, etc)
Prin date discrete înțelegem o mulțime finită sau infinită,
numărabilă, de elemente măsurabile.
Prin informație discretă înțelegem informația care furnizează un
număr finit de mesaje.
b) datele și informațiile sunt manipulate și prelucrate
automatizat;
c) prelucrarea datelor se face utilizând algoritmi;
d) prelucrarea automatizată este aritmetică și logică;
e) prelucrarea și manipularea datelor și informațiilor se face
cu viteze foarte mari;
Studiul Sistemelor Electronice de Calcul se face, de obicei, luând
în considerare 3 niveluri:

1. Arhitectura calculatoarelor.
Se referă la proprietățile unui sistem de calcul văzut de un programator,
proprietăți care pot avea impact direct asupra execuţiei logice a unui program și
cuprinde:
- natura tipurilor de date;
- natura operațiilor care se execută;
- setul și formatul instrucțiunilor;
- setul de registre accesibile programatorului;
- tehnicile de adresare;
- mecanismele de Intrare/Ieșire (I/O);
- organizarea memoriei;
-etc.

2. Organizarea calculatoarelor
Se referă la interconectarea între diversele blocuri operaționale la
nivel hardware, necesare programatorului:
- structura detaliată a unor blocuri operaționale;
- interfața între calculator și periferice;

55
- semnale de control;
- tehnologii de memorare;
- frecvența de ceas folosită;
-etc.

3. Implementarea fizică a sistemului de calcul

Se referă la structura fizică – HARDWARE – a sistemului
electronic de calcul:
- tehnici de proiectare a circuitelor și componentelor;
- tehnici de interconectare fizică;
- metodele de testare;
- proiectarea interfețelor;
-etc.

Structura de bază a unui calculator electronic

56
 Totalitatea componentelor fizice ale unui calculator numeric se
mai numește Componenta Hardware a SEC.

Unităţile funcţionale ale unui sistem de calcul

Figura 1.1 Structura fizică a unui calculator personal (Modelul Von

Neumann)

Se observă tipurile de magistrale (Adrese, Date, Comenzi) care leagă

componentele.

Organizarea unui sistem de calcul

57
 Componentele calculatorului sunt conectate între ele prin una sau
mai multe MAGISTRALE (BUS).

Noțiunea de program de calculator în sens Von Neumann

Un program este format dintr-un set de instrucțiuni. Aceste instrucţiuni
sunt scrise în limbaj cod maşină, iar programul se numeşte program în limbaj
cod maşină. Programul este stocat în memoria RAM a calculatorului.
Conform principiului von Neumann, programul este executat secvențial,
instrucţiune după instrucţiune de către CPU.
Ansamblul de operaţii legate de realizarea unei instrucţiuni se numeşte
ciclu instrucţiune.
Pentru execuţia unei instrucţiuni trebuie realizate următoarele faze:
– Citirea instrucţiunii (FETCH) cod maşină din memorie şi tranferarea ei în
CPU;
– Executarea instrucţiunii (EXECUTE) de către unităţile funcţionale ale
calculatorului (în special de ALU), adică generarea rezultatului.
Aceste faze se execută repetat în timpul rulării unui program;

Un calculator digital trebuie să parcurgă mii, milioane sau miliarde de

ori de cicluri instrucţiune pentru a prelucra un program.
Un ciclu instrucţiune se execută din punct de vederea al unui CPU
într-un ciclu maşină. Acest ciclu se măsoară în μs (microsecunde) sau ns
(nanosecunde).
Viteza de procesare se măsoară în Hz (Hertz) KHz (KiloHertz), MHz
(MegaHertz) sau GHz (GigaHertz).
În cazul calculatoarelor moderne viteza se măsoară în: – numărul
instrucţiuni pe secundă (IPS), sau multipli MIPS (milioane de instrucțiuni pe
secundă);
– numărul de operaţii în virgulă mobilă (FLOPS), și multipli KFLOPS sau
MFLOPS.
Parametri de performanță ai unui calculator:
- Frecventa de lucru, CLOCK
- Numarul de cicluri pe instructiune - CPI
- Numarul mediu de instructiuni executate in unitatea de timp – MIPS,
FLOPS

58
 - Timpul de executie al unui program
- Timpul de executie al unui set de tranzactii
- Capacitatea si viteza memoriei
- Performantele dispozitivelor de I/E
- Capacitatea de comunicare (latime de banda, viteza)

3.4. Structura logică a unui sistem electronic de calcul

Se mai numește Componenta SOFTWARE a SEC, sau componenta

de PROGRAME a SEC.

Software-ul este reprezentat prin totalitatea programelor care ajută

utilizatorul în rezolvarea problemelor sale (figura 1.2.).
Software-ul are trei componente principale:

Arhitectura software a unui sistem de calcul

1. BIOS-ul (Basic Input Output System). Este un sistem de programe

și secvențe de program care se află pe nivelul cel mai de jos al arhitecturii logice
a sistemului de calcul, cu următoarele responsabilități :
- detecţia, testarea sumară a bunei funcţionări şi iniţializarea
componentelor hardware ale sistemului la pornirea acestuia,
- gestiunea diverşilor parametri de configuraţie ai dispozitivelor
hardware şi implementarea unei interfeţe cu utilizatorul pentru modificarea
acestor parametri (Setup),

59
 - implementarea unor secvenţe de program (subrutine) care permit
nivelelor software superioare să acceseze dispozitivele periferice (dischetă,
harddisk, interfaţă grafică, tastatură, etc.) printr-o interfaţă standardizată,
- lansarea în execuţie a unui sistem de operare de pe un mediu de stocare
extern (proces cunoscut sub numele de boot-are).
2. Sistemul de operare (de exploatare), care coordonează și gestionează
întreaga activitate a echipamentului de calcul. Sistemul de operare intră în
funcţiune după pornirea calculatorului şi asigură, în principal, trei funcţii:
- Gestiunea echitabilă şi eficientă a resurselor din cadrul sistemului de
calcul;
- Realizarea interfeţei cu utilizatorul;
- Furnizarea suportului pentru dezvoltarea şi execuţia aplicaţiilor.
Exemple de sisteme de operare: RSX11, CP/M, MS-DOS, LINUX,
WINDOWS, UNIX, SOLARIS, ANDROID, etc.
3. Sistemul de aplicaţii (de programare), care cuprinde orice aplicație
folosită de utilizator și anume :
- medii de programare ;
- editoare de texte ;
- compilatoare ;
- programe aplicative din diverse domenii (economic, ştiinţific,
financiar, divertisment).
Componentele unui sistem de calcul pot fi grupate în unităţi cu funcţii
complexe, dar bine precizate, numite unităţi funcţionale. Modelul din figura
1.3. face o prezentare simplificată a structurii unui calculator, facilitând
înţelegerea unor noţiuni şi concepte de bază privind funcţionarea şi utilizarea
acestuia. Denumirea fiecărei unităţi indică funcţia ei, iar săgeţile - modul de
transfer al informaţiei.
Într-o abordare logică (adică, din punct de vedere a software-ului
utilizat la diferite nivele), un calculator este un sistem stratificat pe mai
multe nivele ierarhice (figura 2), unde:

60
 Figura 1.2. Structura logică a unui SEC

1. Maşina fizică alcătuită din componente electronice şi mecanice.

La acest nivel se lucrează cu secvenţe de biţi care reprezintă coduri de
instrucţiuni şi date.
2. Limbajul de asamblare, permite programarea calculatorului prin
instrucţiuni simple exprimate prin mnemonici. Fiecare mnemonică corespunde
unui cod de instrucţiune.
3. Sistemul de operare uşurează accesul la resursele calculatorului oferind
un limbaj sau un mediu de operare şi un set de rutine predefinite (drivere) pentru
lucrul cu aceste resurse.
4. Limbajele de nivel înalt şi mediile de programare. Majoritatea
limbajelor de programare dispun de o bibliotecă bogată de funcţii prin care se
pot utiliza resursele calculatorului.
5. Aplicaţiile sunt produse program care facilitează accesul la resursele unui
calculator şi pentru personal nespecializat în domeniul calculatoarelor.

Din punct de vedere practic calculatorul electronic are trei

componente:
1. Componenta HARDWARE. Reprezintă ansamblul elementelor fizice şi
tehnice cu ajutorul carora datele se pot culege, verifica, transmite, stoca şi
prelucra, suporturile de memorare a datelor precum şi echipamentele de redare a
rezultatelor.

61
2. Componenta SOFTWARE. Reprezintă ansamblul programelor, procedurilor,
rutinelor care controlează funcționarea corectă și eficientă a elementelor
hardware.
3. Căile de COMUNICAȚIE, reprezentate prin magistrale de comunicație
între componente. Prin magistrale se transmit date, comenzi, adrese.

62
 CAPITOLUL 4. DESCRIEREA COMPONENTELOR
HARDWARE A CALCULATORULUI PERSONAL (PC)
4.1. Definire. Funcții

Componenta hardware a unui calculator este formată din totalitatea

echipamentele fizice în care circuitele electronice asigură prelucrarea automată a
datelor şi din echipamentele care asigură comunicarea între om şi calculator și
stocarea datelor și informațiilor.

Funcţiile componentei hardware

Componenta hardware trebuie să asigure următoarele funcţii:
1. Funcţia de memorare – a datelor şi a programelor. Această funcţie este
asigurată de memoria internă şi memoria externă.
2. Funcţia de prelucrare – care asigură efectuarea operaţiilor aritmetice şi
logice.
Această funcţie este asigurată de unitatea aritmetică-logică, subcomponentă a
procesorului.
3. Funcţia de comandă şi control – care asigură
- extragerea instrucţiunilor din memoria internă;
- analiza instrucţiunilor;
- comanda pentru executarea fiecărei operaţii;
- extragerea datelor de intrare din memoria internă;
- aranjarea datelor de ieşire în memoria internă.
Funcţia este asigurată de unitatea de comandă şi control, subcomponentă a
procesorului..
4. Funcţia de intrare și ieşire – care asigură introducerea datelor şi a
programelor în memoria internă şi livrarea (afișarea, listarea) rezultatelor
(datelor și informațiilor). Funcţia este asigurată de dispozitivele periferice de
intrare, ieşire şi interfeţele de intrare-ieşire.

63
 Figura 1.3. Schema hardware a unui Calculator personal

4.2. Componente fizice ale unui calculator personal

Un calculator personal, pentru a putea funcționa, trebuie să conțină
următoarele componente fizice:
1. Placa de bază;
2. Procesorul;
3. Memorie internă
4. Dispozitive de stocare;
5. Dispozitive periferice
6. Carcasa + sursa

64
 4.2.1. Placa de bază.

Procesorul, memoria internă, chipseturile şi o parte din interfeţele de

intrare/ieşire se situează pe o placă comună denumită "placă de bază"
(Motherboard).
Placa de bază găzduiește unitatea centrală de procesare (CPU), memoria
cu acces aleator (RAM), sloturi de expansiune, radiator și ventilator, cipul
sistemului de intrare/ieșire de bază (BIOS), cipset-ul și circuitele care
interconectează componentele plăcii de bază. Socket-urile, conectorii interni și
externi și diferitele porturi sunt de asemenea așezate pe placa de bază.
Plăcile de bază diferite folosesc cipset-uri diferite. Un cipset este alcătuit
din circuite integrate care controlează comunicarea între procesor și alte
componente. Cipset-ul stabilește cât de multă memorie poate fi adăugată la o
placă de bază și tipul de conectori ai acesteia. Când construiți un calculator,
alegeți un cipset care oferă funcționalitățile de care aveți nevoie. De exemplu,
puteți achiziționa o placă de bază cu un cipset care permite mai multe porturi
USB, conexiuni eSATA, sunet surround și imagini video.
Plăcile de bază au diferite tipuri de socket-uri și sloturi pentru
microprocesor. Acest socket sau slot asigură conexiunea și interfața electrică
pentru microprocesor. Pachetul microprocesorului trebuie să se potrivească cu
tipul de socket sau cu tipul de slot al plăcii de bază. Un pachet al
microprocesorului conține microprocesorul, puncte de conexiune și materiale
care înconjoară microprocesorul și disipă căldura.
Datele circulă dintr-o parte în alta a unui calculator printr-o colecție de fire
cunoscută sub numele de magistrală. Magistrala are două părți. Porțiunea de date
a magistralei, cunoscuă sub numele de magistrală de date, transmite datele între
componentele calculatorului. Porțiunea de adrese, cunoscută sub numele de
magistrală de adrese, transmite adresele de memorie ale locațiilor în care datele
sunt citite sau scrise de către microprocesor.
Dimensiunea magistralei determină ce cantitate de date pot fi transmise
la un moment dat. O magistrală de 32 biți transmite 32 de biți de date la un
moment dat de la microprocesor la memoria RAM sau la alte componente ale
plăcii de bază, în timp ce o magistrală de 64 biți transmite 64 de biți de date la
un moment dat. Viteza la care datele circulă prin magistrală este determinată de
viteza de ceas, măsurată în MHz sau GHz.
Restul interfeţelor se montează în locaţiile libere (Slots) aflate pe placa
de bază. Perifericele se conectează la placa de bază prin conectori aflați, în
principal, în zona frontală a plăcii de bază.

65
 La calculatoarele actuale majoritatea interfeţelor uzuale sunt
integrate pe placa de bază: interfaţa video, interfaţa de disc rigid şi flexibil,
interfaţa de reţea, interfaţa de tastatură, interfaţa serială şi interfaţa
paralelă, controler audio, etc.
Funcţiile plăcii de bază sunt integrate în câteva circuite integrate (eng.
Chipset), special proiectate pentru o anumită variantă de procesor, care trebuie
să se potrivească, la montaj cu socket-ul plăcii de bază pe care se montează.
Componentele calculatorului sunt conectate între ele prin una sau
mai multe căi de comunicație sau MAGISTRALE (BUS).
Arhitectura cea mai răspândită de PC conține un chipset cu două circuite
integrate, numite "Northbridge" și "Southbridge" (cele mai populare chipset-uri
sunt de la Intel și VIA), fiecare având funcții specifice.

Figura 1.4. Principalele Bridge-uri ale Calculatorului Personal

NORTHBRIDGE (Memory Control Hub- MCH). Este un controller

care controlează fluxul de date între CPU, RAM și portul AGP sau PCIe. portul
PCI Express este de fapt un port de I/E, utilizat pentru placa grafică. Deoarece
trebuie sa fie cât mai aproape de memoria RAM, portul PCIe este conectat la
Northbridge.
Northbridge-ul impune tipul de procesor, cantitatea de memorie RAM,
viteza și tipul acesteia.
Portul AGP este o solutie video veche, la PC-urile de până acum câțiva
ani, dispărută, acum.
Northbridge-ul conectează componentele rapide ale sistemului de calcul:

- Procesorul;

- Memoria RAM;

- Placa video (astăzi, prin porturile PCI Express)

66
 SOUTHBRIDGE (I/O Controller Hub- ICH) încorporează o serie de
funcții de control, în primul rând pentru hard disk și celelalte echipamente I/E.
Dezvoltarea hardware-ului a făcut ca producătorii de circuite să includă
o serie de funcții in chipset-uri:
-placa grafica în northbridge;
-placa sunet în southbridge;
-modemul în southbridge;
-Firewire-ul în southbridge
-etc.
Astfel calitatea obținută este satisfacătoare pentru majoritatea
aplicațiilor. Însă pentru aplicații speciale, sunt necesare plăcile dedicate, care
permit performante superioare.
Exemplu: placa grafică pentru jocuri 3D sau ieisre TV
Magistralele de I/E conectează diferite echipamente la procesor și
memoria RAM:

Figura 1.4.1. Rolul și locul Southbridge-ului

67
 Figura 1.5. Schema generală a unei plăci de bază
Componentele plăcii de bază la PC-uri:
1. chipset (northbridge şi southbridge);
2. soclul (socket-ul) procesorului;
3. sloturi RAM;
4. sloturi ISA (nu se mai regăsesc pe plăcile de bază actuale), PCI, PCI-Express;
5. chip BIOS, baterie BIOS;
6. porturi (conectori) USB;
7. conectori SATA, eSATA, PATA (IDE, EIDE), pentru hardiscuri, unități
CD/DVD, unități floppy, etc;
8. conectori Firewire, etc.
Plăcile de bază au integrate pe ele şi funcţionalităţi cum ar fi cele de:
placă video, placă de sunet, placă de reţea, etc.
Actualmente se fabrică mai multe tipuri de plăci de bază din punct de
vedere al factorului de formă:
- plăci de bază AT. Este cel mai ieftin tip de placă de bază, însă de obicei acest
tip de placă de bază este foarte mic și are o multime de cabluri pentru porturile
seriale, paralele și PS/2 care pot impiedica introducerea unor plăci. Varianta
Baby AT diferă în principal prin dimensiuni, mai ales prin lăţime mai mică;
- plăci de bază ATX (cu variantele: Micro ATX, NLX, LPX). Este la fel ca AT
numai că există un conector şi pentru sursa de alimentare de tip ATX, pentru a
folosi facilităţile acesteia din urmă, acest tip de placă de bază a fost, pentru o
perioadă, cel mai vândut model pe piata din România.

68
Avantaj: Nu mai există cablurile pentru porturile seriale, paralele și PS/2,
acestea fiind în suporturi metalice. A fost prima schimbare semnificativă a
design-ului plăcii de bază (1995);
- plăci de bază Micro ATX: Este un ATX cu mai puţine sloturi de extensie, de
obicei pe placă sunt puse şi placa video şi aceea de sunet;
- plăci de bază BTX
- plăci de bazî DTX
- plăci de bază ITX
- plăci de bază LPX: Folosit în general în produsele de serie; Principalul scop
este acela de a reduce spaţiul ocupat şi costurile;
- plăci de bază NLX – Este forma moderna a plăcilor LPX fiind orientat tot spre
micşorarea dimenșiunilor sistemului.

69
 Figura 1.6. Componentele plăcii de bază

Tipuri de interfețe:
1. FireWire (IEEE 1394) - transferă date la o viteză de 100, 200, sau
400 Mb / s și IEEE 1394b la 800 Mb / s.
2. Paralel (IEEE 1284) - transferă date la o viteză maximă de 3 MB / s.
3. SCSI (Ultra-320 SCSI) - Se conectează chiar și 15 dispozitive cu o
rată de transfer de 320 MB / s.

70
 4. Interfața USB este larg răspândită și utilizată cu mai multe
dispozitive diferite. Figura 2 prezintă prize si conectori USB 1.1 și 2.0 întâlniți
frecvent. Figura 3 prezintă prize și conectori USB 3.0 întâlniți frecvent.
5. Interfața SATA a devenit des întâlnită în ultimii ani. SATA
înlocuiește IDE și EIDE ca interfață standard pentru hard disc-uri și SSD-uri.
Cablurile SATA sunt mai ușor de conectat deoarece acestea au doar două capete,
unitațile de stocare nu necesită conectori detașabili, iar unitățile eSATA pot fi
conectate fara oprirea calculatorului, dacă placa de bază suportă această funcție
(hot-plugging). Figura 4 compară vitezele PATA și SATA.

Plăcile de bază trebuie să fie compatibile cu procesoarele care se

montează pe ele. Fixarea se face în socket, care este fixat pe placa de bază. Atat
Intel, cât și AMD (ca și producători de procesoare) au socket (“prize”) diferite
pentru procesoarele lor. Deci producătorii de plăci de bază trebuie să realizeze
modele compatibile cu procesoarele. Actualmente (2017) , pe piață există
următoarele socket-uri:

Socket Intel Socket AMD

LGA 775 AM1
LGA 1150 AM3
LGA 1151 (pentru platforma AM3+
Skylake)
LGA 1155, 1156 FM2
LGA 2011 FM2+
LGA 2066 AM4
Producătorii cei mai importanți de plăci de bază, în acest moment, sunt:
- Gigabyte
- ASUS
- AsRock
-MSI
Plăcile de bază pe socket 1150 au chipset-uri diferite, cu denumiri, ca:
B85, H81, H87, Q85, Q87 (pentru mediul business), Z87 (singurul chipset care
permite overclocking și suportă procesoarele cu K)
Pentru platforma Skylake (socket 1151) au apărut plăcile de bază cu
chipseturi: Z170, H170, H110, Q170, Q150, B150.

4.2.2 Unitatea Centrală de Prelucrare (CPU - PROCESORUL)

71
 Microprocesorul (Unitatea Centrală de Prelucrare -UCP) este cea mai
importantă componentă hardware (creierul calculatorului) și se este montată pe
placa de bază, în SOCKET, sau LGA (Land Grid Array), începând cu placa de
bază Intel, cu socket LGA 775, procesoarele nu mai au pini, aceștia fiind plasați
în socket-ul de pe placa de bază.

Factori importanți în selectarea unui procesor sunt viteza procesorului și

viteza magistralei.

Structura generală a unităţii centrale de prelucrare (UCP)

72
 Figura 4.2. Structura mai detaliată a UCP

Funcționarea unui procesor secvențial (Von Neumann)

- Viteza procesorului
Viteza procesorului măsoară cât de rapid ciclează un procesor
informația. Unitatea de măsură este Hertz-ul(hz). Este de obicei măsurată în
MHz sau GHz. Cu cât e mai mare viteza, cu atât e mai bună performanța.
Procesoarele mai rapide consumă o putere mai mare și creează mai multă
căldură decât cele similare lor. Din acest motiv, dispozitivele mobile, cum ar fi
laptopurile, folosesc procesoare care sunt mai puțin rapide și consumă mai
puțină putere, pentru a extinde timpul de operare pe baterii.

- Viteza magistralei (BUS)

Procesoarele transferă date și comenzi (instrucțiuni program) între
diferite tipuri de memorie, în timpul prelucrării datelor. Calea pentru această

73
deplasare a datelor este numită magistrală. În general, cu cât este mai rapidă
magistrala, cu atât va fi și calculatorul mai rapid.
Viteza magistralei se mai numește lățime de bandă și este măsurată în
bit per second (bps). De obicei se folosesc multipli de bps: Kbps, Mbps, Gbps,
etc
Placa de bază trebuie sa fie echipată cu un socket compatibil care să
accepte procesorul selectat.

Componentele UCP sunt:

1. UCC – Unitatea de Comandă şi Control.

Are rolul de a controla activitatea tuturor dispozitivelor fizice ale
calculatorului de a decodifica şi de a executa instrucţiuni;
UCC reprezintă componenta care urmăreşte executarea programelor,
comandă unităţile de memorie şi anumite periferice, asigură decizia în cazul
apariţiei unor întreruperi. Această unitate este compusă din:
 unitatea de control central, care comandă execuţia instrucţiunilor din program;
 unitatea de comandă a memoriei, prin care se realizează accesul către
memorie;
 unitatea de control a întreruperilor, care asigură gestionarea şi memorarea
semnalelor de întrerupere;
 unitatea de control pentru intrare / ieşire, care facilitează controlul legăturii
unitate centrală - periferice;
 orologiul intern, compus din ceasul sistemului şi din circuitele de control
aferente.
Pentru ca un program să poată fi executat trebuie să fie introdus în
memoria internă, unitatea de comandă-control analizând fiecare instrucţiune în
parte

Funcţiile principale ale unităţii de comandă şi control sunt următoarele:

• Decodificarea codului operaţiei;
• Calculul adresei operanzilor care participă la operaţie şi extragerea lor din
memorie;
• Generarea secvenţei de comenzi necesare execuţiei instrucţiunii;
• Generarea secvenţei de comenzi necesare memorării rezultatului şi a
informaţiilor de stare;
• Calculul adresei instrucţiunii următoare şi citirea acesteia din memorie.

74
2. UAL – Unitatea Aritmetică - Logică care execută operaţiile elementare
aritmetice şi logice. este componenta care realizează efectiv instrucţiunile
aritmetice şi logice. Ea reprezintă un ansamblu alcătuit din registre care
stochează temporar operanzii şi rezultatele operaţiei şi din circuite care
determină succesiunea operaţiilor necesare efectuării unei operaţii aritmetice
complexe.

Intrările și ieșirile UAL5

Datele sunt încărcate înaintea operaţiei în registrele UCP. Aceste registre
sunt conectate prin căi de date la UAL. În urma decodificării instrucţiunii se
transmite de unitatea de comandă succesiunea semnalelor de comandă necesare
pentru execuţia operaţiei respective. După efectuarea operaţiei, se transmite un
semnal de la UAL către unitatea de comandă, pentru a-l informa asupra
terminării execuţiei. Rezultatele sunt depuse în registre, UAL poziţionând
indicatorii de condiţii ca rezultat al operaţiei. De exemplu, va fi setat la 1 un
indicator de depăşire dacă rezultatul depăşeşte lungimea registrului în care
trebuie memorat rezultatul.
3. Coprocesorul matematic – care execută operaţiile de calcul complexe (ex.:
radicali, funcţii trigonometrice, puteri, etc.);

4. Registrele sunt zone de stocare temporară a informaţiei încorporate în

microprocesor care pot fi citite şi scrise rapid;
Registrele sunt utilizate pentru memorarea datelor interne ale UCP.
Anumite registre conţin informaţii de stare necesare pentru secvenţierea
instrucţiunilor (de exemplu, cuvântul de stare al programului). Altele conţin date
provenite de la UAL, memorie sau module de I/E. Căile de date interne sunt
utilizate pentru transferul datelor între registre sau între registre şi UAL. Căile de
date externe efectuează legătura între registre, memorie şi module de I/E, de
obicei prin intermediul unei magistrale sistem.
Registrele din cadrul UCP sunt de două tipuri:
• Registre utilizator: Acestea permit reducerea numărului de accesuri la memoria
principală, şi deci creşterea vitezei de execuţie a programelor.

5
http://users.utcluj.ro/~baruch/ac/curs/UAL.pdf

75
• Registre de control şi de stare: Acestea se utilizează de unitatea de control
pentru controlul funcţionării UCP, şi de programele sistemului de operare pentru
controlul execuţiei programelor.
Registrele utilizator sunt accesibile prin instrucţiunile limbajului maşină. Se
deosebesc următoarele categorii de registre utilizator:
• Registre generale;
• Registre de date;
• Registre de adrese;
• Registre ale indicatorilor de condiţii.
Registre de control şi de stare
se pot deosebi următoarele registre care sunt esenţiale pentru
execuţia instrucţiunilor:
Contorul de program (PC): Conţine adresa următoarei instrucţiuni care se va
extrage din memorie.
• Registrul de instrucţiuni (RI): Conţine ultima instrucţiune extrasă din memorie.
• Registrul de adrese al memoriei (RA): Conţine adresa unei locaţii de memorie.
• Registrul de date al memoriei (RD): Conţine cuvântul de date care se va înscrie
în memorie sau cuvântul citit recent.

5. Memoria stivă
O stivă este un set ordonat de elemente, dintre care numai unul poate fi
accesat la un moment dat. Punctul de acces este numit vârful stivei. Un nou
element poate fi adăugat numai în vârful stivei, iar un element poate fi şters
numai din vârful stivei. De aceea, o stivă se mai numeşte listă de tip LIFO (Last
In, First Out).
Accesul la vârful stivei se realizează printr-un registru numit indicator de stivă
(SP - Stack Pointer).

6. Ceasul intern – este un cristal de cuartz care vibrează la aplicarea unei

tensiuni electrice. Frecvenţa ceasului este exprimată în cicluri/secundă = Hertz
(Hz) şi este o măsură a performanţei procesorului.
UCC determină execuţia unei micro-operaţii (sau a unui set de micro-
operaţii simultane) la fiecare impuls de ceas. Perioada semnalului de ceas se mai
numeşte ciclu de ceas.

76
 Figura. Intrările şi ieşirile unei unităţi de comandă şi control

Rolul procesorului:
- conduce şi controleaza activitatea celorlalte componente
- efectuează calcule aritmetice și logice, prin UAL
- efectuează calcule complexe, prin coprocesorul matematic încorporat
- este responsabil de execuţia programelor
- citește instrucțiunile de program din memorie și le execută;
Programul este o listă de instrucțiuni, scrise într-un limbaj de
programare, sau în limbaj de asamblare, care sunt executate de către
procesor.

7.3. Organizarea internă a UCP

Din cauza numărului mare al căilor de date, structura internă a UCP este
complexă. Pentru simplificarea structurii, se utilizează o magistrală internă, la
care se conectează UAL şi registrele UCP. Se adaugă porţi şi semnale de control
pentru transferul datelor între magistrală şi fiecare registru. Alte semnale de
control au rolul de a controla transferul datelor la şi de la magistrala sistem
(externă) şi funcţionarea UAL
Sunt posibile şi alte organizări, dar în general se utilizează o magistrală
internă sau un set de magistrale interne. Utilizarea căilor de date comune
simplifică schema de interconectare şi controlul UCP şi reduce spaţiul necesar

Arhitectura procesoarelor:
− Determină cât de multă memorie pot ele adresa și controla procesorul
− Arhitecturile includ procesoare pe 32 de biți (x86) și pe 64 de biți
(x64).

77
 − Un procesor dual-core are două nuclee iar un quad-core are patru
nuclee; un procesor Hexa core are 6 nuclee; un procesor Octa Core are 8 nuclee;
un procesor Deca Core are 10 nuclee încorporat în același chip
− Procesoarele multi-core sunt uzuale în zilele noastre și integrează toate
nucleele de procesare pe un singur cip de siliciu.
La un procesor multicore fiecare nucleu va lucra la frecvența pe care o
are un nucleu. Deci, la un procesor cu două nuclee și frecvența de 3GHz fiecare
nucleu va lucra la o frecvență de 3GHz. Deci puterea de procesare se dublează.
Conceptul de Thread (fir de execuție).
Thread-ul este cea mai mică unitate de procesare care poate fi
programată pentru execuție de către sistemul de operare.
Thread-ul eficientizează execuția unui program, deoarece execută
porțiuni distincte de cod, în paralel, în interiorul aceluiași proces. În momentul
în care un proces este creat, în cadrul lui există un singur fir de execuție, care
execută programul secvențial. Acest fir de execuție poate crea alte fire de
execuție
Procesele sunt folosite de către sistemul de operare pentru a grupa și
aloca resurse, iar firele de execuție pentru a planifica execuția de instrucțiuni
(cod) care accesează resursele.
Crearea/distrugerea unui thread durează mai puţin decât
crearea/distrugerea unui proces
Firele de execuţie se pot dovedi utile în multe situaţii, de exemplu,
pentru a îmbunătăţi timpul de răspuns al aplicaţiilor cu interfeţe grafice (GUI),
unde prelucrările CPU-intensive se fac de obicei într-un thread diferit de cel care
afişează interfaţa
Există 3 categorii de thread-uri :
• Kernel Level Threads (KLT)
• User Level Threads (ULT)
• Fire de execuţie hibride

Tipuri de procesoare.

La ora actuală există două filosofii pentru designul procesoarelor:

1. Complex Instruction Set Computer (CISC).

Este arhitectura dominantă pe piața PC-urilor, fiind folosită de Intel.
Caracteristici arhitectura CISC:
- pune accent pe hardware complex;

78
- utilizează instrucțiuni complexe în unul sau mai mulți cicli, în care sunt
ncorporate și instrucțiunile Load/Store.
- utilizează cod de lungime redusă;
- complexitate mărită, datorită numărului mare de tranzistori alocați executării
instrucțiunilor complexe;
- utilizează memorie puțină.

2. Reduced Instruction Set Computer (RISC)

Caracteristici arhitectura RISC:

- pune accent pe software;
- utilizează instrucțiuni reduse într-un singur ciclu de ceas;
- Load/Store sunt instrucțiuni separate și reprezintă singurul moid de acces la
memorie.
- Codul are multe instrucțiuni;
- Complexitate redusă, datorită numărului mic de tranzistoare pe chip
- Necestită memorie mărită pentru program și date

Piața procesoarelor RISC a fost blocată mult timp de:

- lipsa tehnologiilor de dezvoltare specifice;
- lipsa software-ului. Existau compilatoare doar pentru X86
- lipsa de interes a pieței;
- politica Intel
În prezent, granița dintre cele două arhitecturi este neclară, deoarece
majoritatea procesoarelor actuale au o arhitectură hibridă. De exemplu
procesorul Intel Pentium are un interpretor CISC peste un nucleu RISC.
Procesoare RISC:
- ARM
- MIPS
- Power Architecture (IBM)
- Sun SPARC
- Atmel AVR
- Microchip PIC
În momentul actual procesoarele care stau la baza dezvoltării
calculatoarelor personale și altor dispozitive (mobile sau nu), sunt:

1. Procesoare ARM
2. Procesoare Intel
3. Proceoare AMD

79
1. Procesoarele ARM – Advanced RISC Machine, cu arhitectură proiectată de
firma Acorn Computers (Anglia).
Procesoarele ARM sunt o familie de arhitecturi RISC ce impartasesc
aceleasi pricipii de design si un set comun de instructiuni.
ARM nu produce procesoarele ci vinde licenta altor companii care
integreaza procesorul in sisteme proprii.
Primul procesor RISC comercial a fost fabricat în 1985 (ARM1), fiind
bazat pe procesorul 6502 – pe 8 biți. În prezent sunt utilizate procesoarele din
seriile: Cortex-A, Cortex-R și Cortex-M.
Nucleul ARM este utilizat la dispozitive portabile, cum sunt:
– PDA
– telefoane mobile
– console de jocuri
– orice alt instrument portabil.

Procesorul ARM are 37 de registre pe 32 biți și are 7 moduri de

operare:
– User : mod neprivilegiat deoarece cele mai multe task-uri ruleaza aici. Are 17
registre active în User Mode
– FIQ : declansat la producerea unei intreruperi de prioritate mare (fast interrupt)
– IRQ : declansat declansat la producerea producerea unei intreruperi intreruperi
de prioritate prioritate normala normala (low interrupt)
– Supervisor : declansare la RESET si la intreruperi software
– Abort : la acces nepermis la memorie
– Undef : pentru instructiuni nedefinite
– System : mod privilegiat; foloseste aceleasi registre ca User Mode

2. Procesoarele Intel

Tipul: Intel : 8088, 8086, ..., 80486, Pentium I, Pentium II, Pentium III,
Celeron, Pentium 4, Dual Core, Core 2 Duo, I3, I5, I7, I9 etc,
Intre aceste modele de procesoare există diferențe și asemănări, care
influiențează performanța lor.
De exemplu, Procesoarele Intel I5, pe socket 1155 au 4 nuclee și
memorie cache pe 3 niveluri, Nivelul 3 având 6,144MB.; Procesoarele Intel I7,
pe socket 1155 tot cu 4 nuclee și memorie cache mai mare, pe 3 niveluri,
Nivelul 3 având 8,192MB. Procesorul poate atinge frecvențe de până la 3,9
GHz.

80
 Procesoarele Core i7 sînt fabricate pe baza nucleului Bloomfield şi au
nivel suplimentar de memorie cache (L3), partajat între cele 4 nuclee. Ele
folosesc instrucţiunile pe 64 de biţi (Intel 64) şi suportă tehnologiile de
virtualizare ("Intel Virtualization Technology") şi de eficientizare a consumului
energetic ("Enhanced SpeedStep Technology"), alături de tehnologia Hyper-
Threading. Aceste procesoare au nevoie de plăci de bază cu soclu LGA 1366.
Ele sînt indicate în special pentru aplicaţiile multifilate [multi-threaded] de genul
prelucrării audio-video şi a graficii 3D, ca şi pentru unele jocuri foarte noi.
Arhitectura Sandy Bridge este prima care integrează în acelaşi chip
unitatea de procesare, controller-ul de memorie şi unitatea de procesare grafică.
Odată cu ele sunt introduse şi tehnologii precum Intel Quick Sync Video
(procesare video hardware) şi InThru 3D (vizionarea filmelor Blu-ray 3D cu
ajutorul ochelarilor stereoscopici).
Procesoarele Intel i3 au 2 nuclee.
Procesoarele Intel i5 au 2 sau 4 nuclee.
Procesoarele Intel i7 au 4 sau 6, 8, 10 nuclee
Arhitectura pe 22 nm. Ivy Bridge este versiunea pe 22 nm a familiei de
procesoare Sandy Bridge de la Intel, cu nivel de performanţă foarte competitiv şi
consumul de energie redus. Procesul de fabricaţie pe 22 nm dă startul unei noi
ere în industria microprocesoarelor, prin introducerea tehnologiei
tranzistoarelor 3D. Potrivit Intel, tranzistoarele 3D, sau tri-gate după cum mai
sunt cunoscute, sunt cu până la 37% mai performante decât cele planare,
folosite în actuala generaţie de procesoare pe 32 nm.
Cel mai nou tip de Socket este Socket 2011 și se monteză pe plăci de
bază pentru procesoare I7 cu tehnologie pe 22 de microni.
Va urma platforma X109 pentru noua generație de procesoare Kaby
Lake-X și Skylake-X, care va fi dotată cu socket nou, LGA 2066 și care permite
memorii RAM de până la 2667 MHz.
Intel a lansat, în 2016 super procesorul Core i7-6950X Extreme
Edition cu 10 nuclee, compatibil cu plăcile de bază LGA 2011-v3, la 3GHz, cu
un consum de 140W. Costul? 1700 dolari. Plăcile de bază socket 1151 și 2011
sunt compatibile DDR4
Procesorul Intel Skylake reprezintă generația 6 de procesoare,
ultraportabile, dintre care unele (Skylake-y) nu au nevoie de răcire și
beneficiază, în general de grafică integrată.
Procesoarele Kaby Lake fac parte din generația 7 de procesoare de la
Intel. Se bazează pe arhitectura SkyLake, care a fost reorganizată și îmbunătățită
pentru a permite performanțe superioare.

81
 Procesoarele Intel din generația 8, i5-8250U, cu frecvenţă de 1.6 GHz
(3.4 GHz cu Turbo Boost) şi vârful de gamă modelul Core i7-8650U, cu
frecvenţă de 1.9 GHz (4.2 GHz cu Turbo Boost). au performanțe cu 40% mai
mari decât cele din generația 6.
Procesoarele din seria I9 (anul 2018), constituie generația a noua de
procesoare Intel (Se construiesc și procesoare I5 și I7, în cadrul acestei
generații). Au șase nuclee, însă se construiesc modele cu pana la 18 nuclee.
Frecvența, cu Turbo Boost poate ajunge la 4,8GHz. Folosesc arhitectura pe
14nm, dar în 2019 se va lansa arhitectura Canon Lake, pe 10 nm.
Intel Core i9-9900K este astfel un procesor cu 8 nuclee şi 16 fire de
execuţie, cu o frecvenţă de bază de 3,6 GHz. Acesta este primul procesor Intel
„de serie” (primul în ediţie limtată a fost modelul i7-8086K) care poate să urce
la 5 GHz în boost din fabrică şi care poate urca şi mai mult prin overclocking,
având în vedere că este un model cu multiplicator de frecvenţă deblocat, care
poate fi setat de către utilizatori6.

3. Procesoarele AMD (Advanced Micro Devices).

Procesoarele fabricate de AMD sînt de trei tipuri şi anume Athlon,

Sempron şi Phenom. Diferenţa între procesoarele de tip Athlon şi Sempron este
legată de frecvenţa de ceas ("viteza") a procesorului, de frecvenţa magistralei de
date, de cantitatea de memorie cache depe pastila procesorului şi de tipul
nucleului folosit. Procesoarele Phenom sînt cele mai noi şi au trei sau patru
nuclee.
CompaniaAMD a introdus în producţie începînd cu anul 2003 procesoare
fabricâte exclușivpe baza unei arhitecturi pe 64 de biţi (AMD64) şi anume

6
https://www.go4it.ro/componente-pc/

82
familiile de procesoare Athlon 64 FX (versiunile 57, 55, 53 şi 51) şi Athlon 64.
Aceste procesoare sînt optimizatepentru a rula aplicaţiipe 64 de biţi, însă ele pot
rula extrem de bine şi aplicaţiipe 32 de biţi sau chiarpe 16 biţi. În aplicaţiilepe 32
de biţi (de ex. jocuri, programe de birotică, editare audio-video, etc.)performanţa
procesoarelor cu arhitecturape 64 de biţi este chiar conșiderabil mai bună decît a
procesoarelorpe 32 de biţi.
Familia Athlon X2este bazată pe nucleele Brisbane şi Kuma (X2 6XX0
şi X2 7XX0), fiind lansată în iulie 2007. Ea este compatibilă cu formatul de
soclu AM2 sau AM2+ (modelele bazatepe nucleul Kuma). Modelele "Black
Edition" au multiplicâtorul procesorului nezăvorît ("unlocked"). Sufixul B vine
de la "Bușiness Class", sufixul E de "Energy Efficient" (consumă mai puţin
curent electric), iar prefixul BE de la numele nucleului Brisbane. Modelele
6XX0 şi 7XX0 (6500 - 7850) sînt construite cu nuclee Kuma, din generaţia
Phenom. Exemplu: Athlon X2 7850: 2,8 GHz | 2 nuclee | 1 MB mem. cache L2 |
2 MB mem. cache L3 | 1800 MHz → model Black Edition
Procesoarele Phenom X3,X4 au fost lansate în anul 2007, respectiv
2009 şi sînt bazate pe nucleul Toliman (65 nm). Au cîte 512 KB de memorie
cache L2 pentru fiecare nucleu (1,5 MB în total). Memoria cache L3 de 2 MB
este partajată între toate nucleele. Modelele E sînt cu consum redus de
electricitate, iar cele B sînt destinate integratorilor de sisteme pentru medii de
afaceri (se garantează disponibilitatea produsului timp de 12 luni de la
cumpărarea iniţială). Modelele "Black Edition" au multiplicatorul procesorului
nezăvorît [unlocked]. Procesoarele folosesc formatul de soclu AM2+
(compatibil cu memoriile DDR2).
Exemplu. Phenom II X4 955 : 3,2 GHz | 4 nuclee | 2 MB mem. cache L2 (4 x
512) | 6 MB mem. cache L3 | 2000 MHz → model Black Edition
Noile procesoare AMD FX sunt la frecvenţe cuprinse între 3.6 GHz şi
3.9 GHz, respectiv 4.2 GHz în mod Turbo, totul pentru un consum de energie
nu mai mare de 125 W în cazul verșiunilor cu 8 nuclee de calcul.
Procesoarele AMD FX suportă configuraţii dual-channel DDR3 la
1866 MHz pentru memoria RAM şi dispun de 8 MB memorie cache L3, la care
se adaugă încă 8 MB memorie cache L2 (6 MB în cazul verșiunii hexa-core).
De exemplu, procesorul AMD A10 X4 7700K, pe Socket FM2+ , cu
Frecventa 3500 -3800 Mhz , GPU, 4 nuclee, tehnologie pe 28 microni, sunt mai
ieftine decât similarele I7, de la Intel, la performanțe sensibil egale.
În 2015 AMD a introdus în piață procesoarele din generația a șaptea,
AMD Pro, cu frecvențe de până la 4,2GHz, cu plăci de bază compatibile DDR4

83
 Familia procesoarelor din generația 8 cuprinde procesoarele AMD 64,
sau Hammer. Cel mai puternic procesor din această familie este AMD Opteron,
destinat serverelor și sistemelor de înaltă performanță, multiprocesor.
AMD continuă diversificarea ofertei de procesoare Threadripper 2 cu
noi modele de înaltă performanţă. Ultimul din generația AMD este AMD
Threadripper 2990WX este primul procesor cu 32 nuclee accesibil
consumatorilor. Teoretic, este mai rapid cu aproximativ 50% decât alternativa
Intel, Core i9 7980XE (18 nuclee).

Diverse procesoare Intel și AMD

84
 Procesoare ARM pentru dispozitive mobile

4.2.3. Memoria calculatorului.

Memoria este o componentă hardware în care se păstrează

informaţii. sistemele de memorie includ: memoria internă și memoria
externă
Computerele folosesc de obicei două tipuri de memorie internă (adică memorie
plasată pe placa de bază):
− Read-Only Memory (ROM)
− Random-Access Memory (RAM)

Caracteristicile sistemelor de memorie :

1. Amplasarea. Deosebim:
- Memorii plasate în cadrul UCP;
- Memorii interne;
- Memorii externe.
2) Capacitatea
- Dimensiunea cuvântului;
- Numărul de cuvinte.
3) Unitatea de transfer:
- Cuvântul;
- Blocul.
4) Metoda de acces:
- Acces secvenţial;
- Acces direct;
- Acces aleator;
- Acces asociativ.
5) Performanţele:
- Timpul de acces;
- Durata ciclului;
- Rata de transfer.
6) Tipul memoriei:
- Memorii semiconductoare;
- Memorii magnetice.
7) Caracteristicile fizice:
- Volatile / nevolatile;

85
 - Cu / fără posibilitatea ştergerii.
Există în general următoarele relaţii între capacitatea, timpul de acces şi
costul per bit al diferitelor tehnologii utilizate pentru implementarea sistemelor
de memorie:
- O capacitate mai mare implică un timp de acces mai mare;
- O capacitate mai mare implică un cost pe bit mai mic;
- Un timp de acces mai mic implică un cost pe bit mai mare.
Ierarhia memoriilor este prezentată în figura

Operațiile de bază executate de o memorie sunt:

- operația de scriere. Este operația de plasare a datelor la o anumită adresă din
memorie
- - operația de citire. Este operația de scoatere a datelor de la o anumită adresă
din memorie

Principalele tipuri de memorie internă sunt:

1. Memoria ROM
Grup de circuite integrate și cipuri care conțin programe responsabile pentru :
− Pornirea computerului.
− Verificarea memoriei de sistem.
− Încărcarea sistemului de operare.

Memoria ROM (Read Only Memory):

- este un chip conectat pe placa de bază;
- permite acces numai la citire;
- este inscripţionat de către firma producătoare;
- este nevolatilă (conținutul nu dispare la închiderea calculatorului).
- este necesară la pornirea calculatorului;
Instrucţiunile din memoria ROM efectuează următoarele operaţii:
- verifică dispozitivele de intrare/ieşire fără de care PC-ul nu
funcționează;
- verifică memoria RAM determinându-i dimensiunea;
- iniţiază încărcarea sistemului de operare în RAM.
Memoria ROM este folosită la anumite funcții în calculatoare din două motive
principale:

86
 Figura 1.9. Ierarhia memoriei

permanența: valorile stocate în ROM sunt totdeauna acolo, indiferent

dacă este pornită sau nu. Memoria ROM poate fi scoasă din calculator și stocată
pentru o perioadă nedeterminată de timp și înlocuită, datele conținute continuând
să fie acolo. Din acest motiv se mai numește și memorie nevolatilă.
securitatea: faptul că memoria ROM nu poate fi modificâtă ușor
reprezintă un grad de securitate în privința modificărilor accidentale sau rău
intenționate ale conținutului. Astfel, nu este poșibilă virusarea prin intermediul
memoriei ROM.
Memoria ROM este utilizată în principal pentru stocarea programelor de
sistem care stau la dispoziție în orice moment. Unul dintre ele este BIOS (Basic
Input Output System), stocat pe o memorie ROM, numită ROM BIOS. Stocarea
fiind pe memoria ROM, programul este disponibil odată cu pornirea
calculatorului pentru a introduce setările.
Întrucât scopul memoriei ROM este să nu fie modificâtă, apar situații în care
este nevoie de schimarea conținutului acesteia. Au fost fabricate versiuni de
memorie ROM, care pot fi reprogramate. Acestea au următoarea clasificare:
PROM (Programable Read Only Memory) este similară cu memoria
ROM, dar poate fi programată de utilizator, cu ajutorul unui echipament special.
Ceea ce este foarte util pentru companiile care își fac propriul ROM.
EPROM (Erasable PROM) poate fi ștearsă prin expunere la radiații
ultraviolete și poate fi rescrisă. Microcontrollerele cu EPROM au un orificiu cu
un mic geam de cuarț care permite ca cipul să fie expus la radiație ultravioletă.

87
Nu este poșibilă alegerea unei părți pentru a fi ștearsă. Memoria poate fi ștearsă
și rescrisă de un număr finit de ori.
OTPROM (One Time Programable ROM) este o memorie EPROM, dar
cu cipul dispus într-o capsulă din material plastic, fără orificiu, care este mult
mai ieftină. Viteza este bună, dar aplicațiile sunt lipșite de flexibilitate.
EEPROM (Electrically Erasable PROM) poate fi șearsă electric de
unitatea centrală cu ajutorul unui anumit soft, în timpul funcționării. Este cel mai
flexibil tip de memorie. Se poate încărca BIOS-ul direct de pe saitul
producătorului.
MEMORIE FLASH este asemănătoare cu EPROM și EEPROM, dar
nu necesită orificiu de ștergere.
− Computerul execută instrucțiunile din ROM-BIOS doar la pornirea sa sau de
fiecare dată când este repornit (reboot). − Folosit, de asemenea, pentru a controla
dispozitivele de intrare/ieșire.

Familia de memorii ROM

b) Memoria RAM.
RAM este prescurtarea de la Random Acces Memory – adică memorie cu
acces aleator. Caracteristica de accesare aleatorie face referire la posibilitea de
stocare şi accesare a datelor într-un mod nonsecvenţial, ceea ce insemnă ca orice
cantitate de date poate fi accesata în mod direct.
- este constituită din mai multe circuite integrate;
- permite acces la citire şi scriere;
- este volatilă (conținutul se șterge la închiderea calculatorului).
Memoria RAM = memoria de lucru ce este folosită şi refolosită în permanenţă
de calculator;
- conţinutul memoriei RAM poate fi scris, citit, modificât sau şters.
În funcţie de utilitate se clasifică în:
- memoria RAM principală – este “masa de lucru” a calculatorului. Aici este
adus orice program lansat în execuţie şi informaţiile necesare execuţiei.
- Memoria RAM CACHE – aici sunt aduse datele care sunt folosite frecvent şi
funcţionează ca un tampon între procesor şi memoria RAM principală.

88
 - Memoria RAM VIDEO – aici sunt aduse datele care urmează a fi afişate pe
ecran;
- Memoria tampon pentru imprimantă (printer buffer) – aici sunt aduse datele
care urmează a fi tipărite;
- CMOS (Complementary Metal–Oxide Semiconductor) – este o memorie
specială care este alimentată de o baterie, conţine configuraţia sistemului, data şi
ora exactă (semiconductor complementar din oxid metalic).

Tip RAM Pini Lung.cuvant Utilizare

EDO RAM și SD RAM 168 64 biti In PC-uri mai vechi.

Rambus RAM 184 16 biti In unele PC-uri cu Pentium 4 și anumite

chipseturi.

DDR RAM 184 64 biti Frecvența (MHz): 333, 400

Versiune mai rapida de SD RAM. Utilizat

cu Athlon și Pentium 4 la 2.5 V.

DDR2 RAM 240 64 biti Frecventa (MHz): 533, 667, 800, 1066,
1333, la 1.8 V.

DDR3 RAM 240 64 Frecvența (MHz): 1066, 1333, 1600, 1866,

2000,2133, 2200, etc, la 1,5V

DDR4 (Double Data Rate 288 64 Frecvența: 2133-3333 Mhz.

4)
Luvrează la 1,2V, sau chiar 1,05V

DDR5 (Double Data Rate Pentru servere și smartphone, iar după 2020
5 Synchronous Dynamic pentru desktop-uri
Random-Access Memory

Caracteristici:
- Rata de transfer, (transfer rate )– exprimată în MT/s (megatransferuri pe
secundă);
- lărgimea de bandă, bandwidth – exprimată în MB/s (megabytes pe secundă),
bus clock-ul
(clock-ul magistralei), măsurat în MHz, memory clock (MHz).

89
 Memoriile DDR 2 multiplică bus clock-ul (clock-ul magistralei) cu 2,
rezultând un memory clock de 2 ori mai mare iar memoriile DDR3 multiplică
bus clock-ul cu 4, rezultând un memory clock de 4 ori mai mare
Rata de transfer este dublă față de memory clock.
Memoria RAM este locul în care ajung datele înainte de a fi prelucrate
de microprocesor – această memorie este spaţiul de lucru al calculatorului.
Pentru că totul trece prin memoria RAM, capacitatea de stocare a
memoriei RAM şi rapiditatea acesteia influenţează în mod direct performanţele
calculatorului.
Orice software este conceput să funcţioneze în prezenţa unei anumite
cantităţi minime de memorie RAM. Dacă într-un calculator nu se găseşte
minimul de memorie RAM cerut de un program – acesta va refuza să pornească
sau va funcţiona necorespunzător.
O cantitate insuficientă de memorie RAM poate afecta serios
performanţele calculatorului pe ansamblu.
Mai multă memorie RAM înseamnă performanţe mai bune ale
calculatorului, sau cel puţin, aşa văd lucrurile o bună parte dintre utilizatorii de
calculatoare personale. În unele cazuri, dublând cantitatea de memeorie nu se va
observa practic nicio diferență
Memoriile RAM actuale se încadrează în tehnologia de tip SDRAM
acronim ce provine de la Synchronous Dynamic Random Access Memory.
1. SDR-SDRAM – Single Data Rate SDRAM – acest tip de memorie a făcut
cariera începând cu mijlocul anilor ’90 şi până în anii 2002 când încă se mai
puteau achiziţiona calculatoare personale noi echipate cu sloturi de memorie SD-
RAM. Chiar daca calculatoarele personale au abandonat acest standard ,
chipurile de memorie de tip SDRAM incă se fabrică pentru a echipa diferite
dispozitive electronice unde viteza de lucru a memoriei interne nu prezintă
importanţă. De exemplu multimedia player portabil sau un CD-Player este
echipat cu un chip de memorie SDRAM
2. DDR1 – Double Data Rate 1 sau DDR1. Primele memorii DDR1 la 333MHz
și DDR 400 MHz au făcut echipă cu generaţia calculatoarelor de peste 1Ghz,
acest prag fiind atins pentru calculatoarele destinate publicului larg în anul 1999.
Prima placa de bază cu suport DDR a fost disponibilă în toamna anului 2000. Pe
piaţa calculatoarelor personale memoriile DDR au coexistat cu cele SDR,
tranziţia către acest standard fiind încheiată abia când pe piaţa calculatoarelor
personale nu sau mai gășit plăci de bază compatibile cu memoriile SD-RAM.
3. DDR2 SDRAM - Acest standard a devenit disponibil pentru utilizatori la
jumătatea anului 2003. Cele mai utilizate au fostconstruite la 667/800 MHz. Dar
există și memorii DDR2 la 400 MHz și 1066 GHz

90
4. DDR3 (double data rate 3) SDRAM- deşi anunţate încă din 2005 primele
plăci de bază cu suport pentru acest tip de memorie au apărut în vara anului
2007. În prezent reprezintă cea mai performantă soluţie la costuri de achizitie
sunt apropiate de cele pentru generatia anterioara -DDR2. Momentan sunt cele
mai comune tipuri de memorie în rândul calculatoarelor personale: DDR 3/ 1066
MHz, 1333 MHz; DDR3 / 1600 MHz; DDR3 / 1866 MHz; DDR3 / 2133 MHz
5. DDR4 (Double Data Rate 4). Aceste memorii au capacitate de până la 128
GB (teoretic până la 512 GB) și frecvențe cuprinse între 2133-3333 GHz

6. DRDRAM sau Direct Rambus DRAM sau este un tip de memorie RAM mai
putin popular in rândul calculatoarelor personale. Datorita costurilor mai mari de
productie acest tip de memorie nu s-a impus pe piață.

7. Memoriile pentru servere

Memoriile ECC sunt destinate serverelor, au un preț mult mai ridicat și
în cele mai multe cazuri nu sunt compatibile cu placa de bază a calculatoarelor
destinate publicului larg.
Pot fi:
- ECC ( Error correcting Code) Registred;
- ECC Unregistred;
- ECC-FB (Fully Buffered).
Aceste memorii se deosebesc de cele obișnuite prin aceea că suportă un
mecanism de corecție a erorilor.
Memoriile de generație diferită, diferă fizic între ele, adică generațiile nu
sunt compatibile între ele. Nu se pot folosi simultan două tipuri de memorie
RAM de generație diferită. Sloturile pentru plăcuțele de memorie RAM  de pe
placa de bază diferă în funcție de generația memoriilor. Pe plăcuțele de memorie
RAM există o “cheie” (o cavitate) care nu permite introducerea plăcuței într-un
slot necorespunzător.

91
3. Memoria cache
Memoria Cache. Memoria rapidă de dimensiune mică se numeşte
memorie cache (din limba franceză: cacher - a ascunde). Este un mecanism de
stocare de mare viteză, care vine să suplinească viteza mică de răspuns a
memoriei RAM faţă de cerinţele microprocesorului. Poate fi o secţiune rezervată
din memoria principală sau un dispozitiv independent. Memoria cache este
organizată pe cel putin doua niveluri:

Figura 1.10. Locul memoriei cache

Cache-ul reţine datele care au fost folosite recent de procesor şi se evită

întoarcerea datelor înapoi la memoria principală (care este mai lentă decât cea
Cache) şi astfel datele sunt procesate mult mai repede.

Figura 1.11. Locul memoriei cache

Memoria cache, sau RAM cache-ul este memorie de tip static RAM. Ca
orice SRAM, are o viteza și un cost mult mai ridicâte decât RAM-ul dinamic
(DRAM). Având in vedere ca programele acceseaza memoriile de date sau
instructiuni in repetate rânduri, s-a observat ca prin pastrarea a cât mai multe
dintre aceste informatii pe SRAM, intregul sistem functioneaza mai rapid.
Structura memoriei chache a unui computer are 5 sau 6 nivele :
Primele 2 nivele de memorie se găsesc în procesor, sunt compuse din
memoria internă a procesorului sau registrii şi L1 cache, care este primul nivel
de cache.

92
 Nivelul 3 de memorie este L2 cache şi este tot în procesor (dar înainte
se găsea pe placa de bază).
Nivelul 4 este L3 cache. Acest L3 cache a fost L2 cache în placa de
bază, dar acum procesoarele includ L1 și L2 cache şi deci, a devenit L3 cache.
Este mai lentă ca procesorul, dar mai rapidă decât memoria principală.
L1 cache – accesarea memoriei la viteza microprocesorului, maximă (10
nanosecunde, dimensiune de la 4 kilobyte la 16 kilobyte);
L2 cache – memorie cu acces de tip SRAM (în jur de 20-30
nanosecunde, dimensiune de la 128 kilobyte la 512 kilobyte);
L3 cache, folosită de anumite UCP-uri contine atât memorie de nivel 1
cât și memorie de nivel 2 atasate sistemului.

4.2.4. Sisteme de stocare

Unitățile de stocare, așa cum se arată în Figura 1, citesc sau scriu

informații pe suporturi de stocare magnetice, optice sau semiconductoare. O
unitate de stocare poate fi folosită pentru a stoca date permanent sau pentru a citi
informaţii de pe un hard disc.
Unităţile de stocare pot fi instalate în carcasa calculatorului, ca de
exemplu hard disc-ul. Pentru portabilitate, unele unități de stocare se pot conecta
la calculator folosind un port USB, un port FireWire, eSATA sau un port SCSI.
Aceste unităţi portabile sunt numite unităţi detaşabile şi pot fi folosite de mai
multe calculatoare.
Când calculatorul este oprit, orice dată stocată în memoria RAM este
pierdută. Programele și datele utilizatorilor trebuie să fie salvate (stocate, scrise),
în vederea refolosirii lor, atunci când calculatorul este oprit.
Dispozitivele de stocare au capacitate mare de stocare, iar
informația scrisă (stocată, salvată) pe ele poate fi preluată (citită, adusă în
memoria RAM) oricând este nevoie de ea, sau poate fi ștearsă

4.2.4.1 Tipuri de dispozitive de stcare

93
 Stocarea de lungă durată poate fi:
a) magnetică;
b) optică;
c) statică.

a) Dispozitivele de stocare magnetice sunt cea mai comună formă gășită în

calculatoare. Aceste dispozitive stochează informația sub forma unor câmpuri
magnetice. Ele includ:
- HardDisk-uri (capacități de stocare pe discuri (platane) de până la 10
TB), cu suportul de memorie propriu zis numit DISC DUR (Harddisk) sau
PLATAN
- Dischetele (capacitatea de stocare a dischetei 1,44MB), cu suportul de
memorie numit dischetă
- Unitățile de casetă
Un hard disc, sau unitatea hard disc, este un dispozitiv magnetic folosit
pentru a stoca date. Într-un calculator cu Windows, hard disc-ul este de obicei
configurat ca unitatea C: și conține sistemul de operare și aplicațiile. Capacitatea
de stocare a unui hard disc variază de la gigabytes (GB) la terabytes (TB).
Viteza unui hard disc este masurată în numărul de mişcări de revoluţie pe minut.
Acest lucru este reprezentat de viteza cu care axul învârte platanele care dețin
date. Cu cât viteza axului este mai mare, cu atât un hard disc poate prelua date
de la platane. Vitezele comune ale axului hard disc-ului includ 5400, 7200,
10000, până la 15.000 rotaţii pe minut în unități de servere. Pentru a mări
capacitatea de stocare se pot adăuga mai multe hard disc-uri.

94
 Hard disc-urile magnetice au motoare de antrenare, care sunt proiectate
să rotească platanele magnetice și să mute capetele de acționare.
Utilizarea hard discurilor tradiționale
Un hard disc tradițional (HDD) include niște discuri de plastic sau de
metal, numite platane, acoperite cu un substrat magnetic. Aceste platane se
rotesc în jurul unui ax cu o viteză constantă, de obicei 5.400, 7.200, 10.000 sau
chiar 15.000 de rotații pe minut (rpm).
Una sau mai multe perechi de capete de citire/scriere planează foarte
aproape de suprafețele platanelor citind sau scriind date de pe, respectiv pe,
substratul lor magnetic. Fiecare platan este pregătit pentru a stoca și accesa date,
printr-un proces numit formatare care delimitează un anumit număr de piste
concentrice împărțite la rândul lor în sectoare. HDD-urile sunt principala
locație de stocare pentru date și programe.
Rata de transfer a datelor pentru un HDD este condiționată de viteza
sa de rotație și de numărul de capete de citire/scriere.
HDD-urile sunt mai rapide decât dispozitivele amovibile și pot stoca
cantități enorme de date.
Ca dezavantaje al HDD-urilor sunt:
- sensibilitatea crescută la șocuri datorită distanței extrem de mici la care
planează capetele de citire/scriere deasupra platanelor;
- influența negativă a câmpurilor magnetice exterioare;
Avantajele HDD-urilor tradiționale (magnetice):
− Capacitate foarte mare de stocare;
− Prețul, pe unitatea de stocare, foarte mic.
Descrierea unei unități Harddisk magnetică
Hard disk-ul (HDD) conţine în interior circuite de control şi unul sau
mai multe discuri de metal sau sticlă denumite platane pe care este aplicată o
peliculă subţire de material magnetic. Discurile respective se rotesc, cu viteze ce
pot ajunge şi la 15000 rpm (rotaţii pe minut), dar în mod obişnuit se rotesc cu
5400, 7200 rpm. Platanele sunt suprapuse, între eleexistă totuşi mici spaţii în
care se rotesc capetele de scriere/citire ce sunt montate pe un braţ ce se numeşte
actuator. În ciuda tuturor progreselor înregistrate în tehnologia discurilor
magnetice, este încă imposibilă producerea în serie a unui mediu fără erori.
Pentru a reduce erorile de pe suprafaţa discului magnetic, se folosesc două
mecanisme şi anume: codificarea specială a datelor şi algoritmi de corectare a
erorilor.

95
Figura 1.12. Ansamblul de capete de citire-scriere și structura unui platan

Figura 1.13. Componente fizice principale ale HDD

Casetele magnetice sunt cel mai des folosite pentru copii de siguranţă
sau arhivare de date. Caseta magnetică folosește un cap de citire/scriere. Deși
extragerea de date utilizând o unitate de casetă poate fi rapidă, localizarea unor
date specifice este lentă, deoarece banda trebuie să fie rotită pe o rolă până la
găsirea datelor. Capacitățile casetelor frecvente variază între câțiva gigabytes şi
mai mulţi terabytes.

b) Dispozitivele de stocare optice

Dispozitivul de memorie optic este un disc special pe care informația
poate fi scrisă, sau de pe care poate fi citită prin dispozitive optice (laser).

96
 Dispozitivul de citire/ scriere se numește unitate optică sau unitate
cd/dvd R/W și este un dispozitiv care conține părți mecanice, electromecanice,
electronice și un dispozitiv laser.
O unitate optica este o unitate de stocare ce foloseste tehnologia laser
pentru a citi/ scrie date de pe mediul optic.
olosesc raze laser pentru a inregistra informația prin crearea de diferențe
în densitate optică.
Există trei tipuri de unități optice:
- Compact disc (CD). CD-urile au o capacitate de stocare de
aproximativ 700 MB.
- Digital versatile disc (DVD)
- Discul Blu-ray (BD)
BD-ROM - Mediu doar pentru citire a discurilor Blu-ray, care sunt pre-
înregistrate cu filme, jocuri sau aplicaţii.
BD-R - Mediul pentru discurile Blu-ray inscriptibile care poate înregistra o
singură dată date video de înaltă definiţie și date stocate în calculator.
BD-RE - Formatul pentru discurile Blu-ray reinscriptibile pentru înregistrarea
video de înaltă definiţie și de stocare a datelor din calculator.
Discul se rotește la viteze de aprox. 2000 rpm sau peste, în timp ce o
rază laser citește datele stocate pe acesta.
Cu cât viteza este mai mare, cu atât mai mare este viteza cu care
informația este citită și transferată.
La o unitate CD-ROM, DVD-ROM sau BD-ROM:
− Informația scrisă (sau arsă) pe suprafața discului poate fi accesată cu ajutorul
unei raze laser.
− Acest tip de unitate optică poate doar citi date de pe discurile optice.
− Chiar și cele mai slabe computere sunt în general echipate cu o astfel de
unitate optică.
Unitățile optice de inscripționare utilizează programe speciale care
permit „arderea”, adică inscripționarea cu date a unui disc optic

Formatele pentru aceste discuri optice includ:

97
− Capacitatea unui CD poate fi de 650 sau 700 MB;
- Capacitatea unui DVD, 4,7 – 17 GB
- Capacitatea unui unui Blue RAY poate fi de 8 – 128 GB.
Programele speciale care vin împreună cu inscriptorul DVD include
deseori unelte pentru manipularea sau editarea înregistrărilor video înaintea
inscripționării lor pe un DVD.

