Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Matematică: Marius Burtea Georgeta Burtea
Matematică: Marius Burtea Georgeta Burtea
MATEMATICĂ
Manual pentru clasa a XI-a M2
Filiera teoretică, profilul real, specializarea științele naturii (TC + CD)
Filiera tehnologică, toate calificările profesionale (TC), 3 ore/săptămână
51(075.35)(076)
RDS-tel: [+4] 031 425 21 77 | [+4] 0771 633 185 | [+4] 0771 633 185
E-mail: office@bup.ro | WEB: www.bup.ro
AUTORII
PARTEA I
Capitolul 1
Matrice
Tabelul 1.1.
Produsul Carte Literatur` Carte
Beletristic` Dic\ionare
Libr`ria ]colar` universal` tehnic`
Libr`ria nr. 1 55 14 4 20 2
Libr`ria nr. 2 30 24 0 52 10
Libr`ria nr. 3 45 15 8 40 7
Libr`ria nr. 4 28 10 3 50 9
Din acest tabel putem extrage cu u]urin\` informa\ii despre v@nz`rile unor
libr`rii citind datele situate pe linii, precum ]i informa\ii privind v@nz`rile unui
anumit tip de carte, la cele 4 libr`rii, extr`g@nd datele situate pe o anumit`
coloan`.
8
EXEMPLE
Ø la libr`ria nr. 2 s-au v@ndut 30 de exemplare de carte ]colar`, 24 de
exemplare de literatur` universal`, nicio carte de tehnic`, 52 de c`r\i de
beletristic` ]i 10 dic\ionare;
Ø dic\ionarele s-au v@ndut astfel: dou` dic\ionare la libr`ria nr. 1, 10 la
libr`ria nr. 2, 7 la libr`ria nr. 3 ]i 9 la ultima libr`rie;
Ø num`rul 50 situat la intersec\ia liniei a patra cu coloana a patra a tabelului
reprezint` num`rul de c`r\i de beletristic` v@ndute la libr`ria nr. 4.
Datele tabelului de mai sus pot fi scrise sub o alt` form`, [ntr-un tabel format
din 4 linii ]i 5 coloane astfel:
æ55 14 4 20 2 ö
ç ÷
ç 30 24 0 52 10÷
ç ÷
ç 45 15 8 40 7 ÷
ç ÷
è28 10 3 50 9 ø
Ä DEFINI|IE.
Un tabel [n care datele sunt scrise pe linii ]i pe coloane se nume]te
tabel de tip matriceal.
Un tabel de tip matriceal format din m linii ]i n coloane, unde m, n ÎN* are
forma urm`toare:
Tabelul 1.2.
Coloana 1 Coloana 2 Coloana 3 ................ Coloana n
Linia 1
Linia 2
Linia 3
..............
Linia m
Pozi\ia unei date din tabelul de tip matriceal este bine precizat` c@nd se
indic` linia ]i coloana pe care se afl`.
Vom utiliza nota\ia literal` aij pentru a indica elementul situat la intersec\ia
liniei i cu coloana j, unde i Î {1, 2, ..., m} ]i j Î {1, 2, ..., n}.
9
EXEMPLU
Pentru tabelul de tip matriceal de mai sus avem:
> a11 =55; a12 = 14; a23 = 0; a35 = 7; a44 = 50 etc.
> 28 = a14 ; 8 = a33 ; 10 = a25 ; 3 = a43 ; 9 = a45 etc.
TEM~
1. S` se alc`tuiasc` dou` exemple de tabele de tip matriceal cu dou` linii ]i trei
coloane, rspectiv cu trei linii ]i dou` coloane.
2. Eviden\a [ncas`rilor (exprimate [n milioane de unit`\i monetare) la ghi]eele
unei filiale CEC pe o perioad` de o lun` este redat` [n tabelul 1.3.
Tabelul 1.3.
Nr. s`pt`m@nii S`pt`m@na S`pt`m@na S`pt`m@na S`pt`m@na
Nr. ghi]eului I a II-a a III-a a IV-a
1 120 330 105 320
2 80 110 160 215
3 135 95 140 190
a) S` se interpreteze datele din coloana a 3-a ]i apoi cele din linia a 2-a.
b) Ce reprezint` numerele: 135, 110, 320?
c) Dac` aij reprezint` suma [ncasat` la ghi]eul cu num`rul i [n s`pt`m@na j, s` se
determine:
a24 , a31 , a22 , a11 , a34 , a13 .
d) Dup` modelul 80 = a21 , s` se completeze:
95 =..., 160 =..., 320 =..., 140 =..., 330 =....
Cele m× n elemente ale matricei vor fi a]ezate [ntr-un tabel de tip matriceal
format din m linii ]i n coloane, ob\in@ndu-se urm`toarea reprezentare a matricei:
æ a11 a12 ... a1 j ... a1n ö
ç ÷
ç a21 a22 ... a2 j ... a2 n ÷
ç ÷
ç ... ... ... ... ... ... ÷
A= .
ç ai1 ai 2 ... aij ... ain ÷
ç ÷
ç ... ... ... ... ... ... ÷
ça ÷
è m1 am2 ... amj ... amn ø
Prescurtat, o matrice de tipul (m, n) se noteaz` sub forma:
A = ( aij )1TiTm sau A = ( aij ) i=1, m sau A = ( aij ) .
1TjTn m´n
j=1, n
EXEMPLE
æ1 -3 0 ö
Ø A =ç
ç ÷
÷este matrice de tipul (2, 3) cu elemente din R.
è2 5 -4 ø
Elementele ei sunt:
a11 = 1, a12 =-3, a13 = 0, a21 = 2, a22 = 5 , a23 =-4.
æ 3 5 -2 ö
ç ÷
Ø B =ç 0 1 1 ÷este o matrice de tipul (3, 3) cu elemente din Z.
ç ÷
è2 4 4 ø
Se observ` c`: 0 = a21 , - 2 = a13 , 2 = a31 , a33 = a32 = 4, a22 = a23 = 1.
De obicei, matricele se noteaz` cu literele mari ale alfabetului latin, eventual
[nso\ite de indici: A, B, C, ..., A1 , A2 ,...
Mul\imea tuturor matricelor de tipul (m, n) cu elemente din mul\imea
numerelor complexe se noteaz` Mm, n (C | ). {n mul\imea M
m, n (C ) se disting
|
EXEMPLE
æ-1 3 ö æ 0 -2 ö
Ø A =ç
ç ÷
÷Î M 2 , 2 (Z) ; ç
Ø B =ç 5
÷
Î M 2 , 2 (Q )
è 2 -5 ø 0, (3) ÷
è2 ø
æ 2 -1 ö æ2 - i 3 2ö
ç ÷ Ø D =ç ÷Î M
2 , 3 (C ) .
|
Ø C =ç 1 ÷Î M 2 , 2 (R ); ç
è 1 4 5i ø
÷
ç 3 - ÷
è 2ø
Matrice particulare
1. Dac` n =1, matricea A este de tipul (m, 1) ]i se nume]te matrice coloan`.
Aceasta are forma
æ a11 ö
ç ÷
ç a21 ÷
A =ç ÷.
ç M
ç ÷ ÷
è am1 ø
De exemplu, [n calendarul lunii septembrie 2006 ziua de duminic` are
urm`toarele date 3, 10, 17, 24 scrise pe coloan`.
Septembrie 2006
L Ma Mi J
V S D
1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30
æ 3ö
ç ÷
ç10 ÷
A]adar, avem matricea A =ç ÷, unde a11 = 3, a21 = 10, a31 = 17, a41 = 24.
ç 17
ç ÷ ÷
è24ø
Matrice egale
| ), A = ( a )
Fie matricele A, B Î Mm, n (C , B = ( bij ) . Matricele A ]i
ij m´n m´n
B se numesc matrice egale dac` aij = bij pentru oricare i Î {1, 2, ..., m} ]i
j Î {1, 2, ..., n}.
EXERCI|IU REZOLVAT
Se dau matricele:
æ2x -1 2 5ö æ5 + 3x 2 z 2 +1ö
A =çç ÷, B =ç
÷ ç
÷.
÷
è 4 y - 3 8ø è t 7 8 ø
S` se determine x , y, z , t Î R astfel [nc@t A = B.
Rezolvare.
æ2x -1 2 5ö æ5 + 3x 2 z 2 +1ö
Avem: ç
ç ÷ ç
÷=ç
÷.
÷
è 4 y - 3 8ø è t 7 8 ø
14
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se scrie o matrice
A Î M3,2 (Z), B Î M2 ,2 (Q ), C Î M3,4 (R ), X Î M2 ,3 (C
| ).
E2. S` se scrie:
a) o matrice coloan` cu 4 linii;
b) o matrice linie cu 4 coloane;
c) matricea unitate de ordinul 5;
d) matricea nul` de tipul (3, 4).
æ 3a - 6 1- b a2 - 4 ö
E4. Matricea X =ç
ç 2
÷ reprezint` matricea nul` de
÷
è b - b c - 12 4 - 2m ø
tipul (2, 3). S` se determine a, b, c, m Î R.
æ x +1 0 0 ö
ç ÷
E5. Matricea A =ç 4 - y 2 3u 1- t ÷reprezint` matricea unitate de ordinul
ç 2 ÷
è z +1 v 2 1- x 2 ø
3. S` se determine numerele complexe x, y, z, t, u, v.
Sintez`
S1. S` se scrie matricea A = ( aij ) 4´4 , ]tiind c` aij = max{i, j}, i, j = 1, 4 .
S2. S` se scrie matricea B = ( bij ) 3´3, ]tiind c` bij = j i+1 , i, j = 1, 3.
ì
ï2, dac` i = j
S3. S` se scrie matricea C = ( c ij ) 3´4 , ]tiind c` c ij = í1, dac` i > j .
ï i+ j i
î(-1) A j , dac` i < j
16
æx 2 - x 2 ö æ y - 3ö æ y - 5ö
A =ç ÷, B =ç2 ÷, C =ç 3x - 4 ÷
ç ÷ ç ÷ ç 2 ÷.
è 3 2m ø è3 m2 ø è C z +1 p ø
17
Tabelul 1.4.
S`pt`m@na S`pt`m@na S`pt`m@na S`pt`m@na S`pt`m@na
Sta\iunea I a II-a a III-a a IV-a
Sta\iunea 1 10 12 14 35
Sta\iunea 2 16 28 10 18
Sta\iunea 3 14 25 25 42
Tabelul 1.5.
S`pt`m@na S`pt`m@na S`pt`m@na S`pt`m@na S`pt`m@na
Sta\iunea I a II-a a III-a a IV-a
Sta\iunea 1 20 16 20 25
Sta\iunea 2 14 32 28 22
Sta\iunea 3 51 40 15 48
Ä DEFINI|IE.
Fie matricele A, B Î Mm n (C| ), unde A = (aij ) ]i B = (bij ) .
m´n m´n
Se nume]te suma matricelor A ]i B matricea C = (cij ) m´n ale c`rei
elemente sunt date de egalit`\ile cij = aij + bij , pentru oricare
i Î {1, 2, ..., m} ]i j = {1, 2, ..., n}.
EXEMPLU
æ 3 -2 0 2 ö æ -1 2 1 3ö
Ø Dac` A =ç
ç ÷
÷ ]i B =ç
ç ÷
÷, atunci
è 5 4 -1 1 ø è- 5 -2 0 4ø
æ 3+ (-1) -2 + 2 0 +1 2 + 3ö æ2 0 1 5ö
A + B =ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷.
è 5 + (- 5 ) 4 + (-2) -1+ 0 1+ 4 ø è 0 2 -1 5ø
= ( aij + (bij + c ij )) = A + (B + C )
m´n
{ntr-adev`r,
4. Pentru orice matrice A Î Mm, n (C| ) exist` matricea B Î Mm, n (C| ) astfel [nc@t
A + B = B + A = O m, n .
Dac` A = (aij ) m´n , definim matricea B = (bij ) m´n astfel [nc@t
bij =-aij , " i Î {1, 2, ..., m} ]i j Î {1, 2, ..., n} .
Matricea B cu aceast` proprietate se nume]te opusa matricei A ]i se noteaz`
-A = (-aij ) m´n .
EXEMPLU
æ 2 -4 5ö æ-2 4 - 5 ö
ç ÷ ç ÷
Ø Dac` A =ç 4 1 ÷, atunci -A =ç 4 1 ]i
ç 0÷ ç- - 0 ÷
÷
è3 6 ø è 3 6 ø
æ 2 -4 5ö æ ö
ç ÷ ç-2 4 - 5 ÷
A + (-A) =ç 4 1 + 4 1 = O 2 , 3,
ç 0÷÷ çç- - 0 ÷
÷
è3 6 ø è 3 6 ø
æ-2 4 - 5 ö æ 2 -4 5ö
ç ÷ ç ÷
(-A) + A =ç 4 1 ÷+ç 4 1 = O 2, 3.
ç- - 0 ÷ ç 0÷
÷
è 3 6 ø è3 6 ø
20
OBSERVA|II
ü Dac` A, B Î Mm, n (C| ), atunci suma A + (-B ) se noteaz` A - B ]i se
nume]te diferen\a matricelor A ]i B.
ü Opera\ia prin care la oricare matrice A, B Î Mm, n (C| ) se asociaz`
diferen\a lor se nume]te sc`derea matricelor.
EXEMPLU
æ 3 -4 ö æ-2 1 ö
Ø Fie matricele p`tratice de ordinul 2, A =çç ÷
÷]i B =ç
ç ÷
÷.
è5 2 ø è 3 -1ø
Rezult` c`
æ 3 -4ö æ-2 1 ö æ 3 -4ö æ 2 -1ö
A - B =ç
ç ÷
÷-çç ÷
÷=çç ÷
÷+ç ç ÷
÷=
è5 2 ø è 3 -1ø è5 2 ø è-3 1 ø
æ 3+ 2 -4 + (-1) ö æ5 -5ö
=ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷
è5 + (- 3) 2 + 1 ø è2 3 ø
Ä DEFINI|IE.
Fie A = (aij ) m´n o matrice de tipul (m, n). Se nume]te transpusa
matricei A, matricea notat` t A = (bkl ) n´m , unde bkl = alk ,
" k Î {1, 2, ..., n} ]i l Î {1, 2, ..., m}.
t
A Î Mn , m (C
| ) se nume]te opera\ia de transpunere a matricelor.
21
OBSERVA|II
ü Transpusa matricei A se ob\ine din matricea A schimb@nd liniile [n
coloane sau/]i coloanele [n linii.
ü Dac` matricea A este de tipul (m, n), atunci matricea t A este de tipul (n, m).
ü Dac` A Î M n (C| ) atunci t A Î M n (C| ) ]i are aceea]i diagonal`
principal` ca ]i A.
EXEMPLE
æ-1 2ö
Ø Matricea A =çç ÷
÷ de tipul (2, 2) are matricea transpus`
è 4 5ø
t
æ-1 4ö
A =ç
ç ÷
÷de tipul (2, 2).
è 2 5ø
Ø Matricea B = (1 -4 3 2), de tipul (1, 4) are matricea trnspus`
æ1 ö
ç ÷
t ç-4÷
B =ç ÷de tipul (4, 1).
ç 3
ç ÷ ÷
è2 ø
EXERI|IU REZOLVAT
æ3 4- x 9 ö
ç ÷
Fie matricea de ordinul trei A =ç 8 0 2 y - 3÷. S` se g`seasc`
ç 2 ÷
èz -2 1 ø
numerele x , y, z Î R astfel [nc@t A=t A.
Rezolvare.
æ3 4- x 9 ö æ 3 8 z2 ö
ç ÷ ç ÷
t
Din condi\ia A= A se ob\ineç 8 0 2 y - 3÷=ç 4 - x 0 -2÷.
ç 2 ÷ ç ÷
èz -2 1 ø è 9 2y - 3 1 ø
Aplic@nd egalitatea matricelor se ob\in ecua\iile: 4 - x = 8, 2 y - 3 =-2,
1
9 = z 2 , cu solu\iile x =-4, y = , respectiv z =±3.
2
22
Tabelul 1.7.
Luna
Ianuarie Februarie Martie
Produsul
Aragaze 18 25 28
Frigidere 15 24 35
Ma]ini de sp`lat 30 45 56
æ18 25 28 ö
ç ÷
Dac` primului tabel [i asociem matricea A =ç15 24 35÷, atunci celui
ç ÷
è 30 45 56 ø
æ 36 50 56 ö
ç ÷
de-al doilea tabel [i asociem matricea B =ç 30 48 70 ÷= 2 A.
ç ÷
è 60 90 112ø
A]adar, se poate spune c` matricea B = 2 A se ob\ine din matricea A
[nmul\ind fiecare element al matricea A cu num`rul real 2.
23
Ä DEFINI|IE.
Fie matricea A Î Mm , n (C| ), A = (aij ) m´n ]i k Î C| un num`r complex.
Se nume]te produsul dintre num`rul k ]i matricea A o matrice
B = (bij ) m´n ale c`rei elemente sunt date de egalit`\ile
bij = k ×aij , " i Î {1, 2, ..., m} ]i j Î {1, 2, ..., n}. Se scrie k × A = B.
RE|INEM!
Pentru a [nmul\i o matrice cu un num`r complex se [nmul\e]te
fiecare element al matricei cu acel num`r.
EXERCI|II REZOLVATE
æ-1 4 3ö æ 3 2 -7ö
1. Se dau matricele A =ç
ç ÷
÷ ]i B =ç
ç ÷
÷. S` se calculeze
è 1 0 1ø è5 4 -3ø
1
matricea X = 2 A - 3B + ( A + B ).
2
24
Rezolvare.
Aplic@nd propriet`\ile [nmul\irii matricelor cu scalari avem:
1 1 æ 1ö æ 1ö 5 5 5
X = 2 A - 3B + A + B =ç2 + ÷A +ç-3+ ÷B = A - B = ( A - B ).
2 2 è 2ø è 2ø 2 2 2
{nlocuind A ]i B ]i efectu@nd sc`derea se ob\ine:
5 æ-4 2 10ö æ-10 5 25ö
X = ×ç ç ÷
÷=çç ÷
÷.
2 è-4 -4 4 ø è-10 -10 10 ø
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
æ2 -1 3 ö æ-7 8 5ö
E1. S` se calculeze: a)ç
ç ÷
÷+çç ÷
÷;
è5 4 -2ø è 3 0 4ø
æ ö æ ö
ç-6 2 -5 ÷ ç 2 -7 3 ÷
æ-2a b ö æ a -5 b ö ç ÷ ç ÷
b)ç
ç ÷
÷+ç
ç ÷
÷; c)ç 1 0 -1 ÷+ç 4 -1 2 ÷.
è 3x -8 y ø è2x 6 y ø ç2 4 2÷ ç 5 1 8÷
ç ÷ ç- ÷
è 3 5 3 ø è 3 5 3 ø
25
E2. S` se calculeze:
æ i 2 -i 4 ö æ 1 2 ö æ 0 i ö
æ-1 4 ö æ-6 1ö æ1 0ö ç ÷ ç ÷ ç ÷
a)ç
ç ÷
÷-ç
ç ÷
÷-ç
ç ÷
÷; ç
b) 2 3 ÷+ç-2 0÷-ç-3 2 ÷.
è 2 -5 ø è 0 2 ø è 0 1 ø ç ÷ ç ÷ ç ÷
è 1 -1 ø è 3 4 ø è 4 6 ø
æ5 6- a bö
ç ÷
E6. Se d` matricea de ordinul trei, A =ç a 2 -1 -10÷. S` se determine
ç ÷
è3 3c + 2 n ø
numerele reale a, b, c, n astfel ca t A = A .
æ-2 3ö
E7. Se d` matricea A =ç
ç ÷
÷. S` se scrie matricea A sub forma:
è5 2ø
A = B + C , A = A1 - A2 , A = I 2 + E, A = D - I 2 .
26
E8. S` se calculeze:
æ ö
1æ 6 -8ö 2ç18 -6 12 ÷
a) ç
ç ÷
÷; b) - ç15 ;
2è 12 0,2 ø 3è C 32 15
, ÷
2 ø
æ-1- 2 0 ö
ç ÷ æ 2i 3 1- i ö
c) ( 2 -1)ç 1 ÷; d) iç
ç
÷.
÷
ç 3+ 8 ÷ è-3i 4 ø
è 1- 2 ø
Sintez`
æ2 5 ö æ2 x -4 ö æ x 6ö
S1. Se dau matricele: A =ç
ç ÷
÷, B =ç ÷, C =ç 4 ÷.
ç y ÷ ç 2÷
è5 6ø è3 9ø è log 2 z C n ø
S` se determine elementele necunoscute ]tiind c` t A+t B = C.
S2. S` se determine x , y, z , t Î R pentru care are loc egalitatea:
æ x +1 2 ö æ0 1ö æ 9 4+ yö
x ×ç
ç ÷
÷+ 3I 2 + x ×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷.
è -1 x ø è2 0ø è z + 2 t + 4 ø
æ2 + i 1 ö æ2 - i 1- i ö
b) (1+ i ) A + B =ç
ç ÷
÷]i A + (1- i ) B =ç
ç ÷
÷.
è 1 2+ iø è1- i 2 - i ø
Ä DEFINI|IE.
Fie matricele A = (aij ) m´n ]i B = (bij ) n´ p . Se nume]te produsul
matricelor A ]i B ([n aceast` ordine) matricea C = (cik ) m´ p ale c`rei
elemente sunt date de egalit`\ile:
cik = ai1b1k + ai 2 b2k + ai 3 b3k +...+ain bnk , "i Î {1, 2,..., m} ]i
" k Î {1, 2, ..., p}.
Matricea produs se noteaz` C = A×B.
OBSERVA|II
ü Pentru a ob\ine elementul c ik situat la intersec\ia liniei i cu coloana k [n
matricea produs AB se face suma tuturor produselor dintre elementele
liniei i din matricea A ]i elementele omoloage din coloana k a matricei B.
Omologia dintre elementele liniei i din matricea A ]i elementele coloanei
k din matricea B se stabile]te astfel: elementului ai1 [i corespunde
elementul b1k , elementului ai 2 [i corespunde elementul b2 k , ..., elemen-
tului ain [i corespunde elementul bnk (vezi diagrama de mai jos).
æ... b1k ...ö
æ ... ... ... ... ö ç ÷ æ M ö
ç ÷ ç... b2 k ...÷ ç ÷
ç ai 1 ai 2 ... ain ÷×ç ÷®çL c ik L÷
ç ÷ ... M ...÷ ç ÷
è ... ... ... ... ø ç
ç ÷ è M ø
è... bnk ...ø
28
EXEMPLU
Ø S` exemplific`m regula [nmul\irii a dou` matrice. Fie matricele:
æ 2 2ö
æ1 -1 2 ö ç ÷
A =çç ÷
÷]i B =ç-1 4 ÷.
è 3 0 4ø ç ÷
è 5 -3ø
• Calcul`m produsul A× B. Avem: A Î M2 , 3 (R ) ] i B Î M3, 2 (R ).
æ c11 c12 ö
Rezult` c` A× B Î M2 , 2 (R ). Not`m A× B =ç ç ÷
÷.
c
è 21 c 22 ø
Aplic@nd regula de [nmul\ire linie-coloan` se ob\ine:
c11 = a11b11 + a12 b21 + a13b31 = 1×2 + (-1) × (-1) + 2×5 = 13;
c12 = a11b12 + a12 b22 + a13b32 = 1×2 + (-1) × 4 + 2× (-3) =-8 ;
c 21 = a21b11 + a22 b21 + a23b31 = 3×2 + 0× (-1) + 4×5 = 26 ;
c 22 = a21b12 + a22 b22 + a23b32 = 3×2 + 0× 4 + 4× (-3) =-6 .
æ13 -8ö
A]adar, AB =ç ç ÷
÷.
è26 -6ø
æ2 2ö æ 2×2 + 2× 4 ö
ç ÷ æ1 -1 2ö ç 2 ×1 + 2 × 3 2 × (-1)+ 2 × 0 ÷
B × A =ç-1 4 ÷×ç ÷=ç -1×1 + 4 × 3 -1× (-1) + 4 × 0 -1× 2 + 4 × 4 ÷=
ç ÷ è3 0 4ø ç ÷
è 5 -3ø è5×1 + (-3)× 3 5× (-1) + (-3)× 0 5× 2 + (-3)× 4ø
æ 8 -2 12 ö
ç ÷
=ç 11 1 14 ÷
ç ÷
è-4 -5 -2ø
Se observ` c` A× B ¹ B × A .
A]adar, [nmul\irea matricelor nu este opera\ie comutativ`.
29
( A + B ) ×C = AC + BC , " A, B Î Mm, n (C
| ), C Î M
n , p (C ).
|
EXERCI|IU REZOLVAT
Se dau matricele
æ1 -1ö æ 3 1ö æ 0 -1ö
A =ç ç ÷
÷, B =ç
ç ÷
÷, C =ç
ç ÷
÷.
è0 2 ø è-1 4ø è1 1 ø
a) S` se calculeze A + B, ( A + B ) ×C , AC + BC ]i s` se verifice egalitatea
( A + B ) ×C = AC + BC .
b) S` se verifice dac` ( AB ) ×C = A× (BC ) .
Rezolvare.
æ 4 0ö æ 4 0öæ 0 -1ö æ 0 -4ö
a) Avem: A + B =ç
ç ÷
÷; ( A + B ) ×C =ç
ç ÷
֍
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷;
è-1 6ø è-1 6øè1 1 ø è 6 7 ø
æ1 -1öæ 0 -1ö æ 3 1 öæ 0 -1ö æ-1 -2ö æ1 -2ö
AC + BC =ç
ç ÷
֍
ç ÷
÷+ç
ç ÷
֍
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷+ç
ç ÷
÷=
è 0 2 øè1 1 ø è-1 4øè1 1 ø è 2 2 ø è4 5 ø
æ 0 -4 ö
=çç ÷
÷.
è 6 7 ø
Rezult` c` ( A + B ) ×C = AC + BC .
30
b) Ob\inem:
éæ1 -1öæ 3 1 öù æ 0 -1ö æ 4 -3ö æ 0 -1ö æ-3 -7ö
( AB)×C =êçç ÷
֍
ç ÷
÷ú×çç ÷
÷=çç ÷
÷×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷.
ëè 0 2 øè-1 4øû è1 1 ø è-2 8 ø è1 1 ø è 8 10 ø
æ1 -1öéæ 3 1 öæ 0 -1öù æ1 -1ö æ1 -2ö æ-3 -7ö
A× (BC ) =ç
ç ÷
÷êçç ÷
֍
ç ÷
÷ú=çç ÷
÷×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷.
è 0 2 øëè-1 4øè1 1 øû è 0 2 ø è 4 5 ø è 8 10 ø
Rezult` c` ( AB ) ×C = A× (BC ).
PUTERI DE MATRICE
Fie matricea p`tratic` A Î Mn (C| ), A ¹ O .
n
0 n
Prin defini\ie, A = I n ]i A = 1
A4
×2A×...
4×3A, "n Î N* .
n ori
n+1 n
Se observ` c` A = A × A, "n Î N.
