P-e'tirea ! este forma cea mai amplă a comunicării, în care se folosesc cele mai variate modalităţi, care
face apel la imaginaţie şi sentimente, la emoţii, la cunoştinţe anterioare' în mod deosebit îi este specifică angaarea
dimensiunii temporale sub forma trecutului' subiectivitatea povestitorului este prezentă din plin, lăsându"şi
amprenta pe forma şi stilul mesaelor transmise.
P*earia ! este asemănătoare ca formă şi funcţie discursivă cu alocuţiunea, diferenţiindu"se de aceasta
 prin aceea că prezintă şi susţine un punct de vedere propriu.
Prei)a ! tip de adresare în care posibilitatea de contraargumentare şi manifestare critică sunt reduse sau
c0iar anulate' specifică instituţiilor puternic ierar0izate.
I%ter-e%.ia ! situaţia în care emiţătorul vine în spriinul unor idei ale unui alt participant la discuţie, acesta
din urmă declarându"şi, fie şi tacit, acordul cu mesaul enunţat' prin intervenţie, emitentul adânceşte un punct de
vedere şi îl susţine.
I%ter,e*area ! situaţia în care cineva, aflat în postura de distribuitor de informaţie cere unor anumite surse
o mai bună precizare în anumite probleme, pe anumite domenii.
Dia*g(* " comunicare în cadrul căreia mesaele se sc0imbă între participanţi, fiecare fiind pe rând emiţător 
şi receptor. Golurile de 8 şi G se sc0imbă reciproc. #articipanţii la dialog fac un sc0imb de informaţii. 7oţi
 participanţii la dialog se consideră egali, îşi acordă acelaşi statut.
De5aterea ! o formă a comunicării în care nu sunt implicate structuri evaluative' este destinată clarificării
şi aprofundării unor idei' nu are un centru de autoritate vizibil, dar are un moderator.
Se!i%ar(*  ! formă de comunicare dialogală care implică serioase structuri evaluative' are un centru
autorizat de comunicare, care este şi centrul de conducere a discuţiilor din cadrul seminarului.
I%ter-i(* ! forma rigidă a dialogului, în care rolurile de emitent şi receptor nu se sc0imbă' este folosit ca
metodă de obţinere de informaţii în presă' de aceea cunoaşte o întreagă teorie' amintim formele dialoguluiOOîn
 pâlnie3, liniar, 3tunel3.
C*)-i(* ! este forma de comunicare în care participanţii dezbat în comun o anumită idee, în baza unei
discuţii, pe un anumit subiect, prin participarea fiecăruia la discuţii îmbogăţindu"se sfera subiectului abordat.

Comunicarea orală eficientă are următoarele tră'ăt(ri

 (laritate " capacitatea de exprimare clară a ideilor. 8xprimarea trebuie să fie simplă şi să poată fi uşor de
urmărit.
 "tenţie)
" )u trebuie să încercaţi să impresionaţi auditoriul folosind cuvinte lungi şi complicate'
" 1acă trebuie să folosiţi un vocabular specializat sau argou, va trebui să explicaţi toţi termenii care pot să nu fie
uzuali pentru auditoriul dvs.

33