Schema de principiu a unui CD

Mediile CD și DVD pot fi inregistrate anterior (read-only),
inscriptibile(scriere o șingura data) sau reinscriptibile (citire și scriere de mai
multe ori). DVD-urile au ocapacitate de stocare de aproximativ 8.5 GB pe o
parte a discului. Există mai multe tipuri de medii optice:
- CD-ROM – Mediul CD read-only este inregistrat in prealabil.
- CD-R – Mediul CD-recordable poate fi inscriptionat o șingura data.
- CD-RW – Mediul CD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters
șireinscriptionat.
- DVD-ROM – Mediul DVD read-only care este inregistrat in prealabil.
- DVD-RAM – Mediul DVD rândom access memory care poate fiinscriptionat,
sters și reinscriptionat.
- DVD+/-R – Mediu DVD-recordable care poate fi inscriptionat oșingura data.
- DVD+/-RW – DVD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters și
reinscriptionat.
DVD-urile obișnuite stochează 4,7GB.

c) Stocarea statică
Cuprinde mai multe tipuri de dispozitive de stocare:

98
 1. Memoria statică externă este formată din harddiscuri SSD (cu
capacitate de până la 500 GB, în acest moment).
Dispozitivele de memorie statică folosesc cipuri de memorie pentru a
stoca informatia. Informația este reținută și după ce nu mai sunt alimentate . Se
conectează la un port USB. Datorită marimii și formei, dispozitivele de tip
memory stick sunt cunoscute ca și memorie USB sau unităti flash și au înlocuit
la scara largă discheta, pentru transferul datelor intre sisteme. Multe dispozitive
portabile se bazează total pe memoria statică pentru stocare
Unități Solid State
Un SSD utilizează memorie RAM statică în loc de platane magnetice pentru a
stoca date, așa cum se arată în figura 1. SSD-urile sunt considerate a fi extrem de
fiabile deoarece acestea nu au piese în mișcare.
Alegeți un SSD dacă clientul dumneavoastră are nevoie de oricare dintre
următoarele:
- Să opereze în medii extreme
- Să utilizeze mai puțină energie
- Să producă mai puțină căldură
- Să reducă timpul de pornire

Pentru că un SSD nu are motoare de antrenare și piese în mișcare, utilizează

mult mai puțină energie decât un hard disc magnetic. Cipurile de memorie
nevolatile de tip flash gestionează procesul de stocare pe un SSD, ceea ce duce

99
la un acces mai rapid la date, fiabilitate mai mare și o reducere a energiei
consumate. SSD-urile au același factor de formă ca și hard disc-urile magnetice
și folosesc interfețele ATA sau SATA. Puteți înlocui o unitate magnetică cu una
de SSD.

2. Unitatățile flash. O unitate de memorie flash, cunoscuta și ca stick de memorie,

este un tip deechipament de stocare care se conecteaza la un port USB. Un stick
dememorie foloseste un tip special de memorie care nu are nevoie de alimentare
pentru a stoca datele. Aceste tipuri de unitati de stocare pot fi accesate
desistemul de operare la fel ca și celelalte tipuri de unitati. Stick-urile de
memorie cu capacități de până la 256 GB.
3. Cititoare media
Un cititor media este un dispozitiv care citește și scrie pe diferite tipuri
de carduri media, precum cele care se găsesc într-o cameră digitală, telefon
inteligent sau într-un MP3 player. Când înlocuiți un cititor media, asigurați-vă că
acesta acceptă tipul de carduri utilizate și capacitatea de stocare a cardurilor ce
urmează a fi citite.
Alegeți cititorul media corect în funcție nevoile curente și viitoare ale
clientilor dumneavoastră. De exemplu, dacă un client are nevoie să utilizeze mai
multe tipuri de carduri de media, atunci este nevoie de un cititor media cu format
multiplu. Acestea sunt câteva carduri media mai des întâlnite, ilustrate în figura
2:
Secure Digital (SD) - Cardurile SD au fost concepute pentru a fi
utilizate în dispozitive portabile, cum ar fi camere, MP3 playere și tablete.
Cardurile SD pot stoca chiar și 4 GB. Cardurile SD de mare capacitate (SDHC)
pot deține maxim 32 GB, în timp ce cardurile SD cu capacitate extinsă(SDXC)
pot deține maxim 2 TB de date.
Cardurile microSD. Sunt o versiune mult mai mică a cardurilor SD
frecvent utilizate în telefoanele mobile.
CompactFlash. CompactFlash este un format mai vechi, dar încă
utilizat la scară largă datorită capacității mari (cel mai des întâlnit este de până la
128 GB) și a vitezei mari. CompactFlash este adesea folosit ca mediu de stocare
pentru camere video.
Stick-ul de memorie - O memorie flash creată de Sony Corporation.
Stick-ul de memorie este utilizat în aparate foto, MP3 playere, sisteme de jocuri
video portabile, telefoane mobile, camere video și alte electronice portabile.
Un alt tip de card media este Extreme Digital (xD sau xD-Picture
Card). Cardurile xD au fost dezvoltate pentru utilizarea mai multor camere și

100
înregistrări de voce, dar au devenit învechite odată cu utilizarea largă de carduri
SD. Cardurile xD au o capacitate maximă de 2 GB.

d) Stocarea unor cantități mari de date

Pentru memorarea unor volume mai mari de date, care sa poată fi
regăsite rapid, se folosesc echipamente periferice care utilizează, în esenâî,
suporturi magnetice. Volumul tot mai mare de date, personale sau de business
(muzică şi filme, poze digitale, documente …etc.) necesită soluţii din ce în ce
mai avansate pentru stocarea datelor.
Oricine folosește un calculator știe că are datele pe hard disk si le
regaseste acolo ori de câte ori se apucă de lucru. Dar există si situații în care
harddisk-ul să nu mai funcționeze și datele să nu mai poată fi recuperate,
pierderile fiind de fiecare dată substanțiale: de la pierdere cu implicatii
sentimentale (fotografii, filme de familie), pînă la pierderea unor date de
business (baze de date, fisiere ce reprezintă mulți ani de muncă ce pot valora de
la câtiva $ pâna la mii sau chiar milioane. Există soluții pentru a elimina aceste
probleme.
Exiată trei mari tipuri de echipamente de stocare:
1. DAS (Direct-Attached-Storage).
Sunt sisteme de stocare digitală care se pot conecta direc la computer
sau la server. Conexiunea se face pe portul USB, sau pe portul sATA, iar
principalele protocoale folosit în cazul acestor sisteme de stocare sunt:
a) ATA,

101
b) SATA (Serial ATA). Se conectează cu 8 pini în loc de 40
c) eSATA
d) SCSI. Set de standarde pentru conectarea fizică şi transferul de date
între calculatoare şi dispozitive periferice.
Standardele SCSI definesc comenzi, protocoale şi interfeţe electrice şi
optice. SCSI se foloseşte uzual pentru HDD şi drivere de disc, dar poate fi
conectat la o gamă mare de alte dispozitive, incluzând scanere şi drivere CD. Se
pot ataşa max 8 respectiv 16 dispozitive la o singură magistrală. Numărul de
host/dispozitive periferice poate varia dar trebuie să existe minim un host
e) SAS - Serial Attached SCSI. Este o tehnologie pentru transferul datelor de la
dispozitive de stocare ca HDD şi drivere de bandă. Depinde de un protocol serial
point-to-point care înlocuieşte tehnologia de magistrală paralelă SCSI, folosind
setul standard de comenzi SCSI.
f) Fibre Channel
g) USB Stick.
Exemple de sisteme DAS: Hardiscuri ATA, SATA, SCSI, SAS,
dispozitive de stocare USB, CD-uri, DVD-uri, benzi magnetice, etc

2. NAS (Network attached storage).

Reprezintă o soluție de stocare a datelor din calculatoare conectate la o
rețea de calculatoare.
NAS= stocare de date la nivel de fişier (file-level computer data storage)
conectată la o reţea care furnizează acces la date unor clienţi heterogeni ai
reţelei.
Această soluție de stocare a devenit populară, deoarece reprezintă o
metodă ușoară de a partaja fișiere, acces mai rapid la date (decât la Serverele de
fișiere), sunt ușor de configurat și de administrat.
NAS permite mai multor calculatoare să acceseze acelaşi sistem de fişiere prin
reţea şi să sincronizeze accesul lor
3. SAN (Storage Area Network.
Sunt dispozitive de stocare pentru servere. Un SAN mai poate fi
privit şi ca un sistem de stocare care constă din elemente de stocare, dispozitive
de stocare (vom folosi pentru acestea abrevierea neconsacrată DS), sisteme de
calcul şi/sau echipamentele auxiliare aferente, plus întreg soft-ul pentru control,
care comunică prin reţea.

102
 4.2.4.2. Tipuri de interfete și conectori pentru unități
de disc

Hard-disk-urile și unitătile optice sunt fabricate având diverse tipuri de

interfețe, care sunt folosite pentru conectarea la un calculator. Pentru a instala o
unitate de stocare in calculator, interfata de conectare trebuie sa se potriveasca
cu controller-ul de pe placa de baza. Exemple de interfete comune:
- IDE – Integrated Drive Electronics, cunoscuta și sub denumirea Advanced
Technology Attachment (ATA) este un tip de controller mai vechi care este
folosit la conectarea hard-disk-urilor.
Interfata IDE foloseste un conector cu 40 de pini.
- EIDE – Enhanced Integrated Drive Electronics, cunoscut și ca ATA-2,este
o versiune mai noua a controller-ului IDE.
EIDE suportă harddisk-uri mai mari de 512 MB, foloseste acces direct la
memorie (DMA) pentru cresterea vitezei și foloseste AT, Attachment
PacketInterface (ATAPI) pentru a conecta unitățile optice și cu bandamagnetica
la magistrala EIDE. Interfata EIDE foloseste un conector de 40 de pini.
-PATA – Parallel ATA este o versiune cu transmisie paralelă a interfeței ATA.
- SATA – Serial ATA este o versiune cu transmisie serială a interfetei ATA. O
interfata SATA are un conector cu 7 pini.
- SCSI – Small Computer System Interface este un controller de interfață care
poate conecta până la 15 unități de stocare. SCSI poate conecta atât unităti
interne cât și externe. O interfață SCSI folosește conectori cu 50 de pini, 60 de
pini sau 80 de pini.
Identificarea numelor, scopurilor și caracteristicilor cablurilor interne
Unitățile de stocare necesită atât un cablu de alimentare cât și un cablu de date.
O sursă de alimentare va avea un conector de alimentare SATA pentru unități
SATA, un conector de alimentare de tip Molex pentru unități PATA și un
conector de tip Berg cu 4 pini pentru unitati de discheta. Butoanele și LED-urile
de pe fata carcasei se conectează la placa de bază prin cablurile de pe panoul din
față. Cablurile de date conectează unitățile la controler-ul de disc, localizat pe o
placa de extensie sau pe placa de bază. Exemple de cabluri de date obisnuite:
Cablu de date pentru unitatea de discheta (FDD)
– Cablul de date are maxim doi conectori de 34 de pini pentru unitatea
de stocare și unconector de 34 de pini pentru controler-ul de disc.

Cablu de date PATA (IDE)

103
 – Cablul de date Parallel ATA are 40 de conductori, maxim doi
conectori de 40 de pini pentru unitati destocare și un conector de 40 de pini
pentru controler-ul de disc.
Cablu de date PATA (EIDE)
– Cablul de date Parallel ATA are 80de conductori, maxim doi conectori
de 40 de pini pentru unitati destocare și un conector de 40 de pini pentru
controler-ul de disc
Cablu de date SATA
– Cablul de date Serial ATA are sapte conductori, un conector codat
pentru unitatea de stocare și unul pentru controler-ul de disc.
Cablu de date SCSI
– Exista trei tipuri de cabluri SCSI. Un cablu dedate SCSI ingust are 50
de conductori, pana la sapte conectori de 50 de pini pentru unitățile de stocare și
un conector de 50 de pini pentru controler-ul de disc, denumit și host adapter.
Un cablu SCSI lat are 68 de conductori, până la cincisprezece conectori de 68 de
pini pentru unitățile de stocare și un conector de 68 de pini pentru host adapter.
Un cablu de date SCSI Alt-4 are 80 de conductori, pana la 15conectori de 80 de
pini pentru unitățile de stocare și un conector de 80de pini pentru host adapter.
Observație. Dunga colorată de pe un cablu identifică pinul 1 al acelui cablu.
Când instalați un cablu de date, așigurați-vă că pinul 1 de pe cablu este conectat
la pinul 1 de pe unitate sau controller.
Unele cabluri pot fi codificâte și, în consecință, se pot conecta numai într-un
anumit sens la unitatea de stocare sau controler-ul de disc.

Utilizarea SSD-urilor (bazate pe memorii flash) − Folosesc cipuri de memorie

pentru a citi și scrie date. − Nu au părți în mișcare ceea ce le face silențioase și
rezistente. − Unele modele necesită o alimentare constantă pentru menținerea
datelor și includ baterii de siguranță. − Mult mai scumpe decât variantele
tradiționale. − Disponibile cu capacități competitive dar totuși mai mici decât
HDD. − Au o pornire mai rapidă și viteză de citire mai mare. Generează mai
puțină căldură și prezintă un risc mai mic de defectare.
Tehnologia RAID oferă o modalitate de a stoca date pe mai multe hard disc-uri
pentru duplicarea datelor. Pentru sistemul de operare, RAID apare ca un singur
disc logic. Figura 2 prezintă o comparație a nivelurilor diferite de RAID.
Următorii termeni descriu modul în care tehnologia RAID stochează datele pe
discuri diferite:
Paritatea - Detectează erorile datelor.
Segmentarea - Scrie date din mai multe unități.
Oglindirea - Stochează date duplicate pe un disc suplimentar.

104
 4.2.5. Dispozitive periferice

Un periferic este un dispozitiv care este adăugat la calculator pentru

a-i extinde capabilitățile.
Aceste dispozitive sunt opționale, în sensul ca nu sunt cerute în
funcționarea de bază a calculatorului. În schimb sunt folosite pentru a crește
utilitatea mașinii.
Dispozitivele periferice, spre deosebire de componentele interne, nu
necesită deschiderea carcasei calculatorului pentru instalare. Perifericele se
conectează la o interfață din exteriorul carcasei cu o legatură prin fir sau
wireless. Perifericele foarte vechi erau proiectate să funcționeze atunci când erau
conectate la un anumit port (portul ISA, portul PCI, etc, portul paralel). De
exemplu, imprimantele erau proiectate astfel încât sa fie conectate la un port
paralel care transferă datele din calculator la imprimantă într-un format specific.

105
 Dispozitivele periferice sunt conectate extern la calculator prin
intermediul porturilor (seriale, paralele sau USB), sau conexiunilor wireless.
Într-o accepţiune mai largă, pot ficonsiderate periferice orice componente ce se
pot conecta pe placa de bază a unui calculator. În funcţie de direcţia de „curgere”
a fluxului informaţional, perifericele sunt:
a) Dispozitive de intrare (informaţia este transmisă de la periferic la calculator)
b) Dispozitive de ieșire (informaţia este transmisă de la calculator la periferic)
c) Dispozitive de intrare-ieșire (informaţia este transmisă bidirecțional)

4.2.5.1. Periferice de intrare

Permit preluarea și codificarea digitală a datelor și transferul lor în

memoria RAM.
Dispozitivele de intrare cele mai importante sunt: tastatura, mouse-
ul, trackball, joystick, scanner, camera digitală, digitizer, cititor coduri de bara,
microfon, creionul optic, Tableta grafică (graphics tablet), etc.
1. Tastatura.
Este principalul dispozitiv de introducere a datelor și comenzilor

Enter. Execută comanda tastată sau opțiunea selectată dintr-un meniu,

marchează sfârșitul unei linii și creează o linie nouă.
Tastatura este cel mai utilizat dispozitiv de intrare, asemănător cu
claviatura unei maşini de scris. Folosește taste, pentru introducerea datelor.
Numărul de taste diferă de la tastatură la tastatură. Principalele taste sunt:
0, …, 9 – taste numerice. Home – mută cursorul la începutul
Tastatura numerică/de rândului
editare − Localizate în extrema (Cursor – liniuţa care clipeşte într-
dreaptă a tastaturii alfanumerice. − un editor de texte)
Comutarea între funcțiile ei se face A, …, Z – taste alfanumerice
apăsând tasta NumLock − Când Esc (escape) – ieşire
ledul indicator este aprins (dacă End – mută cursorul la sfârşitul
există), tastatura numerică devine rândului
una de calculator sau numerică, Page Up - mută cursorul o pagină

106
când ledul este stins, tastatura
devine una destinată editării.
F1, F2, …, F12 – taste funcţionale.
Fiecare aplicație alocă o anumită
semnificație sau funcție fiecărei
taste funcționale.
Alt, Shift, Ctrl – taste speciale (se
utilizează în combinaţie cu alte
taste pentru a obţine diverse
efecte). Nu au efect singure.
Insert – suprascrie
Shift +tasta are ca efect apariţia pe
ecran a șimbolului ! Pentru a obţine
șimbolul din partea de sus a tastei
se menţine tasta Shift apăsată în
timp ce se apasă tasta care ne
interesează
Backspace. Șterge un caracter din
stânga cursorului la fiecare apăsare.
Dacă apăsarea este menținută,
șterge caracterele din stânga
cursorului până la eliberarea tastei.
Spacebar - Bara de spațiu.
Inserează un spațiu gol între
cuvinte și este cea mai sigură tastă
de apăsat când un program cere
utilizatorului apăsarea oricărei
taste.
Shift Afișează majuscula pentru
tastele cu litere, sau caracterele de
deasupra, în cazul tastelor
partajate. Utilizată în combinație cu
alte taste execută funcții specifice.
Windows Afișează meniul Start.
Utilizată în combinație cu alte taste
funcționale execută funcții
specifice
PrtScr Face o captură de ecran și o
trimite în memoria Clipboard.
107
în sus
Page Down - mută cursorul o
pagină în jos
Tab – mută cursorul la următoarea
zonă de tabulare. Avansează
cursorul la dreapta cu un număr
determinat de spații sau până la
următoarea celulă într-un program
de calcul tabelar. Apăsat în timp ce
tasta este deja apăsată, efectul va fi
similar, însă deplasarea va fi spre
stânga.
Caps Lock – comută între litere
mari şi litere mici (pentru
comutare: SHIFT+Litera, sau
apăsare tasta Caps Lock)
Tastele săgeţi – mută cursorul în
direcţia dorită
+, - *, / - operatori aritmetici pentru
adunare, scădere, înmulţire,
împărţire
Tasta Windows Logo activează
automat meniul butonului Start
(meniul butonuluiStart se activează
şi prin apăsarea combinaţiei de
taste CTRL+ESC),
Menu Key activează meniul
contextual al elementului Windows
selectat (echivalentă cu executarea
unui click dreapta)
Del (Delete) Șterge un caracter din
dreapta cursorului la fiecare
apăsare. Dacă apăsarea este
menținută, șterge caracterele din
dreapta cursorului până la
eliberarea tastei
Tasta Afișează un meniu de
comenzi rapide (contextual),
 ScrollLock Activează/dezactivează identic cel accesat cu un clic
defilarea datelor pe ecran. dreapta.

Observație.: Tastele pot avea diverse efecte, care depind de programul în care le
utilizăm.

2. Mouse-ul , Este un dispozitiv de intrare cu două / trei butoane care poate fi

deplasat pe un material texturat (pad). Poate fi cu fir sau wireless. Cele cu fir sw
pot conecta la calculator prin conectori PS/2 sau USB.
Mouse-ul este un dispozitiv folosit pentru introducerea datelor în
calculator, deplasând un pointer pe ecran şi apăsând pe butoane.
Operaţiile ce se pot executa cu mouse-ul sunt:
- indicare;
- clic (dreapta sau stânga, cu efecte diferite); Plasați cursorul mouse-ului
deasupra unui element apoi apăsați scurt butonul stâng al mouse-ului pentru a-l
selecta.
- Clic-dreapta. Plasați cursorul mouse-ului deasupra unui element apoi
apăsați scurt, butonul din dreapta al mouse-ului pentru a deschide un meniu
contextual.
- dublu clic – acţionarea scurtă de două ori a butonului din partea stângă
a mouseului; Plasați cursorul mouse-ului deasupra unui element apoi apăsați
butonul stâng al mouse-ului de două ori în succesiune rapidă pentru a-l
activa/deschide.
- glisare – deplasarea mouse-ului cu un buton acţionat; Glisare cu
butonul stâng Apăsați și mențineți butonul stâng al mouse-ului în timp ce trageți
pentru a muta sau selecta multiple elemente adiacente. Glisare cu butonul drept
Apăsați și mențineți butonul drept al mouse-ului în timp ce trageți pentru a muta
sau copia elemente.
- derulare (scrolling).
Rotița de defilare Rulați rotița mouse-ului pentru a defila prin conținutul
ferestrei. În majoritatea aplicațiilor, în combinație cu tasta Ctrl, are funcție de
zoom.
Butonul pentru degetul mare Este un buton suplimentar, aflat pe latura
dispozitivului în dreptul degetului mare. Poate îndeplini diferite funcții
configurabile.

108
Touchpad-ul
− Touchpad-ul are două butoane care funcționează similar celor două butoane
ale mouse-lui.
− Pentru a mișca cursorul pe ecran, degetul poate fi plasat oriunde pe suprafața
touchpad-ului și glisat în direcția dorită.
− Pentru a selecta un element, după plasarea cursorului deasupra lui, se atinge
scurt suprafața touchpad-ului sau se apasă butonul din stânga jos a acestuia.
− Pentru a activa un element, după plasarea cursorului deasupra lui, se atinge
touchpad-ul de două ori, scurt și în succesiune rapidă, sau se execută un dublu
clic pe butonul din stânga jos a acestuia.
− Pentru a muta un articol, după plasarea cursorului deasupra lui, se ține apăsată
tasta Ctrl și se glisează cu degetul pe touchpad până în poziția dorită.
− Pentru a afișa un meniu de comenzi rapide, după plasarea cursorului deasupra
elementului dorit, se apasă butonul din dreapta jos a touchpad-ului.

3. Trackball (bilă rulantă). Dispozitiv de intrare cu funcţionalitatea unui mouse;

Touchpad. Dispozitiv cu funcţionalitatea unui mouse; (laptop-uri)..
4. Scanner-ul. Dispozitiv de intrare care introduce informaţiile de pe hârtie pe
calculator, prin digitizarea lor.
5. Joystick-ul . Dispozitiv de intrare; manetă pentru jocuri.
6. Microfonul Dispozitiv de intrare, utilizat pentru a înregistra diverse sunete
pe calculator. Necesară montarea pe placa de bază a unei plăci de sunet.
− Este folosit la înregistrarea sunetelor și convertirea lor într-un format digital
pentru utilizare pe computer. − Anumite programe specializate, pot recunoaște
vocea celui care vorbește la microfon și pot converti ceea ce spune, în caractere
text care apar pe ecran. − Nu sunt de obicei incluse în computerele de birou însă
noile notebookuri au un microfon încorporat.
7. Camera video. Dispozitiv de intrare, utilizat pentru a înregistra diverse
imagini pe calculator.
8. Creionul optic. Dispozitiv asemanator unui creion, având in varf un senzor
optic. Oferă poșibilitatea desenarii și scrierii direct in calculator prin
intermediul unor monitoare speciale. Selecteaza obiecte de pe un ecran senșibil
(touch screen).
• Stylus − Este un dispozitiv de intrare asemănător unui creion. − Este utilizat, în
locul degetului, pentru a selecta sau activa un element pe un dispozitiv care
dispune de un ecran tactil. − Cu stylus-ul se atinge ușor elementul de pe ecran ce
se dorește selectat sau activat. − Acest tip de dispozitive sunt proiectate să aibă
forma unui creion. − Sunt cunoscute și sub numele de creion digital.

109
9. Tableta grafică (graphics tablet). Dispozitiv ce permite introducerea facilă a
desenelor şi schiţelor. Este alcătuită dintr-un creion cu vârf electronic şi o
plăcuţă electronică, capabilă să detecteze mişcările creionului şi să le transmită
calculatorului

4.2.5.2. Periferice de ieșire

Informaţia este transmisă de la memoria RAM la periferic. Un dispozitiv
de ieșire prezintă utilizatorului informații de la un calculator.
Dispozitivele de ieșire cele mai importante sunt: monitorul,
imprimanta, plotter, difuzoare, căsti, șintetizatorul de voce, etc.

Monitorul. dispozitiv standard de ieşire ce permite vizualizarea informaţiilor.

− Include un întrerupător precum și butoane pentru controlul luminozității și a
contrastului imaginii.
− Există într-o varietate de mărimi, rezoluții și tipuri
− Cu cât mai mare este ecranul, cu atât mai mare va fi imaginea afișată și cu atât
mai scump va fi monitorul.
− Rezoluția monitorului este o unitate de măsură pentru definiția sau claritatea
imaginii. Prețul este și el proporțional cu rezoluția.
− Monitoarele cu ecran plat sunt populare nu doar datorită dimensiunilor lor dar
și datorită ecranului tactil care este uneori utilizat.
Este numit și VDU (Video Display Unit), ecran sau display. Pentru a
putea afișa informația, este necesara o placă grafică montată pe placa de bază.
Deosebim 4 tipuri de monitoare:
a) Cu tub catodic (CRT).
CRT - Monitoare cu tub catodic (CRT), care au trei fascicule de
electroni. Fiecare fascicul este direcționat spre puncte colorate de fosfor de pe
ecran care strălucesc roşu, albastru sau verde atunci când sunt lovite de fascicul.
Zonele care nu sunt lovite de un fascicul de electroni nu strălucesc. Combinația
de zone strălucitoare și zone non-strălucitoare creează imaginea de pe ecran.
Unele televiziuni folosesc această tehnologie. Monitoarele CRT au de obicei un
buton pe partea frontală pe care utilizatorul îl poate apăsa pentru a elimina
decolorarea cauzată de interferențe magnetice.

b) Cu cristale lichide (LCD)

LCD - Monitoare cu cristale lichide (LCD), care sunt frecvent utilizate
în monitoarele plate, laptop-uri și unele proiectoare. Sunt alcătuite din două filtre
polarizate cu o soluţie de cristale lichide între ele. Un curent electric aliniază

110
cristalele astfel încât lumina să treacă sau nu. Imaginea este produsă de efectul
luminii care trece prin unele zone şi prin altele nu. Există două tipuri de
monitoare LCD, cu matrice activă sau cu matrice pasivă. Matricea activă este
denumită şi tranzistor cu film subţire (TFT). Tranzistorul cu film subţire permite
controlul fiecărui pixel, creând imagini în culori foarte clare. Monitoarele cu
matrice pasivă sunt mai ieftine decât cele cu matrice activă, dar nu permit un
control al imaginii la fel de bun. Matricea pasivă nu este frecvent utilizată în
laptop-uri.

c) Cu Led-uri
LED-uri - Un monitor cu diodă luminiscentă (LED) este un monitor
LCD care utilizează LED-uri de fundal pentru a lumina ecranul. LED-ul are un
consum mai mic de energie decât tehnologia LCD, îi permite panoului să fie mai
subțire, mai ușor, mai luminos și să afișeze un contrast mai bun.
Monitoare OLED
OLED - Un monitor cu LED-uri organice folosește un strat de material
organic care răspunde la stimul electric pentru a emite lumină. Acest proces
permite ca fiecare pixel să fie iluminat în mod individual, ducând la niveluri
mult mai profunde de negru decât în cazul monitoarelor cu LED-uri.
Monitoarele OLED sunt, de asemenea, mai subțiri și mai ușoare decât
monitoarele cu LED-uri.

d) Monitoare cu plasmă
Monitoarele cu plasmă sunt un alt tip de monitor cu ecran plat care pot
atinge un nivel ridicat de luminozitate, niveluri intense de negru și o gamă foarte
largă de culori. Monitoarele cu plasmă pot fi create în dimensiuni de până la 381
cm sau mai mult. Monitoarele cu plasmă şi-au luat numele de la utilizarea unor
celule mici de gaz ionizat, care se aprind atunci când sunt stimulate de energie
electrică. Monitoarele cu plasmă sunt adesea folosite în aplicaţii de cinema
pentru acasă, din cauza reprezentării lor corecte video.

Caracteristici ale monitorului

- mărimea diagonalei exprimată în inch (1 inch = 2,54 cm); ex.: 14”, 15”, 17”,
19”, 21”, 24”, etc
- rezoluţia = numărul de pixeli; Variază de la: 320x200 (standardul CGA)
640x480 (standardul VGA), 800x600 (standardul SVGA), 1024x768 (standardul
XVGA), 1600x1200 (standardul UXGA) , ... 7680x4800 (standardul WHUXGA)
- frecvenţa se măsoară în Hz; ex: 50Hz, 75Hz, 85Hz, 100Hz.

111
- Radiaţia monitorului – reprezintă efectul produs asupra omului (nu doar asupra
ochilor) de bombardarea ecranului cu electroni. Se recomandă monitoare cu
radiaţie redusă (low radiation).
- Tipul semnalului – analogic sau digital.
- Viteza de afişare (rata de refresh) – viteza cu care se vor afişa imaginile pe
ecran şi depinde de viteza cu care poate prelucra informaţia placa video şi de
memoria RAM video.
Mai mulți factori sunt implicați în rezoluția monitorului:
Pixel - Termenul pixel este o abreviere pentru un element de imagine.
Pixelii reprezintă punctele mici care compun un ecran. Fiecare pixel are trei
componente: roșu, verde și albastru.
Dot pitch - se referă la distanța dintre pixeli de pe ecran. O valoare mai
mică pentru dot pitch produce o imagine de o calitate mai mare.
Raport de contrast - raportul de contrast măsoară diferența de
intensitate a luminii între punctul cel mai luminos (alb) și cel mai întunecat
(negru). Un raport de contrast de 10.000:1 arată un alb mai închis și un negru
mai deschis decât un monitor cu un raport de contrast de 1.000.000:1.
Rata de reîmprospătare - Rata de reîmpropătare reprezintă cât de des imaginea
este reconstruită.
O rată de reîmprospătare mai mare produce o imagine mai bună și reduce nivelul
de oscilație al imaginii.
Interlace / Non-Interlace - Monitoarele cu această funcție creează
imaginea prin scanarea ecranului de două ori. Prima scanare acoperă liniile
impare, de sus în jos și a doua scanare acoperă liniile pare.
Monitoarele non-interlaced creează imaginea prin scanarea ecranului, o
singură dată, linie cu linie, de sus în jos. Majoritatea monitoarelor CRT actuale
sunt non-interlaced.
Rezoluție orizontală, verticală și a culorii - numărul de pixeli dintr-o
linie este rezoluție orizontală. Numărul de linii de pe ecran reprezintă rezoluția
verticală. Numărul de culori care poate fi reprodus reprezintă rezoluția culorii.
Aspectul imaginii - Aspectul imaginii este raportul dintre liniile
orizontale și verticale ale zonei de vizualizare a unui monitor. De exemplu, un
raport de aspect al imaginii de 4:3 se aplică într-o zonă de vizualizare, care este
de 16 de cm lățime și de 12 cm înălțime. Un raport de aspect al imaginii de 4:3
se aplică, de asemenea la o zonă de vizualizare, care este de 24 de cm lățime și
de 18 cm înălțime. O suprafață de vizualizare de 22 inch lățime și 12 inch
înălțime are un raport de aspect al imaginii de 11:6.
Rezoluția nativă - Rezoluția nativă este numărul de pixeli pe care le are
un monitor. Un monitor cu o rezoluție de 1280x1024 are 1280 pixeli pe

112
orizontală și 1024 pe verticală. Modul nativ este atunci când imaginea trimisă
monitorului se potrivește cu rezoluția nativă a acestuia.

2. Imprimanta. Este un dispozitiv de ieşire ce imprimă pe hârtie informaţii de

pe calculator.
− Utilizatorii casnici au de obicei imprimante cu jet de cerneală, pentru că sunt
mai ieftine.
− Calitatea este destul de bună și viteza de câteva pagini pe minut.
Pentru un volum de imprimare mare, soluția este o imprimantă laser ce
poate fi partajată de către mai mulți utilizatori dacă este instalată într-o rețea.
Imprimantele laser există în variantă color sau alb-negru. Pot conține
mai multe tăvi de alimentare cu hârtie de diferite dimensiuni. Alte tipuri de
imprimante mai specializate sunt: Plotter, imprimante foto, multifuncționale sau
imprimantele matriciale.

Principalele caracteristici ale imprimantelor sunt:

- calitatea imprimării (rezoluția), exprimată numărul de puncte tipărite pe un
inch. Ex. 600dpi
- viteza de imprimare ( numărul de pagini pe minut)
- tipul hârtiei (hârtie specială de imprimantă) și dimensiunea maximă a hârtiei:
A3, A4, A5 etc
- imprimantei şi a consumabilelor
- zgomotul produs
- poșibilitatea de a tipări text şi grafică sau numai text;
memoria imprimantei – stochează informaţiile ce urmează a fi tipărite.
În funcţie de principiul de funcţionare există imprimante:
a) Matriceale - utilizate pentru listări foarte frecvente. Exemplu: la cașierii.
Tipărirea se realizează prin impactul unui cap de scriere asupra unei benzi
tuşate, sunt ieftine, oferă o calitate scăzută, sunt zgomotoase;
b) Cu jet de cerneala - utilizate pentru listări ocazionale. Capul de scriere
baleiază foaia de hârtie linie cu linie pulverizând cerneala, viteză mai mică de
scriere, calitate bună. Exemplu: în birouri mici sau în scop personal
c) Laser - utilizate pentru listări frecvente. Imagini alb-negru şi color de o
calitate foarte bună, au viteză de tipărire mare (4-20 ppm), sunt scumpe
(consumabilele) etc. Exemplu: într-o firmă
d) Termice. cu imprimare termică, pe hârtie specială - pentru legitimații, carduri
etc

113
3. Plotterul. Este un dispozitiv de ieşire ce trasează pe hârtie scheme tehnice
realizate pe calculator. Hârtia poate fi parcursă în ambele sensuri, acceptă
formate mari de hârtie şi precizia desenelor este foarte mare. Este folosită pentru
schiţe, grafice, desene etc.

4. Difuzorul (boxele). Este un dispozitiv de ieşire utilizate pentru redarea

sunetelor.
• Boxe active − Boxele active redau amplificat sunetele fișierelor digitale redate
cu ajutorul unui player care rulează pe computer. − Există mai multe formate de
fișiere audio, ce pot fi folosite pentru stocarea sunetelor iar acestea determină în
mod direct calitatea audiției. − Calitatea boxelor afectează și ea experiența
audio. − Un set de boxe pot fi atașate computerului ca și dispozitiv separat ce se
conectează extern la computer sau pot fi încorporate în acesta.

5. șintetizatorul de voce. Este un dispozitiv de ieşire prin care sunetul

înregistrat este redat sub altă formă; se utilizează în studiorile de sunet pentru a
produce muzică.

6. Videoproiectoare.
Proiectorul video − Majoritatea prezentărilor profesioniste sunt livrate audienței
cu ajutorul unui proiector video conectat la computer. − Acesta afișează
prezentarea pe suprafețe mari. − Ieșirea poate fi direcționată simultan către
notebook și proiector: − Prezentatorul poate lua notițe și naviga printre
diapozitive pe notebook-ul său în timp ce audiența este atentă la prezentarea care
rulează pe ecran. − Există proiectoare de diferite mărimi, greutăți și rezoluții. −
Se conectează la un notebook sau la un desktop, folosind un cablu video
standard

Videoproiectoare DLP
DLP - Procesarea digitală a luminii (DLP) este o altă tehnologie utilizată
la proiectoare. Proiectoarele DLP folosesc o roată de culori împreună cu o reţea
de oglinzi controlate de un microprocesor numit echipament digital de micro-
oglinzi (DMD). Fiecare oglindă corespunde unui anumit pixel. Fiecare oglindă
reflectă lumina către sau dinspre sistemul optic al proiectorului. Prin acest
proces se creează o imagine monocromatică cu până la 1024 de nuanţe de gri
între culoarea alb şi culoarea negru. Roata de culori adaugă apoi datele de
culoare pentru a finaliza imagine color proiectată.

114
 4.2.5.3. Dispozitive de intrare-ieșire.

Sunt dispozitive care permit deplasarea bidirecțională a datelor și

informațiilor.
1. Modemul. Permite transmiterea datelor dintr-un calculator către alt
calculator pe linie telefonică; converteşte datele din formă digitală in formă
analogică și invers.
Modulare = transferul semnalului din digital în analogic.
Demodulare = transferul semnalului din analogic în digital.
Principala caracteristică este viteza de transfer – se măsoară în bps (bits
per second): exemple: 14400 bps, 28,8 Kbps, 36,6 Kbps, 57,6 Kbps, etc.
În funcţie de modul de conectare există:
- modem intern – conectat pe placa de bază;
- modem extern – conectat pe un port serial.
Tipuri de modem: fax-modem, data/voice-modem

2. Touchscreen-ul. Este un ecran senșibil la atingere; pe acest ecran punctarea

obiectelor poate fi făcută cu degetele sau cu un creion luminos (light pen).

3. Placa de sunet (sound card). Permite calculatorului să redea sunete prin

intermediul difuzorului, să înregistreze sunete prin intermediul unui microfon
sau să opereze cu sunete stocate în format digital.

4. Multifuncționala. Reprezintă un complex de aparate care lucrează împreună,

putând fi: imprimantă, scaner, copiator, fax

4.2.5.4. Carcase și surse de alimentare.

Carcasa calculatorului conține sursa de alimentare, placa de bază,

memoria și alte componente. Dacă achiziționați o carcasă de calculator și sursa
de alimentare separat, asigurați-vă că toate componentele se potrivesc în carcasa
nouă și că sursa de alimentare este suficient de puternică pentru a funcționa toate
componentele. De multe ori o carcasă vine cu o sursă de alimentare preinstalată.
În această situație,încă trebuie să verificați daca sursa de alimentare furnizează
suficientă energie pentru a opera toate componentele care vor fi instalate în
carcasă.

115
 Carcasa reprezinta "casa" calculatorului, cea care adaposteste toate
componentele acestuia. Ea are o forma paralelipipedica și de obicei este din
metal, la care se adauga unele elemente din plastic. Carcasa este formata dintr-o
structura de sustinere (pe care se fixeaza componentele calculatorului) acoperita
de panouri metalice. Acestea șint in numar variabil, dar de obicei exista doua
panouri laterale și unul superior, la care se adauga o masca frontala din plastic.
Carcasa are ca rol principal așigurarea protectiei componentelor
calculatorului, iar ca roluri secundare pe acelea de izolare fonica și de participare
la racirea componentelor. Acestea șint roluri utilitare, dar in ultima vreme
carcasa tinde sa capete și un rol estetic, multi utilizatori infrumusetindu-și
carcasele in conformitate cu preferintele lor in materie de decoratiuni.
Diferitele forme şi mărimi ale unei carcase sunt influenţate în principal
de forma PB. Astfel, de-a lungul timpului au existat următoarele tipuri de
carcase:
- verticale (tower - turn): sunt cele mai folosite astăzi, realizate pentru
PB ATX, au diferite înălţimi iar principala caracteristică o reprezintă montarea
PB pe verticală. Există mai multe variante constructive, ce diferă prin înălţime şi
numărul de locaşuri pentru HD sau discuri optice:
- full tower: 7 locaşuri
- miditower: 4-5 locaşuri
- minitower: 3 locaşuri – pentru microATX
- orizontale (desktop): varianta veche, la care monitorul era aşezat peste
carcasă
- SFF (Small Form Factor): variantă specială a carcasei de mici
dimenșiuni.
Sursa de alimentare trebuie să furnizeze suficientă putere pentru
componentele care sunt instalate și să permită adăugarea altor componente la o
dată ulterioară. Dacă alegeți o sursă de alimentare care alimentează numai
componentele actuale, este posibil să fie nevoie să înlocuiți sursa de alimentare
atunci când alte componente sunt modernizate.

116
 Carcasă Sursă
Figura 1.15. Carcasa și sursa
Sistemele de calcul necesită o sursă stabilă, de putere continuă. Puterea
de la multe companii de furnizare de energie electrica este pasibila de reduceri și
căderi de tensiune. O sursă slabă poate afecta performanța hardware-ului din
calculator și chiar să il strice. Aceste probleme de putere pot să afecteze de
asemenea software-ul și datele.

Sursa de alimentare
Are rolul de a converti tensiunea alternativă primită de la reţea (230 sau
110 V) în tensiune continuă, necesară alimentării componentelor calculatorului.

Sursa de alimentare, ilustrată în Figura 1, convertește curent alternativ

care provine de la o priză de perete în curent continuu, care are un voltaj mai
scăzut. Toate componentele din interiorul calculatorului necesită curent
continuu. Există trei factori principali de formă pentru sursele de alimentare: o

117
tehnologie avansată (AT), o tehnologie avansată extinsă (ATX) și o tehnologie
avansată extinsă ATX12V. Tehnologia avansată extinsă ATX12V este factorul
de formă cel mai frecvent utilizat în calculatoarele de astăzi.

O sursă de alimentare generează la șieșire curent continuu cu valori ale

tensiunii care vor alimenta placa de bază și diferitele componente:

Voltaj Culoare cabluri Unde folosește

+12V Galben Motoarele unităţilor de stocare,
ventilatoarele, dispozitivele de răcire şi
locaşurile magistralei de sistem
-12V Albastru Anumite tipuri de circuite cu porturi
seriale şi primele memorii
programabile doar pentru citire
(PROM)
+3,3C Portocaliu Cea mai mare parte a procesoarelor
recente, anumite tipuri de memorii de
sistem şi plăci video
+5V Roșu Placa de bază, Baby AT, primele
procesoae şi multe componente ale
plăcii de bază
0V Negru Împământare - Folosite pentru a
completa circuite cu celelalte voltaje

Valorile puterilor sunt cuprinse între 200 şi 1000 W. Cu toate acestea,

puterea oferită de sursă reprezintă 75-80% din puterea inscripţionată pe sursă,
restul se pierde prin căldură.

Principalii conectori pentru o sursă ATX sunt:

Conectorul principal (P1): alimentează Placa de Bază direct de la sursă; conţine

20 sau 24 de pini
Conector de alimentare auxiliar EPS12V (P8) de 4 sau 8 pini are două
rânduri de câte doi sau patru pini și alimentează toate zonele plăcii de bază.
Conectorul de alimentare auxiliar are aceeași formă precum conectorul de
alimentare principal, dar este mai mic. De asemenea, el poate alimenta și alte
dispozitive în cadrul calculatorului respectiv. Suplimentează cu 4 linii +12V
alimentarea CPU și a plăcii de bază

118
- Conectorul Molex: numit după producătorul acestuia; conţine 4 pini şi se
foloseşte la alimentarea HD sau discurilor optice. Cele 4 fire corespunzătoare
celor 4 pini au următoarele culori şi tenșiuni:- 2 fire negre: ground; -1 fir roşu:
+5V;
- 1 fir galben: +12V. Alimentare pentru dispozitivele ATA de generatie mai
veche (HDD-uri/DVD-RW-uri IDE ), ventilatoare, fancontroller-e, alte accesorii
pentru carcase, etc. Sunt folosiți din ce în ce mai puțin fiind, încet, încet,
înlocuiți de conectorii SATA.
- Conectorul Berg se conectează la o unitate de dischetă. Conectorul Berg este
mai mic decât conectorul Molex. Azi nu se mai folosește la PC-uri. Conţine 4
pini
- Conectorul SATA: conţine 15 pini şi livrează tensiune la 3 niveluri diferite:
+3.3, +5, +12 V. Sunt folosiți pentru dispozitive pe serial ATA (SATA HDD,
SSD, CD/DVD)
- Conectorul pentru PCIe: conţine 6 sau 8 pini şi poate furniza o putere de până
la 75W. Se folosește la plăcile video recente, pe PCIe.
Alţi conectori auxiliari
Pentru a va proteja sistemul de supratensiuni, supraintensități, etc, au
fost proiectate dispozitive precum disimulatoare de supraintensitate tranzitorie și
surse de curent permanente(UPS).
Un disimulator de supraintensitate tranzitorie este proiectat pentru a
înlătura vârfurile de tensiune și supratenșiunile de pe linia de curent și previne ca
acestea să afecteze sistemul. Sunt relativ ieftine și usor de instalat.
Un UPS este un dispozitiv care monitorizează în mod continuu puterea
unui sistem de calculator și mentine incărcarea pe o baterie internă. Dacă puterea
este intreruptă, UPS asigură putere alternativă sistemului, fără intrerupere.
Puterea alternativă vine dintr-o baterie din interiorul UPS-ului și poate ține
sistemul pornit numai pentru o perioadă scurtă de timp. UPS -urile sunt
proiectate sa îi asigure utilizatorului final suficient timp cât sa inchidă în mod
corect calculatorul. Un UPS poate de asemenea să asigure un flux egal de putere
calculatorului și să prevină deteriorările cauzate de supratensiuni.

119
4.3. Modul de funcționare a computerului

Computerul execută instrucțiunile stocate în ROM BIOS doar prima

dată când este pornit prin alimentarea cu energie electrică, sau când este repornit
(reboot). − Caută un sistem de operare valid pe un disc optic bootabil, un stick
USB bootabil sau pe unul din hard discurile computerului, pe care-l încarcă apoi
în memoria de lucru.
Majoritatea computerelor încarcă SO (bootează) de pe unitatea de disc.
Secvența de „boot” determină ordinea de verificare a mediilor de stocare pentru
depistarea fișierelor unui sistem de operare.
De obicei primul verificat este hard discul, apoi sunt verificate unitățile
optice sau dispozitivele USB.
Când fișierele SO sunt găsite, acestea sunt încărcate în memoria RAM și
ocupă pe tot timpul funcționării o anumită parte a acesteia.
Primul ecran care apare după încheierea secvenței de boot, este ecranul
de conectare și bun venit al sistemului de operare.

120
 Computerul va folosi toată memoria RAM de care are nevoie pentru
îndeplinirea sarcinilor sale.
Fiecare aplicație instalată necesită un anumit spațiu de stocare pe
unitatea de disc.
La pornirea unei aplicații, computerul încarcă o copie a instrucțiunilor
acelui program în memoria RAM, numită și memoria sistem sau memoria de
lucru.
Când o aplicație nu mai este utilizată, trebuie întotdeauna închisă
deoarece acest lucru va disponibiliza memorie pentru alte programe.

4.4. Căile de comunicație sau magistralele

Componentele calculatorului sunt conectate între ele prin una sau

mai multe magistrale. Ele reprezintă căile de comunicație.
Magistrala se defineşte ca un mediu de comunicaţie între componentele unui
SEC. Fizic, o magistrală se compune dintr-un set de semnale prin care se
transmit date şi comenzi. Transferul de date pe magistrală se face pe baza unui
set de reguli. Aceste reguli stabilesc cine, când și cum comunică pe magistrală;
stabilesc secvenţa de apariţie a semnalelor, intercondiţionările existente între
semnale şi relaţiile de timp între semnale.
Funcție de numărul semnalelor utilizate pentru transferul de date, magistralele
pot fi de două tipuri: magistrale paralele și magistrale seriale.
O magistrală se compune din urmatoarele tipuri de semnale :
•semnale de date - linii bidirecționale utilizate pentru transferul de date
•semnale de adresă - specifică adresa modulului destinatie
•semnale de comandă - specifica direcția de transfer și tipul de modul I/E
•semnale de control - reglarea condițiilor de transferare a datelor
•semnale de intrerupere – apariția unor evenimente interne sau externe
•semnale de ceas - folosite pentru șincronizare
•semnale de alimentare - folosite pentru alimentarea modulelor sistemului
•semnale de control al accesului - în cazul magistralelor multimaster
Transferul de date se poate face pe mai multe magistrale, de viteze și
rate de transfer diferite. Magistralele pot fi conectate prin circuite controller
speciale numite "bridge"-uri.
Magistralele SEC sunt:
a) Magistrala de date. Permite efectiv transferul de date între UCP si restul
componentelor din sistem (memorie, porturi I/O). Numărul de linii al magistralei

121
de date indică dimensiunea externă a cuvântului de date (8 biţi, 16 biţi, 32 bit,
etc).

Au următoarele caracteristici:
- Asigură transferul de date pentru UCP; unul dintre parametrii importanţi ai
magistralei de date este rata de transfer (bus bandwidth) care indică cantitatea de
informaţie transferată pe unitatea de timp (de obicei bytes per second). Aceasta
se calculează în funcţie de dimensiunea magistralei şi durata transferului unui
cuvânt.
- Dimensiunea magistralelor: 8 biți, 16 biți, 32 biți, 64 biți, 128 biți, 256 bit, 512
bit;
- Execuția instrucțiunilor programelor;
b) Magistrala de adrese. Asigură adresarea locațiilor de memorie, adică
deplasarea către locațiile de memorie, identificabile prin adreselel lor (în
hexazecimal). Permite transmiterea adresei generate de UCP către sistemul de
memorie sau către sistemul I/O în ciclurile de transfer de informaţii de la sau
către UCP. Numărul de linii ale magistralei de adrese este chiar numărul de biţi
din care este formată o adresă, ce indică spaţiul maxim adresabil al UCP.
c) Magistrala de control (sau de comenzi). Este formată dintr-o colecţie de linii
electrice care permit generarea unor semnale de control utilizate în cazul
diverselor cicluri magistrală. Permite
- Conducerea semnalelor de control ale UCP către memorie și periferice.
Exemplu: semnale citire/scriere, tactul sistem, linii de întrerupere, linii de stare

Figura 1.16. Magistralele SEC

4.5. Plăci de extensie și conectori.

122
 4.5.1. Plăci de extensie

Plăcile de extensie adaugă funcționalitate unui calculator. Sunt

proiectate pentru a fi introduse într-un conector sau slot de pe placa de bază și
devin parte din sistem. Multe plăci de bază sunt proiectate să încorporeze
funcționalitatea acestor plăci de extensie pe placa de bază însăși, reducând astfel
necesitătea de a achiziționa și instala plăci separate. Acestea se numesc plăci de
extensie încorporate. În timp ce acest lucru asigură o funcționalitate de bază,
adăugarea plăcilor de extensie dedicâte asigură un nivel superior de performanță.
Unele din cele mai comune placi de extensie sunt:
1. Plăcile video.
Transformă informațiile primite într-un format care poate fi afișat pe un
monitor. Ele conțin memorie RAM și procesoare dedicâte capabile să manevreze
conținutul video.
Deosebim plăci video încorporate pe placa de bază și plăci video
dedicâte. Cele încorporate folosesc memoria RAM pentru a afișa datele și
informațiile. Sunt de capacitate mică (max 1,8 GB), în funcție de mărimea
memoriei RAM și de placa de bază utilizată.
Plăcile video dedicate pot fi montate în sloturile AGP(Accelerated
Graphics Port) (plăci video mai vechi, montate pe plăci de bază mai vechi) sau
PCI- Expres (PCIe) de pe placa de bază.
Standardul PCI Express, deseori abreviat PCIe, este un standard care
descrie slot-ul de extensie introdus de Intel in 2004, care iși propune sa
inlocuiasca vechile standarde PCI și AGP.
PCIe 3.0 este ultima varianta propusa. Această are o latime de banda de 8GB/s
alaturi de alte optimizari și imbunatatiri. Fiecare slot PCIe transfera date prin 1,
4, 8, 16, sau 32 de linii intre placa de baza și placile de extensie.

Figura 1.16. Sloturile video

123
 Figura 1.18.
Placă video dedicată Placa de sunet dedicată Placa de rețea

2. Plăcile de sunet.
Primesc informații digitale și le transformă în semnal sonor care este
transmis boxelor. De obicei sunt încorporate pe placa de bază. Cele dedicâte se
montează în slotul PCI (Peripheral Component Interconnect). Inaugurat de către
Intel in anul 1993, standardul PCI,reprezinta o magistrala prin care se pot
conecta diferite dispozitive periferice la placa de baza (plăci de sunte, plăci de
rețea, modem-uri, hub-uri usb, plăci wireless, etc). Aceste dispozitive pot fi de
doua tipuri
- un circuit integrat plasat direct pe PCB-ul placii de baza (exemplu:
controller-ul de retea, placa de sunet integrata etc.).
- placa de extensie care se introduce intr-un slot specific
Bazat pe arhitectura de magistrala paralela, bus-ul PCI este foarte
raspandit in PC-urile actuale unde a inlocuit mai vechile standarde ISA și VESA
Local Bus (VLBus). Urmasul bus-ului PCI este bus-ul PCI-Express care ofera o
latime de banda mult mai mare.

3. Plăcile de retea (NIC –Network Interface Card).

Permit schimbul de informații cu alte sisteme de calcul din rețeaua
locală. Cea mai utilizată tehnologie de rețea este Ethernet.
Plăcile de retea functionează ca interfață fizică între calculator și
cablu de retea. Ele sunt instalate într-unul din sloturile de expansiune ale
fiecarui calculator și server din retea (slot PCI). Dupa ce placa a fost
instalata, la portul ei se conecteaza cablul de retea, pentru arealiza legatura
fizica intre calculator (nod de retea) și restul retelei.
Rolul placii de retea este de a :
- Pregăti datele din calculator pentru a fi transmise prin cablu de retea.
-Transmite datele către alt calculator.
- Controla fluxul de date între calculator și cablul de retea.
- Receptionează datele sosite prin cablu și le transforma în octeți.

124
In termeni tehnici, o placa de retea contine :
- Circuitele hardware-
- Programele firmware (rutine software pastrate in memorii protejate la
scriere). În prezent se utilizează plăcile de tip PCI cu două sau trei
viteze. Tipul plăcii este în functie de tipul magistralei . Plăcile PCI pot fi
:
- 10 Mbps
- 10 / 100 Mbps
- 10 / 100/1000 Mbps,
4. Modemul
Este echipamentul care permite unui calculator sau unui alt aparat
„inteligent” să comunice cu alte calculatoare sau aparate prin intermediul liniilor
telefonice analoage standard, sau la internet. Cuvântul provine din prescurtarea
expreșiei MOdulator/DEModulator, modemurile codificând semnalele digitale
în semnale acustice în ambele sensuri, atât la transmisie cât și la recepție.

Figura 1.19
Modem –ul Hub USB

5. Plăci de interfață.
Asigură cuplarea diverselor dispozitive periferice, foloșind un conector
specalizat, cum este portul USB (Universal Serial Bus), porturile PS/2 pentru
cuplarea mouse-lui și tastaturii, porturi seriale și paralele pentru imprimante,
porturi DVI și HDMI pentru dispozitive video.

4.5.2. Conectori, Cabluri și Porturi externe

Porturile video și cablurile monitorului transferă semnale analogice,

semnale digitale, sau ambele. Calculatoarele sunt dispozitive digitale care
realizează semnale digitale. Semnalele digitale sunt trimise la placa grafică de
unde sunt transmise mai departe printr-un cablu la un afișaj digital. Semnalele

125
digitale pot fi, de asemenea, convertite în semnale analogice de placă grafică și
transferat la un afișaj analogic. Conversia unui semnal digital în semnal
analogic, de obicei, duce la o calitate scăzută a imaginii. Un afișaj și un cablu de
monitor care suportă semnale digitale ar trebui să ofere o calitate a imaginii mai
bună decât cei care suportă doar semnale analogice. Există mai multe porturi
video și tipuri de conectori:

Conectorii permit conectarea dispozitivelor periferice la calculator.

Dezvoltarea interfetei Universal Serial Bus (USB) a șimplificât foarte
mult conectarea dispozitivelor periferice care se conecteaza prin cablu.
Dispozitivele USB nu au nevoie de configuratii complexe și pot fi introduse
numai in interfata specifica asumand ca driverul corect a fost instalat. De
asemenea a crescut foarte mult numarul perifericelor care se conecteaza la
calculatorul gazda foloșind tehnologie wireless.

Figura 1.20 conectorii frontali ai plăcii de bază

Conectorii PS/2. Sunt conectori foloșiți pentru conectarea tastaturii și mouse-
ului la placa de bază. Au culori diferite, de obicei. Cel mov conectează tastatura,
iar cel verde mouse-ul.

Figura 1.21. Tipuri de conectori

Contector PS/2 Conector USB de tip A Conector serial Conectori
paraleli

Concectorii USB (Universal Serial Bus – magistrală serială universală).

Permit conectarea unui număr foarte mare de dispozitive și suportă hot swaping

126
(Un dispozitiv este hot-swappable dacă dacă nu trebuie oprit pentru a instala sau
îndepărta dispozitivul) și PnP (Plug and Play).
În porturile USB pot fi cuplate: tastatura, mouse-ul, imprimanta,
scanner-ul, memory stick-ul, joystick-ul, echipamente de stocare a datelor
(hardisc portabil, dvd portabil, pen drive, etc) camera digitală, camera video
web, echipamente pentru achițiziții de date, modem-uri, telefoane, video-
telefoane, etc.
Poate fi de tip A (cu variante 1.0, 2.0, 3.0) sau de tip B.

Portul paralel. Era folosit aproape în exclușivitate înainte de apariția

portului USB. La portul paralel se pot cupla: imprimanta, scanner-ul,
echipamente externe de comandă, monitorizare și control. Contectorul paralel
este o cuplă standard de tip D, mamă. cu 25 pini, sau poate fi de tip B, cu 36
pini , pentru imprimantele cu jet sau laser, sau de tip C de 36 pini, dar de
dimenșiuni mai reduse decât cel de tip B.
Portul serial. A apărut odată cu PC-ul, în 1981. Este o cuplă de tip DB25, cu 25
sau 9 pini (DB9)., de tip tată. Este folosit pentru cuplarea unor echipamente

127
aflate la o distanță de peste 3 metri. (conectarea la sistemul de comunicații prin
linie telefonică și modem).
Conectori video. Un port video conecteaza un monitor la calculator.
Există mai multe tipuri de porturi și conectori video:
a) Video Graphics Array (VGA). Este un conector video standard, DB15.
– VGA are un conector mamă cu 15 pini aranjati pe 3 rânduri și așigura ieșirea
analog spre un monitor.

b) Digital Visual Interface (DVI)

– DVI are un conector mamă cu 24de pini sau 29 de pini și așigura semnal
digital comprimat de ieșirecâtre un monitor. DVI-I așigura atat semnal analog
cât și digital. DVI-D așigura doar semnal digital. DVI-A asigură doar semnal
analogic

128
c) High-Definition Multimedia Interface (HDMi)
– HDMi are un conector cu 19 pini care așigura semnale digitale de ieșire atat
videocât și audio. Este conceput pentru a conecta calculator la un monitor VGA
sau super VGA.
d) S-Video. S-Video are un conector de 4 pini care așigura semnalevideo analog.
Displayport-ul, așa cum se arată în figura 2, are 20 de pini și poate fi folosit
pentru transmisie audio, video sau ambele.

e) Conectorii RCA
Conectorii RCA, așa cum se arată în figura 3, au o mufă centrala cu un inel în
jurul său și poate fi folosită pentru a transporta semnale audio sau video. De
obicei, conectorii RCA se găsesc în grupuri de câte trei, unde conectorul galben

129
transportă semnale video și o pereche formată dintr-un conector roșu și unul alb
transportă canalele audio stânga și dreapta.

Conectorii RJ-45.
RJ-45, așa cum se arată în figura 6, are 8 pini și poate fi utilizat cu semnale
audio sau video digitale sau analogice. Conectorul RJ-45 este folosit pentru a
conecta un calculator la rețele Ethernet (la rețelele locale LAN).

130
 Figura 1.22. Tipuri de conectori
Conector VGA RJ-11 RJ- 45

Conectorul RJ – 11 este folosit pentru a conecta un calculator la rețeaua de

telefonie clasică. Acest conector se găsește, de obicei, încorporat în modemuri.

Adaptor SCSI. Conecteaza echipamente SCSI, cum ar fi hard disk-uri și unități

de benzi magnetice la un calculator.
Un port SCSI poate transmite date la o viteză care depășeste 320 Mbps și poate
conecta până la 15 echipamente. Dacă doar un echipament SCSI este conectat la
un port SCSI, cablul poate avea pana la 24.4 metri (80 feet) lungime. Daca mai
multe echipamente sunt conectate la un port SCSI, cablul poate avea pana la
12.2 metri (40 feet) lungime. Un port SCSI al unui calculator poate fi unul din
următoarele trei tipuri
- Conector DB-25 female
- Conector female de mare denșitate cu 50 de pini

131
- Conector female de mare denșitate cu 68 de pini
Adaptor RAID. Conecteaza mai multe hard disk-uri la un calculator pentru a
oferi redundanta și o crestere a performantei
Porturi audio. Un port audio conecteaza echipamente audio la calculator.
Line In – Conecteaza calculatorul la o sursa externa, cum ar fi unsistem
stereo
Microfon – Se conecteaza la un microfon
Line Out – Se conecteaza la boxe sau casti
Gameport/MIDI – Se conecteaza la un joystick sau un echipamentcare dispune
de o interfata MIDI

ConectoriiBNC
Conectorii BNC, așa cum se arată în Figura 5, conectează cablul coaxial la
dispozitive utilizând o schemă de conexiune de tip quarter-turn. BNC este
utilizat cu semnale audio sau video atât digitale, cât și analogice.

Conectorii MiniHDMI
MiniHDMI,numit de asemenea Tipul C, așa cum se arată în figura 7, are 19 pini,
este mult mai mic decât un conector HDMI si trnansportă aceleași semnale ca un
conector HDMI.

132
Din-6 are 6 pini și este frecvent utilizat pentru semnale audio și video analogice,
și alimentarea în aplicațiile camerelor de securitate.

Cablurile de afișare
Cablurile de afișare transferă semnale video de la calculator către
dispozitivele de afișare. Există mai multe tipuri de cabluri de afișare:
High-Definition Multimedia Interface (HDMI) - Transmite semnale digitale
video și audio. Semnalele digitale oferă semnale video de înaltă calitate și cu
rezoluții înalte (figura 8).
DVI - Transportă semnale video analogice și/sau digitale (Figura 8).
Video Graphics Array (VGA) - Transmite semnale video analogice. Semnalul
video analogic este de calitate scăzută și poate interfera cu semnale electrice și
de radio (figura 8).
RGB - Transmite semnale video analogice prin trei cabluri ecranate (roșu,
verde, albastru) (Figura 8).
Composite - Transmite semnale audio sau video analogice (Figura 9).
S-Video - Transmite semnale video analogice (Figura 9).
Coaxial - Transmite semnale video sau audio analogice și/sau digitale (Figura
9).
Ethernet - Transmite semnale video sau audio, analogice și/sau digitale (Figura
9). Ethernet poate transmite, de asemenea, curent electric.

133
 Porturile de intrare/ieșire (I/O) ale unui calculator conectează
echipamente periferice precum imprimante, scannere și medii de stocare
portabile. Următoarele porturi și cabluri sunt utilizate în mod curent:
- Serial
- USB
- FireWire

134
- Paralel
- SCSI
- Rețea
- PS/2
- Audio
Porturi și Cabluri Seriale
Un port serial poate fi un conector DB-9, precum cel prezentat în Figura
1, sau un conector male DB-25. Porturile seriale transmit datele bit cu bit. Pentru
a conecta un dispozitiv serial, cum ar fi un modem sau o imprimantă, trebuie să
utilizați un cablu serial. Un cablu serial are o lungime maximă de 50 ft (15,2 m).
Porturi și Cabluri pentru Modem
În plus față de cablul serial utilizat pentru a conecta un modem extern la
un calculator, un cablu telefonic conectează modemul la o priză telefonică. Acest
cablu folosește un conector RJ-11, așa cum se arată în figura 2. O configurare
uzuală a unui modem extern utilizând un cablu serial și un cablu de telefon este
prezentată în figura 3.
Porturi și Cabluri USB
Interfața Universal Serial Bus (USB) este o interfață standard care are
rolul de a conecta echipamente periferice la un calculator. Inițial a fost proiectată
pentru a înlocui conexiunile seriale și paralele. Dispozitivele USB dispun de
funcţia hot-swap, ceea ce înseamnă că utilizatorii pot conecta și deconecta
echipamentele și în cazul în care calculatorul este pornit. Conectorii USB se
regăsesc la calculatoare, aparate foto, imprimante, scannere, echipamente de
stocare și multe alte dispozitive electronice. Un hub USB conectează mai multe
dispozitive USB. La un singur port USB al unui calculator se pot conecta
simultan până la 127 de echipamente diferite folosind mai multe hub-uri USB.
Unele dispozitive pot de asemenea să fie alimentate prin intermediul portului
USB, eliminând astfel nevoia unei surse externe de alimentare. Figura 4 prezintă
cabluri și conectori USB.
USB 1.1 a permis rate de transmisie de până la 12 Mb/s în modul full-speed si
1,5 Mb/s în modul low-speed. Un cablu USB 1.1 are o lungime maximă de 3 m.
USB 2.0 permite viteze de transmisie de până la 480 Mb/s. Un cablu USB 2.0
are o lungime maximă de 5 m. Dispozitivele USB pot transfera date cu cel mult
viteza maximă permisă de portul la care sunt conectate. USB 3.0 permite viteze
de transmisie de până la 5 Gb/s. USB 3.0 este compatibil cu versiunile anterioare
de USB. Un cablu USB 3.0 nu are o lungime maximă definită, deși o lungime
maximă de 3 m este, în general, acceptată.
Porturi si cabluri FireWire

135
FireWire este o interfață de mare viteză, ce permite conectarea echipamentelor
periferice la un calculator fără oprirea acestuia. La un singur port FireWire se
pot conecta până la 63 de echipamente. Unele dispozitive pot fi alimentate prin
portul FireWire, eliminând astfel nevoia unei surse externe de alimentare.
FireWire foloseste standardul 1394 al Institutului de Inginerie Electrică și
Electronică (IEEE) și este de asemenea cunoscut sub numele de i.Link. IEEE
creează publicaţii și standarde pentru tehnologie. Figura 5 prezintă cabluri cu
conectori FireWire.

Standardul IEEE 1394a suportă rate de transfer de până la 400 Mb/s pentru
lungimi de cablu de 4,5 m sau mai puţin. Standardul utilizează un conector cu 4
sau 6 pini. Standardele IEEE 1394b și 1394c permit o gamă mai mare de
conexiuni, inclusiv CAT5 UTP şi fibră optică. În funcție de mediul de stocare
utilizat, sunt suportate rate de transfer de până la 3,2 Gb/s pentru distanțe de 100
m sau mai puțin.
Porturi și Cabluri Paralele
Un port paralel al unui calculator este un conector standard DB-25 mamă de tip
A. Portul paralel al unei imprimante este un conector standard Centronics de tip
B cu 36 de pini. Unele imprimante mai noi pot folosi conectori cu densitate mare
de tip C cu 36 de pini. Porturile paralele pot transmite 8 biți de date la un
moment dat și folosesc standardul IEEE 1284. Pentru a conecta un dispozitiv
paralel, cum ar fi o imprimantă, trebuie să utilizați un cablu paralel. Un cablu
paralel, așa cum se arată în figura 6, are o lungime maximă de 4.5 m.

136
Cabluri de date eSATA
Cablul eSATA conectează dispozitive SATA la interfaţa eSATA folosind un
cablu de date cu 7 pini. Acest cablu nu furnizează curent electric hard disc-ului
extern SATA. Un cablu separat alimentează hard disc-ul.
Cabluri și porturi SCSI
Un port SCSI poate transmite date în paralel la rate de transfer de peste 320
Mb/s și poate suporta până la 15 dispozitive. În cazul în care un singur dispozitiv
SCSI este conectat la un port SCSI, cablul poate fi de până la 24,4 metri
lungime. În cazul în care mai multe dispozitive SCSI sunt conectate la un port
SCSI, cablul poate fi de până la 12,2 m. Un port SCSI al unui calculator poate fi
cu 25 pini, 50 pini sau 80 pini, așa cum se arată în Figura 7.