PROPRIET~|I
Cu ajutorul propriet`\ii de asociativitate a [nmul\irii matricelor se poate
demonstra c` au loc urm`toarele reguli de calcul:
a) A k × A p = A k+ p , k , p Î N* ;
p
b) ( A k ) = A kp , k , p Î N* ;
Dac` A, B Î M n (C| ) ]i AB = BA, atunci: C|
c) A k × B p = B p × A k , k , p Î N* ;
k
d) ( A + B) = C k0 A k + C k1 A k –1B + C k2 A k – 2 B 2 +...+C kk –1 A× B k –1 + C kk B k
(binomul lui Newton).
EXERCI|II REZOLVATE
æ1 0ö n *
1. Fie A =ç
ç ÷
÷. S` se calculeze A , n Î N .
è1 1 ø
Rezolvare.
Calcul`m c@teva puteri consecutive ale matricei A. Avem:
31
æ1 0öæ1 0ö æ1 0ö æ1 0öæ1 0ö æ1 0ö
A 2 = A× A =ç ç ÷
÷×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷ 3 2
÷; A = A × A =ç ç ÷
÷×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷.
è1 1 øè1 1 ø è2 1ø è2 1øè1 1 ø è 3 1ø
æ1 0ö
Se observ` c` A n are forma A n =ç
ç ÷
÷, n Î N
*
(1)
è n 1ø
Demonstr`m rela\ia (1) prin induc\ie matematic`.
Pentru n =1, rela\ia este evident adev`rat`.
æ1 0 ö æ 1 0ö
Presupunem c` A k =ç ç ÷
÷]i demonstr`m c` A =ç
k+1
ç ÷
÷.
è k 1ø è k +1 1ø
æ1 0 öæ1 0ö æ 1 0 ö
Dar, A k+1 = A k × A =ç ç ÷
÷×ç
ç ÷
÷=çç ÷
÷.
è k 1øè1 1 ø è k +1 1ø
æ1 0ö
A]adar, A n =çç ÷
÷, " n Î N .
*
è n 1ø
æ1 1 p ö
ç ÷
2. Fie matricea A =ç 0 1 1 ÷, p Î R. S` se calculeze A n .
ç ÷
è 0 0 1ø
Rezolvare.
æ1 0 0ö æ 0 1 p ö
ç ÷ ç ÷
Scriem matricea A sub forma: A =ç 0 1 0÷+ç 0 0 1 ÷= I 3 + B.
ç ÷ ç ÷
è 0 0 1ø è 0 0 0ø
Deoarece I 3 × B = B ×I 3 , pentru calculul matricei A n vom folosi formula
binomului lui Newton:
n
A n = (I 3 + B) = C n0I 3 + C n1 B + C n2 B 2 +...+C nn B n (1)
Calcul`m inductiv puterile matricei B:
æ 0 1 p öæ 0 1 p ö æ 0 0 1ö
ç ÷ç ÷ ç ÷
B 2 = B × B =ç 0 0 1 ÷×ç 0 0 1 ÷=ç 0 0 0÷; B 3 = B 2 × B = O 3 , iar
ç ÷ç ÷ ç ÷
è 0 0 0øè 0 0 0ø è 0 0 0ø
B k = O 3 , "k Î N, k ³ 3. Cu aceste puteri ale matricei B, rela\ia (1) devine:
æ ö
ç1 n np + n(n – 1) ÷
ç 2 ÷
n n(n – 1) 2 ç ÷.
A = I 3 + nB + B = 0 1 n
2 ç ÷
ç0 0 1 ÷
è ø
32
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se calculeze:
æ 4 5 öæ 2 1 ö æ1 – 2öæ1 4ö
a)ç
ç ÷
÷×ç
ç ÷
÷; b)ç
ç ÷
÷×ç
ç ÷
÷;
è 6 – 1øè –3 – 2ø è 4 1 øè2 1ø
æ ö
ç ÷
æ –1 2 ö ç – 1 – 1 cos 0 ÷
ç ÷æ 0 – 2 3 ö æ 3 1 2ö
ç ÷ç p÷
c)ç 1 0 ÷×çç ÷
÷; d)ç2 1 2÷×ç 2 – 1 sin ÷;
ç ÷è1 – 1 – 4ø ç ÷ 2
è 2 i2 ø è1 2 3øç ÷
ç p÷
ç 0 1 tg ÷
è 4ø
æ1 1 ö
æ1 – 1 2 4 öç ÷
æ1 2 3öç ÷ç –1 2 ÷
e)ç
ç ÷
÷×ç1 2 1 2 ÷×ç ÷.
è 3 – 1 1øç ÷ç 0 1÷
è1 3 – 1 – 1 øç ÷
è –2 2ø
E2. Pentru fiecare pereche de matrice (A, B) s` se determine AB, BA, tA tB, tB tA .
æ 1 ö
ç– 1 ÷
æ1 3ö 2
a) A =ç
ç ÷
÷, B =ç ÷;
è 3 1ø ç 1÷
ç 1 – ÷
è 2ø
æ1 ö
ç ÷
b) A =ç2÷, B = (–3 1 – 1) ;
ç ÷
è 3ø
æ ö
ç – 1 1 sin p ÷ æ –2 1 ö
ç ÷
ç 6÷
c) A = , B =ç 1 3 ÷;
ç p ÷ ç ÷
ç cos 1 2 ÷ è – 2 tg 0 ø
è 2 ø
æ1 0 0ö æ 0 0 – 4ö
ç ÷ ç ÷
d) A =ç 0 1 0÷, B =ç –3 0 0 ÷.
ç ÷ ç ÷
è1 0 1 ø è1 –1 1 ø
33
æ –1 2 ö
ç ÷
ç 0 1÷ æ3 1 – 4 0ö
E3. Pentru matricele A =ç ÷, B =ç
ç ÷
÷s` se verifice egalitatea
ç –3 1 ÷ è0 1 0 5ø
ç ÷
è 2 0ø
t
( A× B) = tB× tA. ]i s` se calculeze AB + tB× t A.
E4. Se dau matricele p`tratice:
æ –1 0 3 ö æ5 1 – 2ö æ0 2 0 ö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
A =ç 2 – 1 2 ÷; B =ç 1 1 3 ÷; C =ç –1 3 – 1÷.
ç ÷ ç ÷ ç ÷
è1 1 0ø è –1 1 – 2ø è –4 0 – 2ø
S` se verifice egalit`\ile matriceale:
a) A× (B ×C ) = ( A× B )×C ;
b) A× (B + C ) = A× B + A×C ;
c) ( A + B ) ×C = A×C + B ×C .
E5. S` se calculeze urm`toarele puteri de matrice:
æ2 1 1 ö2
æ2 1 ö2 æ1 – 1ö3 æ 2 – 1ö5 ç ÷
ç
ç ÷ ;
÷ ç ç ÷ ;
÷ ç ç ÷
÷ ; ç 3 – 1 0 ÷ .
è1 – 3ø è 3 2 ø è –1 1 ø ç ÷
è 0 1 – 2ø
æ –1 2 – 2ö
ç ÷
E6. Fie matricea A =ç 4 – 3 4 ÷. S` se calculeze A 2 , A 3 , A 2006 ]i ( A 3 + I ) 10 .
ç ÷
è4 –4 5ø
æ1 1ö
E7. Se d` matricea A =ç
ç ÷
÷. Folosind metoda induc\iei matematice s` se
è 0 1ø
calculeze A n , n Î N* .
E8. S` se determine X Î M2 (R ) care verific` egalitatea matriceal`:
æ –1 2 ö æ5 10ö æ –1 3ö æ5 7ö
a) X ×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷; b) ç
ç ÷
÷× X =ç
ç ÷
÷.
è 3 4ø è 4 2ø è 2 1ø è4 0ø
æ –1 0ö 3
E9. Se d` matricea E =ç
ç ÷
÷]i f ( X ) = X – 4 X + 2I 2 .
è2 – 1ø
S` se determine matricele:
a) B = 2 f ( A) – f ( A + I 2 ); b) C = f ( A) + 2 f ( A – t A).
34
Sintez`
S1. S` se determine matricea X care verific` egalitatea:
æ-1 4 1ö æ-3ö
æ1 -1 1 ö æ 0 3ö ç ÷ ç ÷
a)ç
ç ÷
÷× X =ç
ç ÷
÷; b)ç 0 1 3÷× X =ç 8 ÷;
è 0 1 -1ø è 3 2ø ç ÷ ç ÷
è-2 2 5ø è9ø
æ1 -1 1 ö æ8 2 -1ö
ç ÷ ç ÷
c)ç2 0 3 ÷× X =ç 9 5 4 ÷.
ç ÷ ç ÷
è1 1 -2ø è-3 -1 5 ø
æ1 5ö æ2 1ö
S2. Se dau matricele p`tratice A =ç
ç ÷
÷, B =ç
ç ÷
÷. S` se rezolve [n M2 (R )
è 0 1ø è1 1ø
ecua\iile matriceale:
a) AX = I 2 ; b) AX = B; c) XA = B ; d) AX = XB ; e) BXB = A.
æ a -bö
S3. S` se determine matricea A Î M2 (R ), de forma ç
ç ÷
÷, care verific`
èb a ø
æ-1 -1ö
egalitatea A 2 - 3A + 2I 2 =ç
ç ÷
÷.
è 1 -1ø
æ-1 0 2 ö
ç ÷
S6. S` d` matricea A =ç 0 1 0 ÷. S` se determine numerele x , y Î R astfel
ç ÷
è 2 0 -1ø
[nc@t s` fie verificat` egalitatea A 3 = xA 2 - yA .
Facultatea de Inginerie economic` Tg. Mure], 2002
35
æ 3 1 ö
ç ÷
S7. S` se determine puterea n a matricei A =ç 2
ç 1
2 ÷.
3÷
ç- ÷
è 2 2 ø
Facultatea de inginerie Sibiu, 2002
æ2 1 0ö
ç ÷
S8. S` se determine puterea n a matricei A =ç 0 1 0÷.
ç ÷
è0 0 2ø
Universitatea Politehnic` Timi]oara, 2002
æ1- 2x x ö
S9. Fie matricea A(x ) =ç
ç ÷
÷Î M2 (R ) .
è -6x 1+ 3x ø
a) S` se arate c` A(x ) × A( y ) = A(x + y + xy ), " x , y Î R .
b) S` se verifice egalit`\ile:
A 2 (x ) = A( (x +1) 2 -1), A 3 (x ) = A( (x +1) 3 -1).
c) S` se calculeze A 2006 (1) .
æ1 1 2ö æ0 1 2ö
ç ÷ ç ÷
S10. Fie matricele A =ç 0 1 1÷, B =ç 0 0 1 ÷.
ç ÷ ç ÷
è 0 0 1ø è 0 0 0ø
a) S` se arate c` A = I 3 + B ]i s` se calculeze A n , n Î N *.
b) S` se calculeze suma S = A + A 2 + A 3 +...+ A 20 .
æ1 1ö æ1 kö
S11. Se dau matricele A =ç
ç ÷
÷, B =ç
ç 2 ÷
÷.
è 0 1ø èk 1ø
a) S` se determine matricea C (k ) = A× B×t A .
b) S` se calculeze suma de matrice S = C (1) + C (2) +...+C (20) .
36
Teste de evaluare
Testul 1
æ1 x x 2 ö
ç ÷
1. Fie A Î M3 (R ), A =ç 0 1 x ÷]i a = 2a13 + 3a23 . Dac` a = 5, atunci:
ç ÷
è0 0 1 ø
ì 5 ü
a) x =1; b) x =-2,5 ; c) x Î {0, 1}; d) x Î í- , 1ý.
î 2 þ
Testul 2
ì æ1 x ö ü
1. Se consider` mul\imea de matrice M = í A(x ) =ç
ç ÷
÷ x Î Zý.
î è 0 (-1) x ø þ
a) S` se arate c` I 2 Î M .
b) S` se arate c` dac` A, B Î M , atunci A× B Î M .
c) S` se calculeze A n , n Î N* ] i A Î M .
2. S` se determine numerele x , y, z , t Î N pentru care:
æ2 x + 4 x3y + 9 y ö æ 18ö
ç ÷= 5×ç 4 ÷
ç 2 2 ÷ ç ÷.
è Cz 5 At+1 ø è9 12ø
æ1 1ö t
æ1 1ö æ 4 7ö
3. S` se determine matricea A Î M2 (Z) ]tiind c`:ç
ç ÷
÷× A+ Aç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷.
è0 1ø è 0 1ø è 3 7ø
æ 0 aö æx 0ö
4. Fie A, B Î M2 (C| ), A =ç
ç ÷
÷, B =çç ÷
÷.
è b 0ø è0 yø
S` se arate c` matricea ( AB - BA) 2 are cel pu\in dou` elemente nule.
37
Capitolul 2
Determinan\i
Ä DEFINI|IE.
æ a11 a12 ö
Fie matricea p`tratic` de ordinul doi A =çç ÷
÷. Num`rul
è a21 a22 ø
d = a11 ×a22 - a12 ×a21se nume]te determinantul de ordinul doi sau
determinantul matricei A de ordinul doi.
a11 a12
Pentru determinantul de ordinul doi se folose]te nota\ia d = ,
a21 a22
det ( A) sau A . Produsele a11 × a22 , a12 × a21 se numesc termenii determinantului
de ordinul doi.
EXEMPLE
æ1 -2 ö
Ø Fie matricea A =ç
ç ÷
÷. Determinantul ei este num`rul
è 4 10 ø
1 -2
det ( A) = = 1×10 - 4(-2) = 10 + 8 = 18 .
4 10
2 -1 -1
Ø = ( 2 -1) ( 2 +1) - 4× (-1) = 2 -1+ 4 = 5 .
4 2 +1
Revenim la formulele (4) care dau solu\ia sistemului de ecua\ii (1). Folosind
defini\ia determinantului de ordinul doi se observ` c` numitorul frac\iilor este
determinantul matricei A, notat
39
a b
det ( A) = ,
c d
iar num`r`torii frac\iilor sunt urm`torii determinan\i:
m b a m
dx = ]i respectiv d y = .
n d c n
Determinantul d x s-a ob\inut din determinantul det ( A) [nlocuind coloana
coeficien\ilor necunoscutei x cu coloana format` din termenii liberi m, n ai
ecua\iilor sistemului. Determinantul d y s-a ob\inut din determinantul det ( A)
[nlocuind coloana coeficien\ilor necunoscutei y cu coloana format` cu termenii
liberi ai ecua\iilor sistemului.
Astfel, solu\ia sistemului de ecua\ii (1) se poate calcula cu ajutorul
determinan\ilor de ordinul doi dup` formulele:
m b a m
dx dy n d c n
x= , y= sau x = , y= . (5)
det ( A) det ( A) a b a b
c d c d
Formulele (5) se numesc formulele lui Cramer pentru rezolvarea
sistemului liniar de dou` ecua\ii cu dou` necunoscute.
ç ÷
è a31 a32 a33 ø
telor x, y, z, numit` matricea sistemului.
40
Pentru rezolvarea acestui sistem vom folosi metoda reducerii. Pentru [nceput
vom reduce necunoscuta z. Se [nmul\e]te prima ecua\ie cu a23 ]i apoi cu a33 dup`
care se adun` la ecua\ia a doua [nmul\it` cu -a13, respectiv la ecua\ia a treia
[nmul\it` cu -a13.
Astfel, se ob\ine un nou sistem de dou` ecua\ii liniare cu necunoscutele x, y:
ì
ï(a11a23 - a21a13 )x + (a12 a23 - a22 a13 ) y = b1a23 - b2 a13
í . (2)
î(a11a33 - a31a13 )x + (a12 a33 - a32 a13 ) y = b1a33 - b3a13
ï
Ä DEFINI|IE.
d = a11a 22 a 33 + a13 a 21a 32+ a12 a 23 a 31- a13 a 22 a 31- a12 a 21a 33 - a11a 23 a 32
EXEMPLU
æ2 -1 0 ö
ç ÷
Ø Pentru matricea A =ç 3 4 -5÷Î M3 (R ) determinantul ei este
ç ÷
è1 0 1 ø
num`rul:
2 -1 0
det ( A) = 3 4 -5 = 2× 4×1+ (-1) × (-5) ×1+ 0× 3× 0 - 0× 4×1-
1 0 1
- (-1) × 3×1- 2× (-5) × 0 = 8 + 5 + 3 = 16
Revenind la ecua\ia (3), cu ajutorul determinantului de ordinul 3 aceasta se
scrie sub forma:
det ( A) × x = d x ,
æ b1 a12 a13 ö
ç ÷
unde d x este determinantul matricei ç b2 a22 a23 ÷, ob\inut` din matricea A a
ç ÷
è b3 a23 a33 ø
sistemului de ecua\ii, [nlocuind coloana coeficien\ilor necunoscutei x cu coloana
format` din termenii liberi ai ecua\iilor sistemului.
dx
Dac` det ( A) ¹ 0, atunci x= .
det ( A)
{n mod analog se va proceda pentru aflarea necunoscutelor y ]i z, lucru care
va fi realizat [n capitolul urm`tor.
OBSERVA|IE
ü Pentru o matrice A = (a11 ) Î M1 (C| ), determinantul acesteia va fi
determinantul de ordinul unu, A = a11 = a11 .
EXEMPLE
Ø Matricea A = (-3) are determinantul -3 =-3. Matricea B = (1+ 5 )
are determinantul 1+ 5 = 1+ 5 .
42
EXEMPLU
æ 3 4 2ö
ç ÷
S` se calculeze determinantul matricei A =ç 1 5 7÷.
ç ÷
è –2 – 1 1ø
Aplic@nd regula lui Sarrus se ob\ine:
3 4 2
det( A) = 1 5 7 = 3×5×1+1× (–1) ×2 + (–2) × 4× 7 –
-2 -1 1 -2×5× (-2) - 7× (-1) × 3-1× 4×1 =
3 4 2 = 15 - 2 - 56 + 20 + 21- 4 =-6
1 5 7
43
EXERCI|IU DE REZOLVAT
æm – 1 1 2ö
ç ÷
Ø Se d` matricea: A =ç 3 m + 2 1 ÷Î M3 (R). S` se determine m Î R
ç ÷
è –1 2 5ø
astfel [nc@t det( A) = 3m + 8.
Rezolvare.
Calcul`m det(A) folosind regula lui Sarrus ]i ob\inem:
det( A) = 5m 2 + 5m – 8.
Rela\ia det( A) = 3m + 8 devine 5m 2 + 5m – 8 = 3m + 8, din care se ob\ine
8
ecua\ia 5m 2 + 2m – 16 = 0, cu solu\iile reale m1 = –2, m 2 = .
5
B. Regula triunghiului
Analiz@nd termenii preceda\i de semnul „+“ ai determinantul de ordinul trei se
observ` c` termenul a11a22 a33 este produsul termenilor de pe diagonala principal`, iar
termenii a13a21a32 , a12 a23a31 sunt produsele elementelor considerate ca „v@rfuri“ ale
triunghiurilor av@nd fiecare o latur` paralel` cu diagonala principal`. Termenii
preceda\i de semnul „–“ sunt a13a22 a31 , care este produsul elementelor diagonalei
secundare ]i a12 a21a33 , respectiv a11a23a32 , care sunt produsul elementelor
considerate ca v@rfuri de triunghiuri av@nd o latur` paralel` cu diagonala secundar`.
Regula de ob\inere a termenilor determinantului de ordinul 3 prin acest
procedeu se nume]te regula triunghiului. Aceast` regul` este descris` [n
continuare indic@nd pas cu pas modul de constituire a fiec`rui produs:
a11 a12 a13 a11 a12 a13 a11 a12 a13
a21 a22 a23 ; a21 a22 a23 ; a21 a22 a23
a31 a32 a33 a31 a32 a33 a31 a32 a33
termenul termenul termenul
(a11a22 a33 ) (a13a21a32 ) (a12 a23a31 )
A]adar,
EXEMPLU
3 -2 1
= 3×1×5 +1× (-4) × (-1) + (-2) ×2×1-1×1×1- (-2)× (-4) ×5 -
-4 1 2
-3×2× (-1) =-20
1 -1 5
C. Regula minorilor
Fie A = (aij ) n´n o matrice p`tratic` de ordinul n.
Ä DEFINI|II
Ø Se nume]te minorul elementului aij determinantul de ordinul n –1
care se ob\ine din determinantul matricei A suprim@nd linia i ]i
coloana j ]i se noteaz` d ij .
Ø Num`rul d ij = (–1) i+ j ×d ij se nume]te complementul algebric al
elementului aij .
EXEMPLU
æ a11 a12 a13 ö
ç ÷
Fie matricea A =ç a21 a22 a23 ÷. Minorul elementului a11 este
ç ÷
è a31 a32 a33 ø
a22 a23
d11 = ]i complementul algebric este num`rul d11 = (–1) 1+1 × d11 = d11 .
a32 a33
a11 a12
Minorul elementului a23 este d 23 = ]i complementul algebric este
a31 a32
num`rul d 23 = (–1) 2+3 × d 23 = – d 23 .
45
EXERCI|IU REZOLVAT
æ2 3 1ö
ç ÷
Ø Se d` matricea A =ç –1 0 4÷. S` se determine matricea B = (d ij ) 3´3 ,
ç ÷
è 1 – 2 1ø
unde d ij reprezint` complementul algebric al elementului aij al matricei
A, i, j =1, 3.
Rezolvare.
Aplic@nd defini\ia complementului algebric avem:
0 4
d11 = (–1) 1+1 × d11 = d11 = = 8;
–2 1
–1 4
d12 = (–1) 1+2 × d12 = – d12 = – = 5;
1 1
–1 0
d13 = (–1) 1+3 × d13 = d13 = = 2;
1 –2
3 1
d 21 = (–1) 2+1 × d 21 = – d 21 = – = –5;
–2 1
2 1
d 22 = (–1) 2+2 × d 22 = d 22 = = 1;
1 1
2 3
d 23 = (–1) 2+3 × d 23 = – d 23 = – = 7;
1 –2
3 1
d 31 = (–1) 3+1 × d 31 = d 31 = = 12;
0 4
2 1
d 32 = (–1) 3+2 × d 32 = – d 32 = – = –9;
–1 4
2 3
d 33 = (–1) 3+3 × d 33 = d 33 =
= 3.
–1 0
æ8 5 2 ö
ç ÷
{n final se ob\ine B =ç –5 1 7 ÷.
ç ÷
è12 – 9 3ø
46
Ä TEOREM~
(Regula minorilor sau dezvoltarea determinantului dup` elementele unei linii sau coloane)
A]adar:
d = a11d11 + a12 d12 + a13d13 ; d = a11d11 + a21d 21 + a31d 31 ;
d = a21d 21 + a22 d 22 + a23d 23 ; sau d = a12 d12 + a22 d 22 + a32 d 32 ;
d = a31d 31 + a32 d 32 + a33d 33 ; d = a13d13 + a23d 23 + a33d 33 .
(dezvoltarea dup` (dezvoltarea dup`
elementele unei linii) elementele unei coloane)
EXERCI|IU REZOLVAT
æ25 – 37 40 ö
ç ÷
Ø S` se calculeze determinantul matricei A =ç22 53 50 ÷ folosind
ç ÷
è0 1 0ø
regula minorilor.
Rezolvare.
Pentru aplicarea acestei reguli vom folosi linia a treia care con\ine cele mai
multe elemente nule. Avem:
25 40
det( A) = 0× d 31 +1× d 32 + 0× d 33 = d 32 = (–1) 3+2 × d 32 = – =
22 50
= –(1250 – 880) = –370.
47
P1 Dac` [ntr-un determinant toate elementele unei linii sau unei coloane
sunt nule, atunci determinantul este nul.
EXEMPLU
a b c
d= 0 0 0 = a× 0× z + 0× y× c + b× 0× x – c × 0× x – b× 0× z – a× 0× y = 0.
x y z
(to\i termenii determinantului con\in un factor egal cu zero).
P2 Dac` un determinant are dou` linii sau dou` coloane identice, atunci
valoarea determinantului este zero.
EXEMPLU
a b c
d = u v t = avc + cub + bta – cva – buc – atb = 0.
a b c
(linia [nt@i ]i a treia sunt identice).
P3 Dac` elementele a dou` linii sau dou` coloane ale unui determinant
sunt propor\ionale, atunci determinantul este nul.
EXEMPLE
a a× k m
d = b b× k n = abkp + mbck + aknc – mbkc – akbp – anck = 0.
c c×k p
(coloana [nt@i ]i a doua sunt propor\ionale, factorul de propor\ionalitate fiind k).
48
–1 2 5
d = –10 20 50 = –20 – 50 + 300 – 300 + 20 + 50 = 0.
3 1 1
(linia [nt@i ]i a doua sunt propor\ionale, factorul de propor\ionalitate fiind k =10).
EXEMPLU
3 –2 –1
Fie determinantul d = 1 5 7 . Se observ` c` linia a treia este suma
4 3 6
celorlalte dou` linii. Rezult` c` d = 0. Prin calcul direct se ob\ine [ntr-adev`r
valoarea zero.
P5 Dac` toate elementele unei linii sau coloane ale unui determinant sunt
[nmul\ite cu un num`r k, atunci valoarea determinantului se multi-
plic` cu k.
EXEMPLU
2 –5
Fie d = = 17 ]i d1 determinantul ob\inut din d [nmul\ind elementele
3 1
2 –5
liniei a doua cu (–2). Atunci d1 = = –34, adic` d1 = (–2) × d.
–6 –2
OBSERVA|IE
ü Aceast` proprietate permite scoaterea unui factor comun de pe o linie sau
coloan`, fapt care face ca [n continuare calculele s` fie mai simple.
EXEMPLU
20 –30 40
S` calcul`m determinantul d = 1 5 –1 . Se observ` c` se poate scoate
3 –6 9
factor comun de pe linia [nt@i ]i a treia ]i se ob\ine:
49
2 –3 4
d = 10× 3× 1 5 –1 = 30× (30 – 8 + 3 – 20 + 9 – 4) = 300.
1 –2 3
EXEMPLU
æ –8 5 ö t
æ –8 7 ö
Fie matricea A =çç ÷
÷]i matricea transpus` A =ç
ç ÷
÷.
è 7 10ø è 5 10ø
Atunci:
–8 5
det( A) = = –80 – 35 = –115 ]i
7 10
–8 7
det( tA ) = = –80 – 35 = –115.
5 10
P7 Dac` [ntr-un determinant se permut` [ntre ele dou` linii sau dou`
coloane, atunci determinantul ob\inut este opusul determinantului
ini\ial.
EXEMPLU
0 –2 1
Fie d = 5 4 –3 = 22 ]i d1 determinantul ob\inut schimb@nd [ntre ele
1 2 1
0 –2 1
linia a doua ]i a treia. Atunci d1 = 1 2 1 = –22 = – d.
5 4 –3
EXEMPLU
–1 2 –5
Fie determinantul d = 3 –1 1 = –15 + 4 – 10 +1 = –20. {nmul\im
2 1 0
coloana [nt@i cu 2 ]i o adun`m la coloana a doua. Se ob\ine determinantul
–1 0 –5
d1 = 3 5 1 = –75 + 50 + 5 = –20. A]adar, d = d1 .
2 5 0
EXEMPLU
æ –1 2 ö æ –3 1ö
Fie matricele A =çç ÷
÷]i B =ç
ç ÷
÷, av@nd determinan\ii det( A) = –2 ]i
è 1 0ø è 2 1ø
det(B ) = –5. Atunci:
æ –1 2 öæ –3 1ö æ (–1) (–3) + 2×2 (–1) ×1+ 2×1ö æ 7 1ö
A× B =ç
ç ÷
÷×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷
è 1 0øè 2 1ø è 1× (–3) + 0×2 1×1+ 0×1 ø è –3 1ø
]i det( A× B ) =10. A]adar, det( A× B ) = det( A) × det(B ).
EXEMPLU
Ø Pentru determinantul aij de ordinul 3 avem:
3´3
a11d 21 + a12 d 22 + a13d 23 =
a12 a13 a11 a13 a11 a12
= a11 (-1) 2+1 + a12 (-1) 2+2 + a13 (-1) 2+3 =
a32 a33 a31 a33 a31 a32
=-a11 (a12 a33 - a13a32 ) + a12 (a11a33 - a13a31 ) - a13 (a11a32 - a12 a31 ) = 0 .
51
EXERCI|II REZOLVATE
1. Folosind propriet`\ile determinan\ilor s` se scrie sub form` de produs valoarea
1 1 1
determinantului d = a b c (determinantul Vandermonde de ordinul 3).
a2 b2 c2
Rezolvare.
Adun`m la coloana a doua ]i a treia, coloana [nt@i [nmul\it` cu –1 ]i se ob\ine:
1 0 0
d= a b- a c-a .
2 2 2
a b -a c 2 - a2
Se d` factor comun pe coloana a doua ]i a treia factorul (b - a), respectiv
(c - a) ]i se ob\ine:
1 0 0
d = (b - a) (c - a)× a 1 1 = (b - a) (c - a) (c + a - b - a) .
2
a b+ a c + a
A]adar, se ob\ine [n final, d = (b - a) (c - a) (c - b) .
æ 2x -3 1 ö
ç ÷ æ2x 1 ö
2. Se dau matricele A =ç 2x +1 1 -2÷]i B =ç
ç ÷
÷, x Î R .
ç ÷ è16 x + 2ø
è2x - 4 -1 -1ø
a) S` se determine x ]tiind c` det ( tA ) = det B .
b) S` se determine x ]tiind c` 2 det ( A + I 3 ) = 3 det (B ) - 4 .
Rezolvare.
2x 2x +1 2x - 4
2x 1
a) Avem egalitatea -3 1 -1 = .
16 x +2
1 -2 -1
2 x 1 -4
Se ob\ine egalitatea: -3 4 2 = 2x (x + 2) -16 .
1 -3 -2
Adun`m linia a doua [nmul\it` cu 2 la linia [nt@i ]i apoi adun`m linia a doua
la linia a treia ]i ob\inem un determinant care are ]i elemente nule:
2x - 6 9 0
-3 4 2 = 2x 2 + 4x -16 .
-2 1 0
Calcul@nd determinantul dup` una din regulile studiate, se ob\ine [n final
ecua\ia x 2 + 4x + 4 = 0 cu solu\ia dubl` x 1 = x 2 =-2 .
2x +1 -3 1
b) Avem det ( A + I 3 ) = 2x +1 2 -2 = 2x -19 .
2 x - 4 -1 0
Se ob\ine ecua\ia 2(2x -19) = 3(2x 2 + 4x -16) - 4, cu solu\iile x 1 = 1 ]i
7
x 2 =- .
3
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se calculeze urm`torii determinan\i de ordinul doi:
-2 -5 2 -6 15
, -72
, 2 + i -1
a) ; b) ; c) ; d) .
8 10 -3 32 5 8 i 2 2- i
E2. S` se calculeze, scriind sub forma cea mai simpl`, determinan\ii:
7 8
3 - 32 -1- 3 5 -1
a) 5 3 ; b) ; c) ;
9 25 2 - 75 1+ 5 3 -1
lg100 0,5 3! 5! A42 A33
d) ; e) ; f) 1 ;
-8 lg 01, 0! 4! C5 C 43
2 x+1 32 y (1- i ) 2 -i
g) -y+1 -x ; h) .
9 2 i (1+ i ) 2
53
æ2 -1ö æ 4 -5 ö
E3. Se dau matricele p`tratice A =ç
ç ÷
÷, B =ç
ç ÷
÷. Compara\i numerele:
è7 4 ø è6 2 ø
a) det ( A) + det (B ) ]i det ( A + B ) .
b) det ( AB ) ] i det ( A) × det (B ) ;
c) det[ 3 ( A - I 2 )] ] i det ( A + 2I 2 ) .
8 -9 10
E8. Se consider` determinantul d = 4 6 -3 .
12 5 1
a) S` se determine complemen\ii algebrici ai elementelor determinantului d.
b) S` se calculeze d folosind dezvoltarea dup` coloana a doua ]i apoi dup` linia a treia.
c) Folosind propriet`\ile determinan\ilor, s` se formeze dou` zerouri pe coloana
[nt@i, apoi s` se calculeze determinantul ob\inut folosind dezvoltarea deter-
minantului dup` coloana [nt@i.
Sintez`
4 -1 2
-1 4
S1. S` se calculeze valoarea expresiei: - 6× 3 5 -1 + 2×-5 .
8 -25
2 1 0
S2. S` se verifice dac` urm`toarea egalitate este adev`rat`:
3 4 -3 4 -1
2 5 5 - 2 4 - 17 5 7 -1
20 - + 0 2 1 = .
6 7 4 + 17 - 5 - 2 3 7 1
3 10 5 1 3
x (x -1) 4 - x -5 x 2 3x+2 9 2 3x
c) = ; d) = .
5 2 x +1 x 4 1 1 3x+1
x +1 1 2
x 1
S5. Se consider` ecua\ia x -1 x -3 = . Dac` x 1 , x 2 , x 3 sunt
-1 5
0 x 1- x
solu\iile ecua\iei, s` se calculeze S = x 13 + x 23 + x 33 .
a a 2 +1 a +1 a- b m-n x-y
c) b b 2 +1 b +1 ; d) b - c n- p y-z ;
c c 2 +1 c +1 c-a p-m z -x
x y z a +1 a -1 a 2 -1
e) x 2 y2 z2 ; f) b +1 b -1 b 2 -1 .
yz xz xy c +1 c -1 c 2 -1
S8. Fie A Î M2 (R ).
a) S` se arate c` are loc egalitatea A 2 - tr ( A) × A + det ( A) ×I 2 = O 2
(rela\ia lui Hamilton-Cayley).
b) Dac` tr ( A) = 0 ]i det( A) = 2, s` se calculeze A 20 ]i A 25.
56
æ1 -2 1 ö
ç ÷
S9. Se d` matricea A =ç1 -1 3÷.
ç ÷
è 0 1 4ø
a) S` se calculeze d = det ( A) ] i t = tr ( A).
b) S` se calculeze s = d11 + d 22 + d 33, unde d ii reprezint` complementul algebric
al elementului aii din matricea A, i =1, 2, 3.
c) Cu c@t este egal` suma s1 = a13d12 + a23d 22 + a33d 32 ?
d) S` se verifice egalitatea matriceal` A 3 - tA 2 + sA - d ×I 3 = O 3 .
æ-2 1 -4ö
ç ÷
S10. Se dau matricele A =ç 1 -1 3 ÷] i B = (bij ) 3´3, unde bij = i, dac`
ç ÷
è2 1 0ø
i = j ] i bij = i - j , dac` i ¹ j .
a- b 2 a- b a 2 bc a+ b b
b) a 2 + b 2 a - b -2ab ; e) ab 2 c b+ c c ;
-2ab a- b a2 + b2 abc 2 a+ c a
a2 (b + c ) 2 b+ c - a a 2 b ab 2 abc
c) b 2 (a + c ) 2 a+ c - b ; f) abc b 2 c bc 2 .
c2 (a + b) 2 a+ b- c a 2 c abc ac 2
57
(1
Ne reamintim!
Ecua\ia general` a dreptei [n plan: ax + by + c = 0, a ¹ 0 sau b ¹ 0.
x - x1 y - y1
Ecua\ia dreptei determinat` de punctele A (x1 , y1 ), B (x2 , y2 ): = .
x 2 - x1 y 2 - y1
58
POBLEME REZOLVATE
1. S` se verifice dac` punctele A(4, 1), B (-1, - 9), C (2, - 3) sunt puncte coliniare.
Rezolvare.
Aplic`m condi\ia (2) ]i ob\inem succesiv:
4 1 1
-1 -9 1 = 0 Û -36 + 3+ 2 +18 +1+12 = 0 Û 0 = 0 .
2 -3 1
A]adar, punctele A, B, C sunt coliniare.
2m +1 m 1
m-3 3 1 = 0,
m + 7 -m 1
care este echivalent` cu ecua\ia m 2 +17m -18 = 0 cu solu\iile m1 = 1, m 2 =-18 .
Pentru m =1 punctele sunt A (3, 1) , B (-2, 3) , C (8, -1) .
Pentru m =-18 punctele sunt A (-35, -18), B (-21, 3) , C (-11, 18) .
ax 0 + by 0 + c
d(M 0 , h) = . (3)
2 2
a +b
EXEMPLU
Ø Distan\a de la punctul M 0 (-3, 5) la dreapta h de ecua\ie 4x - 3y + 2 = 0
4× (-3) - 3×5 + 2 -25
este = = 5.
2
4 +3 2 5
PROBLEME REZOLVATE
1. Se dau punctele A(6, 4), B (2, 5) , C (-4, 3) ] i D (-3, - 3) . S` se reprezinte
punctele [n plan ]i s` se determine:
a) aria suprafe\ei triunghiulare (ABC);
b) aria suprafe\ei patrulatere (ABCD).
Rezolvare. y B(2, 5)
Punctele sunt reprezentate [n figura 2.2. A(6, 4)
1 C(– 4, 3)
a) Avem A ( ABC ) = D 1 ,
2
6 4 1
unde D 1 = 2 5 1 = 14 . O x
-4 3 1
Rezult` c` D(– 3, –3)
1
A ( ABC ) = ×14 = 7 (unit`\i de arie).
2 Fig. 2.2.
62
Se ob\ine: D = 2( m 2 - 6m + 5) ]i A ( ABC ) = m 2 - 6m + 5 .
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. Se dau punctele A (2, - 4) ] i B (-1, 3). S` se scrie ecua\ia dreptei AB ]i s` se
verifice dac` punctul C(5, -11) este coliniar cu punctele A, B.
E2. Care din urm`toarele triplete de puncte sunt formate din puncte coliniare:
a) A (-1, - 9); B (2, - 3); C (4, 1) .
b) M (2, - 3); N (1, -1) ; P (1, 5) .
c) E (-4, - 2) ; F (2, 1) ; G (6, 3).
d) T (2, -1) ; U (3, 1) ; V (m, 2m - 5).
63
Sintez`
S1. Se dau punctele A (1, 0), B (-2, 4) , C (-1, 4) ] i D (3, 5).
a) S` se reprezinte punctele [n plan ]i s` se scrie ecua\iile dreptelor
AB, BC, CA, CD.
b) S` se determine distan\ele de la v@rfurile B ]i D la dreapta AC.
c) S` se compare ariile suprafe\elor (ABD), (BCD) ]i (COD).
d) Dac` punctul M (m, m +2) este coliniar cu B ]i C, calcula\i aria
suprafe\ei (MAD).
S3. Se dau punctele A (sin 2 a, cos 2 a), B (sin 2 b, cos 2 b), C (sin 2 c, cos 2 c ).
1
a) S` se verifice dac` A ( OAB ) = sin(a - b) ×sin(a + b)) .
2
b) S` se arate c` pentru oricare a, b, c Î R, punctele A, B, C sunt pe o dreapt`.
S8. Se consider` punctele A (3, 2), B (2, 4). S` se determine punctele M situate pe
dreapta x - y - 3 = 0 pentru care A ( OAM ) = A ( OBM ) .
Teste de evaluare
Testul 1
1 0 2
1 4 -5 2
1. Se d` expresia E = - 5-1 1 5 - (-1) 3 ×-6 .
22 3
3 -2 1
Valoarea expresiei este: a) –2; b) 2; c) 20; d) –36.
æ 2 -1 3 ö
ç ÷
2. Se d` matricea A = ç- 1 4 - 5 ÷. S` se calculeze det ( A) utiliz@nd:
ç ÷
è 4 -2 6 ø
a) regula lui Sarrus;
b) regula triunghiului;
c) dezvoltarea dup` linia a doua;
d) dezvoltarea dup` coloana a doua;
e) dezvoltarea dup` coloana [nt@i dup` ce s-au ob\inut dou` zerouri pe aceasta.
f) o proprietate a determinan\ilor nuli.
65
æ x -2 ö æ 3 2x +1ö æ x 1ö
3. Se dau matricele A =ç
ç ÷
÷, B =ç
ç ÷
÷, C =ç
ç ÷
÷. Suma
è x -1 1 ø è5 x -1 ø è 2 3ø
solu\iilor ecua\iei det ( A + B ) = det (C 2 ) este ... .
4. Punctele A (2m +1, 3), B (1, m ) ] i C (-4, 2) sunt coliniare dac` m =... .
Testul 2
1. Fie S1, respectiv S2 mul\imile solu\iilor ecua\iilor:
x - 4 1- 3x 2 8 -2 3 5 1, (6)
a) - = ;
5 -3 32 7 2 3 -1
y + 4 -y - 5 y +1
2 y +1 -1
b) 1 y -1 3 = .
1 2y
y +2 -1 y
S` se determine S1 , S 2 , S1 È S 2 , S1 ´ S 2 .
æ 1 -e e 2 ö
ç ÷
2. Se d` matricea A =ç-e e 2 1 ÷, unde e este solu\ie a ecua\iei
ç 2 ÷
èe 1 -eø
æ1 ö
x 2 + x +1 = 0. Atunci det( A) + detç A 2 ÷= ... .
è2 ø
æx y bö æ x 0 bö æx 0 yö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
3. Se dau matricele A =ç a 0 z ÷, B =ç a y z ÷, C =ç a y 0 ÷]i
ç ÷ ç ÷ ç ÷
è-c -z 0ø è-c b 0ø è-c b -z ø
n = x det ( A) + a det (B ) + c det (C ) . Atunci n =... .
2m æ 1 ö æ ö
4. Se consider` triunghiul ABC, cu Aç- , 1÷ Bç 3- m, - ÷] i C (1, 2).
è 3 ø è 4ø
Valoarea lui m Î Z pentru care d (C , AB ) = 3 este ... .
66
Capitolul 3
æ 3 -3 1 ö æ1 1 1 ö
ç ÷ç ÷
BA =ç-3 5 -2÷×ç1 2 3÷=
ç ÷ç ÷
è 1 -2 1 ø è1 3 6ø
æ 3- 3+1 3- 6 + 3 3- 9 + 6 ö æ ö
ç ÷ ç1 0 0÷
=ç-3+ 5 - 2 -3+10 - 6 -3+15 -12÷=ç 0 1 0÷= I 3 .
ç ÷ ç ÷
è 1- 2 +1 1- 4 + 3 1- 6 + 6 ø è 0 0 1 ø
Ä DEFINI|II
Ø O matrice A Î Mn (C| ), n = 2, 3 se nume]te matrice inversabil`
dac` exist` matricea B Î Mn (C| ) astfel [nc@t AB = BA = I n .
Ø Matricea B se nume]te inversa matricei A ]i se noteaz` B = A-1 .
Ä TEOREMA 1.
Inversa unei matrice p`tratice, dac` exist`, este unic`.
Demonstra\ie.
Fie A Î Mn (C| ) ] i B, B¢ Î Mn (C| ) astfel [nc@t AB = BA = I n ]i
AB¢ = B¢A = I n , n = 2, 3.
Folosind asociativitatea [nmul\irii matricelor ]i faptul c` matricea unitate I n
este element neutru pentru [nmul\irea matricelor p`tratice, se ob\ine:
B = B ×I n = B ( AB¢) = (BA) B¢ = I n B¢ = B¢ deci B = B¢.
Ä TEOREMA 2.
O matrice p`tratic` A Î Mn (C| ) este matrice inversabil` dac` ]i
numai dac` det ( A) ¹ 0.
Demonstra\ie.
S` presupunem c` matricea A este inversabil`. Rezult` c` exist` A-1 Î Mn (C| )
astfel [nc@t AA-1 = A-1 A = I n . Aplic@nd proprietatea P9 a determinan\ilor
ob\inem c` det ( AA-1 ) = det (I n ) , adic` det ( A) × det( A-1 ) = 1, ceea ce implic`
faptul c` det ( A) ¹ 0 .
Reciproc, s` ar`t`m c` dac` det ( A) ¹ 0 , atunci matricea A este inversabil`.
Pentru aceasta se va realiza construc\ia efectiv` a matricei A-1 .
68
EXERCI|II REZOLVATE
æ-1 2 1ö
ç ÷
1. S` se determine inversa matricei A =ç 3 0 2÷.
ç ÷
è 4 -1 2 ø
Rezolvare.
Calcul`m determinantul matricei A pentru a stabili dac` A este matrice
inversabil`. Avem:
-1 2 1
det ( A) = 3 0 2 = 0 - 3+16 - 0 -12 - 2 =-1 ¹ 0 .
4 -1 2
1
Rezult` c` A este inversabil` ]i inversa ei este A-1 = × A* .
(
det A)
æ-1 3 4 ö
ç ÷
t
Scriem matricea transpus` A =ç 2 0 -1÷]i apoi determin`m matricea
ç ÷
è1 2 2ø
adjunct` A* format` din complemen\ii algebrici ai elementelor matricei t A.
69
æ 2 -5 4 ö
ç ÷
*
Se ob\ine A =ç 2 -6 5 ÷]i prin urmare
ç ÷
è-3 7 -6ø
æ-2 5 -4ö
ç ÷
A-1 =-A* =ç-2 6 -5÷.
ç ÷
è 3 -7 6 ø
æm 2 m + 2ö
ç ÷
2. Se consider` matricea A =ç-1 m + 3 1 ÷, m Î R .
ç ÷
è 3 -4 1 ø
a) S` se determine m Î R pentru care A este matrice inversabil`.
b) Pentu m =1 s` se determine A-1 .
Rezolvare.
a) Matricea A este inversabil` dac` ]i numai dac` det ( A) ¹ 0 . Avem:
m 2 m +2
det ( A) = -1 m + 3 1 =-2(m +1) 2 .
3 -4 1
Rezult` c` matricea A este inversabil` dac` ]i numai dac` m+1 ¹ 0, adic`
m Î R \ {-1}.
æ1 2 3ö
ç ÷
b) Pentru m =1, se ob\ine matricea A =ç-1 4 1÷, iar det ( A) =-8 .
ç ÷
è 3 -4 1 ø
æ1 -1 3 ö æ8 -14 -10ö
ç ÷ ç ÷
Rezult` t A =ç2 4 -4÷, iar A* =ç 4 -8 -4 ÷.
ç ÷ ç ÷
è3 1 1 ø è-8 10 6 ø
Se ob\ine:
æ 8 -14 -10ö æ 4 -7 -5 ö
1 ç ÷ 1 ç ÷
A-1 =- ×ç 4 -8 -4 ÷=- ×ç 2 -4 -2÷.
8ç ÷ 4ç ÷
è-8 10 6 ø è-4 5 3ø
70
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se determine care din urm`toarele matrice sunt inversabile:
æ5 ö æ 2 -1 ö
æ-2 5ö æ2 -5ö ç -2 ÷ ç ÷
a)ç
ç ÷
÷; b)ç
ç ÷
÷; c)ç 2 3 ÷; d)ç 2 ÷.
è 4 3ø è 3 -7ø è9 4 ø ç1 ÷
è 2 ø
E2. S` se determine inversa matricei:
æ2 -1ö æ-8 6 ö æ-1 0ö
ç 1 ÷;
a)ç
ç ÷
÷; b)ç 2 c)ç
ç ÷
÷;
è8 -5ø - ÷ è 0 1ø
è 3 4ø
æ1 1 1 ö æ2 1 3ö
æ 3 2ö ç ÷ ç ÷
d)ç
ç
÷;
÷ e)ç1 1 0÷; f)ç 0 -1 4 ÷;
è2 2 3 3ø ç ÷ ç ÷
è2 1 1 ø è 0 0 -5 ø
æ 3 -2 0 ö æ1 3 2ö
ç ÷ ç ÷
g)ç 0 2 2 ÷; h)ç2 0 1÷.
ç ÷ ç ÷
è1 -2 -3ø è1 2 1ø
æ-1 2 ö æ 7 5ö
E4. Se dau matricele A =ç
ç ÷
÷]i B =ç ç ÷
÷.
è-4 10ø è 3 2ø
a) S` se arate c` matricele A, B, AB ]i BA sunt inversabile ]i s` se calculeze
inversele lor.
b) Este adev`rat` egalitatea ( AB ) -1 = B -1 × A-1 ?
c) S` se verifice egalit`\ile ( A 2 ) -1 = ( A-1 ) 2 ]i (B 2 ) -1 = (B -1 ) 2 .
Sintez`
S1. Care din urm`toarele matrice sunt inversabile:
æ2 x 5x ö æ lg1 2 ö æ 3- 2 5 - 4ö
a)ç
ç x
÷;
÷ b)ç
ç ÷
÷; e)ç
ç
÷;
÷
è4 10 x ø è-2 lg 5ø è 5+ 4 3+ 2 ø
æ 0! 3 ö æC 2 A 2 ö æ log 2 8 log 3 9 ö
c)ç
ç ÷
÷; d)ç
ç
4 3÷
÷; f)ç
ç ÷
÷?
è 8 4!ø è-1 1 ø è 7 log 2 32ø
æ1 1 -1ö
ç ÷
S6. Se d` matricea A =ç2 2 -2÷.
ç ÷
è 3 3 -3ø
a) S` se determine produsul (I 3 - A) (I 3 + A) .
b) S` se arate c` I 3 - A este matrice inversabil` ]i s` se calculeze (I 3 - A) -1 .
73
Û X = A-1BC -1
{n concluzie, ecua\ia c) are solu\ie unic` [n mul\imea Mn ,m (C| )
EXERCI|II REZOLVATE
æ 3 -2ö æ-5 5 ö
1. S` se rezolve ecua\ia matriceal`: X ×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷.
è1 1 ø è 14 - 1ø
Rezolvare.
Ecua\ia dat` este de forma XA = B , unde
æ 3 -2 ö æ-5 5 ö
A =ç
ç ÷
÷] i B =ç
ç ÷
÷.
è1 1 ø è 14 - 1ø
74
æ2 1ö æ-3 2 ö æ-2 6 ö
2. S` se determine X din egalitatea: ç
ç ÷
÷× X ×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷.
è1 1ø è 5 -3ø è 3 -4ø
Rezolvare.
Rela\ia din enun\ este de forma A× X × B = C , unde
æ2 1ö æ-3 2 ö æ-2 6 ö
A =ç
ç ÷
÷, B =ç
ç ÷
÷, C =çç ÷
÷.
è1 1ø è 5 -3ø è 3 -4 ø
Deoarece det ( A) = 1 ¹ 0 ]i det (B ) =-1 ¹ 0 , atunci avem:
A-1 × ( AXB ) × B -1 = A-1 ×C × B -1 ,
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se rezolve ecua\iile matriceale:
æ2 1ö
æ1 2ö æ2 1ö æ1 2ö ç ÷
a) X ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷; b) X ç
ç ÷
÷=ç 3 1÷;
è 3 5ø è 3 1ø è 3 5ø ç ÷
è 0 1ø
æ2 3ö æ-1 1 ö æ2 1ö æ 3i 1 ö
c)ç
ç ÷
÷X =ç
ç ÷
÷; d)ç
ç ÷
÷=çç ÷
÷X .
è 3 4ø è 1 0ø è-1 -1ø è-5 2i ø
75
Ä DEFINI|IE
Un sistem de ecua\ii, [n care fiecare ecua\ie este de gradul 1, cu una
sau mai multe necunoscute se nume]te sistem de ecua\ii liniare.
EXEMPLU
ìx + y = 3
Ø Sistemul de ecua\ii í are solu\ia unic` x = 2, y = 1.
î4x - y = 7
EXEMPLU
ìx + y = 4
Ø Sistemul de ecua\ii í este sistem de ecua\ii liniare compatibil
î2x + 2 y = 8
nedeterminat deoarece are o infinitate de solu\ii de forma
(a, 4- a ) , a Î C| .
X = A-1 × B .
EXERCI|II REZOLVATE
ì2x - 5 y = 7
1. S` se rezolve sistemul de ecua\ii í prin metoda matriceal`.
îx + 3y =-2
Rezolvare.
Matricele asociate sistemului de ecua\ii sunt:
æ2 -5ö æx ö æ 7ö
A =çç ÷
÷, X =çç ÷÷, B =ç
ç ÷÷.
è1 3 ø è yø è-2ø
Forma matriceal` a sistemului este A× X = B .
2 -5
Avem: det ( A) = = 11 ¹ 0 .
1 3
1 æ 3 5ö
Rezult` c` A este matrice inversabil` ]i inversa ei este A-1 = ×ç
ç ÷
÷.
11 è-1 2ø
1 æ 3 5ö æ 7ö
Matricea X are forma X = A-1 × B , adic` X = ×ç
ç ÷
÷×ç
ç ÷÷ care se scrie
11 è-1 2ø è-2ø
æx ö æ 1 ö
sub forma echivalent`çç ÷ ÷=ç
ç ÷ ÷.
è y ø è-1ø
A]adar, solu\ia sistemului de ecua\ii este perechea (x = 1, y =-1) care se
scrie sub form` de mul\ime S = {(1, -1)} .
æ 14 2 5 ö
-1 -1 1 ç ÷
Rezult` c` exist` A ]i se g`se]te A = ×ç-4 -7 5 ÷.
45 ç ÷
è 13 -11 -5ø
Din ecua\ia matriceal` A× X = B se ob\ine X = A-1 × B , adic`:
æ 14 2 5 ö æ ö
1 ç ÷ç 6 ÷
X = ×ç-4 -7 5 ÷×ç-7÷.
45 ç ÷ç ÷
è 13 -11 -5ø è 4 ø
æ2ö
ç ÷
Efectu@nd [nmul\irile, rezult` c` X =ç1÷.
ç ÷
è 3ø
A]adar, mul\imea solu\iilor sistemului de ecua\ii este S = {(2, 1, 3)} .
Ä DEFINI|IE
Un sistem de n ecua\ii liniare cu n necunoscute se nume]te sistem de
tip Cramer (1 dac` determinantul matricei sistemului este nenul.
(1
Gabriel Cramer (1704–1752), matematician ]i fizician elve\ian. Este creatorul determinan\ilor
(1730). Are lucr`ri [n domeniul curbelor algebrice de ordin superior.
82
EXERCI|IU REZOLVAT
S` se determine solu\ia sistemului de ecua\ii:
ì7x - 6 y = 5
í .
î8x - 7y =-10
Rezolvare.
æ 7 -6 ö 7 -6
Matricea sistemului este A =çç ÷
÷cu determinantul d = =-1.
è8 -7ø 8 -7
Deoarece d ¹ 0, sistemul este de tip Cramer ]i solu\ia se afl` cu formulele lui
Cramer:
d dy
x = x , y= ,
d d
5 -6 7 5
unde d x = =-95 ; d y = =-110 .
-10 -7 8 -10
A]adar, sistemul este compatibil determinat ]i solu\ia lui este:
x = 95, y = 110 .
83
EXERCI|IU REZOLVAT
S` rezolv`m sistemul de ecua\ii asociat problemei enun\ate la [nceputul
ì3x + 2 y + z = 175
ï
paragrafului 3.3.1: í2x + 3y + 2z = 220 .