137
NOTĂ: Un dispozitiv SCSI trebuie să încheie finalul lanțului SCSI. Verificați
manualul dispozitivului pentru a cunoaște procedurile de terminare.
ATENŢIE: Unii conectori SCSI se aseamănă cu conectorii în paralel. Aveți grijă
sa nu conectați cablul la portul greșit. Voltajul folosit de formatul SCSI poate
defecta o interfață în paralel. Conectorii SCSI ar trebui să fie clar etichetați.
Cabluri și Porturi de Rețea
Un port de rețea, cunoscut și ca un port RJ-45, are 8 pini și conectează un
calculator la o rețea. Viteza conexiunii depinde de tipul portului de rețea.
Standard Ethernet poate transmite până la 10 Mb/s, Fast Ethernet poate transmite
până la 100 Mb/s și Gigabit Ethernet poate transmite până la 1000 Mb/s.
Lungimea maximă a cablului de rețea este de 100 m. Un conector de rețea este
prezentat în Figura 8.

Porturi PS/2
Portul PS/2 este folosit pentru a conecta o tastatură sau un maus la calculator.
Portul PS/2 este un conector mamă cu 6 pini de tip mini-DIN. Conectorii pentru
tastatură și maus sunt adesea coloraţi diferit, așa cum se arată în Figura 9. Dacă
porturile nu sunt codificate prin culori, căutați un simbol de mici dimensiuni
reprezentând un maus sau o tastatură în apropierea fiecărui port.

138
Porturi Audio

139
Un port audio conectează echipamente audio la calculator. Unele dintre
următoarele porturi audio sunt utilizate în mod obișnuit, așa cum se arată în
Figura 10:
Line in - Se conectează la o sursă externă precum un sistem stereo.
Microfon - Se conectează la un microfon.
Line out - Se conectează la boxe sau căști.
Sony/Philips Digital Interface Format (S/PDIF) - Se conectează la cablu coaxial
folosind conectori RCA sau cablu de fibră optică folosind conectori Toslink
pentru a transmite sunet în format digital.
Gameport/MIDI - Se conectează la un joystick sau un dispozitiv cu interfață
MIDI.

Cablu serial și conector

4.5. Noțiuni practice de utilizare și depanare.

Atunci când se lucrează în interiorul unui calculator, este important să se

țină cont de câteva precauții, pentru a preveni defectele componentelor
calculatorului cât și rănirea tehnicianului. Înainte de a se deschide carcasa
calculatorului, asigurati-vă că este oprit curentul și cablul scos din priza
Calculatoarele și monitoarele pot fi foarte grele și trebuie ridicate cu
foarte mare grijă. Înainte de a deschide un calculator asigurați-vă că vă aflați

140
într-un spațiu de lucru potrivit. Zona de lucru trebuie să fie o suprafață plată,
suficient de puternică să suporte greutatea unui echipament greu. Trebuie să fie
bine organizată, curată și ordonată, luminată în mod adecvat pentru a preveni
obosirea ochilor.
Purtați ochelari de protecție pentru a preveni ca praful, șuruburi mici și
componente să dăuneze ochilor. Când deschideți carcasa unui calculator feriți-vă
de marginile ascuțite.
Sursele de alimentare și monitoarele functionează la tensiuni periculos
de mari și ar trebui să fie deschise numai de persoane special instruite.
Dacă nu sunteți siguri de faptul că sistemul este hot-swappable
(capacitatea unui calculator de a permite înlocuire sau deconectarea unor
dispozitive periferice la un sistem în funcțiune), opriti-l inainte de a deschide
carcasa și indepărta componente. Inserarea sau înlăturarea componentelor cu
sistemul pornit, într-un sistem care nu e hot-swappable, poate cauza pagube
permanente și serioase sistemului și tehnicianului.
Componentele interne ale sistemului sunt în mod special sensibile la
electricitatea statică. ESD (Electrostatic Discharge) - este electricitate statică,
care poate fi transferată din corpul vostru la componentele calculatorului.
Electricitatea statică nu trebuie sa fie simțită de dumneavoastra pentru a apărea.
ESD poate cauza deranjamente catastrofale ale componentelor, făcându-
le non funcționale. ESD poate de asemenea cauza erori intermintente care sunt
foarte greu de izolat. Din acest motiv, înpământarea corectă este esențială. O
brățară specială de înpământare este folosită pentru conecta tehnicianul de
carcasa calculatorului. Îîmpământarea asigură faptul că ambele părți ating
același potential de tensiune și este prevenit ESD-ul.
Folosiți un covor antistatic și o manșetă de împământare.
Folosiți pungi antistatice pentru a muta și depozita componente de
calculator. Nu puneți mai mult de o componentă în fiecare pungă pentru că
îngrămădirea lor poate cauza defectarea.
Nu indepartati sau instalati componente cât timp calculatorul este pornit.
Impamantati des atingand cu o piesa de metal carcasa sau sursa de
alimentare. Acest lucru va preveni aglomerarea incarcarior statice.
Lucrați pe o podea goala pentru ca pe covoare se poate crea incarcare
statica.
Tineti placile de margini pentru a evita atingerea chip-urilor sau marginile
conectorilor placilor de extensie.
Nu atingeti chip-urile sau placile de extensie cu o surubelnita magnetica.
Inchideti calculatorul inainte de a-l muta. Acest lucru se face pentru a proteja
hard discul care intotdeauna se invarteste atunci cand calculatorul este deschis.

141
 Pastrati CD-urile de instalare/intretinere și discurile departe de campuri
magnetice , caldura și frig.
Nu puneți o placa cu circuite de orice fel pe o suprafata de conducere
mai ales pe o folie de metal. Bateriile cu Litiu și Nickel-Cadmiu (Ni-Cad)
folosite placi pot scurtcircuita.
Nu Folosiți creion sau instrument cu varful de metal pentru a schimba
switch-urile DIP sau pentru a atinge componentele. Grafitul din creion este
conducâtor și poate cu usurinta produce pagube.
Nu permiteti nimanui care nu este impamantat corect sa atinga sau sa
manevreze componente de calculator. Acest lucru este valabil și cand lucrati cu
un partener de laborator. Cand pasati componente atingeti-va mainile mai intai
pentru a neutraliza incarcarile.

Verificarea instalării perifericelor.

1. Determinati daca componenta calculatorului e hot-swappable. Daca nu, sau
aveti dubii, deconectati sistemul de la sursa de putere inainte de a deschide
carcasa.
2. Prindeti bratara antistatica de la corpul dumneavoastra la rama sistemului, sau
carcasa, pentru a preveni orice paguba care ar putea fi cauzata de ESD.
3. Daca inlocuiti o componenta, inlaturati-o pe cea veche. Componentele sunt
adesea tinute in calculator cu suruburi mici sau clipsuri. Cand inlaturati
suruburile nu le lasati sa cada pe placa de baza. De asemenea, aveti grija sa nu
rupeti vreo clama de plastic.
4. Verificâti tipul de conector al noii componente. Fiecare placa este proiectata
sa functioneze numai cu un anumit tip de conector și nu ar trebui sa fie fortata
nici la introducere, nici la inlaturare.
5. Plasati noua componenta in slotul de conectare corect, cu orientarea corecta,
urmarind cu atentie toate instructiunile de instalare care ar fi putut insoti
componenta.
Respectati instructiunile de șiguranta in timpul procesului.
Odată ce componenta a fost adaugată sau actualizata, inchideti carcasa și
reconectati puterea și alte cabluri. Porniti sistemul și urmariti orice mesaj care ar
putea aparea pe ecran. Daca sistemul nu porneste, deconectati toate cablurile și
verificâti daca a fost corect instalata componenta. Daca sistemul tot nu porneste
cu noua componenta instalata, inlaturati-o și incercâti sa porniti sistemul. Daca
sistemul porneste fara noua componenta, este poșibil ca Această sa nu fie

142
compatibila cu configuratia hardware și software curenta și este necesara o
cercetare suplimentara asupra problemei.
Anumite componente necesită adaugarea unei parti specializate de
software, sau driver (software specializat ce interpreteză semnalele de ieșire ale
unui dispozitiv periferic, pentru a fi înțelese de alte dispozitive), pentru a
functiona. Pentru componentele comune folosite in mod frecvent driverele sunt
de obicei integrate in sistemul de operare, insa pentru componentele mai speciale
driverul trebuie adaugat separat. sistemele de operare mai noi vor cere de obicei
de adaugarea oricarui driver de care este nevoie,
Driverele sunt actualizate incontinuu pentru a mari eficienta și
functionalitatea acestora. Cel mai nou driver poate fi obtinut de pe webșite-ul
producâtorului și ar trebui sa fie folosit in mod normal. Intotdeauna cititi orice
documentatie care insoteste driverul pentru potentiale probleme și procedura de
instalare corecta.
Instalarea unui echipament periferic necesită câtiva pași: Ordinea și
detaliul acestor pași variaza in functie de tipul de conexiune fizica și daca
perifericul este sau nu un dispozitiv Plug-and-Play (PnP). Pașii includ:
Conectati dispozitivul periferic la statie foloșind cablul potrivit sau o
conexiune wireles.
Conectati dispozitivul periferic la o sursa de alimentare.Instalati driver-
ul potrivit.
Unele dispozitive periferice mai vechi, asa numitele dispozitive
mostenite, nu au PnP activat. Pentru acestea, instalarea unui driver apare dupa ce
dispozitivul a fost conectat la calculator și pornit.
Pentru dispozitivele USB cu PnP activat, driver-ul este preinstalat in
sistem. In acest caz, atunci cand dispozitivul PnP este conectat și pornit, sistemul
de operare recunoaste dispozitivul și instaleaza driver-ul potrivit.
Instalarea unor drivere invechite sau greșite pate cauza o reactie
neasteptata a dispozitivului periferic. Din acest motiv, este necesar sa se
instaleze cele mai noi drivere disponibile.

4.6. Performanțele Computerului

Factorii care pot afecta performanta sunt :

< Frecventa de tact a procesorului – hotaraste cat de repede procesorul
functioneaza. Cu cat
este mai mare frecventa (data in megahertz (Mhz)), cu atat mai repede va
functiona calculatorul.

143
< Marimea memoriei RAM – cu cat mai multa memorie exista in calculator, cu
atat PC -ul va parea ca merge mai repede.
< Viteza si capacitatea de stocare a hard disk-ului – hard disk-urile se
masoara de asemeni si dupa viteza, definita ca fiind timpul de acces la
disc, masurat in milisecunde.Windows foloseste hard disk-ul mult, deci cu
cat mai rapid va fi si hard disk-ul, cu atat calculatorul va opera mai repede.
< Spatiul liber de pe disc – pe langa un harddisk rapid este nevoie si de spatiu
liber pe disc. Deoarece Windows muta continuu date intre RAM si hard
disk, creeaza asa zisele fisiere temporare, folosite pentru administrarea
aplicatiilor. Daca spatiul liber pe disc este mic, Microsoft Windows nu va
putea rula programele.
< Defragmentarea fisierelor – in meniul Start, Programs, Accessories /
System tools exista un program de defragmentare. Rularea periodica a acestui
program poate imbunatati viteza de lucru a calculatorului. Dupa o perioada de
folosire a PC-ului, fisierele se imprastie pe disc. Defragmentarea inseamna
adunarea fragmentelor si rearanjarea acestora impreuna.
< Multitasking – Windows este un sistem multitasking, adica permite rularea a
mai mult de un program la un moment dat. Cu toate acestea, cu cat mai multe
programe ruleaza in acelasi timp, cu atat va merge mai greu fiecare dintre ele.
Depinde foarte mult si de ce programe sunt deschise.
Spre exemplu, editarea unei poze la o rezolutie mare poate lua mult din timpul
procesorului.
Programele aflate în memoria internă a unui calculator care functionează în
regim de multitasking se găsesc în diverse stări: pot astepta terminarea unei
operatii de intrare-iesire, pot astepta să fie lansate în executie iar un singur
program este prelucrat la un moment dat de unitatea centrală; politica de
servire a acestor programe este stabilită de algoritmii implementati în
sistemul de operare.

4.7 Componenta Software a unui sistem de calcul

Componenta software a unui calculator este formata din programele destinate să

asigure conducerea şi controlul procesului de prelucrare precum şi efectuarea
unor lucrări curente.
Program – o colecţie organizată de comenzi şi operaţii care se dau
calculatorului. Aceste comenzi se numesc instrucţiuni.

144
Ele sunt codificate în binar şi sunt tratate de către unitatea de comanda şi
control. În instrucţiune nu se precizează operanzii, ci adresele de memorie
internă la care se găsesc.
De exemplu, o instrucţiune care acţioneaza asupra a doi operanzi conţine
următoarele informaţii:
- codul operaţiei pe care trebuie să o execute unitatea aritmetico-logică;
- adresa primului operand;
- adresa celui de al doilea operand;
- adresa locaţiei de memorie în care se va depozita rezultatul.

Software-ul are trei categorii mari de programe:

1. Firmware (pronunțat firm-uăr ) este un termen programe speciale, de mici

dimensiuni, care asigură comanda și controlul unor aparate și dispozitive de o
oarecare complexitate.
In zilele noastre toate electronicele sunt tot mai inteligente. Zilele in care existau
aparate 100% analogice au cam apus. N-au scapat nici aspiratoarele de praf! 
Unele au microcontrolere care se programeaza si care citesc presiuni, regleaza
turatii, etc
Acestea acoperă o gamă foarte largă de componente: camere foto digitale,
calculatoare, CD-playere, DVD-playere sau MP3-playere, routere, telefoane
mobile, aparate de navigare rutieră, console de jocuri video, precum și
componente ca: discuri dure, tastaturi sau monitoare.
Firmware-ul simplu este stocat, în mod tipic, în memorii de tip ROM sau
OTP/PROM, în timp ce un firmware mai complex necesită memorii de tip flash,
pentru a permite actualizări.
Firmware-ul are la dispoziție o memorie relativ mică și este specializat exclusiv
pentru aparatul în care este înglobat.
El este compus din programe scrise de dezvoltatorii de software pentru a face
hardware-ul să meargă. Fără firmware, majoritatea dispozitivelor electronice pe
care le folosim zilnic, nu ar fi capabile să facă nimic.
Pentru dispozitive hardware mai complexe, precum smartphone-urile, tabletele,
TV-urile smart, ceasurile inteligențe și alte dispozitive similare, firmware-ul este
un soi de “om de legătură” între hardware și sistemul de operare. Pe astfel de
dispozitive, firmware-ul conține doar instrucțiunile necesare pentru ca hardware-
ul să poată funcționa împreună cu sistemul de operare instalat. De exemplu, pe
un smartphone Samsung Galaxy cu Android, firmware-ul de pe telefon îi
permite hardware-ului din telefon să comunice corect cu sistemul de operare
Android, astfel încât să poată face ceea ce îi cere utilizatorul.

145
 Firmaware-ul unui PC se numește BIOS (Basic Input/Output System).
El este reprezentat de instrucţiunile ce intră în contact direct cu componenta
fizică a calculatorului (microinstrucţiunile microprocesorului şi BIOS-ul );
Rolul componentei BIOS este de interfaţă între hardware şi software, oferind
componentei software funcţiile de bază pentru utilizarea hardware-ului; în felul
acesta este realizată o independenţă a componentelor software faţă de
caracteristicile hardware specifice ale sistemului de calcul, eliberând, în acelaşi
timp, componentele software de detaliile legate de modul de lucru al hardware-
ului.
BIOS-ul se stochează în memoria ROM a SEC.

În componenta ROM-BIOS sunt grupate, după functia lor, următoarele

programe:

programe care executa pornirea sistemului de calcul;

programe care verifica starea de functionare a sistemului de calcul;
programe de initializarea a activitatii sistemului de calcul;
rutinele, care coordoneaza rularea componentelor fizice ale sistemului de calcul,
numite si "drivere fizice"; ele ofera servicii pentru lucrul cu tastatura,
imprimanta si cu perifericele nestandard.
1) PROCESUL DE BOOT-ARE

Secvența de boot (Booting) a unui PC cuprinde:

2. Software de bază, alcătuit din programele care asigură servicii generale, care
se adresează tuturor utilizatorilor sistemului de calcul.
Software-ul de bază reprezintă totalitatea programelor care fac posibilă
funcţionarea şi utilizarea unui sistem de calcul. El include programe ierarhizate,
după natura problemelor pe care le rezolvă şi după importanţa lor, pe
următoarele paliere :
a) sistemul de operare (SO) , care acţionează ca o interfaţă între
sistemul de calcul şi utilizator. sistemul de operare are rolul de a coordona şi
supraveghea funcţionarea sistemului de calcul şi de a realiza comunicarea între
utilizator şi sistemul de calcul. sistemul de operare este un set de programe care
gestionează hardware-ul unui calculator. Un sistem de operare controlează
resursele unui calculator, incluzând memoria și stocarea pe disc. Un exemplu de
sistem de operare este Windows .

146
b). sistemul de programe cuprinde componentele software care permit
utilizatorilor să realizeze programe executabile în sistemul de calcul. sistemul de
programare cuprinde pachete de programe dedicâte, specifice fiecărui limbaj de
programare folosit de utilizator.
De exemplu :
-programe care permit exploatarea componentelor hardware ale sistemului de
calcul în condiţii optime ; aceste programe pot realiza verificarea stării de
funcţionare a echipamentelor hardware, configurarea parametrilor lor de
funcţionare, optimizarea modului de utilizare a componentelor hardware ale
sistemului de calcul ;
-programe pentru organizarea informaţiei pe suporturile de date:
programe de arhivare a datelor, programe pentru gestionarea bibliotecilor de
date, programe pentru organizarea datelor prin operaţii de sortare, interclasare,
compactare, programe pentru realizareaconverșiilor de suport, etc.
-programe editoare de texte: programe interactive destinate introducerii,
modificării, formatării şi tipăririi textelor;
-medii de prelucrare complexă a datelor organizate sub formă de text, imagine,
sunet sau sub formă de tabele ; aceste instrumente software pot fi folosite direct
de utilizatori neprofeșionişti, pentru dezvoltarea unor aplicaţii, sau pot fi folosite
de proiectanţii de software, ca instrumente de mare productivitate.
-suprafeţe de operare : aplicaţii specifice sistemelor interactive, care înlocuiesc
dialogul utilizatorului cu sistemul, prin intermediul limbajului de comandă al
sistemului de operare, cu interfeţe de lucru « prietenoase », etc.

3. Sistemul de programe utilitare (software utilitar), care include programe cu

un grad mare de generalitate, puse la dispoziţia utilizatorilor pentru a realiza
anumite prelucrări specifice asupra informaţiilor, prelucrări comune pentru toţi
utilizatorii unui sistem de calcul. De exemplu : programe care permit exploatarea
componentelor hardware ale sistemului de calcul în condiţii optime ; aceste
programe pot realiza verificarea stării de funcţionare a echipamentelor hardware,
configurarea parametrilor lor de funcţionare, optimizarea modului de utilizare a
componentelor hardware ale sistemului de calcul.
Din această categorie fac parte driverele. Driverele sunt programe ce oferă
sistemului de operare informații specifice privind un anumit echipament
hardware. Când se atașează calculatorului un dispozitiv hardware, trebuie
instalat și driver-ul corespunzător, altfel sistemul de operare nu recunoaște
component hardware respectivă. Sistemul de operare va comunica prin
intermediul driver-ului cu echipamentul hardware respectiv.

147
4. Software de aplicații – totalitatea programelor destinate rezolvării unor
probleme specifice. Programe de aplicâtii. Aplicațiile software sunt programe
încărcate în calculator pentru a executa o funcție specifică, folosind capabilitățile
calculatorului.
Reprezintă totalitatea programelor destinate rezolvării unor probleme specifice
(din diverse domenii, cum sunt: comerț, învățământ, guvernamental, sănătate,
știință, cercetare, producție, etc.), cum sunt: tehnoredactare, prelucrare de text,
comunicare, evidență contabilă și financiară, asistență juridică și medicală,
urmărirea și controlul proceselor industriale și de comunicații, navigare pe
internet și în rețele obișnuite, etc.
În funcție de scopul lor, aplicațiile software sunt:
a) programe de procesare de text: NotePad, WordPad, Microsoft Word,
OpenOfficeWriter, etc.
b) programe de calcul tabelar: Microsoft Excel, Lotus 1-2-3-, OpenOfficeCalc,
etc.
c) programe de gestiune a bazelor de date: Microsoft Acces, Oracle,
OpenOfficeBase, etc.
d) programe pentru prezentare multimedia: Microsoft Power Point,
OpenOfficeImpress, Mediator, etc
e) programe de editare imagini: Paint, Publisher, Gimp, Photoshop, Corel
Draw, etc
f) programe de proiectare: AutoCAD, OrCAD, SketchCAD, ArhiCAD, etc
g) programe de navigare pe internet: Internet Explorer, Google Chrome,
Mozilla Firefox, etc.
h) programe de comunicare în rețeaua internetși poștă electronică: Yahoo
Messenger, Skype, Yahoomail, Microsoft Outlook, Google Mail, Thunderbird,
etc.
i) programe de social networking și aplicații media: Facebook, Twitter,
Linkedin, Youtube, Trilulilu, VoYo, Flickr.
j) etc.
O aplicație software mai poate fi clasificată ca locală sau de rețea.
O aplicație locală este un program, ca de exemplu, un editor de text,
care este stocată pe hard disk-ul calculatorului și rulează numai pe acel
calculator.
O aplicație de rețea este o aplicație proiectată să ruleze într-o rețea,
cum ar fi Internet-ul. O aplicație de rețea are două componente:
- o componentă care rulează pe calculatorul personal al utilizatorului;
- o componentă care rulează pe un calculator la distanță. Email-ul este
un exemplu de o astfel de aplicație de rețea.

148
 Cele mai multe calculatoare au instalată o combinație de aplicații locale
și de rețea.

CAPITOLUL 5 TESTE
1. Care dintre următoarele ar trebui să fie considerat un avantaj al utilizării unui
notebook pentru a lua notițe la clasă în calitate de elev?
a. Prețul c. Viteza b. Portabilitatea d. Mărimea
2. Care dispozitiv portabil poate fi considerat un instrument de productivitate
pentru gestionarea mesajelor și a muzicii?
a. Telefonul celular c. Telefonul inteligent (smart phone) b. MP3 player-ul d.
Cititorul de cărți electronice
3. Care din următoarele sunt cifre binare?
a. 1 si l c. 1 - 9 b. 0 și O d. 1 și 0

4. De ce este considerată memoria RAM ca fiind volatilă?

a. Conținutul ei dispare dacă computerul este oprit sau repornit. b. Este instabilă.
c. Conținutul ei nu poate fi schimbat. d. Cantitatea de RAM nu poate fi
modificată.

149
5. Imaginați-vă lucrând pentru compania ABC și fiind nevoit să achiziționați un
computer care va stoca informațiile companiei legate de clienți și comenzile
acestora și le va face accesibile câtorva utilizatori din interiorul companiei. Ce
tip de sistem de calcul ar trebui să cumpărați?
a. Un notebook. c. Un server. b. Un desktop. d. Un PDA

6. Care dintre componentele interne efectuează calcule și operații logice? a.

Microprocesorul c. Cipurile RAM b. ROM-BIOS-ul d. Placa de bază
7. Care dintre următoarele afirmații este corectă?
a. SSD-urile sunt mai ieftine comparativ cu discurile magnetice de aceiași
capacitate. b. SSD-urile sunt disponibile având capacități mai mari decât
discurile magnetice. c. SSD-urile nu au părți în mișcare. d. SSD-urile nu se
uzează niciodată.

TESTUL NR. 2
Încercuiți literele corespunzătoare răspunsurilor corecte (a, b, c, d). În cazul itemilor cu
mai multe variante corecte de răspuns trebuie să alegeți exact numărul de răspunsuri
precizat în enunț. Dacă acest număr nu este precizat în enunț, înseamnă că există o
singură variantă de răspuns corectă.
Conținut
Care este memoria temporară la un calculator?
1 a. ROM b. RAM
c. PROM d. EPROM
Alegeţi varianta care ordonează în ordine descrescătoare unităţile enumerate :
a. 1GB, 10KB, 210B, 10MB, b. 0.5TB, 1GB, 1MB,
2 1TB 1KB, 2B
c. 1TB, 100 B, 2 KB, 10
d. 10KB, 10MB, 10TB,
100MB, 2GB 10GB
3 Un exemplu de frecvenţă a unui microprocesor este:

150
 a. 2 GHz b. 1.45 GB
c. 32-bit d. 17”
Ce tipuri de memorie transferă date de 2 ori mai repede decât SDRAM şi
măreşte performanţa transferând date de două ori pe ciclu?
4 a. DDR-SDRAM b. D-SDRAM
c. DDR2 d. ROM
Care este unitatea de măsură a vitezei de rotație a discului dur (HDD) ?
5 a. ppm b. MHz
c. rpm d. dpi

Care este semnificaţia acronimului MBR ?

6 a. Microsoft Boot Recovery b. Master Branch Reset
c. Master BIOS Reset d. Master Boot Record
Care dintre următoarele dispozitive sunt dispozitive de ieşire?
7 a. Plotter b. Mouse
c. Touchepad d. Scanner
Rata de reîmprospătare a imaginii unui monitor se măsoară în:
8 a. Hz b. KHz
c. MHz d. GHz
Care dintre următoarele suporturi de stocare NU este indicat pentru a păstra
copiile de rezervă ale fişierelor?
9 a. Hard disc extern b. DVD-uri
c. Hard disc intern pe care este d. CD-uri
instalat sistemul de operare
Porturile paralele permit:
a. transmiterea informaţiilor în b. transmiterea
Internet informaţiilor bit după
1
bit
0
c. transmiterea simultană a 8 d. transmiterea
biţi informaţiilor prin
unde radio
Testul 3.
1. Microprocesorul are rolul de a:
a) controla activitatea altor echipamente şi de a prelucra informaţiile;
b) stoca informaţiile pe termen lung;
c) executa programele, comandă și controlează activitățile, efectuează calculele
aritmetice și logice..
2. Memoria ROM este folosită pentru:
a) citire b) scriere c) citire – scriere
3. Poate fi şters conţinutul memoriei ROM?

151
a) Da b) Nu
4. Informaţiile din memoria RAM se pierd la închiderea calculatorului (este
volatilă)?
a) Da b) Nu
5. Unitatea de măsură a HDD este:
a) Gb b) ns c) Hz
6. Imprimanta este un dispozitiv ce permite:
a) afişarea informaţiilor din sistemul de calcul pe ecran;
b) afişarea informaţiilor din sistemul de calcul pe hârtie
7. Care din cele două memorii: RAM sau ROM este remanentă (la
scoaterea de sub tensiune a calculatorului informaţiile scrise în această
memorie se pierd) ?
8. Enumeraţi funcţiile asigurate de componenta hardware.
9. Realizaţi transformările:
1 Kbyte = ? octeţi
1 Goctet = ? M octeţi = ? Kocteţi
10 Care din următoarele dispozitive reprezintă un dispozitiv de intrare:
a) Monitor; b) Boxe; c) Scanner; d) Imprimantă; e) modem
11. Care dintre următoarele dispozitive este un dispozitiv de intrare -
ieşire?
a) scanner; b) imprimanta; c) touchscreen; d) mouse; e) boxe
12. Care dintre următoarele dispozitive sunt necesare pentru a comunica cu
alte calculatoare utilizând reţeaua de telefonie, sau rețeaua TV?
a) modem; b) CD-ROM; c) CD-RW; d) multifuncţionalele;e) router-ul
13. Un kilobyte este egal cu:
a) 1000 bytes; b) 100 bytes; c) 1024 bit; d) 1024 bytes
14. Care dintre următoarele acţiuni pot încetini performanţele
computerului?
a) Creşterea rezoluţiei monitorului; b) Adăugarea de memorie ROM; c) Rularea
mai multor aplicaţii în acelaşi timp (muzică, aplicaţii grafice, aplicaţii antivirus,
etc.); d) Adăugarea de memorie RAM
15. Care este cel mai important motiv de a face back-up pe un dispozitiv
extern de stocare?
a) Mediile de stocare externe sunt ieftine ; b) Suporturile de memorare externe
sunt mult mai sigure decât un hard disk ; c) Principalul motiv pentru care se fac
copii de siguranţă pe suporturi externe de memorare (backup) este aceala că în
cazul defectării hard disk-ului fişierele pot fi recuperate ; d) Pentru a crea spatiu
pe hard.

152
16. Care dintre urmatoarele combinatii reprezinta numai aplicatii
software?
a) Windows, Linux, Word; b) Word, Excel, Windows; Linux, Explorer, Outlook
Express; Word, PowerPoint, Explorer
17. Virusul de computer este a) Un program ce ajuta la imbunatatirea
performantelor unui calculator; b) Un fisier pe care il creaza o aplicatie de
fiecare data cand sunt salvate fisierele; c) Un program creat de oameni cu scop
distructiv si care distruge informatiile aflate pe calculator; d) Un fisier
18. Care din urmatoarele actiuni este cea corecta atunci cand doriti sa va
protejati datele impotriva virusilor?
a) Actualizarea bazei de date a aplicatiei antivirus; b)Dezinstalarea aplicatiei
antivirus pentru a avea mai mult spatiu pe hard disk; c) Stergerea fisierelor
temporare; d) Nici una dintre acestea
19. Alegeti combinatia corecta care ordoneaza crescator urmatoarele
unitati:
a) Kilobyte(KB), Byte, Megabyte(MB), Gigabyte(GB), Terabyte(TB)
b) Byte, Kilobyte(KB), Megabyte(MB), Gigabyte(GB), Terabyte(TB)
c) Kilobyte(KB), Byte, Gigabyte(GB), Megabyte(MB), Terabyte(TB)
d) Kilobyte(KB), Byte, Megabyte(MB), Terabyte(TB), Gigabyte(GB)
20. Ce tip de software controleaza alocarea resurselor in calculator?
a) Sistemul de operare; b) Aplicatiile software; c) Browser-ul de internet; d)
Softul de securitate
21 Care dintre următoarele dispozitive nu este un dispozitiv de ieşire?
a) Monitor; b) Plotter; c) Scanner; d) Imprimantă
22. Care dintre următoarele denumiri nu desemneaza un sistem de
operare?
a) Word 2010; b) Linux; c) Windows 2012; d) MS-DOS; e) MS Paint
23. Care dintre urmatoarele actiuni poate imbunatati performantele unui
calculator? a) Cresterea numarului de aplicatii care ruleaza simultan; b)
Utilizarea unui monitor mai mare; c) Mai multa memorie RAM; d) Utilizarea
unei imprimante performante
24. Care dintre următoarele dispozitive nu este memorie externă:
a) CD; b) discheta; c) memoriile flash USB; d) memoria RAM
25. Care dintre urmatoarele dispozitive reprezinta dispozitiv de intrare-
iesire?
a) Imprimanta; b) Scanner; c) Touchscreen; d) Tastatura; e) switch.
25. Care dintre următoarele variante este corectă:
a) 1 KO > 1 MO; b) 1 MO > 1 GO; c) 1 GO > 1 MO; d) 1 KO > 1 GO

153
26. Care dintre urmatoarele dispozitive NU reprezintă un dispozitiv de
stocare extern? a)Memoria RAM; b) Memoria ROM; c) Hard disk-ul; d)
Imprimanta; e) DVD-ul.

Testul 4.
1. Unităţile de memorie externă sunt: a) unitate de memorie, unitatea centrală
de prelucrare, unităţi de intrare ; b) unitate de memorie, unităţi de intrare-ieşire ;
c) unitate de harddisc, unitatea de floppy şi unităţi optice ; d) unitate de
memorie, unitatea centrală de prelucrare, unităţi de intrare-ieşire
2. Memoria internă este constituită din : a) memorie RAM, memorie ROM,
memorie CACHE; b) memorie internă şi memorie externă ; c) memorie de bază
şi memorie de aplicaţii ; d) nu se clasifică
3. Procesorul îndeplineşte funcţiile : a) de memorare şi control ; b) de
prelucrare şi de comandă şi control ; c) de intrare-ieşire ; d) nu îndeplineşte nici
o funcţie
4.  2 Gb = a) 1024 Mb ; b) 2024 Kb ; c) 2048 Mb ; d) 210 octeţi ; e) 2048 MB
5. Tasta ENTER într-un editor de text are funcţia : a) lasă spaţiu între
cuvinte ; b) trece pe rândul următor; c) ne poziţionează la începutul rândului; d)
ne poziţionează la sfârşitul rândului
6. Imprimantele se clasifică în : a) matriciale, cu jet de cerneală şi A4 ; b)
matriciale, A3 şi A4 ; c) matriciale şi laser ; d) matriciale, cu jet de cerneală şi
laser
7. Scannerul este un dispozitiv de : a) intrare ; b) intrare-ieşire ; c) ieşire ; d)
memorare şi intrare ; e) de stocare
8. O dischetă are capacitatea de memorare de : a) 1,44 Mb ; b) 1,44 Kb ; c)
1,44 Gb ; d) 700 MB ; e) 1,44 MB
9. Software-ul de bază se clasifică în: a) Software de bază şi Software de
aplicaţii ; b) Software de grafică şi Software tabelar ; c) Sisteme de operare,
sistemul de programare, sistemul de programme utilitare ; d) Software de editare
text și aplicaţii
10. Un sistem de operare este: a) unitate de memorie, unitatea centrală de
prelucrare, unităţi de intrare b) unitate de memorie, unităţi de intrare-ieşire; c)
soft-ul de bază, care asigură o mimimă funcţionare a calculatorului; d) un sistem
de programe carecoordonează şi supraveghează funcţionarea sistemului de
calcul şi realizaează comunicarea între utilizator şi sistemul de calcul. e) unitate
de memorie, unitatea centrală de prelucrare, unităţi de intrare-ieşire

154
11. BIOS-ul se stochează, de obicei, în : a) memoria RAM ; b) memoria ROM;
c) memoria externă ; d) memoria Cache/
12. Principala caracteristică a procesorului este: a) viteza de lucru ; b) AMD ; c)
Intel ; d) viteza de memorare
13.  3 MB = a) 102B Mb ; b) 3072 KB ; c) 2048 MB ; d) 230 KB
14. Tasta SHIFT are funcţia : a) lasă spaţiu între cuvinte ; b) trece pe rândul
următor ; c) ne poziţionează la începutul rândului ; d) ne poziţionează la sfârşitul
rândului ; e) Nu are efect decât în combinație cu alte taste
15. Cele mai cunoscute imprimante, în funcţie de dimensiunea hârtiei sunt :
a) matriciale, cu jet de cerneală şi A4 ; b) A3 şi A4; c) matriciale şi laser; d)
matriciale, cu jet de cerneală şi A5
15. Modemul este un dispozitiv de : a) intrare; b) intrare/ieşire ; c)ieşire ; d)
memorare şi intrare
16. Un CD are capacitatea de memorare de : a) 1,44 MB ; b) 1,44 Kb ; c) 700
GB ; d) 700 MB
17. Rezoluţia reprezintă: a) nr. de pixeli de pe o linie; b) nr. de pixeli de pe o
coloană; c) nr. de pixeli de pe o linie,x nr. de pe o coloană; d) nr. de linii dintr-un
pixel, respectiv nr de coloane
18. Asociaţi fiecare element din coloana stângă cu elementul corespunzător
din coloana dreaptă:

19. Care din următoare echipamente servesc doar ca dispozitive de

intrare? (Alegeţi 3): a) tastarura; b) scanner-ul; c) videoproiectorul; d)
imprimanta; e) mouse-ul; f) căstile; g) multifuncționala
20. Care din următoarele echipamente servesc doar ca dispozitive de ieşire?
(Alegeţi 4) a) tastarura; b) harddiscul-ul; c) videoproiectorul; d) imprimanta; e)
mouse-ul; f) boxele; g) multifuncționala; h) plotter-ul
21. Imprimanta este: a) dispozitiv periferic de intrare; b) dispozitiv periferic de
iesire; c) dispozitiv periferic de intrare-iesire; d) nici una dintre afirmatii nu este
adevarata

22. Un Gb (1 Giga bit) reprezintă: a) 1024 Pb; b) 1024 Kb; c) 1024 Tb; d)
1024 Mb

155
23. Care dintre urmatoarele afirmatii NU este adevarată: a) USB reprezinta
o interfata serială; b) sistemul de operare coordonează activitățile SEC; c)
sistemul de operare MS-DOS a fost creat de firma Microsoft; d) memoria RAM
NU isi pierde continutul la scoaterea de sub tensiune a PC-ului
24. Unitatea centrala de prelucrare (UCP) cuprinde: a) dispozitive periferice
de intrare; b) unitatea aritmetico-logica si unitatea de comanda si control; c)
unitatea de memorie si unitatea de comanda si control; d) unitatea aritmetico-
logica si unitatea de memorie
25. Alegeți, din coloana 2, capacitățile corespunzătoare pentru următoarele
dispozitive de memorie

26. Dintre urmatoarele echipamente doar doua sunt dispozitive de afisare

(ieșire). A. hard discul; B. mouse-ul; C. monitorul; D. imprimanta; E. tastatura
Indicati varianta corecta dintre variantele urmatoare care reprezinta dispozitivele
de afisare:
a) A+B; b) A+C; c) A+E; d) C+D; e) A+B+C
27. Enumerați cele trei componente fundamentale ale unui sistem de calcul
28. Ce reprezintă componenta hardware a unui calculator?
29. Cum se mai numește componenta fizică a unui calculator?
a) componenta logică; b) componenta Hardware; c) componenta ROM-BIOS;
d) componenta software
30. Ce reprezintă componenta de programe a unui calculator?
31. Cum se mai numește componenta logică a unui calculator?
a) componenta fizică; b) componenta Hardware; c) componenta ROM-
BIOS; d) componenta software
32. Ce este un echipament de calculator?
33. Cu ce fel de curent electric lucrează un calculator?
a) curent electric alternativ, la 220V; b) Curent electric continuu, la 0,5V; c)
Curent electric continuu la 120V, 24V, 12V; d) curent electric continuu la 1,5V;
e) 3V; 5V; 12V

156
34. Explicați rolul Northbridge-ului;
35. Explicați rolul Southbridge-ului;
36. Enumerați conectorii aflați pe placa de bază a unui PC

Testul 5
1. Care este rolul BIOS-ului
2. Ce înseamnă cuvântul BIOS?
a) Basic Input Output System;b) Basic Inapt Aut System; c) Birou intrare sistem
operare; d) Basic Input Operated System;
3. Dacă toate componentele funcționează normal, către cine transferă activitatea
BIOS-UL?
a) Către baterie; b) Către Internet; c) Către Sistemul de Operare;d)
Către Microsoft Word
4. Unitatea de măsură pentru informație este:
a). byte – ul; b). kilobyte-ul; c). bit – ul; d). octetul
5. Unitatea de măsură pentru memorie este:
a). byte – ul; b). kilobyte-ul; c). bit – ul; d). octetul
6. Un octet ocupă:a) 8 biti ; b) 1024 byte; c) 8 byte; d) 1024 biti
7. Care din urmatoarele dispozitive este de intrare:
a) plotter-ul ; b) monitor-ul, c) imprimanta; d) toate răspunsurile de mai sus
8. Care dintre urmatoarele dispozitive este de intrare-iesire:
a) monitorul; b) CD-ROM; c) mouse-ul; d) modem-ul
9. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la memoria ROM sunt adevarate:
a) este o memorie externa, care poate fi citita si modificata; b) este memoria
Clipboard; c) este o memorie interna, care poate fi doar citita de utilizator; d)
este memorie interna, care poate fi atat citita cat si modificata de utilizator
10. Calculatorul reprezintă: a) dispozitiv electronic de calcul pentru prelucrarea
datelor; b) dispozitiv mecanic de calcul pentru prelucrarea datelor ; c) dispozitiv
electro-mecanic de calcul pentru intoducerea și prelucrarea datelor, precum și

157
stocarea datelor și informațiilor pentru o perioadă îndelungată de timp ; d) nici
unul dintre raspunsurile de mai sus
11. Hard disk-ul reprezintă: a) memorie care se șterge la închiderea
calculatorului; b) dispozitiv de stocare de mare capacitate; c) dispozitiv folosit
pentru citirea unor dispozitive de memorie externă; d) memorie volatilă de mare
viteza.
12. Corelați informațiile din prima coloană cu cele din coloana a doua

13. Enumerați 10 componente (hardware) principale ale unui calculator

14. Memoria RAM se montează:
a) în conectorul PCI; b) în slotul corespunzător de pe placa de bază; c) în
conectorul PCI/E; d) în socket
15. Care din urmatoarele afirmatii reprezinta parametrii unei magistrale interne:
a) claritatea imaginii; b) marimea diagonalei si latimea magistralei; c) viteza de
transmisie a informatiilor si latimea magistralei; d) viteza de transmisie a
magistralei si claritatea imaginii
16. Care din urmatoarele afirmatii NU este adevarată: a) UCP reprezinta
procesorul calculatorului ; b) 1 Eb = 1024 Pb; c) un octet are sapte biti; d)
modemul este un dispozitiv periferic de intrare/iesire
17. Disc Video Digital (DVD) este un mediu de stocare cu o capacitate de: a) 4,7
MB; b) 4,7 GB; c) 4,7 KB; c) 4,7 TB
18. Verificarea existenței și funcționării corecte a componentelor funcdamentael
ale PC-ului și încărcareaîn memoria RAM a sistemului de operare este: a) o
functie a sistemului de operare; b) o componenta a sistemului de operare; o
funcție a BIOS-ului; o componenta hardware, adică memoria ROM

19. Frecvenţa de tact reprezintă numărul de paşi de lucru (tacturi) pe care poate
să îi facă procesorul în fiecare secundă și se măsoară în megahertzi (MHz) sau
gigahertzi (GHz). a) adevărat; b) fals

158
20. Funcționarea componentelor unui calculator și gestiunea resurselor acestuia
este controlată de către procesor și sistemul de operare, pe baza unui
program care este încărcat în memoria internă (RAM). a) adevărat; b) fals.

21. Memoria RAM este folosita pentru: a) citire; b) scriere; c) citire – scriere; d)
stocare.

22. Alegeți variantele de răspuns care enumeră doar dispozitive periferice de

intrare: a) tastatura, mouse, touchpad, scanner; b) trackball, tableta grafica ,
joystick, lightpen; c) trackball, scanner, modem, mouse; d) tastatura, lightpen,
touchscreen, modem

23. Completaţi spaţiile lipsă:

Tastatura este un dispozitiv periferic de destinat .

Rolul tastei funcţionale F1 este de a .

Scanner-ul este folosit pentru

24. Puneţi în pereche descrierile din stânga cu denumirile potrivite din dreapta:

27. Acronimul UCP desemenază: a) unitatea de control a procesorului; b)

unitatea de control si prelucrare; c ) unitatea centrala de prelucrare; c) unitatea
centrală a procesorului;
28. Memoria inscripţionată de către producător este: a) memoria internă; b)
memoria externă; c) memoria RAM; d) memoria ROM;

159
29. Ce dispozitiv de stocare am nevoie pentru stocarea unui fişier de 1,44 GB: a)
CD; b) discul flexibil; c) DVD; d) discul dur.
30. Transformaţi în MB: a) 10 GB, b) 2 Kb, c) 1 Eb
31. Clasificați tipurile de memorie RAM d.p.d.v constructiv
32. Spuneţi câteva avantaje ale utilizării calculatorului (minim 3).
33. Enumerați dispozitivele periferice de intrare/ieșire și dispozitivele periferice
de rețea și internet
34. Care este dispozitivul minim de stocare a unui fişier de 2048 byte
a) CD; b) discheta; c) DVD; d) discul dur.
35. Ordonaţi descrescător următoarele unităţi de măsurare a informaţiei: TB,
MB, GB, EB.
36. Care din următoarele dispozitive nu este un dispozitiv de ieşire:
a) plotter; b) imprimantă; c) monitor; d) lightpen

Testul 6.
1. Memoria volatilă este: a) memoria ROM; b) memoria CROM; c) memoria
externă d) nici una din cele de mai sus
2. Transformaţi în GB: 1 TB, 20 KB, 10 EB
3. Descrieti și enumerați dispozitivele de intrare.
4. Explicaţi modul în care este folosit un sistem de calcul în procesul de
educaţie.
5. Care din afirmatiile urmatoare sunt adevarate: a) Dispozitivele interne
suplimentare sunt: placa video; placa de sunet; placa de reţea b) Dispozitivele de
memorie externă sunt: HDD, FD, CD etc. c) Sursa de alimentare nu este o
componenta de baza a sistemului de calcul d) Dispozitivele periferice externe
(monitor, tastatura mouse etc.) nu trebuie conectate la UC prin intermediul unor
cabluri seriale sau paralele
6. Dacă 1KB = 210 bytes=1024 bytes și cunoscând mutiplii byte-ului, realizați
următoarele transformări: a) 2GB= ? bytes b) 3 MB= ? bytes
7. Treceți următoarele numere din baza 10 in baza 2: a) 75 ( 10) = ?( 2 ) ;
b) 2017( 10) = ?( 2 )
8. Treceti urmatoarele numere din baza 2 in baza 10: a) 10100111 (2) = ?(10);
b) 110110101(2) = ?(10)
9. Care din urmatoarele caracteristici sunt specifice memoriei RAM respectiv
ROM?

160
 Memoria RAM este in general utilizată pentru a stoca BIOS-
(Random Access Memory) ul (Basic Input Output System) unui PC
este utilă pentru prelucrarea tempoarară a
datelor, în ea se încarcă sistemul de operare
și programele de aplicație.
este o memorie care conține informații (de
obicei programe) nemodificabile pe durata
Memoria ROM
utilizării calculatorului
(Read Only Memory)
este scrisa o singură dată, de obicei la
fabricarea calculatorului. Acest tip de
memorie nu poate fi rescrisă ori ștearsă
este o memorie volatilă, ceea ce face ca
informația conținută aici să se piardă la
decuplarea calculatorului de sub tensiune
10. Scannerul este un dispozitiv de : a) intrare ; b) intrare-ieşire ; c)ieşire ; d) de
stocare
11. Tasta ENTER are funcţia : a) lasă spaţiu între cuvinte; b) trece pe rândul
următor, dacă scriem un text; c) ne poziţionează la sfârşitul rândului ; d) pune în
funcțiune programul activ.
12. Corelați informațiile din prima coloană cu cele din coloana a doua

13. Enumerați componentele principale ale unui calculator

14. Memoria RAM se montează: a) în conectorul video; b) în slotul
corespunzător de pe placa de bază; c) În portul USB; d) în socket
15. Enumerați dispozitivele periferice de intrare
16. Enumerați dispozitivele periferice de ieșire

161
17. Enumerați dispozitivele periferice de stocare
18. Enumerați dispozitivele periferice multimedia
19. Care este rolul sursei în calculator?
20. Care este rolul procesorului ?
21. Care din următoarele dispozitive sunt alimentate direct de la sursa de
tensiune? a. mouse; b. placa video; c. hard-disk-ul; d. procesorul
22. Viteza de lucru a circuitelor electronice ale procesorului se măsoară în :
a. Mb; b. Mhz; c. Kb/s; d. Gb
23. Care din următoarele echipamente este exclusiv echipament de ieşire:
a. modemul; b. placa de sunet; c. tastatura; d. imprimanta
24. Pe un disc CD-RW putem realiza : a. doar citirea datelor; b. doar scrierea
datelor; c. şi citire şi scriere ; d. nici una din operaţii
25. Stabiliţi valoarea de adevăr a propoziţiilor (răspundeți prin A sau F în
dreptul întrebării):
1. Monitoarele cu tub catodic (CRT) sunt cele mai economice monitoare,
consumul de energie fiind mic comparativ cu alte tipuri de monitoare.
2. Rezoluţia monitorului reprezintă numărul de puncte în care poate fi împărţită
imaginea afişată de acesta, o rezoluţie mai mare oferind o calitate mai bună.
3. Imprimantele cu jet de cerneală (ink - jet) oferă cea mai bună calitate a
imprimării şi viteza cea mai mare de tipărire.
4. Hard-disk-ul este un echipament exclusiv electronic.
5. Cel mai performant procesor realizat de firma INTEL este Pentium IV.
6. Un procesor AMD Celeron 2600 Mhz este mai performant decât un procesor
Intel I3, la aceeaşi frecvenţă?
7. Citirea datelor de pe un DVD se face mai rapid decât citirea lor din memoria
RAM.
8. Hard disk-ul transferă informaţiile memorate plăcii de bază, prin intermediul
unui cablu IDE, pentru a fi ulterior prelucrate de procesor.
26. Completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători:
9. Placa de reţea este utilă pentru a …………………………
10. Dimensiunea ecranului monitoarelor se exprimă în …………….
11. Coolerul (ventilatorul) este un echipament de răcire a circuitelor, fiind folosit
pentru răcirea circuitelor………………………….

162
Testul 7.
1. Pentru a copia un videoclip de 2,4 GB avem nevoie de ……………….. CD-uri.
2. Pentru a putea citi şi scrie informaţii pe un disc CD avem nevoie de un
3. Memoria RAM este o memorie ………………….. ce păstrează temporar
………………… ..……………….… folosite la un moment dat de un utilizator.
4. Care din următoarele firme recunoscute pe plan mondial sunt producătoare de
procesoare:a. Nokia; b. Canon ; c. AMD; d. LG; e) INTEL
5. Care sunt dispozitivele ce dispun de o memorie proprie:a. placa video; b.
placa de reţea; c. placa de sunet; d. tastatura
Stabiliţi valoarea de adevăr a propoziţiilor
6. Monitoarele cu cristale lichide (LCD) au un nivel de radiaţii foarte mic
comparativ cu monitoarele cu tub catodic (CRT).
7. Viteza de lucru a unui calculator depinde in mod hotărâtor de viteza de lucru a
procesorului şi de cantitatea de memorie internă RAM.
8. Imprimantele laser tipăresc transformând cerneala în vapori ce se depun pe
foaie.
9. Scanerul este un echipament de intrare ce permite citirea informaţiilor de pe o
foaie şi memorarea acestora în memoria calculatorului.
10. Un procesor AMD FXII, la 3200 Mhz este mai performant decât un Intel I3
la 3.2 Ghz.
11. Citirea datelor de pe un CD se face mai rapid decât de pe dischetă.
12. CD-ROM-ul, unitatea de dischetă, placa video şi de sunet pot lipsi din
alcătuirea unui calculator, acesta fiind utilizabil.
13. Modelul de procesor Sempron este cel mai performant model realizat de
Intel.
Completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători:
14. Pentru a ne conecta la Internet prin intermediul liniei telefonice sau a
cablului TV avem nevoie de un ……………………….
15. Rata de refresh a unui monitor reprezintă frecvenţa de ………………….. a
imaginii pe monitor şi se măsoară în ……………
16. Pentru a copia o melodie de 9700 Kb avem nevoie de ……………….
dischete.
17. Pentru a putea citi şi scrie informaţii pe un disc DVD avem nevoie de
un ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
18. Echipamentul electronic ce realizează operaţiile aritmetice şi logice şi care
coordonează celelalte echipamente într-un calculator se
numeşte……………………………
19. Cablul prin intermediul căruia imaginile ajung la monitor pentru a fi afişate
se conectează la ieşirea ……………………………….

163
Testul 8.
1. Pentru a copia un videoclip de 2,4 GB avem nevoie de ………
CD-uri.
2. Pentru a putea citi şi scrie informaţii pe un disc CD avem nevoie de un
3. Memoria RAM este o memorie ………………….. ce păstrează
temporar
………… ..……….… folosite la un moment dat de un utilizator.
4. Care din următoarele firme recunoscute pe plan mondial sunt producătoare
de
procesoare:a. Nokia; b. Canon ; c. AMD; d. LG; e) INTEL
5. Care sunt dispozitivele ce dispun de o memorie proprie:a. placa video; b.
placa de reţea; c. placa de sunet; d. tastatura
Stabiliţi valoarea de adevăr a propoziţiilor
6. Monitoarele cu cristale lichide (LCD) au un nivel de radiaţii
foarte mic comparativ cu monitoarele cu tub catodic (CRT).
7. Viteza de lucru a unui calculator depinde in mod hotărâtor de viteza de
lucru a procesorului şi de cantitatea de memorie internă RAM.
8. Imprimantele laser tipăresc transformând cerneala în vapori ce se depun
pe foaie.
9. Scanerul este un echipament de intrare ce permite citirea informaţiilor de
pe o foaie şi memorarea acestora în memoria calculatorului.
10. Un procesor AMD FXII, la 3200 Mhz este mai performant decât un Intel
I3 la 3.2 Ghz.
11. Citirea datelor de pe un CD se face mai rapid decât de pe
dischetă.
12. CD-ROM-ul, unitatea de dischetă, placa video şi de sunet pot lipsi
din alcătuirea unui calculator, acesta fiind utilizabil.
13. Modelul de procesor Sempron este cel mai performant model realizat de
Intel.
Completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători:
14. Pentru a ne conecta la Internet prin intermediul liniei telefonice sau a
cablului TV avem nevoie de un ……………………….
15. Rata de refresh a unui monitor reprezintă frecvenţa de
………………….. a imaginii pe monitor şi se măsoară în ……………
16. Pentru a copia o melodie de 970000 Kb avem nevoie de ……………….
DVD-uri .
17. Pentru a putea citi şi scrie informaţii pe un disc DVD avem nevoie de un
18. Echipamentul electronic ce realizează operaţiile aritmetice şi logice şi
care coordonează celelalte echipamente într-un calculator se
numeşte……………………………

164
19. Cablul prin intermediul căruia imaginile ajung la monitor pentru a fi
afişate se conectează la ieşirea ……………………………….
Testul 8

1. Dispozitivele electronice pentru preluarea datelor din exterior se

numesc
a) procesoare; b) Monitoare; c) Dispozitive periferice de intrare;
d) dispozitive periferice de stocare; e) dispozitive periferice
de intare ieșire
2. Datele preluate din mediul exterior de lucru sunt transferate în

3. Explicați ce sunt informațiile și cum se obțin?

4. Care este dispozitivul folosit de către SEC pentru prelucrarea datelor?
5. Scrieți, pe scurt, diferențele dintre date și informații ( max 2 rânduri)
6. Scanerul este un dispozitiv periferic de
7. Care trei dispozitive sunt considerate dispozitive de ieşire? (Alegeţi
trei.)
a) mouse-ul; b) tastatura; c) căștile; d) Scannerul pentru
amprente; e) monitorul; f) imprimanta
8 Care trei dispozitive sunt considerate dispozitive de intrare? (Alegeţi
trei.)
a) mouse-ul; b) tastatura; c) căștile; d) Scannerul pentru
amprente; e) monitorul; f) imprimanta
9. Enumerați principalele dispozitive periferice de intrare/ieșire
10 Scrieți diferențele dintre stocare și memorare temporară
11. Care dintre următoarele reprezintă dispozitive de rețea și
comunicații? (alegeți trei)
a) mouse-ul; b) tastatura; c) modem-ul; d) Scannerul pentru ochi;
e) Acces Pointul; f) placa de rețea
12. Enumerați perifericele de stocare
13. Ce caracteristici are memoria RAM?
14. Ce înseamnă ROM?
15. Ce dispozitiv putem folosi pentru a inscripționa/scrie un CD?
a) CD-Writer b) Memorie USB c)Cititor de card-uri; d) DVD-
ROM; e) Nu știu
16. Care din următoarele dispozitive de stocare utilizează un suport
magnetic pentru stocarea datelor?
(Alegeţi două.)
a) unitate de discheta; b) disc blue ray; c) harddiscul; d) discul
SSD; e) memoria RAM
17. Touchscreen-ul este un dispozitiv de

18. Ce se măsoară în bps? a. Sensibilitatea mouse-ului. b.

Rezoluţia ecranului. c. Spaţiul pe hard disk. d. Rata de transfer a datelor.
19. Memoria utilizată de un program activ este:

165
 a. ROM. b. RAM. c. Cache. d. CPU
20. Ce întrebuințare are un scanner?
a) Copiază documentele în format digital; b) Listează documentele text; c)
Listează fotografii; d)Administrează directoare Windows; e) stochează date și
informații; f) memorează date și informații
21. Datele cu care lucrează calculatorul la un moment dat sunt încărcate în?
a) Memoria calculatorului; b) Pe hard disc ; c) În memoria ROM; d) În
memoria RAM; e) pe harddisc;
f) în memoria ROM
22. Dacă dorim să stocăm datele și informațiile, folosim?
a) Memoria RAM; b) Memoria ROM; c) Harddiscul; d) Monitorul; e)
modem-ul
23 Câte rotații poate avea un harddisc ?
24. Avem un joc de 3,8 GB. Câte dischete sunt necesare pentru copierea
acestui joc?
25. Care este capacitatea unui CD? Dar a unei dischete?
26. Care este unitatea de măsură pentru informație? Dar pentru stocare?
27. Enumerați multipli Byte-ului
28. Ce se măsoară de obicei în megahertz (MHz) sau gigahertz
(GHz)?
a. Gama de frecvenţă a unui difuzor; b. Rata de reîmprospătare a
unui ecran; c. Cantitatea de memorie RAM; d. Viteza
procesorului; e) capacitatea unui harddisc
29. Care este caracteristica Memoriei RAM (Random Access
Memory) ?
a. Memoria RAM nu poate stoca date atunci când calculatorul este oprit. b.
Memoria RAM poate stoca date atunci când calculatorul este oprit. c. Reducerea
cantităţii de memorie RAM scade capacitatea de stocare a calculatorului pe
termen lung. d. Creşterea cantităţii de memorie RAM creşte capacitatea de
stocare a calculatorului pe termen lung.
30. Un kilobyte este: a. 1024 bytes. b. 1000 bytes. c. 1024 bit. d. 10
bytes.
31-32. Faceți corespondența corectă între elementele de pe coloana 1 cu
cele din coloana 2
33. faceți legătura între afirmațiile din coloana 1 cu cele din coloana 2

166
Testul 9

I. Alegeti varianta corectă dintre urmatoarele enunturi: 3 puncte

1. Viteza de lucru în circuitele electronice ale procesorului se
măsoară în :
a. Mb b. Mhz c. Kb/s d. Gb
2. Care din următoarele echipamente este exclusiv echipament de
ieşire:
a. modemul b. placa de sunet c. tastatura d. imprimanta
3. Hardware înseamnă: a. programe specializate ; b. totalitatea
componentelor fizice ale unui calculator ; c. placa de bază a
calculatorului; d. procesorul
4. Software este: a. totalitatea programelor ce asigură funcţionarea
calculatorului; b. totalitatea componentelor fizice ale unui calculator; c.
totalitatea datelor aflate în memoriile ROM si RAM; d) totalitatea
informațiilor
5. Unitatea elementară de măsură a informaţiei este: a. byte; b. bit ;
c. un set de caractere; d. Megabyte
6. 1 byte reprezintă:a. un character; b. o cifră binară ;
c. o succesiune de 8 biţi; d. unitatea de măsură pentru memorie
7. Harddiscul este: a. dispozitiv utilizat pentru transfer de informaţii; b.
dispozitiv ce stochează pe un disc magnetic informaţii; c. memoria
calculatorului; d. memoria RAM
8. Memoria unui PC este constituită din : a. memorie RAM şi
memorie ROM; b. memorie temporară, memorie permanentă, memorie de
stocare pe termen lung; c. memorie de bază şi memorie de aplicaţii; d. nu se
poate clasifica
9. Procesorul îndeplineşte funcţiile : a. de memorare şi control ; b. de
prelucrare şi de comandă şi control; c. de intrare-ieşire; d. nu
îndeplineşte nici o funcţie
10. Routerul este un dispozitiv de : a. Intrare ; b. intrare-ieşire ; c.ieşire;
d. memorare şi intrare; e. rețea și internet
11. Care sunt variantele ce conțin elemente care nu fac parte din
componentele Hardware ale unui PC: a. Dispozitivele periferice, mouse; b.
Procesorul, memoria RAM, memoria ROM; c. imprimanta, joystick, boxe; d.
byte-ul, desktop, sistemul de operare
12. Care dintre următoarele este memorie volatilă: a.ROM; b.RAM;
c.EEPROM; d.PROM
13. Atunci când scriem un document , d u p ă ce am s alvat , datele scrise
de noi sunt reținute de calculator în: a) harddisk , b)memoria RAM c)
memoria ROM , d) placa de baza , e) procesor f)placa video
II. Completati spatiile libere cu cuvintele potrivite 1 punct
1. Din punct de vedere functional un sistem de calcul contine ……..
blocuri componente.
2. Datele supuse prelucrării sunt transferate în sistemul de

167
 calcul de către …………….. … ……………, în………..
….
3. Setul de programe stocat în memoria ROM se numește…………, care
înseamnă ……… ………. ………. …………..
4. Memoria RAM este o memorie ………………….. ce păstrează
temporar …….…și..… …….… folosite la un moment dat de un utilizator și
care, dacă nu sunt transferate … ……... la scoaterea de sub tensiune a PC-
ului
5. Dispozitivul electronic ce realizează operaţiile aritmetice şi logice şi
care coordonează celelalte echipamente într-un calculator se
numeşte……………………………
III.Stabiliți corespondenta corectă intre informatiile din
coloanaA si coloanaB: 1 punct

B
1. Sistem electronic de a. mesaje obtinute din prelucrarea datelor
calcul
b. totalitatea echipamentelor
2. Software electronice de calcul

3. Northbridge c. totalitatea echipamentelor fizice

4. Informatiile (Hardware), care asigură circulația,
5. Hardware prelucrarea, stocarea datelor și
informațiilor, totalitatea
programelor (Software)
și totalitatea utilizatorilor
și
programatorilo
IV. Stabiliți valoarea de adevăr a propozițiilor, notând cu
A propozitiile adevărate și cu F cele false 1 punct
1. Unitatea de disc flexibil este un periferic de intrare-ieşire.

2. Programele de aplicatie efectueaza prelucrarea datelor introduse

in calculator in concordanta cu cerintele informationale necesare
3. Cea mai mică unitate de măsură adresabilă a capacităţii memoriei este
octetul.

4. Componentele procesorului care realizează calculele aritmetice şi

logice și calculele matematice complexe sunt UAL și magistrala
5. Conectarea PC-ului la monitor se realizează prin intermediul
conectorului USB.

V Alegeți răspunsul correct 2 puncte

1. Cine este un utilizator tipic de computer de birou (desktop PC)?
a. Un salariat care stă la locul de muncă toată ziua.
b. Opersoană care participă frecvent la întâlniri în diferite

168
 locaţii.

c. O persoană din cadrul Departamentului

Vânzări care îşi petrece marea majoritate a timpului

călătorind.
d. Un student care are nevoie de un computer mic şi portabil.
2. Care dintre următoarele reprezintă un dispozitiv de stocare?
a. Memoria RAM. b.
Memoria ROM. c.
Hard disk-ul.
d. Imprimanta.
3. Ce se măsoară de obicei în megahertz (MHz) sau gigahertz
(GHz)?
a. Gama de frecvenţă a unui difuzor.
b. Rata de reîmprospătare a unui ecran. c.
Cantitatea de memorie RAM.
d. Viteza procesorului.
4. Care este caracteristica Memoriei RAM (Random Access
Memory) ?
a. Memoria RAM nu poate stoca date atunci când
calculatorul este oprit.
b. Memoria RAM poate stoca date atunci când calculatorul este
oprit.
c. Reducerea cantităţii de memorie RAM scade
capacitatea de stocare a calculatorului pe termen lung. d.
Creşterea cantităţii de memorie RAM creşte capacitatea
de stocare a calculatorului pe termen lung.
5. Care hard disk are cea mai mică capacitate de stocare?
a. Un hard disk de 100 MB. b.
Un hard disk de 100 KB.
c. Un hard disk de 100 TB. d.
Un hard disk de 100 GB.
6. Ce caracterizează un touchscreen?
a. Este atât un dispozitiv de intrare, cât şi de ieşire. b. Este
atât un dispozitiv intern, cât şi extern.
c. Este atât un monitor, cât şi un difuzor.
d. Este atât un monitor, cât şi un sistem de protecţie
(firewall).
7. Care dintre următoarele este un exemplu de software?
a. Procesor. b.
Mouse.
c. Sistem de operare. d.
Memorie USB.