ï
îx + 5 y + 3z = 295
Rezolvare.
æ 3 2 1ö
ç ÷
Matricea sistemului este A =ç2 3 2÷, iar determinantul ei este:
ç ÷
è1 5 3ø
3 2 1
d = 2 3 2 =-4 ¹ 0.
1 5 3
84
Rezult` c` sistemul de ecua\ii este sistem de tip Cramer ]i are solu\ie unic`
dat` de formulele lui Cramer:
d dy d
x = x , y= , z = z ,
d d d
unde:
175 2 1 35 2 1 35 2 1
-26 -1
d x = 220 3 2 = 5× 44 3 2 = 5×-26 -1 0 = 5× =-100 ;
-46 -1
295 5 3 59 5 3 -46 -1 0
3 175 1 3 35 1 4 35 1 1 35 1
d y = 2 220 2 = 5× 2 44 2 = 5× 4 44 2 = 5× 4× 0 9 1 =-120;
1 295 3 1 59 3 4 59 3 0 24 2
Tabelul 3.2.
Produse Produse Produse
Valoare total`
de tip P1 de tip P2 de tip P3
10 25 20 2 400 u.m.
0 12 14 1 070 u.m.
0 0 6 150 u.m.
Not`m cu x , y respectiv z pre\ul unui produs de tipul P1 , P2 , respectiv P3 .
Modelul matematic al problemei este urm`torul sistem de 3 ecua\ii liniare cu 3
necunoscute:
ì10x + 25 y + 20z = 2 400
ï
í 12 y +14z = 1070 . (1)
ï
î 6z = 150
Se observ` c` solu\ia sistemului se afl` pornind de la ultima ecua\ie. Avem
150
z= = 25 (u.m.). Prin [nlocuire, din ecua\ia a doua se ob\ine y = 60 (u.m.), iar
6
din ecua\ia [nt@i se ob\ine x = 40 (u.m.). A]adar, pre\ul pe unitatea de produs
este: 40 u.m., 60 u.m., respectiv 25 u.m.
OBSERVA|II
ü Trebuie remarcat` forma triunghiular` a sistemului (1) ]i simplitatea
rezolv`rii lui cu cuno]tin\e elementare, pornind de la ultima ecua\ie c`tre
prima.
ü Se pune [ntrebarea dac` un sistem oarecare, de ecua\ii liniare se poate
aduce la o astfel de form` ]i dac` da, cum se procedeaz`? R`spunsul este
afirmativ ]i procedeul va fi dat de metoda lui Gauss (2 .
Metoda lui Gauss sau metoda elimin`rii succesive const` [n eliminarea c@te
unei necunoscute din ecua\iile sistemului astfel [nc@t sistemul s` aib` o form`
triunghiular` sau trapezoidal`.
Transform`rile care se fac asupra unui sistem ]i care conduc la sisteme
echivalente cu sistemul dat sunt:
Ø [nmul\irea unei ecua\ii cu un num`r nenul;
Ø adunarea unei ecua\ii la alt` ecua\ie [nmul\it` eventual cu un num`r nenul;
Ø schimbarea ordinii de scriere a dou` ecua\ii [n sistem.
(2
Carl Friedrich Gauss (1777–1855), matematician german. A fost profesor la Universitatea din Göttingen
(1795–1798). A avut contribu\ii deosebite [n teoria numerelor, geometrie, analiz` matematic`, fizic`.
86
Metoda lui Gauss este aplicabil` pentru orice fel de sistem de ecua\ii liniare.
Exemplific`m aplicarea metodei lui Gauss pe c@teva sisteme de ecua\ii.
EXEMPLU
1. S` se rezolve sistemul de ecua\ii liniare:
ì x -2 y - z = 2 (-2)
ï
(S) í 2x - y - z = 1 .
ï
î 2x + y + z = 3
Pasul 1. Se p`streaz` prima ecua\ie ]i [n raport cu ea se elimin` necunoscuta
x din celelalte dou` ecua\ii. Pentru aceasta se [nmul\e]te prima ecua\ie cu -2 ]i se
adun` la celelalte ecua\ii. Astfel sistemul (S) este echivalent cu sistemul (S¢):
ìx - 2 y - z = 2
ï
ï æ 5ö
(S¢) í 3y + z =-3 ×ç- ÷.
ï è 3ø
ï
î 5 y + 3z =-1
ì5x - y + z = 9
ï
2. S` se rezolve sistemul de ecua\ii: í2x + 3y - 4z = 3.
ï
îx - 7y + 9z = 3
87
PRECIZARE
Dac` ultima ecua\ie a sistemului adus la forma triunghiular` (trapezoidal`)
are dou` sau mai multe necunoscute, se p`streaz` una dintre acestea ca
necunoscut` principal`, iar celelalte vor fi considerate necunoscute secundare ]i
se vor nota cu parametrii.
88
EXEMPLU
ì2x + y + 3z = 1
Ø S` se rezolve sistemul de ecua\ii: í .
î-3x - 2 y + z = 0
PRECIZARE
Dac` [n sistemul de ecua\ii liniare adus la forma triunghiular`, apar ecua\ii
contradictorii (membrul [nt@i este nul, iar al doilea este nenul), atunci sistemul
este incompatibil.
EXEMPLU
ì3x - 2 y + 4z = 2
ï
ï x+ 2z = 0
Ø S` se rezolve sistemul de ecua\ii: í .
ï5x - y + 4z = 1
ï
î x +2 y + z =1
89
EXERCI|IU REZOLVAT
S` se discute ]i s` se rezolve sistemul de ecua\ii, a fiind un parametru real:
ì x + y+ z = 3
ï
í2x - y + 3z = 8 .
ï
î x -5 y +a z = 8
Rezolvare.
Folosim metoda lui Gauss ]i ob\inem succesiv:
ìx + y + z =3 ì x + y +z = 3
ï ï
í - 3y + z = 2 Û í-3x + z = 2 .
ï ï
î - 6 y + (a -1) z = 5 î (a - 3) z = 1
90
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se scrie matricele asociate urm`toarelor sisteme de ecua\ii:
ìx - 2 y = 3
ì3x + 5 y = 7 ï
a) í ; b) í2x - 4 y = 1 ;
î8x - y = 2 ï
î5x - 6 y =-8
ìx - 2 y + z = 1
ï ìa + b - c = 6
c) í4x + y + 3z = 0 ; d) í ;
ï î3a - 2b + c = 11
î9x - 2 y - z = 4
ì3x + 2 y - z =-x + y +1 ì3(x -1) + 4(2 - y ) = 3(z - 2)
ï ï
e) íx - y + 3z = ix - 2 ; f) í2(1+ x ) + 3(z - y ) = 5(x - y ) .
ï ï
îix - iy + z = 2(x -1) î3(x - y ) + 4( y - z ) = 2(x + y - z )
ì(a + 3) x - 3y = 8
E3. Se d` sistemul de ecua\ii í , a, b Î R . S` se determine a
î4x - (2b + 3) y = 18
]i b astfel [nc@t solu\ia sistemului s` fie:
æ 7 ö
a) (1, - 2); b)ç- , - 5÷.
è 4 ø
Sintez`
S1. S` se determine m Î R astfel [nc@t sistemul s` fie de tip Cramer ]i s` se
rezolve [n acest caz:
ìx - my + z = 2m ìx + my - z = 8
ï ï
a) íx - 2 y + z =-1 ; b) í2x - y - 2z = 6 .
ï ï
îmx + m 2 y - 2z = 2 îmx + 2 y + z = 4
93
S2. Pentru ce valori ale parametrului m sistemul de ecua\ii nu este de tip Cramer?
ìx + (m +1) y + z = 2 ì2x + 3y + (m + 2) z = 0
ï ï
a) ímx + y - z = 0 ; b) í3x + y + mz = 4 .
ï ï
îx - 2 y - mz = 3 î3x - y + z = 6
S3. S` se rezolve prin metoda matriceal`, metoda lui Cramer ]i metoda lui Gauss
sistemul de ecua\ii:
ì 7
ì1 1 ïx + 3y = (5x +12z )
9
ï 4 (5x - 2 y ) +1 = x - 5 ( y + 2)
ï ï
a) í ; b) 9 y + 20z = 6(x - 48 y ) .
í
ï1 1 ï
ï (5x + 3y ) + (9 y -11) = x + y ï2x + 3y + 4z = 128
î7 14
î
ì2x + y + (m +1) z = m
ï
S6. Se d` sistemul de ecua\ii íx + (m -1) y + mz = 2m .
ï
î5x + 4 y + 3(m +1) z = 3
a) Pentru ce valori ale parametrului m Î R sistemul este compatibil determinat?
b) S` se rezolve sistemul de ecua\ii ob\inut pentru m = 0, m =-1, m = 2 .
ìx + y + z = 1
ï
S7. Se d` sistemul de ecua\ii íax + by + cz = 2 .
ï 2
îa x + b 2 y + c 2 z = 4
}tiind c` a, b, c sunt numere reale diferite, s` se rezolve sistemul.
ì(2m -1) x + 3y - mz = 1
ï
S8. Se consider` sistemul de ecua\ii í3x + (2m -1) y + (m -1) = 3.
ï
î(m - 2) x + (m - 2) y + z = 2
a) S` se scrie matricea A a sistemului ]i s` se rezolve ecua\ia det ( A) = 0 .
b) Pentru ce valori ale parametrului m sistemul nu este de tip Cramer?
c) Dac` sistemul este de tip Cramer s` se determine solu\ia sistemului notat`
(x m , y m , z m ) .
d) S` se determine m Î R astfel [nc@t s` aib` loc rela\ia x m + 2 y m - z m > 1.
ì2x + y + z = 1
ï
S9. Se consider` sistemul de ecua\ii íx + y + z = 2 a , a Î R .
ï
îx + y + 2z = 4 a
a) S` se determine solu\ia (x (a), y (a), z (a)) a sistemului de ecua\ii.
b) S` se determine mul\imea A = {a Î R y (a) > 1}.
ASE Bucure]ti, 1998
ìax + y + z = 4
ï
S10. Sistemul de ecua\ii í(a +1) x + ( b +1) y + 2z = 7, a, b Î R este compatibil
ï
îx + 2 by + z = 4
determinat pentru:
1
a) a = 1, b ¹ 0; b) a ¹ 1, b ¹ 0 ; c) a, b Î R ; d) a = 1, b = .
2
Universitatea Gala\i, 2004
95
ì2x + y + 3z = 1
ï
S11. S` se discute dup` m Î R ]i s` se rezolve sistemul: íx - y + z =-1 .
ï
îx + 2 y + mz = m
ìmx + y + z = 0
ï
S12. Sistemul de ecua\ii íx + my + 2z = 0 are numai solu\ia nul` (0, 0, 0) dac`:
ï
îx - y - z = 0
a) m ¹-1, m ¹ 2 ; b) m = 0; c) m = 2; d) m Î R.
Politehnic` Bucure]ti, 2004
S13. Pentru golirea unui bazin cu ap` se utilizeaz` trei robinete. Timpul de
func\ionare a fiec`rui robinet ]i cantitatea de ap` evacuat` exprimat` [n hectolitri
sunt date [n tabelul matriceal al`turat.
Tabelul 3.3.
Robinetul I Robinetul II Robinetul III Cantitatea de ap`
(nr. de ore) (nr. de ore) (nr. de ore) evacuat` ([n hl)
2 ore 3 ore 6 ore 220 hl
3 ore 2 ore 6 ore 210 hl
2 ore 2 ore 3 ore 145 hl
S` se determine debitul fiec`rui robinet.
S14. Dac` tat`l ar avea cu 7 ani mai mult dec@t are, atunci v@rsta actual` a fiului
1 1
mai mic ar fi din v@rsta tat`lui. Peste 15 ani v@rsta fiului mai mare va fi din
6 2
v@rsta tat`lui. S` se determine v@rsta fiec`ruia, dac` peste 18 ani cei doi copii vor
avea [mpreun` c@t v@rsta tat`lui lor.
ìx + my - 2z = 2
ï
S15. Se consider` sistemul de ecua\ii: í2x + (2m -1) y + z = n , m, n Î R .
ï
îx + 2 y + 3z = 1
a) S` se rezolve sistemul pentru m = 1 ] i n = 5 .
b) S` se discute dup` valorile lui m, n Î R ]i s` se rezolve sistemul.
Universitatea Bra]ov, 2002
96
Teste de evaluare
Testul 1
æ 2 0 1ö
ç ÷
1. Se d` matricea A =ç 5 3- x x ÷Î M3 (R ) .
ç ÷
è x + 6 -2 8 ø
a) S` se determine x Î R astfel ca matricea A s` nu fie inversabil`.
b) S` se calculeze A-1 dac` x = 2.
ìx + 2 y + z = 1
ï
2. Fie sistemul de ecua\ii: íx - y + 2z = 2 .
ï
î2mx + m 2 y + 3z = 3m
a) S` se determine m Î R pentru care sistemul are solu\ie unic`.
b) S` se rezolve sistemul ob\inut dac` m = 3.
Universitatea Construc\ii Bucure]ti, 2004
Testul 2
1. S` se calculeze inversele matricelor:
æ 2 3 1ö
æ 2 3ö ç ÷ æ 3 2ö æ-2 1 ö
A =ç
ç
÷; B =ç-1 2 0÷; C =ç
÷ ç ÷
÷×ç
ç ÷
÷.
è1 2ø ç ÷ è 4 3ø è 3 -1ø
è 1 2 2ø
ìC i , i > j æ-4ö
ï 2i ç ÷
2. Se dau matricele A = (aij ) 3´3 , unde aij = íi, i = j ]i B =ç 2 ÷
ï ç ÷
î-i, i < j è 45 ø
S` se rezolve ecua\ia matriceal` AX = B .
97
ì(1+ m ) x + y + z = 1
ï
3. Se d` sistemul de ecua\ii: íx + (1+ m ) y + z = m , m 2 Î R
ï
îx + y + (1+ m ) z = m 2
a) S` se calculeze determinantul sistemului.
b) Pentru ce valori ale lui m sistemul este compatibil determinat?
c) S` se rezolve sistemul pentru m = 2.
d) S` se rezolve sistemul pentru m = 0.
Universitatea Baia Mare, 2005
! Probleme recapitulative
æ1 3ö
1. Fie A =ç
ç ÷
÷Î M2 (R ) . S` se determine a, b Î R pentru care
è2 4ø
A 3 + aA 2 + bA = O 2 .
æx yö 2
2. S` se determine matricea A =ç
ç ÷
÷Î M2 (R ) ]tiind c` A + 4I 2 = 4 A , ]i
èy xø
apoi s` se afle A n , n Î N* .
}tiin\e economice Cluj, 1996
æ1 0 0ö
ç ÷
3. Se consider` matricea A =ç a 1 0 ÷Î M3 (R ) .
ç ÷
èb c 1ø
a) S` se calculeze A 2 ]i A 3 .
b) S` se determine a, b Î R cu proprietatea c` A 3 = aA 2 + bA + I 3 .
Universitatea Bac`u, 1997
æ 0 a 0ö
ç ÷
4. Fie E ( X ) = X 2 - 4 X + 4I 3 . Dac` A =ç1 0 1 ÷, s` se determine a Î R
ç ÷
è1 0 1 ø
æ 3 4 -1ö
ç ÷
pentru care E ( A) =ç-3 3 -3÷.
ç ÷
è-3 -1 1 ø
Universitatea Craiova, 2003
98
æ 0 1 -1ö
ç ÷
5. Fie A =ç 0 0 1 ÷. S` se calculeze (I 3 + A) n , n Î N* .
ç ÷
è0 0 0 ø
Universitatea Politehnic`, 1994
æ1 0 -1ö
ç ÷
6. Fie A =ç 0 1 1 ÷. S` se calculeze S = A + A 2 + A 3 +...+ A10 .
ç ÷
è0 0 1 ø
æ a 0 bö
ç ÷
7. Se consider` matricea A =ç 0 c 0÷Î M3 (R ) , cu proprietatea c` ae = bd .
ç ÷
èd 0 eø
a) S` se demonstreze c` exist` x , y Î R astfel [nc@t A 2 = xA + yE , unde
æ 0 0 0ö
ç ÷
E =ç 0 1 0÷.
ç ÷
è 0 0 0ø
b) S` se arate c` pentru oricare n Î N* , exist` an , bn Î R , cu proprietatea c`
An = x n A+ yn E .
Facultatea de Sociologie, 1997
æ1ö
ç ÷
8. Fie A =ç 1 ÷Î M3, 1 (R ), B = (1 2 -1) Î M1, 3 (R ) . Dac` C = AB , s` se
ç ÷
è-1ø
calculeze C 101 .
9. S` se rezolve sistemele de ecua\ii:
ì æ1 2ö
ìA + B = I 2 ï A + 3B =çç ÷
÷
ï ï è-2 1ø
a) í æ 1 1ö; b) í .
ï2 A + 3B =çç ÷
÷ ï æ0
ç 1ö
÷
î è-1 1ø ï3 A + 4 B =ç ÷
î è1 0ø
æ1 aö
10. S` se determine matricea A =ç
ç ÷
÷Î M2 (R ) ]tiind c`
è1 1 ø
æ1 1ö æ1 1ö æ 4 4ö
A×ç
ç ÷
÷+ç
ç ÷
÷× A =ç
ç ÷
÷.
è a 1ø è a 1ø è 4 4ø
99
2x +1 x +1 x + 2 x2 2x 1
b) 2x + 7 x + 4 x + 5 = 0 ; e) x 2 2x -1 2 = 0;
2x +13 x + 7 x + 8 2 x x
1 1 1 x a a
c) a + b x + b x + a = 0 ; f) a 2x - a a = 0.
x2 a2 b2 b x 0
æx + m
m ö
16. Fie A Î M2 (R ), A =ç
ç ÷
÷. S` se determine m Î R pentru care
è 1- m x + 2m ø
matricea A este inversabil` " x Î R.
æ1 1ö 4
17. Fie A =ç
ç ÷
÷Î M2 (R ) . S` se calculeze inversa matricei A .
è1 2ø
æ1 2ö æ ö
-1 3 2÷
18. Fie A =ç
ç ÷
÷]i B = A ×ç
ç
-1
÷. S` se calculeze B .
è1 1ø è2 1ø
ì2x + y + 3z = 1
ï
20. Se consider` sistemul ímx + y - 2z = 1 . Dac`
ï
î(2m - 1)x + 2 y + z = n
A = {(m, n) Î R ´ R sistemul este compatibil nedeterminat} ]i
a= å (m 2 + n 2 ) , atunci:
( m, n )ÎA
æ1 0ö æ 1 -1ö
21. Se consider` matricele I 2 =ç
ç ÷
÷, A =ç
ç ÷
÷]i X (a) = I 2 + aA, a Î Z.
è0 1ø è-2 2 ø
a) Calcula\i A 3 - 3A;
b) Determina\i c` X (a)× X (b) = X (a + b + 3ab), oricare ar fi a, b Î Z;
c) Ar`ta\i c` X (a) este matrice inversabil` oricare ar fi a Î Z.
Bacalaureat 2011
PARTEA a II-a
Capitolul 1
Limite de func\ii
Ä DEFINI|II
Ø Num`rul mÎ R se nume]te minorant al mul\imii A dac`
mTx , " x Î A (fig. 1.3.).
Ø Num`rul M Î R se nume]te majorant al mul\imii A dac`
xTM , " x Î A (fig. 1.4.).
m £ x, " x Î A x £M , " x Î A
Fig. 1.3. Fig. 1.4.
Lectur@nd fig. 1.3. ]i fig. 1.4., se observ` c` dac` mul\imea A Ì R are un
minorant, ea are o infinitate de minoran\i. De asemenea, dac` mul\imea A Ì R
are un majorant, ea are o infinitate de majoran\i.
EXEMPLE
Ø S` se determine mul\imea majoran\ilor ]i mul\imea minoran\ilor pentru
a) A = (2, 3) ; b) A = [-1, 0] U[1, 3] .
Rezolvare.
a) Studiind desenul din fig. 1.5., se observ` c` mul\imea minoran\ilor este
M1 = (-¥, 2] , iar mul\imea majoran\ilor este mul\imea M2 = [ 3, +¥) .
Fig. 1.5.
b) S` observ`m desenul din fig. 1.6.
Fig. 1.6.
Mul\imea minoran\ilor este M1 = (-¥, -1] , iar mul\imea majoran\ilor este
M2 = [ 3, +¥) .
105
Ä DEFINI|II
Ø O mul\ime AÌ R se nume]te m`rginit` inferior (minorat`) dac`
are cel pu\in un minorant.
Ø O mul\ime AÌ R se nume]te m`rginit` superior (majorat`) dac`
are cel pu\in un majorant.
Ø O mul\ime AÌ R se nume]te m`rginit` dac` este m`rginit`
inferior ]i m`rginit` superior.
Ø O mul\ime AÌ R se nume]te nem`rginit` dac` nu este m`rginit`
inferior sau nu este m`rginit` superior.
EXEMPLU
Ø S` se arate c` mul\imile urm`toare sunt m`rginite:
ì
ï (-1) n ü
ï ì 2x ü
a) A = í n Î N* ý; b) A = í 2 x Î Rý; c) A = {2sin x x Î R}.
î n
ï ï
þ î x +1 þ
Solu\ie.
(-1) n 1
a) Se observ` c` = T1, " n Î N* ]i se ia M =1.
n n
2x
b) Avem: T1, " x Î R (verificare) ]i se ia M =1.
x 2 +1
c) Deoarece sin x T1, " x Î R , rezult` c` 2 sin x T2, " x Î R ]i se consider`
M = 2.
106
=
inf A sup A
Fig. 1.7. Fig. 1.8
Dac` A Ì R este mul\ime m`rginit` superior, mul\imea majoran\ilor s`i este un
interval de forma M2 = [M , ¥) . Num`rul real M, cel mai mic majorant al mul\imii
A, se nume]te margine superioar` a mul\imii A ]i se noteaz` sup A (fig. 1.8.).
O mul\ime m`rginit` A Ì R are margine inferioar` ]i margine superioar`.
Marginile unei mul\imi m`rginite sunt unice.
Pentru o mul\ime A Ì R care este nem`rginit` inferior nu exist` margine
inferioar`. {n acest caz, se convine s` se considere ca inf A =-¥ .
De asemenea, o mul\ime A Ì R care este nem`rginit` superior nu are
margine superioar`. {n acest caz se convine s` se considere c` sup A =+¥ .
Simbolurile -¥ , +¥ sunt numite numere improprii sau numere infinite.
Mul\imea format` din toate numerele reale (numere finite), [mpreun` cu -¥
]i +¥ se nume]te dreapta [ncheiat` ]i se noteaz` R.
A]adar, R = R È {-¥, ¥} sau R = [-¥ , ¥] .
PROBLEME REZOLVATE
S` se arate c` urm`toarele mul\imi sunt nem`rginite:
a) A = N; b) A = Z; {
c) A = n 2 n Î N . }
Solu\ie
a) Pentru a ar`ta c` o mul\ime nu este m`rginit`, se arat` c` aceasta nu are cel
pu\in un minorant sau nu are cel pu\in un majorant. Deoarece 0Tx , " x Î N,
rezult` c` mul\imea N este m`rginit` inferior. Mul\imea minoran\ilor este
M = (-¥, 0] , deci inf A = 0 .
Vom ar`ta c` N nu este m`rginit` superior. Dac` presupunem c` M Î (0, ¥)
este un majorant pentru mul\imea N, atunci nTM , " n Î N (fig. 1.9.).
-¥ n1 +¥
0 1 2 3 ... n ... M
Fig. 1.9.
107
OBSERVA|IE
ü Mul\imile Q, R, R \ Q sunt mul\imi nem`rginite inferior ]i superior.
Intervale simetrice
Fie a un num`r real pozitiv. Un interval de forma [-a, a] sau (-a, a) se
nume]te interval simetric. Imaginea geometric` a unui interval simetric este un
segment pe axa numeric` cu mijlocul situat [n origine (fig. 1.13).
-¥ +¥ -¥ ( ) +¥
[ ]
-a 0 a -a 0 a
Fig. 1.13.
A(a) +¥ A(a) +¥
-¥ ( ) -¥ [ ]
a-r a+r a-r a+r
Fig. 1.14.
[ a - r, a + r] = {x Î R a - rT x Ta + r} = {x Î R -rT x - aTr} =
= {x Î R x - a Tr}.
OBSERVA|IE
ü Pentru oricare punct x 0 Î R exist` o infinitate de intervale centrate [n x 0 ,
de exemplu (x 0 - n, x 0 + n) , n Î N* .
110
Oricare interval de forma (a, b) sau [ a, b], cu a < b este interval centrat [n
a+ b
x0 = (fig. 1.15).
2
-¥ ( ) +¥
a x0 = a +b b
2
Fig. 1.15
Fig. 1.16.
EXEMPLU
Ø Mul\imile (-1, 1) , (-¥, 1) , (-1, ¥) sunt vecin`t`\i ale lui x 0 = 0 .
Totodat`, mul\imea (-¥, 1) ÎV (-¥) , iar (-1, ¥) ÎV (+¥) .
Dup` cum s-a ar`tat, dac` x 0 Î (a, b) , atunci exist` un interval I centrat [n x 0
cu proprietatea c` I Ì (a, b) . A]adar, oricare ar fi V ÎV (x 0 ) , exist` cel pu\in o
vecin`tate
V1 = (x 0 - r, x 0 + r ) ÎV (x 0 ) .
Demonstra\ie.
Alegem z Î (x , y ) ]i vecin`t`\ile V1 ÎV (x ) , V1 = (-¥, z ) , V 2 ÎV ( y ) ,
V 2 = (z , +¥) (fig. 1.18) .
-¥ x z y +¥
{
{
V1 V2
Fig. 1.18.
Avem V1 IV 2 = Æ ]i teorema este demonstrat`.
112
Ä DEFINI|IE.
Fie AÌ R o mul\ime nevid`. Num`rul x 0 Î R se nume]te punct de
acumulare al mul\imii A dac` pentru orice vecin`tate V ÎV (x 0 )
mul\imea V I A are cel pu\in dou` elemente.
Mul\imea punctelor de acumulare ale mul\imii A se noteaz` A¢.
EXEMPLE
Ø Intervalele (a, b), [ a, b] , [ a, b) , (a, b] au mul\imea punctelor de
acumulare intervalul [ a, b] .
Ø Dac` A = Q, atunci A¢ = R.
Ø Mul\imea N are un singur punct de acumulare +¥, iar mul\imea Z are
punctele de acumulare -¥ ]i +¥.
Ø Orice mul\ime finit` nu are puncte de acumulare, ea este format` doar din
puncte izolate.
113
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se determine mul\imile de minoran\i ]i majoran\i pentru mul\imile:
a) A = (-3, 5] ; b) A = (-2, 3) ;
c) A = [-5, 4] ; d) A = (-2, 1) U (3, 5) ;
e) A = (1, 5] U[ 6, 11] ; f) A = [-1, 1) U{3}.
e) A = {x Î (0, ¥) 2 T 0, 25};
x-3
{
f) A = x Î R 0, 125T 4 x T 0, 25 ; }
g) A = {x Î R log 2 (x -1)T2}; h) A = {x Î R log 2 (x -1)T log 4 (3- x )}.
EXEMPLE
1. Fie f :R ® R, f (x ) = x +1 ] i x 0 =-1 punct de acumulare pentru R.
æ 1 1ö
Consider`m vecin`tatea V n =ç-1- , -1+ ÷, n Î N* a lui x 0 =-1.
è n nø
Pentru n = 1 ]i n = 2, avem situa\iile redate [n fig. 1.19, respectiv fig. 1.20.
y y
A 1 1
)
A 0,5
V1 f (x)
x x
)
-2 -1
( x O) ( )O
-1 x -1,5 -0,5 1 2
f (x) -0,5
(
V2 B
-1
(
æ 1 öx
2. Fie f :R ® R, f (x ) =ç ÷ ]i x 0 =+¥ punct de acumulare pentru R.
è2 ø
Consider`m vecin`t`\ile lui +¥, V a = (a, ¥) . Pentru a Î {1, 2, 3} , avem situa\iile
redate [n fig. 1.21, 1.22, 1.23.
y y y
2 2 2
1 1 1
A A
A
)
f (x)
()
()
( ( (
(
-1 O 1 x 2 3 x -1 O 1 2 3 x -1 O 1 2 3 x
V1 V2 V3
1 1
$U
)
)
-1 "V "V
( ) (
(
O 1 x -1 O 1 $U 2 3 x
(
Ä DEFINI|IE
Fie f :D ® R o func\ie real` de variabil` real` ]i x 0 Î D¢ un punct
de acumulare pentru D. Num`rul l Î R se nume]te limita func\iei f [n
punctul x0 dac` pentru orice vecin`tate V ÎV (l ) exist` o vecin`tate
U Î V (x 0 ) cu proprietatea c` dac` x Î (U I D ) \ {x 0}, atunci
f (x ) Î V .
118
OBSERVA|II
ü Problema existen\ei limitei unei func\ii f [ntr-un punct x 0 se poate pune
chiar dac` func\ia nu este definit` [n x 0 , dar x 0 este punct de acumulare al
domeniului de defini\ie.
ü Problema existen\ei limitei unei func\ii nu are sens [ntr-un punct care nu
este punct de acumulare pentru domeniul de defini\ie.
Astfel, dac` f :N ® R , atunci problema existen\ei limitei se pune numai [n
x 0 =¥, acesta fiind singurul punct de acumulare [n R al mul\imii N.
Astfel de func\ii definesc ]iruri de numere reale (an ) . Defini\ia limitei [n
x 0 =+¥ este echivalent` cu afirma\ia: „Num`rul l Î R este limit` pentru ]irul
(an ) dac` [n afara oric`rei vecin`t`\i V ÎV (l) se afl` un num`r finit de termeni
ai ]irului“.
Demonstra\ie.
Folosim metoda reducerii la absurd. Presupunem c` func\ia f admite [n x 0
limitele distincte l 1 , l 2 Î R. Din teorema de separare rezult` c` exist` vecin`-
t`\ile V1 ÎV (l 1 ) ]i V 2 ÎV (l 2 ) astfel [nc@t V1 IV 2 = Æ (fig. 1.26).
V1 V2
-¥ ( ) ( ) +¥
l1 l2
Fig. 1.26
119
f (x)
x
x x
-1
2 f (x)
-1
Fig. 1.27.
120
Ä DEFINI|II
Fie f :D ® R o func\ie real` de variabil` real` ]i x 0 Î D¢ un punct
de acumulare pentru D ]i A = D Ç (-¥, x 0 ), B = D Ç (x 0 , ¥).
Ø Num`rul l s Î R se nume]te limita la st@nga a func\iei f [n
punctul x 0 dac` lim f A (x ) = l s .
x®x0
Ä TEOREMA 3
(de caracterizare a limitei cu ajutorul limitelor laterale).
b
(
V c y=c
a
)
( )
O x0 x x
Fig. 1.28.
Dac` U ÎV (x 0 ), avem c` f (x ) = c, " x Î U ]i se ob\ine c` f (x ) Î V ,
" x Î U . A]adar, lim f (x ) = c .
x® x 0
f (x0)
f (x) f (x)
f (x0)
x f (x) x
O x x0 x O x x0 x
Pentru cazul a < 0, prin lecturarea graficului din fig. 1.30 se ob\ine:
Ø lim f (x ) = f (x 0 ) , adic` lim (ax + b) = ax 0 + b ;
x® x 0 x® x 0
x<x 0 x<x 0
Ø lim f (x ) = f (x 0 ) , adic` lim (ax + b) = ax 0 + b .
x® x 0 x® x 0
x>x 0 x>x 0
-¥ x +¥ -¥ O x +¥
O x x x x
f (x) f (x)
-¥ -¥
Fig. 1.31. Fig. 1.32.
EXEMPLE
Ø lim(2x - 3) = 2× 4 - 3 = 5 ;
x® 4
f (x0 ) f (x)
f (x)
O x x0 x x x O x x0 x x
f (x)
a> 0 a< 0
f (x)
-¥ +¥ -¥ x x +¥
x O x x O x
f (x)
-¥ -¥
Fig. 1.35. Fig. 1.36.
Pentru a > 0, rezult` c` lim f (x ) =+¥ ] i lim f (x ) =+¥ .
x®¥ x®-¥
Pentru a < 0, rezult` c`
lim(ax 2 + bx + c ) =-¥ ] i lim (ax 2 + bx + c ) =-¥ .
x®¥ x®-¥
126
A]adar,
ìax 2 + bx + c , x Î R
lim (ax 2 + bx + c ) = í 0 0 0
.
x® x 0 îa× (±¥) , x 0 =±¥
EXEMPLE
Ø lim(2x 2 - x ) = 2× 32 - 3 = 15 ;
x® 3
Ø lim(-2x 2 + 3x +1) =-2×12 + 3×1+1 = 2 ;
x®1
Ø lim (2x 2 - x +1) =¥ ;
x®-¥
Ø lim (-3x 2 + 4x ) =-¥ .
x®+¥
f (x) f (x)
f (x0)
f (x) f (x)
+¥
O x x0 x x O x x x
A]adar, func\ia radical de ordinul 2 are limite laterale egale [n oricare punct
x 0 Î (0, ¥) ]i astfel lim x = x 0 . Dac` x 0 = 0 , atunci limita func\iei radical
x® x 0
de ordinul 2 este dat` de limita lateral` la dreapta.
Din lectura graficului (fig. 1.38) se ob\ine c` lim x = 0 . De asemenea, din
x® 0
x>0
f (x)
f (x0)
f (x)
-¥ x O +¥
x x0 x x x
-¥
Fig. 1.39.
ì3 x , x Î R
3
ï 0 0
lim x = í+¥ , x 0 =+¥ .
x® x 0 ï
î-¥ , x 0 =-¥
128
EXEMPLE
1 1
• lim x = 4 = 2 ; • lim x = = ;
x® 4
x®
1 9 3
9
3
• lim x =+¥ ; • lim x =-¥ ;
x®¥ x®-¥
1 1
• lim 3 x = 3 27 = 3; • lim 3 x = 3 = .
x® 27
x®
1 8 2
8
1
f (x)
f (x0)
f (x)
O x x0 x x
Pentru x 0 =±¥ studiem reprezent`rile grafice din fig. 1.42 ]i fig. 1.43:
y +¥ y +¥
a>1 a<1
f (x) f (x)
1 1
f (x) +¥ -¥ f (x)
+¥
-¥ x O x x x O x x
-¥ -¥
Fig. 1.42. Fig. 1.43.
Se observ` c` pentru a >1 avem:
Ø lim f (x ) = 0 , adic` lim a x = 0 ;
x®-¥ x®-¥
Ø lim f (x ) =+¥ , adic` lim a x =+¥ .
x®¥ x®+¥
EXEMPLE
x 2
æ 1 öx æ 1 ö-2
> lim 3 = 3 = 9 ; > lim ç ÷ =ç ÷ = 4 ;
x® 2 x®-2è 2 ø è2 ø
æ 1 öx 1
> lim ç ÷ =¥ ; > lim 4 x = 4-1 = ;
x®-¥è 5 ø x®-1 4
x
æ 1 öx
> lim 5 = 0 ; > limç
ç ÷ ÷ = 0.
x®-¥ x®¥è 2 ø
130
x x0 x
O 1 x x0 x x O 1 x
f (x)
f (x0)
f (x)
Rezult` c` func\ia logaritmic` are limite laterale egale pentru x 0 Î (0, ¥) ]i:
Ø lim f (x ) = f (x 0 ) , adic` lim log a x = log a x 0 ;
x® x 0 x® x 0
x<x 0 x<x 0
y +¥ a>1 y +¥ a<1
f (x)
f (x)
x +¥ x +¥
O 1 x x O x1 x
f (x)
-¥
f (x)
-¥
• pentru a <1:
Ø lim f (x ) =+¥ , adic` lim log a x =+¥;
x® 0 x® 0
x>0 x>0
Ø lim f (x ) =-¥ , adic` lim log a x =-¥.
x®¥ x®¥
EXEMPLE
> lim log 3 x =-¥; > lim log 1 x = log 1 64 =-6;
x® 0 x® 64
x>0 2 2
> lim log 3 x =¥; > lim log 2 x = log 2 8 = 3;
x®¥ x® 8
> lim log 0 ,1 x =+¥; > lim log 0 ,( 3) x =-¥ .
x® 0 x®¥
x>0
132
PROBLEME REZOLVATE
1. S` se studieze existen\a limitelor func\iei f :D ® R [n punctele specificate:
ì3x + 5, xT0
a) f :R ® R, f (x ) = í x , x 0 = 0;
î2 + 4 , x > 0
ìln x , x Î (0, 1)
b) f :(0, ¥) ® R, f (x ) = í 2 , x 0 Î {0, 1} .
îx -1, x Î [1, ¥)
Rezolvare.
a) Calcul`m limitele laterale ale func\iei f [n x 0 = 0 . Rezult`:
Ø lim f (x ) = lim(3x + 5) = 3× 0 + 5 = 5 ;
x® 0 x® 0
x<0
Ø lim f (x ) = lim(2 x + 4) = 2 0 + 4 = 5 .
x® 0 x® 0
x>0
A]adar, func\ia f are limite laterale [n x 0 = 0 ]i acestea sunt egale. Rezult` c`
func\ia f are limit` [n x 0 = 0 ]i lim f (x ) = 5 .
x® 0
Rezolvare.
Avem succesiv:
lim f (x ) = 4a + 2b + a + b = 5a + 3b = 6 ] i
x® 2
ì5a + 3b = 6
Rezult` sistemul í cu solu\ia a =-6, b = 12 , deci
î4a + 2b = 0
f (x ) =-6x 2 +12x + 6 .
Rezolvare.
Restric\iile func\iei f la intervalele (-¥, 0), (0, 1) ]i (1, ¥) au limit` [n fiecare
punct, fiind func\ie exponen\ial`, respectiv func\ie de gradul 1 ]i 2.
R`m@ne s` studiem existen\a limitelor [n punctele x 0 = 0 ] i x 0 = 1. Avem:
lim f (x ) = lim 2 x = 2 0 = 1 ] i lim f (x ) = lim(ax + b) = b .
x® 0 x® 0 x® 0 x® 0
x<0 x>0
ì2 x , xT0 ì2 x , xT0
ï ï
f (x ) = í-x +1, x Î (0, 1) sau f (x ) = í2x +1, x Î (0, 1).
ï 2 ï 2
îx + x - 2 , xU1 î4x + x - 2 , xU1
134
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se calculeze limitele:
a) lim 3; b) lim 5 3 ; c) lim 3
3;
x®3 x®0 x® 2
æ x ö
d) lim(2x +1) ; e) limç- +1÷; f) lim(3x 2 - x + 2) ;
x® 2 x® pè p ø x®1
3
æ 1 öx
g) lim (5 +1) ; h) lim ln 3. i) lim logç ÷ .
x®+¥ x®-1 x®¥ è5 ø
E2. S` se calculeze:
a) lim[(x +1) 2 +1]; b) lim[2x + (x -1) 2 ]; c) lim (x 2 - 3) ;
x®1 x®¥ x®-¥
2 2
d) lim (-3x + 2 + x ) ; e) lim (-5x - 7x ) ; f) lim( x ) ;
x®-¥ x®+¥ x®9
g) lim log 3 x ; h) lim log 0 ,3 x ; i) lim log 1 x .
x® 0 x® 0 x®¥
x>0 x>0 2
E3. S` se calculeze:
log 2 x log 3 ( x 2+1) x
æ 1 öx
a) lim(2 ); b) lim 3 ; c) lim log 5 2 ; d) lim log 3ç ÷ .
x®1 x® 0 x®5 x®-¥ è 3ø
E4. S` se studieze existen\a limitei func\iei f [n punctele specificate:
ì2x 2 + 3, xT1
a) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 Î {1, 2} ;
î5x -1, x > 1
ìx + 3, x Î (0, 1)
b) f : D ® R, f (x ) = í x , x 0 Î {1, 0, +¥} .
î4 , x Î (1, +¥)
Sintez`
S1. S` se determine parametrii reali pentru care:
a) lim[ (a -1) x + 3]= 6 ; b) lim(5 + 6ax ) = 23;
x®1 x® 3
c) lim(ax + 3x - 3) = 5 ; d) lim x = 3;
x® a x® a
2 2 3
e) lim(a x + 2ax +11) = a +14 ; f) lim x = 3;
x®1 x® a+1
g) lim x = a -1; h) lim 2 ax = 16 .
x® a-1 x® a
135
S3. S` se determine constantele reale pentru care func\ia f are limit` [n punctele
specificate:
ì
ïax 2 + (a + 2) x , xT1
a) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 = 1;
ï
î3 x , x >1
ì(x + a) 2 + (x -1) 2 , xT1
b) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 = 1;
î(x -1+ a) (x + 4 - a) , x > 1
ìax + b, xT2
ï
c) f :R ® R, f (x ) = ílog 2 x , x Î (2, 4) , x 0 Î {2 , 4} ;
ï 2
îax + bx + 6 , xU4
ì2 ax , xT1
ï
d) f :R ® R, f (x ) = í4 bx , x Î (1, 3) , x 0 Î {1, 3} .
ï ( a+2 ) x
î8 , xU3
p
f (x)
2 x x0 x 2p
O x x0 x p 3p x
f (x) 2
f (x0)
f (x)
Fig. 1.48.
Se observ` c` pentru x 0 Î [ 0, 2p]:
Ø lim f (x ) = f (x 0 ) , adic` lim sin x = sin x 0 ;
x® x 0 x® x 0
x<x 0 x<x 0
Ø lim f (x ) = f (x 0 ) , adic` lim sin x = sin x 0 .
x® x 0 x® x 0
x>x 0 x>x 0
A]adar, func\ia sinus are limite laterale egale [n orice punct x 0 Î [ 0, 2p]. Rezult`
c` func\ia sinus are limit` [n oricare punct x 0 Î [ 0, 2p] ]i lim sin x = sin x 0 .
x® x 0
Fiind func\ie periodic`, func\ia sinus nu are limit` la -¥, respectiv la +¥.
{n mod analog, pentru func\ia cosinus f :R ® [1, -1] , f (x ) = cos x , se ob\ine
f (x)
f (x0) f (x)
f (x) p
-p O x x0 x p x -p O x p x
2 2 2 2
f (x)
-¥
p p
Pentru cazul x 0 = ]i, mai general, x 0 = + kp , studiem graficul din fig. 1.50.
2 2
Rezult` c`:
lim tg x =+¥ ] i lim tg x =-¥ .
p p
x® x®
2 2
p p
x< x>
2 2
p
A]adar, func\ia tangent` are limite laterale [n x 0 = , dar nu are limit` [n
2
p
punctul x 0 = . {n general, din periodicitatea func\iei tangent` rezult` c` aceasta nu
2
p
are limit` [n punctele x 0 = + kp , "k Î Z ]i [n x 0 =-¥, respectiv la x 0 =+¥.
2
138
y y
p p
2
f (x) f (x) = arccos x
f (x0) p
-1 f (x) 1 2
O x x0 x x f (x)
f (x0)
f (x)
f (x) = arcsin x
-p 1
2 -1 O x x0 x x
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se calculeze:
a) lim sin x ; b) lim cos x ; c) lim sin x ; d) lim cos x ;
p p p p
x® x® x®- x®-
6 6 4 6
e) lim sin x ; f) lim cos x ; g) lim sin x ; h) lim cos x .
x® p x® p x® 2 p x®-p
x<p x>p x>2 p x<-p
E2. S` se calculeze:
a) lim tg x ; b) lim tg x ; c) lim tg x ; d) lim tg x ;
p p p p
x® x®- x®- x®
3 3 4 2
p
x>
2
d) lim tg x ; f) lim ctg x ; g) lim ctg x ; h) lim ctg x ;
x® p p p 3p
x>p x® x®- x®
2 4 2
i) lim ctg x ; j) lim ctg x .
x® p x® 2 p
x<p x>2 p
141
E3. S` se calculeze:
a) lim arcsin x ; b) lim arccos x ; c) lim arccos x ;
1 1 3
x®- x®- x®-
2 2 2
E4. S` se calculeze:
a) lim arctg x ; b) lim arcctg x ; c) lim arctg x ;
3 3 3
x® x® x®-
3 3 3
d) lim arcctg x ; e) lim arctg x ; f) lim arctg x .
3 x®- 3 x® 3
x®-
3 x> 3
Sintez`
S1. S` se determine valorile parametrului a Î R pentru care au loc egalit`\ile:
p p
a) lim arcsin x = ; b) lim arccos x = 0 ; c) lim arctg x = ;
x® a 2 x® a x® a 4
p p
d) lim arcsin x = ; e) lim arccos x = p ; f) lim arctg x =- .
x® a 4 x® a x® a 4
ì2 x -1, x £ 0
a) f :R ® R , f (x ) = í , x 0 = 0;
îlog 2 x , x > 0
ì x +1, x Î [ 0,3)
b) f :[ 0,+¥) ® R, f (x ) = í , x 0 = 3;
î sin(px ), x ³ 3
ìx + a, x Î [-1,0]
c) f :[-11
, ] ® R, f (x ) = í , x = 0;
,] 0
îarcsin x , x Î (01
ì arcsin x , x Î [-11 ,]
d) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 Î {-1,01
, }.
îm + log 2 x , x Î R \ [ -1,1]
143
EXEMPLE
Ø lim(sin x + cos x ) = lim sin x + lim cos x = 0 + (-1) =-1;
x® p x® p x® p
EXEMPLE
æ öæ ö
Ø lim(x 2 x ) =ç lim x 2 ÷ç lim x ÷= 1×1 = 1;
x®1 è x®1 øè x®1 ø
Ø lim(p - x +1) ×sin x = lim (p - x +1) × lim sin x = 1×sin p = 0;
x® p x® p x® p
Ø lim
x® 0
[(x 2 3
]
+ x +1)× x × cos x = lim( x + x +1)× lim( 3 x × cos x ) =
x® 0
2
x® 0
æ öæ ö
=ç lim 3 x ÷×ç lim cos x ÷= 0× cos 0 = 0 .
è x® 0 ø è x® 0 ø
EXEMPLE
æ ö5
Ø lim x = lim x ÷ = 2 5 = 32 ;
ç5
x® 2 è x® 2 ø
4æ ö4 æ p ö4
Ø lim(arctg x ) =ç lim arctg x ÷ =ç ÷ ;
x®1 è x®1 ø è4ø
Ø lim(x 2 +1) 3 =¥ 3 =¥ ;
x®¥
3
æ ö3 æ p ö p3
Ø lim (arctg x ) 3 =ç lim arctg x ÷ =ç- ÷ =- ;
x®-¥ è x®-¥ ø è 2ø 8
TEM~
1. Calcula\i:
2
a) lim(x +1)×(x + 2) ; b) lim(1+ ln x )×(1+ 2 ln x );
x®1 x® e
3 3-x
c) lim( x + 3 x ) ; d) lim( x 2 +1) .
x® 0 x® 3
2+ x 3
c) lim(2 x + 4 x ) = 6; d) lim = .
x® a x® a+1 3+ x 4
3. Determina\i parametrii reali pentru care func\ia f :R ® R,
ì x + ax 2 + ln x , x ³ 1
f (x ) = í , are limit` [n x 0 = 1.
îx + a 2 3 x , x <1
146
u
h=f°u
A
x0
Fig. 1.55.
Dac` x 0 Î A¢ este un punct de acumulare pentru mul\imea A, condi\iile [n
care func\ia h are limit` [n punctul x 0 sunt date de urm`torul rezultat:
c) lim f ( y ) = l ,
y®u0
atunci lim f (u(x )) = lim f ( y ).
x®x0 x®x0
PROBLEME REZOLVATE
1. S` se calculeze:
a) lim 3 x 2 + x + 8 ; b) lim log 2 (x + 5) ;
x® 0 x® 3
2
c) limsin (x -1) ; d) lim ln (2x 2 + 3x +1) .
x®1 x®¥
Solu\ie.
a) Fie f , u:R ® R , f (x ) = 3 x , u(x ) = x 2 + x + 8 . Avem:
lim u(x ) = lim( x 2 + x + 8) = 8 .
x® 0 x® 0
147
Atunci:
lim 3 x 2 + x + 8 = lim f (u(x )) = lim f ( y ) = lim 3 y = 3 8 = 2.
x® 0 x® 0 y® 8 y® 8
OBSERVA|IE
ü Din rezolvarea anterioar` se desprinde concluzia c` pentru calculul
limitei date se poate proceda [n mod practic astfel:
Ø se noteaz` y = u(x ) ]i se scrie func\ia f (u(x )) sub forma f ( y ) ;
Ø se afl` valoarea y 0 a limitei lim u(x ) ;
x® x 0
Ø se calculeaz` apoi lim f ( y ) .
y® y 0
OBSERVA|IE
ü {n cazul [n care f ]i u sunt func\ii elementare, vom avea
æ ö
lim f (u(x )) = fç lim u(x ) ÷,
x® x 0 è x® x 0 ø
rela\ie care permite un calcul mai direct al limitelor de func\ii compuse.
148
Astfel, avem:
Ø lim 3 x 2 + x + 8 = 3 lim(x 2 + x + 8) = 3 8 = 2 ;
x® 0 x® 0
æ ö
Ø lim log 2 (x + 5) = log 2ç lim(x + 5) ÷= log 2 8 = 3;
x® 3 è x® 3 ø
æ ö
Ø limsin (x 2 -1) = sinç lim(x 2 -1) ÷= sin 0 = 0 ;
x®1 è x®1 ø
æ ö
Ø lim ln(2x 2 + 3x +1) = lnç lim(2x 2 + 3x +1) ÷= ln ¥ =¥ .
x®¥ è x®¥ ø
Solu\ie.
a) Avem lim 2x 2 + 3x + a = lim(2x 2 + 3x + a) = a +14 = 3.
x® 2 x® 2
Rezult` a+14 = 9 ]i a =-5.
lim ( 2 x+a )
b) Se ob\ine lim e 2 x+a= e x®-1 = e a-2= e-1 ]i rezult` a- 2 =-1 ]i a =1.
x®-1
c) Avem:
æ ö
lim log 3( 3 x + a ) = log 3ç lim 3 x + a ÷= log 3 3 lim(x + a) =
x® 3 è x® 3 ø x® 3
= log 3 3 a + 3 = 2 .
Rezult` c` 3 a+ 3 = 32 ]i a+ 3 = 729, deci a = 726.
TEM~
EXEMPLE
Ø S` se calculeze:
x2 æ 1 ö
a) lim ; b) lim(-x 2 - x 3 ) ; c) limç x sin 2 ÷.
x®¥ x +1 x®¥ x® 0è x ø
Solu\ie.
x2
a) Fie f (x ) = , x Î (0, ¥) . Avem
x +1
x 2 -1+1 1
f (x ) = = x -1+ Ux -1, "x Î (0, ¥) .
x +1 x +1
Din inegalitatea f (x )Ux -1, aplic@nd criteriul major`rii, rezult`:
lim f (x )U lim(x -1) =¥ , deci lim f (x ) =¥ .
x®¥ x®¥ x®¥
2 3
b) Fie f (x ) =-x - x , x Î R . Se observ` u]or c`
f (x )T- x 3 , x Î R ]i lim f (x )T lim(-x 3 ) =-¥.
x®¥ x®¥
A]adar, lim f (x ) =-¥.
x®¥
150
1 1
c) Avem f (x ) = x sin 2
= x × sin 2
T x , "x Î R* .
x x
A]adar, f (x ) - 0 T x , "x Î R* ]i, deoarece lim x = 0, conform
x® 0
criteriului major`rii se ob\ine c` lim f (x ) = 0.
x® 0
EXEMPLE
1
é1ù x sin 2
S` se calculeze: a) lim x ×ê ú; b) lim x.
x® 0 ë x û x®¥ x +1
x>0
Solu\ie.
a) Folosind proprietatea func\iei parte [ntreag` se ob\ine:
1 é1ù 1
-1 <ê úT , x Î (0, ¥)
x ëx û x
é1ù
]i rezult` inegalitatea 1- x < xê úT1. Deoarece lim (1- x ) = 1 aplic@nd criteriul
ëx û x® 0
é1ù
cle]telui pentru f (x ) = xê ú, g (x ) = 1- x , h(x ) = 1, se ob\ine c` lim f (x ) = 1.
ëx û x® 0
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se calculeze:
æ xö
a) lim( x 2 - 3x + x ); b) limç2x -1+ ln ÷;
x® 4 x® 3è 3ø
c) lim(sin x + 3 cos x ) ; d) lim(2 x + 3x - 4 x );
x® p x®1
2
e) lim (3x - 27x + log 3 x ) ; f) lim (2 x + 3x - 3 x ).
x® 9 x®-1
E2. S` se calculeze:
a) lim( x 2 - 2)( x 2 - 3); b) lim( x 2 log 3 x ); c) lim( x 2 + 2 x ) 3 x ;
x®1 x®1 x® 0
æ 2 x 3x ö
d) limç
x® 3è 8 27 ø
÷
ç × ÷; e) lim x® 0
(2 x +1)(3 x + x ); f) xlim®2p
(1- cos x ) (1+ sin x ) .
E3. S` se calculeze:
x -1 x 2 + 4x -10 sin x + cos x
a) lim 2 ; b) lim ; c) lim ;
x®1 x + x +1 x® 2 2x - 3 x® 0 1+ sin x + x
x>0
3
x+ x sin x + tg x arcsin x + arccos x
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x®1 2+ x x® p sin x + 2 x®1 p + arctg x
E4. S` se calculeze:
x+1
a) lim(x +1) x
; b) lim(sin x ) 1+x ; c) lim( x 2 + x -1) ;
x®1 x® 0 x® 2
x>0
Sintez`
S1. S` se calculeze:
2 4
a) lim( x + 3 x ) ; b) lim(2 x - 33 x ) ; c) lim (sin x + cos x ) 2 ;
x®1 x® 0 x® 2 p
æ 2x +1 ö x
d) lim (sin x tg x ) x+1 ; e) limç x x + 2 ÷; f) lim(2 x - 3x +1) ;
x® 0 x®1è x - x +1 ø x®1
arctg x arccos x
g) lim(2 arcsin x + arccos x ) x ; h) lim ; i) lim .
x®
1 x ® 3 arcctg x x® 0 1+ arcsin x
2
152
S4. S` se calculeze:
2
a) lim(sin x )3 x -1 ; b) lim( x 2 + x ln(x +1)) ;
x®1 x® 0
5
c) lim(2 x -1) lg (x + 8) ;
x® 2
d) lim
x®1
( 3
7x + x );
e x+1 x +2 + 3 x + 6
e) lim ; f) lim ;
x®-1 1+ 2 x+1 x® 2
x 2 +12 - 3 10 - x
arcsin (x sin x )
g) lim ; h) lim log 2 (2 + log 3 (x + 9)) .
x® 0 1+ sin (arccos x ) x® 0
S5. S` se calculeze:
é 1 ù [x] sin x
a) lim x 2ê 2 ú; b) lim ; c) lim ;
x® 0 ëx û x®¥ x x®¥ x2
cos x + x x cos x [ x ] +[ 3x ]
d) lim 2
; e) lim ; f) lim .
x®¥ x x®¥ x 2 +1 x®¥ x
153
EXEMPLE
x 2 -4
Ø lim . Prin folosirea opera\iilor cu limite de func\ii avem:
x® 2 x - 2
x 2 - 4 lim
( x 2 - 4) 0
lim = x® 2 = (caz exceptat)
x® 2 x - 2 lim(x - 2) 0
x® 2
]i, astfel, nu putem spune care este rezultatul.