169
 8. Descrieți conectorii de pe fața frontală a plăcii de bază. Scrieți la ce folosește
fiecare
9. Descrieți conectorii aflați pe placa de bază și la ce folosește fiecare

BIBLIOGRAFIE.
(incompletă. Trebuie introduse titlurile străine și referințele la schemele
care nu sunt originale

[1] BOBOILA C., Arhitectura sistemelor de calcul. Aspecte teoretice si

aplicatii Java, Ed. Sitech, Craiova, 2013
[2] L. Gaga (coord) Tehnologia Informației și Comunicațiilor, vol I,
Editura Viața arădeană, 2016
[3] ATANASIU A., Arhitectura calculatoarelor, EdituraInfoData, 2006 [4]
BARUCH, Z. F., Arhitectura calculatoarelor, Editura TODESCO,
Cluj-Napoca, 2000
Mai urmează

WEBOGRAFIE

 http://ro.wikipedia.org
 http://totuldesprecalculatoare.weebly.com
 http://www.cs.cmu.edu/~mihaib/articles/micro/micro- html.html
 http://biblioteca.regielive.ro/referate/calculatoare/istoricul-
microprocesoarelor-3875.html
 http://biblioteca.regielive.ro/referate/calculatoare/placa-de- baza-
33750.html?ref=doc3
 http://remedieresoft.freewb.ro/placi-de-baza
 https://buzauandreisialexandru.wordpress.com/2014/05/
 http://users.utcluj.ro/~rdanescu/pmp_c01.pdf
 http://tet.pub.ro/files/studenti/materiale/an_III/upcurs/MP_
CAP_02.pdf
 http://windows.microsoft.com/ro-RO/windows-vista/Using- your-mouse
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Mouse
7. *** – Data, Information, Knowledge, & Wisdom,
(http://igsrnt1.er.usgs.gov/gils/ pattern.html )

4)     http://home.no.net/tkos/info/fat.html

170
 5)     http://labs.cs.utt.ro/labs/so/html/old/so3.html

 http://windows.microsoft.com/ro-RO/windows-vista/Using- your-
keyboard
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Tastatur%C4%83
 http://informatika.uv.ro/admin/m_tstmus.php
 http://ro.wikipedia.org/
 http://en.wikipedia.org/
 http://www.scritub.com/
 http://cndiptfsetic.tvet.ro/index.php/rezultate/4
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Periferic
 http://www.scritub.com/stiinta/informatica/echipamente- periferice-
de-intr111121105.php
 http://www.trinompp.ro/bac/sisteme%20de%20calcul.htm
 http://euro.ubbcluj.ro/~alina/cursuri/informatica-teorie/2-2-
1.htm
 ***– Data, Information, Knowledge, & Wisdom,
(http://igsrnt1.er.usgs.gov/gils/ pattern.html )
 http://home.no.net/tkos/info/fat.html
 http://labs.cs.utt.ro/labs/so/html/old/so3.html

171
 PARTEA A DOUA. SISTEME DE OPERARE

CAPITOLUL1. NOȚIUNI ELEMENTARE DESPRE

SISTEME DE OPERARE (SO)

1.1. Componenta software a unui sistem electronic de

calcul.
Conform celei mai generale clasificări, componentele unui sistem de calcul
aparţin uneia dintre următoarele categorii:
HARDWARE-ul, care reprezintă componenta fizică a unui sistem de calcul,
adică ansamblul de echipamente care alcătuiesc sistemul de calcul;
SOFTWARE-ul, care reprezintă ansamblul de programe care fac posibilă
realizarea funcţiei sistemului de calcul de prelucrare a datelor şi care constituie suportul
logic de funcţionare al sistemului de calcul ;
FIRMWARE-ul, care este componenta de programe încărcate în memoria fixă
ROM (Read Only Memory) de către producătorul sistemului de calcul ; această
componentă se află la limita dintre hardware şi software, reprezentând partea de software
integrat în hardware, prin metoda microprogramării. Sistemul de programe care asigură
pornirea corectă a calculatorului, verificarea stării componentelor esențiale și încărcarea
sistemului de operare în memoria RAM (memoria de lucru) a calculatorului se numește
BIOS (Basic Input Output Sistem).
Componenta SOFTWARE a unui sistem de calcul cuprinde programe
grupate în mai multe categorii, după natura problemelor pe care le rezolvă. Aceste
categorii sunt :

1. SOFTWARE DE BAZĂ.
Este alcătuit din programele care asigură servicii generale, care se adresează
tuturor utilizatorilor sistemului de calcul.
Software-ul de bază reprezintă totalitatea programelor care fac posibilă
funcţionarea şi utilizarea unui sistem de calcul. El include programe ierarhizate, după
natura problemelor pe care le rezolvă şi după importanţa lor, pe următoarele paliere :
A. SISTEMUL DE OPERARE (SO), care acţionează ca o interfaţă între
sistemul de calcul şi utilizator. Sistemul de operare are rolul de a coordona şi

172
supraveghea funcţionarea sistemului de calcul şi de a realiza comunicarea între utilizator
şi sistemul de calcul.
B. SISTEMUL DE PROGRAMARE, cuprinde componentele software care
permit utilizatorilor să realizeze programe executabile în sistemul de calcul. Sistemul de
programare cuprinde pachete de programe dedicate, specifice fiecărui limbaj de
programare folosit de utilizator.
C. SISTEMUL DE PROGRAME UTILITARE (software utilitar). Include
programe cu un grad mare de generalitate, puse la dispoziţia utilizatorilor pentru a
realiza anumite prelucrări specifice asupra informaţiilor, prelucrări comune pentru toţi
utilizatorii unui sistem de calcul Sunt milioane de asemenea programe.
De exemplu : programe care permit exploatarea componentelor hardware ale
sistemului de calcul în condiţii optime. Aceste programe pot realiza verificarea stării de
funcţionare a echipamentelor hardware, configurarea parametrilor lor de funcţionare,
optimizarea modului de utilizare a componentelor hardware ale sistemului de calcul.
Utilitare care vin împreună cu SO Windows:
- aplicația Dată și Timp;
- aplicația Keyboard:
- aplicația Limbă;
- aplicația Display;
- etc.
Din această categorie fac parte și DRIVERELE.
DRIVERELE sunt programe ce oferă sistemului de operare informații
specifice privind un anumit echipament hardware. Când se atașează calculatorului un
dispozitiv hardware, trebuie instalat și driver-ul corespunzător, altfel sistemul de
operare nu recunoaște component hardware respectivă. Sistemul de operare va
comunica prin intermediul driver-ului cu
echipamentul hardware respectiv.

2. SOFTWARE DE APLICAȚII.
Reprezintă totalitatea programelor destinate rezolvării unor probleme specifice
(din diverse domenii, cum sunt: comerț, învățământ, guvernamental, sănătate, știință,
cercetare, producție, etc.), cum sunt: tehnoredactare, prelucrare de text, comunicare,
evidență contabilă și financiară, asistență juridică și medicală, urmărirea și controlul
proceselor industriale și de comunicații, navigare pe internet și în rețele obișnuite, etc.
În funcție de scopul lor, aplicațiile software sunt:
A) PROGRAME DE PROCESARE DE TEXT: QEDIT (pentru MS-DOS), NotePad,
NotePad++, WinEdit, WordPad, Microsoft Word (Editor de text profesional),
OpenOfficeWriter, Emacs (pentru Linux), VI (editorul Linux standard), GEDIT (pentru
GNOME, OS X, Windows), KWrite, Vim (pentru iOS) , TextEdit (MAC OS X), Writeer
Plus, QuickEdit (Android), VimTouch (Android), Arya, FirePad, Gobby (ultimele trei,
pentru colaborare în timp real), Atom (de la GitHub), UltraEdit, TextEdit, Brackets (cu
suport pentru HTML, CSS, JavaScript), etc.
B) PROGRAME DE CALCUL TABELAR: Microsoft Excel, Lotus 1-2-3-,
OpenOfficeCalc, LibreOffice Calc (gratuit), Gnumeric (pentru Unix, dar nu numai),
Refine, SmartSheet, Google Sheet (gratuit), Sheetster, WikiCalc, Numbers, WPS Office,
VisiCalc, ZOHO Sheet, Quatro Pro, 3D-Calc, PlanMaker, etc.

173
C) SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE: Microsoft Acces, Oracle,
OpenOfficeBase,SQL, MySQL, FoxPro, Visual FoxPro, etc.7
D) PROGRAME PENTRU PREZENTARE MULTIMEDIA: Microsoft Power Point,
OpenOfficeImpress, Mediator, Prezi, Vyond, Zoho Show, Google Slides, Keynote, Haiku
Deck, Slidedog, CustomShow, Visme, Knoledge Vision, etc
E) PROGRAME DE EDITARE IMAGINI: Paint, Publisher, Gimp, Photoshop, Corel
Draw, Paint Net, Picasa, Pixlr, etc8
F) PROGRAME DE PROIECTARE: AutoCAD, OrCAD, SketchCAD, ArhiCAD,
3DMax, Maya, CATIA, etc
G) PROGRAME DE NAVIGARE PE INTERNET (Browsere): Internet Explorer,
Microsoft Edge, Google Chrome, Mozilla Firefox, Opera, TOR, etc.
H) PROGRAME DE COMUNICARE ÎN REȚEAUA INTERNET ȘI POȘTĂ
ELECTRONICĂ: Yahoo Messenger, Skype, Yahoomail, Microsoft Outlook, Google
Mail, Thunderbird, etc.
I) PROGRAME DE SOCIAL NETWORKING ȘI APLICAȚII MEDIA: Facebook,
Twitter, Linkedin, Youtube, Trilulilu, VoYo, Flickr, etc
J) MOTOARE DE CĂUTARE PE INTERNET: Google, Baidu, DuckDuckGo, Bing,
Lycos, Yahoo, Yandex, Google Scholar, Youtube, DeepWeb Tech, Torsearch, GNOME
Storage, Kat, etc.9

1.2. Definirea Sistemului de Operare (SO).

1.2.1. Rolul unui sistem de operare
Orice utilizator de calculator, laptop, tableta, telefon smart știe că un astfel de
sistem nu funcționează fără utilizarea unui sistem de operare.
Sistemele de operare sunt necesare în cazul sistemelor care trebuie să se
adapteze la un mediu în schimbare, acestea permițând modificarea comportamentului
calculatorului fără a se influența succesiunea operațiilor hardware.
Sistemul de operare este un ansamblu de proceduri și programe care
controlează distribuția resurselor unui SEC (Sistem Electronic de Calcul) și gestionează
comunicarea dintre aplicațiile utilizatorilor componentele Hardware.
Sistemul de Operare oferă unui grup de utilizatori posibilitatea de a folosi
(eventual în acelasi timp) în mod eficient un sistem de calcul.
Un Sistem de Operare modern trebuie să fie capabil să asigure stabilitate și
flexibilitate în funcționarea SEC, adică trebuie să fie capabil să ruleze mai multe aplicații
simultan, să găsească variante de răspuns la problemele concrete care apar în
funcționarea SEC, să permită interacțiunea cu mai mulți utilizatori.
Sistemul de Operare (numit şi software de bază) reprezintă o colecţie de
programe încărcate în memorie la pornirea unui sistem de calcul, având următoarele
funcţii principale:
a) Funcţia de administrare a resurselor hardware, software şi a informaţiilor

7
https://www.ranker.com/list/spreadsheet-programs-applications-systems-and-
platforms/reference
8
https://www.clubulfoto.com/25-de-programe-foto-alternative-la-photoshop/
9
https://ro.wikipedia.org/wiki/Listă_de_motoare_de_căutare

174
 b) Funcţia de abstractizare şi de extindere a funcţionalităţii sistemului de
calcul.
Din punct de vedere al maşinii, sistemul de operare (S.O.) are funcţia de
administrare a resurselor hardware, funcţie exercitată prin controlul alocării către
programe a resurselor hardware partajate, cum ar fi procesor, memorie, discuri şi
dispozitive de Intrare/ Ieşire.
Din punct de vedere al programatorului de aplicaţii şi al utilizatorului , SO
are rolul de a reduce complexitatea utilizării directe a maşinii fizice. Funcţia de
abstractizare şi de extindere a funcţionalităţii se realizează prin ascunderea structurii
interne a componentelor maşinii şi prin încapsularea operaţiilor primitive cu acestea în
module speciale ale S.O. numite drivere.
SO creează astfel iluzia unei maşini virtulale cu o funcţionalitate extinsă, având
o interfaţă de lucru simplificată, cu funcţii de nivel înalt mai uşor de utilizat în
programare.
S.O. este format dintr-un set de programe. Partea principală a unui S.O.
(miezul) se încarcă în memorie la pornirea caculatorului, rămâne rezidentă în memoria
RAM şi are rol de supervizor.

Exemplu
Un utilizator care dorește să scrie un document care să fie printat, are nevoie de
o aplicație de editare de texte. Informația va fi introusă în document de la tastatură,
trebuie afișată pe ecranul monitorului, pentru a o putea vizializ, trebuie salvată pe un
dispozitiv de memorie externă, sau (/și) trimisă la imprimare. Pentru aceasta, aplicația de
editare trebuie să lucreze cu un sistem de operare care controlează funcțiile de intrare și
iesire. Datele introduse sunt gestionate, de către SO, în interiorul calculatorului, stocate
în memoria RAM și prelucrate de către procesor. Manipularea internă și prelucrarea
datelor sunt elemente controlate de sistemul de operare. Toate dispozitivele
computerizate, cum ar fi serverele, desktop-urile, laptop-urile sau alte dispozitive
mobile, necesită un sistem de operare, pentru a funcționa.

175
 UTILIZATOR

Editoare tip Office, aplicații APLICAȚII browsere web, aplicații

diverse multimedia

SISTEM DE OPERARE

Aplicații de bază Nucleu

COMPONENTA HARDWARE

Figura 1. Rolul și locul sistemului de operare

Se observă că sistemul de operare are un rol de mediere între utilizatori și

componenta hardware. SO are acces direct la resursele hardware, în timp ce utilizatorul
folosește aplicații care apelează direct bibliotecile și funcțiile sistemului de operare.

1.2.2. Structura unui sistem de operare

1. Nucleul sistemului de operare 10. Este componenta fundamentală a sistemului de
operare. Este apropiat de componentele hardware și reprezintă o colecție de funcții
necesare funcționării la nivel hardware a SEC. reprezintă nivelul fizic al SO.
Principalele funcții:
- gestiunea operațiilor de intrare/ieșire (I/O);
- cotrolul accesului la resursele calculatorului;
- permite componentelor SEC (hard și soft) să interacționeze
-gestiunea fișierelor;
- tratarea evenimentelor critice care pot să apară în timpul execuției unui program (de
exemplu, se dă o comandă de listare la o imprimantă, dar aceasta nu are hârtie sau
cartuș); la sesizarea unui eveniment critic, nucleul întrerupe execuția și transferă
controlul către utilizator, prin nivelul logic al SO
- etc.

10
http://www.cs.cmu.edu/~mihaib/articles/nucleu/nucleu-html.html

176
 INTERFAȚA
APLICAȚII (SHELL)
UTILIZATOR
NUCLEU (KERNEL)

HARDWARE

Figura 2. Structura unui sistem de operare

Nucleul este principalul mediu al unui sistem de operare în cadrul căruia

pot rula aplicațiile. Kernel-ul este legătura directă cu componenta Hardware. Este
responsabil pentru administrarea resurselorfizice și comunicarea între hardware și
software, prin intermediul unei interfețe.
Nucleul dirijează și controlează funcționarea sistemului de calcul în ansamblul
său. Nu există intotdeauna delimitare clară între nucleu și celelalte componente.
Concepțiile diverșilor producători de sisteme de operare diferă în ceea ce privește locul
unora dintre funcții, în nucleu sau în afara sa.

2. Interfața unui sistem de operare (SHELL). Reprezintă nivelul logic al SO. Este
mai apropiat de utilizator, datorită interferențelor cu acesta, prin:
- instrucțiuni, comenzi;
- mesaje trasmise utilizatorului;
- întreruperi software;
- execuție de programe
- execuția unor programe de comandă și control ale diverselor procese (întreruperi,
intrare/ieșire, etc)
- efectuarea unor servicii prin programe de aplicații
- etc
În momentul în care un computer a pornit, este preluat de programele BIOS.
Dacă totul este ok, din punct de vedere hardware, BIOS-ul încarcă sistemul de operare
din memoria fizică (hardiscul, de exemplu) în memoria RAM. Porțiunea din codul
sistemului de operare care interactionează direct cu hardware-ul computerului este
cunoscută sub numele de Kernel (Nucleu).
Programele de bază sunt aplicațiile fundamentale ale unui SO care asigură
interacțiunea cu nucleul și cu sistemul fizic. Aceste aplicații sunt formate din:
- interpretoare de comenzi;
- uilitare de gestiune a utilizatorilor;
- utilitare de gestiune a sistemului de fișiere;

177
- biblioteci;
- etc.
Componenta care interactionează cu aplicațiile și cu utilizatorii se numește
Shell. Shell-ul este un software care crează o interfața utilizator. Oferă acces la
serviciile sistemului de operare, la rețea și la clientul de email).
Utilizatorul poate interacţiona cu shell-ul utilizand:
1. Interfață cu linie de comanda CLI (Comand Line Interface –ca în cazul
Sistemelor de Operare MS-DOS, UNIX, etc);
Interfețele CLI utilizează pentru a funcționa, un program numit Interpretor de
comenzi. Acesta afișează pe ecran un prompter (o liniuță de culoare albă). Utilizatorul
introduce comanda dorită, utilizând o tastatură, iar interpretorul o execută.
Utilizatorul trebuie să cunoască bine comenzile pe care le utilizează, pentru a
obține rezultatul dorit.

2 Interfață grafică GUI (Interfața grafică pentru utilizator), care este destinată
utilizatorilor care folosesc ferestre - Windows- și text pentru a configura aplicații sau
documente.
Interfața grafică GUI permite utilizatorului să interacționeze cu sistemul de
operare într-un mediu care are la bază pictograme și text. Sarcinile sunt efectuate
prin interacționarea cu imaginile de pe ecran.
Interfața GUI este mai usor de folosit și, spre deosebire de CLI, necesită mai
puține cunostințe despre structura de comandă. Cele mai multe sisteme de operare oferă
atât o interfață GUI cât și una CLI.
Manipularea pictogramelor se poate realizează cel mai ușor cu mouse-ul.
Utilizarea interfeței grafice se realizează utilizând: pictograme și meniuri care conțin
comenzi, accesate cu mouse-ul sau prin combinații de taste.

Figura 3. Relația utilizator- Sistem Electroni de Calcul (SEC)

178
 Figura 4. Componente sistem de operare11
3. Interfața Monitor. Este o interfață utilizată de unele calculatoare, care swtochează în
memoria ROM un program numit program monitor, care se lansează la deschiderea
calculatorului și permite operații ca: verificarea și modificarea registyrilor procesorului,
vizualizarea conținutului memoriei, etc.

1.3. Funcțiile unui SO. Clasificare. Tipuri

1.3.1. Funcțiile unui sistem de operare
Obiectivele generale ale unui sistem de operare sunt:
a) automatizarea operaţiilor standard în toate etapele de exploatare a sistemului de
calcul;
b) minimizarea efortului uman pentru utilizarea sistemului de calcul;
c) optimizarea utilizării resurselor sistemului de calcul;
d) creşterea eficienţei globale în utilizarea sistemului de calcul prin:
1. creşterea vitezei de execuţie a prelucrărilor
2. reducerea timpului de răspuns al sistemului la solicitările utilizatorilor
3. creşterea gradului de utilizare a resurselor prin utilizarea lor la capacitate
maximă
Funcţiile prin intermediul cărora sistemul de operare realizează aceste
obiective sunt:
1. funcţia de instalare automată a unui nou sistem de operare pe un sistem de
calcul;
2. funcţia de încărcare în memoria internă a sistemului de operare, la pornirea
sistemului de calcul;
3. funcţia de configurare dinamică a sistemului de operare, conform cu
modificările intervenite în structura hardware sau cu necesităţile de exploatare a
sistemului. De exemplu, sistemul de operare DOS se poate configura dinamic prin
intermediul fişierului CONFIG.SYS care se consultă la fiecare încărcare a sistemului de
operare şi care permite instalarea altor drivere de echipamente decât cele standard şi
definirea unor parametri de funcţionare ai sistemului, permiţând astfel modificarea,

11
CISCO- IT Essentials

179
extinderea sau îmbunătăţirea capacităţilor de funcţionare ale sistemului de operare, în
cadrul arhitecturii de bază a sistemului de calcul;
4. funcția de efectuare a operaţiilor de intrare / ieşire la nivel fizic, pentru a
permite utilizatorului tratarea echipamentelor periferice la nivel logic, adică independent
de caracteristicile constructive ale lor. Această funcţie permite degrevarea utilizatorului
de sarcina tratării specifice a fiecărui tip de echipament periferic în parte. De exemplu,
orice tip de imprimantă este tratat în acelaşi mod de către utilizator; caracteristicile
specifice fiecărui tip în parte sunt tratate de programul specializat de accesare la nivel
fizic al echipamentului, numit driver de imprimantă şi de componenta sistemului de
operare care tratează operaţiile de ieşire prin intermediul imprimantei: driverul portului
paralel;
5. funcția de interfață cu utilizatorul, prin intermediul unui limbaj specific,
numit limbajul de comandă al sistemului de operare; prin intermediul acestui limbaj,
utilizatorul transmite comenzi sistemului de operare; ele sunt traduse şi lansate în
execuţie de programul interpretor de comenzi al sistemului de operare. în sistemele de
operare mai noi, interfaţa cu utilizatorul este asigurată folosind metode grafice evoluate
şi principii noi de comunicare, rezultatul fiind o modalitate mult mai prietenoasă de
dialog cu utilizatorul; o astfel de interfaţă se numeşte interfaţă grafică cu utilizatorul
(Graphical User Interface);
6. funcția de control a execuţiei programelor: sistemul de operare încarcă
programul în memoria internă, pentru execuţie, îl lansează în execuţie, urmăreşte
execuţia în toate etapele sale şi încheie execuţia programului;
7. gestionarea alocării resurselor sistemului de calcul: sistemul de operare
gestionează alocarea timpului UCP, a memoriei interne, accesul la fişiere, accesul la
echipamentele periferice, etc. pe toată durata execuţiei unui program, în scopul utilizării
cât mai eficiente a acestor resurse.
8. asigurarea protecţiei între utilizatori, acolo unde sistemul de operare permite
accesul concomitent al mai multor utilizatori (programe) la resursele sistemului de
calcul, şi asigurarea protecţiei între programe, fie că este vorba de programe utilizator
sau programe ale sistemului de operare. Această protecţie se referă la evitarea cazurilor
de interferenţă între mai multe programe în execuţie, care ar putea duce la alterarea
zonelor de program din memoria internă sau la alterarea, de către un program, a datelor
utilizate de un alt program;
9. tratarea erorilor: sistemul de operare poate trata erori la nivelul maşinii
fizice (de exemplu: erori de citire / scriere în memoria externă, erori de acces la un
echipament periferic, lipsa din configuraţia sistemului de calcul a unui echipament, etc.)
sau erori logice, care pot să apară în timpul executării unui program (de exemplu:
operaţii interzise, ca împărţirea la 0, tentativa de acces în zone protejate ale memoriei
interne, tentativa de execuţie a unor instrucţiuni privilegiate, etc.);
10. funcţii auxiliare, cum ar fi: contabilizarea activităţii sistemului de calcul,
jurnalizarea comenzilor adresate interpretorului de comenzi al sistemului de operare,
jurnalizarea erorilor, etc.
Sistemele de operare au control total asupra resurselor hardware locale.
Acestea sunt concepute pentru a lucra cu un singur utilizator odata. Sistemele permit
utilizatorului sa opereze mai multe sarcini (multitask) simultan. Sistemul de operare tine
evidenta resurselor folosite de aplicatii.
Pentru a putea lucra cu resurse care nu sunt conectate direct la computer, este
nevoie de un program special care sa permită unui dispozitiv să trimită şi să primească

180
date din reţea. Acest software, cunoscut sub numele de redirector, poate sa fie parte
integranta a sistemului de operare sau poate fi instalat separat ca un client de retea.
După instalarea acestui software, sistemul de operare devine un sistem de
operare de reţea (network operating system) NOS.

Functiile generale unui sistem de operare:

- Alocarea de resurse proceselor
- Contabilizarea resurselor ( determină ce resurse sunt libere)
- Planificarea proceselor
- Protectia- un process poate accesa resurse numai cand îi este permis
Functiile de bază ale unui sistem de operare:
- Managementul proceselor;
- Managementul resurselor, care înseamnă:
- managementul fișierlelor;
- managementul memoriei;
- managementul fișierelor.
Dintre multele funcții ale unui sisstem de operare, Planificarea UCP este o
parte importantă în studiul SO. În timp ce un job aşteaptă pentru eliberarea unei resurse,
UCP poate căuta să ruleze alt job. Asta înseamnă că mai multe job-uri sunt gata simultan
să fie rulate şi aşteaptă UCP pentru a continua.
Deci, cele mai importante activități ale unui SO sunt:
• managementul memoriei (si al proceselor)
• planificarea resurselor
• protecţia împotriva blocajelor
Administrarea resurselor hardware ale SEC implică accesul la procesor,
memorie, harddisk, comunicarea în rețea și cu alte dispozitive periferice de intrare/ieșire.
SO trebuie să asigure stabilitate în funcționarea calculatorului, chiar dacă au loc
upgrade-uri de hardware. Deci, se poate spune că SO are și rol de protecție a
integrității SEC.
Dispozitivele Hardware care alcătuiesc Sistemul de Calcul pot genera un
semnal electric (care se numeşte întrerupere) ce captează atenţia UCP.

181
 Figura 5. Suportul Hardware al SEC

Prin Întreruperi se înțelege un echipament ce trimite un semnal de “deranj”

către UCP pentru a obţine un serviciu. Este diferit faţă de acţiunea UCP de sondare.
Întreruperile determină pasul următor care trebuie făcut.
Întreruperile pot fi hardware și software. Administratorul de întreruperi alege
codul ce trebuie rulat pentru fiecare echipament în parte, iar Controller-ele I/O DMA
(Direct Memory Access) au acces direct la memorie, fără a mai “cere voie” UCP.
SO ţine permanent o evidenţă strictă a funcţionării dispozitivelor
hardware. Aceste structuri sunt necesare pentru a ţine evidenţa operaţiilor I/O
aflate în execuţie.
Managementul memoriei este foarte important. Memoria ultrarapidă este foarte
scumpă.
SO administrează ierarhia memoriei pentru a utiliza resursele în mod eficient

182
 Sistemele de operare trebuie să permită unei aplicații să ruleze pe sisteme
hardware diferite și cu periferice foarte diversificate, prin intermedierea accesului la
resurse. Această funcțiee a sitemului de operare se numește portabilitate.
Portabilitatea implică o interfață unică cu utilizatorul, indiferent de arhitectura
hardware utilizată
Pentru comunicarea cu dispozitivele periferice, un SO folosește drivere.
Driver-ul traduce comenzile SO în comenzi înțelese de echipamentul fizic.
Sistemul de operare include și utilitare de diagnosticare și monitorizare a
componentelor hardware și software ale SEC

1.3.2. Clasificarea sistemelor de operare.

Există numeroase criterii de clasificare a sistemelor de operare. Utilizăm câteva:
1. După numărul de programe care pot rula simultan:
a) sisteme single-tasking (monotasking), care pemit rularea unui singur
program la un mment dat. Exemplu de sistem de operare single-tasking: MS-DOS
b) sisteme multi-tasking – permit rularea mai multor programe simultan.
Exemple: Unix, Windows, începând cu familia 9x, OS/2, etc.

2. După numărul de utilizatori care pot lucra simultan pe calculator:

a) sisteme monoutilizator (single-user). Exemplu: familia Windows;
b) sisteme multiutilizator (multi-user). Mai mulți utilizatori pot folosi,
simultan, resursele sistemului. Exemplu: familia Unix.

183
3. După domeniul de utilizare și tipul sistemului fizic pe care rulează:
a) Sisteme de operare folosite pe carduri smart. Sunt foarte simple, cu funcții
reduse și care administrează resurse limitate (de ex. SO de pe cardurile de debit). Ele
oferă managementul de bază al resurselo gestionate, inclusiv managementul spațiului de
stocare, servicii de securitate/criptare a datelor, etc.
b) Sisteme de operare embedded. Sunt incluse în diferse dispozitive casnice și
nu numai, cumsunt: televizoare, mobile, frigidere, mașini de spălat, autoturisme, etc.
Sunt foarte variate și asigură gestiunea funcțiilor produsului respectiv.
c) Sisteme de operare în timp real (RTOS – Real Time Operating Systems).
Sunt utilizate în cadrul echipamentelor științifice, medicale, industriale, de precizie. Ele
sunt concepute strict pentru executarea cu mare precizie a proceselor pe care le au de
executat.

1.3.3. Tipuri de sisteme de operare.

Prezentăm tipurile importante de sisteme de operare, pe domenii :

1. Sisteme de operare pentru masini mari de calcul. Exemplu: IBMz/OS(z10), Linux,

Open Solaris;

2. Sisteme de operare pentru servere. Exemple: Windows 2003 server, Windows 2008
server, Windows 2012 Server, Windows 2016 Server, Unix/ Linux (RHEL, SLES);

3. Sisteme de operare multiprocesor. Exemplu: Windows server; Linux 2.6.X și

următoarele, etc

4. Sisteme de operare pentru calculatoare personale (Desktop, Laptop). Exemple:

familia Windows obișnuită (windows 98, windows 2000, windows 2002, windows xp,
windows vista, windows7, windows8, sau 8.1, Windows 10); Linux (diverse distribuții),
Mac OSX, etc;

5. Sisteme de operare in timp real (RTOS- Real Time OS). Sunt folosite în aplicații
științifice (navete spațiale, aviație, etc.), industrie (auto – car infotainment systems,
roboți, etc.), medicină (echipamente medicale). Exemple: RTLinux, QNX, SO
VxWorks, TRON. Principala caracteristică o constituie timpul de răspuns. Două
categorii: hard RT – unde constrângerile de timp sunt esențiale și soft RT – unde aceste
constrângeri nu sunt atât de importante (de ex. în caul sistemelor multimedia dedicate).

6. Sisteme de operare pentru dispozitive incorporate (SO embedded). Se folosesc la

PDA-uri, telefoane mobile, GPS-uri, etc. Exemple: Palm OS, windowsCE, Android iOS;

7. Sisteme de operare pentru cartele inteligente (smartcarduri). au funcții de bază

precum: acces securizat la stocarea informațiilor pe card, autentificare și criptare (cele
mai răspândite sunt JavaCard și MULTOS).

8. sisteme de operare pentru rețele de calculatoare.

Calculatoarele PC funcţionează într-o reţea ca nişte clienţi. Folosind
funcţionalităţile sistemului de operare nativ PC-ului, utilizatorul este în măsură să

184
acceseze resursele locale ale PC-ului. Aceste pot fi: aplicaţii, fişiere şi echipamente
direct conectate la calculator (scanner, imprimantă, etc.)
În momentul în care un PC devine client într-un mediu de reţea, un software
specializat va permite utilizatorului local să acceseze resurse care nu sunt locale (la
distanţă – remote ) într-o manieră asemănătoare cu aceea în care aceste resurse ar fi
locale. Sistemul de operare de reţea extinde capacitatea de conexiune a unui client PC
prin asigurarea accesului la servicii la distanţă disponibile ca extensii ale sistemului de
operare local.
Un sistem de operare de reţea este un sistem multitasking. Acest lucru
semnifică faptul că, intern, sistemul de operare este capabil să execute mai multe sarcini
(tasks) sau procese în acelaşi timp. Sistemele de operare server realizează acest lucru
printr-un cod software de planificare ce este integrat în mediul de execuţie. Acest
planificator are rolul de a aloca timpul procesorului, memoria şi alte elemente ale
sistemului pentru mai multe sarcini în aşa fel încât această alocare să permită
partajarea resurselor sistemului.
Fiecare utilizator de pe un sistem multiutilizator are ca suport un task sau un
proces separat pe server. Aceste sarcini interne sunt create în mod dinamic pe măsură ce
utilizatorii se conectează la sistem sau, dimpotrivă, sunt şterse atunci când utilizatorii se
deconectează de la server.

Figura 7. Multitasking
Figura anterioară ilustrează un server multitasking tipic, ce rulează mai multe
instanţe de servicii de reţea ce sunt accesate de către mai multe sisteme client. Serverele
de acest tip se regăsesc, de regulă, sub denumirea de servere de întreprindere (enterprise
servers) datorită capacităţii mari de a administra date şi servicii complexe.
Serverele de tip enterprise sunt capabile să ruleze copii concurente ale unei
comenzi. Acest fapt permite execuţia mai multor instanţe ale aceluiaşi serviciu sau fir de
execuţie al unui program. Termenul “fir de execuţie” (thread) descrie un program ce are
capacitatea de a se executa independent de altele. Sistemele de operare ce suportă
“multithreading” permit programatorilor să proiecteze programe ale căror părţi divizate
în fire de execuţie să fie executate concurenţial.

9. Sisteme de Operare actuale. Cele mai importante sisteme de operare actuale sunt:
a) Microsoft Windows: XP (scos din uz de către Microsoft) , Windows Vista,
Windows 7, Windows 8, Windows 10
Sisteme de operare Windows pentru Server: Windows NT, Windows 2008
server, windows 2012 server, Windows 2016 server.

185
 b) UNIX-Based: IBM AIX (Advanced Interactiv eXecutive), cu baza Unix-ul.
Suportă până la 64 unități de procesare (CPU – Central Procesing Units) și până la 2TB
de memorie RAM;
c) Hewlett Packard HPUX;
d) Sun Solaris
e) BSD - Free BSD
f) Linux-Based (diverse versiuni)
g) Macintosh OS X
h) Non-Unix Proprietary: IBM OS/400 (i5/OS) (sistem de operare creat
pentru seria de calculatoare AS/400)
i) z/OS (pe 64 bit, creat pentru manipularea unui volum mare de date. Folosește
suport Unix, Java și TCP/IP)

10. Sisteme de operare, după domeniul de utilizare

a) Sisteme de operare generaliste: Windows (Microsoft), Mac OS X (Apple),
GNU/Linux, FreeBSD, OpenBSD, NetBSD
b) Sisteme de operare mobile: iOS, Android, Symbian, Windows 10
c) Sisteme de Operare de rețea: IOS (Cisco), JUNOS (Juniper)

SO. Windows
Cel mai răspândit SO este, actualmente, Windwos de la Microsoft. Versiunea
cea mai nouă: Windows 10. Pentru Servere: Windows Server 2016.
Windows a fost lansat ca o colecție de aplicații MS-DOS care să ruleze într-un
mediu interactiv, pentru a ușura munca utilizatorului cu sistemul. Primele versiuni foarte
utilizate au fost Windows 3.0 și Windows 3.1.
În 1995 Windows 3.1 a fost restructurat și regândit în profunzime. I s-a creat o
interfață prietenoasă, i s-au adăugat multe aplicașii preinstalate și suport tehnic dedicat.
Noua versiune a primit numele Windows 95.
Tehnologia NT (Network) a dus la dezvltarea unor noi versiuni ale Windows,
desprinse complet (sau aproape) de MS-DOS, cu un Kernel rescris complet, cu suport
multitasking și multiuser, cu interfață grafică mult mai ușor de utilizat. Astfel au apărut
versiunile Windows NT, Windows 2000, Windows XP, Windows Vista, Windows 7,
Windows 8 – 8.1, Windows 10.

SO MacOS.
Sistem de operare dezvoltate de Apple pentru sisteme Mac, Mac Pro, MacBook.
Prima versiune a apărut în 1984, pentru calculatoarele Macintosh produse de Apple.
Pentru calculatoarele Macintosh s-a adoptat, inițial, o tehnologie Power PC. Ulterior s-a
migrat către o arhitectură Intel, ceea ce l-a făcut concurent serios pentru Windows.
SO MacOS a fost complet regândit prin rescrierea nucelului, odată cu versiunea
10.0, când a primit și noua denumire Mac OS X. Versiunea cea mai recentă a SO
MacOS X este 10.12

SO Linux .
Este un sistem de operare dezvolat pentru comunitate și cu ajutorul comunității
informatice mondiale
Se bazează pe nucleul Linux, creat de Linus Torvalds. Codul este open source.
Foarte răspândit pe piața serverelor și în zona smartphone.

186
SO Android.
SO Android are la bază SO Linux. Este dezvoltat de Google. Utilizează aplicații
dezvoltate în Java și nu numai. Versiunea cea mai recentă, versiunea 8, are cod open
source.

SO iOS. Sistem de operare pentru telefoane și tablete Apple (iPhone, iPad). Utilizează
aplicații (apps) dezvoltate în Objective-C. A ajuns la versiunea 11.0

1.3.4. Funcționarea sistemelor de operare

Un sistem de operare realizează următoarele sarcini:
- administrarea procesorului;
- administrarea memoriei;
- administrarea echipamentelor și perifericelor;
- administrarea sistemelor de stocare a datelor;
- interfața cu aplicațiile;
- interfața cu utilizatorii;
Sistemul de operare impune reguli clare pentru utilizarea resurselor în mod
coerent (proces numit multiplexare). Multiplexarea se realizează prin alternarea în
timp a accesului la resurse (cum este cazul administrării procesorului, sau prin
alocareea unor segmente din resurse aplicațiilor (cum este cazul alocării memoriei).
Aceste sarcini sunt îndeplinite de către nucelu.
Prin utilitarele standard, un sistem de operare permite:
- inițierea sau oprirea proceselor, precum și comunicarea între procese;
- gestiunea aplicațiilor disponibile;
- organizarea fișierelor în directoare (foldere);
- gestiunea fișierelor (crearea, vizualizarea, editarea, redenumirea, copierea, ștergerea)
Sistemul de operare impune reguli care permit folosirea în comun a resurselor
( multiplexarea), care se face prin alternarea în timp și spațiu al accesului la resurse
Sistemul de operare nu lucrează cu aplicații software întregi, ci cu procese sau
fire de execuție (threads). Un proces este un program care execută o acțiune și este
controlat de utilizator, de o aplicație software sau de către sistemul de operare.
Sistemele de operare inițiază numeroase pentru a administra resursele
calculatorului, fără ca utilizatorul să fie conștient, neapărat, de asta.
Prin administrarea memoriei, sistemul de operare trebuie să asigure spațiu de
memorie pentru fiecare proces, fără să atenteze la spațiul de memorie a altor procese.
Administrarea perifericelor se face prin intermediul driverelor. Acestea sun
programe autonome (relativ) de sistemul de operare , furnizate de către producătorul
echipamentului și instalate odată cu sistemul de operare, sau instalate separat, la nevoie.
Driverele permit sistemului de operare să comunice cu echipamentele
periferice, fără a se produce modificăr în sistemul de operare.
Pentru comunicarea cu mediul, sistemul de operare crează spații tampon
(buffere) în care se acumulează datele de intrare. Din buffer, sistemul de operare
transferă datele spre procesor în ritm accesibil acestuia, evitându-se astfel blocarea
temporară a acestuia.
Pentru comunicare cu mediul, sistemul de operare este dotat cu două
componente:
1. Interfața cu aplicațiile (API- Application Programmiing Interface), care permite să
acceseze resursele hardware ale sistemului;

187
2. Interfața cu utilizatorul, care permite utilizatorului să counice cu sistemul de calcul.
Comunicarea cu sistemul de calcul poate avea loc:
a) prin comenzi scrise la terminalul de intrare (de obicei tastatura), interfață
numită Text User Interface (TUI) sau Command Line Interface (CLI); b) prin
comenzi introduse cu ajutorul mouse-lui, care acționează asupra unor pictograme de
fișiere sau directoare aflate într-o fereastră a sistemului de operare. Această interfață se
numește Interfață grafică (GUI- Graphical User Interface).
Pentru calculatoarele personale și cele folosite în birouri, cele mai utilizate
sisteme de operare sunt SO Windows, SO Linux și SO MAC OS, pentru calculatoarele
produse de firma Apple (Macintosh- MAC)

1.4. Scurtă privire asupra unor sisteme de operare mai

folosite
Vom descrie, pe scurt aceste trei tipuri de sisteme de operare, pentru a vedea
asemănările și diferențele dintre ele.

1. Sistemul de Operare Windows

Microsoft și-a început activitatea în cadrul sistemelor de operare prin lansarea,
de către Bil Gates și colaboratorii, a pachetului de aplicații MS-DOS (MicroSoft - Disk
Operated System) și direcționat cu precădere către companiile producătoare de
hardware.
După adoptarea interfeței grafice (GUI) , lansată anterior de firma Apple pentru
calculatoarele Macintosh, a fost creat sistemul de operare Windows 95, care s-a impua
pe piață datorită coleciei de aplicații rulate într-un mediu grafic interactiv, cu o interfață
prietenoasă, numeroase aplicații preinstalate și suport tehnic dedicat, toate la un preț pe
măsură. Calitățile sistemului de operare Windows, ușor de utilizat de către orice neinițiat
au dus la crearea de versiuni populare, îmbunătățite substanțial, care au ajuns la
versiunea cea mai performantă, pentru utilizatorul obișnuit, Windows 10.

2. Sistemele de operare bazate pe Linux.

Au fost realizate în mediul academic, dorindu-se o alternativă gratuită și liberă
pentru sistemul de operare UNIX. Comunitatea care a creat Linux a fost însuflețită de
Linus Torvalds, care a creat primul kernel Linux.
De la început, Linux a fost gândit ca un sistem de operare GRATUIT, stabil,
flexibil și performant, fapt care l-a impus ca sistem de operare pentru servere și pentru
infrastructura Internet.
Datorită gratuității și posibilității de a oferi oricui drepturi de acces, distribuție
și modificare de către orice cunoscător (proiectul GNU –
http://en.wikipedia.org/wiki/GNU), au fost și sunt create distribuții Linux Open Source.
Acestea sunt colecții de pachete împreună cu kernel-ul Linux de care se ocupă o anumită
organizație sau comunitate.
Cea mai mare comunitate de programatori dezvoltatori de aplicații open-source
poate fi accesată la adresa http://sourceforge.net
Și Microsoft a creat o comunitate de programatori “Codeplex”
(http://www.codeplex.com), axată pe dezvoltarea aplicațiilor open-source, bazată pe

188
tehnologiile Microsoft, .NET Framework, WPF (Windows Presentation Foundation)
XNA, etc.

3. Sistemul de operare MAC OS.

MAC OS reprezintă o familie de sisteme de operare concepute special pentru
calculatoarele Macintosh ale firmei Apple, caracterizat prin performanțe deosebite, dotat
cu toate aplicațiile necesare utilizării performanțelor acestuia.
Odată cu versiunea 10.0 MAC OS a fost radical modificat prin rescrierea
nucleului acestuia. Denumirea sa a devenit MAC OS X. Versiunea actuală MAC OS X
este 10.13.6. High Sierra. A fost lansată versiune beta 10.14 Mojave (august 2018).

4. Sisteme de operare mobile.

Sunt sisteme de operare special, care trebuie să țină cont de următoarele:
- în general, dispozitivele mobile se bazează pe procesoare ARM, nu Intel
- au memorie RAM limitată;
- susrsa de energie (bacteria) este de capacitate mică;
- au stocare de tip flash și nu disc;
- trebuie să includă dispositive Bluetooth, WiFi, XG, GPS, etc.
Cele mai utilizate, în present, sisteme de operare pentru dispositive mobile sunt:
a) Sistemul de operare Android. Android este o platformă software și un
sistem de operare pentru dispozitive și telefoane mobile bazată pe nucleul Linux. A fost
dezvoltată, initial – 2008, de compania Google, iar mai târziu de consorțiul comercial
Open Handset Alliance12 (OHA). Este Open Source și este bazat pe o versiune
modificată de Linux, biblioteci Java, conectivitate grafică (GUI). Funcționează bine pe
dispositive cu 1GB RAM, stocare de 4GB. Android poate rula milioane de aplicații, fapt
care îi aduce clienții. Android pune la dispoziție aprox 1,6 milioane de aplicații care pot
fi descărcate și instalate prin aplicațiile Play Store sau Amazon App Store.
Pentru dezvoltarea aplicațiilor Android se folosește Java, dar și C/C++, care pot
fi utilizate pe orice system de operare.
Google dezvoltă în present un nou system de operare pentru dispositive mobile,
numit Google Fuchsia OS13
b) Sistemul de operare iOS. Este dezvoltat de firma Apple, care deține
aproximativ 15% din piața de telefoane smart, la nivel mondial. Performanțele sale sunt
scoase în evidență de numărul de aplicații disponibile ( aprox 1,8 milioane, în 2017).
Aplicațiile iOS pot fi descărcate doar prin platform App Store.
Pentru dezvoltarea aplicațiilor iOS, cei de la Apple utilizează limbajul Objectiv
– C (similar cu C++), pe mașini echipate cu sistemul de operare MacOS.

1.5. Licențe software.

Licența software (End-user license agreement) este un contract legal între
producătorul (autorul) unui program software și utilizatorul final al programului
software, care precizează condițiile și constrângerile de utilizare.
Licența acordă dreptul de folosire al programului cumpărat, dar nu dreptul de
comercializare sau distribuție.
Licențele software pot fi:

12
https://ro.wikipedia.org/wiki/Android_(sistem_de_operare)
13
https://mgoulao.github.io/fuchsia-web-demo/

189
a) Licențe comerciale, care stabilesc restricții de utilizare, copiere, modificare,
redistribuire a programelor. Acestea sunt:
- retail, dacă sunt vândute utilizatorului final, cu un caslculator nou (OEM) sau
nu (Exemplu: Windows 7, windows 8, Kitul Office, etc);
- shareware, dacă pot fi folosite gratuit pentru o perioadă de timp limitată (Ex.
Flashe Update, AcdSee, etc);
- trial, dacă pot fi folosite gratuit pe o perioadă de timp și au opțiunile profunde
dezactivate (Exemple: majoritatea programelor au posibilitate de instalare trial, de obicei
pentru 30 zile);
- freeware, dacă utilizatorul poate folosi sftul pe o perioadă nelimitată, dar fără
dreptul de a-l modifica sau revinde (ex. Google Chrome )
Deşi majoritatea sistemelor de operare și programelor necesită
achiziționarea și semnarea unor licente, există sisteme de operare și programe lansate
sub un alt regim de licente cunoscut sub numele de GNU (Programe ce funcționează
folosind numai software gratuit). Acestea reprezintă

b) Licențe open source. Acestea stabilesc faptul că dreptul de proprietate asupra unui
produs software nu rămâne la autorul inițial al acestuia, programul putând fi utilizat și
modificat în mod liber de către orice utilizator, fără a obține avantaje comerciale.
Drepturile de autor rămân, totuși, autorului inițial .
Licențele Public License GPL (General Public License) sunt licențe pentru
software gratuit sau Open Source (de exemplu, LINUX, Firefox, etc).

Caracteristici Licența comercială Licența GPL

Acces Accesul este restrictiv și nu Permite accesul utilizatorului la
permite accesul utilizatorului codul sursă, oferind posibilitatea de
la codul sursă a participa la procesul de
dezvoltare al produsului.
Cost Sunt costisitoare, ca preț. Sunt, cu mici excepții, disponibile
Costul lor depinde de volumul gratuit. Exemplu: Versiunile Linux
de achiziții ale licențelor. pot fi instlate gratuitpe oricâte
Exemplu: Windows calculatoare
professional costă câteva sute
lei/licență
Ciclu de Dezvoltarea se face ciclic, Ciclu de dezvoltare nu este foarte
dezvoltare structurat, planificat, iar planificat și structurat.
îmbunătțirile se Îmbunătățirile sunt disponibile
implementează lent imediat într-un timp foarte scurt.
(săptămânal, lunar, anual, etc)
Asistență Asistența este gratuită Asistența nu este planificată. Ea se
bazează pe forumul utilizatorilor

Pentru a functiona, sistemele de operare necesită un sistem de resurse hardware

corespunzător. Aceste resurse sunt specificate de producator:
- Cantitatea de RAM
- Spatiul de stocare necesar
- Tipul si viteza procesorului
- Rezolutia video minima

190
 Pentru a putea beneficia de toate facilitatile oferite de un sistem de operare este
nevoie de resurse hardware suplimentare, precum: placi de sunet, placi de retea,
modemuri, microfoane si sisteme audio. Majoritatea dezvoltatorilor de sisteme de
operare testeaza diverse dispozitive hardware si certifica compatibilitatea acestora cu
sistemul de operare. Intotdeauna verificati compatibilitatea cu sistemul de operare a unui
dispozitiv inainte sa-l achizitionati.
Primul pas în alegerea unui sistem de operare este sa va asigurati ca sistemul de
operare satisface pe deplin cerintele utilizatorului final. Sistemul de operare suporta
aplicatiile care vor fi rulate? Nivelul de securitate si functionalitate indeplineste cerintele
utilizatorilor?
Urmatorul pas este sa verificati Dacă sunt disponibile suficiente resurse
hardware pentru a sprijini functionalitatea sistemului de operare. Trebuie sa verificati
elementele de baza, precum: memoria, procesorul si spatiul pe hard disc, dar si
dispozitivele periferice, precum scanerele, placile de sunet, NIC-urile sau dispozitivele
mobile de stocare.

1.6. Metode de instalare a sistemelor de operare

1.6.1. Tipuri de instalare a unui SO
Un OS este instalat într-o secţiune specifică de pe hard disk numită partiţie
(adică împărțirea memoriei sau echipamentelor de stocare în secțiuni de sine stătătoare,
independente, sau logice – se mai numesc partiții logice). Odată ce un harddisk a fost
instalat, fiecare partiție logică se comportă ca un disc separat.
Există mai multe metode de instalare a unui OS. Selectarea metodei adecvate de
instalare depinde de sistemul hardware, de tipul de OS ce urmează sa fie instalat si de
cerinţele utilizatorului. Exista patru opţiuni de baza pentru instalarea unui sistem de
operare:
1. Instalarea nouă. O instalarea nouă este efectuată pe un sistem nou sau în
cazul în care OS-ul instalat nu este o variantă imbunătăţită a sistemului folosit anterior.
Procesul şterge toate datele de pe partiţia sistemului de operare si reinstalează
programelor software. Un computer nou asamblat are nevoie de o instalare noua. O
instalare noua este efectuata si in cazul in care varianta existenta a sistemului de operare
nu mai este utilizabila.
2. Upgrade-ul. Dacă se dorește mentinerea aceleasi platforme OS, se poate
folosi varianta upgrade. După efectuarea unui upgrate sunt păstrate configurațiile
sistemului și aplicațiile folosite. Se inlocuiesc fișierele sistemului vechi de operare cu
fișierele sistemului nou
3. Multiboot. Este posibil să instalam mai multe sisteme de operare pe același
calculator. Fiecare OS este stocat în propria partiție și poate avea propriile fișiere și
configurații. La start-up, utilizatorului i se prezintă un meniu din care va putea selecta
OS-ul dorit. Un singur OS poate rula la un moment dat și are control total asupra
sistemului hardware.
4. Virtualizare. Virtualizarea este o metodă implementată, de obicei, pentru
servere. Aceasta metodă permite mai multor copii ale unui sistem de operare să ruleze pe
un singur sistem hardware, creând astfel mai multe mașini virtuale. Mașinile pot fi
tratate separat, fiecare virtualizând un alt computer. Metoda permite unei resurse fizice
să functioneze ca un ansamblu de resurse logice.

191
 1.6.2. Pregătirea instalării SO.
Înainte de a instala OS-ul este necesar sa se stabileasca o structura de
partitionare care să satisfacă nevoile utilizator
O metodă de partiționare folosită este segmentarea hard disk-ului în mai multe
partiții logice.
Suprafața platanelor unui harddisc reprezintă partiția fizică. La o instalare
nouă, majoritatea tehnicienilor preferă să creeze partiții logice care sunt văzute de către
SO ca și discuri independente. De obicei, prima partiție logică a hardiscului, notată C:,
se folosește pentru sistemul de operare. Celelalte partiții logice se folosesc pentru salvare
de date. Aceasta partitionare permite o viitoare reinstalare a sistemului fara riscul de a
pierde informatiile stocate pe celelalte partiții. Aceasta metodă simplifica procesul de
backup si recuperare a datelor.
Denumirile A:, B:, sunt rezervate pentru unitățile Floppy disc (FDD). Unitatea
CD/DVD primește denumirea imediat următoare ultimei partiții logice a hardului.
Al doilea pas înaintea instalării SO este formatarea partițiilor logice create
anterior.
Hard diskurile, care sunt dispozitivele principale de stocare ale computerului,
necesită formatare înainte de a fi utilizate. Formatarea unui disc înseamnă configurarea
sa cu un sistem de fișiere, astfel încât Windows să poată stoca informații pe acel disc.
Formatarea discului poate fi de două feluri:
- formatare fizica sau de nivel inferior. Suprafata de inregistrare a unui disc
magnetic este impartita in cercuri concentrice numite piste. Numarul pistelor de pe o
fata de disc depinde de tipul discului. Indiferent de numarul lor, pistele sunt numerotate
din exteriorul discului spre interior, incepand cu zero. In realitate, pistele nu ocupa toata
suprafata de inregistrare; de aceea se vorbeste despre numarul de piste pe inch (tpi -
tracks per inch) sau densitate longitudinala si de densitate liniara sau numarul de biti pe
inch (bpi).
O pistă de disc este o suprafata prea mare pentru a fi gestionata ușor. Din acest
motiv, pistele sunt impartite in sectoare. Numarul sectoarelor existente pe o pista
depinde de tipul si formatul discului si sunt numerotate incepând cu unu.
- formatare logică sau de nivel superior. Formatarea logică reprezintă
adaptarea discului la cerintele sistemului de operare. Formatarea logica scrie structurile
de date care îi permit sistemului de operare sa gestioneze spatiul pe disc, fisierele si chiar
zonele defecte, astfel incat acestea din urma sa nu creeze probleme.

1.6.3. Partiții.
O partiție reprezintă o divizarea logică a unui harddisk, similar cu împărțirea
unei grădini fizice în parcele independente una de alta, cu intrări și funcționare
independentă.
Prin partiționare, un harddisk este împărțit în două sau mai multe partiții
independente, ca și când calculatorul ar avea mai multe harddiskuri independente.
Dezavantajul este că, dacă se strică harddiskul fizic, toate partițiile acestuia vor fi
impracticabile.
Partițiile create pe un harddisk pot fi redimensionate după necesități.
Pentru stocarea datelor temporare, sistemul de operare utilizează memoria
RAM, care este limitată, de obicei, la 1-2-4-8-16-32-64, 128 GB. Dacă, la un mmoment
dat, conținutul memoriei RAM este plin, programele care așteaptă nu mai au acces la
memoria RAM, ceea ce crează erori de funcționare ale programelor și blocaje. De aceea,

192
sistemul de operare crează, de obicei pe harddisk o zonă de memorie temporară
utilizată pentru golirea temporară și parțială a memoriei RAM. Scopul este ca în
memoria RAM să fie transferate datele temporare necesare la un moment dat
funcționării unui program.
Această modalitate de extindere a memoriei temporare RAM se numește
swapping.
Sistemele de operare Linux folosesc o partiție special creată pentru swapping,
numită partiție de swap, cu dimensiuni apropiate de cele ale memoriei RAM. Windows-
ul folosește pentru swap fișiere a căror dimensiune se poate extinde sau micșora după
necesități.
Avantajele utilizării partițiilor:
- mai multe partiții permit instalarea mai multor sisteme de operare;
- posiblitatea separării datelor importante de cele folosite la sistemele de operare și alte
aplicații virusabile. Dacă sistemul de operare nu mai poate fi pornit, acesta trebuie
instalat. Partiția cu date importante rămâne funcțională;
- timpul de căutare al datelor este mai mic dacă partiția este mai mică;
- În cazul Linux, se utilizează aceeași partiție swap, chiar dacă sunt instalate mai multe
sisteme de operare de tip Linux.
Tipuri de partiţii:
– primare (maxim 4)
– extinsă - poate înlocui una dintre partiţiile primare
– logice - se regăsesc în interiorul partiţiei extinse
Sectorul 0 al unui disc conţine MBR (Master Boot Record) – MBR conţine
tabela de partiţii
Fiecare partiţie poate susţine un sistem de fişiere

Partiţionare
– procesul de împărţire a unui disc în partiţii
– utilitarul de bază Unix este fdisk

Formatare
– procesul de creare a unui sistem de fişiere în cadrul unei partiţii
La pornirea SO, se încarcă de pe disc sistemul de fişiere rădăcină
În Windows orice sistem de fişiere se montează automat într-o rădăcină separată (C:\,
D:\, etc.)
Unix există un singur director rădăcină
– montarea se face, de obicei neautomat, într-un punct din ierarhie

193
1.7. Sistemul de fișiere al sistemelor de operare
1.7.1. Fișier. Folder
La formatarea logică se stabilește tipul de sistem de fisiere (o metodă folosită
de către SO pentru organizarea și stocarea fișierelor) folosit.
Sistemele de fișiere sunt esențiale pentru funcționarea sistemului de operare,
deoarece:
- permit controlul unor cantități tot mai mari de date,
- separă resursele între utilizatorii umani sau non umani.
Fișierele sunt documente digitale, care pot îngloba documente scrise, poze,
grafică, sunete, video, etc și care pot fi stocate pe un dispozitiv de memorie externă,
pentru ca acestea să nu se piardă la reboot, sau din alte motive.
Fișierul reprezintă o formă de organizare digitală a datelor. Sistemul de operare
face o separare a informației în cadre inteligibile pentru utilizator și gestionabile de către
sistem.
Din punct de vedere digital, un fișier are forma unei înșiruiri de octeți.
Fișierele organizează informațiile pe mediile de stocare. Mediile de stocare sunt
spații continue de octeți în care se regăsesc fișiere de dimensiuni variabile. U
Un document salvat pe un disk primește un nume și o extensie, prin care va fi
recunoscut de SO. Extensia poate fi de maxim 4 caractere.
Exemple de extensii:
– .txt – fişier text (ASCII); doc, docx – fișiere document în Windows
– .exe – fişier executabil
– .c, .h, .cpp, .java, .py – fişier cod sursă
– .o (.obj) – fişier obiect (binar)
– .avi, .mpeg, .rm – fisier video
– .bmp, .jpeg, .png, .gif – fişier imagine
– .wav, .midi, .mp3 – fişier audio
etc.
O colecție de fișiere, identificată prin nume, poartă denumire de Folder
(dosar) sau Director.
Un director poate conține oricâte subdirectoare (subfoldere).
Un director poate fi gol.
În Linux și Mac OS X directoarele sunt tot fișiere.
Directoarele permit organizarea ierarhică (arborescentă) a informației.
Cale, path – o succesiune de intrări în sistemul de fişiere despărţite prin separator –
separator:
/ (slash) în Unix
Exemplu: /home/student/cursuri/uso2_curs.ppt
\ (backslash) în Windows –
Exemplu: C:\Documents and Settings\Student\Cursuri\iso2_curs.ppt
Orice ierarhie de directoare are un director rădăcină
– directorul rădăcină în Unix este /, indiferent de numărul de partiţii
– directorul rădăcină în Windows este c:\, d:\ etc.

În Linux sunt două intrări dedicate:

– . (punct) – directorul curent
– .. (punct punct) – directorul părinte

194
 În Windows toate fişierele au suport fizic pe disc

În Linux există tipuri speciale de fişiere

– Legături simbolice
– Device files (localizate în /dev) – dispozitivele hardware
– Named pipes & sockeţi Unix – folosite pentru comunicarea între Programe
Sistemul de fișiere reprezintă modul de organizare a fișierelor într-un mediu de
stocare, cu scopul de a le face mai ușor și mai rapid accesibile. Organizarea include atât
partea logică (modul de adresare al fișierelor) cât și partea fizică (modul în care sunt
stocate fișierele ca înșiruire de octeți).
Sistemul de fișiere:
1. Realizează controlul complet al directoarelor și fișierelor, adică:
- controlează numele acestora;
- controlează atributele acestora;
- controlează accesul la fișiere și directoare;
2. Oferă metode de organizare fizică și logică a fișierelor pe un mediu de stocare.
3. Oferă o organizare ierarhică a informației pe disc, pentru regăsirea rapidă a
acesteia, prin:
- crearea unui director rădăcină (root directory);
- organizarea informației în directoare și subdirectoare;
- oragnizarea de bază a informației în fișiere;
Ca să poată fi util, un sistem de fișiere trebuie să aibă următoarele caracteristici:
- să permită funcționare rapidă, adică să putem ajunge la locația dorită în cel mai scurt
timp;
- să putem regăsi cât mai ușor informația căutată;
- să permită efectuarea de operații multiple:
- creare;
- modificare;
- redenumire;
- copiere;
- mutare;
- ștergere;
- să ofere securittate sporită documentelor, adică să nu permită ștergeri sau moficări ale
fișierelor sau folderelor importante.
- să permită partiționarea discurilor, pentru a oferi spații de lucru separate pentru
utilizatori.
Sistemele de fișiere permit OS-ului sa gestioneze fișierele stocate pe harddisk.
Există mai multe tipuri de sisteme de fișiere, majoritatea dezvoltate în mediul open-
source. Ele se pot clasifica astfel14:
Operaţia de încărcare în memorie a sistemului de operare se numeşte
„bootstrap” sau pe scurt boot.

1.7.2. Tipuri de sisteme de fișiere

1. Sisteme de fișiere cu suport fizic. Se regăsesc pe un mediu de stocare.

14
http://andrei.clubcisco.ro/cursuri/f/f-sym/1uso/2011-2012elearn/E-learning_USO-
10.pdf

195
 a) FAT 16/32 (File Allocation Table). Este un tabel de înregistrări care
stochează informații privind zona în care se găsește fiecare director, subdirector sau
fișier de pe disc.
 I se alocă pista 0 a partiției pe care instalăm SO-ul).
 Suportă fișiere de dimensiune maximă 256 GB (Varianta FAT32+).
 Numărul maxim de fișiere la FAT 32: 268173300, în clustere de 32KB

b) NTFS (New Technology File System), Sistem de fișiere specific Windows-
ului Actual (începând cu Windows 3.1). Acest sistem prezintă multe avantaje față de
sistemul de fișiere FAT32, incluzând15:
- Capacitatea de a recupera automat după anumite erori legate de disc, ceea ce
FAT32 nu poate realiza.
- Suport îmbunătățit pentru hard diskuri mai mari.
- Securitate mai bună, deoarece aveți posibilitatea să utilizați permisiuni și
criptare pentru a restricționa accesul la anumite fișiere numai la utilizatorii autorizați.
- Dimesniune maximă a fișierelor: 16TB, la Windows 7, Windows 2008 Server.
256 TB, la Windows 8, Windows 10, Windows 2012 Server, Windows 2016 Server
- Numărul maxim de fișiere: 4294967295 (232−1 ¿
- Numele fișierelor: 256UTF-16 unități de cod (16 bit Unicod Transformation
Format).
c) HPFS (High Performance File System). Este capabil să manipuleze 2TB de
date, fișiere de 2GB și nume de fișiere de 256 bytes.
d) ext2, ext3 (second extended file system). Este folosit de nucleul SO Linux,
care ușurează procesul de căutare și reduce fragmentarea prin împărțirea spațiului
disponibil în blocuri de memorie.
CD-urile, dvd-urile, memory stick-urile, cardurile de memorie, dischetele, etc.
sunt gata formatate.
e) ReiserFS, HFS+
f) ISO9660, Joliet, UDF

2. Sisteme de fișiere virtuale. Conțin fișiere generate de sistemul de operare sau de

alte componente software.
a) ProcFS. Este un sistem de fișiere care reține informații despre starea
sistemului în prezent. Se folosesc în Linux și Mac OS
b) DevFS. Conține
c) SSHFS

3. Sisteme de fișiere pentru rețea. Sun utilizate pentru accesul fișierelor în rețea
a) NFS
b) SMB
c) GFS

15
https://ro.wikipedia.org/wiki/Octet

196
 1.7.3. Tipuri noi de BIOS și sisteme de fișiere
a) Noul tip de firmware (BIOS) -UEFI (Unified Extensible Firmware
Interface).
Este standardul adoptat pentru a înlocui vechile versiuni de BIOS. Este un soft
scris într-un chip pe placa de bază care permite comunicarea între placa de bază și
sistemul de operare. Acesta este un BIOS modular care permite, printre altele, bootarea
de pe hdd-uri mai mari de 2TB cu GPT (urmașul MBR-ului). În UEFI a apărut o opțiune
nouă, care se numește Secure Boot. Această opțiune mărește securitatea calculatorului
prin prevenirea software-ului neautorizat (malware) sau a driverelor nesemnate să ruleze
pe PC în timpul bootării.
UEFI bootează PC-ul/laptopul, verifică cheia stocată, verifică bootloader-ul
Microsoft dacă este semnat (dacă are o semnătură digitală acceptată în baza de date) și la
final, dacă totul pare ok, dă drumul sistemului de operare (de obicei Windows 7 , 8 sau
10). 

b) Formatul GPT (Global Partition Table) este noul format al tabelei de partiții
care a luat locul bătrânului MBR. Printre mai multe avantaje, GPT-ul permite crearea de
până la 128 de partiții față de MBR unde nu se puteau crea mai mult de 4 partiții
primare. De asemenea, GPT-ul asignează fiecărei partiții un id unic, astfel că nu mai este
posibil ca la MBR să se scrie partițiile una peste sfârșitul sau începutul alteia.

c) Formatul ReiserFS, Reiser4. Sistem de fișiere inclus în formatul Linux,

implicit pentru multe distributii Linux (Slackware, SuSE, Xandros, Linspire). Pentru
fisiere mai mici de 4K, este mai rapid decat ext3 de 10-15 ori. Reiser4 este versiunea
actuala de dezvoltare.
d) Sistemul de fișiere Apple (APFS)
Sistemul de fișiere Apple (APFS), sistemul implicit de fișiere pentru computere Mac cu
unității SSD, dispune de criptare puternică, partajarea spațiului, instantanee,
dimensionarea rapidă a directorului și principii fundamentale îmbunătățite ale sistemului
de fișiere. Deși APFS este optimizat pentru stocarea Flash/SSD utilizată la computerele
Mac, acesta poate fi utilizat, de asemenea, cu alte sisteme cu unități hard disc (HDD)
tradiționale și stocare externă, atașată direct. macOS High Sierra este compatibil cu
APFS pentru volume inițializabile și de date.
e) Ierarhia fișiere Windows

https://drive.google.com/file/d/1d4E_XLOSDKIOdENoG6-TaKRrTgWdaFx1/view

197
C:\, D:\ , E:\ - reprezintă partiții ale SO Windows. Partițiile A:\, B:\ erau destinate
unităților Floppy Disk.
f) Ierarhia de fișiere Unix/Linux

Figura 8. Ierarhia fișierelor și directoarelor în Linux

Directorul rădăcină.
Reprezintă întreaga suprafață de lucru a discului
- Unix/ Linux și Mac OS X au un singur director rădăcină
- Windows, are un director rădăcină pentru fiecare partiție, astfel:
- A:, B:, pentru unitățile floppy sau asociate;
- C: pentru partiția primară a hard disk-ului;
- D:, E:,F: etc, pentru alte partiții de haddisk, harddiscuri, unități CD/DVD
- Următoarea literă, pentru stick-uri USB, carduri, etc
Directorul Home.
Fiecare utilizator are un director Home
În Unix/ Linux:
/root, pentru root;
/home/student pentru student, etc
~ este o scurtătură pentru directorul home al utilizatorului curent
În Windows.
C:\ Users
C:\Users \student\cursuri\curs01.pdf

Cale (Path) în sistemul de fișiere

Calea este o succesiune de intrări în sistemul de fișiere, despărțite printr-un
separator. Intrările intermediare sunt foldere, iar intrările finale pot fi foldere sau fișiere

198
 Figura 9. Reprezentarea de cal în Linux și Windows

Ierarhia directoarelor în Unix

/ - directorul rădăcină
/bin - comenzi binare (executabile) importante
/home - conţine directoarele de bază ale utilizatorilor
/usr - sistem de fişiere secundar (/usr/bin, /usr/lib)
/var - date variabile (de obicei jurnale sau cache-uri)
/boot - bootloader şi informaţii de booting
/lib - biblioteci utilizate de sistem
/dev - intrări în sistemul de fişiere pentru dispozitive hardware
/root - home-ul superuser-ului (root)
~ - scurtătură shell pentru directorul home al utilizatorului curent
– ~student - scurtătură shell pentru directorul home al utilizatorului student

1.7.4. Erori și mesaje BIOS

BIOS-ul (Basic Input Output System) este sistemul de bază de intrare/ieșire al
unui PC și reprezintă o interfață între aplicațiile sistemului de operare și componentele
fizice ale PC-ului. BIOS-ul este primul program care rulează la pornirea SEC. Aplicația
BIOS controlează în mod direct modul de funcționare a componentelor PC-ului.
BIOS-ul poate fi configurat de către utilizator, dar acest lucru trebuie făcut cu
mare grijă, deoarece putem defecta definitiv PC-ul, adică placa de bază. Setările făcute
de către utilizator pot fi salvate (pentru a putea fi utilizate la repornirea sistemului) într-o
memorie volatilă, de mici dimensiuni, a BIOS-ului numită CMOS (Complementary
Metal-Oxide Semiconductor). Aceasta este alimentată de către bateria aflată pe placa de
bază. Dacă baterie se epuizează, setările BIOS revin la cele din fabrică.
La pornirea sistemului, primul program care rulează este BIOS-ul. Acesta
verifică nivelurile tensiunii unor circuite, pornește ventilatoarele, rulează teste de
evaluare a stării componentelor sistemului, încarcă driverele unor dispozitive hardware
și ponește procesul de încărcare a sistemului de operare în memoria RAM. Dacă sunt
disfuncționalități și apar erori, BIOS-ul afișează mesaje de informare, sub formă de text
sau prin beep-uri (sunete) scurte sau lungi.
BIOS-ul se stochează pe placa de bază într-un cip de memorie de tip ROM.
Odată cu creșterea performanțelor SEC s-au dezvoltat aplicații BIOS moderne
și puternice, cum este UEFI (2005), cu capacități de criptare, diagnosticare mai
complexă și la distanță, repararea unor defecțiuni, etc.
Există mai multe tipuri de BIOS:
- American Megatrends BIOS (AMI BIOS)
- Phoenix AWARD BIOS

199
- IBM DESKTOP
- IBM THINKPAD
-PHOENIX BIOS
- UEFI BIOS
1. Erori AmiBIOS:
a) 1 beep scurt: eroare DRAM
b) 2 beep-uri scurte: eroare de circuit
c) 3 beep-uri scurte: probleme cu memoria RAM
d) 4 beep-uri scurte: procesorul este supraîncălzit. Verificați temperatura
e) 5 beep-uri scurte: eroare de proces
f) 6 beep-uri scurte: eroare de tastatură
g) 7 beep-uri scurte: altă eroare de proces
h) 8 beep-uri scurte: eroare de citire /scriere
i) 9 beep-uri scurte: eroare de verificare a ROM-ului de la BIOS
j) 10 beep-uri scurte: eroare a bateriei CMOS

2. Erori Pentru BIOS Award

a) 1 beep lung și 2 scurte: indică o eroare a plăcii video. BIOS-ul nu poate
afișa detalii pe ecran;
b) 1 beep lung și 3 scurte: placa video nu este compatibilă sau nu este
detectată;
c) beep-urile se repetă încontinuu: probleme cu memoria RAM
d) beep-uri repetate în timp ce calculatorul este pornit: procesorul este
supraîncălzit.(verificați temperatura)

3. Erori pentru IBM BIOS

a) 1 beep scurt: calculatorul este în regulă
b) 2 beepuri scurte: atenție la mesajele de pe ecran
c) beepuri încontinuu: nu este alimentat corespunzător
d) 1 beep scurt pauză și 1 scurt eroare a plăcii de bază
e) 1 beep scurt pauză și 2 scurte eroare a plăcii video – circuit
f) 1 beep scurt și blank eroare a plăcii video
Un exemplu de meniu principal de BIOS este prezentat în figura 10.

Figura 10. Meniul principal AwardBIOS

200
1.8. Interfețele unui sistem de operare
1.8.1. Tipuri de interfețe
Una dintre componentele software ale unui calculator este chiar mijlocul
(instrumentul) prin care utilizatorul comunică cu sistemul de operare. Această
componentă se numeşte interfaţa cu utilizatorul. Ea este punctul de contact dintre
utilizator şi sistemul de operare unde are loc comunicarea dintre utilizator şi sistemul
de operare.
Funcția de coordonare pe care o exercită un sistem de operare are două
direcții (subcomponente):
1. Interfața cu aplicațiile, Application Programming Interface (API), care permite
aplicațiilor să acceseze ușor resursele hardware ale sistemului, fără a fi necesar să
cunoască detalii tehnice ale sistemului;
2. Interfața cu utilizatorul (User Interface- UI), care permite acestuia să comunice
cu aplicațiile sistemului de calcul prin comenzi
Comunicarea se face prin comenzi. Aceste comenzi și rezultatul utilizării lor
se pot afișa în mod text sau în mod grafic.
Interfețele care afișează doar caractere sub formă de text sunt:
- Interfață CLI (Command Line Interface)
- Interfață TUI (Text User Interface)
Deoarece, de-a lungul timpului, atât monitoarele cât și plăcile video au avansat din
punct de vedere tehnologic au apărut afișaje grafice, cu rezoluții mai mari decât cele text.
Astfel, a apărut o nouă clasă de interfețe cu utilizatorul, cu implicarea unui format grafic
(prin imagini, desene, simboluri):
- Interfaţa grafică de tip GUI (Graphical User Interface).

1. Mediul CLI.
În CLI, interacțiunea cu sistemul de operare se bazează pe comenzi scrise de la
tastatură. Unul dintre avantaje este faptul că pot fi scrise comenzi complexe prin
utilizarea unor secvențe de comenzi simple pentru care cu o interfață GUI ar necesare
zeci de clicuri cu mouse-ul.
Un alt avantaj este viteza foarte mare de execuție a comenzilor, prin faptul că
toate comenzile introduse sunt memorate de către sistemul de operare în secvențele în
care au fost introduse și pot fi reexecutate prin activarea istoricului de comenzi:
apăsarea tastei săgeată sus (sau săgeată jos pentru revenire secvențială).
Interfața CLI se activează, în Windows, prin apăsarea tastelor Windows +R (se
deschide caseta Run (Executare). Tastăm comanda cmd și se deschide interfața CLI

201
 Dacă tastăm, de exemplu, comanda Ipconfig, vom obține extrem de repede
rezultatul:

Bill Gates, a cumpărat sistemul de operare DOS și l-a îmbunătățit,

conform cerințelor IBM creând MS-DOS, sistem de operare care utiliza comenzille
CLI.

2. Interfața TUI
Această interfață asigură interacțiunea cu sistemul de operare prin intermediul
ferestrelor, meniurilor, butoanelor și mouse-lui. Această interfață este folosită de
editoarele te text simple (de tip NotePad, MS-Dos Editor, etc).

202
3. Interfața GUI
Interfața grafică este un sistem de interacțiune de tip WIMP (Window, Icon,
Meniu, Pointing device)
Interfața grafică de tip GUI a fost creată de către Doug Engelbarth și a utilizat-o
pe echipamente construite de compania Werox. Steve Jobs, co-inventatorul sistemului de
calcul Apple, a adaptat interfața CUI la sistemele Apple Macintosh (1984), dotate cu
mouse, transformând-o într-un mare succes pe piața calculatoarelor personale.
Inspirat de Apple, Microsoft a realizat primele versiuni ale sistemului de
operare Windows care funcționa peste sistemul de operare MS-DOS. În 1995 Microsoft
a realizat o versiune nouă de Windows, autonomă, bazată pe interfața GUI.

Datorită uşurinţei cu care utilizatorii învaţă să opereze, interfeţele grafice sunt

soluţia perfectă pentru comunicarea cu calculatorul. Aceste interfeţe folosesc drept
principal echipament de intrare mouse-ul sau un echipament asemănător, cum ar fi:
suportul tactil cu care sunt echipate calculatoarele portabile, un trackball sau creionul
pentru tableta grafică a unui Tablet PC.
Indicatorul mouse-ului (numit şi pointer sau cursor) parcurge suprafaţa de
lucru şi indică operaţiile, acţiunile, comenzile ce vor fi executate. Drept indicator de
intrare, în afara celui de la mouse, pot fi folosite: creionul tabletei grafice, trackball-ul,
tableta tactilă (suportul tactil).

203
 Cu ajutorul mouse-ului operăm asupra obiectelor afişate. Mouse-ul este
instrumentul cu care punctăm (arătăm) obiecte pe ecran: pe măsură ce mouse-ul se mişcă
pe o suprafaţă plană (pe birou, pe masă), pe ecran se mişcă un indicator (săgeată, vârf,
pointer în limba engleză). Indicatorul mouse-ului arată obiectul pe care vrem să-l
folosim. Plasăm întotdeauna vârful indicatorului peste pictograma cu care urmează să
lucrăm.
Un clic cu butonul drept (clic dreapta) aduce pe ecran un meniu care se
numeşte meniu de contextual, pentru că acţiunile pe care le cuprinde depind de obiectul
peste care se face clic cu acest buton. Din meniul afişat trebuie selectată o activitate
(acţiune, operaţie): selecţia se face printr-un clic cu butonul stâng.
Un clic (o apăsare scurtă) pe butonul stâng al mouse-ului indică o alegere
(selecţie, evidenţiere). Un dublu clic cu butonul stâng deschide obiectul, astfel încât să
i se vadă conţinutul. Cu butonul stâng apăsat se poate „trage” un obiect dintr-un loc în
altul, ca atunci când mutăm un obiect în altă parte.

1.8.2. Componentele unei interfețe tip GUI

Cele mai importante componente ale interfeţei grafice sunt:
1) Pictograma. Pictograma este o mică imagine, un desen cu o anumită semnificaţie:
un fişier sau un dosar deschis, o aplicaţie (program) care poate fi lansată în execuţie sau
o comandă ce poate fi executată. Pictograma – desenul, imaginea – este indiciul vizual
ce vine în ajutorul utilizatorului.

; ; ;

;
Pictogramele sunt de mai multe tipuri:
a) pictograme ale sistemului de operare (pictograme sistem).
După instalarea sistemului de operare, pe desktop este afișată o singură

pictogramă: pictograma Coș de reciclare (Recycle Bin) . La sistemul de operare

Windows avem nevoie de câteva pictograme ale sistemului care este bine să le aducem
pe desktop. Acestea sunt:
- pictograma Computer (denumirile diferă în funcție de varianta de Windows
instalată);
- pictograma Network;
- pictograma Users;
- pictograma Control Panel.
La sistemele de operare Windows 7 și Windows 8, trebuie urmați pașii:
- click dreapta într-o zonă liberă a desktop-ului;
- click pe comanda Personalizare;

204
- se deschide fereastra Control Panel\ Appearance and Personalization\ Personalization;
- clic pe comanda Change desktop icons;
- se deschide fereastra Desktop Icon Settings
- se bifează pictogramele care dorim să fie afișate
Se poate alege o icoană dorită și se poate schimba și denumirea pictogramei.
Pentru ca modificările efectuate să rămână permanente se apasă butonul Apply
și apoi Ok.

În cazul Windows 10, pentru a putea aduce pe desktop pictogramele sistemului,

trebuie ca sistemul de operare să fie activat.
b) Pictograme de fișier
Documente redactate cu diverse aplicații informatice, dacă mai avem nevoie de
ele, trebuie salvate (stocate) pe un dispozitiv de memorie externă (implicit, pe un
harddisk). Sistemul de operare determină mărimea în octeți a documentului și caută o
zonă liberă (sau mai multe, în funcție de mărimea documentului) pe disc. Utilizatorul
hotărăște unde stochează documentul (în ce folder). Sistemul de operare ne cere să
căutăm locația unde stocăm documentul, să dăm un nume documentului și să alegem o
extensie. După ce apăsăm tasta Enter, documentul este stocat și devine fișier.
Observație. Dacă nu alegem noi o locație pentru fișier, SO alege locația implicită, în
funcție de tipul de fișier. De asemenea, atribuie implicir un nume și o extensie
documentului repsectiv.

c) Pictograme de folder.

205
Folederele sunt

d) Pictograme de aplicații

e) pictograme ce identifică unitățile de stocare

Pentru a vedea aceste pictograme se face click pe icoana Computer, în
Windows 7, This PC, în Windows 8, MyPC, în Windows 10. Se obține:

f) Pictograme de tip scurtătură (shortcut)

O scurtătură (comandă rapidă, shorcut) – este o pictogramă care are în colţul din
stânga-jos o săgeată:

206
 Pentru a crea o scurtătură asociată unui program pe desktop trebuie găsită
locaţia acestuia şi folosită una din următoarele metode:
- Clic pe butonul START, căutăm aplicația sau folderul pentru care creem
scurtătura, click drepata și apoi click pe Trimitere la (creare shortcut pe desktop

- Căutăm aplicația dorită (trebuie să îi cunoaștem locația), facem click drepata

pe ea și procedăm ca mai sus;
•Folosind opţiunea New („Nou”) – prin clic dreapta în fereastra de lucru se aleg
opţiunile (New - > Shortcut), se caută locația, se poate redenumi shortcut-ul.
Operații asupra pictogramelor
Orice pictogramă poate fi:
- redenumită;
- ștearsă;
- mutată;
- copiată.
2. Fereastra (window) unui sistem de operare de tip grafic.
Fereastra este o porţiune dreptunghiulară de pe ecran unde se afişează
informaţii şi unde sunt aşteptate intervenţiile (acţiunile) utilizatorului. O fereastră
corespunde unui program în execuţie.
Ferestrele pot fi:
- mutate,
- redimensionate,

207
- Minimizate
- maximizate
- închise,
Pot fi deschise mai multe ferestre simultan. Ferestrele pot fi: mutate,
redimensionate, închise, minimizate, maximizate; mutarea unei ferestre se face prin
tragerea barei de titlu dintr-un loc în altul – cu butonul stâng al mouse-ului apăsat; bara
de titlu este porţiunea ferestrei ce conţine în extremitatea dreaptă butoanele de
minimizare, restaurare şi cel de închidere a ferestrei; minimizarea ferestrei se face prin
apăsarea butonului de minimizare . Fereastra minimizată este reprezentată doar de
pictograma de pe bara de activităţi (Taskbar). Revenirea la dimensiunea anterioară a
ferestrei are loc după un clic pe pictograma din bara de activităţi. Pentru maximizarea
ferestrei se va folosi butonul . Butonul va fi folosit pentru închiderea ferestrei.
Redimensionarea spaţiului ferestrei se face prin tragerea marginilor: plasarea
indicatorului mouse pe marginea ferestrei (pe o latură sau pe colţ) îl transformă într-o
săgeată cu două capete . Când indicatorul are forma săgeţii cu două capete atunci se
poate trage de marginea ferestrei. În situaţia în care, la un moment dat, există mai multe
ferestre deschise în acelaşi timp, una singură este fereastra activă. Fereastra activă este
cea în care sunt recepţionate manevrele utilizatorului. Trecerea de la o fereastră la alta se
poate face fie cu un clic în spaţiul ferestrei dorite, fie selectând pictograma
corespunzătoare din bara de activităţi.
Există patru categorii de ferestre
a) Fereastra de dialog. Permite comunicarea utilizatorului cu sistemul de
operare, pentru acceptarea sau anularea unor comenzi sau stabilirea unor optiuni pentru
programe.

Permite comunicarea utilizatorului cu sistemul de operare, pentru acceptarea

sau anularea unor comenzi sau stabilirea unor optiuni pentru programe
b) Fereastra de program (aplicație)
Este cea în care ruleaza programul. În bara de titlu apare numele programului
respectiv.

208
 c) Fereastra de document. Este înclusă în fereastra de program, în cazul
programelor care lucreaza cu documente (ex: Word, Excel). Fereastra de document are
propriile butoane de maximizare, închidere si restaurare.

d) Fereastra de explorare (sau de Navigare). Permite vizualizarea

continutului dosarelor si discurilor din calculator. Ea apare la deschiderea Windows
Explorer sau Computer.

Elementele unei ferestre:

Într-o fereastră Windows, distingem mai multe zone:
1. Zona barelor și casetelor, prezetată în figura

209
2. Zona Aplicației Windows Explorerși zona de lucru

3. Bara de stare. Afișează (în cazul unui folder) numărul de obiecte (foldere, fișiere,
etc) ale folderului activ.

Obiecte de control într-o fereastră Windows

210
 1.8.3. Terminale.
O consolă este un echipament care permite introducerea și afișarea de text. O
consolă, fizic, este formată dintr-un monitor și o tastatură.
O consolă (în Linux) permite accesarea a două tipuri de terminale: terminale
virtuale (console în mod text) și emulatoare de terminale (console în mod grafic)
Terminaul virtual. Are o rezoluție mică (25 linii și 80 caractere pe linie). Ele se
accesează prin următoarele combinații de taste:
- CTRL+ALT+Fx ,unde x este numărul terminalului în care se trece)
- ALT+Fx
- ALT+ săgeată dreapta, ALT+săgeată stânga. Permite trecerea de la un terminal la altul.
De exemplu, trecerea dela terminalul 3 la terminalul 2 se poate face cu CTRL+ALT+F2
sau ALT+F2 sau Alt+săgeată stânga.

1.8.4. Utilitare Windows

Datele și informațiile cu care lucrează utilizatorii sunt stocate, pe dispozitivele
de stocare, sub formă de fișiere grupate în directoare, organizate sub formă arborescentă.
Utlizatorul trebuie să cunoască în permanență destinația pe disc a fișierelor și să știe să le
gestioneze. În Windows există programe utilitare care realizează gestiunea folderelor și
fișierelor. Două dintre acestea sunt: Windows Explorer și Windows Commander. Ele
sunt prezentate în figurile

211
Windows Commander

1.9. Activități practice

Activitate practică 1. Crearea și formatarea unei partiții pe disc în Windows 7.
În 7: Intrăm în făcând clic pe butonul Start , pe Panou de control, pe Sistem
și securitate, pe Instrumente de administrare, apoi făcând dublu clic pe Gestionare
computer. . Dacă vi se solicită o parolă de administrator sau o confirmare, tastați
parola sau furnizați confirmarea.
Faceți clic cu butonul din dreapta pe o regiune nealocată de pe hard disk, apoi
faceți clic pe Volum simplu nou. În Expert Volum simplu nou, faceți clic pe Următorul.
Tastați dimensiunea în megaocteți (MO) a volumului pe care îl creați sau
acceptați dimensiunea implicită maximă, apoi faceți clic pe Următorul.
Acceptați litera implicită a unității sau alegeți o literă de unitate diferită pentru a
identifica partiția, apoi faceți clic pe Următorul.
În caseta de dialog Formatare partiție, aveți următoarele opțiuni:

212
 Dacă nu doriți să formatați volumul chiar acum, faceți clic pe Nu se formatează
acest volum, apoi pe Următorul.
Pentru a formata volumul prin setările implicite, faceți clic pe Următorul.
Revedeți alegerile făcute, apoi faceți clic pe Terminare.
Activitate practică 2. Determinarea ediţiei şi tipul de Windows instalat, informaţii
despre procesor, mărimea memoriei RAM, etc

În Windows 7: click dreapta pe pictograma Computer, apoi click pe

Proprietăţi (sau Start/ Control Panel/ System)

Activitate practică 3. Determinarea capacității de stocare a dispozitivelor de

memorie:
În toate variantele de Windows: dublu click pe Computer. În Vista și Windows7
se afișează direct capacitatea, în GB și cât rămâne liber. Dacă nu se întâmplă asta, se
face clic dreapta pe pictograma discului dorit și se alege Properties.
Analog se lucrează pentru orice partiție a harddiscului sau orice unitate de disc
local:
Se intră în Computer, se ține cursorul mouse-lui deaspra icoanei driv-ului
respectiv și se va afișa capacitatea de stocare, sau se face click dreapta pe icoana
respectivă și se alege Properties.

Activitate practică 4. Determinarea mărimii unui fișier.

1. Să se determine dimensiunea în bytes a unui fișier de 30KB.
Rezolvare. Știm că 1KB=210B = 1024B. Rezultă 30KB = 30 x 1024 = 30720 B
2. Să se determine de câte CD-uri avem nevoie pentru a stoca un fișier de 3,5
GB?
Rezolvare. Știm că un cd are capacitatea de 700MB. Deci transformăm 3,5GB în MB.
1GB=210 MB, deci 3,5 GB = 3,5 x 1024 = 3072 MB. Numărul de CD-uri este:
3072:700=4,38. Rotunjim la 5 CD-uri
3. Analog cu 2, să se determine câte DVD-uri sunt necesare pentru un fișier de
21713228 KB, știind că, la un DVD obișnuit, capacitatea de stocare este 4,7GB
4. Determinați câte cântece de 12MB fiecare pot stoca pe un MP4 player de
2GB?
Observație. În timp ce capacitatea de stocare a datelor se măsoară în multipli
de Byte de ordinul 2n, ratele de transfer, care determină timpul necesar pentru transferul
unui fișier, se măsoară în mii de BIT pe secundă (kbps): 1kbps = 10 3bps, sau în megabit
pe secundă (Mbps): 1Mbps=106bps = 1000000 bps.
Timpul estimativ de descărcare al unui fișier de pe Internet depinde de
conexiunea de internet folosită.

Activitate practică 5. Să se determine timpul necesar descărcării unui fișier de 786KB,

știind că folosim o conexiune prin cablu, care ne asigură minim 512kbps?
Răspuns. Transformăm mărimea fișierului, de 786KB în BIT (b). ( Reamintim că 1KB
(1 kilo byte (octet) = 210 B = 1024 x 8 b(bit) = 8192 b.)
786KB= 786 x 1024B = 804864 B = 804864 x 8 b = 6438912 b = 6438,912 kb ¿ 6439
kb.

213
Timpul de descărcare este: 6439 : 512 = 12,57 s.

Activitate practică 6.
Rezolutia maxima a unui monitor PC si numarul de culori pe care le poate afisa
monitorul sunt determinati de doi factori:
- Capacitatea monitorului
- Capacitatea placii grafice in special memoria integrata
Rezoluția monitorului este măsurată în pixeli. Un pixel reprezintă un punct distinct de
lumină afișat pe monitor. Calitatea monitorului este definită de numărul de pixeli care
pot fi afișați pe orizontală și pe verticală.
Exemple. De exemplu, un monitor de tip wide poate afișa 800x600, 1280 x
1024, 1366x768, etc pixel, fiecare cu culoarea sa.
O cameră digitală are o rezoluție egală cu numărul de Megapixeli care pot fi
capturați într-o imagine.
Pentru a determina și modifica rezoluția monitorului, procedăm astfel:
În Windows7: Click dreapta pe desktop și aleg opțiunea Screen Resolution.
Activitate practică 7.
Frecvența de lucru. Frecvența înseamnă de câte ori se repetă un anumit proces
în unitatea de timp. Frecvența se măsoară în Hertz (Hz) sau ,multipli săi, Kilohertz
(KHz), megahertz (MHz), gigahertz (GHz), etc. Un Hertz este reprezentat printr-un ciclu
pe secundă.
Viteza procesorului reprezintă numărul de cicluri de execuție a instrucțiunilorr
pe secundă, adică în Hz. De exemplu, un procesor care fucționează la 800 MHz, execută
800 milioane cicluri (secvențe de operații elementare) pe secundă.
De asemenea, frecvențele radio și transmisiile wireless sunt măsurate în Hz.

Temă. Determinați rezoluția care există la monitorul calculatorului dumneavoastră,

pentru o calitate a culorii Highest (32 bit).
Notați rezoluția minimă și cea maximă. Schimbați calitatea culorii la 16 bit și
notați rezoluțiile maximă și minimă. Calculați numărul total de pixeli pentru rezoluția de
1027 x 768
Observație. Dacă doriți să păstrați o anume rezoluție și calitate a culorii, apăsați Apply,
înainte de a apăsa butonul OK.
Activitate practică 8.
Determinarea tipului de placă grafică instalată, sau tipului de placă de
bază instalată.
Avem cel puțin 3 metode :
- prima, valabilă la orice tip de sistem de operare: intrăm în Start/ Executare
(run) și scriem comanda dxdiag. Rezultatul este că se vor colecta informații despre
calculator. În pagina a doua (meniul display (afisare)) vom găsi informații despre placa
video. Pentru modelul plăcii de bază, citim în prima pagină (system model)
- a doua, Deschideți Setări afișare făcând clic pe butonul Start , pe Panou de
control, pe Aspect și personalizare, pe Personalizare, apoi pe Setări afișare. Faceţi clic pe
Setări complexe, apoi faceţi clic pe fila Adaptor.
Mai simplu, clic dreapta pe desktop, apoi clic pe personalizare (properties). Clic
pe Setări afisare, apoi click pe setări complexe.
- a treia. Clic dreapta pe desktop (în zonă liberă). Aleg Screen Resolution/
Advanced settings/ Adapter. Placa video dedicată trebuie să fie instalată.

214
Activitate practică 9. . Identificarea tipului de monitor și modificarea frecvenței. Se
face la ca mai sus, dar deschid fila monitor.

CAPITOLUL 2. Sisteme de Operare actuale

2.1. O clasificare
Sistemele de operare actuale pot fi clasificate în:
1. Sisteme de operare tip desktop. Acestea sunt destinate sistemelor de calcul
obișnuite, cum sunt: calclatoarele desktop și laptop-urile.
2. Sisteme de operare pentru servere. Acestea sunt destinate sistemelor de calcul
folosite în rețelele de calculatoare și Internet pentru a oferi și suporta diverse servicii (de
exemplu, servicii de stocare, servicii de poștă electronică, etc.)
3. Sisteme de operare pentru servicii mobile. Aceste sisteme de operare, în expansiune
și dezvoltarea continuă, sunt destinate telefoanelor mobile, smartphone-urilor,
dispozitivelor PDA, tabletelor, dispozitivelor tip PALM, etc

2.1.1. Sistemele de operare de tip desktop.

Sistemele de operare de tip desktop sunt destinate utilizatorului obișnuit și
lucrătorilor din birourile mici. Piața sistemelor de operare de tip desktop și laptop este
dominată de sistemele de operare Windows (Windows 10 și Windows 7), cu o cotă de
aprox 82%, în 201816. Urmează Mac OS (aprox 12%) iar, la mare depărtare, Linux
(aprox 2%), sistemul de operare Chrome și Free BSD.
Atât Windows, cât și MacOS și Linux oferă performanțe de lucru avansate, un
mediu stabil al sistemului de operare și un domeniu de aplicații disponibile foarte bogat.
Sisteme de operare dedicate calculatoarelor de tip desktop/ laptop:
La Windows
- Windows XP
- Windows 7
- Windows 8.1
-Windows 10
La Unix/Linux
- Ubuntu;
- Fedora;
- OpenSUSE;
- Mint;
- PCLinuxOS
Apple oferă ca și sistem de operare desktop:
- Mac OS X

16
https://en.wikipedia.org/wiki/Usage_share_of_operating_systems

215
 2.1.2. Sisteme de operare pentru servere.
Sistemele de operare Windows și Unix/Linux oferă versiuni importante pentru
sisteme server. Astfel, Microsoft a creat versinile:
- Windows NT;
- Windows 2003 server;
- Windows Server 2008;
- Windows Server 2012;
- Windows Server 2016,
dedicate special sistemelor server.
În cazul Unix/Linux, sistemul de operare poate fi configurat pentru a putea
funcționa atât ca server cât și ca desktop.
Sisteme de operare Unix/Linux create special pentru sisteme de tip server sunt:
- Ubuntu Server;
- RedHat Entreprise Linux;
- SUSE Linux Entreprise.
Sisteme din familia Unix/Linux care pot fi utilizate atât ca desktop cât și ca
server:
- Open Solaris;
- FreeBSD;
- Net BSD;
- OpenBSD.
Apple oferă ca și sistem de operare server:
- Mac OS X Server

2.2. Familia Windows de sisteme de operare

Microsoft a lansat, inițial, Windows ca pe o colecție de aplicații MS-DOS rulate
într-un mediu grafic interactiv, dedicat utilizării acestuia și de către utilizatori
neprofesioniști. Primele versiuni utilizate la scară largă au fost Windows 3.0 și Windows
3.1X, utilizate până la apariția primei versiuni Windows independente de MS-DOS și
anume Windows 95.
Windows 95 vine cu o interfață intuitivă, prietenoasă, cu o multitudine de
aplicații preinstalate și cu un suport tehnic dedicat.
Edițiile următoare de windows au fost modernizate semnificativ, devenind
complet independente de MS-DOS, cu un kernel performant, cu suport multitasking și
multi user, interfață grafică GUI din ce în ce mai bogată și atrăgătoare. Astfel, acest
sistem de operare a putut fi utilizat din ce în ce mai mult de către utilizatorul obișnuit,
fără cunoștințe de specialitate.
Tehnologia NT a venit cu rescrierea nucleului sistemului de operare, obținându-
se un sistem cu funcționalități de securitate și integritate puternice.
Versiunile actuale de Windows sunt construite pe tehnologia NT: Windows NT,
Windows 2000, Windows XP, Windows Vista, Windows 7, Windows 10 și versiunile
pentru server.
Sistemele de operare pot fi rezidente în memorie (se află permanent în memoria
internă) sau încărcabile dîntr-o memorie externă (discul, memoria USB). Operaţia de
încărcare în memorie a sistemului de operare se numeşte „bootstrap” sau pe scurt boot.

216
2.3. Diferențe și asemănări între Windows XP, Windows
Vista, Windows 7, Windows 8 și Windows 10
Dacă comparăm performanțele unui calculator cu 512 MB RAM, care rulează
cu Windows XP, cu unul care rulează cu Windows Vista sau unul care rulează cu
Windows 7, sau Windows 8, sau windows 10, câștigatorul acestei probe este Windows
XP (care a fost conceput de altfel sa ruleze cu 512 Ram).

1. Windows XP ocupă 150 MB Ram si 5,7 Gb pe hardisk;

2. Windows 7 , are nevoie de un procesor de minim 1GHz frecvență, ocupă 216
Mb Ram si 8,6 Gb pe hardisk; pentru o funcționare bună are nevoie de minim 1GB
RAM, pe 32 biți, sau minim 2GB RAM, pe 64 biți; spațiul minim pe unitatea de disk
trebuie să fie, 16GB, pentru SO pe 32 biți și 20GB pentru SO pe 64 biți: placa video cu
DirectX 9, minim
3. Windows Vista ocupă 299 Mb Ram si 14.3 Gb pe hardisk;
4. Windows 8, are nevoie un procesor de minim 1GHz, de minim 1GB RAM,
pe 32 biți, sau minim 2GB RAM, pe 64 biți; spațiul minim pe unitatea de disk trebuie să
fie, 16GB, pentru SO pe 32 biți și 20GB pentru SO pe 64 biți: placa video cu DirectX 9,
minim
5. Windows 10, are nevoie un procesor de minim 1GHz, de minim 1GB RAM,
pe 32 biți, sau minim 2GB RAM, pe 64 biți; spațiul minim pe unitatea de disk trebuie să
fie, 16GB, pentru SO pe 32 biți și 20GB pentru SO pe 64 biți: placa video cu DirectX 9,
minim
Diferențe între Windows 7 și Windows 8
Câteva diferențe majore între Windows 7 și Windows 8
1. după logarea pe  Windows 8 veti observa un nou ecran de start cunoscut  sub numele
de interfata "Metro" unde puteti deschide prin click aplicatiile dvs sau le puteti cauta
foarte simplu
2. Programul antivirus "Windows Defender" e instalat automat asa ca nu mai trebuie sa
va faceti grija pentru antivirusul instalat.

Câteva noutăți în Windows 10.

1. Windows 10 realizează compatibilitate cu toate dispozitivele media actuale:
telefoane, tablete, laptop-uri cu touchscreen, laptop normal, etc.
2. Buton Start modificat și personalizat
3. Interfață modernă, mai apropiată de utilizatorul de gadgeturi
4. Microsoft renunță la Internet Explorer și introduce Microsoft Edge, un
browser comparabil cu mult utilizatele Chrome și Firefox.
5. În Windows 10 se introduce Cortana. Dacă cei de la Apple au lansat Siri, un
calculator dotat cu inteligență artificială, care execută ce i se spune, Cei de la Microsoft
au lansat, în Windows 10, ceva asemănător: un calculator cu inteligență artificială (IA)
care se activează cu un microfon și săpunde la comenzi vocale.
6. Panourile de control arată la fel
7. Tipurile de vizualizare pot fi modificate, indiferent dacă utilizăm Windows7,
8.1 sau 10. În partea dreaptă a panoului de control se găsește lista numită Vizualizare
după, care se deschide și are câteva opțiuni . Trebuie bifată opțiunea Categorie.
Selectarea de Pictograme mari sau mici este echivalentă cu afișarea de tip listă
din Windows XP.

217
 Windows 10 Home Edition(Ediția pentru Acasă). Este ediția cea mai simplă,
construită pentru utilizatorii casnici care oferă o experiență familiară, optimizată și
consistentă. Sunt disponibile aplicațiile cum ar fi asistentul digital Cortana, browser-
ul Microsoft Edge, Continuum  pentru tablete, Hello pentru recunoașterea facială,
scanarea irisului sau a amprentelor pentru autentificare, posibilitatea de a accesa
comunitatea de gaming Xbox Live de acasă și aplicațiile universale Windows
precum Maps, Mail, Calendar, Photos, Music așadar tot ce ai putea avea nevoie acasă
pentru uzul obișnuit.
Windows 10 Pro. Are toate elementele de bază pe care le conține și ediția
Home la care însă îi sunt adăugate caracteristici și funcționalități speciale care devin
utile și ajută în special companiile mici sau pasionații/specialiștii de IT
Majoritatea funcțiilor adăugate sunt dedicate în special securității, managementului și
administratorilor IT. Amintesc câteva dintre cele mai reprezentative funcționalități:
 Criptarea prin BitLocker
 Posibilitatea de a se conecta la Active Directory
 Assigned Access 8.1
 Remote Desktop Connection – conexiune Desktop la distanță
 Acces la domenii
 Acces la Business Store
 Posibilitatea de a alege propriul dispozitiv pentru fiecare angajat – Choose Your
Own Device (CYOD)
 Permite managementul avansat al update-urilor
 Posibilitatea de a profita de noul Windows Update for Business – care permite
controlul asupra instalării actualizărilor și asigură acces mai rapid la actualizările
de securitate.
 mașini virtuale Hyper-V

218
2.4. Sistemul de operare Windows7, baza noului sistem
de operare Windows
2.4.1. Utlitate Windows 7
Windows7 este un sistem de operare – versiunea cea mai utilizată astăzi- un
pachet de programe care controlează:
- Interfaţa cu utilizatorul – Windows 7 gestionează comportamentul şi
aspectul ferestrelor şi ale celorlalte componente ale interfeţei grafice.
- Capacitatea de stocare a informaţiilor – Sistemul de fişiere este responsabil
cu alocarea de spaţiu pe suportul extern şi asigură accesul la informaţiile
păstrate acolo. Alte componente sunt responsabile cu aducerea, păstrarea şi
folosirea informaţiilor din memoria internă.
- Lansarea în execuţie şi execuţia programelor;
- Dispozitivele periferice – sistemul de operare asigură controlul şi
sincronizarea cu dispozitivele periferice, ca de ex. : mouse, tastatură,
monitor, imprimantă, scanner, unităţi de memorie flash2, memorii flash
USB3, aparate foto digitale, dispozitive PDA4 şi iPod.
- Reţelele şi accesul la resursele disponibile în reţea; asigură operarea în
reţea.
- Resursele hardware ale sistemului – sistemele de operare au sarcina de a
aloca memorie şi timp de procesor pentru procesele lansate şi aflate în
execuţie. Procesele sunt unităţile de execuţie; un program (aplicaţie) aflat
în execuţie se compune din mai multe procese.
- Planificarea sarcinilor – sistemul de operare planifică execuţia proceselor
stabilind priorităţi şi alocând intervale de timp de execuţie pentru fiecare
proces.

2.4.2 Prezentare generală Windows 7

Meniul Start a fost reconfigurat și împărțit în două părți:
Panoul din stânga afișează o lista scurtă de programe. Lista reprezintă programele
cele mai des folosite de utilizator, poate fi particularizată, astfel aspectul ei variază.
Dacă accesați Toate programele, se afișează o listă completă de programe. În
stânga jos se află caseta de căutare care permite să căutați programe și fișiere.
2. Panoul din dreapta furnizează acces la folderele, fișierele, setările și
caracteristicile utilizate mai frecvent. Este locul unde vă deplasați pentru a face log off la
Windows sau pentru a închide calculatorul.
Butonul Alimentare permite păstrarea sesiunii de lucru și trecerea
computerului într-o stare de alimentare redusă (hibernare)

Butonul Blocare blochează computerul fără a-l închide; computerul poate fi

utilizat dacă-l deblocați cu ajutorul parolei.

219
 Săgeata de lângă butonul de blocare, afișează un meniu cu opțiuni
suplimentare pentru comutarea utilizatorilor, log off, repornire sau închidere.

Noua interfață AeroWindows se prezintă prîntr-o formă de sticlă

transparentă cu animații discrete de ferestre noi. Opțiune Răsturnare 3D Windows,
reprezintă o modalitate de a examina, răsfoi ferestrele deschise în stive tridimensionale.
Bara de activitate permite examinări în direct de ferestre cu dimensiuni reduse (se
activează folosind combinația de taste Windows+Tab).

Butonul din bara de activități permite vizualizarea spațiului de lucru

(desktop) fără a închide aplicațiile curente aflate in derulare.
 a fost lansat în Ianuarie 2007

220
  aduce o interfață grafică si un stil vizual nou - Windows Aero
 îmbunătățește tehnologia de căutare
 unelte multimedia noi
 sub-sistemele complet remodelate de rețea, audio, imprimare și afișare.
 folosește tehnologia peer-to-peer pentru comunicare și facilitează folosirea în
comun a fișierelor, parolelor și mediilor digitale între diverse computere și
dispozitive.
 este comercializat în 35 de versiuni lingvistice, între care și una în limba
română.
 două structuri pentru tastatură, Româna (Legacy) și Româna (Standard)
Versiuni de Windows 7
 Windows 7 Starter
 Windows 7 Home Basic
 Windows 7 Home Premium
 Windows 7 Business
 Windows 7 Enterprise
 Windows 7 Ultimate
Exersare.
1. Accesaţi pictogramele din Centrul de întâmpinare.
Veţi putea vizualiza detalii despre computer, despre înregistrarea Windows
online, despre personalizarea Windows-ului.
2. Vizualizaţi bara de activităţi, bara laterală, meniul Start.
Indicatorul mouse-ului (numit şi pointer sau cursor) parcurge suprafaţa de
lucru şi indică operaţiile, acţiunile, comenzile ce vor fi executate. Drept indicator de
intrare, în afara celui de la mouse, pot fi folosite: creionul tabletei grafice, trackball-ul,
tableta tactilă (suportul tactil).
Cu ajutorul mouse-ului operăm asupra obiectelor afişate. Mouse-ul este
instrumentul cu care punctăm (arătăm) obiecte pe ecran: pe măsură ce mouse-ul se mişcă
pe o suprafaţă plană (pe birou, pe masă), pe ecran se mişcă un indicator (săgeată, vârf,
pointer în limba engleză). Indicatorul mouse-ului arată obiectul pe care vrem să-l
folosim. Plasăm întotdeauna vârful indicatorului peste pictograma cu care urmează să
lucrăm!
Un clic cu butonul drept aduce pe ecran un meniu. El se numeşte meniu
contextual, pentru că acţiunile pe care le cuprinde depind de obiectul peste care se face
clic cu acest buton. Din meniul afişat trebuie selectată o activitate (acţiune, operaţie):
selecţia se face printr-un clic cu butonul stâng.
Un clic (o apăsare scurtă) pe butonul stâng al mouse-ului indică o alegere
(selecţie, evidenţiere). Un dublu clic cu butonul stâng deschide obiectul, astfel încât să i
se vadă conţinutul. Cu butonul stâng apăsat se poate „trage” un obiect dintr-un loc în
altul, ca atunci când mutăm un obiect în altă parte.
Cele mai importante componente ale interfeţei grafice sunt:
Pictograma. Pictograma este o mică imagine, un desen cu o anumită semnificaţie: un
fişier sau un dosar deschis, o aplicaţie (program) care poate fi lansată în execuţie sau o
comandă ce poate fi executată. Pictograma – desenul, imaginea – este indiciul vizual ce

221
vine în ajutorul utilizatorului. ; ;

; ;
Fereastra. Fereastra este o porţiune dreptunghiulară de pe ecran unde se
afişează informaţii şi unde sunt aşteptate intervenţiile (acţiunile) utilizatorului. O
fereastră corespunde unui program în execuţie. Pot fi deschise mai multe ferestre
simultan. Ferestrele pot fi mutate, redimensionate, închise, minimizate, maximizate;
mutarea unei ferestre se face prin tragerea barei de titlu dintr-un loc în altul – cu butonul
stâng al mouse-ului apăsat; bara de titlu este porţiunea ferestrei ce conţine în
extremitatea dreaptă butoanele de minimizare, restaurare şi cel de închidere a ferestrei;
minimizarea ferestrei se face prin apăsarea butonului de minimizare . Fereastra
minimizată este reprezentată doar de pictograma de pe bara de activităţi (Taskbar).
Revenirea la dimensiunea anterioară a ferestrei are loc după un clic pe
pictograma din bara de activităţi. Pentru maximizarea ferestrei se va folosi butonul .
Butonul va fi folosit pentru închiderea ferestrei. Redimensionarea spaţiului ferestrei se
face prin tragerea marginilor: plasarea indicatorului mouse pe marginea ferestrei (pe o
latură sau pe colţ) îl transformă într-o săgeată cu două capete . Când indicatorul are
forma săgeţii cu două capete atunci se poate trage de marginea ferestrei. În situaţia în
care, la un moment dat, există mai multe ferestre deschise în acelaşi timp, una singură
este fereastra activă. Fereastra activă este cea în care sunt recepţionate manevrele
utilizatorului. Trecerea de la o fereastră la alta se poate face fie cu un clic în spaţiul
ferestrei dorite, fie selectând pictograma corespunzătoare din bara de activităţi.
Bara de instrumente. Bara de instrumente are aspectul unui rând, al unei
coloane sau al unui bloc de butoane sau pictograme. Un clic pe suprafaţa butonului
înseamnă lansarea în execuţie a unui program sau a unei comenzi. Poate fi personalizată.
De exemplu, la aplicația MS Paint:

Bara de instrumente corespunzătoare aplicației Paint din Windows7, meniul Home.

Bara de instrumente corespunzătoare aplicației Microsoft Word 2003.

Caseta de dialog. Caseta de dialog este o fereastră puţin mai deosebită deoarece
conţine texte, butoane, liste derulante, rubrici, în general pentru informare.

222
Exemplu de bară de meniuri și meniul File deschis
Meniurile. Meniul este o listă de comenzi înrudite. Majoritatea programelor
folosesc meniuri ca alternativă la comenzile adresate programului. Meniul poate fi
deschis dîntr-o bară de meniu sau poate fi un meniu rapid, numit şi meniu contextual,
adică dependent de context. Meniul contextual se deschide cu un clic cu butonul drept al
mouse-ului peste pictograma unui obiect.

Meniu contextual folderul D_MATEMATICA_MT1Meniul START Windows 7

Interfaţa grafică înglobează un set de programe care identifică şi prelucrează
evenimente.
Evenimentele apar ca efect al manevrelor utilizatorului: apăsarea unui buton al
mouse-ului sau apăsarea unei taste. Ecranul este echipamentul de ieşire unde sunt afişate
obiecte, reprezentând texte, desene, figuri sau simboluri. Obiectele prezintă acţiunile
(operaţiile) care se pot executa la un moment dat.
Dialogul dintre utilizator şi sistemul de operare (respectiv componentele sale) se
face după următoarea regulă: orice apăsare a butoanelor mouse-ului sau a tastelor este un
eveniment. Odată apărut, evenimentul trebuie tratat (rezolvat). Efectul rezolvării trebuie
imediat semnalat utilizatorului prin modificarea imaginii de pe ecran.
După pornirea calculatorului, facem cunoştinţă cu ecranul desktop sau spaţiul
de lucru, prima componentă a interfeţei grafice. Componenta principală a ecranului

desktop este butonul de pornire, start .

Apăsarea butonului Pornire (start) - adică apăsarea butonului stâng al mouse-
ului peste butonul Pornire aduce cu sine deschiderea meniului Start, poarta principală de
intrare pentru programele, folderele și setările computerului. Este denumit meniu
deoarece furnizează o listă de opțiuni, la fel cum face meniul unui restaurant. După cum
sugerează termenul „Start”, acesta este deseori locul unde vă deplasați pentru a porni sau
a deschide elemente.
Meniul START Windows 7. Meniul Start este împărțit în trei părți de bază:

223
 Panoul mare din partea stângă afișează o listă scurtă de programe de pe
computer. Această listă poate fi particularizată de către producătorul de computere, astfel
că aspectul ei variază. Dacă faceți clic pe Toate programele (All Programs), se
afișează o listă completă de programe (mai multe despre aceasta, mai târziu).
În colțul din stânga jos se află caseta de căutare, care vă permite să căutați
programe și fișiere pe computer, prin tastarea termenilor de căutare.
Panoul din dreapta furnizează acces la folderele, fișierele, setările și
caracteristicile utilizate mai frecvent. De asemenea, este locul unde vă deplasați pentru a
face log off de la Windows sau de unde închideți computerul (figura ).
Comutare utilizatori (Switch user) este comanda pentru comutarea între sesiuni
de lucru ale utilizatorilor diferiţi. Log off este comanda pentru închiderea sesiunii curente
de lucru. La terminarea lucrului, utilizatorul îşi va închide sesiunea (Log off) şi eventual
va opri şi funcţionarea calculatorului. Pot fi folosite mai multe opţiuni în acest sens.

224
 Închiderea sesiunii curente de lucru şi comutarea între sesiuni pot fi obţinute şi
ca efect al combinaţiei de taste <ctrl>+<alt>+<del>. Ceea ce se obţine este lista
următoarelor comenzi:
Blocare computer (Lock this computer ) blochează calculatorul Comutare Utilizatori
(Switch user) - comută între utilizatori Log off - închide sesiunea Modificare parolă
(Change password ) - schimbă parola
Pornire Manager activităţi (Start task manager) - lansează managerul de activităţi
Altă posibilitate de pornire a Managerului de Activități: clic dreapta pe bara de
aplicații (bara de activități) și se algege Start Task Manager.
Managerul de activităţi (Task manager) este aplicaţia care arată ce alte
programe, procese şi servicii lucrează (se execută, rulează, în limba engleză „run”) pe
calculatorul dvs. În acelaşi timp aplicaţia poate fi folosită pentru monitorizarea
performanţelor sistemului şi pentru oprirea din execuţie a unui program care nu mai
răspunde la comenzi. În situaţia în care calculatorul este conectat la reţea, Managerul de
activităţi (Task Manager) prezintă informaţii legate de starea reţelei şi de utilizatorii
conectaţi.

Task Manager
Bara de activităţi (Task Bar arată programele (ferestrele) aflate în lucru şi
reprezintă mecanismul de trecere de la un program la altul, de la o fereastră la alta.

Zona (bara) laterală din dreapta a desktop-ului este zona miniaplicaţiilor

numite gadget-uri. Miniaplicaţiile lansate în execuţie vă pot ţine la curent cu evoluţia
vremii, a burselor sau pot să vă amintească date importante din calendar. Alegerea unei
miniaplicaţii se face acţionând butonul +.
Gadget-urile sunt miniaplicaţii cu utilizări din cele mai variate. Unele dintre
ele pot realiza conexiuni cu servere web de unde vor fi obţinute informaţii despre afaceri,
vreme, ştiri, trafic auto şi hărţi corespunzătoare, se pot asculta posturi de radio şi se pot
urmări programe TV. Tot gadget-uri sunt şi aplicaţiile de tip calendar, calculator pentru
operaţii aritmetice, calculator dotat cu funcţii matematice avansate, jocuri, etc.
Făcând clic dreapta pe desktop și alegând Gagets, se deschide o fereastră din
care alegem diverse aplicații implicite necesare.

Exerciții practice

225
 1. Creaţi propriul dvs. cont utilizator. Îl veţi folosi de acum încolo pentru
deschiderea de sesiune. Pentru această operaţie aveţi nevoie de asistenţa
administratorului computerului. Numai administratorul poate crea şi gestiona conturile
utilizator.
2. Deschideţi sesiunea folosind noul dvs. cont utilizator.
3. Lansaţi în execuţie aplicaţia Managerul de activităţi (Task Manager) şi
identificaţi gradul de încărcare - performanţă (Performance) - a principalelor resurse ale
computerului dvs.: procesorul, memoria, reţeaua. Identificaţi aplicaţiile aflate în execuţie
şi utilizatorul care le-a lansat.
4. Exersaţi operaţiile de blocare a calculatorului şi de comutare între utilizatori.
5. Opriţi şi reporniţi computerul.
Exerciţiu practic 1
1. Lansaţi în execuţie aplicaţia ‚‚Calculator’’. O găsiţi pornind de la butonul
Pornire (Start):
Pornire → Toate programele →Accesorii → Calculator (Start →All Programs
→Accessories →Calculator)
2. Executaţi câteva operaţii aritmetice folosindu-vă de Calculator.
3. Identificaţi elementele de interfaţă grafică cu care operaţi!
Exerciţiu practic 2
1. Lansaţi în execuţie aplicaţia ‚‚Notepad’’. O găsiţi pornind de la butonul
Pornire (Start):
2. Pornire → Toate programele →Accesorii →Notepad (Start →All
Programs → Accessories → Notepad). Remarcaţi pictograma asociată
programului Notepad pe bara de activităţi.
3. Identificaţi elementele ferestrei deschise: bara de titlu, bara de meniu,
comenzile din meniu.
4. Executaţi câteva operaţii asupra ferestrei: mutaţi fereastra pe suprafaţa de
lucru (desktop) trăgând de bara de titlu, redimensionaţi fereastra.
5. Scrieţi (introduceţi de la tastatură) un text în fereastra deschisă.
6. Pentru a fi păstrat, textul introdus va trebui salvat. În meniul Fişier (File)
există comanda Salvare (Save). Salvaţi fişierul şi reţineţi numele fişierului.
7. Găsiţi fişierul creat folosind oricare dintre procedurile de Căutare
instantanee (Search) şi verificaţi conţinutul fişierului.

2.4.3. Elementele unei ferestre

În cazul sistemelor de operare din familia Windows, programele (aplicaţiile)
lansate în execuţie au forma unei ferestre (window în limba engleză).
Fereastra este locul prin care utilizatorii, văd informaţiile şi – dacă aplicaţia
permite – facem modificări asupra lor.

226
 Zona de previzualizare afişează conţinutul fişierului selectat. Afişarea şi
ascunderea panoului de examinare este controlată prin butonul Organizare (Organize)
Organizare →Aspect →Panou de examinare (Organize→Layout→Preview Pane).
Fereastra unui folder.

Fereastra unei aplicații fișier Meniul Organize

Dacă dorim să afișăm bara de meniuri sau să activăm alte opțiuni ale unei
ferestre, deschidem opțiunea Organize/ Layout. De asemenea, aici avem și comenzile
pentru manipularea fișierelor și folderelor din zona activă (zona de vizualizare explorer)
Când nu mai vreţi să folosiţi o aplicaţie trebuie să o închideţi. Închiderea
aplicaţiei se face prin închiderea ferestrei ce corespunde aplicaţiei. Închiderea ferestrei se
face apăsând butonul aflat în colţul din dreapta sus al ferestrei, sau folosind combinația
de taste ALT+F4.
Pentru a activa o ferestră minimizată, facem clic pe icoana sa din bara de
aplicații.
Fereastra activă este cea în care sunt recepţionate manevrele utilizatorului.
Trecerea de la o fereastră la alta se poate face fie cu un clic în spaţiul ferestrei dorite,

227
fie selectând pictograma corespunzătoare din bara de activităţi.
Pentru a mări fereastra la maximum sau pentru a o readuce la forma inițială,
folosim butonul din mijloc, iar pentru a minimiza (a o așeza pe bara de aplicații din
parte de jos a desktop-ului) apăsăm butonul minimizare.
Afişează conţinutul fişierului selectat. Afişarea şi ascunderea panoului de
examinare este controlată prin butonul Organizare (Organize) Organizare →Aspect
→Panou de examinare (Organize→Layout→Preview Pane).
Interfața Aero.
Windows 7 pune la dispoziţia utilizatorilor patru variante diferite pentru
afişarea ecranului desktop: Basic, Windows Classic, Standard şi Aero.

În plus funcţionează două caracteristici noi: Răsturnare (Flip) şi Răsturnare

3D (Flip 3D). Varianta Aero funcţionează pe sistemele Home Premium, Business,
Enterprise, Ultimate.
Răsturnare (Flip). Se activează cu Alt+Tab sau CTRL+ALT + TAB. Fiecare apăsare a
tastei TAB implică trecerea la fereastra următoare care este deschisă. Se afişează o listă
de pictograme reprezentând ferestrele deschise. Tasta Alt se ţine apăsată iar tasta Tab se
apasă în mod repetat pentru evidenţierea individuală a fiecărei ferestre.

Răsturnare 3D (Flip 3D): afişează o stivă de ferestre deschise. Aspectul

ferestrelor este în trei dimensiuni (3D), văzute din perspectivă. Pentru obţinerea stivei de

ferestre se va folosi butonul Comutare între ferestre (Switch between windows)

aflat pe bara de activităţi.
Cu Flip (Răsturnare) 3D Windows, examinați rapid toate ferestrele deschise
(de exemplu, fișierele, folderele și documentele deschise) fără a trebui să faceți clic pe
bara de activități. Răsturnare 3D afișează ferestrele deschise într-o stivă. Deasupra stivei,
se va vedea o singură fereastră deschisă. Pentru a vedea alte ferestre, parcurgeți stiva.

228
 Pentru deschide Flip 3D, se apasă tastele window + tab. Prin apăsarea succesivă
a tastei tab (cu tasta window ținută apăsată), se face deplasarea la fereastra următoare.
Prin click cu mouse-ul pe una dintre fereste, această devine fereastră prncipală
și se deschide pe ecran.
Pentru a menține 3D Flip deschisă, se apasă CTRL+WINDOW + TAB
Pentru aranjarea ferestrelor deschise pe desktop avem 3 posibilități:
1. Aranjare în cascadă (Cascade)
2. Aranjare în stivă (stack)
3. Aranjarea una lângă alta (side by side)
Pentru aceasta, facem clic dreapta pe bara de aplicații (în zona liberă) și, din
meniul care apare, alegem una dintre cele trei opțiuni.
Pentru a minimiza simultan ferestrele deschise, facem clic pe opțiunea show
desktop, sau combinația de taste taste +D. Revenim cu clic pe opțiunea show open
windows, sau prin taste +D
Pentru minimizarea simultană a ferestrelor, putem folosi și combinația de taste
+M. Pentru a reveni, folosim +SHIFT +M.

Pentru a modifica mărimea unei ferestre deschisă și activă, așezăm cursorul

mouse-lui pe marginea ferestrei (cursorul va arăta ca o săgeată dublă). Ținem apăsat
butonul stâng al mouse-lui și tragem în direcția dorită.
Dacă fixăm cursorul într-unul dintre colțuri și tragem într-o direcție, se vor
modifica, simultan lungimea și lățimea ferestrei.
Pentru a previzualiza temporar desktop-ul, putem folosi combinația de taste
+Spacebar. La fel pentru revenire.
Exerciții practice.
1. Afișați AERO 3D și deschideți dicerse ferestre
2. Afișați pe desktop un backround schimbător;
3. Aranjați ferestrele actice în cascadă
4.
5. Identificați și notați caracteristicile harware și software ale calculatorului pe
care îl folosiți. Notați-le
6. Identificați ce ediție de Windows aveți instalată pe calculator

229
 2.4.4. Căutarea şi organizarea informaţiei
Căutări
Informaţiile cu care operează utilizatorii sunt dintre cele mai diferite:
documente, muzică, imagini video, fotografii, corespondenţă – sub forma mesajelor e-
mail, a fax-urilor şi chiar a poştei vocale -. Toate pot fi create, păstrate şi accesate prin
mijloace electronice, folosind calculatoarele personale. Încercarea de a păstra aceste
informaţii în ordine nu este întotdeauna o sarcină uşoară. Windows 7 vine în ajutorul
utilizatorilor prin procedurile de căutare instantanee. Căutările au loc în funcţie de
criteriile folosite: numele fişierului, o proprietate, un fragment din textul conţinut într-un
fişier.
Pe măsură ce se introduce un text în caseta de căutare, se afişează şi rezultatele!

În Vista și Windows 7, cea mai simplă căutare se face deschizând Start și

introducând un text, pentru a fi căutat. Se vor căuta fişierele al căror nume conţine textul
dar, în acelaşi timp, vor fi căutate şi apariţiile textului în conţinutul fişierelor /
documentelor. Dacă se face clic pe opțiunea See more results, se va deschide o fereastră
cu toate rezultatele căutării.

Căutare din meniul Start Căutare din caseta ferestrei unui folder

Pentru a efectua o căutare personalizată, într-un folder sau pe un disc, se

deschide o fereastră de folder, se alege din bara de adrese sau din zona explorer folderul
sau unitatea de disc pe care dorim să facem căutarea. În caseta de căutare se tastează
ceea ce dorim să căutăm. În zona de vizualizare se afișează lista rezultatelor căutării.
Se poate personaliza căutarea, alegând data modificării (creierii) sau mărimea
fișierului (folderului).

2.4.5. Organizarea dosarelor şi a fişierelor

Din punctul de vedere al unui utilizator, fişierele sunt lucrurile cele mai
importante. Fişierele păstrează toate informaţiile de care, într-un fel sau altul, avem
nevoie.
Fişierul este o colecţie de informaţii păstrată pe un suport extern. Suportul
extern poate fi: discul fix (numit şi discul dur, hard disk), discheta (floppy disk) – din ce

230
în ce mai rar folosită, discul compact (CD-ul), DVD-ul (Digital Versatile Disc sau
Digital Video Disc), unităţile de memorie USB, memoriile flash de orice fel.
Pentru a fi recunoscute atât de utilizatori cât şi de componentele sistemului de
operare, suporturile externe, numite unităţi (drives) poartă şi ele nume:
A: şi B: sunt unităţile de dischetă; A: este prima unitate, B: a doua. Cele mai
multe dintre noile calculatoare nu mai folosesc dischetele. Numele simbolice A: şi B:
sunt nume rezervate.
C: este numele simbolic al primei partiții a discului fix (hard disk). Fiecare
partiție logică creată va primi nume începând de la D:.
Literele de la D: până la Z: pot fi atribuite altor unităţi de hard disc, partiţii,
unităţi CD/DVD, unităţi USB, dispozitive portabile (aparate foto digitale, PDA, etc.)

Pentru a vedea unitățile de disc, facem clic pe pictograma Computer și

obținem

Dacă facem clic pe unul dintre icoanele discurilor afișate în zona de vizualizare,
în partea de jos a ferestre obținem informații importante despre acel disc. Ca exemplu,
am luat discul C:
Dacă facem clic pe denumirea sau icoana dicului D: din zona explorer, în zona
de vizualizare (zona activă) se va afișa conținutul discului respectiv (foldere și fișiere).

231
 Numărul de itemi găsiți se va afișa în zona de informare din partea de jos a
ferestrei.
Pentru a putea fi create, găsite şi folosite, fişierele au nevoie de nume. Într-un
fişier pot fi păstrate informaţii de tipuri diferite: texte, desene, imagini grafice de orice
fel, fotografii, muzică şi alte informaţii în format audio, filme. Un tip deosebit de fişier
este cel executabil.
Fişierele executabile (care sunt lansate în execuţie şi se…execută) sunt
aplicaţiile sau programele. Ne folosim de aplicaţii (numite şi programe) pentru navigarea
în Internet, pentru vizionarea unui film sau a unor fotografii, pentru crearea, citirea şi
modificarea conţinutului fişierelor.
De exemplu pentru scrierea unei scrisori sau a unui capitol dîntr-o lucrare
folosim una dintre următoarele aplicaţii (programe): Notepad, WordPad, Microsoft
Word, Works Word Processor, OpenOffice Writer. Pentru a asculta muzică şi a urmări
un film avem la îndemână Windows Media Player.
Fişierele sunt aşezate, grupate în dosare (în limba engleză folder) sau
directoare (in sistemele de operare mai vechi).
Dacă facem un clic pe săgeata aflată înaintea pictogramei unității C din zona
explorer, în această zonă se va afișa conținutul de foldere al unitățiide disc C:\.
Tot discul C:, notat C:\ reprezintă un folder numit folder rădăcină (director
rădăcină). La fel pentru orice unitate de disc, înttreaga lui capacitate de stocare o
reprezintă folderul rădăcină, notat sub forma X:\ :
Dacă un folder din zona explorer are în fața pictogramei o săgeată, înseamnă că
el conține și subfoldere, pe lângă fișiere. Făcând clic pe folderul respectiv, în zona de
vizualizare (zona de lucru) se vor afișa pictogramele folderelor și fișierelor pe care
acesta le conține.

232
 În general folosim dosare diferite pentru tipuri diferite de informaţii, cum ar fi:
Documente (Documents), Imagini (Pictures)şi Muzică (Music); Videos. Toate acestea

sunt grupate în sistemul de foldere Libraries

2.4.6. Gestionarea fişierelor cu Windows Explorer

Programul Windows Explorer sau pe scurt Explorer este instrumentul cheie
pentru lucrul cu dosare şi fişiere.

233
 Windows Explorer este o aplicaţie pentru managementul fişierelor care a fost
inclusă în fiecare din versiunile sistemelor de operare ale Microsoft începând cu
Windows 95. Acesta furnizează o interfaţă grafică utilizator pentru accesul sistemului de
fişiere. Este de asemenea componenta sistemului de operare care prezintă elemente
multiple ale interacţiunii directe utilizator – calculator, cum ar fi bara de activităţi şi
desktop-ul.
Unităţile care stochează dosare şi fişiere sunt: discurile fixe, dischetele, CD-
urile, DVD-urile, memoriile USB. Sistemul de operare construieşte, păstrează,
organizează şi permite regăsirea fişierelor în conformitate cu sistemul de fişiere existent
pe unitatea respectivă (drive). În general, numim sistem de fişiere regula care
guvernează păstrarea, numirea, organizarea şi accesul la fişiere. Sistemul de fişiere cel
mai des folosit de Windows 7 este NTFS (NT File System). Sistemul de fişiere ce
urmează a fi folosit de o unitate (drive) este cel ales la formatarea unităţii. În urma
operaţiei de formatare s-a instaurat regula de creare, organizare şi regăsire a fişierelor.
Sistemul de fişiere NTFS implementează o ierarhie de dosare (foldere numite şi
directoare) în care se găsesc fişiere. Ierarhia începe cu dosarul (folder, director)
rădăcină. NTFS este considerat un sistem avansat de fişiere care oferă performanţă,
siguranţă şi protecţia accesului precum şi caracteristici deosebite, cum sunt criptarea şi
comprimarea fişierelor.
Dosarul (folder) este un container ce poate conţine fişiere şi alte dosare,
numite subdosare (subfoldere). Dosarul are un nume şi va fi instrumentul prin care
utilizatorul îşi ordonează informaţiile păstrate pe disc sub forma fişierelor. Acasă şi la
locul muncă păstrăm documente (fişiere) în dosare separate, inscripţionate în aşa fel
încât să ne atragă atenţia asupra conţinutului. Structura de dosare reprezintă o ierarhie, ce
începe de la rădăcină. Dosarul rădăcină conţine fişiere şi primul nivel de dosare. Fiecare
dosar de la acest nivel poate deveni părintele unei noi ierarhii de subdosare, construită pe
acelaşi principiu. Un dosar oarecare din ierarhie este subordonat unui părinte şi poate fi
părintele altui dosar.
Pentru a ajunge la un dosar sau la un fişier trebuie parcursă toată calea (drumul
- path) care porneşte de la rădăcină şi până la obiectul căutat. Soluţia este una simplă:
pornim de la rădăcină. Deschidem obiectul rădăcină şi îi examinăm conţinutul. Găsim
următorul nivel ierarhic, dosarul; îl deschidem şi îi examinăm conţinutul. Dacă nu am
ajuns la dosarul sau fişierul căutat atunci continuăm după acelaşi procedeu. Dacă am
găsit obiectul (dosar sau fişier) căutat atunci operăm asupra lui prin comenzile specifice.
Două sunt aplicaţiile cu care putem răsfoi prin ierarhia de dosare în căutarea
fişierelor:
- Computer (Pornire →Computer)(Start →Computer), sau dublu click pe pictograma
Computer de pe desktop.
- Windows Explorer (Start → Toate programele →Accesorii →Windows Explorer;
(Start →All Programs →Accessories →Windows Explorer).
Unitatea pe care este instalat sistemul de operare Windows 7 afişează o siglă
Windows . Un dublu clic pe acest obiect îl deschide şi poate fi ‚‚răsfoit’’. Aici se găsesc
dosarele sistem create în timpul instalării sistemului de operare. Fişiere program
(Program Files) conţine programele instalate – Microsoft Word, Internet Explorer,
Adobe Reader, ş.a.m.d. – şi fişierele suport necesare rulării acestor programe. Utilizatori
(Users) conţine câte un subdosar pentru fiecare utilizator care a deschis o sesiune de
lucru de la acest calculator. Aici se află parametrii de lucru ai utilizatorului şi fişierele
sale personale. Dosarul Public (din Utilizatori - Users) stochează fişiere de uz public,

234
disponibile tuturor utilizatorilor acestui computer. Dosarul Windows conţine fişiere
esenţiale ale sistemului de operare.
Dosarul de lucru este locul unde sunt păstrate fişierele personale. Ele vor fi
organizate la rândul lor pe subdosare, în funcţie de conţinut sau de alte caracteristici.
Dosarul personal al utilizatorului are acelaşi nume cu numele de utilizator folosit la
deschiderea de sesiune. Pictograma dosarului personal al utilizatorului se află în meniul
Start, în coloana din dreapta.

Acest dosar este asociat utilizatorului. În afara utilizatorului respectiv numai

Administratorul mai poate avea acces la conţinutul lui. Dosarul personal include o serie
de subdosare specializate, după cum urmează:
Modul de afișare al pictogramelor în zona de lucru se controlează cu ajutorul
butonului Vizualizări (Views) din bara de instrumente, sau din meniul View.

Exerciţiu practic
1. Deschideţi sesiunea folosind propriul dvs. cont utilizator.
2. Deschideţi dosarul dvs. personal şi verificaţi subdosarele pe care le conţine.
Exersaţi diferitele moduri de organizare şi prezentare a informaţiei în
fereastră, aşa cum sunt ele controlate prin comanda (butonul) de
organizare: Organizare → Aspect (Organize→Layout)

235
 Verificaţi conţinutul dosarelor Documente (Documents), Descărcări
(Downloads) şi Muzică (Music).
Ce sistem de fişiere este implementat pe unitatea de disc C:? Pentru aflarea
răspunsului va trebui să obţineţi şi să identificaţi proprietăţile unităţii de disc C:. Ce
spaţiu liber şi ce spaţiu ocupat găsiţi pe unitatea C:?
Pornire (Start) →Computer→C: →clic cu butonul drept al mouse-ului pentru
obţinerea meniului contextual de unde selectaţi Proprietăţi (Properties).