{n acest caz, limita cerut` se poate calcula astfel:
x 2 -4 (x - 2) (x + 2)
lim = lim = lim(x + 2) = 4 .
x® 2 x - 2 x® 2 x -2 x® 2
sin 2x
Ø lim . Prin calcul direct, cu opera\ii cu limite de func\ii se ob\ine:
x®0 sin x
sin 2x limsin 2x 0
x® 0
lim = = (caz exceptat).
x® 0 sin x limsin x 0
x® 0
Pentru dep`]irea acestui caz de excep\ie se prelucreaz` expresia de sub limit`
]i se ob\ine:
sin 2x 2 sin x × cos x
lim = lim = lim 2 cos x = 2 cos 0 = 2 .
x® 0 sin x x® 0 sin x x® 0
é 1 ù
Ø l = limê( x 2 +1)× 2 ú. Prin calcul direct se ob\ine:
x®¥ë 2x +1 û
1
l = lim( x 2 +1)× lim 2 =¥× 0 ,
x®¥ x®¥ 2x +1
EXERCI|II REZOLVATE
x +1
{n acest caz vom calcula limitele laterale pentru func\ia h(x ) = , x ¹ 1:
x -1
x +1 2 x +1 2
lim = =-¥ , lim = =+¥ .
x®1 x -1 0 (-) x®1 x -1 0 (+)
x<1 x>1
2
x -1
A]adar, nu exist` lim 2
.
x®1 x - 2x +1
158
¥
1.6.2. Solu\ionarea cazului de nedeterminare [n calculul
¥
limitelor de func\ii [n care apar radicali
¥
Regula factorului comun for\at folosit` [n cazul de nedeterminare [n
¥
calculul limitelor func\iilor ra\ionale poate fi folosit` ]i [n calculul func\iilor care
con\in radicali.
EXEMPLE
Ø S` se calculeze
x 2 +1 2x +1
a) lim ; b) lim ;
x®¥ x x®¥ 2x + 3
3
x 2 + x +1 + x x 3 +1 + x
c) lim ; d) lim .
x®¥ 2x + x +1 x®¥
x + x 2 +1
Solu\ie.
¥
Se observ` c` toate limitele de mai sus sunt [n cazul de nedeterminare .
¥
a) Folosind opera\iile cu limite de func\ii avem:
x 2 +1 x 2 +1 x 2 +1
lim = lim = lim = 1 = 1.
x®¥ x x®¥ x2 x®¥ x 2
2x +1 2x +1 2x +1
b) Se ob\ine succesiv: lim = lim = lim = 1 = 1.
x®¥ 2x + 3 x®¥ 2x + 3 x®¥ 2x + 3
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se calculeze:
x x 2 + x +1 2x 2 3x + 2
a) lim ; b) lim ; c) lim 2
; d) lim .
x® 2 x +1 x® 0 3x +1 x® 2 3x + x +1 x®-1 4x 2 -3
E2. S` se calculeze:
2 x 3x +1
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x® 0 x x®-1 2x + 2 x®1 x 2 -1
x>0 x>-1 x<1
2x 2x 2 + 3x - 4 5x 2 -19
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x® 4 x 2 -16 x®1 x 2 - 3x + 2 x®-2 x 2 + 3x + 2
x>4 x<1 x>-2
E3. S` se calculeze:
1 2 3x - 4
a) lim 2
; b) lim 2
; c) lim ;
x®1 (x -1) x®-1 (x +1) x® 2 x 2 - 4x + 4
6x 3x +11 4x + 3
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x® 3 -x 2 + 6x - 9 x® 0 x 2 (x +1) x®-1 1+ 2x + x 2
E4. S` se calculeze:
4x - 4 x 2 -1 x 2 -4
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x®1 9x 2 - 9 x®-1 x 2 + 3x + 2 x® 2x 2 - 3x + 2
x 2 - 3x (x - 2) 2 x 2 + 4x + 4
d) lim ; e) lim 2 ; f) lim .
x 2 - 7x +12
x® 3 x® 2 x - 2 x x®-2 2x 2 + 4x
E5. S` se calculeze:
2x + 3 4- x 2 -2x +11
a) lim ; b) lim 2
; c) lim ;
x®¥ -x + 4 + x +1 x®+¥ 2x x®-¥ 6x -11
2 2
2- x 3x + 6x + 3 6x 2 - 3x +11
d) lim 2
; e) lim ; f) lim ;
x®-¥ 3x + 4x +11 x®+¥ 2x +1 x®-¥ 2x + 6
3x - 2 2x
g) lim 2
; h) lim 2 .
x®+¥ 4x + 6x +1 x®¥ (x +1) (x -1) 2
E6. S` se calculeze:
2 x +1 x 2 +x x+ x
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x®¥ 3+ x x®-¥
4x 2 + 3 x®¥ 3x + 2 x +1
161
3
x +x x 2 +1 + 2x x + 2 x +1
d) lim ; e) lim ; f) lim ;
x®¥ 2x + 3 x®¥
2 x 2 -1 + x x®¥ 3 x -1 + 4x +1
3x -1 2x 2 - 3x + 5
g) lim ; h) lim .
x®-¥
9x 2 - x + 7 x®-¥ 3x - 4
Sintez`
S1. S` se calculeze:
3
(x +1) 2 + (x -1) 2 - 4 (x +1) 3 - x -1 - 8
a) lim ; b) lim ;
x®1 x 2 -1 x®1 x 2 - 3x + 2
(2x -1) 2 + (x -1) 2 -10 x 2 -9
c) lim ; d) lim ;
x® 2 (x - 2) 2 + (x -1) 2 -1 x® 3 (x - 3) 2 + x 2 - 9
(x - 2) 2 - (x -1) 2 + x 2 - 2 (x -1) 2 + (x +1) 2 - 4
e) lim ; f) lim .
x®1 2x 2 - 3x +1 x®-1 4x 2 - (x + 3) 2
S2. S` se determine limitele func\iei f :D ® R [n punctele specificate:
ì x -1 ì x -1
ï , x Î (-¥, 2 ) ï 2 , x Î (-¥, 1)
ïx - 2 ï2x - x - 2
a) f (x ) = í 2 , x 0 = 2 ; b) f (x ) = í 2 , x 0 =1 .
ï -x , x Î (2, +¥) ïx - 4x + 3
, x Î (1, +¥)
îx 2- 4
ï ï
î 9(x -1)
S3. S` se determine constantele reale pentru care func\ia f :D ® R are limit`
finit` [n punctele specificate:
2x + a 3x + ax 2
a) f (x ) = , x 0 = 1; b) f (x ) = , x 0 = 3;
x -1 x -3
(x - a) 2 - 4 x - a 2 2x + a 2
c) f (x ) = , x 0 = 1; d) f (x ) = + 2 , x 0 = 1.
x 2 -1 x -1 x -1
S4. S` se calculeze limitele de func\ii:
æ x 2 -1 6x 2 - x - 5 ö æ x -2 x 2 - 6x + 8 ö
ç
a) limç 2 + 2 ÷ ç
; b) limç 2 - ÷;
x®1è 2x - 5x + 3
÷ 2 ÷
4x - 3x -1 ø x® 2è 5x - 4x -12 x -16 ø
æ (x +1) 2 + x 2 -1 (x -1) 2 + 3x -1 ö
c) limçç 2
+ 2
÷.
÷
x®-1è x + 3x + 2 2x + 3x +1 ø
S5. S` se calculeze:
æ 2x +1 x ö æ 4x 2 + 3 x+ x ö
a) limç
ç × ÷;
÷ b) limç
ç × ÷;
÷
x®¥è 3x 2 + 4x +1 2 x®¥è 2x 2 + 6x +1 2
x +1 ø x +4 ø
162
æ 2 ö
ç 3x + 4x ÷ 3x 2 + 4x
c) limç ÷; d) lim .
x®¥ 2 x®-¥ 2
è (x +1) x +1 ø (x +1) x +1
arcsin x arctg x
Ø lim = 1; Ø lim = 1;
x® 0 x x® 0 x
ln (1+ x ) a x -1
Ø lim = 1; Ø lim = ln a .
x® 0 x x® 0 x
(1+ x ) r -1
Ø lim = r, r Î R ;
x® 0 x
(1+ u(x )) r -1
Ø lim = r.
x® x 0 u(x )
163
PROBLEME REZOLVATE
1. S` se calculeze:
sin(3x ) sin(3x ) tg(x 2 -1) p
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x®0 x x®0 sin(2x ) x®1 x -1
ln(1+ x + x 2 ) 2 x -2 9x - ex
d) lim ; e) lim ; f) lim x .
x® 0 x x®1 x -1 x® 0 3 - e x
Rezolvare.
Folosind limitele fundamentale ]i opera\iile cu limite de func\ii se ob\ine:
sin(3x ) æ sin(3x ) ö sin(3x )
a) lim = limç × 3÷= 3× lim = 3×1 = 3;
x® 0 x x® 0è 3x ø x® 0 3x
sin (3x ) sin (3x )
sin(3x ) × 3x 3 lim 3 1 3
b) lim = lim 3x = × x® 0 3x = × = ;
x® 0 sin(2x ) x® 0 sin (2x ) 2 sin (2x ) 2 1 2
×2x lim
2x x® 0 2x
tg(x 2 -1) p æ tg (x 2 -1) p (x 2 -1) p ö 2
c) lim = limç × ÷= lim tg (x -1) p ×
ç
x®1è (x 2 -1) p x -1 ÷
x®1 x -1 ø x®1 (x 2 -1) p
(x 2 -1) p (x 2 -1) p (x -1)(x +1) p (x +1) p
lim = lim = lim = lim = 2p .
x®1 x -1 x®1 x -1 x®1 x -1 x®1 1
ln (1+ x + x 2 ) æ ln (1+ x + x 2 ) x + x 2 ö
d) lim = limç ç 2
× ÷=
÷
x® 0 x x® 0è x +x x ø
ln (1+ x + x 2 ) x (x +1)
= lim 2
× lim = 1× lim(x +1) = 1.
x® 0 x +x x® 0 x x® 0
x
2 -2 2(2 x-1 -1) 2 x-1 -1
e) lim = lim = 2× lim = 2× ln 2 = ln 4 .
x®1 x -1 x®1 x -1 x®1 x -1
f) {n acest caz, vom scrie func\ia dat` sub forma:
9 x -1 e x -1
9 x - e x 9 x -1+1- e x -
f (x ) = x = = x x .
x x x x x
3 -e 3 -1+1- e 3 -1 e -1
-
x x
x x
9 -1 e -1
lim - lim
Rezult` c`: lim f (x ) = x® 0 x x x® 0 x = ln 9 - ln e = 2 ln 3-1 .
x
x® 0 3 -1 e -1 ln 3- ln e ln 3-1
lim - lim
x® 0 x x® 0 x
164
0
Alte limite de func\ii [n cazul de nedeterminare
0
0
{n cazul [n care pentru solu\ionarea cazului de nedeterminare nu se pot
0
folosi limitele fundamentale este necesar a c`uta alte procedee de solu\ionare.
Vom exemplifica unele procedee [n cazul [n care func\iile ale c`ror limite se
cer con\in radicali.
165
PROBLEME REZOLVATE
x +1 -1 x -1
ü S` se calculeze: ; a) lim b) lim ;
x® 0 x x®1 x -1
x 2 +1 - x +1 ( x +1 -1)x 3
x -1
c) lim ; d) lim ; e) lim .
x® 0 x x® 0
x 2 +1 -1 x®1 x -1
0
Rezolvare. Se observ` c` limitele sunt [n cazul . Pentru evitarea nedeterminrii
0
folosim metoda expresiilor conjugate. Aceast` metod` const` [n amplificarea
frac\iilor cu expresiile conjugate ale expresiilor cu radicali. (4
x +1-1 ( x +1-1)( x +1+1) (x +1) -1
a) Avem: lim = lim = lim =
x® 0 x x® 0 x ( x +1+1) x® 0 x ( x+1+1)
x 1
1
= lim = lim = .
x® 0 x ( x +1 +1) x® 0 x +1 +1 2
x -1 ( x -1) ( x +1) x -1
b) Avem: lim = lim = lim =
x®1 x -1 x®1 (x -1) ( x +1) x®1 (x -1) ( x +1)
1 1
= lim = .
x®1 x +1 2
lim = lim =
x® 0 2
x +1 -1 ( x +1 -1)( x +1 +1)( x +1 +1)
x® 0 2 2
x (x +1 -1)( x +1+1) 2
x ( x +1+1) x +1+1
2 2 2
2
= lim = lim = lim = =1
x® 0 (x 2+1 -1) ( x +1+1) x® 0 x 2 ( x +1+1) x® 0 x +1+1 2
Ne reamintim!
(4
Perechi de expresii conjugate: · a - b ]i a + b ; · a + b ]i a - b;
3 3
· 3 3 2
a - b ]i a + ab + b ; 3 2
· 3
a + 3 b ]i 3 a2 - 3 ab + 3 b2 .
166
x -13 (3 x -1) 3 x 2 + 3 x +1 ( )
e) Avem: lim = lim =
x®1 x -1 x®1
(x -1) 3 x 2 + 3 x +1 ( )
x -1 1 1
= lim = lim = .
x®1
(x -1) ( 3
x 2 + 3 x +1) x®1 3
x 2 + 3 x +1 3
PROBLEM~ REZOLVAT~
æ pö
ü S` se calculeze: a) lim(x ctg x ) ; b) limç x - ÷tg x .
x®0
x®
pè 2ø
2
Rezolvare. Cazul de nedeterminare este 0×¥.
x
a) Avem: lim(x × ctg x ) = lim = 1;
x® 0 x® 0 tg x
x -
p
x -
p æ öæç x -
pö
÷
æ p ö 2 2 ç ÷ 2÷
b) Avem: ç ÷
lim x - × tg x = lim = lim ç
=ç lim sin x ÷× lim =
pè 2ø p ctg x p æ cos x ö ç p ÷ç p cos x ÷
x®
2
x®
2
x® ç
2
÷ x
è 2® ç
øè 2x® ÷
è sin x ø ø
p
x-
2
= lim =-1 .
p æp ö
x® sinç - x ÷
2
è2 ø
167
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se calculeze:
sin (5x ) sin 6x sin (2x 2 ) sin (2x )
a) lim ; b) lim ; c) lim 2
; d) lim ;
x®0 6x x® 0 x (x +1) 3x x®0 x®0 sin (4x )
2
sin (x -1) sin (x - 2) sin (1- x 2 ) sin (3x - 3)
e) lim ; f) lim 2
; g) lim ; h) lim .
x®1 x -1 x® 2 x - 4 x®-1 2x + 2 x®1 sin (x 2 -1)
E2. S` se calculeze:
tg 2x tg (x -1) p tg (3x - 9)
a) lim ; b) lim 2
; c) lim ;
x®0 3x x®1 (x -1) x® 3 x 2 -9
sin (x - p ) tg (x 2 -1) tg (x -1) 2
d) lim ; e) lim ; f) lim ;
x® p tg (x - p ) x®1 sin (x 2 -x) x®1 (x -1) sin (x 2 -1)
E3. S` se calculeze:
arcsin (3x ) arcsin (x 2 ) arcsin(10x )
a) lim ; b) lim 2 3
; c) lim ;
x®0 5x x® 0 x +x x®0 arcsin (5x )
æ pö
arctgç x - ÷
arcsin (5x ) è 4ø arctg (9x 2 -1)
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x®0 sin (10x ) p 16x - p 2
2 1 arcsin(3x +1)
x® x®-
4 3
E4. S` se calculeze:
ln (1+ x 2 ) ln (1+ 6x ) ln (1+ 5x 2 )
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x® 0 5x 2 x® 0 8x x® 0 x 2 +x 3
6x ln (1+ 3 x ) ln (1+ x 2 )
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x® 0 ln (1+ 8x ) x® 0 3
5x x® 0 ln (1+ 3x 2 )
E5. S` se calculeze:
2
3x -1 3x -1 8 x -8
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x® 0 6 x x 2 +x 3
x® 0 x®1 x -1
2 x+1 - 8 2 x - 3x 3x - 2 x
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x® 2 x - 2 x® 0 x x® 0 2 x -1
168
Sintez`
S1. S` se calculeze:
sin x + sin 9x sin 2x + 3sin 5x + x sin(tg x )
a) lim ; b) lim 2
; c) lim ;
x® 0 3x x® 0 x +x x®0 x
tg (sin x ) sin (x 2 - 4x + 3) tg (x 2 + x - 2)
d) lim ; e) lim ; f) lim ;
x®0 2x x®1 sin (3x - 4x +1) x®-2 tg (x 2 + 5x + 6)
arcsin ( x 2 -1) arctg( x 2 - 6x + 5)
g) lim ; h) lim .
x®-1 arcsin (x 2 + x ) x®1 arcsin ( x 2 + 4x - 5)
S2. S` se calculeze:
1- cos 2x cos 4x - cos 2x
a) lim 2
; b) lim ;
x® 0 x x® 0 sin 5x sin 3x
sin 3x - 5 sin x tg (arcsin x )
c) lim ; d) lim .
x® 0 sin 4x - 2 sin 3x x®0 sin (arctg x )
S3. S` se calculeze:
ln (1+ sin 3x ) ln (2 - 3x )
a) lim ; b) lim ;
x® 0 sin 5x x® 0 sin x
ln (1+ x sin x ) x ln (1+ ln (x +1))
c) lim ; d) lim .
x® 0 ln (1+ x sin 5x ) x® 0 ln (1+ ln (x 2 +1))
a2 - b2 tg ax - sin ax 1
S4. S` se calculeze valoarea expresiei E = 2 2
, dac` lim = .
a +b x® 0 tg bx - sin bx 8
sin x + 2 sin 2x +...+ n sin nx
S5. Pentru care valori ale lui n Î N* , lim = 14 ?
x® 0 x +x 2
S6. S` se determine constantele reale pentru care au loc egalit`\ile:
æ x 2 + x +1 ö æ 2x 2 + 3x + a ö
a) lim ç
ç x +2 - ax ÷= 3+ b ;
÷ b) limçç - bx ÷= a ;
÷
x®+¥è ø x®¥è x -1 ø
3 sin xa
x®¥
(
c) lim x 2 + x - ax - b = ;
2
) d) lim
x® 0 (x + 2) sin 3x
= 2;
a ln (4 - x ) 2 x -8 2 x+2 -16
e) lim = lim 2 ; f) lim x 4
= lim x - a 2 .
x® 3 x -3 x® 3 x - 9 x® 2 4 -2 x®1
169
x
æ 1 öx
f (x ) = 2 , g (x ) =ç ÷
è2ø
Graficele acestor func\ii sunt redate [n fig.1.56 ]i 1.57.
y y
1 1
Ä Defini\ie
Fie f : D ® R o func\ie real` de variabil` real` pentru care -¥,
respectiv +¥ sunt puncte de acumulare ale lui D.
Ø Dreapta de ecua\ie y = a, a Î R, se nume]te asimptot` orizontal`
spre -¥ a func\iei f, dac` lim f (x ) = a.
x®-¥
Ø Dreapta de ecua\ie y = a, a Î R, se nume]te asimptot` orizontal`
spre +¥ a func\iei f, dac` lim f (x ) = a.
x®+¥
170
OBSERVA|II
ü Problema asimptotelor orizontale pentru o func\ie f , f :D ® R se pune
numai la +¥ sau -¥ ]i numai [n cazul [n care +¥, respectiv -¥ sunt
puncte de acumulare pentru D.
ü Dreapta y = 0 este asimptot` orizontal` spre -¥ a func\iei exponen\iale
f :R ® (0,+¥), f (x ) = a x , a > 1.
ü Dreapta y = 0 este asimptot` orizontal` spre +¥ a func\iei exponen\iale
f :R ® (0,+¥), f (x ) = a x , a Î (0, 1).
PROBLEM~ REZOLVAT~
S` se determine asimptotele orizontale ale func\iilor:
x +1 x x
a) f :R ® R, f (x ) = 2 ; b) f :R ® R, f (x ) = 2 ;
x +1 x +1
x
c) f :[ 0,+¥) ® R, f (x ) = .
1+ x
Rezolvare
a) +¥ ]i -¥ sunt puncte de acumulare pentru domeniul de defini\ie al
func\iei f . Avem:
x +1 x +1
lim f (x ) = lim 2 = 0, lim f (x ) = lim 2 = 0.
x®-¥ x®-¥ x +1 x®+¥ x®+¥ x +1
x x -x 2
lim f (x ) = lim 2 = lim 2 =-1
x®-¥ x®-¥ x +1 x®-¥ x +1
Rezult` c` dreapta y =1 este asimptota spre +¥, iar dreapta y =-1 este
asimptot` orizontal` spre -¥ a func\iei f.
c) Problema existen\ei asimptotei orizontale se pune numai la +¥. Avem:
x 1
lim f (x ) = lim = lim = 1,
x®+¥ x®+¥ 1+ x x®+¥ 1
1+
x
deci dreapta y =1 este asimptot` orizontal` spre +¥.
171
Asimptote verticale
S` lectur`m graficele func\iilor logaritmice f :(0,+¥) ® Z.
f (x ) = log a x , a > 0, a ¹ 1.
redate [n fig. 1.58. ]i 1.59.
y +¥ y a>1
a<1
N(0, f (x)) M(x, f (x))
N(0, f (x)) M(x, f (x))
O 1 x x
O x1 x
-¥
Ä Defini\ii
Fie f :D ®Z o func\ie real` de variabil` real` ]i x 0 Î D¢IZ, punct
de acumulare pentru D.
Ø Dreapta x = x 0 se nume]te asimptot` vertical` a func\iei f, dac`
cel pu\in una dintre limitele laterale f (x 0 - 0) sau f (x 0 + 0) exist`
]i este infinit`.
Ø Dreapta x = x 0 se nume]te asimptot` vertical` la st@nga a func\iei f,
dac` f (x 0 - 0) este +¥ sau -¥.
Ø Dreapta x = x 0 se nume]te asimptot` vertical` la dreapta, a
func\iei f, dac` f (x 0 + 0) este +¥ sau -¥.
Ø Dreapta x = x 0 se nume]te asimptot` vertical` bilateral` a func\iei
f, dac` ambele limite laterale ale func\iei f [n x 0 sunt infinite.
172
OBSERVA|II
ü Func\ia logaritmic` f :(0+¥
, ) ® Z, f (x ) = log a x , are asimptota vertical`
dreapta de ecua\ie x = 0.
ü Exist` func\ii care au oric@te asimptote verticale.
EXEMPLU
1
Ø Func\ia f :Z¾m ® Z, f (x ) = are asimptote verticale dreptele de
sin(px )
exuca\ie x = n, n Î m.
PROBLEME REZOLVATE
1. S` se determine asimptotele verticale ale func\iei f :D ® R:
x
f (x ) = .
(x -1)(x - 2)
Rezolvare.
Domeniul de defini\ie este D = R \ {1, 2}.
• Dac` x 0 Î D, atunci lim f (x ) = f (x 0 ) Î Z, deci dreapta x = x 0 nu este
x® x 0
asimptot` vertical`.
• Dac` x 0 = 1, atunci se ob\ine c`:
x 1
f (1- 0) = lim = =+¥ ]i
x®1 (x -1)(x - 2) 0 (+)
x<1
x 1
f (1+ 0) = lim = =-¥
x®1 (x -1)(x - 2) 0 (-)
x>1
A]adar, dreapt` x =1 este asimptot` vertical` bilateral`.
2 2
Dac` x 0 = 2, se ob\ine c` f (2 - 0) = =-¥ ]i f (2 + 0) = =+¥.
0 (-) 0 (+)
A]adar dreapta x = 2 este asimptot` vertical` bilateral`.
x 2 + ax - 2a 2
2. Se consider` func\ia f :R \ {-1,1} ® R, f (x ) = , a Î R.
x 2 -1
S` se determine valorile parametrului a pentru care func\ia f are o singur`
asimptot` vertical`.
Rezolvare.
Asimptotele verticale pot fi dreptele de ecua\ie x =1 ]i x =-1.
Dac` x =1 este asimptot` vertical`, trebuie ca x =-1 s` nu fie asimptot`
vertical` ]i reciproc.
173
x 2 + ax - 2a 2
Rezult` c` frac\ia trebuie s` se simplifice fie cu x +1, fie cu x -1.
(x -1)(x +1)
Dac` g (x ) = x 2 + ax - 2a 2 , rezult` c` g (1) = 0 sau g (-1) = 0. Se ob\in
ì 1 1ü
ecua\iile 1+ a - 2a 2 = 0 ]i 1- a - 2a 2 = 0, cu solu\iile a Î í1,-1, ,- ý.
î 2 2þ
x +2 x -2
Pentru a =1 se ob\ine f (x ) = , pentru a =-1 se ob\ine f (x ) = , iar
x +1 x -1
ì 1 1ü 2x +1 2x -1
pentru a Î í- , ý se ob\ine f (x ) = , respectiv f (x ) = .
î 2 2þ 2(x +1) 2(x -1)
Se observ` u]or c` fiecare din func\iile ob\inute au o singur` asimptot` vertical`.
Asimptote oblice
Fie f : D ® Z, o func\ie real` de variabil` real` astfel [nc@t +¥ ]i -¥ s` fie
puncte de acumulare pentru D.
Dac` y = mx + n este o dreapt` oarecare, m ÎZ * , fie A(x , f (x )) ÎG f ]i
B(x , mx + n) punct situat pe dreapta y = mx + n (fig. 1.60 ]i 1.61).
y y
A(x, f (x))
A(x, f (x))
y =f (x) y =f (x)
B(x, mx+n) B(x, mx+n)
O x O x
Ä Defini\ie
Dreapta y = mx + n, mÎ R* , se nume]te asimptot` oblic` spre -¥,
respectiv +¥ a func\iei f, dac` distan\a dintre dreapt` ]i imaginea
geometric` a graficului, m`surat` pe vertical`, tinde la zero, c@nd x
tinde la +¥, respectiv -¥.
174
æ f (x ) ö
lim xç - m ÷= n ÎZ.
x®¥ è x ø
æ f (x ) ö
Deoarece lim x =+¥, ob\inem c` este necesar ca limç - m ÷= 0,
x®+¥ x®¥è x ø
altfel limita ar fi infinit`. A]adar, dreapta y = mx + n este asimptot` oblic` la +¥,
f (x )
dac` m = lim , iar n = lim( f (x ) - mx ).
x®¥ x x®¥
{n mod analog, se ob\in condi\iile ca y = mx + n s` fie asimptot` oblic` la-¥.