2.4.7. Crearea dosarelor şi a fişierelor

Dosarele sunt containere folosite pentru organizarea, gruparea fişierelor.
Dosarele sunt create (construite) prin comanda New→Folder. Comanda se găseşte în
meniul File al Exploratorului (Windows Explorer sau pe scurt Explorer) şi în meniul
contextual obţinut ca efect al unui clic cu butonul drept al mouse-ului.
Un dosar (folder) nou este un obiect nou construit într-un container (dosar)
existent. Acest lucru înseamnă că va trebui întâi ales (identificat) dosarul părinte în care
se va construi un dosar nou.
Exerciţiu practic
Verificaţi dacă aveţi sesiunea deschisă folosind contul dvs. personal. Creaţi în
dosarul dvs. personal două subdosare: unul se numeşte scrisori şi celălalt desene.
Privite din alt punct de vedere dosarele sunt obiecte componente ale unei
ierarhii sau structuri arborescente. Aceste obiecte au proprietăţi. Proprietăţile dosarelor
pot fi observate dacă, după selectarea dosarului, se deschide meniul contextual (clic cu
butonul drept al mouse-ului). Dintre proprietăţi remarcăm următoarele:
- Tipul de obiect: dosar (pentru păstrarea fişierelor)
- Aşezarea: pe unitatea C:, în dosarul Users, subdosarul mihaela.

236
 - Dimensiune: 0 – nu conţine nimic.
- Momentul creării: data de 12 decembrie 2008, ora 14 şi 6 minute.
Atribute:
Atributele indică modul în care pot fi folosite dosarele. În exemplul nostru
interpretarea atributelor este următoarea:
Dosarul poate fi folosit numai pentru citirea fişierelor găsite acolo – nu se pot
opera modificări în acest dosar.
Dacă dosarul nu este ascuns, numele lui apare în listele care prezintă conţinutul
dosarului părinte.
Fişierul este o colecţie de informaţii păstrată pe un suport extern.
O colecţie de informaţii (sau de date) este, fizic, o înșiruire de octeți păstrată pe un
suport extern trebuie să aibă un nume. Numele permite identificarea corectă a colecţiei
de informaţii (date). Fişierele sunt fie create de utilizatori, fie sunt componente ale
software-ului instalat pe calculatoare. Aplicaţiile (programele) pe care le folosim în
calitate de utilizatori sunt şi ele fişiere, dar de un tip deosebit: pentru că sunt lansate în
execuţie şi se execută (Run) se spune despre aceste fişiere că sunt executabile. Fişierele
create de utilizatori conţin colecţii de informaţii (date) care pot fi extrase, modificate,
şterse, salvate. Ele pot fi trimise la un echipament de ieşire (de exemplu la imprimantă,
CD, DVD). Pentru a putea fi folosite, colecţiile de informaţii trebuie să respecte anumite
reguli care se referă la modul de aşezare a informaţiilor, la posibilitatea de a insera sau
de a şterge informaţii, la forma de prezentare a conţinutului pe ecran. Cu alte cuvinte,
fişierele trebuie să aparţină unor tipuri standard, recunoscute de sistemul de operare
folosit. Acest lucru se obţine prin asocierea unei aşa-numite <<extensii>> la numele
fişierului. După cum este şi normal, extensia urmează imediat după numele fişierului. Ea
este separată de nume printr-un punct.
Exemplu: fişierul_meu.txt este numele complet al unui fişier; a fost specificăt
numele (fişierul_meu) şi extensia (txt). Între nume şi extensie se pune un caracter
separator, iar acesta este punctul (.). În cazul nostru extensia asociată numelui ne arată că
fişierul_meu este un fişier de text, adică conţine numai caractere (litere, cifre, semne de
punctuaţie şi semne speciale) care se introduc de la tastatură. Extensia asociată numelui
unui fişier arată tipul de informaţii (date) care pot fi păstrate în acel fişier şi în acelaşi
timp care este instrumentul (aplicaţia, programul) cu care se operează asupra
conţinutului.
Utilizatorii creează fişiere cu ajutorul aplicaţiilor: de ex. cu aplicaţia Notepad se
creează fişiere de tip text (cu extensia .txt) iar cu Paint se creează fişiere de tip .bmp
asociate desenelor.
Pentru salvare se foloseşte comanda Salvare (Save) aflată în meniul Fişier
(File) al aplicaţiei.
Tabelul următor prezintă câteva dintre cele mai frecvent utilizate tipuri de
fişiere şi aplicaţiile folosite pentru crearea, deschiderea şi modificarea conţinutului
fişierelor.

237
Exerciţiu practic
Salvaţi în dosarul desene un fişier de tip imagine bitmap .bmp (desen). Care este
aplicaţia pe care trebuie să o folosiţi?
Salvaţi în dosarul scrisori un fişier de tip text, scrisoare1.txt. Care este aplicaţia
pe care trebuie să o folosiţi?
Observaţi extensia şi alte informaţii asociate acestor fişiere, inclusiv
proprietăţile.

2.4.8. Operaţii aplicate fişierelor / folderelor

Operațiile standard se pot executa simplu prin click dreapta deasupra obiectului
de interes și selectarea uneia din opțiunile meniului care se deschide:
 Deschidere/Deschidere cu… (Open/Open With…)
 Arhivare (Add to archive / Compress)
 Copiere (Copy / Paste)
 Mutare (Cut / Paste)

238
  Creare scurtătură (Create shortcut)
 Ştergere (Delete)
 Redenumire (Rename)
Observație. În cazul în care două fișiere au același nume, este disponibilă o opțiune
pentru a redenumi fișierul

2.4.9. Opţiuni de afişare a conţinutului dosarului

Sistemul de operare Windows 7 oferă o gamă destul de largă de modalităţi şi
opţiuni de afişare – prezentare a conţinutului dosarelor. De multe ori, felul în care este
prezentată, sortată, ordonată informaţia permite operarea rapidă şi eficientă cu fişierele
de date şi cu aplicaţiile utilizatorilor.
Conţinutul unui dosar poate fi prezentat în mai multe moduri: cu pictograme
mari, cu pictograme mici, prin afişarea numelui şi a detaliilor, respectiv, aşa cum a fost
solicitată afişarea prin meniul Vizualizare (View). Lista fişierelor poate fi sortată
crescător sau descrescător după nume, dată, dimensiune şi alte caracteristici. Afişarea
ordonată a fişierelor este controlată prin opţiunile din meniul Vizualizare (View). În
funcţie de specificul conţinutului fişierelor pot fi folosite şi alte criterii de ordonare a
listei de fişiere. Detaliile alese drept criterii de ordonare ar trebui incluse în lista celor ce
vor fi afişate: Meniul Vizualizare Alege detalii (View Choose Details).
Opţiunea Opţiuni folder (Folder Options) din meniul Instrumente (Tools)
controlează aspectul şi comportamentul dosarelor:

2.4.10. Operaţii cu dosare şi fişiere: selectarea, copierea,

mutarea, comprimarea
1. Selectarea obiectelor: individual şi în grup
Selectarea unui singur obiect se face cu un clic peste pictograma lui. Obiectul
ales este evidenţiat faţă de celelalte din jurul lui.
Atunci când trebuie selectate mai multe obiecte ne aflăm în una din următoarele
situaţii: obiectele sunt fie consecutive, fie nu sunt consecutive în lista din care se face
selecţia

239
a) Selectarea obiectelor consecutive se face prin marcarea primului şi a ultimului
obiect care trebuie selectat:
- se selectează (cu un clic) primul obiect; se apasă tasta SHIFT şi se
selectează (cu un clic) ultimul obiect. Selecţia obiectelor consecutive are loc şi prin
tragerea pointerului de mouse în aşa fel încât să marcheze conturul suprafeţei acoperite
de obiectele dorite. Toate entităţile aflate în interiorul acestui contur vor fi selectate.
b) Selectarea concomitentă a mai multor obiecte neconsecutive se face prin folosirea
tastei CTRL: se ţine apăsată tasta CTRL şi în acelaşi timp se selectează (clic) fiecare
obiect individual.

2. Copierea şi mutarea
Copierea şi mutarea sunt operaţii elementare ce se pot executa asupra obiectelor
unui sistem de fişiere. Ori de câte ori trebuie executată o operaţie, va fi mai întâi ales
(selectat) obiectul. Când aceeaşi operaţie trebuie să se execute pentru mai multe obiecte
este mai eficientă selecţia multiplă, adică selectarea concomitentă a mai multor obiecte.
Copierea este operaţia prin care se obţine un al doilea exemplar (un duplicat) al
obiectului selectat. Pentru a realiza o operaţie de copiere trebuie parcurşi următorii paşi:
- Se selectează obiectul (obiectele). Un clic cu butonul drept aduce meniul de
context
- Se alege operaţia de Copiere (Copy).
- Se stabileşte locul unde se va crea al doilea exemplar (duplicatul, copia).
Meniul de context asociat dosarului de destinaţie pentru exemplarul copiat
indică operaţia de Lipire (Paste).

Exerciţiu practic
1. Construiţi (creaţi) în rădăcina unităţii de disc C: un dosar nou cu numele
exerciţiu. Copiaţi aici dosarul scrisori.
2. Verificaţi dacă tot conţinutul dosarului scrisori a fost copiat. Exersaţi diferite
variante de afişare (vizualizare): listă, detalii, cadre (caroiaj), pictograme mari şi mici,
cu şi fără examinarea conţinutului, etc.

3. Mutarea dosarelor şi a fişierelor

Pentru mutarea fişierelor vor fi căutate comenzile pereche Decupează (Cut) şi
Lipeşte (Paste). Modul de operare va fi similar cu cel de la copiere: trebuie selectat
obiectul şi apoi căutată o comandă Decupează (Cut). După selectarea destinaţiei se va
alege Lipeşte (Paste).
Mutarea fişierelor şi a dosarelor se poate face şi prîntr-o operaţie de glisare
(tragere) a obiectului peste dosarul de destinaţie: selectaţi obiectul şi ţineţi apăsat butonul
stâng al mouse-ului. Când ajungeţi chiar deasupra dosarului de destinaţie eliberaţi
butonul. Obiectul pe care l-aţi tras va cădea chiar în dosar!
Este bine ca din când în când să copiaţi fişierele de pe hard discul cu care lucraţi
pe CD/DVD-uri sau pe unităţi de memorie flash USB. Construiţi astfel aşa numitele
cópii de siguranţă şi protejaţi conţinutul lor faţă de eventuale accidente care pot apărea în
funcţionarea calculatorului dvs.
Pentru salvarea şi restaurarea volumelor mari de informaţii există utilitarul
(program specializat) Copiere de rezervă (Backup). Cu ajutorul lui se pot salva şi apoi

240
restaura fişiere. Cópiile de siguranţă create cu backup se pot afla pe orice unitate de
stocare detaşabilă: dischete, CD-uri inscriptibile, DVD-uri inscriptibile, casete şi benzi
magnetice. La nevoie, ele vor fi folosite pentru restaurarea informaţiilor, în urma unor
nedorite accidente.

4. Ştergerea şi restaurarea dosarelor şi a fişierelor

4.1. Ştergerea dosarelor şi a fişierelor
Ştergerea dosarelor şi a fişierelor se obţine în urma unei comenzi de Ştergere
(Delete). În urma operaţiei de ştergere obiectul – dosar sau fişier – ajunge direct la coşul
de gunoi. Acelaşi efect se obţine şi dacă obiectul este tras cu mouse-ul deasupra

pictogramei coşului de gunoi, Coş de reciclare (Recycle Bin)

Pentru ștergerea definitivă a unui document, face SHIFT+Del pe selecție și apoi
Enter (Ok)

4.2. Restaurarea dosarelor şi a fişierelor şterse

Pentru restaurarea (recuperarea) obiectelor şterse trebuie întâi deschis coşul de
reciclare. Atâta vreme cât obiectele mai sunt acolo ele pot fi Restaurate ( Restore).
Restaurarea se face doar dacă ștergerea nu a fost definitivă.
Schimbarea numelor fişierelor şi a dosarelor
Pentru schimbarea numelor dosarelor şi fişierelor alegem - din meniul de
context (după ce a fost selectat dosarul sau fişierul căruia i se va schimba numele) –
comanda Redenumire (Rename).

2.4.11. Comprimarea şi arhivarea fişierelor

Comprimarea fişierelor este procesul prin care se poate reduce spaţiul pe care
acestea îl ocupă pe unităţile de disc. Pot fi comprimate atât dosarele cât şi fişierele.
Comprimarea se referă la procesul prin care din corpul fişierului sunt eliminate datele
redundante. Dimensiunea fişierului se reduce prin comprimare, uneori chiar foarte mult.
Un dosar comprimat înseamnă că sunt comprimate toate fişierele aflate acolo. În general,
fişierele şi dosarele comprimate pot fi mai uşor transmise de la un calculator la altul.
Windows 7 oferă două posibilităţi de comprimare :

241
 Comprimarea prin poziţionarea atributului de comprimare - se mai numeşte şi
comprimarea „nativă” Windows 7 şi este posibilă numai pentru volumele formatate
NTFS. Atributele unui fişier şi ale unui dosar sunt proprietăţi ale obiectului respectiv.
Butonul Complex (Advanced) din zona atributelor deschide caseta de dialog pentru
poziţionarea atributelor legate de comprimarea şi criptarea fişierelor.
Comprimarea folosind WinZip este modul cel mai adecvat trimiterii prin e-
mail a fişierelor de mari dimensiuni ataşate mesajelor. Fişierele zip sunt arhive, respectiv
colecţii de mai multe fişiere comprimate şi combinate într-unul singur. Prin
comprimarea cu WinZip fişierele sunt reduse la dimensiuni mult mai mici decât prin
comprimarea nativă NTFS. În plus, comprimarea - arhivarea are loc indiferent de
sistemul de fişiere: pot fi comprimate fişierele indiferent de formatul unităţii de disc.
Comprimarea cu WinZip a imaginilor, fotografiilor, clipurilor audio - video, a
pieselor muzicale şi a fişierelor .pdf nu reduce prea mult spaţiul ocupat de aceste fişiere,
deoarece ele sunt deja comprimate. Performanţe bune se obţin însă pentru comprimarea
fişierelor executabile – a programelor – şi a textelor de orice fel. Prin comprimarea cu
WinZip fişierele se vor comporta ca nişte dosare: un dublu clic pe o arhivă permite
vizualizarea componentelor arhivei. Componentele vor trebui extrase din arhivă pentru a
putea fi folosite.
Crearea unei arhive WinZip începe cu selectarea fişierelor care vor compune
noua arhivă şi trimiterea lor către dosarul zip asociat.
Operaţia se va încheia cu stabilirea numelui noii arhive. Adăugarea unui fişier
nou într-o arhivă se face prin copierea sau mutarea fişierului în dosarul de arhivă.
Fişierele din arhivă pot fi folosite numai dacă sunt dezarhivate sau extrase din arhivă:

2.4.12. Căutarea rapidă a dosarelor şi fişierelor

Oricât de organizat este un utilizator, tot se va afla măcar o dată în situaţia de a
căuta fişiere sau dosare pentru că nu mai ştie unde sunt. Probabil, cea mai des întâlnită
situaţie de căutare este cea de după descărcarea din Internet a unui fişier sau a unei
arhive de fişiere: de cele mai multe ori nu suntem atenţi la specificărea dosarului unde să
fie descărcat fişierul. Caracteristica Căutare (Search) rezolvă problemele legate de
căutarea şi identificarea fişierelor şi a dosarelor. Comanda Căutare (Search) este
dependentă de context: rezultatele ei sunt dependente de activitatea curentă.

242
 Fişierele şi dosarele pot fi căutate şi după alte caracteristici în afară de nume:
data de creare, data ultimei modificări, dimensiune, autor, cuvinte sau expresii asociate
fişierelor tocmai pentru a fi mai uşor găsite. În exemplul de mai jos sunt căutate fişierele
cu extensia .pdf. Afişarea rezultatelor căutării este controlată de butonul Afişare numai
(Show only).

Vizualizările în care este inclus panoul de detalii ˂Organizare →Aspect

→Panou detalii (Organize →Layout →Details Pane)˂ includ detaliile ce pot fi folosite
pentru căutare: printre ele Etichete (Tag) - expresii, cuvinte folosite pentru identificare -
şi Autorul (Author). În panoul de detalii se pot asocia / modifica aceste informaţii.

2.4.13. Inscripţionarea CD-urilor şi a DVD-urilor.

În situaţia în care computerul dvs. conţine şi un inscriptor de CD-uri (DVD-uri)
pot fi copiate fişierele de pe hard disc pe un CD (DVD). Se spune despre fişiere că sunt
„arse” pe CD (DVD). Există două formate de scriere: Live file system – Cu ajutorul
acestui sistem pot fi scrise pe rând, individual, mai multe fişiere pe CD (DVD). La
nevoie, dacă tipul de CD (DVD) o permite, fişierele pot fi şterse şi discul rescris.
Inscripţionarea cu un astfel de sistem este recunoscută și de sistemele de operare
Windows XP şi Vista. Prin acest format pot fi copiate colecţii mari de fişiere.
Pentru inscripţionare, CD -ul (DVD- ul) este introdus în unitate. Va trebui
aleasă apoi varianta de Inscripţionare „ardere” (Burn Files to disc) folosind sistemul
Live File System. Identificaţi fişierele ce vor fi arse şi trageţi-le peste aria reprezentată de
CD (DVD). Mastered – Acest format asigură compatibilitatea cu sisteme de operare mai
vechi decât Windows XP. CD-urile şi DVD-urile „arse” în acest format vor fi
recunoscute şi de CD/DVD Playerele care pot reda informaţii digitale: muzică şi filme.
Copierea va avea loc prin tragerea fişierelor direct în spaţiul reprezentat de CD
(DVD). Vor fi copiate într-o sesiune de inscripţionare toate fişierele selectate
Observație. Explozia utilizării dispozitivelor de stocare mobile, de tip memory stick
(care a ajuns la capacități de 512 GB), a dus în desuetudine utilizarea CD/DVD-urilor.
Exerciţiu practic
1. Creați dosarele Scrisori și Desene.
2. Copiați în dosarul Scrisori 5 fișiere tip .doc.
3. Deschideți aplicația Paint și creați 3 desene la alegere. Salvați-le, pe rând în
dosarul Desene
2. Ştergeţi fişierul cel mai mare din dosarul Scrisori.

243
 2. Identificaţi conţinutul containerului Coşul de reciclare (Recycle Bin) şi
recuperaţi (restauraţi) fişierul şters.
3. Schimbaţi numele dosarului în exerciţiu.
4. Asociaţi o etichetă (Tag) fişierului pe care îl aveţi în dosarul desene. Căutaţi
fişierul folosind drept criteriu un fragment din textul din etichetă (Tag).

2.4.14. Tipărirea şi scanarea documentelor.

Trimiterea faxurilor
Imprimanta locală este cea direct ataşată unui calculator printr-un port USB, un
port paralel sau serial, sau utilizând tehnologia Bluetooth, conexiunea fără fir (wireless),
eventual în infraroşu. Calculatoarele din reţea pot folosi în comun (pot partaja –share) o
imprimantă de reţea. Aceasta este ataşată unui calculator din reţea sau este legată direct
în reţea prin propria sa placă de reţea. Windows 7 recunoaşte – de cele mai multe ori –
când o imprimantă este ataşată unui calculator şi caută în colecţia sa de drivere un driver
potrivit. Un driver de imprimantă este un software prin care alte programe vor putea
transmite comenzi către imprimantă. Dacă noua imprimantă nu are un driver în colecţia
sistemului de operare atunci va fi folosit cel achiziţionat o dată cu imprimanta. Cei mai
mulţi dintre producătorii de imprimante oferă drivere descărcabile din Internet pentru
echipamentele lor. Instalarea imprimantelor este uşoară dacă ele recunosc standardul
„Plug and Play” (conectează şi dă-i drumul). Procedurile „Plug and Play” detectează
echipamentul şi execută configurările necesare.
Instalarea unei imprimante are loc din programul Panou de control (Control
Panel): Pornire Panoul de control Hardware şi sunete Adăugare imprimantă ˂din
categoria Imprimantă˂ (StartControl PanelHardware and Sound Add a Printer ˂în
categoria Printers˂). Se deschide aplicaţia Adăugare imprimantă (Add Printer). Va
trebui ales tipul imprimantei: locală sau în reţea. Va trebui instalat şi driverul
imprimantei. Când totul este gata, imprimanta va fi recunoscută de aplicaţiile instalate pe
computerul dvs. O imprimantă instalată este vizibilă din toate aplicaţiile care au funcţia
IMPRIMARE (PRINT).
Fax şi scanare Windows (Windows Fax and Scan) este programul prin care
putem trimite şi primi faxuri, scanăm şi trimitem documente prin fax sau e-mail. Fax şi
scanare Windows (Windows fax and Scan) este inclus în ediţiile Business şi Ultimate.
Pentru primirea şi trimiterea faxurilor avem nevoie de un modem (modem prin apel
telefonic). Faxul, la fel ca orice echipament, trebuie instalat, trebuie să-i fie asociat un
driver şi să fie corect şi complet configurat. Abia după aceea va putea fi folosit.
Cele mai multe dintre imprimantele noi sunt multifuncţionale, includ deci şi un
scanner. Altfel scanner-ul va trebui ataşat calculatorului, instalat şi configurat. Pentru
scanare va fi plasat un document pe scanner sau în alimentatorul de documente şi va fi
lansat programul Fax şi scanare Windows (Windows fax and Scan).

244
 Pentru a previzualiza documentul înaintea imprimării, în Windows 7,
Windows 8, Windows 10, se face clic pe Fișier > Imprimare . Se fac setările dorite.

Pentru a imprima doar pagina afișată în previzualizare, se alege, din setări,

opțiunea Se imprimă pagina curentă.
Pentru a imprima pagini consecutive, în castea Pagini se introduce domeniul, de
exemplu 1-15.
Pentru a imprima pagini individuale împreună cu un interval de pagini se
introduc paginile, punând între ele semnul “ , ” sau „ ; ”. De exemplu: 5, 11, 23-31
Se poate selecta o parte a textului, care poate fi imprimată separat,
deschizând caseta derulantă Se imprimă toate paginile și alegând opțiunea Se
imprimă selecția.
Se pot imprima numai paginile pare, sau numai cele impare, alegând
opțiunile respective.
Se poate imprima o pagină pe foaie, 2 pagini pe foaie, sau până la 16 pagini
pe o foaie.
Se pot tipări paginile în ordine inversă
Un document se poate printa într-un fișier. Pentru aceasta se alege o
imprimantă virtuală, de exemplu Nitro PDF Creator, sau Postscript, etc.

245
Se bifează opțiunea Imprimare în fișier și se face clic pe butonul Imprimare. Se
deschide Fereastra Imprimare în fișier, unde dăm un nume fișierului respectiv și
salvăm (Ok)

2.4.15. Îmbinarea și imprimarea scrisorilor.

Elementele necesare îmbinării scrisorilor:
Documentul principal. Este un mesaj care conține text, grafică sau imagini.
Documentul principal va fi transmis la toți corespondenții.
Lista de corespondență. Este sursa de date care este utilizată la îmbinarea scrisorilor.
Conține adresele unde trebuie trimise scrisorile
Documentul îmbinat. Este o combinație între documentul principal și lista de
corespondență.

246
Modul de lucru:
- Se scrie documentul principal (în Word, de exemplu). Se salvează și se lasă deschis
- Se crează lista de îmbinare (Lista de expediere poștală), care conține adresele
unde trebuie trimise scrisorile
Creem Lista de corespondență astfel:
- intrăm în meniul Corespondență;
- alegem Selectare destinatari și apoi, Introducere listă nouă
Se poate particulariza lista, alegând opțiunea Particularizare coloane …
Se deschide castea de dialog Particularizare listă adrese unde putem
adăuga propriile câmpuri (coloane) și le putem denumi cum dorim.

Se deschide fereastra listă de adrese nouă. Introducem adresele dorite.

Pentru a trece de la o adresă la alta, se apasă ALT+N sau butonul Intrare nouă.
După ce s-au introdus toate persoanele din listă, se apasă Ok. Se deschide fereastra
de salvare, se alege locul unde salvăm lista, se scrie numele dorit pentru listă și apoi
Salvare.

247
Observație. Dacă există o listă de corespondență, o selectăm pe aceea.
Se poate crea o listă de corespondență și în Excel, pentru o îmbinare de
corespondență în Word.

Se poate personaliza fiecare mesaj, accesând butoanele din blocul Scriere și

inserare câmpuri, accesând: butoanele: Bloc adresă, Linie Salut (pentru o formulă
de salut omogenă)«LinieSalut», etc.

248
 Se deschide documentul principal (cel în care se află mesajul)
Se pornește acțiunea de îmbinare corespondență, prin apăsare pe
corespondența dorită. Dacă se dorește trimiterea de scrisori, se face click pe
butonul Scrisori

- Merg în Selectare destinatari;

- Aleg butonul Utilizarea unei liste existente;
- Caut lista în folderul unde este salvată și o deschid
- Merg la butonul Editare listă destinatari și aleg destinatarii doriți (îi
bifez), cu ajustările dorite
- Adaug conținut personalizat mesajului sau scrisorii, accesând butoanele
Bloc adresă și Linie salut. Pot insera și câmpuri noi accesând butonul tip listă
derulantă Inserare câmp pentru îmbinare
- Se fac verificări de potrivire ale câmpurilor introduse, folosind butonul
potrivire câmpuri

249
 - Examinez rezultatele obținute folsind comanda Examinare rezultate și
realizez formatările necesare
- Aleg Terminare și îmbinare

Dacă se dorește trimitere de email-uri se apasă butonul Mesaje de poștă

electronice.

«BlocAdres㻫LinieSalut»«Prenume
»«Nume»«Linia_de_adresă_1»«Localitate»«Country_or_Region»

2.4.16. Configurarea mediului de operare: programul

Panou de control (Control Panel)
Mediul de operare al sistemului Windows 7 poate fi modificat, adaptat sau
personalizat în aşa fel încât să corespundă preferinţelor de lucru ale fiecărui utilizator.
Modificările pot fi unele care ţin de modul de afişare, de culori, desene, animaţie iar
altele se pot referi la instalarea şi configurarea componentelor hardware şi software ale
computerului. Panoul de Control (Control Panel) este programul care conţine
instrumentele de configurare a mediului de lucru (mediu de operare) al utilizatorilor.
Panoul de Control (Control Panel) este containerul unde se găsesc aplicaţii (numite aici
miniaplicaţii) care controlează componentele mediului de operare. Programul Panoul de
Control (Control Pane)l poate fi lansat din meniul Start → Panou de control (Start →
Control Panel).

2.4.17 Securitate şi protecţie dinamică

Buna funcţionare a sistemelor de operare şi a aplicaţiilor este alterată de multe

ori de prezenţa programelor aşa-zis „nesolicitate” sau „maliţioase”. Din păcate există
întotdeauna vulnerabilităţi şi breşe de securitate ce pot fi exploatate. Conexiunile la
Internet nu sunt întotdeauna sigure şi reprezintă cea mai mare breşă de securitate. Cele

250
mai multe programe nesolicitate provin în urma descărcării de fişiere de pe site-uri
nesigure şi prin mesajele e-mail primite, prin deschiderea fişierelor ataşate care provin
de la expeditori necunoscuţi. Copierea şi transmiterea în reţea a fişierelor de la un
calculator la altul pot multiplica exemplarele de programe maliţioase. Sistemele de
operare din familia Microsoft – inclusiv Windows 7 - îşi propun două obiective majore:
- protecţia faţă de programele aşa-zis ”maliţioase”, respectiv programele
nesolicitate, inclusiv viruşii, viermii, spionii şi oricare alte programe ce se instalează
singure.
- protecţia datelor personale ale utilizatorului, respectiv protecţia faţă de
atacurile de înşelătorie electronică (”phishing”) prin blocarea accesului cerut de site-uri
de Internet care încearcă să fure datele personale ale utilizatorului. Utilizatorii vor putea
să participe în deplină siguranţă la operaţii de tip e-comerţ cu site-uri autorizate, fără să-
şi divulge neintenţionat identitatea şi datele personale.
- Protecţia faţă de programele ”maliţioase” se referă la protecţia faţă de acele
programe care sunt proiectate să aducă stricăciuni sistemului de operare şi să modifice,
să altereze în orice fel datele stocate. Noua versiune de Internet Explorer beneficiază de
îmbunătăţiri care au drept scop reducerea potenţială a pagubelor ce pot fi provocate de
către ”hackeri”. La Windows 7 – împreună cu Internet Explorer 7 - este disponibil
modul de lucru protejat. În acest mod este imposibilă modificarea fişierelor sistem şi ale
utilizatorului, altfel decât prin accesul şi acţiunile directe ale utilizatorului. Folosind
acest mod este inhibată orice scriere iniţiată de la distanţă, în alt loc decât în fişierele
temporare speciale pentru Internet. Protecţia faţă de programele ”maliţioase” nesolicitate
se obţine la Windows 7 prin:
- Paravanul de Protecţie Windows (Windows Firewall)
- Windows Update sau Actualizări Windows
- Controlul Contului Utilizator şi Internet Explorer în modul protejat
- Windows Defender sau protecţia faţă de software-ul de tip spion
Utilizate împreună şi acompaniate de aplicaţiile antivirus transformă Windows
7, Windows 8 și Windows 10 într-un sistem de operare mult mai sigur.
Paravanul de Protecţie Windows sau Windows Firewall
Paravanul de protecţie (firerwall) este prima componentă de apărare faţă de
software-ul nesolicitat provenit din reţea, mai ales din Internet. Corect configurat poate
bloca şi cele mai subtile încercările de ”infectare”. Paravanul de protecţie funcţionează
implicit, chiar de la prima pornire a sistemului de operare. Configurarea paravanului de
protecţie se face din aplicaţia Panou de Control (Control Panel): Panou de control →
Securitate →Paravan de protecţie Windows (Control Panel→ Security →Windows
Firewall).

251
 Aşa cum arată imaginea de mai sus, computerul nu este protejat în faţa
programelor nesolicitate. Recomandarea Microsoft este de activare a procedurii
paravanului de protecţie (firewall). Administratorul calculatorului este cel care poate
activa / dezactiva procedura de protecţie.
Windows Update sau actualizări Windows
Windows Update sau actualizări Windows este o alta caracteristică de securitate
importantă pentru acest sistem de operare: asigură actualizarea automată a sistemului de
operare prin descărcarea şi instalarea celor mai noi componente şi corecţii Microsoft,
destinate asigurării şi păstrării securităţii sistemelor. Panoul de control (Control Panel)
conţine şi aplicaţia Windows Update: Panoul de control → Securitate →Windows
Update (Control Panel →Security→Windows Update).

2.4.18. Windows Defender sau Apărătorul Windows

Windows Defender este o caracteristică de protecţie împotriva programelor
de tip spion (spyware). Windows Defender scanează (parcurge) hard discul
calculatorului şi elimină software-ul spion si orice alt software nesolicitat pe care îl
găseşte (îl recunoaşte). Panoul de control → Securitate → Windows Defender (Control
Panel → Security → Windows Defender).
„Apărătorul” scanează software-ul instalat în vederea detectării programelor
nesolicitate, maliţioase. La terminare sunt anunţate descoperirile şi opţiunile pentru
rezolvarea ameninţărilor de securitate descoperite, însoţite de recomandările potrivite de
la caz la caz.
În general pot fi luate în considerare patru acţiuni:
- ignorare – nu va fi întreprinsă nicio acţiune deşi ameninţarea potenţială
rămâne şi – sigur – va fi identificată la următoarele scanări.
- carantina – componentele software detectate ca fiind „software nesolicitat”
sunt salvate într-un loc sigur şi apoi dezinstalate (înlăturate) pentru a nu mai putea fi
lansate în execuţie. Pentru că au fost salvate (backup) ar putea fi restaurate la nevoie
dacă se consideră că identificarea nu este cea corectă.
- eliminarea – şterge programul definitiv
- permisiune (always allow) – adaugă programul în lista programelor admise în
aşa fel încât la următoarea scanare să nu mai apară în lista programelor nesolicitate,
eventual spion.
Centrul de Securitate sau Windows Security Center

252
 Centrul de Securitate Windows îmbunătăţeşte securitatea PC-ului prin aceea că
îl alertează pe utilizator atunci când software-ul responsabil cu securitatea nu este
actualizat sau atunci când configurările de securitate indică existenţa – deliberată sau nu
– a breşelor de securitate: Panoul de control → Securitate →Centrul de securitate
(Control Panel → Security→ Security Center).
Centrul de Securitate Windows (Windows Security Center) arată starea
configurărilor legate de paravanul de securitate (firewall), actualizările automate
(automatic updating), protecţia faţă de programele „maliţioase”, protecţia antivirus,
protecţia faţă de procedurile spion. Sunt evaluate şi configurările legate de accesul la
Internet şi de conturile utilizatorilor.

2.4.19. Programe antivirus

Un virus de calculator este un fişier executabil conceput să se multiplice singur.
Pentru a nu fi detectat el se deghizează într-un program normal. Programele de tip virus
fac parte din categoria programelor nesolicitate. Sunt în mod frecvent refăcute şi
modificate, astfel încât să nu poată fi detectate cu uşurinţă. Există zeci de mii de astfel de
programe şi zilnic sunt scrise şi testate alte sute. Firme producătoare de software oferă
utilizatorilor programe specializate în detectarea şi eliminarea viruşilor. Acestea sunt aşa
numitele programe antivirus. Există posibilitatea achiziţionării unui astfel de program
performant contra cost, dar nu trebuie să trecem cu vederea nici programele antivirus
gratuite, multe dintre ele la fel de bune. În mod curent, viruşii vin prin e-mail, mesaje
instantanee (instant messaging), prin fişiere descărcate din Internet.
Este posibil să introducem viruşi cu ajutorul dischetelor, CD-urilor, DVD-
urilor, prin copierea de fişiere de pe aceste echipamente pe hard discul local. Reţelele
locale de calculatoare, neprotejate, pot fi un factor de multiplicare şi răspândire a
viruşilor. Funcţionarea unei aplicaţii antivirus este o necesitate pentru fiecare calculator.
Pe lângă capacitatea de a se multiplica, un virus este capabil să se deghizeze şi să se
ascundă printre datele existente. Cantitatea de date existente în calculator este foarte
mare şi căutarea unui virus seamănă practic cu căutarea unui … ac într-un car cu fân. Un
program antivirus, specializat să detecteze şi să elimine un virus, poate să facă această
căutare în câteva minute sau zeci de minute. Următoarele simptome sunt cauzate
frecvent de viruşi sau sunt asociate acestora:
- mesaje e-mail care au un fişier ataşat suspect. La deschiderea fişierului ataşat
apar cutii de dialog şi pot fi semnalate degradări ale performanţelor sistemului de
operare.
- extensii duble la un fişier ataşat unui e-mail deschis recent (cum ar fi: .jpg.vbs
sau .gif.exe).
- oprirea execuţiei unui program antivirus ce nu mai poate fi repornit.
- apariţia pe ecran a unor cutii de dialog sau a unor mesaje ciudate.
- apariţia unor noi pictograme pe desktop.
- sunete ciudate sau muzica începe să cânte surprinzător.
- dispariţia unui program ce nu a fost dezinstalat intenţionat.
Prezenţa unui virus în calculator nu este tocmai un lucru plăcut. Cu toate
acestea problema poate fi rezolvată de cele mai multe ori relativ uşor. Profesioniştii s-au
inspirat din domeniul medical atunci când au denumit aceste programe viruşi / virusuri

253
(în limba engleză viruses). Practic, modelul după care s-au inspirat atât cei care au scris
şi scriu programele virus, cât şi cei care concep programe antivirus este cel prezent în
natură. Aşa cum noi oamenii ne putem infecta cu un virus, tot aşa se pot infecta şi
calculatoarele. Deducem că şi procesul de eliminare (ştergere) a unui virus din calculator
seamănă foarte bine cu eliminarea lui dintr-un organism.
Există mai multe operaţii care – împreună – pot conduce la protejarea
computerului faţă de programele virus şi spion, a celorlalte programe considerate
software nesolicitat, maliţios. Iată câteva recomandări:
- Instalaţi un program antivirus – Instalarea şi apoi actualizarea permanentă a
programului antivirus instalat pot ajuta în procesul de apărare contra viruşilor şi a
programelor spion. Programul antivirus scanează computerul în căutarea viruşilor,
îi identifică pe cei care corespund definiţiilor cunoscute şi îi elimină.
- Nu deschideţi fişierele ataşate unui e-mail dacă nu cunoaşteţi sau nu aveţi
încredere în expeditor. Simpla deschidere a fişierelor ataşate – în eventualitatea că sunt
virusate - va putea împrăştia virusul.
- Actualizaţi periodic sistemul de operare – Microsoft pune periodic la
dispoziţia utilizatorilor actualizări de securitate ce pot opri atacurile viruşilor şi alte tipuri
de atacuri asupra calculatorului.
- Folosiţi un program „firewall” (paravan de protecţie) – un astfel de program
poate identifica şi bloca acţiunile suspecte ale unui virus, vierme, hacker.

2.4.20. Instalarea şi dezinstalarea programelor

Instalarea programelor se face – în general – folosind un fişier executabil de un
tip special. Fişierul se poate afla pe un CD sau într-o memorie flash. Acel fişier conduce
operaţia de instalare a programului. Pentru instalarea programelor este nevoie de
privilegii de Administrator. Utilizatorii neprivilegiaţi (utilizatorii obişnuiţi) nu pot instala
şi nici dezinstala programe. Programele descărcate din Internet vor fi instalate
asemănător. Se recomandă – acolo unde se poate - salvarea pachetului de instalare pe
calculatorul local şi apoi lansarea în execuţie a programului de instalare.
Vom exemplifica prin instalarea programului „Adobe Reader” de care avem nevoie
pentru citirea fişierelor în format .pdf. De pe site-ul www.adobe.com am descărcat
componenta ce va instala Adobe Reader. Adobe Reader este un program distribuit
gratuit. Descărcarea a fost urmată şi de instalarea propriu-zisă. Dacă instalarea s-a
terminat cu succes atunci programul apare în lista Toate programele (All Programs) a
butonului Start.
Dezinstalarea programelor se realizează din Panoul de control → Programe →
Dezinstalare program (Control Panel →Programs →Uninstall a Program).

2.4.21. Controlul contului utilizator

Cele mai multe dintre acţiunile utilizatorilor, ca de exemplu navigarea în
Internet, trimiterea şi primirea de mesaje e-mail, vizionarea de filme sau fotografii,
folosirea aplicaţiilor curente, nu necesită folosirea unui cont privilegiat. Ceea ce
înseamnă că nu este nevoie să deschideţi sesiune folosind un cont de Administrator. Mai
mult chiar, deschiderea de sesiune folosind un cont de administrator creşte riscul de
penetrare a viruşilor, a programelor spion şi a celorlalte programe de tip ”maliţios”. Se

254
recomandă astfel folosirea curentă a conturilor de utilizator cu privilegii standard,
respectiv cu privilegii restrânse. Panou de control → Conturi utilizator şi siguranţa
familiei→ Adăugare sau eliminare conturi utilizator. (Control Panel → User Accounts
and Family Safty → Add or Remove User Accounts).
Windows 7 permite mai multor utilizatori să folosească acelaşi calculator, fără
ca ei să-şi vadă reciproc dosarele şi fişierele. Trebuie doar ca ei să folosească conturi
diferite pentru deschiderea de sesiune. Sunt posibile două tipuri de conturi pentru
utilizatori: conturile de administrare – cele care au privilegii de administrare – şi
conturile standard – cele pentru utilizatorii neprivilegiaţi, utilizatori obişnuiţi. Operaţiile
care ţin de configurarea sistemului de operare pot fi executate numai de Administratori.

2.4.22. Configurarea ecranului (desktop-ului)

Configurarea personalizată a ecranului desktop se realizează din Panoul de
control → Aspect şi personalizare (Control Panel → Appearance and Personalization) .
Găsim aici comenzile pentru stabilirea imaginii de fundal, alegerea culorilor,
economizorul de ecran <Screen Saver - economizorul de ecran - este o imagine care se
afişează atunci când lipsiţi mai multă vreme din faţa calculatorului, atunci când nu-l
folosiţi timp mai îndelungat > „Temele” sunt machete de afişare a ferestrelor şi a
componentelor lor. Tot ca procedură de configurare a ecranului desktop sunt considerate
şi personalizările (adaptările) Meniului Start şi cele ale Barei de activităţi.

Data şi ora . Dacă se întâmplă ca data şi ora afişate să nu fie reale atunci trebuie
modificate.
Un clic pe ora afişată aduce fereastra ce afişează data şi ora sistemului.
Modificarea datei şi a orei o poate face numai Administratorul.

2.4.23. Copierea de rezervă a fişierelor (Back-up).

Restaurarea fişierelor
Start \Panou de control\Sistem şi întreţinere\ Centru Copiere de rezervă şi
restaurare\Copiere de rezervă fişiere
Recomandări
 Nu faceţi copii de rezervă pe aceeaşi partiţie cu Windows
 Depozitaţi copiile de rezervă pe CD/DVD într-un loc sigur

255
  Criptaţi datele din copiile de rezervă

2.4.24. Utilizare şi configurare Internet Explorer

Security
Internet Explorer include următoarele caracteristici de securitate:
 Filtru pentru înşelatorie – protecţie pentru atacuri de înşelătorie şi de
fraudă online, site-uri Web falsificate.
 Modul protejat – protecţie pentru site-urile Web care încearcă să salveze fişiere
sau să instaleze programe pe computer.
 Blocarea ferestrelor pop-up.
 Gestionarea programelor de completare ale browserului Web si ale controalelor
ActiveX.
 Notificare, atunci când un site Web încearcă să descarce fişiere sau software pe
computer.
 Semnături digitale, care vă arată cine a publicat un fişier şi dacă acesta a fost
modificat după ce a fost semnat digital.
 O conexiune pe 128 biţi securizată (SSL) pentru utilizarea site-urilor Web
sigure. Aceasta ajută Internet Explorer să creeze o conexiune criptată cu site-
urile Web ale băncilor, magazinelor online, ale site-urilor medicale sau ale altor
organizaţii care operează cu informaţii sensibile despre clienţi.
Înşelătoria online (se numeşte şi phishing) este o metodă de a convinge
utilizatorii de computer să dezvăluie informaţii personale sau financiare prin intermediul
unui mesaj de poştă electronică sau site Web.
Înşelătoria obişnuită online începe cu un mesaj de poştă electronică care arată
asemănător cu un anunţ oficial de la o sursă de încredere, cum ar fi o bancă, o firmă de
cărţi de credit sau un comerciant online renumit. În mesajul de poştă electronică,
destinatarii sunt îndreptaţi spre un site Web fraudulos, unde li se solicită informaţii
personale, cum ar fi numărul de cont sau parola. Apoi, aceste informaţii sunt utilizate de
obicei pentru furt de identitate.
Filtrul pentru înşelătorie Microsoft este o caracteristică din Internet
Explorer care ajută la detectarea site-urilor Web înşelătoare
Se execută în background şi utilizează trei metode:

256
 1. Compară adresele site-urilor Web vizitate cu o listă de site-uri raportate la
Microsoft ca legitime. Aceasta listă este stocată în computer.
2. Analizează site-urile vizitate, pentru a vedea dacă au caracteristici obişnuite
pentru un site Web înşelător.
3. Cu consimţământul dvs., Filtrul pentru înşelătorie trimite anumite adrese de
site-uri Web către Microsoft pentru a fi verificate suplimentar în raport cu o
listă actualizată frecvent a site-urilor Web raportate ca înşelătoare.
Modul protejat în Internet Explorer
Modul protejat din Internet Explorer este o caracteristică ce face mai dificilă
instalarea software-ului rău intenționat pe computer.
Modul protejat este activat în mod implicit în Internet, intranet și zonele de site-uri
restricționate, iar pe bara de stare apare o pictogramă pentru a vă informa ca acesta este
în execuție.

2.4.25.Ferestre pop-up în Internet Explorer

• O Fereastră Pop-up este o mică fereastră de browser web care se deschide
peste pagina principală a site-ului în curs de vizualizare.
• Blocare fereastră pop-up este o caracteristică din Internet Explorer care
permite limitarea sau blocarea celor mai multe ferestre pop-up.
• Dacă doriți să vedeți ferestrele pop-up blocate atunci când este activată această
setare, țineți apăsat CTRL + ALT în timp ce se deschide fereastra.
Modificări setări de securitate în Internet Explorer
• Se deschide Internet Explorer – Instrumente – Opţiuni Internet.
• Fila Securitate – Internet – Nivel particularizat
• Setările care nu sunt la nivelurile recomandate sunt evidenţiate cu roşu.
• Se modifcă setările după dorinţă şi apoi se apasă butonul OK.

Modificări setări de confidenţialitate în Internet Explorer

• Se deschide Internet Explorer – Instrumente – Opţiuni Internet.
• Fila Confidenţialitate
• Sub Setări alegeţi oricare dintre următoarele variante:
Pentru a bloca sau a permite modulele cookie de la anumite site-uri Web, faceți
clic pe Site-uri
- Pentru a încărca un fișier de setări particularizate, faceți clic pe Import
Deoarece aceste fișiere pot înlocui setări implicite, importați-le numai când
cunoașteți sursa și aveți încredere în ea.

257
 2.4.26.Utilizare şi configurare Windows Defender
Windows Defender este un program antispyware ce poate contribui la
protejarea computerului dvs. împotriva programelor spion și a altor programe software
potențial nedorite.
Windows Defender oferă trei modalități de evitare a infectării PC-ului cu programe
spion și alte software-uri potențial nedorite:
 Protecţia în timp real
 Comunitatea SpyNet
 Opţiunile de scanare
Activarea sau dezactivarea protecției în timp real cu Windows Defender
• Activați protecția în timp real Windows Defender și selectați toate opțiunile de
protecție în timp real.
• Protecția în timp real vă avertizează în momentul în care programele spion și
alte software-uri potențial nedorite încearcă să se autoinstaleze sau să se
execute pe computer.
• De asemenea, sunteți avertizați dacă programele încearcă să modifice setări
importante din Windows.
• Dacă utilizați setări implicite, Windows Defender va căuta definiții noi, va
scana regulat după programe spion și alte software-uri potențial nedorite și va
elimina automat orice software rău intenționat pe care îl găsește.
Control cont utilizator (CCU) este o caracteristică din Windows care poate
contribui la prevenirea efectuării de modificări neautorizate asupra computerului. CCU
realizează acest lucru prin solicitarea unei permisiuni sau a unei parole de administrator
înainte de a efectua acţiuni care pot eventual să afecteze funcţionarea computerului sau
care modifică setări care afectează pe alţi utilizatori.
Funcţionalitate Control Cont Utilizator (CCU)

Windows sau un program necesită permisiunea dvs. pentru a continua

Un program care nu face parte din Windows necesită permisiunea dvs. pentru a
porni.

Un program neidentificat doreşte acces la computer

Acest program a fost blocat

Câteva categorii de combinații de taste în Windows 7 (și nu numai)17

2.4.27.Comenzi rapide generale

17
https://support.microsoft.com/ro-ro/help/12445/windows-keyboard-shortcuts

258
259
260
 2.4.28.Comenzi rapide de la tastatură pentru tasta
siglă Windows

261
262
 2.4.29.Comenzi rapide de la tastatură pentru
Windows Explorer

263
264
 2.4.30.Comenzi rapide de la tastatură pentru bara de
activități

265
 CAPITOLUL 3. SISTEMUL DE OPERARE
WINDOWS 10
3.1. Prezentare
Windows 10 a fost lansat pe 29 iulie 2015. La data lansării, Windows 10 a
devenit disponibil în 190 de țări și în 111 limbi. Este dotat cu suport pentru o plajă largă
de dispozitive: computere desktop, computere portabile și tablete.
Windows 8 include interfața grafică cu utilizatorul Modern (Metro) și
posibilitatea de instalare din Windows Store și de folosire a aplicațiilor concepute pentru
această interfață. Windows10 a suferit mai multe cosmetizări, venind cu noutăți precum
HoloLens, Cortana, Continuum (Tablet Mode), Microsoft Edge (succesorul luiInternet
Explorer) sau DirectX 12
Una din facilitățile cele mai importante introduse de Windows 10 este
Asistenta Cortana, care, la comanda vocală a utilizatorului, realizează o căutare rapidă a
subiectului solicitat, atât pe harddiskul local, cât și pe Internet, afișând rezultatele sub
forma celor prezentate de Google Search. Cortana oferă sugestii 
Pentru utilizarea de noi aplicații și poate conversa în mod inteligent cu utilizatorul, fiind
încorporată și în Microsoft Edge
Windows 10 oferă și o soluție de prevenire a pierderilor de date, prin separarea
datelor personale de cele ale corporației.
Windows 10 este, practic, un sistem de operare hibrid, reunind viteza lui Windows 7 cu
accesibilitatea oferită de Windows 8.1. Astfel, există buton de Start și Taskbar, la fel ca
în Windows 7, precum și tile-urile lui Windows 8.1. Aplicațiile pot fi accesate prin
derularea listei alfabetice All apps, de deasupra butonului Start sau prin clic pe unul din
tile-urile care apar în dreapta aceluiași buton. Sunt prezente și File Explorer, Settings sau
Power (pentru oprire / sleep /restartare). Tile-urile pot fi redimensionate ( Small ,
Medium, Wide, Large) sau pot fi adăugate noi tile-uri ale utilizatorului.

După instalare, se configurează elementele de bază, adică:

- personalizare;
- setări;
- acces internet;
- contul.
După terminarea procesului de configurare apare desktop-ul Windows 10.

266
Meniul Start.
Meniul START este punctual principal de acces la programele instalate sub
Windows (programele instalate odată cu sistemul de operare, sau programele instalate
ulterior), la setări diverse, la folderele importante.
După deschiderea meniului Start, putem realiza următoarele tipuri de activități:
- pornirea aplicațiilor windows;
- deschiderea folderelor cu aplicații
- ajustarea setărilor
- obținerea de ajutor
- deconectarea de la windows sau comutarea pe un alt cont
- oprirea calculatorului
- etc

3.2. Aplicațiile Windows 10.

3.2.1. Caracteristici
Sunt aplicații fixate pe panoul din dreapta al meniului Start, afișate sub formă
de dale. Unele aplicații pot fi utilizate doar prin conectarea la contul Windows, care
trebuie creat.

267
 Pentru a scoate unele aplicații din panou, facem click dreapta deasupra dalei
respective și alegem Unpin from Start.
Dacă vrem să redimensionăm o anumită dală, face click dreapta deasupra
acesteia și selectăm Resize (Redimensionare) și apoi o anumită dimensiune.
Pentru a fixa o aplicație pe bara de activități, facem click dreapta pe aplicația
respective și alegem Pin to taskbar.
Dacă dorim să fixăm mai multe aplicații în meniul Start, mergem în All apps
(toate aplicațiile), poziționăm mouse-ul peste aplicația care dorim să o adăugăm, click
dreapta, apoi Pin to Start (fixare în Start).

Caracteristica Snap (Aliniere).

Afișează aplicațiile alăturat, permițând lucrul cu acestea, sau comutarea mai
rapidă între ele.
- Se lansează aplicația care dorim să o aliniem.

- Se apasă tasta Windows și se menține apăsată. Se utilizează tastele săgeți pentru

a alinia aplicația
- Se lasnsează o altă aplicație și se procedează ca mai sus

3.2.2. Inovații și aplicații noi în Windows 10

Aplicația Charms din Windows 8.1 a dispărut, funcțiile acestuia fiind preluate

de Action Center , care poate fi lansat din taskbar, sau tastele +A. Action Center
mai include tile-uri precum All Settings, Tablet Mode, Airplane Mode, Bluetooth, Wi-
Fi, VPN, Location sau Battery Saver .
Tot ce există deschis pe desktop poate fi minimizat printr-un click pe bara
verticală aflată în partea din dreapta jos a ecranului.
File Explorer a fost și el „cosmetizat“, existând acum un Quick Acces la
aplicațiile sau folderele deschise anterior, orice folder putând fi fixat ( pin) atât în Quick
Acces, cât și în Start.

268
 Microsoft a conceput Windows 10 ca o Platformă Universală de Aplicații
(Universal App Platform – UAP), astfel încât utilizatorul să aibă la dispoziție orice fel de
aplicație, fără a mai fi nevoit să instaleze aplicații specializate. Windows 10 are chiar și o
aplicație minimală de modelare și imprimare 3D, intitulată 3D.
În afară de aplicațiile integrate în Windows 10, există și un Magazin de
Aplicații (Windows Store), care permite descărcarea și instalarea rapidă aaplicațiilor
dorite. Builder
O altă inovație, extrem de utilă, introdusă deWindows 10, este Desktop-ul
Virtual (VirtualDesktop). Aplicațiile pot fi grupate în mai multe desktop-uri virtuale,
deplasarea între aplicațiile unui anumit desktop virtual fiind realizată prin binecunoscuta
combinație de taste Alt + Tab.
În desktopul virtual secundar poate fi plasată o aplicație mare consumatoare de
timp și de resurse (de exemplu o renderizare), iar în desktopul virtual principal se poate
lucra cu aplicațiile obișnuite. Prin apăsarea butonului Task View se deschid mici
ferestre, care permit vizualizarea minimizată a aplicațiilor și a desktopurilor virtuale.
Modul tabletă (Tablet Mode), denumit Continuum, se activează automat la
desprinderea display-ului de corpul laptopului (în cazul în care este posibil acestlucru)
sau cu clic pe tile-ul Tablet Mode din Action Center.
Meniul Start devine ecranul de start și aplicațiile apar în ecran complet. Icon-
urile de pe Taskbar au spații mai mari între ele, în timp ce icon-urile fixate nu mai apar
deloc, dar aplicațiile active se pot accesa prin Task View. Se revine în modul non-tabletă
cu clic pe Tablet Mode din Action Center .
În Windows 10, ca și în Windows 7 sau Windows 8.1, ferestrele pot fi fixate în
cele patru colțuri ale display-ului (AeroSnap), dar acest lucru este sesizabil și util doar
dacă se utilizează un display cu diagonala de cel puțin 27 inch.

3.2.3. Noul Comand Prompt. Microsoft Edge

Noul Command Prompt, care poate fi accesat tastând cmd în căsuța de căutare
din stânga jos ( Search the web and Windows), acceptă operațiile Copy (Ctrl +C) și
Paste (Ctrl + V).
Microsoft Edge este noul browser în Windows 10 și poate importa semnele de
carte (bookmarks) din Chrome sau Firefox. Edge impresionează în primul rând prin
performanță, rivalizând cu Firefox și Chrome și surclasându-l pe Internet Explorer 11.
Fișierele pot fi „trase“ în browser, pentru a fi atașate la email-uri sau pentru a fi
memorate în cloud. Căutarea în pagină se face cu Ctrl + F și sunt suportate Copy (Ctrl +
C) și Paste (Ctrl + V).
DirectX 12 este inclus în Windows 10 și este deosebit de performant. Acestare
reduce suprasolicitările procesoarelor în timpul jocurilor cu până la 50%, este de șase
până la douăsprezece ori mai rapid decât DirectX 11 și este compatibil cu cele mai
recente plăci grafice.
Edițiile Windows 10 sunt:

269
3.3. Versiuni Windows 10

3.3.1. Windows 10 Home

Este destinat utilizatorilor individuali, care folosesc PC-uri,tablete și laptopuri
2-în-1 (display-urile pot fi detașate și transformate în tablete). Este disponibil în 96 de
limbi.

3.3.2. Windows 10 Pro

Oferă un nivel mai ridicat de control decât Windows 10 Home și este destinat
societăților mici și mijlocii. Suportă Windows Update for Business, care asigură
instalarea rapidă a update-urilor de securitate și a altor facilitățioferite de Microsoft.
Asigură, de asemenea, protecția datelor (Bit Locker encryption), accesul de la distanță
(Remote Access), crearea partițiilor virtuale( Hyper-V), introducerea în domeniuși
tehnologiile de tip cloud (OneDrive). Pentrua trece de la Home la Pro, trebuie să
achiziționați Windows 10 Pro Pack.

3.3.3. Windows 10 Mobile (vechiul Windows Phone)

Este destinat smartphone-urilor ș itabletelor și se comportă identic cu Windows
10 Home, cu deosebirea că tile-uriledin meniul Start ocupă tot display-ul. Dacă
utilizatorul atașează la tabletă un mouse și o tastatură, atunci, prin facilitatea Continuum,
acesta se va comportaidentic cu Windows 10 Home de pe un PC sau de pe un laptop.
Windows 10 Mobile vine și cu o versiune optimizată de Office, proiectată special pentru
dispozitivele cu touchscreen (smartphone, tabletă sau laptop 2-în-1).

3.3.4. Windows 10 Enterprise

Este un Windows 10 Pro cu control avansat și este destinat societăților mari.
Poate fi achiziționat prin programul Software Assurance.
Windows 10 Mobile Enterprise asigură un înalt nivel de securitate și de management al
update-urilor pentru smartphone-urile și tabletele societății, pe care le utilizează angajații
acesteia.

270
 3.3.5. Windows 10 Education
Este similar cu Windows 10 Enterprise și este dedicat profesorilor, elevilor și
studenților, care pot face astfel upgrade de la Windows 10 Home sau Pro. Poate fi
achiziționat prin programul Academic Volume Licencing, doar în cantități mari, la fel ca
Windows 10 Enterprise și Mobile Enterprise.
Windows 10 IoT Core (Internet of Things)
Este destinat ATM-urilor, punctelorde vânzare, terminalelor manuale și
roboticii industriale. Acesta poate fi utilizat și pe dispozitive ieftine, cum este Raspberry
Pi (minisistem care se atașează la TV sau la monitor și pe care se poate lucra la fel ca pe
un PC).
Windows 10 va fi ultima versiune de Windows, dar sistemul de operare nu va
dispărea în totalitate, Microsoft transformându-l în serviciu. Astfel, în loc de a lansa noi
versiuni de Windows, Microsoft va lansa doar update-uri extinse, care vor spori
perfomanțele sistemului de operare deja instalat.
Pentru echipamentele cu hardware avansat, Windows 10 a introdus mai multe
soluții importante privind autentificarea acestora:

3.3.6.Windows Hello
Prin această soluție se utilizează autentificarea biometrică (recunoașterea
amprentei, recunoașterea facială și scanarea irisului). Windows Hello necesită, pentru
recunoașterea facială, o cameră web cu vedere în infraroșu (similară cu tehnologia
utilizată de senzorul Xbox Kinect), pentru a elimina posibilitatea recunoașterii false, pe
baza unei fotografii, iar pentru recunoașterea amprentei echipamentul trebuie dotat cu un
dispozitiv hardware special

3.3.7.Microsoft Passport 
Această a doua soluție este bazată pe noul API (Application Programming
Interface), care lucrează în tandem cu autentificarea biometrică. Pașaportul le permite
specialiștilor IT alegerea unei alternative de securitate la vechea metodă bazată pe
parole, eliminând astfel cele mai comune breșe de securitate, ce le permiteau hackerilor
să introducă rootkit-uri și malware-uri. Pe echipamentele dotate cu UEFI (Unified
Extensible Firmware Interface), prin procedura Secure Boot, se verifică dacă aplicațiile
de start-up și încărcătorul sistemului de operare au o semnătură validată prin hardware,
împiedicând bootarea neautorizată. După ce încărcătorul preia controlul sistemului de
operare, sunt disponibile alte două opțiuni de securitate:

3.4. Alte failități ale Windows 10

1. Trusted boot
Prin această procedură se verifică nucleul (kernel), fișierele sistem, driverele de
boot și chiar aplicația antimalware.
Driverele ELAM (EarlyLaunch Antimalware) sunt inițializate înaintea acestora
și dau controlul aplicației antimalware înainte de bootare, blocând încercările de
imixtiune din exterior întimpul procesului de încărcare a sistemului de operare

2. Windows Defender 

271
 Acesta este succesorul lui Microsoft Security Essentials și nu este mare
consumator de resurse, actualizându-și, în mod regulat, semnăturile și motorul
antimalware. Dacă veți instala altă aplicație antimalware, Windows Defender nu va mai
asigura protecție în timp real, dar rămâne utilizabil în continuare.

3. Windows SmartScreen
În acest caz se utilizează tehnologiile bazate pe reputație (application
reputation-based technologies) pentru a proteja utilizatoriide atacurile malware,
verificând fiecare aplicație înainte de instalarea acesteia și blocând aplicațiile cu grad
ridicat de risc.
SmartScreen asigură și protecția împotriva site-urilor care încearcă să fure
informații personale, ca numele utilizatorului, parola sau date de pe cardurile cu care se
face plata online

4. Virtualizare
Windows 10 include o platformă robustă de virtualizare numită Client Hyper-V,
care utilizează același hypervisor ca și Windows Server, permițând crearea mașinilor
virtuale capabile să ruleze versiuni pe 32 de biți sau pe 64 de biți ale sistemelor de
operare client-server.
Evaluarea și depanarea software-ului și a serviciilor se face mult mai ușor, fără
a afecta activitatea utilizatorilor.
Clientul Hyper-V folosește infrastructura de securitate a lui Windows 10 și
poate fi gestionat cu ușurință prin instrumentele IT existente, cum ar fi System Center .
Mașina virtuală (VM) poate fi migrată de pe un PC desktop care rulează
Windows10 pe un mediu Hyper-V de pe Windows Server. Client Hyper-V necesită
Windows10 Pro, sau Windows 10 Enterprise și un hardware special. În combinație cu
Windows Server 2012 și 2016, Windows 10 suportă o formă alternativă de virtualizare
numită Virtual Desktop Infrastructure (VDI), care poate fi setată foarte simplu, prin
intermediul unui wizard (vrăjitor, magician).
5. Clientul Remote Desktop din Windows 10 le permite utilizatorilor să se conecteze la
un desktop virtual, atât în rețele LAN (Local Area Network), cât și înrețele WAN (Wide
Area Network).
Microsoft RemoteFX include rularea aplicațiilor multimedia, afișarea graficii
3D, utilizarea perifericelor USB sau a dispozitivelor deintrare cu ecran tactil (touch
screen). Caracteristici cum ar fi discurile cu profil utilizator (user-profile disks) și Fair
Share asigură o înaltă performanță și flexibilitate, cu suport pentru costuri de depozitare
mai mici și sesiuni ajutând la reducerea costurilor VDI-urilor. Toatea ceste beneficii sunt
disponibile în diferite tipuri de desktop-uri VDI: personal VM, pooled VM sau session-
based desktops (mașini virtuale personale, mașini virtuale reunite, desktop-uri bazate pe
sesiune).

6. Cross-platform
Windows 10 a fost proiectat să arate identic pe computere, laptopuri, tablete și
smartphone-uri, utilizând conceptul de Universal Apps. Prin Cross-platform, posesorii
de echipamente cu iOS și Android pot rula aplicații specifice lui Windows10. Și
reciproca este adevărată, Windows 10 putând să ruleze aplicații specifice sistemelor de
operare iOS și Android

272
3.5. Aplicații gratuite pentru Windows 10

273
274
3.6. Combinații de taste utile în windows 10.

3.7. Accesorii ale Sistemelor de operare Windows.

Orice versiune de Windows vine cu câteva accesorii utile utilizatorului. Acestea
sunt aplicații necesare pentru editare de text, pentru desenare, sau pentru calculate
matematice simple, științifice sau statistice.
Aplicațiile cele mai cunoscute sunt:
1. NotePad
2. WordPad
3. Paint (nu se mai regăsește în Windows 10)
4. Calculator

3.7.1. Aplicația NotePad.

Aplicatia Notepad este un editor de texte simplu.
Lansare în execuție.
Start=> Programe (Programs)=>(Accesories)=> Notepad.

275
Apare fereastra aplicației
Fereastra aplicaţiei Notepad conţine elementele: bara de titlu, bara de meniuri,
bara de defilare pe orizontală, bara de defilare pe verticală. În bara de titlu a aplicaţiei
apare afişat numele fişierului, numele aplicaţiei, iar în partea dreapta butoanele specifice
lucrului cu ferestre (minimizare, restabilire jos, maximizare, închidere).
   Textul se poate introduce prin tastare, copiere, mutare. Prin tastare, textul apare în
locul în care se află punctul de inserare (liniuţa pulsătoare). Se trece pe un alt rând
apasând Enter.
Textul introdus poate fi modificat sau şters. Pentru a introduce text între două caractere
existente, se face clic în locul respectiv şi se tasteză noul text. ştergerea se poate realiza
folosind tastele Backspace sau Delete. Dacă se doreşte ştergerea unui text mai lung
printr-o singură operaţie, textul respectiv trebuie selectat, după care se apasă
tasta Delete.
Selectarea textului în Notepad  se realizeaza făcând clic cu mousul la o
extremitate a textului care se doreşte a fi în selecţie şi se glisează mousul până la cealaltă
extremitate a textului.
Un cuvânt se selecteaza daca se execută dublu clic pe cuvântul respectiv.
Textul selectat poate fi copiat sau mutat.
Copierea se realizeaza parcurgând paşii:
1. se selectează textul (sursa)
2. din meniul Editare (Edit) se alege cu clic opţiunea Copiere (Copiere)
3. se poziţionează cursorul mousului (clic) la destinaţie
4. din meniul Editare (Edit) se alege opţiunea Lipire (Paste).

Mutarea (Decuparea) se realizează parcurgând paşii:

1. se selectează textul (sursa)
2. din meniul Editare (Edit) se alege cu clic optiunea Decupare (Cut)
3. se poziţionează cursorul mausului (clic) la destinaţie
4. din meniul Editare (Edit)  se alege opţiunea Lipire (Paste)
Prin mutare textul dispare din sursă si apare la destinaţie.

În Notepad se poate introduce data si ora sistem (sub forma stabilită

în Panoul de Control (Control Panel) Data si ora (Date and Time) din

276
meniul Editare Data/ora (Edit Date/Time). Ele vor apărea afişate în locul în care se află
poziţionat punctul de inserare.
Aplicaţia Notepad nu are posibilităţi de formatare a textului, dar permite
schimbarea fontului de afişare pentru fereastra aplicaţiei. Fontul se poate schimba dacă
din meniul Format se alege comanda Font.

Salvarea în Notepad se realizează din meniul Fisier Salvare ca (File Save

as) (la fel ca în aplicaţia Paint). În fereastra de salvare se stabileşte folderul în care se
salvează (în lista salvează în(save in):), se introduce prin tastare numele fişierului (în
lista nume fişier(file name):), iar în lista salvare cu tipul(save as type): se
alege Document text(*.txt) (TextDocument) şi se execută click pe butonul Salvare
(Save).
Extensia fişierelor din Notepad este txt. După salvare, în bara de titlu a
aplicaţiei va apărea numele fişierului.
Imprimarea se poate realiza dacă din meniul Fişier (File)se
alege Imprimare (Print).
Fereastra aplicaţiei Notepad  se închide cu clic pe butonul Închidere(Close)  
Nota
Fişiere Notepad se pot crea rapid:
a) cu ajutorul aplicaţiilor Explorator Windows (Windows Explorer)
si Computerul meu(My Compurter),
b) pe Spaţiul de lucru (Desktop) executând click cu butonul drept al mousului
apoi selectând opţiunea Nou (New) Document text (Text Document).

3.7.2. Aplicația WordPad

Wordpad este un editor de texte livrat cu sistemul de operare Windows.
Fereastra aplicației Wordpad este cea din Figura 1.

277
Figura 1. Fereastra aplicaŃiei Wordpad. Figura 2. Meniul File.

Lansarea aplicației se face executând un clic pe butonul Start şi apoi pe

opțiunile Programs Accessories Wordpad. Fereastra aplicației cuprinde: bara de titlu,
bara de meniu, bara de instrumente cu butoane corespunzând meniurilor File şi Edit,
bara de formatare ce cuprinde casete pentru alegerea tipului şi dimensiunii fontului,
butoane pentru alegerea stilului şi alinierii textului, alegerea culorii textului, şi crearea
unei liste cu elemente evidențiate, vezi meniul Format, riglă cu pozițiile de oprire a
cursorului la apăsarea tastei Tab. In partea de jos a ferestrei se află bara de stare a
aplicației unde se poate vedea dacă tastele Caps Lock şi Num Lock sunt apăsate

2 Crearea şi salvarea fişierelor. Meniul File Crearea, salvarea sau deschiderea unui
fişier existent se fac cu opțiunile meniului File din Figura 2.
Meniul File cuprinde următoarele opțiuni:
a) opțiunile referitoare la fişiere :
• New deschide un fişier nou,
• Open deschide un fişier existent,
• Save salvează fişierul într-un fişier existent
• Save As salvează fişierul într-un fişier nou. b) opȚiuni referitoare la tipărire :
• Print tipăreşte fişierul,
• Print Preview examinarea documentului înaintea tipăririi,
• Page Setup permite alegerea dimensiunii hârtiei, marginile paginii, etc.
c) ultimele patru fişiere deschise, d) opțiunea Exit închide aplicația. Toate opțiunile de
mai sus se pot activa cu un clic cu butonul stâng al mousului sau cu combinația de taste
din dreapta numelui opțiunii. Alternativ, se pot folosi butoanele barei de instrumente din
Figura 5. Opțiunea Page Setup permite prescrierea dimensiunilor paginii, orientarea şi
tipul hârtiei. Caseta de dialog corespunzătoare este cea din Figura 3.

278
 Figura 3. Caseta de dialog Page Setup. Figura 4. Meniul Edit.
3. Editarea textului. Meniul Edit
Pentru editarea textului se foloseşte meniul Edit. Acest meniu cuprinde opŃiuni
relative la operaŃiile de deplasare şi modificare a textului. OpŃiunile meniului Edit sunt
arătate în Figura 4.
Pentru operațiile de deplasare a textului dintr-un punct în altul în interiorul unui
document sau între aplicații, se utilizează o zonă de memorie numită Clipboard.
Opțiunile meniului Edit sunt :
• Undo anulează efectul ultimei opȚiuni de meniu selectate,
• Cut mută textul selectat în Clipboard,
• Copy copiază textul selectat în Clipboard,
• Paste copiază textul din Clipboard în punctul în care se află cursorul,
• Clear şterge textul selectat,
• Select All selectează textul întregului document,
• Find selectează un şir de caractere specificat în caseta de dialog Find,
• Find Next selectează următorul şir de caractere,
• Replace înlocuieşte un şir de caractere specificat cu altul.
Toate opȚiunile de mai sus se pot activa cu un clic buton stâng sau cu sau cu
combinaȚia de taste din dreapta numelui opȚiunii. Alternativ, se pot folosi butoanele
barei de instrumente din Figura 5.

Figura 5. Bara de instrumente a aplicaŃiei Wordpad

Opțiunile Cut, Copy şi Paste se pot activa cu tastele Ctrl + X, Ctrl+C şi Ctrl+V.
Selectarea unui text se poate face astfel :
• cu mousul; se poziȚionează cursorul la începutul blocului de text ce trebuie selectat cu
mousul şi se deplasează mousul cu butonul stâng apăsat la sfârşitul blocului de selectat.

279
• cu tastatura; se poziȚionează cursorul la începutul blocului de text ce trebuie selectat
cu tastele săgeȚi, se apasă tasta Shift şi se deplasează cursorul cu tastele săgeȚi la
sfârşitul blocului de selectat.
• selectarea întregului text se poate face cu clic pe meniul Edit Select All.
Selectarea şi înlocuirea şirurilor de caractere se face cu opȚiunile Find / Find
Next / Replace. Sirurile de caractere ce trebuie căutate şi cele ce le vor înlocui se
introduc în casetele Find / Replace (Figura 6).

Figura 6. Caseta de dialog Replace.

Butonul Date / Time, inserează data şi timpul în poziȚia curentă a cursorului.

4. Formatarea documentului. Meniul Format

Formatarea documentului constă în :
• alegerea tipului şi dimensiunii fontului,
• alegerea stilului, cu caractere aldine (Bold), cursive (Italic), subliniat,
• alegerea culorii,
• alegerea alinierii textului, stânga, centru, dreapta,
• introducerea semnelor de evidenȚiere (bullets),
• alegerea marginilor paginii.
Formatarea documentului se face utilizând butoanele şi casetele barei de
formatare din Figura 7 sau opȚiunile meniului Format din Figura 8.

Figura 7. Bara de formatare.

280
 Figura 8. Meniul Format

4.1 Formatarea textului. La clic pe meniul Format/Font afişează caseta de

dialog din Figura 9 ce permite alegerea tipului, stilului şi dimensiunii fontului, în acelaşi
fel ca şi casetele barei de formatare.

Figura 9. Caseta de dialog a opȚiunii Font a meniului Format

Alinierea textului la stânga, centrat sau dreapta se face cu butoanele ,

şi respectiv din barei de formatare din Figura 7. Echivalent, se afişază caseta de

dialog Paragraph din Figura 10, cu clic pe meniul Format Paragraph, şi se alege una din
opȚiunile listei Alignment.

281
 Figura 10. Caseta de dialog a opȚiunii Paragraph a meniului Format.

Alinierile la stânga, dreapta sau a primului rând se pot stabili introducând

valorile corespunzatoare în casetele text ale secȚiunii Indentation a casetei de dialog
Paragraph din Figura 10 sau deplasând marcajele triunghiulare de pe riglă. In final,
divizarea riglei se poate face în inch sau centimetri.

4.2 EvidenȚierea listelor

Elementele unei liste se pot evidenȚia cu puncte (bullets). Pentru a crea o listă
cu elementele evidenȚiate se procedează astfel :
• se selectează punctul de începere al listei,
• clic pe meniul Format → Bullet Style şi se introduce textul unui element al
listei. La apăsarea tastei Enter apare un nou punct pe linia următoare.
• Pentru a termina o listă cu elemente evidenȚiate clic din nou pe meniul
Format → Bullet Style.
Alternativ, se poate crea o listă cu un clic pe butonul Bullets al barei de
formatare

4.3 Formatarea paginii

Stabilirea dimensiunilor paginii se face cu caseta de dialog Page Setup din
Figura 3 afişată cu un clic pe meniul File Page Setup. Unitatea de măsură se alege din
caseta de dialog Options a meniului View Options, vezi Figura 15.
5 Meniul View Meniul View, afişat în Figura 14, permite afişarea sau ascunderea
barelor cu instrumente (Toolbar), de formatare (Format Bar), de stare a programului
(Status Bar) şi a riglei (Ruler).

282
Figura 15. Caseta de dialog Options. Figura 14. OpȚiunile meniului View.
OpȚiunea Options afişază caseta de dialog Options din Figura 15. In secȚiunea
Options a acestei casete se poate alege unitatea de măsură : inci (1 inci = 25,4 mm),
centimetri, puncte (1 punct = 1 / 72 inci) sau picas (1 pica = 1 / 6 inci).

6 Inserarea obiectelor. Meniul Insert Meniul Insert permite inserarea de obiecte în

document : imagini, ecuaȚii, grafice, etc.

Figura 16. Meniul Insert

La selectarea opȚiunii Object se afişază caseta de dialog Insert Object din
Figura 17.
• la selectarea opȚiunii Bitmap Image se lansează aplicaȚia Paint cu care se
poate desena sau prelucra imagini.
• la selectarea opȚiunii Microsoft Equation 3.0 se lansează editorul de ecuaȚii
cu care se pot insera formule in text.

Figura 17. Caseta de dialog pentru inserarea de obiecte.

3.7.4. Editorul de ecuații

Lansarea editorului de ecuaȚii se face cu combinația de taste ALT+ = (ALT +
tasta Egal). La lansarea editorului de ecuaȚii se afişază caseta de tastare a ecuației și bara
de instrumente din Figura 18.
Tastați ecuația aici .

Fiecare buton cu simboluri deschide o casetă care conține simbolurile adiționale

cel mai importante din casetă.

283
 3.7.5. Aplicația Character Map
Se pot insera în text şi caractere neexistente pe tastatură: literele alfabetului
grec, etc. Pentru aceasta se utilizează aplicaȚia Character Map a cărei casetă de dialog
este prezentată în Figura 21.
Ea se lansează selectând opȚiunile Programs Accessories System Tools
Character Map. In caseta de dialog afişată se execută un clic pe caracterul dorit, apoi se
introduce în caseta de text Character to copy cu butonul Select şi se copiază în Clipboard
cu butonul Copy. Caracterul se copiază apoi în text cu clic pe meniul Edit și Paste.
MenȚionăm că în caseta de text se pot copia odată mai multe caractere. Mai jos
au fost introduse câteva litere ale alfabetului grec. ΦΩΛΣ. Cu aplicaȚia Character Map
se pot insera exponenȚi în formule, ca mai jos sin²(α)+cos²(α)=1 Se pot insera în text
orice fel de imagini, de exemplu create cu aplicaȚia Paint. Se copiază aceste imagini în
Clipboard în aplicaȚia Paint şi se copiază apoi în fişierul creat de Wordpad cu clic pe
meniul Edit Paste.

Figura 21. Caseta Character Map.

3.7.6.Aplicația Microsoft Paint

Paint este unul din cele mai simple programe concepute pentru editarea de
imagini şi este inclus în pachetul Office al firmei Microsoft. Deşi nu este sofisticat şi nu
oferă prea multe posibilităţi de desenare, este totuşi suficient de versatil şi este accesibil
pe orice calculator.
Poate fi folosit în următoarele scopuri:
 Generarea unei imagini/desen
 Modificarea conţinutului unei imagini/desen/scheme, prin curăţire, introducerea de text
sau de elemente de desen, rotire, editare culori, etc
 Schimbarea tipului fişierului în care este salvată imaginea
 Salvarea unei imagini copiate dintr-un document

284
Bara de editare a culorilor Bara de editare a culorilor, ilustrată în figura 2.16, este
localizată în partea inferioară a ferestrei Paint.

Culorile folosite pentru desenare şi pentru fundal pot fi schimbate alegând una
din culorile din bară cu ajutorul mouse-ului: click stânga pentru culoarea de desenare şi

285
click dreapta pentru culoarea de fond. Dublu click deschide fereastra Edit colors, care
permite alegerea altor culori decât cele definite în bară.
Schimbarea culorii de desenare este vizibilă imediat, dar schimbarea culorii de fond
devină vizibilă numai dacă vechiul fundal este şters (se selectează întreaga imagine şi se
şterge). Dacă la activarea unei comenzi de desenare (punct, linie, contur poligonal,
elipsă) comanda se execută cu butonul dreapta al mouse-ului apăsat, elementele de desen
vor avea culoarea de fundal.

3.7.7.Aplicația Calculator
Noul Calculator din Windows 7 oferă calcule mai multe ca niciodată, precum şi
o interfaţă nouă. Calculele simple, de bază sunt acum integrate cu cele ştiinţifice, dar și
cu cele specifice programării sau statisticii. În plus există și alte caracteristici foarte utile
cum ar fi: posibilitatea calculării creditelor ipotecare, un convertor multifuncţional şi alte
câteva opţiuni care merită atenţie.

Modul standard.
Când deschideţi Calculatorul, modul standard va fi selectat în mod implicit.
Acest mod este echivalentul calculatorului de buzunar. Pentru a realiza calcule, aveţi
posibilitatea să utilizaţi valorile numerice de pe tastatură, tastatura numerică (cu tasta
Num activată) sau mausul.
Modul ştiinţific
Acest mod aduce cu el un zâmbet pentru oricine obişnuieşte să realizeze calcule
matematice sau pentru alte scopuri ştiinţifice. Operaţiile disponibile variază de la cele de
bază precum calculul puterilor lui X până funcţii foarte utile precum cos, sin sau pi.

286
Modul de programare
Acest mod oferă posibilitatea de a face operații în diferite baze (binar, octal,
hexazecimal, zecimal). Puteţi converti valori dintr-o bază în alta.
De exemplu, puteţi să convertiţi un număr din baza doi (binar - 0, 1) într-un
număr în baza zece (zecimal 0-9).
De asemenea, acest mod oferă suport şi pentru operaţiile logice pe biţi (XOR,
OR, AND, etc.). Pentru a accesa acest mod, faceţi clic pe meniul Vizualizare şi selectaţi
opţiunea Programator. La fel ca în versiunile anterioare, tastele disponibile sunt
corespunzătoare bazei în care lucrați.
De exemplu, butoanele A-F sunt accesibile numai în cazul în care lucraţi cu
valori hexazecimale.
Celelalte butoane sunt - sau ar trebui să fie - deja cunoscute unui programator,
mergând de la tabelul XOR, % - modul, şi până la trecerea din sistemul de numerotaţie
binar la cel zecimal sau hexazecimal. De asemenea, valorile pe care le obţineţi sunt
afişate ca numere întregi (numere naturale, adică 16/3 va fi egal cu 5).
Exemplu: Dacă aveţi de transformat o valoare binară ca 1011 în corespondentul
ei din baza zece trebuie să tastaţi numărul şi să daţi clic pe butonul radio corespunzător
sistemului zecimal. Manual, acest proces ar presupune mult timp şi dacă nu aţi înţeles pe
deplin conceptul, probabil că ar apărea erori.

Modul statistic.
Acest mod ne oferă opţiuni referitoare la statistică. Deşi nu are la fel de multe
funcţii ca celelalte moduri, acestea sunt mai mult decât binevenite.
Aveţi posibilitatea să utilizaţi funcţii cum ar fi Sumă de numere sau suma
valorilor numerelor ridicate la pătrat pentru a face calcule statistice. Apăsând C, în cazul
modului statistic, veţi şterge numai valoarea curentă. CAD va şterge toate valorile din
setul de date. Setul de date este lista de numere pe care le-aţi adăugat pentru a efectua
diferite calcule.
Exemplu: Pentru a face o operaţie în modul de statistică, trebuie mai întâi să
introduceţi valorile. Fiecare valoare introdusă va fi plasată în setul de date, atunci când
daţi clic pe butonul ADD. După ce aţi introdus toate valorile necesare în setul de date
puteţi să daţi clic pe operaţia dorită.

287
Semnificațiile butoanelor M
MC (Golire memorie sau curățare) - şterge din memorie ultimul număr stocat
lăsând doar valoarea null sau numărul zero în memorie
MR (Memento de memorie sau reamintire) - cere calculatorului să afişeze
numărul prezent în memorie.
MS (Memorare sau Setare) - această funcție preia numărul rezultat şi îl stochează în
memorie. Calculele anterior stocate în memorie vor fi şterse.
M+ Adaugă la memorie) - formulă - înseamnă valoarea stocată în memorie +
valoarea curentă = noua valoare stocată.
M- -(scade din memorie) - formulă - înseamnă valoarea stocată în memorie -
valoarea curentă = noua valoare stocată.
C - Șterge toate calculele făcute până în prezent
CE - Șterge intrarea curentă, adică doar numărul afișat în prezent pe ecran

288
 Capitolul 4. Introducere în sistemul de operare
Unix/Linux
4.1. Unix și Linux. Caracteristici
Unix reprezintă o familie de sisteme de operare care respectă standardul Single
Unix Specification18. Single Unix Specificationa (SUS) este denumirea colectivă pentru
o familie de standarde pentru sisteme de operare 19 dezvoltate și întreținute de Austin
Group, care este un grup de lucru comun al IEEE , ISO JTC 1 SC22 și The Open Group.
Originile UNIX sunt: AT&T Bell Laboratories + GE + MIT – SO Multics.
În 1969, Ken Thompson și Dennis Ritchie s-au scris un SO pt PDP-7, SO denumit
UNICS (Uniplexed Information and Computing Service). În 1973, UNIX este scris
în limbajul C. Prin adăugarea softului de rețea, apare SO BSD UNIX.
În 1988 sunt lansate SunOS, AT&T System V şi XENIX -> System V Release
4 (SVR4).
După 1990 sunt lansate versiuni precum FreeBSD, NetBSD, OpenBSD.
Linux este la origine o clonă Unix, adică un system de operare care respectă
SUS, dar care nu conține componente din sursele inițiale Unix.
În 1991 LINUX este scris de la zero de către Linus Torvald. În jurul acestuia se
consolidează o comunitate de dezvoltatori care stau și azi la baza dezvoltării sistemelor
de operare open- source
După 1990 sunt lansat și Sistemele de Operare Solaris, UnixWare, AIX (IBM),
IRIX, etc

Avantaje UNIX:
- Bazat pe standarde
- Puternic, flexibil, scalabil, securizat
- Suport din partea producătorilor de echipamente
- SO matur şi stabil
- Bine integrat cu protocoalele de reţea TCP/IP
- Folosit pe scară largă pentru aplicaţii critice
- SO portabil. Poate fi instalat pe diverse sisteme de calcul
- SO orientat pe comenzi. sistemul dispune de un interpretor de comenzi care
preia c-zile introduse de utilizator, le execută şi afişează rezultatele obţinute
- SO multitasking și multiuser. multitasking: permite execuţia simultană a mai
multor programe, numite procese (taskuri). Multitaskingul se realizează prin
mecanismul de time-sharing în cazul calculatoarelor monoprocesor.
- multiutilizator: sistemul permite crearea de conturi utilizator; utilizatorii se pot
conecta şi lucra simultan, au anumite drepturi şi restricţii de acces la fişiere şi la
celelalte resurse ale sistemului, impuse prin mecanisme de protecţie

18
https://en.wikipedia.org/wiki/Single_UNIX_Specification
19
Ibidem

289
4.2. Componentele SO UNIX
- Kernel. Kernel-ul este centrul sistemului de operare. Asigură capabilităţile
necesare funcţionării calculatorului El interacționează cu hardware-ul,
realizează managementul memoriei și al fișierelor.
Fişierul executabil este încărcat atunci când porneşte (bootează) calculatorul şi
se numeşte unix (System V) sau vmunix (BSD).
După încărcarea în memorie, kernelul îndeplineşte următoarele funcţii
principale:
- Administrează echipamente, memoria, procesele
- Controlează transmisia de informaţii dintre programele de sistem şi
hardware-ul sistemului
- Administrează funcții legate de demoni (procese, servicii) ce
îndeplinesc o funcţie specifică sau monitorizează execuţia unor
programe sau funcţionarea unor echipamente. Demonii sunt procese
speciale ce sunt încărcate în memorie odată cu încarcarea kernelului,
apoi aşteaptă apariţia unui eveniment. Aceste procese ajută la buna
funcţionare a SO oferind diverse servicii. Demonii pot fi porniţi sau
opriţi în orice moment este necesar acest lucru
- Administrează ierarhia de fișiere, foldere și subfoldere, pentru
organizarea și administrarea informației pe HardDisk
- Shell. SHELL este un interpretor de comenzi și reprezintă un intermediar între
utilizator și nucleul Sistemului de Operare. Component SHELL supraveghează
terminalele și preia comenzile utilizatorului. Oferă utilizatorului o interfață cu
nucleul sistemului de operare. Citește și interpretează comenzile primate de la
utilizator și efectuează operații și procese conform acestor comenzi.
Controlează, de asemenea, modul și momentul în care aceste activități sunt
executate

4.3. Sistemul de fişiere UNIX

4.3.1. Caracteristici
Sistemul de fişiere foloseşte ca unitate de bază blocul de partiţie. Orice
alocare se face la nivel de bloc. Mărimea unui bloc este multiplu de 512 octeţi,
depinzând de implementare sistemului.
Fişierele sunt parte integrantă în Unix. Un fişier este cea mai mică unitate
în care informaţia se memoreză o secvenţă de octeţi servind unui scop comun.
Sistemul de fişiere se referă la activităţile de:
- structurare
- denumire
- accesare
- utilizare
- protecţie
- implementare

290
 În Unix fişierele pot fi:
- fizice
- virtuale: pt a realiza coexistenţa mai multor sisteme de fişiere diferite, cu
rolul de a uniformiza accesul la fişiere
- distribuite: permite accesarea de fişiere stocate la distanţă, pe
calculatoare din reţea
Fişierelor au o organizare ierarhizată, pe directoare (cataloage) formate la
rândul lor din fişiere şi subdirectoare.
Sistemele fizice sunt plasate înt-o zonă a unui mediu de stocare (disc magnetic)
numită partiţie.
Pe disc se pot crea mai multe partiţii, pe fiecare contruindu-se câte un
sistem de fişiere independent. Fiecare partiţie se comportă, la nivel utilizator, ca un
disc de sine stătător.
Pentru a putea fi utilizat discul trebuie formatat, fiind împărţit în
blocuri
Mărimea unei partiţii – stabilită de către administratorul de sistem la instalarea
sistemului sau când se introduce un nou disc în sistem.
Fiecare partiţie e gestionată în mod separat de sistemul de operare ca şi
cum ar fi un dispozitiv separat.
În MS DOS partiţiile sunt discuri logice: C:, D:, E:, s.a.m.d. În Unix partiţiile
sunt specificate prin fişiere speciale, aflate în directorul /dev care, pentru folosire,
trebuiesc montate.

4.3.2. Categorii de obiecte

- fisiere ordinare: sunt folosite pentru memorare de informaţii pe suport
magnetic. Pot fi text sau binare. Intern fişierele nu au nume ci sunt identificate de
un număr numit i-number care reprezintă indexul unui şir de i-noduri
- fişiere cataloage: sunt tot fisiere dar structura lor interna e cunoscuta si
gestionata de sistemul de operare , folosita pentru a realiza structura ierarhica a
sist de fisiere
- fişiere speciale: fişiere asociate dispozitivelor fizice (discuri, imprimante, mouse) sau
virtuale (memoria internă, terminale). Utilizatorii pot efectua schimburi de date cu
perifericele fără a fi nevoişi să cunoască detalii despre mecanismul de funcşionare a
acestora, tratarea lor fiind uniformă cu a fişierelor obişnuite şi beneficiind la fel de
mecanismul de protecţie

4.3.3. Numele unui fisier sau catalog:

Se poate compune cu toate caracterele acceptate de UNIX cu excepţia / care e
delimitatorul de nume director. Se face distincţie între literele mari şi mici – case
sensitive
Se evită caracterele care au o semnificaţie specială în shell ! # & @ $ ^ ( ) ‘
“;|<>[]*?\
Limita lungimii numelui unui fisier: 255 caractere. Nu există conceptul de
extensie a numelui: se utilizeaza ultimele caractere din nume incepind cu ”.” pentru a
da indicatii asupra naturii informatiilor din fisier:
- .c - fisierul contine text sursa C;
- .so - fisierul contine o biblioteca partajabila;

291
 - .sh - fisierul este o procedura shell;
Un fişier poate avea mai multe nume dar există un singur i-nod asociat.
Relaţia stabiltă între nume şi i-nod se numeşte legătură

4.3.4 Fişiere director în UNIX

Directoarele sau cataloagele oferă posibilitatea de accesare a fişierelor prin
nume, nu prin i-nod. De asemenea modalitatea de structurare ierarhică a acestora.
Directoarele sunt fişiere care conţin informații despre subdirectoarele şi fişierele
conţinute
Directorul root, notat /, este rădăcina structurii arborescente.
Identificarea unui fişier se poate face precizând calea (path) şi numele. Calea se
poate preciza absolut, pornind de la root, sau relativ la directorul curent
În cadrul fiecărui director există două fişiere numite . şi care semnifică
directorul curent şi pe cel rădăcină

4.3.5. Sistemul de fisiere- caracteristici:

- este realizat sub forma unui singur arbore (radacină unică);
- suportul fizic pe care se gaseste acest catalog radacina nu e vizibil
programatorului/utilizatorului;

292
 - numele de cale al unui fisier se compune din numele tuturor cataloagelor care
trebuie parcurse de la catalogul radacina inclusiv, pt a ajunge la fisierul in cauza plus
numele fisierului in catalogul ultim:
/usr/local/bin/pico
- nume de cale absolut: incepe cu / (incepe de la catalogul radacina)
- nume de cale relative nu încep de la catalogul radacina; De exemplu,
bin/pico;
Se foloseste implicit o informație păstrată de sistemul de operare sub numele
catalog de lucru care se atașează în fața numelui de cale relative sau nume de cale
absolut
Catalogul radacină conține numai nume de cataloage cu exceptia unui fișier
care reprezintă imaginea nucleului sistemului de operare;
Catalogul/dev contine fisiere care corespund perifericelor: terminale,
imprimante, discuri, linii de comunicatie, mouse, dar si periferice virtuale;
Catalogul /bin este destinat sa contina sub forma de fisiere in format
executabil principalele comenzi ale sistemului ( vezi interpretorul de c-zi sh). Poate sa
apara doar ca o leg simbolica spre alt catalog /usr/bin.
Catalogul /lib contine o serie de biblioteci (colectii de functii) ale siste- mului,
fie sub forma de arhiva( nume de fisier cu sufixul .a), fie ca si cod obiect partajabil
(fisiere cu sufixul .so).
Catalogul /etc contine fisiere si cataloage destinate mai ales administrarii
sistemului: informatii de configurare si o serie de c-zi speciale.
Observație.
/etc/passwd pastreaza info despre utilizatorii sistemului: numele, parola de
acces ( criptata), catalogul gazda, interpretorul de c-zi implicit,..
/etc/rc.local reprezinta o procedura shell (“shell script”) care se executa la
incarcarea sistemului si efectueaza initializarile specifice oricarui calculator
Catalogul /home contine cataloagele gazda ale utilizatorilor. Pt fiecare
utilizator inregistrat in sistem se creaza un catalog in care se ajunge de fiecare data cind
utiliz incepe o sesiune de lucru (info inregistrata in /etc/passwd ). Aici utilizatorul isi
organizeaza fisierele cum doreste.
Catalogul /tmp – pt a crea fisiere temporare de catre diverse c-zi ale sistemului cit si de
diversi utilizatori. Trebuie sterse in momentul in care nu mai sunt necesare.
Catalogul /proc - are intrari care corespund proceselor active - este un
pseudo sistem de fisiere. Acces la info de stare ale proceselor.
Catalogul /pub – nu exista in toate sistemele. La calculatoarele cu rol de server, in
special de server de fisiere, in acest catalog incepe ierarhia sistemului de fisiere care se
pun la disp utilizatorilor.
Catalogul /var – contine o serie de subcataloage destinate unor functii de interes general
in sistem - vezi:
- /var/spool unde se gaseste subcatalogul pt cutiile postale ale utilizatorilor.
– /var/log destinat pastrarii diverselor fisiere jurnal ( evenimente petrecute in sistem:
intrari si iesiri din sesiune, erori,..)
Catalogul /mnt – montare temporara a unor sisteme de fisiere care devin accesibile in
cadrul ierarhiei UNIX.
Catalogul /opt pt a instala module optionale din distributia unui sist UNIX si chiar
aplicatii.
Catalogul usr este inceputul unei ierarhii complexe; particularizeaza
config.sist de fisiere int-un anumit calculator.

293
 - In /usr/bin apar majoritatea c-zilor sistemului- ordinul sutelor
- Catalogul /usr/include contine fisiere antet utilizate de aplicatiile sistemu- lui sau
necesare comenzilor(vezi stdlib.h- pt programe C).
- Catalogul /usr/lib ca si /lib contine fisiere biblioteca.
- O serie de comenzizi apar in /usr/ucb
- du - pt aflarea spatiului ocupat pe disc de un catalog;
- df – pt aflarea spatiului liber pe un disc;
Catalogul /usr/local colecteaza acele comenzi aplicatii si informatii care
particularizeaza efectiv un anumit calculator in raport celelalte . Daca utiliz
introduce o aplicatie noua aceasta e depusa in /usr/local.
Multe dintre c-zile destinate administrarii sistemului se gasesc in cataloage
distincte nereprez in fig. /sbin si /usr/sbin.
/usr/X (/ usr/ X11R6 la LINUX ) este inceputul ierarhiei programelor pt interfata
grafica
/usr.src contine sursele unor fisiere antet utilizate in programarea de sistem
/usr/man paginile de manual de referinta on-line pt: c-zile sist., apelurile sist.,
functiile de biblioteca, formatul fisierelor de configurare etc

4.4. Organizarea spatiului pe discuri UNIX. Comenzi Unix

Partitionarea(spatiul de pe disc se imparte) ← programe utilitare

Partitie: cuprinde pistele cu acelasi nr de ordine de pe toate fetele utile ale
unitatii de discuri.
Cerinta: sa existe cel putin doua partitii:
- una pt sistemul de fisiere uzual;
- alta ca suport pt memoria virtuala( partitia de swapping)- daca lipseste apar
degradari de performanta;
Din considerente practice se lucreaza cu mai multe partitii:
- subsistemul /home apare ca o partitie separata asigura protectia info utilizatorilor
- pe acelasi disc partitii care apartin unor sisteme de operare diferite.
OBS nr. de partitii, denumirea acestora, si detaliile de divizare si forma- tare
difera de la o distributie UNIX la alta.
Fiecare partitie UNIX ( nu swapping) este suportul unui sistem de fisiere
distinct, care apare a avea propriul catalog radacina)
Divizarea spatiului unei partitii se face in urmatoarele zone:
-zona de incarcare;
- superblocul;
- zona nodurilor index;
- zona pt continutul fisierelor

Comenzi și aplicații utilizator.

Comenzile şi aplicaţiile interacţionează cu nucleu prin apeluri sistem(system
calls). Există definite aproximativ 100 apeluri sistem care realizează deschiderea, citirea,
scrierea, închiderea fişierelor, execuţia, terminarea unui poces, schimbarea priorităţii
unui proces,
Comenzile Unix se înscriu în categoriile:
– De gestiune a proceselor

294
 – De manipulare a fişierelor
– Editoare de text
– De comunicare între utilizatori
– Compilatoare, depanatoare
– Programe pentru poşta electronică şi alte protocoale de acces Internet–
componente portabile, scrise in C
Clasificarea comenzilor:
1. operatii asupra fisierelor si cataloagelor
2. operatii asupra proceselor;
3. operatii de informare si/sau administrare;
4. oparatii de prelucrare a fisierelor text;
5. opeartii asupra perifericelor
6. diverse.
Observație. Implicit, comanda ls se refera la catalogul curent daca in sintaxa nu e
prezent un nume de catalog.
Fisiere ascunse- incep cu caracterul (.). Nu se listeaza cu c-da ls.
Optiunea –a (“all”)
Aplicaţii complexe distribuite, Web, multimedia, pot fi realizate pornind de la
utilitarele, c-zile definite de SO

4.5. Rolul interpretorului de comenzi

Primul interpretor de comenzi pentru Unix a fost “sh” , scris in jurul anului
1975 de Steve Bourne si a fost numit ‘ Bourne shell ‘ (intepretorul Bourne). In urmatorii
ani programul a fost preluat de Bell Labs si de Universitaea Berkely din California unde
a fost modificat astfel incat sa semene tot mai mult cu un limbaj de programare
asemanator C‐ului. In consecinta, a fost denumit C shell.
Aceasta varianta era restrictionata de catre AT&T la acel moment, obtinerea ei
nefiind gratuita. In aceste conditii membrii FSF(Free Software Foundation) aveau nevoie
de un interpretor Unix gratuit in cadrul colectiei de programe gratuite pentru Unix (GNU
– ‘GNU is not Unix’ insemnand ‘GNU nu este Unix’) astfel ca au preluat shell‐ul initial

295
si l‐au modificat in Bourne Again shell, sub prescurtarea bash – cea mai cunoscuta
versiune de interpretor de comenzi.
Pe langa acest interpretor au aparut si alte shell‐uri Unix avand astfel :
§ sh ‐‐ shell‐ul UNIX standard (Bourne shell).
§ bash‐‐ versiunea GNU a shell‐ului standard.
§ csh ‐‐ C‐shell .
§ jsh‐‐ Job shell (extensie a shell‐ului standard)
§ ksh ‐‐ shell‐ul Korn .
§ tcsh‐‐ versiunea imbunatatita a C‐shell , numite Turbo C‐shell .
Pentru sistemul de operare Linux, interpretorul de comenzi implicit este bash.
Exista mai multe versiuni de bash disponibile, in prezent cea mai utilizata fiind
versiunea 2.0. Ca si alte programe GNU, el este portabil si se gaseste in aproape
toate versiunile de Unix, dar si pe alte platforme. Un avantaj al interpretorului bash
este faptul ca imbina o serie de optiuni imbunatatite specifice limbajelor de
programare(csh) cu solutii eficiente pentru comunicarea interactiva utilizator‐nucleu. In
acelasi timp include editoare de text usor de utilizat, istorie nelimitata a comenzilor
utilizate in sesiune, evaluari matematice cu numere intregi in orice baza 2–64, poate rula
majoritatea script‐urilor fara modificari de sintaxa.

Kernelul le permite programelor să funcționeze pe calcultatorul nostru și să

folosească dispozitivele fizice.
Utilizatorii nu interactionează cu kernelul direct dar se folosesc de el în permanență.
Librăriile sunt implementarea unei funcționalități care poate fi refolosită de diferite
programe.
În Linux, linia de comandă poartă numele de shell, terminal sau consolă. (mai
multe despre aceasta în cadrul cursului) Majoritatea acțiunilor pe care vrem să le
realizăm în Linux, le realizăm folosind comenzi în terminal, de exemplu: crearea unui
director, mutarea unui fișier în alt director, redenumirea unui fișier, etc.
Prompt-ul unui terminal are rolul de a identifica utilizatorul, mașina curentă, și
directorul în care ne aflăm:

296
4.6. Comenzi de bază
 cd: comandă folosită în terminal pentru a naviga în alt director;
 pwd: comandă folosită pentru a afișa calea directorului curent;
 ls: comandă folosită pentru a lista conținutul directorului curent sau al
directorului care urmează după comandă;
 touch: comandă folosită pentru a crea un fișier;
 rm: comandă folosită pentru a șterge un fișier;
 mkdir: comandă folosită pentru a crea un director;
 rmdir: comandă folosită pentru a șterge un director gol;
 cp: comandă folosită pentru a face o copie a unui fișier;
 mv: comandă folosită pentru a muta un fișier în alt director;

Editorul de text pentru Linux este VIM

Vim este un editor de text folosit de mulți dezvoltatori. El este folosit pentru a
deschide fișiere în linia de comandă care apoi pot fi editate
Mod de utilizare: în terminal se dă comanda vim nume_fișier, după care fișierul va fi
deschis în terminal. Pentru a putea să-l edităm apăsăm pe tasta i, pentru a salva
modificările apăsăm pe tasta esc după care combinația de taste :w. Pentru a ieși se apasă
:q sau se poate folosi combinația de taste :wq care salvează, după care închide fișierul.
Există mai multe moduri în care se poate afla un fișier deschis cu vim. Vim este o
versiune moștenită din Vi.

În Linux, administratorul poate oferi fiecărui fișier sau director prproietatea de a

fi citit, modificat sau executat, pentru fiecare utilizator sau grup de utilizatori. Pentru a
vedea permisiunile unui fișier se utilizează comanda
ls–l nume_fișier/nume_director.
Drepturile utilizatorului pot fi:
r sau cifra 4 – pentru drept de citire (read)
w sau cifra 2– pentru drept de scriere, editare (write)
x sau 1 – pentru drept de execuție (execute),
dacă se scrie 0 – utilizatorul nu are nici un drept.
Pentru schimbarea drepturilor unui utilizator asupra unui fișier, se utilizează
comanda
Chmod drepturi fișier/director
u – reprezintă drepturile proprietarului
g - reprezintă drepturile grupului
o - reprezintă drepturile altor utilizatori
a - reprezintă drepturile tuturor utilizatorilor

297
 Pentru drepturi se mai folosesc simbolurile:
+ - pentru adăugare drepturi
- - pentru ștergere drepturi
= - șterge drepturile existente și setează noile drepturi
Exemplu: comanda chmod ug+rw fisier1, adaugă drepturi de citire și scriere pentru
proprietar și grup, asupra fișierului fisier1.

Comenzi şi utilitare Linux [selecţie]

Pentru a testa următoarele comenzi se accesează meniul ApplicationsSystem
ToolsTerminal.
1. Pentru a determina câte / şi care partitii sunt instalate pe sistemul de calcul se
foloseste comanda fdisk cum urmeaza:
$ fdisk –l
2. Pentru a determina care kernel il folosesti in momentul de fata se tasteaza comanda:
$ uname –r
3. Pentru a determina structura de fisiere si directoare de pe sistemul de calcul se
tasteaza comanda (dir) existenta si in DOS. Ambele returneaza aceleasi date, diferand
detaliile.
$ dir
4. Pentru afişarea conţinutului directoarelor se poate folosi şi comanda (ls).
$ ls
Diferența dintre ls și dir constă în faptul că ls se bazează pe un
“evidențiator” de sintaxă
(SyntaxHighlighter).
5. Pentru a curata fereastra terminalului se tasteaza comanda (clear) existentă
in Linux si de asemenea in limbajul de programare C/C++ accesata ca functie
(clear();). Comanda echivalenta DOS este cls.
$ clear
6. Pentru a schimba directorul current se foloseşte comanda (cd) existenta in Linux si
DOS.
$ cd
Schimbarea catalogului curent Comanda: cd (change directory) Sintaxa:
cd [nume catalog]
Efect: catalogul dat ca parametru devine noul catalog.
7. Pentru a afişa informaţii despre utilizatorii înregistraţi se foloseşte:
$ who
8. Afişarea sau schimbarea hostname-ul sistemului se realizează cu comanda:
$ hostname
9. Pentru ştergerea unui director gol se foloseşte (rmdir) specifică atât Linux cât şi
DOS:
$ rmdir
10. Pentru ştergerea unui fişier sau director se foloseşte (rm). Opţiunea “-r” asigură
ştergerea recursivă
(imbricată).
$ rm -r
11. Pentru a oferi informaţii privitoare la un fişier (permisiuni, dimensiune,

298
proprietar, data accesării, etc) se foloseşte:
$ stat
12. Crearea de noi directoare se realizează folosind comanda (mkdir) specifică atât
Linux cât şi DOS:
$ mkdir
13. Copierea unui fişier la o altă locaţie sau sub un alt nume se face folosind (cp).
Echivalentul din DOS este comanda xcopy.
$ cp
14. Copierea de fişiere aflate la distanţă, în regim securizat (accesul pe staţie s-
a făcut cu ssh) se realizează cu utilitarul (scp).
$ scp [[user@]from-host:]source-file [[user@]to-host:][destination-file]
$ scp aflorea@172.16.21.22:/home/aflorea/Hands-on-30.zip Hands-on-30.zip
Ultima comanda presupune că se cunoaşte faptul că userul aflorea
există pe staţia 172.16.21.22 (se verifică cu ifconfig iar apoi cu who). Se copiază
de la respectiva adresă (172.16.21.22:/home/aflorea/) din contul userului aflorea în
directorul curent.
Dacă scp este însoțită de opțiunea –r atunci are loc copierea recursivă cu toate
subdirectoarele.
15. Mutare sau redenumirea unui fişier (dintr-o sursă într-o destinaţie) sub un alt nume
se face folosind (mv).
$ mv
16. Afișarea spațiului folosit și a celui rămas disponibil penrtru utilizator
$ quota
17. Facilitarea operării cu fișiere utilizând utilitarul midnight commander (manager de
fișiere în mod text – foarte asemănător cu versiunea de Windows a vechii aplicații –
Norton Commander sau a mai recentei aplicații – Total Commander)
$ mc
18. Afişarea unei liste cu comenzi posibile se face folosind (help).
$ help
19. Afişarea la ieşirea standard (terminal) a unui şir de caractere se face folosind (echo).
Se utilizează de multe ori în fişiere de tip shell având un caracter explicative.
$ echo
20. Căutarea de fişiere se poate realiza după numele sau tipul fișierului respectiv
după numele proprietarului sau grupul din care face parte proprietarul fișierului.
$ find [cale] [expresie] [acțiune]
Parametri opționali specifică unde se face căutarea, ce fișiere (sunt căutate) și ce acțiune
trebuie întreprinsă după găsirea fișierelor.
$ find /tmp -name ‘*.cpp’ -print // Afișarea fișierelor de tip .cpp din
directorul tmp.
$ find / -user aflorea -print // Afișarea fișierelor utilizatorului aflorea
$ find ./powertop-1.8/ -name '*.h' -exec rm "{}" ";" // Ștergerea fișierelor de
tip header din folderul specificat
21. Căutarea în cadrul fişierelor (la nivel de linie) a diverselor şiruri de caractere se face
folosind (grep).
$ grep "return_values" -r ./ *.c
22. Lansarea editoarelor de text emacs, gedit
$ emacs sim-outorder.cpp &
$ gedit sim-outorder.cpp &

299
 Simbolul & permite continuarea execuției în sistemul de operare fără a închide
editorul (nu rămâne agățat ecranul).
23. Vizualizarea în mod text a fișierelor.
vi fișier
Pentru salvarea datelor și ieșirea din editor :wq
Pentru ieșirea din editor fără a salva datele :q
24. Concatenarea conţinutului mai multor fişiere de tip text şi afişarea la consolă a
fişierului rezultat se se face folosind (cat).
$ cat
25. Dezarhivarea unui fişier (.gz) compresat anterior cu gzip se face folosind (gunzip).
$ gunzip simplesim-3.0b.tar => generează fişierul .tar
26. Crearea unui arhive (fişier .gz) se face folosind (gzip).
$ gzip simplesim-3.0b.tar => generează fişierul simplesim-3.0b.tar.gz
27. Arhivarea / dezarhivarea unui grup de fişier, păstrând informaţiile legate de
permisiuni, proprietar, data creării, se face folosind (tar).
$ tar –cf copie.tar *.pdf (=> are loc arhivarea și se generează fişierul .tar)
$ tar –xvf simplesim-3.0b.tar (=> extrage directorul simplesim-3.0 din
arhiva.tar)
28. Arhivarea / dezarhivarea unui fişier se poate face folosind (bzip2).
$ bzip2 fișier (=> se generează fişierul fișier.bz2)
$ bunzip2 fișier.bz2 (=> extrage fişierul din arhiva.bz2)
29. Afişarea căii curente (path) se realizează cu utilitarul (pwd).
$ pwd
30. Raportarea informaţiilor privitoare la procesele din sistem: identificatori, stare,
proprietar, etc se face folosind utilitarul (ps). Id-ul procesului dorit (<pid>) se poate
“omorî” – vezi comanda kill.
<pid> reprezintă prima coloană din afişaj.
$ ps –aux
$ ps –ef
31. Trimiterea unui semnal (implicit de terminare) tuturor proceselor existente în
sistem se face folosind utilitarul (kill). Id-ul procesului dorit a fi terminat este (<pid>).
$ kill –n 9 <pid>
$ kill <pid>
$ killall -u aflorea => opreşte (omoară) toate procesele utilizatorului aflorea
32. Accesarea la distanţă a unui server (HPC) / staţii de lucru folosind un client securizat
cu rol de interpretor de comenzi se face cu utilitarul (ssh).
$ ssh –l aflorea@Zamolxe.hpc.ulbsibiu.ro => obligă utilizatorul aflorea să îşi
introducă parola proprie
$ hostname => Zamolxe.hpc.ulbsibiu.ro
Pentru conectarea pe CELL trebuie anterior conectat pe Zamolxe (HPC) – XEON.
$ ssh computecell-000
$ hostname => ComputeCell-000.hpc.ulbsibiu.ro
33. Oprirea sistemului de operare se realizează folosind comanda (halt).
$ halt
34. Restartarea sistemului de calcul se realizează folosind comanda (reboot).
$ reboot
35. Oprirea sistemului de calcul (eventual restartarea acestuia) se realizează cu utilitarul
(shutdown).
$ shutdown

300
 $ shutdown –h now
36. Configurarea interfetelor de retea se face folosind comanda (ifconfig). Comanda
echivalenta DOS este ipconfig.
$ ifconfig
37. Modificarea permisiunilor de acces la fişiere / directoare se face folosind comanda
(chmod).
Comanda echivalenta DOS este attrib. “+” setează un flag iar “-” şterge
(resetează) un flag.
$ chmod +r script.cgi
$ chmod 755 hello_ppu (transformă fişierul hello_ppu într-un executabil)
Dacă la rularea unui fișier de tip shell (trebuie să includă pe prima linie secvența
de caractere “#!/bin/sh”), fie acesta ./run_applu.sh apare mesajul de eroare “Permission
denied” atunci verificăm dacă fișierul are caracter executabil (dacă este setat atributul x).
Pentru aceasta se execută:
$ ls -l
Din Putty se execută succesiunea de comenzi:
1. Pentru crearea unui terminal virtual (VT) tastați: screen
2. Pentru a trece din VT în terminal real se apasă Ctrl + A + D. Atenție, nu Ctrl + D
întrucât această comandă omoară terminalul.
3. Pentru reatașarea terminalului se tastează screen -R
4. Dacă există mai multe terminale se tastează screen -R <pid>
5. Închiderea unui terminal virtual sau ieșirea din acesta se face cu comanda exit sau
Ctrl + D
Dintre aplicaţiile existente pe SO Windows care permit conexiunea pe supercomputerul
HPC se amintesc: putty, winscp, SshClient, etc.

4.7. Alte sisteme de operare tip Unix

Vom descrie pe scurt câteva sisteme de operare derivate din Unix
1. Solaris20. Este un system de operare creat de Sun Microsystems și este un system
proprietar, ca și Windows. Versiunea OpenSolaris este o distribuție open-source a SO
Solaris, utilizabil și în forma liveCD
2. Distribuțiile BSD (Berkeley Software Distribution). Sunt distribuții GNU/Linux.
Sunt distribuții derivate din codul 4.4BSD – Lite, ultima versiune de Unix de La
Berkeley Univesity. Licența fiind liberă, o parte dintre componente sunt integrate în
Windows, Mac OS X și Solaris.
Cele mai utilizate distribuții BSD sunt:
- FreeBSD – Este stabil și ușor de utilizat;
- OpenBSD – derivate din NetBSD, axat pe securitate
- NetBSD – foarte portabil. Utilizat pentru portarea altor sisteme de operare pe noi
arhitecturi.

20
https://en.wikipedia.org/wiki/Sun_Microsystems

301
 Capitolul 5. Sistemul de operare Mac OS X
5.1. Caracteristici
Sistemul de operare Mac OS X are la bază un kernel Mach 21, dezvoltat la
Universitatea Carnegie Mellon pentru a spijini cercetarea sistemelor de operare pentru
distribuție și calcul paralel.
Derivații Mach sunt baza moderne miezurile de sistem de operare în GNU Hurd
și Apple a sistemelor de operare e MacOS , iOS , tvOS și watchOS.
Mac OS X poate fi considerat un system de operare Unix veritabil (începând cu
versiunea Mac OS x 10.5 Leopard) deoarece respectă Single Unic Specification.
A fost conceput special pentru sistemele Macintosh (Mac-uri) produse de firma
Apple. Aceste calculatoare au implementat o arhitectură hardware de tip Power PC, dar
în present s-au îndreptat către arhitecturi Intel, devenind un concurrent puternic pentru
Windows.
Sistemul de operare Mac OS a fost radical schimbat începând cu versiiunea
10.0, când a fos rescris nucleul sistemului de operare, denumirea fiind schimbată în Mac
OS X

5.2. Noțiuni despre Sistemul de operare Mac OS X

MAC OS X reprezinta o familie de sisteme de operare concepute special pentru
calculatoarele Macintosh.
Mac OS X este un sistem de operare dezvoltat, comercializat și vândut de
firma Apple pentru computerele sale de tip Macintosh. 
Mac OS X este succesorul sistemului de operare Mac OS original sau „clasic” , care a
fost sistemul de operare principal al companiei Apple Computers (astăzi: Apple) încă din
1984.
Spre deosebire de predecesorii săi, Mac OS X este un sistem de operare bazat pe
platforma Unix, construit pe tehnologiile dezvoltate la compania NeXT între 1985 și
începutul anului 1996, când NeXT a fost achiziționat de către Apple. [2] Versiunea 10.5
atunci când rulează pe procesoare Intel deține certificatul "UNIX 03".
Primele versiuni erau compatibile doar cu Macintosh-urile bazate pe
microprocesorul Motorola 68000, iar versiunile mai noi erau compatibile și cu
arhitectura PowerPC. Recent, Mac OS X a devenit compatibil și cu arhitectura Intel x86,
care stă la baza tuturor PC-urilor.
Mac OS poate fi divizat în două categorii de sisteme de operare:
Mac OS Classic - sistemul care era livrat împreună cu primul Macintosh
în 1989, inclusiv urmașii săi, culminând cu Mac OS 9. Pentru Mac OS Classic este
caracteristică lipsa liniei de comandă, fiind un SO în întregime bazat pe interfața grafică.
Cu toate că era ușor de utilizat, la primele versiuni era criticat pentru single tasking (o
singură aplicație rulată), și pentru multitasking (mai multe aplicații rulate simultan)
cooperativ (în versiunile mai noi, pentru administrarea limitată a memoriei, lipsa
memoriei protejate). Inițial Mac OS utiliza sistemul de fișiere Macintosh, un sistem plat

21
https://en.wikipedia.org/wiki/Mach_(kernel)

302
- cu un singur nivel de mape. Acesta a fost înlocuit cu un sistem de fișiere ierarhic, care
avea un adevărat arbore de mape.
Mac OS X („X” este un 10 roman) care include elemente de OpenStep și Mac
OS 9. Spre deosebire de versiunile anterioare, Mac OS X este un sistem de operare
multi-user, multitasking, de tip Unix. Mac OS X este o familie de sisteme de operare cu
interfață grafică, proiectate, promovate și vândute de firma Apple, ultima versiune Mac
OS X v10.07 (Lion), fiind instalată la toate computerele Macintosh până în anul 2012.
După această dată, numele a fost redenumit în OS X.
Versiuni MAC OS X
 24 martie 2001 : Mac OS X v10.0 (Cheetah); ultima actualizare : Mac OS X
10.0.4
 24 septembrie 2001 : Mac OS X v10.1 (Puma); ultima actualizare : Mac OS X
10.1.5
 24 august 2002 : Mac OS X v10.2 (Jaguar); ultima actualizare : Mac OS X
10.2.8
 24 octombrie 2003 : Mac OS X v10.3; (Panthere) ultima actualizare : Mac OS
X 10.3.9
 29 aprilie 2005 : Mac OS X v10.4 (Tigre); ultima actualizare : Mac OS X
10.4.11
 26 octombrie 2007 : Mac OS X v10.5; (Leopard) ultima actualizare : Mac OS X
10.5.8
 28 august 2009 : Mac OS X v10.6; (Snow Leopard) ultima actualizare : Mac
OS X 10.6.8
 20 iulie 2011 : Mac OS X v10.7; (Lion) ultima actualizare : Mac OS X 10.7.5
 25 iulie 2012 : OS X v10.8; (Mountain Lion) ultima actualizare : OS X 10.8.5
 22 octombrie 2013 : OS X v10.9; (Mavericks) ultima versiune : 10.9.5
 17 octombrie 2014 : OS X v10.10; (Yosemite)
 30 septembrie 2015 : OS X v10:11;(El Capitan)
 20 septembrie 2016 : OS X v10:12;(Sierra)
 25 septembrie 2017 : OS X v10:13;(High Sierra) ultima versiune : 10.13.2
Fiecare Mac vine cu o colecție de aplicații puternice. Sunt aceleași aplicații pe
care le folosești pe iPhone sau iPad, așa că sunt instantaneu familiare. Toate
funcționează cu iCloud, așa că întâlnirile tale, contactele și notițele sunt întotdeauna
actualizate peste tot. Și fiindcă sunt aplicații native – nu aplicații web într-un browser –
profită la maximum de puterea computerului tău Mac pentru a oferi cea mai rapidă
performanță posibilă și caracteristici mai puternice.

5.3. Arhitectura MAC SO X

Din punct de vedere al utilizatorului, sistemul MAC OS X este interfața sa cu
utilizatorul, aplicații și servicii. Pentru dezvoltatori, interfața este doar o fațadă, în
spatele ei existând sistmeul de operare Mac OS X, o rețea complex de software care se
ocupă de interacțiunile dintre cererile utilizatorilor și a resurselor de calcul. Inima acestui
sistem software este kernel-ul.
Kernel-ul oferă servicii de calcul de bază pentru sistemul de operare, cum ar fi
manipularea întreruperilor, managementul proceselor și gestionarea memoriei. Două
tipuri de kernel constituie baza pentru majoritatea sistemelor de operare: kernel-ul

303
monolitic și microkernelul. Un kernel monolitic încapsulează aproape toate straturile
sistemului de operare într-un program care rulează pe spațiul kernel-ului.
Un microkernel implementează un subset de servicii pentru sistmeul de operare,
rulând pe spațiul kernelul-ului și este mult mai mic decât kernel-ul monolitic. Serviciile
suplimentare, implementate peste kernel, ca programele instalate de utilizator (care
rulează în spațiul de utilizare), au interfețe bine definite. Pentru a efectua un serviciu care
se află în afara spațiului dedicate kernel-ului, kernel-ul comunică cu serviciul la nivel de
utilizator prin transmiterea de mesaje.
În general, un kernel monolitic este mai rapid, dar și mai mare decât un microkernel.
MAC OS X-ul original a fost mai mult o colecție de servicii de sistem care cooperau, a
căror proiectare nu era împărțită între domeniile utilizator și kernel. În plus, manipularea
sarcinilor critice ale sistemului de operare, cum ar fi gestionarea memoriei și a
proceselor era învechită, ceea ce a condus Apple să dezvolte alternative pentru sistemele
de operare viitoare. De exemplu, în ziua de azi, suntem familiarizați cu sisteme de
operare care folosesc multitasking-ul preventiv. MAC OS X a implementat o planificare
numită multitasking de cooperare. Aceasta funcționează după cum urmează: atunci când
se execută un program, sistemul de operare încarcă programul în memorie, îl
programează pentru execuție pe UCP și rulează programul numai dacă programul care
rulează în acel moment cedează UCP-ul. Este responsabilitatea fiecărui program să
cedeze UCP-ul când este nevoie – nu este responsabilitatea sistemului de operare.
Această planificare este suboptimală, să predea ocazional UCP-ul pentru a permite altor
programe să ruleze, deoarece un program poate monopolize UCP-ul și poate refuza
altele programe care rulează. MAC OS X este construit pe UNIX și, prin urmare,
folosește multitasking-ul preventiv, kernel-ul gestionând politicile de planificare a
proceselor. O altă diferență între MAC OS X și sistemele mai vechi Macintosh este
gestionarea memoriei. MAC OS nu a pus în aplicare o protecție a memoriei pentru
partițiile sistemului sau pentru aplicații. Aplicațiile sunt libere de a scrie în memorie, în
afara spațiului de adrese alocat și acest lucru ar putea duce la blocarea altor aplicații,
precum și a întregului sistem. Sub MAC OS X, acest lucru nu este posibil: accesarea
memoriei în afara spațiului de adrese de către un program va duce la o defecțiune, iar
procesul se va inchide, dar nu va bloca și sistemul de operare sau alte procese.
Arhitectura MAC OS X este compusă din mai multe straturi, fiecare fiind
responsabil pentru servicii de sistem diferite. Este important să se țină cont de faptul că
MAC OS X este construit peste kernel-ul de bază al UNIX-ului, care oferă serviciile
sistemului și suportă numeroase straturi ale aplicațiilor cu care interacționează
utilizatorul.
Nucleul sistemului MAC OS X este Darwin, un sistem de operare open-source
bazat pe Mach 3.0 și 4.4BSD. Darwin este un sistem de operare complet, care nu are
nevoie de componente de nivel superior Macintosh pentru a rula. Sistemul Darwin are
două componente importante: kernel-ul mediu și stratul de emulare BSD. Mediul kernel-
ului oferă servicii de sistem de operare de bază, iar stratul de emulare alimenreaza
sistemul cu mediul de interacționare cu utilizatorului BSD. Se poate instala Darwin pe
un PowerPC sau pe o mașina x86 și poate fi folosit ca un sistem BSD stand-alone.
Componentele de sistem specifice Macintosh construite peste kernel-ul Darwin oferă
sistemului MAC OS X servicii și componente. Putem să ne gândim la Darwin ca un
sistem de operare bazat pe BSD, iar componentele Macintosh sunt puse peste acest
sistem. Această clasificare permite observarea faptului că MAC OS X este construit
peste Darwin, iar Darwin este un sistem UNIX complet.

304
5.3. Componentele SO MAC X
Componentele sistemului MAC OS X sunt structurate pe stratur
1. Mach – kernel.
Este cel mai mic strat și este bazat pe BSD, numit și mediul kernelului. Acesta
oferă sistemul de servicii de sistem de operare de bază, cum ar fi gestionarea proceselor
și a memoriei, sisteme de fișiere, crearea de rețele, precum și acces la dispozitiv și
controlul acestuia.
2. Serviciile Core
Reprezintă stratul de servicii de bază. Implementează un set central de rutine
non-grafice care variază accesul la API-urile Macintosh . Acest strat include facilități
pentru interacțiune cu fișierele de sistem, thread-uri, și memorie, și oferă rutine pentru
manipularea șirurlori de caractere, accesul la resurse locale și de la distanță prin
intermediul URL-uri, și parsarea XMLurilor. Peste stratul de servicii de bază este stratul
de servicii pentru aplicații.
3. Serviciile aplicațiilor
Serviciile aplicațiilor aprovizionează programele care rulează în cadrul mediului
de aplicare(cu excepția BSD) cu interfață cu utilizatorul, ferestre, și suport grafic. Acest
strat include managerul de fereastră Mac OS X.
Mediul aplicațiilor, cum ar fi serviciile aplicațiilor, este compus din diferite
medii de aplicare care dau sistemului nivelul pentru utilizator. În prezent, Carbon,
Cocoa, Clasic, Java, și BSD formează acest strat, fiecare ca un mediu de aplicare
separată. Fiecare oferă un mediu distinct de execuție în care se pot rula programe și se
poate interacționa cu straturile inferioare ale sistemului de operare. De exemplu, atunci
când se execută un program Cocoa, ne aflăm în mediul specific Cocoa; atunci când se
execută un program de Mac OS se va interacționa cu mediul de aplicare Classic.
Peste mediul de aplicare este Aqua, interfața cu utilizatorul Mac OS X. Aqua
oferă sistemulului Mac OS X și programelor design-ul specific

Straturile MAC OS X

305
5.4. Serviciile Application
Layer-ul numit Application services alimentează sistemul cu serviciile grafice
care sunt folosite pentru construirea interfețelor și a ferestrelor, precum și pentru a
efectua operații de desen, imprimare.
Componenta principală a acestui layer este Quartz. Termenul Quartz definește
tehnologia folosită pentru Mac OS X. Quartz este compus din două straturi: serviciile
grafice și bibliotecile de randare.

Stratul serviciilor aplicație

Serviciile grafice de randare care sunt definite peste serviciile core conțin
următoarele biblioteci, care efectuează operațiile de randare grafică:
• Core Graphics Rendering library - efectuează operații cu 2 dimensiuni.
Această librărie este folosită pentru a desena și a randa folosind vectorul de model.
• Quick Draw
• OpenGL
• QuickTime
• PDF

306
 Capitolul 6. Sisteme de operare pentru dispozitive
mobile

Pe măsură ce comnponentele hardware s-au miniaturizat iar internetul s-a

extins, și-au făcut apariția un număr mare de dispozitive mobile capabile să activeze
rețelele de calculatoare și internetul (dispozitive smart).
Resursele și aplicațiile dispozitivelor smart sunt coordonate cu ajutorul
sistemelor de operare și au facilități de conectare la internet, navigare în web, etc. Cele
mai cunoscute tipuri de dispozitive smart de acest fel sunt telefoanele smart și tabletele.
Producătorii mai importanți de asemenea dispozitive sunt: Apple (cu dispozitivele
iPhone), Samsung, Nokia, firmele chinezești, Sony, etc.
Cele mai răspândite sisteme de operare utilizate la dispozitive mobile sunt:

6.1. Sistemul de operare Android

SO Android este un sistem de operare sub licență liberă dezvoltat de Open

Handset Alliance, un consorțiu de firme în fruntea cărora se află Google, împreună cu
companii precum: LG, Motorola, Intel, HTC, etc. Sistemul de operare este dezvoltat pe
nucleul Linux și permite dezvoltarea de aplicații multiple.
În acest moment (2018) SO Android domină piața dispozitivelor mobile, fiind
utilizat de către marile firmee producătoare de telefoane și tablete cum sunt: Samsung,
LG, firmele chinezești de telefoane mobile. SO Android este dota cu aplicația Google
Play care gestionează peste 700 000 de aplicații 22, în cea mai mare parte gratuite. Mai
nou au fost concepute și televizoare Android. SO Android a ajuns la versiunea 8.
Arhitectura sistemului de operare Android cuprinde cinci secțiuni, grupate pe
patru niveluri:
a) Nivelul Kernel Linux. Conține drivere pentru: dispozitivul de afișare,
camera video, Wi-fi, tastaturi, dispozitiv audio, conector USB, memorie și gestiune
memorie, consum energie, Binder (sistem de comunicație inter-proces), Logger (sistem
de jurnalizare- pentru depanarea aplicațiilor), Viking Killer, YAFFS2, etc
b) Nivelul abstractizare a hardware-lui. Conține funcționalități pentru:
grafică, audio, video, bluetooth, GPS, WIFI, etc.
c) Nivelul Bilioteci (User Space). Conține codurile care produc funcționarea
sistemului de operare Android și care fac conexiunea ăntre Kernel și Aplicații. Fiind
stocată pe mai multe partiții, platforma Android permite o bună flexibilitate la
actualizări.
Nivelul Biblioteci include motorul open-source pentru navigare, WebKit;
biblioteca FreeType care oferă suportul seturilor de caractere; baza de date SQLite
pentru stocare și partajare date; biblioteca LibC; biblioteca de sistem C, optimizată
pentru dispozitive mobile bazate pe Linux; biblioteci pentru redare-înregistrare
audio/video,; biblioteci SSL; Surface Manager, etc.

22
https://www.mobilissimo.ro/

307
 Acest nivel include și Motorul Android care rulează serviciile de platformă și
aplicațiile care le utilizează:
1. ART (Android runtime). Este mașina virtuală Java, implementată odată cu versiunea
5.
2. Zygote. Este procesul care gestionează toate aplicațiile, fiind lansat odată cu sistemul
de operare. Crează o instanță a mașinii virtuale Java pentru Android în care plasează
serviciile de bază: gestiunea energiei, gestiunea pachetelor, telefonie, serviciul de
localizare, serviciul de notificări, funizori de conținut.
Atunci când lansează în execuție o aplicație se clonează, partajând
componentele sistemului de operare.
d) Nivelul Cadrul pentru Aplicații. Asigură diferitele funcționalități ale
sistemului de operare, gestionează aplicațiile și oferă programatorilor posibilitatea să își
verifice și să utilizeze aplicațiile create.
e) Nivelul Aplicații. La acest nivel se găsesc aplicațiile cu care este livrat
dispozitivul mobil (Browser, Calclator, Camera, Contacts, Clock, Radio, etc), cât și cele
instalate de către utilizator sau dezvoltate de programatori.
Funcționaliăți Android. Sistemul de operare Android asigură funcționalități precum:
- Stocare, prin utilizarea SQLite- bază de date care consumă resurse puține;
- Conectivitate. Suportă GSM/CDMA, GPRS, EDGE, 3G, 4G, IDEN,
Bluetooth, WiFi, LTE, WiMAX, etc
- WiFi Direct;
- Android Beam – permite partajarea de conținut instant;
- Mesagerie SMS și MMS;
- Navigare pe internet;
- Multimedia. Suportă formatele:
- Grafică 2G și 3G;
- Senzori;
- Multitasking;
- Serviciul GCM (Google Cloud Messaging);
- Multi-Language;
- Aplicații Flash

6.2. Sistemul de operare iOS/ Apple.

Este un sistem de operare utilizat la telefoanele și tabletele construite de firma
Apple. Este dotat cu numeroase aplicații (peste 1,5 milioane în 2015). Aplicațiile (apps)
se găsesc în magazinul online al Apple, numit App Store.
Este un sistem de operare tip Unix utilizat pe telefoane iPhone, iPad-uri (tablete
Apple), iPod-uri (player MP de la Apple), Apple TV, etc.
Interfața utilizator se bazează pe utilizarea gesturilor multi-touch. Elementele de
interfață de control sunt: glisante, switch-uri, butoane. Interacțiunea utilizatorului cu
sistemul de operare se face prin gesturi multi touch care traduse, în românește, înseamnă:
bețivan, robinet, prindeți, presare inversă. Versiune actuală (2018) este iOS 12.
iOS are patru straturi de abstractizare: Core iOS, Core Servicii, Mass-Media,
Cacao Touch (interacțiune cu utilizatorul).

308
 Straturi (layer-e) ale iOS
Cadrele (Frameworks)
O aplicație iOS constă dintr-un cod scris de programator și cadrele oferite de
Apple. Un cadru conține o bilbiotecă de metode pe care aplicația scrisă le poate apela. O
aplicație dezvoltă link-uri către mai multe cadre. Deci cadrul iOS este un director care
conține o bibliotecă partajată, fișiere antet pentru accesarea codului din bibliotecă și
resurse suplimentare, ca: imagini, fișiere de sunet, etc.

Nivelurile cadrelor în iOS

Codul sistemului de operae este scris într-un limbaj numi SWIFT, introdus de
către Apple în 2014

309
6.3. Sistemele de operare Windows Phone, Windows Mobile
A fost un sistem de operare dezvoltat de Microsoft pentru telefoane smart,
tablete și chiar laptop-uri mini. În prezent este dezvoltate Windows 10 Mobile, dar
perspectivele aplicației nu sunt încurajatoare.

6.4. Sistemul de operare Symbian.

A fost primul sistem de operare pentru dispozitive mobile și cel mai utilizat,
până la apariția Android și iOS. A fost conceput și realizat de un grup de companii:
Nokia, Ericsson, Motorola, Psion, care l-au utilizat pe dispozitivele mobile dezvoltate de
către ei.