RE|INEM!
Ø Dac` dreapta d : y = mx + n este asimptot` oblic` la +¥ pentru func\ia
f (x )
f : D ® Z, atunci m = lim , n = lim( f (x ) - mx ) ]i reciproc.
x®¥ x x®¥
Ø Un rezultat analog are loc pentru -¥.
PROBLEM~ REZOLVAT~
S` se determine asimptotele oblice ale func\iilor f : D ® Z:
x2 x x
a) f (x ) = ; b) f (x ) = xe-x ; c) f (x ) = .
x -1 x +1
Rezolvare.
f (x ) x2
a) Avem: lim = lim = 1, iar
x®¥ x x®¥ x (x -1)
æ x2 ö
lim( f (x ) -1× x ) = limç - x ÷= lim x = 1.
x®¥
ç
x®¥è x -1
÷ x®¥ x -1
ø
A]adar, cele dou` limite exist` ]i m = 1, n = 1, deci dreapta y = x + 1 este
asimptot` oblic` la +¥.
f (x )
Analog, se ob\ine c` lim =1 ]i lim ( f (x ) - x ) =1, deci dreapta
x®-¥ x x®-¥
y = x +1 este asimptot` oblic` la -¥.
175
f (x ) 1 1
b) Avem: lim = lim e-x = lim x = = 0.
x®¥ x x®¥ x®¥ e +¥
A]adar, f nu are asimptot` oblic` la +¥.
f (x ) xe-x
Deoarece lim = lim = lim e-x = e¥ =¥
x®-¥ x x®-¥ x x®-¥
func\ia nu are asimptot` oblic` la -¥.
c) Domeniul de defini\ie este ZS {-1} ]i avem:
ì-x 2
ï x +1 , x Î (-¥,-1) U (-1, 0
ï ]
f (x ) = í
ï x2
ï , x Î (0, +¥)
î x +1
Rezult` c`:
f (x ) -x
lim = lim =-1 = m Î Z*
x®-¥ x x®-¥ x +1
]i
æ x ö
lim ( f (x ) - mx ) = lim ( f (x ) + x ) = lim ç ÷= 1 = n.
x®-¥ x®-¥ x®-¥è x +1 ø
OBSERVA|II
ü O func\ie f poate avea asimptote oblice diferite la +¥ ]i la -¥.
ü Dac` o func\ie f are asimptot` orizontal` la +¥ sau la -¥, atunci ea nu
poate avea ]i asimptot` oblic` la +¥, respectiv -¥.
176
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se determine asimptotele orizontale ale func\iilor f :D ® Z, [n cazurile:
1 1 x
a) f (x ) = ; b) f (x ) = ; ;c) f (x ) =
x x -3 4- x
3x x 2x
d) f (x ) = ; e) f (x ) = 2 ; f) f (x ) = ;
2x -1 x +1 3x + 5
x 3x 2 -1 xx
g) f (x ) = ; h) f (x ) = 2 ; i) f (x ) = 2 .
2x +1 2x + x +1 x + x +1
E2. S` se determine asimptotele verticale ale func\iilor f :D ® Z, [n cazurile:
1 1 x
a) f (x ) = ; b) f (x ) = 2
; c) f (x ) = 2 ;
x -1 (x -1) x -1
x 2 +1 x 2 + x +1
d) f (x ) = ; e) f (x ) = ; f) f (x ) = ln (x +1);
x 2 -4 x 2 - 3x + 2
1 2
g) f (x ) = ; h) f (x ) = x .
x +1 2 -1
E3. S` se determine asimptotele oblice ale func\iilor f : D ® Z, [n cazurile:
x2 2x 2 + x 1- x 2
a) f (x ) = ; b) f (x ) = ; c) f (x ) = ;
x -2 x -1 2+ x
x 2 +2 x x x x 2 -2 x
d) f (x ) = ; e) f (x ) = ; f) f (x ) = .
x -1 1+ x 2x -1
Sintez`
S1. S` se determine asimptotele func\iilor f :D ® Z, [n cazurile:
x x x x2
a) f (x ) = ; b) f (x ) = ; c) f (x ) = ;
(x -1)(x - 3) x 2 -1 (x -1)(x - 5)
1+ x x2 x2
d) f (x ) = ; e) f (x ) = ; f) f (x ) = ;
x -1 x 2 -1 x -1
x2 x3
g) f (x ) = ; h) f (x ) = .
x2- x x 2 -1
177
Teste de evaluare
Testul 1
2
x - 6x + 9 x 2 +3
1. Dac` l 1 = lim , l 2 = lim , atunci l 1 + l 2 este egal cu:
x® 3 x 2 -9 x®¥ x 2 - 3
a) 1; b) 3; c) +¥; d) -¥
2. S` se calculeze:
sin(x 2 - 5x + 4) x 2 + 3x
a) lim ; b) lim .
x®1 sin(x -1) x®¥ 2x +1
* x 2 + ax + 3
3. Fie f :Z ®Z, f (x ) = . Dac` dreapta y = bx +2 este asimptot` a
x
func\iei f, atunci
a) a + b = 3; b) a×b = 3; c) 2a + b = 3; d) a 2 + b 2 = 3.
178
Testul 2
1. S` se calculeze limitele de func\ii:
x arcsin x x 2 + x +1
a) lim ; b) lim .
x®0 sin x arctg x x®-¥ 3x -1
x x
3 -a
2. Dac` l1 = lim = 1, atunci:
x® 0 x
a) a = 2; b) a = 4; c) a = 3×e-1; d) a = 1.
2
ax +1
3. Func\ia f :D ® Z, f (x ) = are o singur` asimptot` dac`:
x 2 + 2bx +1
a) a = b = 0; b) a = b =1; c) a Î Z, b Î (-1, 1); d) b Î Z, a = 7.
Testul 3
2
3x - 4x - 4 (2 x - 3x ) 2
1. S` se calculeze: a) lim ; b) lim .
x® 2 x 2 -4 x® 0 x sin x
x 2 - a2
2. S` se determine a ÎZ pentru care lim = 4.
x- a
x® a
Testul 4
ìx 3 + a 3 , x £ a
1. Se consider` func\ia f :Z ® Z , f (x ) = í . S` se determine a ÎZ
îx +1, x > a
pentru care func\ia f are limit` [n oricare x 0 ÎZ.
ìx 2 + ax + 3, x £ 1
ï
2. Se consider` func\ia f :Z ® Z, f (x ) = í 3x + b . S` se determine
ï 2 , x >1
î x +2
f (x ) - f (1)
a, b ÎZ astfel [nc@t f s` aib` limit` [n x =1 ]i s` existe lim .
x®1 x -1
3. Fie f :D ® Z, f (x ) = ax + bx 2 + cx -1, a, b Î (0,+¥), c Î Z. S` se deter-
mine parametrii a, b, c astfel [nc@t dreapta y = 2x +1 s` fie asimptot` oblic` spre
+¥, iar y =-1 s` fie asimptot` spre -¥.
179
Capitolul 2
Func\ii continue
Fie f : D ® Z, o func\ie real` de variabil` real` ]i x 0 Î D ' un punct de
acumulare pentru mul\imea D.
{n calculul limitei func\iei f [n punctul x 0 s-a avut [n vedere studiul
comport`rii valorilor func\iei f [n vecin`tatea punctului x 0 , dar f`r` a avea [n
vedere valoarea func\iei [n x 0 .
De asemenea, [n calculul limitelor de func\ii s-a observat c` pentru func\iile
elementare studiate f : D ® Z, limita acestora [n punctele de acumulare x 0 Î D
este egal` cu valoarea func\iei [n x 0 , adic` lim f (x ) = f (x 0 ).
x® x 0
S` studiem ce se [nt@mpl` cu -3 -2 -1 1 2 3 x
limitele func\iei f [n aceste puncte de -1
[ntrerupere ]i [ntr-un punct oarecare
x 0 Î ZS {-1, 2}, [n care graficul nu
prezint` [ntrerupere.
Fig. 2.1.
180
A]adar,
[ntr-un punct de [ntrerupere al graficului, func\ia f nu are limit` sau dac`
aceasta limit` exist` ea nu este egal` cu valoarea func\iei [n acest punct;
[n punctele [n care graficul func\iei f nu se [ntrerupe, deci are imaginea de
curb` continu`, limita func\iei f exist` ]i este egal` cu valoarea func\iei [n
acest punct.
Aceste observa\ii sugereaz` introducerea urm`toarei no\iuni:
Ä Defini\ie.
Fie f :D ®Z o func\ie real` de variabil` real` ]i x 0 Î D un punct
de acumulare pentru D. Func\ia f se nume]te func\ie continu` [n
punctul x0 Î D dac` lim f ( x ) = f ( x0 ).
x ®x 0
Ä Defini\ii.
Fie f :D ®Z o func\ie real` de variabil` real` ]i x 0 Î D.
Ø Func\ia f se nume]te discontinu` [n punctul x0 Î D dac` nu este
continu` [n x 0 .
Ø Punctul x 0 Î D se nume]te punct de discontinuitate al func\iei f,
dac` func\ia f nu este continu` [n x0 .
Ø Punctul de discontinuitate x 0 Î D se nume]te de spe\a [nt@i, dac`
limitele laterale ale func\iei [n x 0 exist` ]i sunt finite.
Ø Punctul de discontinuitate x 0 Î D se nume]te de spe\a a doua,
dac` cel pu\in o limit` lateral` a func\iei f [n x 0 nu exist` sau este
infinit`.
181
EXEMPLE
ìx , x £ 0
Ø Func\ia f :Z ® Z, f (x ) = í are x 0 = 0 punct de discontinuitate
îx +1, x > 0
de prim` spe\` deoarece f (0 - 0) = 0, f (0 + 0) = 1, f (0) = 0.
ìx +1, x £ 0
ï
Ø Func\ia f :Z ® Z, f (x ) = í 1 are x 0 = 0 punct de discontinuitate
ï , x >0
îx
1
de spe\a a doua deoarece f (0 - 0) = 1, f (0 + 0) = lim =+¥.
x® 0 x
x>0
OBSERVA|II
ü Revenind la func\ia f studiat` anterior, rezult` c` ea este continu` [n oricare
punct x 0 Î Z S {-1, 2} ]i discontinu` [n punctele x 0 =-1 ]i x 0 = 2.
OBSERVA|IE
ü Av@nd [n vedere rezultatul ob\inut [n capitolul Limite de func\ii, c` dac`
f : D ® Z este func\ie elementar` ]i x 0 Î D, atunci lim f (x ) = f (x 0 ),
x® x 0
rezult` c` func\iile elementare sunt continue pe [ntreg domeniul de defini\ie.
182
RE|INEM!
Ø Func\iile polinomiale, radical, putere, exponen\iale, logaritmice, trigono-
metrice, ra\ionale sunt func\ii continue pe domeniul de defini\ie.
PROBLEME REZOLVATE
ü S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z:
ì2x -1, x £ 1 ìx 2 -1, x £ 0 ìx 2 + ax +1, x £ 1
ï
a) f (x ) = í 2 ; b) f (x ) = í ; c) f (x ) = í .
îx , x > 1 îln x , x > 0 î2x + a 2 , x > 1
ï
Rezolvare.
a) Func\ia este continu` pentru orice x 0 Î (-¥,1), respectiv x 0 Î (1,+¥),
deoarece este restric\ie a unei func\ii de gradul 1, respectiv de gradul 2 la aceste
intervale.
Studiem continuitatea func\iei [n x 0 = 1. Rezult`:
lim f (x ) = lim(2x -1) = 1; lim f (x ) = lim x 2 = 1, f (1) = 1.
x®1 x®1 x®1 x®1
x<1 x>1
{n concluzie:
pentru a Î {0,1} domeniul de continuitate al func\iei f este Dc =Z;
pentru a ÎZS {0,1} domeniul de continuitate al func\iei f este
Dc =ZS {1}.
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z [n punctele specificate:
a) f (x ) = x 2 - 7x , x 0 Î {-1, 0,1}; b) f (x ) = x + 2 x , x 0 Î {-1, 0, 2};
x2
c) f (x ) = , x Î {-2, 1}; c) f (x ) = x - x , x 0 Î {0, 4}.
x +1 0
E2. S` se studieze continuitatea func\iilor [n punctele specificate:
ìx 2 , x £ 1
a) f :Z ® Z, f (x ) = í , x 0 =1
î2x -1, x > 1
ìsin x
ï , x <0
b) f :Z ® Z, f (x ) = í x ,x0 = 0
ï
îx +1, x ³ 0
ì3x +1, x £ 0
ï
ï arcsin x
c) f :Z ® Z, f (x ) = í , x Î (0,1), x 0 Î {0,1},
ï x
îln x ,
ï x ³1
ì
ï3, x =-1
ï
d) f :{-1} U (0,+¥) ® Z, f (x ) = í3+ x , x Î (0,1), x 0 Î {-1, 1}.
ï
ï x + 3 , x ³1
î2x -1
E3. S` se studieze natura punctelor de discontinuitate pentru func\ia f :D ® Z:
ìx 2 - x + 2, x £ 1 ì
ï2 x - 2, x £ 0
a) f (x ) = í ; b) f (x ) = í ;
î2x -1, x >1 î3x - 2 x , x > 0
ï
184
ì
ì x2 ïln x , x > 0
ï , x <1 ï
c) f (x ) = í x -1 ; d) f (x ) = í2, x = 0 .
ï ï
î3x -1, x ³ 1 ï1 , x < 0
îx
E4. S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z, [n func\ie de parametrii reali:
ìx + a, x £1 ì2 x + 2 a , x £ 0
a) f (x ) = í 2 ; b) f (x ) = í ;
îx + x +1, x > 1 îax + 3, x > 0
ìsin(ax )
ï , x <0
ï 2 x ì2ax +1, x £ 0
ï 2 ï
c) f (x ) = í2a , x = 0; d) f (x ) = íx + a, x Î (0,1) .
ï ï
ï î3x + b, x ³ 1
ï
î5x + 2a, x > 0
Sintez`
S1. S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z:
ìsin(ax + x 2 )
ï ì
ï 6x 2 + 4a 2 + 4ax , x £ 1
, x <0
a) f (x ) = í x ; b) f (x ) = í ;
ï 3 ï
îx 2 + 4a, x >1
îln(x + e ), x ³0
ì arcsin x
ï2a + , x Î [-1, 0)
ï x
ï ln(1+ ax ) ì
ï2 x + a, x £ a
c) f (x ) = í , x >0 ; d) f (x ) = í .
ï x î3x + a, x > a
ï
ï-1+ sin ap, x = 0
ï
î
S2. S` se determine constantele reale pentru care func\ia f :D ® Z este continu`,
[n cazurile:
ì
ï9 ax - 4× 3ax+1 +12, x £ 1 ì
ï3bx + 2x , x £ 2a -1
a) f (x ) = í ; b) f (x ) = í ;
ïa - ax -15x 2 ,
î x >1 ï9x - 4 bx , x ³ a 2
î
ì2 ax × 3bx , x < 1 ì2 ax + 3bx , x < 1
ï ï
c) f (x ) = í12, x =1 ; d) f (x ) = íx 2 - 3x + 7, x Î [1, 2] .
ï ax-1 1+bx ï ax bx
î3 ×2 , x >1 î2 + 3 - 8, x > 2
185
Ä TEOREMA 1
Dac` func\ii f , g :D ®Z sunt func\ii continue [n punctul x 0 Î D,
atunci:
a) func\ia f + g este continu` [n punctul x 0 ;
b) func\ia f – g este continu` [n punctul x 0 ;
c) func\ia f ×g este continu` [n punctul x 0 ;
f
d) func\ia este cotinu` [n punctul x 0 , dac` g (x 0 ) ¹ 0;
g
e) func\ia f g este continu` [n punctul x 0 , dac` opera\iile f g ]i
( f (x 0 )) g (x0 ) au sens [n Z.
OBSERVA|II
ü Propriet`\ile a), b), c) se pot extinde sub forma:
dac` f, g sunt continue [n x 0 Î D ]i a, b ÎZ, atunci func\ia af + bg
este continu` [n x 0 Î D.
ü Dac` func\iile f1 , f 2 ,..., f n :D ® Z sunt continue [n x 0 Î D, atunci:
func\ia sum` f1 + f 2 +...+ f n este continu` [n x 0 Î D;
func\ia produs f1 × f 2 ×...× f n este continu` [n x 0 Î D.
ü Dac` func\iile f , g :D ® Z sunt continue pe mul\imea A Ì D, atunci ]i
f
func\iile f + g , f - g , f × g , sunt continue pe mul\imea A.
g
186
Ä TEOREMA 2
(continuitatea func\iilor compuse).
Fie f :D ®Z, u: A ® D func\ii reale de argument real ]i
h: A ® Z, h(x ) = ( f o u)(x ) func\ia compus`. Dac` func\ia u este continu`
[n x 0 Î A ]i func\ia f este continu` [n punctul u0 = u(x 0 ), atunci func\ia
h este continu` [n punctul x 0 Î A.
OBSERVA|II
ü Dac` func\ia u este continu` pe A ]i f continu` pe D, atunci func\ia
compus` h = f o u este continu` pe A.
ü Dac` una din func\iile f sau u, sau am@ndou` nu sunt continue, nu se
poate afirma nimic despre continuitatea func\iei compuse.
187
TEM~
Studia\i cazul func\iilor:
ìx , x Î {
a) f , u :Z ® Z, f (x ) = x , u (x ) = í ;
îx +1, x Î Z S {
ìx , x Î { ìx , x Î {
b) f , u :Z ® Z, f (x ) = í , u(x ) = í .
îx +1, x Î Z S { îx -1, x Î Z S {
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se studieze continuitatea func\iilor f , g :D ® Z ]i a func\iilor f + g ,
f
f - g , f ×g , , [n cazurile:
g
a) f (x ) = x -1, g (x ) = x +1; b) f (x ) = x 2 -1, g (x ) = 3x - x 2 ;
1
c) f (x ) = 2 x , g (x ) = x ; d) f (x ) = ln x ; g (x ) = ln ;
x
ìx 2 +1, x £ 0
e) f (x ) = í , g (x ) = x -1 ;
îx +1, x > 0
ì2x -1, x £ 0 ì1- x , x £ 0
f) f (x ) = í , g (x ) = í .
îx -1, x > 0 îx +1, x > 0
Sintez`
ìx + a, x £ 0 ì2ax , x £ 0
S1. Se dau func\iile f , g :Z ® Z, f (x ) = í , g (x ) = í .
îx 2 +1, x > 0 îx - x 2 , x > 0
S` se determine a ÎZ pentru care func\ia f + g este continu` pe Z.
188
Ä DEFINI|IE
Func\ia f :I ®Z are proprietatea lui Darboux (1 pe intervalul I
dac` oricare ar fi a, b Î I , a < b ]i oricare ar fi l cuprins [ntre valorile
f (a ) ]i f (b ), exist` un punct c Î (a, b ) astfel [nct f (c) = l.
Leg`tura [ntre func\iile continue ]i func\iile care au proprietatea lui Darboux
este dat` de urm`toarea teorem`:
Ä TEOREMA 3
Orice func\ie continu` pe un interval are proprietatea lui Darboux
pe acel interval.
EXERCI|IU REZOLVAT
ìx 2 + 3x , x £ 1
S` se arate c` func\ia f :Z ® Z, f (x ) = í are proprietatea lui
î5 - x , x > 1
Darboux pe oricare interval I ÌZ.
Rezolvare.
Pe intervalele (-¥,1) ]i (1,¥) func\ia f este restric\ia unei func\ii polinomiale
de gradul 2, respectiv gradul 1. Rezult` c` f este continu` pe aceste intervale.
Deoarece f (1- 0) = lim(x 2 + 3x ) = 4, f (1+ 0) = lim(5 - x ) = 4 ]i f (1) = 4,
x®1 x®1
x <1 x>1
func\ia f este continu` ]i [n x =1. A]adar, func\ia f este continu` pe Z ]i, din
teorema 3, ea are proprietatea lui Darboux pe orice interval I ÌZ.
OBSERVA|II
ü Dac` o func\ie f :D ® Z este discontinu` pe un interval I Ì D, nu rezult`
c` f nu are proprietatea lui Darboux.
ü Dac` func\ia f :D ® Z are proprietatea lui Darboux pe intervalul I Ì D,
atunci ea poate avea numai discontinuit`\i de spe\a a doua pe I.
ü O func\ie f :D ® Z, care are discontinuit`\i de spe\a [nt@i pe un interval
I Ì D nu are proprietatea lui Darboux pe acest inteval.
ü Dac` f :D ® Z are proprietatea lui Darboux pe intervalul I Ì D, atunci [n
mod necesar, mul\imea f (I ) = { f (x ) x Î I } este tot interval.
ü O func\ie neconstatn` f :D ® Z care are un num`r finit de valori nu are
proprietatea lui Darboux pe intervalul I.
(1
Jean-Gaston Darboux (1842 -1917) - matematician francez. A fost profesor [n domeniile geometriei,
mecanicii, teoriei ecua\iilor diferen\iale, analizei matematice.
190
Consecin\a 2.
Fie f :I ® Z o func\ie continu` pe I. Dac` f nu se anuleaz` pe intervalul I
atunci func\ia f are acela]i semn pe I.
{ntr-adev`r, dac` f nu ar avea acela]i semn pe I, atunci ar exista a, b Î I astfel
[nc@t f (a) × f (b) < 0. Aplic@nd consecin\a 1, exist` c Î (a, b) astfel [nc@t
f (c ) = 0, ceea ce contrazice ipoteza.A]adar, f p`streaz` acela]i semn pe tot
intervalul.
Aceste consecin\e permit ca pentru o func\ie continu` s` se poat` stabili
semnul pe un interval pe care ea nu se anuleaz` cunosc@nd semnul func\iei
[ntr-un punct al intervalului.
EXERCI|IU REZOLVAT
S` se stabileasc` semnul func\iei f :(1,¥) ® Z, f (x ) = (x - 3) ln(x -1).
Rezolvare.
Ecua\ia f (x ) = 0 are solu\iile x 1 = 2, x 2 = 3. Deoarece f este continu` pe
(1,¥) ]i nu se anuleaz` pe intervalele (1, 2), (2, 3), (3,¥), ea are semn constant pe
fiecare din aceste intervale. Pentru determinarea semnului func\iei pe fiecare
interval stabilim semnul unor valori particulare ale func\iei.
æ 3ö 3 æ5 ö 1 3
Astfel, fç ÷= ln 2 > 0; fç ÷=- ln < 0 ]i f (4) = ln 3 > 0.
è2 ø 2 è2 ø 2 2
Rezult` urm`torul tabel de semn:
x 1 2 3 ¥
f (x ) = (x - 3) ln(x -1) ++++++0---- ---0+++++++
{n concluzie:
f (x ) > 0 pentru x Î (1, 2) U (3,¥) ;
f (x ) < 0 pentru x Î (2, 3).
191
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. Fie f :Z ® Z, f (x ) = 3x +1. S` se arate c` f are proprietatea lui Darboux pe
intervalele I 1 = (-2, 2) ]i I 2 = [ 0, 3]. Exist` intervale pe care f nu are proprietatea
lui Darboux?
E2. S` se stabileasc` dac` func\ia f :D ® Z are proprietatea lui Darboux pe
intervalul dat:
ìx , x £ 0
a) f (x ) = í , I = [-1,1];
îsin x , x > 0
ì ln(1+ x )
ï , x Î (-1, 0)
b) f (x ) = í x , I = (-1, 2];
ïx + cos x , x Î [ 0,+¥)
î
ì
ïarcsin x , x Î [-1, 0] é 1 ù
c) f (x ) = í , I = ê- ,2 .
îx + 3x , x Î (0,+¥)
ï ë 2 ú û
E3. S` se stabileasc` semnul func\iei f :D ® Z:
a) f (x ) = x 3 - x ; b) f (x ) = 2 x -1 ;
c) f (x ) = 3x+1 - 9; d) f (x ) = sin x , x Î [ 0, 2p].
Sintez`
S1. S` se arate c` func\iile f :D ® Z, au proprietatea lui Darboux pe oricare
interval din domeniul de defini\ie:
ì1- x
ï , x >1 ìx 2 + 5x - 6,
ï 1 - x 2 x £1
ï ï
a) f (x ) = í0,25, x =1 ; b) f (x ) = í x -1 sin(x -1) ;
ï ï , x > 1
ïsin(4x - 4) , x Î (0,1) î 3(x 2 -1)
î 8x 2 - 8
ï
ì0, x =2
ï
ï ì0, x Îm
1 ö-1
c) f (x ) = íæ
ç ÷ ; d) f (x ) = í .
ïç1+ 3 x-2 ÷ , x > 2 îsin(px ), x Î ZSm
ï
îè ø
192
Teste de evaluare
Testul 1
1. S` se studieze continuittea func\iei f :Z ® Z,
ìx 2 + x
ï , x Î ZS {-1, 0,1}
f (x ) = í x 2 - x .
ï
î1 , x Î {-1, 0,1}
2. S` se determine parametrul real pentru care func\ia f :Z ® Z,
ìx + 2 ax , x £ 1
ï
f (x ) = í
î4 ax -1 , x > 1
ï
este continu` pe Z.
3. S` se stabileasc` semnul func\iei f :(0,¥) ® Z,
f (x ) = (2 x-1 -1)(3x-1 - 9) .
193
Testul 2
ìsin 2 2x
ï , x Î (-¥, 0)
ï x2
ï
1. S` se studieze continuitatea func\iei f :Z ® Z, f (x ) = íax + b , x Î [ 0,1]
ï
ïsin(x -1) , x Î (1,+¥)
î x 2 -1
ï
[n func\ie de parametrii reali a ]i b.
ìx , x Î {
2. Fie f :Z ® Z, f (x ) = í 2
îx , x Î Z S {
a) Fie I = [2, 3]. Exist` valori ale lui x Î I pentru care f (x ) = 35
, ?
b) Func\ia f are proprietatea lui Darboux pe I ?
3. S` se rezolve inecua\ia (2 x -16)(x - x 3 ) £ 0.
Testul 3
1. Se consider` func\ia f :Z ® Z, f (x ) = x [ x ]. S` se studieze continuitatea
func\iei f [n x 0 Î m.
ì
ïx 2 + a + x , x £ a
2. S` se studieze continuitatea func\iei f :Z ® Z, f (x ) = í
î2x + ax 2 , x > a
ï
pentru a ÎZ.
3. S` se stabileasc` semnul func\iei f :Z ® Z, f (x ) = (2 x - 2 a )(x - a) [n func\ie
de valorile parametrului real a.
Testul 4
* n 2 2 x + 3-x
1. Se consider` func\ia f :q ® Z, dat` de rela\ia f (n) = lim .
x®¥ 2 x n + 2-x
S` se calculeze suma f (1) + f (2) +...+ f (n) .
2. S` se arate dac` f :[ a, b] ® Z este func\ie continu` ]i f (a) ³ a, f (b) £ b, atunci
exist` x 0 Î [ a, b] cu proprietatea c` f (x 0 ) = x 0 .