6.5. Sistemele de operare Firefox OS.

Se bazează pe Linux și permite rularea oricărei aplicații scrisă cu HTML 5,
pentru telefoane smart și tablete. A fost prezentat prima oară în 2012. Lansarea oficieală
s-a făcut în 2013. Cea mai nouă versiune este Firefox 57
 Este proiectat ca un sistem mobil simplu, cu câteva funcții inovatoare, cum ar fi gesturile
de margine pentru comutarea ferestrelor. Sistemul de operare a fost construit de la zero.
Din diverse motive acest sistem de operare nu mai are perspective de dezvoltare
în aceste moment (2018).

6.6. Sistemul de operare Tizen OS

Este un sistem de operare nou dezvoltat de Samsung și ajuns la versiunea 4.
Această versiune vine cu suport pentru procesoare ARM sau x86 şi va oferi suport
pentru .NET Standard 2.0 cu Xamarin.Forms 2.5.0, acesta fiind un toolkit GUI care
funcţionează pe orice device, de la Mac la un telefon Tizen. Se utilizeză și la televizoare
Samsung.

6.7. Virtualizare. Rularea unui sistem de operare într-o mașină

viartuală

Mașina virtuală este o aplicație software care creează un mediu de execuție

pentru rularea unui alt sistem de operare decât sistemul gazdă (sistem host)
Mașina virtuală lucrează ca un sistem de operare independent de sistemul
gazdă. Mașina virtuală se va numi sistem guest (oaspete).
Aplicația care permite rularea unei mașini virtuale se numește Virtual Machine
Monitor (VMM) sau Hypervisor (Hipervizor).
Dintre aplicațiile de virtualizare, amintim: VirtualBox, VMware, VirtualPC,
Xen, KVM, etc.
Modul în care lucrează mașina virtuală se poate observa în schema din figura

310
 Funcționarea mașinii virtuale
Sistemul gazdă alocă resurse din resursele hardware ale PC-ului, pentru mașina
virtuală: un procent din memoria RAM, spațiu fizic de stocare pe harddisk, care va
deveni spațiul fizic al mașinii virtuale, accesul la procesor
Avantajele virtualizării sunt că, în loc să fie folosit mai multe sisteme fizice, se
poate folosi un singur sistem fizic și mai multe mașini virtuale. De asemenea, din punct
de vedere al securizării aplicațiilor, mașinile virtuale sunt medii izolate și sigure
(sandbox).
Noțiunea de virtualizare se extinde și la nivelul unor aplicații software:
- Mașina Virtuală Java. Programele Java rulează în cadrul mașinii virtuale Java 23, care
este un mediu independent de platformă care permite rularea aplicațiilor.
- Common Language Runtime24, mașina virtuală utilizată de .NET Framework25
- Valgrind, este o mașină virtuală pentru depanarea programelor la nivelul aplicațiilor

Emulare

23
www.java.com/en/download/index.jsp
24
Msdn.microsoft.com/en-us/library
25
Msdn.microsoft.com/en-us/netframework

311
 Capitolul 7. Teste de verificare a cunoştinţelor
7.1. Testul 1

Alegeţi răspunsul corect :

1. Rolul unui sistem de operare este:
a. Calcul tabelar;
b. Gestionarea calculatorului si interfaţa cu utilizatorul;
c. Zonă de memorie pentru transferul datelor între aplicaţii;
d. O aplicaţie ce face parte din componenta hardware a calculatorului.
2. Dispozitive periferice de ieşire sunt următoarele:
a. Tastatură, scanner,imprimanta;
b. Monitor,microfon, imprimanta;
c. Imprimantă, boxe, monitor.
d. Mouse , tableta grafica, imprimantă.
3. Explicaţi funcţionalitatea următoarelor taste:
a) Page down……………………………………………………………
b) Delete ………………………………………………………………
c) Caps lock……………………………………………………………
d) F1, F2, ….F12 …………………………………………………
4. Pentru a muta un dosar (folder) de pe partiţia C: pe partiţia D: folosim:
a. NewFolder
b. Ctrl +C din bara de instrumente şi Copy;
c. Cut+Paste;
d. EditPaste;
5. Pentru a căuta o poză pe calculator folosim:
a. Ctrl+A;
b. SearchNumele pozei;
c. Search *.txt;
d. SearchComputers or people.
6. Opţiunea Arrange Icons by Type permite aranjarea iconiţelor
………………………………………………..
7. Informaţii despre sistemul nostru de calcul le aflăm astfel:
a. Clic dreapta pe iconiţa ce reprezintă hard-diskul şi
Proprietăţi(Properties) ;
b. Dublu clic pe My Computer;
c. Control PanelAdd hardware;
d. Control Panel System.
8. Desktopul îl putem personaliza din :
a. Control Panel  Regional and Language settings;
b. Control Panel Add or Remove programs;
c. Clic dreapta pe desktop Properties;
d. Control Panel Themes.
9. Un fişier este :

312
 a. Un fişier special care conţine mai multe fişiere grupate după anumite
criterii;
b. Un folder special numit rădăcină;
c. O colecţie de date de acelaşi tip identificată prin extensie;
O colecţie de date de acelaşi tip identificată prin nume, extensie,iconiţă.

7.2. Testul 2.

1. Ce se intampla daca se executa triplu-click stanga pe un cuvant dintr-un paragraf ?

a. Se selecteaza cuvantul respective
b. Se selecteaza randul respective
c. Se selecteaza paragraful respective
d. Se pozitioneaza cursorul la locul click-ului , stabilindu-se astfel punctul de insertie al
textului de la tastatura sau prijn inserare (Paste).
2. Care este diferenta intre ClipBoard-ul Office si ClipBoard-ul sistemului de operare ?
3.Cum modifica apasarea tastei ALT in timpul selectarii cu mouse-ul (Click and Drag)
procesul de selectare ?
4. Cum modifica apasarea tastei SHIFT in timpul selectarii cu mouse-ul (Click and
Drag) procesul de selectare
5. Care este imprimanta implicită?

6. Care dintre răspunsuri descrie corect imaginea de mai jos?

a) Bara de meniuri; b) Bara de titlu; c) Bara de derulare; d) Bara de instrumente

7. Ce opțiune alegeți din meniu, dacă doriți să trimiteți fișierul către desktop (să creți un
shortcut pe desktop?

313
8. Unde apăsați dacă doriți să vedeți proprietățile desktop-ului;

9. Din ce meniu puteți schimba vizualizarea fișierelor și directoarelor?

10. Sortați documentele din Folderul Nume după data modificării. Pentru a demonstra,
faceți o captură de ecran și inserați-o în fișierul Răspunsuri.
11. Schimbați fundalul desktop-ului, astfel încât să aveți imaginea Windows 7.
12. Descrieți cum aflați de sistem de operare aveți pe calculator? Specificați Sistemul de
operare instalat pe calculatorul cu care lucrați
13. Minimizați fereastra activă. Faceți o captură de ecran, pentru a demonstra
14. Descrieți cum mutați mai multe fișiere din Folderul Clasa în folderul Nume?
15. Unde trebuie să intrați ca să schimbați culoare ferestrei?
16. Descrieți procesul de copiere a unui grup de fișiere din Folderul Clasa în Folderul
Nume
17. Doriți să recuperați un fișier șters din greșeală. Cum procedați?
18. Aflați câtă memorie RAM este folosită de calculatorul pe care lucrați.Scrieți în
fișierul răspuns
19. Creați în directorul Nume, fișierul Windows7, de tip .doc și setați-l să fie doar pentru
citire.

314
20 Căutați fișierele cu extensia .jpg de pe partiția C: \ și selectați-le pe cele de pe poziția
1, 3, 5 și 7. Faceți captură de ecran.
21. Căutați fișierele cu extensia .doc de pe partiția C: \ , scrieți câte sunt și selectați-le pe
primele trei, cele mai mari. Faceți captură de ecran.
22. Faceți o captură a barei de titlu din folderul vostru
23. Selectați, de pe discul C:, fișierul .doc cu cea mai mare dimensiune
24. Scrieți data creerii fișierului Răspuns.doc din folderul cu numele vostru și câte
elemente (foldere și fișiere) conține. Faceți captură de ecran

7.3. Testul 3.
1. Creaţi un folder în C:\ numit Test. Alegeţi un fişier din My Documents şi copiaţi-l în
el.
2. Aranjaţi pictogramele pe desktop fără aliniere automată.
3. Creaţi un shortcut către aplicaţia Word. Shortcut-ul se va găsi pe desktop.
4. Lansaţi în execuţie programul Excel.exe, folosind opţiunea Run a meniului Start.
5. Determinaţi câte fişiere de tip .dll există în folderul Windows.
6. Modificaţi rezoluţia ecranului.
7. Construiţi cu Notepad un fişier „test.txt” în unitatea C:\ în care notaţi răspunsul de la
punctul 1. Ştergeţi fşierul şi apoi îl recuperaţi.
8. Schimbaţi drepturile asupra acestui fişier astfel încât utilizatorul să aibă doar drept de
citire.
9. Care dintre imaginile de mai jos reprezintă o comandă rapidă (scurtătură, shortcut)

a) b) c) d)
10. Creaţi un shortcut către aplicaţia Paint, shortcut care să se afle pe bara de aplicaţii
(taskbar).
11. Deschideţi trei aplicaţii şi le aşezaţi în cascadă pe desktop.
12. Folosind instrumentul de căutare, localizaţi câte fişiere au fost modificate în ultimele
3 luni.
13. Ce se întâmplă atunci când un fişier este comprimat (arhivat)?
a) Se şterge extensia fişierului; b) Se reduce dimensiunea numelui fişierului; c) Se
reduce dimensiunea fişierului; d) Se şterg proprietăţile fişierului
14. Setaţi opţiunile Windows astfel încât fiecare fereastră să afişeze toate fişierele (şi pe
cele ascunse şi pe cele de sistem).
15. Faceţi în aşa fel încât bara de aplicaţii (taskbar) să apară numai atunci când cursorul
grafic staţionează în partea de jos a ecranului.
16. Alegeţi o imagine ca wallpaper din galeria oferită de Windows.
17. Introduceţi aplicaţia Access în meniul Start.
18. Care dintre următoarele opţiuni vă permit să schimbaţi imprimanta instalată cu o altă
imprimantă instalată astfel încât această modificare să rămână valabilă şi după
închiderea calculatorului? a) Stabileşte ca imprimantă implicită (Set as Default Printer);
b) Fişier / Imprimare… (File / Print…); c) Capturare port imprimantă (Capture Printer
Port);
d) Adăugare imprimantă (Add Printer)

315
19. Setaţi opţiunile Windows în aşa fel ca după 5 minute de inactivitate, pe monitor, să
apară numele dumneavoastră.
20. Inspectaţi capacitatea drive-ului C al calculatorului pe care lucraţi dumneavoastră şi
cât spaţiu liber mai este pe el.
21. Care dintre următoarele afirmaţii explică ceea ce se întâmplă atunci când fişierele
sunt recuperate din Recycle Bin (Coşul de reciclare)?
a) Fişierele sunt recuperate pe Desktop (Spaţiul de lucru); b) Fişierele sunt şterse
definitiv; c) Se schimba proprietatea fişierelor în Read Only (Numai pentru citire);
d) Fişierele sunt recuperate şi depozitate în locul de unde au fost şterse
22. Folosind opţiunile din Help căutaţi informaţii despre procesorul instalat.
23. Setaţi opţiunile Windows astfel încât fişierele cu extensia .txt să fie deschise cu
aplicaţia NotePad.
24. Stabiliţi câte fişiere de tip .exe există în directorul Windows.
25. Pornind de la un shortcut către un folder, vizualizaţi calea folder-ului.
26. Construiţi un folder numit Titularizare în C:\ în care deschideţi un document în
NotePad numit „memoria.txt”. În acest document notaţi care sunt unităţile de măsură
pentru capacitatea memoriei.
27. Introduceţi aplicaţia PowerPoint în meniul Start.
28. Lansaţi în execuţie aplicaţia Excel, folosind opţiunea Run a meniului Start.
29. De ce este important pentru un fişier să aibă o extensie corectă?
a) Pentru a deschide fişierul cu aplicaţia corespunzătoare
b) Pentru a realiza o legătură între fişier şi un anumit director
c) Pentru a permite comprimarea fişierului
d) Pentru a opri ştergerea fişierului
28. Aranjaţi pictogramele de pe desktop pe un singur rând, orizontal, în partea de sus a
ecranului.
29. Căutaţi toate fişierele cu extensia .jpg din cadrul unităţii de disc C:\.
30. Setaţi opţiunile Windows astfel încât fiecare fereastră să afişeze toate fişierele (şi pe
cele ascunse şi pe cele de sistem).
31. Folosind aplicaţia Calculator, realizaţi calculul mediei unui elev la un obiect la care
dă teză şi are în oral 5 note (valorile la alegere). Apoi copiaţi rezultatul într-un fişier
„note.txt” pe care îl creaţi cu NotePad.
32. Care din următoarele opţiuni se găseşte în fereastra de vizualizare a procesului de
printare? a) Imprimare; b) Pauza la imprimare; c) Imprimare în fişier; d) Pagina curentă
33. Inspectaţi configuraţia hardware a calculatorului pe care lucraţi şi realizaţi un fişier
„fishard.txt” care să conţină datele referitoare la: tip microprocesor, capacitate
memorie RAM, tip monitor, tip tastatură.
34. Notaţi în fişierul creat mai sus care este diferenţa între comenzile Delete şi Empty
Recycle Bin?
35. Care dintre următoarele afirmaţii descrie rezultatul compresiei (arhivării) fişierelor?
a) Fişiere de dimensiuni reduse; b) Ştergerea fişierelor; c) Schimbarea conţinutului
fişierelor; d) Creşterea spaţiului alocat în memoria RAM
36. Construiţi un fişier „date_tehnice.txt” în care să notaţi principalele plăci de extensie
care se pot ataşa calculatoarelor şi rolul lor.
37. Descrieţi, în cadrul fişierului creat mai sus, modul în care modificaţi rezoluţia
ecranului.
38 Care din următoarele operaţii poate fi realizată direct de pe desktop fără a fi nevoie să
deschideţi nici un director? a) Schimbarea imprimantei implicite; b) Modificarea datei şi
a orei; c) Instalarea unui modem; d) Nici unul din răspunsurile de mai sus

316
7.4. Testul 4.
1. Folosind programul Paint al sistemului Windows realizaţi un desen respectând
cerinţele următoare: Să conţină 2 figuri geometrice la alegere şi o figură formată dintr-o
linie curbă, folosind grosimi şi culori diferite pentru contururi (minimum 3).
2. Să se coloreze fondul paginii cu o altă culoare folosind spray-ul.
3. Să se decupeze una dintre figurile geometrice şi să se copieze de 2 ori în cadrul
desenului.
4. Să se salveze desenul într-un fişier cu numele „desen.bmp”, în folder-ul candidatului,
creat în unitatea de disc C:\.
5. Care dintre următoarele pictograme este cea corespunzătoare unei aplicaţii?

6. Folosind programul Paint al sistemului Windows să se realizeze un desen şi anume:

Să conţină figurile geometrice: dreptunghi, pătrat, elipsă, un cerc şi o figură formată
dintr-o linie frântă închisă folosind grosimi diferite pentru contururi (minimum 3).
7. Să se coloreze fiecare figură geometrică cu o altă culoare folosind pensula pentru
contururi, instrumentul de umplere şi spray-ul.
8. Să se introducă un text “Desen geometric” folosind majuscule, îngroşate şi subliniate.
9. Să se salveze desenul creat cu numele „figuri.bmp” în directorul candidatului.
10. Ce tip de fişier din cele de mai jos este utilizat pentru fişierele de muzică?
a) .gif ; b) .doc ; c) .mp3; d) .xls
Pentru personalizarea sistemului de operare Windows, să se facă configurarea
diferitelor elemente: a) Să se aleagă un model decorativ.
b) Să se afişeze pe întreaga suprafaţă de lucru noul model ales.
c) Să se modifice culorile.
d) Să se aleagă un interval de 2 minute de inactivitate înainte ca monitorul să treacă în
regimul cu consum redus de energie (low - power standby).
11. Care dintre următoarele răspunsuri descrie în mod corect imaginea de mai jos?

a. Bara de instrumente b. Bara de meniuri c. Bara de titlu d. Bara de derulare

12. Editaţi un document care să reprezinte o comunicare telefonică scurtă, folosind
programul WordPad, astfel: Să conţină data şi ora la care a fost făcută comunicarea prin
care se anunţă data la care se va susţine proba practică la examenul de titularizare
Să utilizeze un font la alegere, dimensiune 16 pt
13. Salvaţi fişierul sub numele de „Anunt”, în folder-ul candidatului.
14. Căutaţi pe hard-disk toate fişierele care au extensia .txt;
15. Copiaţi primele trei dintre ele în folder-ul candidatului.
16. În fereastra Proprietăţi ecran (Display Properties) în ce meniu puteţi modifica
rezoluţia ecranului? a) Înfăţişare (Appearance); b) Fundal (Background); c)
Spaţiu de lucru (Desktop); d) Setări (Settings)
17. Ce tip de fişier din cele de mai jos este utilizat pentru fişierele de tip imagine?
a) .zip; b) .wk4 ; c) .gif ; d) .doc
18. Să se lanseze în execuţie aplicaţiile Paint, Notepad şi Calculator. Să se comute
controlul între aplicaţii.
19. Câte fişiere de tip .rtf există în directorul Windows?

317
20. Să se vizualizeze capacitatea discului C:\ , spaţiul liber şi spaţiul ocupat.
21. Să se inspecteze configuraţia hardware a calculatorului pe care lucraţi şi să se
realizeze un fişier document „fisahard.txt” care să conţină datele referitoare la: tip
microprocesor, capacitate memorie RAM, tip monitor, tip tastatură.
22. Să se realizeze următoarele cerinţe:
a) Să se lanseze în execuţie aplicaţia Data şi ora. Să se modifice timpul într-o
exprimare de la 1 la 24 sau într-o exprimare a orelor de la 1 la 12.
b) Să se formateze un disc extern ca disc sistem cu numele „titular”.
c) Să se inspecteze imprimantele instalate la calculatorul la care se lucrează şi să se
instaleze una nouă.
23. Care din următoarele opţiuni vă permit schimbarea imprimantei implicite cu o altă
imprimantă instalată pe calculatorul dumneavoastră, modificarea rămânând valabilă şi
după închiderea calculatorului? a) File / Print… (Fişier/Imprimare...); b) Set as Default
(Stabilire imprimantă implicită); c) Use Printer Offline (Utilizare imprimantă în mod
neconectat); d) Add Printer (Adăugare imprimantă)
24. Să se realizeze următoarele cerinţe: a) Să se lanseze în execuţie aplicaţia Calculator.
Să se calculeze media geometrică a numerelor 5 şi 12.
b) Să se vizualizeze structura discului C:\ utilizând aplicaţia Explorare.
25. Care din următoarele extensii este corespunzătoare fişierelor de calcul tabelar?
a) .mp3; b) .doc ; c) .gif ; d) .xls
26. Să se inspecteze proprietăţile folderului Clasa… de pe desktop şi să se noteze în
fişierul „Propr.txt” deschis în NotePad în folderul candidatului.
27. Să se salveze fişierul „Propr.txt” pe discul flexibil cu atributele numai în citire şi
parolat.
28. Să se realizeze următoarele cerinţe: a) Să se vizualizeze spaţiul ocupat de folderul
Documents.
b) Să se realizeze un desen conţinând figuri geometrice, cu ajutorul aplicaţiei Paint şi să
se seteze desenul ca wallpaper pe desktop.
29. De ce este necesară actualizarea regulată a bazei de date a aplicaţiei antivirus?
a) Pentru a evita ştergerea accidentală a aplicaţiei antivirus
b) Pentru a identifica, izola şi elimina noii viruşi
c) Pentru a opri orice acces neautorizat asupra calculatorului
d) Pentru a completa drepturile de utilizare a aplicaţiei antivirus
30. Să se lanseze în execuţie aplicaţia Mouse. Să se reconfigureze proprietăţile mouse -
ului, schimbând cursorul şi opţiunile de lucru.
31. Care din următoarele afirmaţii descrie efectul arhivării unui fişier?
a) Ascunde fişierele; b) Şterge fişierele; c) Reduce dimensiunea fişierelor; d) Reduce
memoria RAM disponibilă
32. Număraţi câte fişiere cu extensia .txt există în directorul Windows (incluzând
fişierele din subdirectoare).
33. Sortaţi ascendent toate fişierele din directorul testare după data modificării.
34. Utilizaţi funcţia Help pentru a găsi informaţii despre media player. Copiaţi două
rânduri din informaţia găsită, care să evidenţieze cuvântul cheie şi introduceţi-le într-un
fişier personal, creat cu numele dumneavoastră.
35. Cu ajutorul comenzii Imprimare/Captură Ecran (Print Screen) capturaţi imaginea
ecranului dumneavoastră care arată căutarea făcută şi introduceţi-o în a doua pagină a
fişierului nou creat
36. Care din următoarele afirmaţii ţine de configurarea Desktopului (Spaţiului de lucru)?

318
a) Schimbarea imprimantei implicite; b) Formatarea unei dischete; c) Modificarea
culorilor de afişare; d) Golirea coşului de reciclare (Recycle bin)
Deschideţi folderul Nume. Utilizaţi funcţia de căutare pentru a găsi toate fişierele cu
extensia .doc din directorul Documents şi introduceţi numărul de fişiere găsite într-un
fişier personal, creat cu numele dumneavoastră în folderul testare.
37. Cu ajutorul comenzii Print Screen (Tipărire/Captură Ecran) capturaţi imaginea
ferestrei cu titlul testare, care afişează conţinutul directorului testare, şi introduceţi-o în
pagina a doua a fişierului nou creat.
38. Sortaţi descrescător fişierele din directorul My documents după dimensiune.
39. Tipăriţi la o imprimantă disponibilă un exemplar al fişierului personal sau salvaţi
fişierul cu numele fisiertiparit.prn .
40. De ce este important să realizaţi o copie de siguranţă (backup) pe un dispozitiv de
stocare? a) Fişierele sunt scanate împotriva viruşilor; b) Pentru a muta fişierele de pe
hard disk; c) Pentru a creşte spaţiul existent pe disc; d) Pentru a evita pierderea datelor
41. Cu ajutorul comenzii Print Screen (Imprimare/Captură Ecran) capturaţi imaginea
ecranului care să arate conţinutul directorului personal (directorul nume) şi introduceţi-o
în pagina a doua a unui fişier numit lucru.
42. Care dintre următoarele afirmaţii explică ceea ce se întâmplă atunci când fişierele
sunt recuperate din Recycle Bin (Coşul de reciclare)? a) Fişierele sunt recuperate pe
Desktop (Spaţiul de lucru); b) Fişierele sunt şterse definitiv; c) Se schimba proprietatea
fişierelor în Read Only (Numai pentru citire); d) Fişierele sunt recuperate şi depozitate în
locul de unde au fost şterse

7.5. Testul 5.
1. Creati pe desktop un director cu numele personal, scris cu majuscule.
2. In acesta creati un alt director cu numele Test2.1.
3. Deschideti o aplicatie de procesare de texte.
4. Salvati fisierul cu numele răspunsuri in directorul Test2.1.
5. Creati un tabel cu 2 coloane si 15 randuri. Imbinati celulele din primul rand si
scrieti in celula rezultata, cu majuscule, numele personal. Veti introduceti
raspunsurile dvs astfel : in coloana 1 – nr.intrebare ; in coloana 2 – raspuns.
Salvati modificarile.
6. Creati in directorul Test2.1 un fisier de tip imagine cu un program simplu,
cunoscut, avand numele desen. Realizati un mic desen, salvati si inchideti
fisierul.
7. Introduceti in fisierul raspunsuri, dimensiunea fisierului desen (nr. intrebare –
raspuns). Salvati modificarile.
8. Redenumiti fisierul desen.bmp in imagine.bmp.
9. Creati alte doua directoare in Test2.1: dir1, dir2. Copiati fisierul imagine in
dir1.
10. Mutati fisierul imagine in dir2.
11. Creati in directorul Test2.1 o scurtatura spre fisierul imagine din dir2.
Modificati aspectul pictogramei scurtaturii.
12. Butonul corespunzator optiunii de maximizare a unei ferestre este:

a) b) c) d)
13. Adaugarea unei imprimante noi se poate face astfel:

319
 a) start – toate programele – accesorii – instrumente sistem
b) deschidere program Word - imprimare
c) start – imprimante si faxuri – adaugare imprimanta
14. Care pictograma corespunde cosului de reciclare :

a) b) c) d)
15. Specificati in fisierul răspunsuri care este combinatia de taste utilizata pentru
inchiderea unei ferestre de lucru :
a) Ctrl + A b) Ctrl + C c) Alt + Shift d) Alt + F4
16. Descrieti doua moduri in care puteti deschide un fisier Excel (in fisierul
raspunsuri).
17. Operatia de formatare a unei dischete are ca efect :
a) pierderea tuturor informatiilor de pe discheta
b) copierea informatiilor pe harddisk
c) setarea ca ascunse a informatiilor
18. Urmatoarea imagine reprezinta :

a) bara de stare
b) bara de adrese
c) bara de activitati
d) bara de titlu
19. Extensia unui fisier de tip arhiva este :
a) .exe b) .txt c) .rar d) .mp3
20. Operatia de scanare permite :
a) stergerea fisierelor din cosul de reciclare
b) ordonarea fisierelor crescator, dupa nume
c) verificarea fisierelor daca sunt sau nu virusate
d) efectuarea unui backup
22. Salvati modificarile, inchideti fisierul raspunsuri si toate ferestrele deschise.

7.6. TESTUL 6
1. Sistemul de operare este:
a. un program special cu rol de dirijare şi control asupra resurselor
hardware şi software ale calculatorului şi care asigură interfaţa între
utilizator şi calculator
b. un editor de texte
c. dispozitiv ce stabileşte legătura cu microprocesorul
d. un antivirus
1. Un calculator funcţional (care poate să ruleze aplicaţii) trebuie să aibă
sistem de operare
a)Adevarat b) Fals c) Nu neapărat

2. Care este numele corect pentru imaginea urmatoare:

a) bara de stare; b) bara de meniu c) bara de derulare d) bara de titlu

320
3. Identificati pictograma care corespunde unei scurtaturi a unui director:

a) b) c) d)

4. Care dintre următoarele operaţii nu reprezintă o funcţie a sistemului de

operare:
a. gestionarea textelor şi imaginilor
b. gestionarea resurselor hardware şi software ale calculatorului
c. asigurarea interfeţei între utilizator şi calculator
d. preluarea coordonării resurselor SEC de la aplicațiile BIOS.
5. Care dintre următoarele operaţii reprezintă o funcţie a sistemului de
operare? (alegeți două)
a. gestionarea textelor şi imaginilor
b. gestionarea resurselor hardware şi software ale calculatorului
c. asigurarea interfeţei între utilizator şi calculator
d. depanarea imprimantelor
6. Legătura dintre utilizator şi sistemul de calcul este realizată cu ajutorul:
e. GUI (Graphical User Interface)
f. monitorului
g. nucleului sistemului de operare
h. mouse-lui
7. Caracteristica multitasking a sistemului de operare înseamnă:
a. folosirea sistemului pe mai multe calculatoare
b. rularea în acelaşi timp a mai multor programe
c. parcurgerea secvenţială a mai multor programe
d. folosirea mai multor periferice simultan
8. Unix este un sistem de operare.
a. Adevărat b. False c) Este un joc
9. Crearea rapidă a unei arhive(zip) se poate realiza:
a. Se execută clic-dreapta pe acel document, se alege opţiunea Send To  E-
mail;
b. Se execută clic-dreapta pe acel document, se alege opţiunea Send To 
Compressed(zipped);
c. Se execută clic-dreapta pe acel document, se alege opţiunea Send To 
Desktop;
d. Se execută clic-dreapta pe acel document, se alege opţiunea Send To 
My Computer.
10. Maximizarea unei ferestre se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)
11. Închiderea unei ferestre se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

12. Aducerea pe bara de start a unei ferestre se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

321
 13. Aplicaţiile utilizator care se instalează o dată cu Windows-ul sunt:
a. Notepad, Paint, Wordpad, Excel
b. Notepad, Paint, Microsoft Word
c. Notepad, Calculator, Microsoft Office
d. Notepad, WordPad, MS Paint, Calculator

14. Fişierele care permit lansarea unei aplicaţii sau a unui program, au
extensia:
a) .bmp b) .rar c) .exe d) . xls
15. Care dintre următoarele reprezentări este asociată Hard-disk-ului sau unei
partiţii a acestuia:

a) b) c) d)
16. Numele fişierelor şi folderelor pot conţine:
a. orice combinaţie de litere, numere, spaţii, caractere speciale (cratimă,
virgulă, două puncte, bară oblică, semnul întrebării)
b. orice combinaţie de litere, numere, spaţii, caractere speciale (cratimă,
virgulă)
c. orice combinaţie de litere, numere, spaţii dar, fără caractere speciale
d. Doar litere mici și mari
17. Care din urmatoarele directoare contine cel putin un subdirector?

a) b) c) d)
18. Scrierea unui cuvânt în caseta de căutare a ferestrei unui folder

, permite:
a. găsirea unui folder, fişier
b. ştergerea informaţiilor de pe HDD
c. setarea ceasului şi a datei calculatorului
d. căutarea tuturor fișierelor sau folderelor din directorul curent, în care
se regăsește numele scris
19. Ştergerea definitivă a unui Folder din memoria calculatorului se face astfel:
a. Clic-dreapta pe folder şi alegem opţiunea Delete;
b. Selectăm folderul şi apăsăm combinaţia de taste Shift + Delete;
c. Clic-dreapta pe folder şi alegem opţiunea Send To  Recycle Bin;
d. Clic-dreapta pe folder  Copy, apoi clic-dreapta pe Recycle Bin 
Paste.
20. Schimbarea rezoluţiei monitorului se realizează parcurgând etapele:
a. Clic-dreapta pe Desktop  Peronalizare  Rezoluție Ecran;
b. Clic-dreapta pe Desktop  Rezoluție Ecran;
c. Clic-dreapta pe Desktop  Gadgeturi;
d. Clic-dreapta pe Desktop  Vizualizare  Aranjare automată.

322
7.7. TESTUL 7
1. Opţiunea Help and Suport permite:
a. instalarea modemului
b. obţinerea de asistenţă şi ajutor
c. ştergerea unui fişier
d. deschiderea unei aplicații
2. Comanda cmd introdusă în START/caseta Căutare permite:
a. închiderea calculatorului
b. închiderea tuturor programelor
c. lansarea în execuţie a unui program
d. lansarea interfeței CLI, pentru introducerea comenzilor de la tastatură
3. Care din urmatoarele imagini reprezinta o bara de instrumente:
a)

b)

c)

4. Repornirea sistemului se face din:

a) Start /Închidere
b) Start/ Închidere? Log Off
c) Start/ Căutare/ run
d) Start/Închidere/Repornire
5. Un meniu înseamnă:
a. O listă de comenzi folosite pentru a executa diferite acţiuni;
b. O fereastră în care apare opţiunea Properties;
c. O bară cu butoane;
d. O aplicaţie proprie sistemului de operare Windows XP.
6. Fişierul este:
a. o colecţie de programe
b. o colecţie organizată de date grupate după extensie
c. unitatea elementară de organizare şi regăsire a informaţiei pe disk
d. o simplă pictogramă
7. Care din următoarele pictograme reprezintă o arhivă:

a) b) c) d)
8. Settings →Control Panel, permite:
a. redenumirea fişierelor
b. configurarea editorului grafic
c. configurarea echipamentelor instalate
9. Un screen-saver:

323
 a)
este un dispozitiv care se plaseaza pe monitor pentru a
proteja ochii
b) este un program care asigura protectia ecranului
c) este un program care este lansat automat in executie daca o
anumita perioada de timp nu s-a lucrat cu mose-ul sau
tastatura
10. Deschiderea Panoului de control (Control Panel) se face astfel:
a. Start  Programs  Control Panel;
b. Start  Programs  Accessories  Control Panel;
c. Start  Programs  Accessories  System Tools  Control Panel;
d. Start  Settings  Control Panel.

11. Care dintre următoarele extensii nu reprezintă extensia unei imagini:

a) .jpg b) .gif c) .bmp d) .pdf

12. Pentru a deschide un fişier video folosim aplicaţia:

a. Paint;
b. Notepad;
c. Windows Movie Maker;
d. Windows Media Player.

13. Opţiunea My Network Places are ca rol:

a. Instalarea unui modem;
b. Accesarea Internetului;
c. Instalarea unei plăci de reţea;
d. Vizualizarea calculatoarelor din reţea.
14. Folderul este:
a. un set de instrucţiuni
b. o modalitate de grupare a folderelor și/ sau fişierelor, pentru regăsire
mai ușoară
c. o metodă de calcul
d. o pictogramă
15. În Windows, comanda click dreapta pe un obiect deschide:
a. meniul Help
b. o fereastră de informaţii
c. un meniu contextual
d. pornește o aplicație
16. În Windows, comanda dublu click pe un program (sau document) are ca
efect:
a. închiderea ferestrei curente
b. lansarea în execuţie a programului
c. ştergerea programului
d. deschiderea ferestrei programului
17. În Windows, comanda dublu click pe un folder are ca efect:
a. închiderea ferestrei curente
b. lansarea în execuţie a unui program
c. ştergerea programului
d. deschiderea ferestrei folderului

324
 18. Petru crearea unui shortcut pe desktop către un fişier sau folder procedăm
astfel:
a. clic dreapta pe desktop, New→Shorcut
b. dublu clic pe desktop, New→Shorcut
c. clic dreapta pe desktop, clic Properties
d. clic pe descktop
19. Pentru a schimba culoarea background-ului:
a) dati dublu clic pe My Computer;
b) dati clic dreapta pe desktop, Personalizare/ Fundal Desktop
c) deschideti fereastra Rezolutie Ecran;
d) dati clic dreapta pe desktop, Personalizare/ Teme Aero
20. Dezinstalarea unui program din memoria calculatorului se face astfel:
a. Start / Control Panel / Dispozitive și Imprimante;
b. Start  Settings  Control Panel  Programe și Caracteristici / Click
pe programul care dorim să îl dezinstalăm;
c. Start  Toate programele  Uninstall Programs;
d. My Computer  C:/ Program Files  Clic-dreapra pe acel program
 Delete.

7.8. Testul 8
1. Care din următoarele reprezintă o funcţie a sistemului de operare?
a. Introducerea datelor într-o foaie de calcul;
b. Generarea unui raport într-o bază de date;
c. Gestionarea directoarelor (folders) fisierelor (files);
d. Crearea unei prezentări PowerPoint.
2. Care este sistemul de operare instalat pe calculatorul d-voastra de la scoala?
Faceți o captură de ecran care să arate răspunsul
a). Windows Vista; b. Linux; c. Windows 7; d. Windows 10; e. Android; f. iOS X
3. Care dintre următoarele denumiri identifica un tip de sistem de operare
multitasking, multiuser?
a. Linux ; b. Windows; c. MAC/OSX; d. MS-DOS
4. Dreptul de utilizare continuă beneficiind de toate facilitătile unei aplicatii
software este denumit:
a. Shareware; b. Licenta; c. Trialware; d. Freeware.
5. Sistemul de operare Windows este:
a. Monouser, monotasking; b. Monouser, multitasking; c. Multiuser, monotasking; d.
Multiuser, multitasking
6. Una dintre functiile sistemului de operare Windows este:
a. Scanarea unei fotografii; b. Copierea unui fisier; c. Producerea unui raport intr-o baza
de date; d. Gestionarea structurii de directoare (folders) si fisiere (files).
7. Ce tip de software controleaza alocarea resurselor in computer?
a. Sistemul de operare; bB. Aplicatiile software; c. Browser-ul de internet; d. Softul de
securitate.
8. Care dintre urmatoarele descrie o politica buna de securitate prin parole si
conturi de utilizator?
a. Toate parolele sunt schimbate cu regularitate in functie de mediul in care este folosit
computerul;
b. Toate parolele sunt cunoscute de catre toti utilizatorii;

325
c. Toate parolele sunt numele mic al fiecarui utilizator;
d. Toate parolele sunt alcatuite din trei litere.
9. Care dintre programele de mai jos sunt programe utilitare ale
sistemului de operare Windows ?
a. Disk Cleanup; b. Restore System; c. CCleaner; d. Disk Defragmenter
10. Necesitatile de sistem necesare pentru a instala sistemul de operare
Windows 7 sunt:
a. CPU-1Ghz, RAM -1MB, memorie VIDEO - 1GB
b. CPU-1Ghz, RAM -1GB, memorie VIDEO - 1MB
c. CPU-1Ghz, RAM -1GB, memorie VIDEO - 1GB
d. CPU-1Mhz, RAM -1GB, memorie VIDEO - 1MB
11. Care este efectul obținut prin apăsarea tastei F1?
a) Deschide fereastra Ajutor (Help); b) Deschide caseta de dialog Properties; c)
Deschide aplicația windows Explorer; d) Deschide browser-ul web implicit
12. Care dintre următoarele nu este sistem de operare?
a) Unix; b) WordPad; c) Linux; d) Windows
13. Ce dispozitiv periferic utilizați când lucrați cu o interfață grafică GUI ?
a) Imprimanta; b) Mouse-ul; c) Scanner-ul; d) Microfonul; e) Boxele.
14. Unde se păstrează obiectele șterse din calculator ?
a) Windows Explorer ; b) Word ; c) Recycle Bin ; d) Documents ; e) Bara de lucrări
(taskbar).
Completaţi spaţiile punctate de mai jos astfel incat sa reiasa un raspuns corect:
15. Rolul unui sistem de operare este…………………………......
…………………………………………………………………….

7.9. Testul 9. Test general

1. Structura de principiu a unui sistem de calcul contine urmatoarele componente

principale:
A. unitatea de intrare; B. unitatea de memorie internă; C. unitatea de ieșire; D. unitatea
aritmetico-logică; E. unitatea de comandă si control
Dintre cele cinci componente de mai sus doua formeaza procesorul.
Indicati dintre variantele de
mai jos varianta corecta pentru procesor:
a. A+D; b. A+E; c. B+D; d. B+E; e. D+E
var e. D+E- unitatea aritmetico- logica si unitatea de comanda si control
2. Structura de principiu a unui sistem de calcul contine urmatoarele componente
principale:
A. unitatea de intrarea; B. unitatea de memorie interna; C. unitatea de iesire;
D. unitatea aritmetico-logica; E. unitatea de comanda si control
Dintre cele cinci componente de mai sus trei formeaza unitatea centrala de
prelucrare. Indicati
dintre variantele de mai jos care este varianta corecta pentru unitatea centrala de
prelucrare:
a. A+B+C; b. A+D+E; c. B+D+E; d. B+C+D; e. B+C+E
var c. B+D+E

326
3.Calculatorul personal este un ansamblul functional format din urmatoarele
componente: A. placa de baza; B. microprocesorul; C. memoria interna; D. monitor; E.
tastatura
Trei dintre aceste componente formeaza structura unitatii centrale.
Indicati varianta corecta dintre variantele de mai jos pentru structura unitatii
centrale
a. A+B+C; b. A+B+D; c. A+B+E; d. B+C+D; e. B+C+E
var a. A+B+C
4. Calculatorul personal este un ansamblul functional format din urmatoarele
componente:
Care este componenta care gestioneaza procesele ce au loc?
a. placa de baza; b. microprocesorul; c. memoria interna; d. monitor; e. tastatura
var b. microprocesorul
5.Calculatorul personal este un ansamblul functional format din urmatoarele
componente:
Care este componenta care face legatura intre microprocesor si memoria interna?
a. placa de baza; b. microprocesorul; c. memoria interna; d. monitor; e. tastatura
var. a. placa de baza
6. Calculatorul personal este un ansamblul functional format din urmatoarele
componente:
Indicati care dintre componentele de mai sus este cea care contine
programul sau programele care sunt in curs de executare precum si datele cu care
lucreaza aceste programe.
a. placa de baza; b. microprocesorul, c. memoria interna; d. monitor, e. tastatura
var c. memoria interna
7. Consideram urmatoarele afirmatii pentru echipament periferic:
Indicati varianta de definitie corecta pentru echipamentul periferic dintre
variantele de mai jos.
a. orice dispozitiv de memorare externa; b. orice dispozitiv de afisare; c.orice dispozitiv
de intrare; d. orice dispozitiv de iesire; e. orice dispozitiv conectat la calculator
var e. orice dispozitiv conectat la calculator
8. Prin echipament periferic se intelege orice dispozitiv conectat la calculator. In
categoria echipamentelor periferice se pot enumera:
A. hard discul; B. mouse-ul; C. monitorul; D. imprimanta; E. tastatura
Dintre aceste echipamente doua sunt dispozitive de afisare. Indicati
varianta corecta dintre variantele urmatoare care reprezinta dispozitivele de
afisare.
a. A+B; b. A+C; c. A+E; d. C+D; e. C+E
var d. C+D- monitorul si imprimanta
9. Prin echipament periferic se intelege orice dispozitiv conectat la calculator. In
categoria echipamentelor periferice se pot enumera:
A. harddiscul; B. mouse-ul; C. monitorul; D. imprimanta; E. tastatura
Dintre aceste echipamente doua sunt dispozitive de ieșire (afișare). Indicati
varianta corecta dintre variantele urmatoare care reprezinta dispozitivele de
afisare.
a. A+B; b. A+C; c. A+C; d. C+D; e. C+E
d. C+D
10. Avem urmatoarele tipuri de imprimante: A. cu ace; B. de tip SOHO (small office,
home office); C. laser; D. cu jet de cerneala; E. de retea

327
 Dintre tipurile de imprimante prezentate mai sus indicati pe cele clasificate
dupa tehnologia de imprimare alegand varianta corecta dintre variantele
prezentate mai jos.
a. A+B+C
b. A+B+E
c. A+C+D
d. B+C+E
e. C+D+E
var c. A+C+D -  cu impact, laser si cu jet de cerneala
11. Avem urmatoarele tipuri de imprimante:
A. cu ace; B. de tip SOHO; C. laser; D. cu jet de cerneala; E. de retea
Dintre tipurile de imprimante prezentate mai sus indicati pe cele clasificate
dupa domeniul de utilizare alegând varianta corectă:
a. A+B; b. A+C; c. B+C; d. B+D; e. B+E
var e. B+E - de tip SOHO si de retea
12. Prin echipament periferic se intelege orice dispozitiv conectat la calculator. In
categoria echipamentelor periferice se pot enumera:
A. hard discul; B. floppy discul; C. monitorul; D. imprimanta; E. tastatura
Dintre aceste echipamente doua sunt dispozitive de memorare externa.
Indicati varianta corecta dintre variantele urmatoare care reprezinta dispozitivele
de memorare:
a. A+B; b. A+C; c. A+D; d. B+C; e. B+E
var a. A+B- hard disc si floppy disc
13. Care din urmatoarele componente, nu face parte din componentele
harddiscului? a. discuri tip platan; b. brat mobil la capatul caruia este fixat capul de
citire-scriere; c. capul de citire-scriere; d. placa electronică; e. conectori de alimentare si
de magistrală
var e. conectori de alimentare si de magistrala
14. Care din elementele urmatoare nu fac parte din elementele floppy discului sunt:
a. fanta de citire scriere; b. comutator blocat – deblocat; c. placheta metalica; d. camasa
de plastic; e. carcasa etansa
var e. carcasa etansa ?
15.Sistemul de operare:
A. este principala componenta software a calculatorului
B. asigura legatura dintre hardware, programele de aplicatie si utilizator
C. asigura legatura doar dintre hardware, programele sistem si utilizator
D. asigura doar legatura dintre hardware si programe
E. gestioneaza resursele hardware ale calculatorului
a. A+B+C; b. A+B+D; c. A+B+E; d. B+C+D; e. B+C+E
var c. A+B+E
16.Exista urmatoarele tipuri de sisteme de operare:
A. sisteme de operare monoutilizator
B. sisteme de operare multitasking
C. sisteme de operare multiutilizator
D. sisteme de operare monotasking
E. sisteme de operare in timp real
Indicati varianta corecta dintre variantele prezentate mai jos pentru
clasificarea sistemelor de operare in functie de numarul de utilizatori care pot lucra
simultan.

328
a. A+B; b. A+C; c. A+E; d. B+C; e. D+E
var b. A+C
17.Exista urmatoarele tipuri de sisteme de operare:
A. sisteme de operare monoutilizator
B. sisteme de operare multitasking
C. sisteme de operare multiutilizator
D. sisteme de operare monotasking
E. sisteme de operare in timp real
Indicati varianta corecta dintre variantele prezentate mai jos pentru
clasificarea sistemelor de operare in functie de numarul de programe care pot rula
simultan.
a. A+B; b. A+C; c. B+C; d. B+D; e. D+E
var d. B+D
18. Exista urmatoarele tipuri de sisteme de operare:
A. sisteme de operare monoutilizator
B. sisteme de operare multitasking
C. sisteme de operare multiutilizator
D. sisteme de operare monotasking
E. sisteme de operare in timp real
Indicati varianta corecta dintre variantele prezentate mai jos pentru
sistemul de operare Windows.
a. A+B; b. A+C; c. B+C; d. B+D; e. D+E
var a. A+B
19. Sistemele de operare Windows nu au una din urmatoarele caracteristici:
a. sunt sisteme de operare multitasking
b. sunt sisteme de operare monoutilizator
c. sunt sisteme de operare monotasking
d. permite instalarea mai usoara a dispozitivelor hardware
e. dispune de un sistem de asistenta software foarte bogat
var c. sunt sisteme de operare monotasking
20. Informatiile sunt organizate pe discul magnetic in:
A. fisiere; B. fisiere sistem; C. fisiere de aplicatii; D. folder; E. folder de sistem
Indicati varianta corecta de organizare a informatilor pe disc dintre
variantele urmatoare
a. A+B; b. A+D; c. B+E; d. C+D; e. C+E
var b. A+D- fisiere si foldere
21. Indicati care dintre afirmatiile urmatoare, referitoare la fisiere este incorecta:
a. Informatiile sunt organizate pe discul magnetic in foldere si fisiere
b. Fisierele reprezinta colectii organizate de date cu un anumit format
c. Fisierele au o extensie formata din 3 litere
d. Extensia fisierului indica numele acestuia
e. Fisierele pot fi obiectul unor operatii de copiere, mutare, stergere sau redenumire
var d. Extensia fisierului indica numele acestuia
22. Indicati care dintre afirmatiile urmatoare, referitoare la foldere este incorecta:
a. Informatiile sunt organizate pe discul magnetic in foldere si fisiere
b. Folder-ul reprezinta o structura de organizare a informatiilor pe discul magnetic
c. Folderul are obligatoriu nume si extensie
d. Un folder poate contine fisiere sau alte foldere
e. Folder-ele pot fi obiectul unor operatii de copiere, mutare, stergere sau redenumire

329
var c. Folderul are obligatoriu nume si extensie
23. Indicati care dintre afirmatiile enumerete mai jos este incorecta. Fisierele in
sistemul de operare Windows pot fi obiectul unor operatii de:
a. copiere; b. mutare; c. stergere; d. redenumire; e. alocare
var e. alocare
24. Componente unei ferestre sunt:
a. chenarul ferestrei; b. bara de titlu; c. bara de meniuri; d. spatiul de lucru al ferestrei; e.
barele de defilare
In cadrul cărei componente se afla numele aplicatiei
var b. bara de titlu
25. Componente unei ferestre sunt:
a. chenarul ferestrei; b. bara de titlu; c. bara de meniuri; d. spatiul de lucru al ferestrei; e.
barele de defilare
In cadrul carei componente este butonul de minimizare?
var c. bara de titlu
26.Componente unei ferestre sunt:
In cadrul carei componente este butonul de maximizare?
a. chenarul ferestrei; b. bara de titlu; c. bara de meniuri; d. spatiul de lucru al ferestrei; e.
barele de defilare
var d. bara de titlu
27.Componente unei ferestre sunt:
In cadrul carei componente este butonul de inchidere?
a. chenarul ferestrei; b. bara de titlu; c. bara de meniuri; d. spatiul de lucru al ferestrei; e.
barele de defilare
var b. bara de titlu
28.Componente unei ferestre sunt:
In cadrul carei componente, dintre componentele enumerate mai sus,
apare spatiul de lucru al ferestrei?
a. chenarul ferestrei; b. bara de meniuri; c. bara de titlu, d. simbolul grafic al meniului de
control; e. butonul de inchidere
var a. chenarul ferestrei
29.Componente unei ferestre sunt:
In cadrul carei componente, dintre componentele enumerate mai sus, apar barele
de defilare?
a. chenarul ferestrei; b. bara de titlu; c. bara de meniuri; d. simbolul grafic al meniului de
control; e. butonul de inchidere
var a. chenarul ferestrei
30.Cliboard-ul este o zona de memorie temporara utilizata pentru transferuri de
obiecte. Indicati care operatie dintre cele prezentate mai jos are loc intre clipboard
si destinatie:
a. cut; b. copy; c. paste; d. anulare; e. selectare totala
var c. paste
31.Cliboard-ul este o zona de memorie temporara utilizata pentru transferuri de
obiecte. Intre sursa, clipboard si destinatie au loc urmatoarele operatii:
A. selectare totala; B. copy; C. paste; D. anulare; E. cut
Indicati perechea de operatii care au loc intre sursa si clipboard dintre
variantele urmatoare:
a. A+B; b. B+C; c. B+D; d. B+E; e. C+E
var d. B+E- copy si cut

330
32. Butoanele mouse-ului: Dintre variantele enumerate mai jos indicati care are
rolul de selectie?
a. clic buton stanga; b. clic buton dreapta; c. dublu clic buton stanga; d. dublu clic buton
dreapta; e. clic buton mijloc
var a. clic buton stanga
33. Butoanele mouse-ului: Dintre variantele enumerate mai sus indicati care are
rolul de a deschide meniul contextual al obiectului?
a. clic buton stanga; b. clic buton dreapta; c. dublu clic buton stanga; d. dublu clic buton
dreapta; e. clic buton mijloc
var b. clic buton dreapta
34. Butoanele mouse-ului: Dintre variantele enum. mai sus indicati care are rolul
de a lansa in executie o aplicatie?
a. clic buton stanga; b. clic buton dreapta; c. dublu clic buton stanga; d. dublu clic buton
dreapta; e. clic buton mijloc
var c. dublu clic buton stanga
35.Pe desktop apar folderele sistem: Indicati in care dintre folderele prezentate mai
sus se pastreaza fisierele sterse?
a. Computer (sau My PC, în Windows 8 și Windows 10); b. Network; c. Recycle Bin; d.
Aplicatia Windows Explorer; e. Aplicatia Internet Explorer
var c. Recycle Bin
36.Pe desktop apar folderele sistem:
Indicati in care dintre folderele prezentate mai sus se pastreaza elementele
hardware ale calculatorului?
a. Computer (sau My PC, în Windows 8 și Windows 10); b. Network; c. Recycle Bin; d.
Aplicatia Windows Explorer; e. Aplicatia Internet Explorer
var a. My computer
37. Pe desktop apar folderele sistem:
a. Computer (sau My PC, în Windows 8 și Windows 10); b. Network; c. Recycle Bin; d.
Aplicatia Windows Explorer; e. Aplicatia Internet Explorer
Indicati care dintre folderele prezentate mai sus permite vizualizarea si
manipularea obiectelor sistem ale calculatorului? Alegeti varianta corecta dintre
variantele:
a. A+B; b. A+D; c. A+E; d. B+D; e. B+E
var b. A+D- My computer si Windows Explorer
38 Componentele principale ale structurii de principiu a unui sistem de calcul sunt:
A. unitatea de intrarea; B. unitatea de memorie interna; C. unitatea de iesire; D. unitatea
aritmetico-logica; E. unitatea de comanda si control
Dintre cele cinci componente de mai sus doua formeaza procesorul.
Indicati dintre variantele de mai jos varianta corecta pentru procesor:
a. A+D; b. A+E; c. B+D; d. B+E; e. D+E
var e. D+E- unitatea aritmetico- logica si unitatea de comanda si control
39.Componentele principale ale structurii de principiu a unui sistem de calcul sunt:
A. unitatea de intrarea
B. unitatea de memorie interna
C. unitatea de iesire
D. unitatea aritmetico-logica
E. unitatea de comanda si control

331
 Dintre cele cinci componente de mai sus trei formeaza unitatea centrala de
prelucrare. Indicati, dintre variantele de mai jos care este varianta corecta pentru
unitatea centrala de prelucrare:
a. A+B+C; b. A+D+E; c. B+D+E; d. B+C+D; e. B+C+E
var c. B+D+E
40. Ansamblul functional format din urmatoarele componente este un calculator
personal:
A. placa de baza; B. microprocesorul; C. memoria interna; D. monitor; E. tastatura
Trei dintre aceste componente formeaza structura unitatii centrale.Indicati
varianta corecta dintre variantele de mai jos pentru structura unitatii centrale:
a. A+B+C; b. A+B+D; c. A+B+E; d. B+C+D; e. B+C+E
var a. A+B+C
41. Ansamblul functional format din urmatoarele componente este un calculator
personal:
a. placa de baza; b. memoria interna; c. microprocesorul; d. monitor; e. tastatura
Care este componenta care gestioneaza procesele ce au loc?
Var c. microprocesorul
42. Ansamblul functional format din urmatoarele componente este un calculator
personal:
Care este componenta care face legatura intre microprocesor si memoria
interna?
a. microprocesorul; b. placa de baza; c. memoria interna; d. monitor; e. tastatura
var b. placa de baza
43. Ansamblul functional format din urmatoarele componente este un calculator
personal:
Indicati care dintre componentele de mai sus este cea care contine
programul sau programele care
sunt in curs de executare precum si datele cu care lucreaza aceste programe.
a. placa de baza; b. microprocesorul, c. memoria interna, d. monitor; e. tastatura
var c. memoria interna
44. Printr-un echipament periferic se intelege prin definitie:
Indicati varianta de definitie corecta pentru echipamentul periferic dintre
variantele de mai sus.
a. orice dispozitiv de memorare externa
b. orice dispozitiv de afisare
c. orice dispozitiv de intrare
d. orice dispozitiv de iesire
e. orice dispozitiv conectat la calculator
var e. orice dispozitiv conectat la calculator
58.Prin definitie prin echipament periferic se intelege orice dispozitiv conectat la
calculator. In
categoria echipamentelor periferice se pot enumera:
A. hard discul
B. mouse-ul
C. monitorul
D. imprimanta
E. tastatura
Dintre aceste echipamente doua sunt dispozitive de afisare. Indicati varianta
corecta dintre variantele urmatoare care reprezinta dispozitivele de afisare.

332
a. A+B
b. A+C
c. A+E
d. C+D
e. C+E
var d. C+D - monitorul si imprimanta
59.Prin definitie, prin echipament periferic se intelege orice dispozitiv conectat la
calculator. In categoria echipamentelor periferice se pot enumera:
A. hard discul
B. mouse-ul
C. monitorul
D. imprimanta
E. tastatura
Dintre aceste echipamente doua sunt dispozitive de afisare. Indicati varianta
corecta dintre variantele urmatoare care reprezinta dispozitivele de afisare.
a. A+B
b. A+C
c. A+E
d. C+D
e. C+E
var d. C+D - monitorul si imprimanta
60.Dintre tipurile de imprimante de mai jos indicati pe cele clasificate dupa
tehnologia de imprimare alegand varianta corecta dintre variantele prezentate:
A. cu impact
B. de tip SOHO
C. laser
D. cu jet de cerneala
E. de retea
a. A+B+C
b. A+B+E
c. A+C+D
d. B+C+E
e. C+D+E
var c. A+C+D - cu impact, laser si cu jet de cerneala
61.Dintre tipurile de imprimante prezentate mai jos indicati pe cele clasificate dupa
domeniul de utilizare alegand varianta corecta dintre variantele prezentate:
A. cu impact
B. de tip SOHO
C. laser
D. cu jet de cerneala
E. de retea
a. A+B
b. A+C
c. B+C
d. B+D
e. B+D adica trebuia B+E
var e. B+E- de tip SOHO si de retea
62.Prin definitie, prin echipament periferic se intelege orice dispozitiv conectat la
calculator. In

333
categoria echipamentelor periferice se pot enumera:
A. hard discul
B. floppy discul
C. monitorul
D. imprimanta
E. tastatura
Dintre aceste echipamente doua sunt dispozitive de memorare externa. Indicati
varianta corecta dintre variantele urmatoare care reprezinta dispozitivele de
memorare:
a. A+B
b. A+C
c. A+D
d. B+C
e. B+E
var a. A+B- hard disc si floppy disc
63.Care din echipamentele de mai jos constituie componente ale hard discului:
a. Discuri de platina
b. brat imobil la capatul caruia este fixat capul de citire-scriere
c. traiectoria de citire-scriere
d. discuri magnetice
e. conectori de alimentare cu inalta tensiune
var a. Discuri de platina
64.Care din elementele de mai jos nu constituie elemente ale floppy discului:
a. fanta de citire scriere
b. blocat - deblocat
c. placheta metalica
d. camasa de plastic
e. carcasa etansa
var e. carcasa etansa
65.Un sistem de operare:
A. este principala componenta software a calculatorului
B. asigura legatura dintre hardware, programele de aplicatie si utilizator
C. asigura legatura dintre hardware, programele sistem si recycle bin
D. asigura legatura dintre hardware si programele de gestiune
E. gestioneaza resursele hardware ale calculatorului
a. A+B+C
b. A+B+D
c. A+B+E
d. B+C+D
e. B+C+E         
var c. A+B+E
66.Indicati varianta corecta dintre variantele prezentate mai jos pentru clasificarea
sistemelor de operare in functie de numarul de utilizatori care pot lucra simultan.
A. sisteme de operare monoutilizator
B. sisteme de operare multitasking
C. sisteme de operare multiutilizator
D. sisteme de operare monotasking
E. sisteme de operare in timp real
a. A+B

334
b. A+C
c. A+E
d. B+C
e. D+E
var b. A+C
67.Indicati varianta corecta dintre variantele prezentate mai jos pentru clasificarea
sistemelor de operare in functie de numarul de programe care pot rula simultan.
A. sisteme de operare monoutilizator
B. sisteme de operare multitasking
C. sisteme de operare multiutilizator
D. sisteme de operare monotasking
E. sisteme de operare in timp real
a. A+B
b. A+C
c. B+C
d. B+D
e. D+E
var d. B+D
68.Indicati varianta corecta dintre variantele prezentate mai jos pentru sistemul de
operare Windows:
A. sisteme de operare monoutilizator
B. sisteme de operare multitasking
C. sisteme de operare multiutilizator
D. sisteme de operare monotasking
E. sisteme de operare in timp real
a. A+B
b. A+C
c. B+C
d. B+D
e. D+E
var a. A+B
69.Sistemul de operare Windows nu are una din urmatoarele caracteristici:
a. sistem de operare multitasking
b. sistem de operare monoutilizator
c. sistem de operare monotasking
d. permite instalarea mai usoara a dispozitivelor hardware
e. dispune de un sistem de asistenta software foarte bogat
var c. sistem de operare monotasking
70.Pe discul magnetic, informatiile sunt organizate:
A. fisiere
B. fisiere sistem
C. fisiere de aplicatii
D. folder
E. folder de sistem
Indicati varianta corecta de organizare a informatilor pe disc dintre variantele
urmatoare:
a. A+B
b. A+D
c. B+E

335
d. C+D
e. C+E
var b. A+D- fisiere si foldere
71.Dintre afirmatiile urmatoare, referitoare la fisiere, una este incorecta. Care?
a. Informatiile sunt organizate pe discul magnetic in foldere si fisiere
b. Fisierele reprezinta colectii organizate de date cu un anumit format
c. Fisierele au o extensie formata din 3 litere
d. Extensia fisierului indica in cele mai multe cazuri numele acestuia
e. Fisierele pot fi obiectul unor operatii de copiere, mutare, stergere sau redenumire
var d. Extensia fisierului indica in cele mai multe cazuri numele acestuia
72.Dintre afirmatiile urmatoare, referitoare la foldere, una este incorecta. Care?
a. Informatiile sunt organizate pe discul magnetic in foldere si fisiere
b. Folder-ul reprezinta o structura de organizare a informatiilor pe discul magnetic
c. Folderul are totdeauna nume si extensie
d. Un folder poate contine fisiere sau alte foldere
e. Folder-ele pot fi obiectul unor operatii de copiere, mutare, stergere sau redenumire
var c. Folderul are totdeauna nume si extensie
73.Dintre afirmatiile urmatoare, una este incorecta.. Fisierele in sistemul de
operare Windows pot fi obiectul unor operatii de:
a. copiere
b. mutare
c. stergere
d. redenumire
e. alocare
var e. alocare
74.In sistemul de operare Windows, componente unei ferestre sunt:
In cadrul carei componente se afla numele aplicatiei?
a. chenarul ferestrei
b. bara de titlu
c. bara de meniuri
d. spatiul de lucru al ferestrei
e. barele de defilare
var b. bara de titlu
75.In sistemul de operare Windows, componente unei ferestre sunt:
In cadrul carei componente este butonul de micsorare?
a. chenarul ferestrei
b. bara de meniuri
c. bara de titlu
d. spatiul de lucru al ferestrei
e. barele de defilare
var c. bara de titlu
76.In sistemul de operare Windows, componente unei ferestre sunt:
In cadrul carei componente este butonul de marire?
a. chenarul ferestrei
b. spatiul de lucru al ferestrei
c. bara de meniuri
d. bara de titlu
e. barele de defilare
var d. bara de titlu

336
77.In sistemul de operare Windows, componente unei ferestre sunt:
In cadrul carei componente este butonul de inchidere?
a. chenarul ferestrei
b. bara de titlu
c. bara de meniuri
d. spatiul de lucru al ferestrei
e. barele de defilare
var b. bara de titlu
78.In sistemul de operare Windows, componente unei ferestre sunt:
In cadrul carei componente, dintre componentele enumerate mai sus, apare spatiul
de lucru al ferestrei?
a. chenarul ferestrei
b. bara de meniuri
c. bara de titlu
d. simbolul grafic al meniului de control
e. butonul de inchidere
var a. chenarul ferestrei
79.In sistemul de operare Windows, componente unei ferestre sunt:
In cadrul carei componente, dintre componentele enumerate mai sus, apar barele
de defilare?
a. chenarul ferestrei
b. bara de titlu
c. bara de meniuri
d. simbolul grafic al meniului de control
e. butonul de inchidere
var a. chenarul ferestrei
80.Zona de memorie temporara utilizata pentru transferuri de obiecte este
memoria Cliboard. Indicati
care operatie dintre cele prezentate mai jos are loc intre clipboard si destinatie:
a. cut
b. copy
c. paste
d. anulare
e. selectare totala
var c. paste
 
81.Zona de memorie temporara utilizata pentru transferuri de obiecte este
memoria Cliboard. Intre sursa, clipboard si destinatie au loc urmatoarele operatii:
A. selectare totala
B. copy
C. paste
D. anulare
E. cut
Indicati perechea de operatii care au loc intre sursa si clipboard dintre variantele
urmatoare:
a. A+B
b. B+C
c. B+D
d. B+E

337
e. C+E
var d. B+E- cut, copy
82.Dintre variantele enumerate, indicati care buton al mouse-ului are rolul de
selectie?
a. clic buton stanga
b. clic buton dreapta
c. dublu clic buton stanga
d. dublu clic buton dreapta
e. clic buton mijloc
var a. clic buton stanga
83.Dintre variantele enumerate, indicati care buton al mouse-ului are rolul de a
deschide meniul contextual al obiectului?
a. clic buton stanga
b. clic buton dreapta
c. dublu clic buton stanga
d. dublu clic buton dreapta
e. clic buton mijloc
var b. clic buton dreapta
84.Dintre variantele enumerate, indicati care buton al mouse-ului are rolul de a
lansa in executie o aplicatie?
a. clic buton stanga
b. clic buton dreapta
c. dublu clic buton stanga
d. dublu clic buton dreapta
e. clic buton mijloc
var c. dublu clic buton stanga
85.Indicati in care dintre folderele sistem aflate pe desktop, se pastreaza fisierele
sterse?
a. My computer
b. Network Neighborhood
c. Recycle Bin
d. Aplicatia Windows Explorer
e. Aplicatia Internet Explorer
var c. Recycle Bin
86.Indicati in care dintre folderele sistem aflate pe desktop, se pastreaza elementele
hardware ale calculatorului?
a. My computer
b. Network Neighborhood
c. Recycle Bin
d. Aplicatia Windows Explorer
e. Aplicatia Internet Explorer
var a. My computer
87.Indicati care dintre folderele sistem aflate pe desktop, permite vizualizarea si
manipularea
obiectelor sistem ale calculatorului? Alegeti varianta corecta dintre variantele:
A. My computer
B. Network Neighborhood
C. Recycle Bin
D. Aplicatia Windows Explorer

338
E. Aplicatia Internet Explorer
a. A+B
b. A+D
c. A+E
d. B+D
e. B+E
var b. A+D- My computer si Windows Explorer

339
 Bibliografie
1. Apple, Develop https://developer.apple.com/library/ios/navigation
2. Sisteme de operare - R. Zota, A. Vasilescu, Ed. ASE, 2015
3. Sistemul de operare Unix – Utilizare si programare shell, R. Zota, Ed. ASE,
2003
4. Fritz Anderson, Xcode 4, unleashed 2nd edition 2011
5. Jochen Schiller, Mobile Communications, 2nd ed,
6. https://ocw.cs.pub.ro/courses/_media/eim/curs/01.intro-eim.pdf
7. https://ocw.cs.pub.ro/courses/eim/informatii/regulament
8. Kevin O'Malley, "Programming Mac OS X: A guide for UNIX developers",
Manning Greenwich, United States of America, 2003, ISBN 1-930110-85-5
9. Dave Taylor, "Learning Unix for OS X Mountain Lion", O'Reilly Media Inc.,
United States of America, October 2012, ISBN: 978-1-449-33231-0
10. Ben Simonds, "Master your Mac", Blender Master Class, USA, 2013, ISBN: 1-
59327-477-7
11. David Pogue, "OS X Mountain Lion: The Missing Manual", O'Reilly Media,
Inc., July 2012, ISBN: 978-1449-33027-9
12. Chris Seibold, "OS X Mountain Lion Pocket Guide", O'Reilly Media Inc., July
2013, ISBN: 978-1-449-33032-3
13. Ole Henry Halvorsen, Douglas Clarke, "OS X and iOS Kernel Programming",
Apress
14. Galen Gruman, "OS X Mountain Lion Bible", John Wiley & Sons, Inc., ISBN:
978-1- 118-4014309
15. BOBOILA C., Arhitectura sistemelor de calcul. Aspecte teoretice si aplicatii
Java, Ed. Sitech, Craiova, 2013
16. L. Gaga (coord) Tehnologia Informației și Comunicațiilor, vol I, Editura
Viața arădeană, 2016
17. ATANASIU A., Arhitectura calculatoarelor, EdituraInfoData, 2006
18. BARUCH, Z. F., Arhitectura calculatoarelor, Editura TODESCO, Cluj-
Napoca, 2000

340