ì(2 x - 2)(log x -1) , x > 0
ï 2
3. S` se studieze semnul func\iei f :Z ® Z, f (x ) = í 3 .
ï
îx - x , x £0
194
Capitolul 3
Func\ii derivabile
EXERCI|IU REZOLVAT
S` se studieze dac` graficul func\iei f :Z ® Z admite tangent` [n punctul
specificat:
ì
ïx 2 , x £ 0
a) f (x ) = x 2 - 3x , x 0 = 4 ; b) f (x ) = í , x 0 = 0;
îx 3 , x > 0
ï
c) f (x ) = x , x 0 = 0.
Rezolvare.
f (x ) - f (x 0 )
Se va studia existen\a limitei raportului R(x ) = [n punctul x 0
x -x0
specificat.
a) Avem:
x 2 - 3x - 4 2 + 3× 4 (x 2 - 4 2 ) - 3(x - 4) (x - 4)(x +1)
R(x ) = = = = x +1.
x -4 x -4 x -4
Rezult` c` lim R(x ) = lim(x +1) = 5. A]adar, curba G f admite tangent` [n
x® 4 x® 4
punctul M 0 (4, 4) cu panta m = 5 ]i ecua\ia y - 4 = 5(x - 4) de unde rezult` c`
y = 5x -16.(1
x -0 -x x -0 x
c) Avem : lim = lim =-1 ]i lim = lim = 1.
x® 0 x - 0 x® 0 x x® 0 x - 0 x® 0 x
x<0 x<0 x>0 x>0
f (x ) - f (0)
Rezult` c` nu exist` lim , deci G f nu admite tangent` [n punctul
x® 0 x -0
M 0 (0, 0).
(1
Ne reamintim!
Ecua\ia dreptei determinat` de punctul M 0 (x0 , y0 ) ]i panta m este y - y0 = m(x - x0 ).)
196
Ä DEFINI|II
Fie func\ia f :D ® Z, D Ì Z ]i x 0 Î D un punct de acumulare al
mul\imii D.
Ø Func\ia f admite derivat` [n punctul x 0 Î D dac` exist`
f (x ) - f (x 0 )
lim [n Z.
x®x0 x -x0
f (x ) - f (x 0 )
Ø Valoarea acestei limite notat` f '(x 0 ) = lim se
x®x0 x -x0
nume]te derivata func\iei f [n punctul x0 .
Ø Func\ia f se nume]te func\ie derivabil` [n punctul x 0 Î D dac`
f (x ) - f (x 0 )
limita f ¢(x 0 ) = lim exist` ]i este finit`.
x®x0 x -x0
OBSERVA|IE
ü Dac` func\ia f este derivabil` [n punctul x 0 Î D rezult` c` are derivat` [n
x 0 . Reciproca acestei afirma\ii nu este adev`rat`.
EXEMPLU
S` consider`m c` func\ia f :Z ® Z, f (x ) = 3 x ]i x 0 = 0.
Avem:
3
f (x ) - f (0) x 1 1
lim = lim = lim = =+¥.
x® 0 x -0 x® 0 x x® 0 3
x 2 0 (+)
EXERCI|IU REZOLVAT
ü S` se studieze derivabilitatea func\iei f :Z ® Z [n punctul x 0 = 0:
ìx 2 + x , x £ 0
ï
a) f (x ) = sin x + x ; b) f (x ) = í .
î3x 2 + x , x > 0
ï
Rezolvare.
a) Avem:
f (x ) - f (0) sin x + x æ sin x ö sin x
lim = lim = limç +1÷= lim +1 = 2.
x® 0 x -0 x® 0 x x® 0è x ø x® 0 x
Rezult` c` f este derivabil` [n x 0 = 0 ]i f '(0) = 2.
b) Avem:
f (x ) - f (0) x 2 +x
lim = lim = lim(x +1) = 1 ]i
x® 0 x -0 x® 0 x x® 0
x<0
f (x ) - f (0) 3x 2 + x
lim = lim = lim(3x +1) = 1.
x® 0 x -0 x® 0 x x® 0
x>0
Rezult` c` f '(0) = 1 ]i f este derivabil` [n x 0 = 0.
TEM~
S` se scrie ecua\ia tangentei [n x 0 = 0 la graficul func\iei f din exerci\iul
rezolvat mai sus.
198
Ä DEFINI|II
Fie f :D ®Z o func\ie numeric` ]i A Ì D o mul\ime nevid`.
Ø Func\ia f se nume]te func\ie derivabil` pe mul\imea A dac` este
derivabil` [n fiecare punct x 0 Î A.
Ø Mul\imea D f ¢ = {x Î A $ f ¢(x ) ]i f ¢(x ) Î Z} se nume]te
domeniul de derivabilitate al func\iei f.
Ø Func\ia f ¢:D f ¢ ® Z care asociaz` la fiecare punct x 0 Î D f ¢
num`rul real f '(x 0 ) se nume]te derivata func\iei f sau func\ia
derivat` a func\iei f.
Avem c`
f (x ) - f (x 0 )
f ¢(x 0 ) = lim .
x® x 0 x -x0
Folosind nota\ia x - x 0 = h se ob\ine scrierea
f (x 0 + h) - f (x 0 )
f ¢(x 0 ) = lim .
h® 0 h
Cum x 0 Î D este un num`r ales arbitrar, rezult` c` legea de coresponden\` a
func\iei f ¢ se poate scrie astfel:
f (x + h) - f (x )
f ¢(x ) = lim , " x Î D f ¢. (1)
h® 0 h
Opera\ia prin care func\ia f ¢ se ob\ine din func\ia f se nume]te opera\ia de
derivare a func\iei f.
PROBLEM~ REZOLVAT~
S` se calculeze func\ia derivat` pentru func\ia f :Z ® Z dac`:
a) f (x ) = x 2 + 2x + 3; b) f (x ) = 2 x +1.
Rezolvare.
a) Conform rela\iei (1), pentru x ÎZ avem:
f (x + h) - f (x ) (x + h) 2 + 2(x + h) + 3- x 2 - 2x - 3
f '(x ) = lim = lim =
h® 0 h h® 0 h
2xh + h 2 + 2h
= lim = lim(2x + h + 2) = 2x + 2
h® 0 h h® 0
A]adar, f ¢(x ) = 2x + 2, " x Î Z.
199
2 x+h - 2 x 2 x (2 h -1)
b) Avem: f '(x ) = lim = lim = 2 x × ln 2.
h® 0 h h® 0 h
x
Rezult` c` f '(x ) = 2 ln 2, " x Î Z.
Ä TEOREMA 1.
Orice func\ie derivabil` [ntr-un punct este continu` [n acel punct.
Demonstra\ie.
Fie f : D ® Z, D Ì Z ]i x 0 Î D un punct [n care func\ia f este derivabil`. S`
demonstr`m c` lim f (x ) = f (x 0 ).
x® x 0
Avem:
f (x ) - f (x 0 )
lim [ f (x ) - f (x 0 )] = lim × (x - x 0 ) =
x® x 0 x® x 0 x -x0 .
f (x ) - f (x 0 )
= lim × lim (x - x 0 ) = f '(x 0 ) × 0 = 0
x® x 0 x -x0 x® x 0
Rezolvare.
Deoarece proprietatea de continuitate a unei func\ii [ntr-un punct este
condi\ie necesar` pentru derivabilitatea func\iei [n acel punct, impunem condi\ia
ca f s` fie continu` [n x 0 = 0.
Din f (0 - 0) = f (0 + 0) = f (0) se ob\ine egalitatea b =1.
f (x ) - f (0)
Func\ia f este derivabil` [n x 0 = 0. Rezult` c` lim exist` ]i este finit`.
x® 0 x -0
x 2 + ax + b -1 e 3x -1 x (x + a) e 3x -1
A]adar, lim = lim Û lim = lim ×3 ,
x® 0 x x® 0 x x® 0 x x® 0 3x
x<0 x>0 x<0 x>0
egalitate din care se ob\ine a = 3.
{n concluzie, pentru a = 3 ]i b =1 func\ia f este derivabl` [n x 0 = 0.
EXEMPLE
1. Pentru func\ia f :Z ® Z, f (x ) = x , avem:
-x x
f s¢ (0) = lim =-1 ]i f d¢ (0) = lim = 1.
x® 0 x x® 0 x
x<0 x>0
Rezult` c` f este derivabil` la st@nga [n x 0 = 0, respectiv derivabil` la dreapta
[n x 0 = 0.
ìx , x £ 0
2. Pentru func\ia f :Z ® Z, f (x ) = í , avem:
îln x , x > 0
x -0
f s¢ (0) = lim = 1 ]i
x® 0 x
x<0
æ öæ ö
ln x - 0 ç 1 ÷ç ÷
f d¢ (0) = lim =ç lim ÷×ç lim ln x ÷= (+¥) × (-¥) =-¥.
x® 0 x ç x® 0 x ÷ ç x® 0 ÷
x>0 è x>0 ø è x>0 ø
{n concluzie, func\ia f are derivate laterale [n x 0 = 0 diferite ]i este derivabil`
la st@nga [n x 0 = 0.
Leg`tura dintre derivatele laterale ale unei func\ii f [ntr-un punct ]i derivata
func\iei [n acel punct este dat` de urm`torul rezultat.
Ä TEOREMA 2
Fie f :D ® Z, D Ì Z ]i x 0 Î D un punct de acumulare al lui D.
Ø Func\ia f are deribat` [n punctul x 0 dac` ]i numai dac` derivatele
laterale [n x 0 sunt egale. {n acest caz f s' (x 0 ) = f d' (x 0 ) = f '(x 0 ).
Ø Func\ia f este derivabil` [n punctul x 0 dac` ]i numai dac` f este
derivabil` la st@nga ]i la dreapta [n x 0 ]i derivatele laterale sunt
egale.
PROBLEME REZOLVATE
S` se stabileasc` derivabilitatea func\iilor urm`toare [n punctele
specificate:
a) f :Z ® Z, f (x ) = x x -1 , x 0 = 1 ;
ì
ïx 3 + 3x , x £ 0
b) f :Z ® Z, f (x ) = í , x 0 = 0.
î-x 3 + 3x , x > 0
ï
202
Rezolvare.
ì
ï-x 2 + x , x Î (-¥,1]
a) Explicit@nd modulul se ob\ine: f (x ) = í .
îx 2 - x , x Î (1,+¥)
ï
Avem:
f (x ) - f (1) -x 2 + x
f s¢ (1) = lim = lim = lim (-x ) =-1;
x®1 x -1 x®1 x -1 x®1
x<1 x<1
f (x ) - f (1) x 2 -x
f d¢ (1) = lim = lim = lim x = 1.
x®1 x -1 x®1 x -1 x®1
x>1 x>1
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se stabileasc` dac` graficul func\iei f :D ® Z admite tangent` [n punctul
specificat, dac`:
ì2x 2 - 3x , x £ 0
ï
2
a) f (x ) = 3x - 4x , x 0 = 2; b) f (x ) = í , x 0 = 0;
î5x 2 - 3x , x > 0
ï
c) f (x ) = x + x -1, x 0 = 1 ; d) f (x ) = x 2 x , x 0 = 0.
E2. S` se arate c` func\ia f :D ® Z are derivat` [n punctul specificat ]i s` se
calculeze aceasta:
a) f (x ) = 3x +11, x 0 =-1; b) f (x ) = x 2 - 3x -11, x 0 = 2 ;
1
c) f (x ) = , x = 0; d) f (x ) = x +1, x 0 = 0;
x +5 0
e) f (x ) = 2 x + 3, x 0 =-1; f) f (x ) = sin x + sin 2x , x 0 = 0.
203
Sintez`
S1. S` se studieze dac` urm`toarele func\ii f :D ® Z admit tangent` la grafic [n
punctele specificate:
ìx + x +1, x < 0
a) f (x ) = í , x 0 Î {-1, 0,1};
îcos x , x ³0
ìe x+1 , x ³-1
ï
b) f (x ) = í1+ e x+1 , x 0 Î {-1, 0};
ï , x <-1
î 2
ìe x-1 -1, x £ 0
c) f (x ) = í , x 0 Î {-1, 0, 2}.
îln(1+ 2x ), x > 0
S2. S` se studieze continuitatea ]i derivabilitatea func\iei f :D ® Z [n punctele
specificate:
ìx 2 + ax , x < 0
a) f (x ) = í , x 0 = 0;
î2x -1, x ³0
ì4x - a, x >2
b) f (x ) = í 2 , x 0 = 2;
îx + ax + b, x £ 2
c) f (x ) = min(x , 2x -1) , x 0 = 1 ;
ì
ï x 2 -1 + a, x ³ 1
d) f (x ) = í , x 0 = 1.
ï
îarccos x + b, x Î [ 0, 1)
204
(x n )¢ = nx n-1
EXEMPLE
Ø Dac` f (x ) = x , se ob\ine f ¢(x ) = 1, x Î Z ]i se scrie x ¢ = 1.
Ø Dac` f (x ) = x 2 , se ob\ine f ¢(x ) = 2x , x Î Z ]i se scrie (x 2 )¢ = 2x .
1
RE|INEM! ( x )¢ = , x Î (0, +¥).
2 x
æ 1 ö¢
ç ÷ 1
Ø Pentru f (x ) = 3 x , x Î (0,+¥) se ob\ine c` f ¢(x ) =ç x 3 ÷= ,
3
è ø 3 x2
x Î (0,+¥).
1
RE|INEM! (3 x )¢ = , x Î (0,+¥).
33 x 2
OBSERVA|IE
ü Pentru func\ia f :(0,+¥) ® Z, f (x ) = log a x , folosind transformarea
ln x 1
f (x ) = se ob\ine c` f '(x ) = , x Î (0,+¥).
ln a x ln a
207
1
RE|INEM! (log a x )¢ = , x Î (0,+¥), a > 0, a ¹1.
x ln a
TEM~
1. Aplic@nd formulele ob\inute, s` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z:
a) f (x ) = 2007, x Î Z; b) f (x ) = 5 2 , x Î Z;
c) f (x ) = sin 5, x Î Z; d) f (x ) = x 3 , x Î Z;
e) f (x ) = x 2007 , x Î Z; f) f (x ) = log 3 x , x Î (0,+¥);
g) f (x ) = log 0 ,3 x , x Î (0,+¥); h) f (x ) = 2 x , x Î (0,+¥);
x x
i) f (x ) = cos 2 - sin 2 , x Î Z; j) f (x ) = log 3 (5x 2 ) - log 3 (5x ), x > 0;
2 2
7
k) f (x ) = x 3 , x > 0; l) f (x ) = e 2 x , x Î Z.
2. Pentru func\ia f :Z ®Z, f (x ) = 4 x , s` se calculeze f '(0), ( f (1))', f '(-1).
3. Pentru func\ia f :Z ®Z, f (x ) = 3 x , s` se calculeze
¢ ¢ æ1 ö æ æ 1 öö¢
f ¢(-1), ( f (-1)) , f ¢(27), ( f (27)) , f ¢ç ÷, ç
ç fç ÷÷÷.
è8 ø è è 8 øø
Ä TEOREMA 1
Dac` func\iile f , g :D ®Z sunt derivabile [n punctul x 0 Î D,
atunci:
Ø func\ia f + g este func\ie derivabil` [n punctul x 0 Î D ]i
( f + g )'(x 0 ) = f '(x 0 ) + g '(x 0 ).
Ø func\ia f ×g este derivabil` [n punctul x 0 Î D ]i
( f × g )'(x 0 ) = f '(x 0 ) × g (x 0 ) + f (x 0 ) × g '(x 0 ).
210
Demonstra\ie.
Folosind opera\iile cu limite de func\ii ]i defini\ia derivatei [ntr-un punct se ob\ine:
( f + g )(x ) - ( f + g )(x 0 ) f (x ) - f (x 0 )
( f + g )¢(x 0 ) = lim = lim +
x® x 0 x -x0 x® x 0 x -x0
g (x ) - g (x 0 )
+ lim = f ¢(x 0 ) + g ¢(x 0 ).
x® x 0 x -x0
( f × g )(x ) - ( f × g )(x 0 )
( f × g )¢(x 0 ) = lim =
x® x 0 x -x0
æ f (x ) - f (x 0 ) g (x ) - g (x 0 ) ö
= limç ç × g (x ) + × f (x 0 ) ÷
÷=
x® x 0è x -x0 x -x0 ø
æ f (x ) - f (x 0 ) ö æ g (x ) - g (x 0 ) ö
=çç lim ÷
÷× lim g (x ) +ç ç lim ÷
÷× lim f (x 0 ) =
è x® x 0 x -x0 ø x® x 0 è x® x 0 x -x0 ø x® x 0
= f ¢(x 0 ) × g (x 0 ) + g ¢(x 0 ) × f (x 0 ).
{n acest calcul s-a avut [n vedere c` func\iile f, g, fiind derivabile, numerele
f ¢(x 0 ), g ¢(x 0 ) sunt reale ]i f ¢(x 0 ) + g ¢(x 0 ) Î Z. De asemenea, din derivabili-
tatea func\iilor f ]i g rezult` c` acestea sunt func\ii continue [n x 0 ]i
lim f (x ) = f (x 0 ), lim g (x ) = g (x 0 ).
x® x 0 x® x 0
OBSERVA|II
ü Dac` func\iile f , g :D ® Z sunt func\ii derivabile pe D, atunci func\iile
f + g ]i f × g sunt func\ii derivabile pe D. Regulile de derivare pentru
sum` ]i produs sunt:
( f + g )¢ = f ¢+ g ¢ ]i ( f × g )¢ = f ¢× g + f × g ¢ (1)
ü Lu@nd func\ia constant` g (x ) = c, x ÎZ, regula produsului conduce la:
(cf )¢ = cf ¢
Pentru c =-1, se ob\ine: (- f )¢ =- f ¢ ]i ( f - g )¢ = f ¢- g ¢.
A]adar, re\iem:
(cf )¢ = cf ¢ ; ( f - g )¢ = f ¢- g ¢.
ü Regulile de calcul din rela\ia (1) se pot extinde la un num`r oarecare de
func\ii derivabile. Se ob\ine:
( f1 + f 2 +...+ f n )¢ = f1¢+ f 2¢ +...+ f n¢ , n Î q*
n
( f1 × f 2 ×...× f n )¢ = å ( f1 × f 2 ×...× f k-1 × f k¢× f k+1 × ... × f n ).
k=1
211
EXERCI|IU REZOLVAT
S` se calculeze derivatele func\iilor f : D ® Z, folosind regulile de calcul:
a) f (x ) = x + x 3 , x Î Z ; b) f (x ) = x + ln x , x Î (0,+¥);
c) f (x ) = x ln x , x Î (0,+¥); d) f (x ) = (x -1) 5 e x , x Î Z
Rezolvare.
Func\iile sunt derivabile pe domeniul de defini\ie.
¢
a) Vom avea: f ¢(x ) = ( x + x 3 ) = x ¢+ (x 3 )¢ = 1+ 3x 2 , x Î Z
1
b) Ob\inem: f ¢(x ) = (x + ln x )¢ = x ¢+ (ln x )¢ = 1+ , x Î (0,+¥);
x
c) Aplic`m regula de derivare a produsului:
1
f ¢(x ) = (x ln x )¢ = x ¢(ln x ) + x (ln x )¢ = ln x + x = ln x +1, x Î (0,+¥);
x
d) Se ob\ine:
¢ ¢
f ¢(x ) = [(x -1) 5 e x ] = [(x -1) 5 ] e x + (x -1) 5 (e x )¢ =
= 5× (x -1) 4 (x -1)¢e x + (x -1) 5 e x = 5(x -1) 4 e x + (x -1) 5 e x =
= (x -1) 4 (x + 4) e x , x Î Z.
Demonstra\ie.
Din derivabilitatea func\iilor f, g [n punctul x 0 rezult` continuitatea acestora
[n punctul x 0 , deci lim f (x ) = f (x 0 ), lim g (x ) = g (x 0 ) .
x® x 0 x® x 0
Avem succesiv:
æfö æ ö f (x ) f (x 0 )
¢ ç ÷(x ) -ç f ÷(x 0 ) -
æfö g èg ø g (x ) g (x 0 )
ç ÷ (x 0 ) = lim è ø = lim =
èg ø x® x 0 x -x0 x® x 0 x -x0
f (x ) g (x 0 ) - f (x 0 ) g (x )
= lim =
x® x 0 (x - x 0 ) g (x ) g (x 0 )
1 f (x ) g (x 0 ) - f (x 0 ) g (x )
= 2 lim =
g (x 0 ) x® x 0 x -x0
1 é f (x ) - f (x 0 ) g (x ) - g (x 0 ) ù
= ê lim g (x 0 ) - lim f (x 0 ) ú=
g 2 (x 0 )ë x® x 0 x -x0 x® x 0 x -x0 û
f ¢(x 0 ) g (x 0 ) - f (x 0 ) g ¢(x 0 )
= .
g 2 (x 0 )
adic` rela\ia (1).
OBSERVA|II
ü Dac` f , g :D ® Z sunt func\ii derivabile pe D ]i g (x ) ¹ 0, x Î D, atunci
f
este derivabil` pe D ]i rezult` regula de derivare a c@tului:
g
æ f ö¢ f ¢× g - f × g ¢
ç ÷=
èg ø g2
æ 1 ö¢ -g ¢
Dac` f =1, atunci se ob\ine: ç ÷= .
èg ø g2
PROBLEM~ REZOLVAT~
S` se calculeze derivatele func\iilor f , g : D ® Z , [n cazurile:
ìp ü
a) f (x ) = tgx , D = ZS í + kp k Î mý;
î2 þ
b) f (x ) = ctgx , D = ZS {kp k Î m}.
213
Rezolvare.
Aplic@nd regula de derivare a c@tului, se ob\ine:
æ sin x ö¢ (sin x )¢× cos x - sin x × (cos x )¢ cos 2 x + sin 2 x
a) (tg x )¢ =ç ÷= = =
è cos x ø cos 2 x cos 2 x
1
= , x Î D.
cos 2 x
æ cos x ö¢ (cos x )¢×sin x - cos x × (sin x )¢
b) (ctgx )¢ =ç ÷= =
è sin x ø sin 2 x
-sin 2 x - cos x 2 1
= 2
=- x Î D.
sin x sin 2 x
RE|INEM!
1
(tg x )'= 2
sau (tg x )¢ = 1+ tg 2 x
cos x
1
(ctg x )'=- 2
sau (ctgx )¢ =-1- ctg 2 x
sin x
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z:
a) f (x ) = x 3 + 3x +1; b) f (x ) = 2x - x 4 ;
c) f (x ) = x +2 x ; d) f (x ) = x 3 + sin x + cos x ;
e) f (x ) = 2x 3 + ln x ; f) f (x ) = 2 x + 3x - x ;
g) f (x ) = log 2 x + log 3 x ; h) f (x ) = 4 sin x - 5 cos x + 3 ;
i) f (x ) = x 2 + log 3 x + sin x ; j) f (x ) = x - 2 + tg x ;
k) f (x ) = (x -1) 2 + (x +1) 2 ; l) f (x ) = 23 x + 3 2 + log 0 ,5 x ;
m) f (x ) = log 3 x 3 + log 2 x 4 ; n) f (x ) = 2tg x - ctg x ;
p) f (x ) = x 2 + 3 2x ; q) f (x ) = 2 x+1 + 3x-1 .
214
Sintez`
S1. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z:
x sin x + cos x æ x x2 xn ö
a) f (x ) = ; b) f (x ) = e-xç1 + +
ç 1! 2! +...+ ÷, n Î q* .
x cos x - sin x è n! ÷
ø
215
3x 2 - 2
S2. Fie f :ZS {1} ® Z, f (x ) = .
x -1
a) S` se calculeze derivata func\iei f.
b) S` se determine punctele M (x 0 , f (x 0 )) de pe graficul func\iei f [n care
tangenta ese paralel` cu dreapta y = 2x -1.
c) S` se determine punctele M (x 0 , f (x 0 )) de pe graficul func\iei f [n care
tangenta este perpendicular` pe dreatpa y = x .
x +a ex
S3. Se consider` func\iile f , g :Z ® Z, f (x ) = 2 , g (x ) = 2 . S` se deter-
x +1 x +1
2 g (x )
mine a ÎZ pentru care are loc egalitatea e x f '(x ) + g '(x ) = 2 , x Î Z.
x +1
x +m
S4. Fie f :Z ® Z, f (x ) = 2 . S` se determine m ÎZ pentru care
x + x +1
f '(x ) < 0, " ÎZ .
S5. Se consider` f :Z ® Z, f (x ) = e x (x 2 + mx + m ):
a) S` se determine m ÎZ cu proprietatea c` f ¢(x ) £ 0 dac` ]i numai dac`
x Î [-2, 2].
ex
b) Pentru m =1 se noteaz` g (x ) = . S` se calculeze:
f '(x )
S n = g (0) + g (1) +...+ g (n), n Î q.
Ä TEOREMA 5
Fie I, J intervale de numere reale ]i func\iile u:I ® J , f :J ®Z,
h:I ® Z, h = f o u. Dac` func\ia u este derivabil` [n punctul x 0 Î I , iar
func\ia f este derivabil` [n punctul u(x 0 ) = y0 Î J , atunci func\ia
compus` h este derivabil` [n punctul x 0 Î I ]i are loc egalitatea
( f o u)¢(x 0 ) = f ¢(u(x 0 )) × u¢(x 0 ).
216
OBSERVA|II
ü Dac` func\iile f ]i u sunt derivabile pe domeniul de defini\ie, atunci
func\ia compus` h = f o u este derivabil` pe domeniul de defini\ie ]i
exist` egalitatea:
( f o u)¢ = ( f ¢ o u) × u¢
ü Teorema se poate extinde la o compunere de mai multe func\ii. Pentru
trei func\ii avem:
( f o g o h)¢ = ( f ¢ o g o h) × (g ¢ o h) × h¢
EXERCI|IU REZOLVAT
S` se calculeze derivatele func\iilor f : D ® Z:
2
a) f (x ) = (ln x ) 3 , x Î (0,+¥) ; b) f (x ) = e x +x
, x ÎZ ;
c) f (x ) = sin(3x + 5), x Î Z ; d) f (x ) = x 2 + x , x Î (0,+¥);
x -1
e) f (x ) = ln(x 2 + x + 3), x Î Z ; f) f (x ) = , x Î (1,+¥).
x +1
Rezolvare. Avem:
2
1 ln x
a) f ¢(x ) = ((ln x ) 3 )¢= 3(ln x ) 2× (ln x )¢ = 3(ln x ) 2× = 3× ; x Î (0,+¥) ;
x x
2 2 2
b) f ¢(x ) = (e x +x )¢ = e x +x × (x 2 + x )¢ = e x +x × (2x +1); x Î Z ;
c) f ¢(x ) = (sin(3x + 5))¢ = cos(3x + 5) × (3x + 5)¢ = 3 cos(3x + 5); x Î R.
217
¢ 1 2x +1
d) f ¢(x ) = ( x 2 +x )= × (x 2 + x )¢ = ; x Î (0;+¥);
2 x 2 +x 2 x 2 +x
1 2x +1
e) f ¢(x ) = (ln(x 2+ x + 3))¢ = 2 × (x 2+ x + 3)¢ = 2 ; x Î R;
x +x +3 x +x +3
æ x -1 ö¢ 1 æ x -1 ö¢ 1 x +1 2
f) Avem: f ¢(x ) =ç ç ÷ = ×ç ÷= × × =
÷
è x +1 ø x -1 è x +1 ø 2 x -1 (x +1) 2
2
x +1
1
= ; x Î (1,+¥).
(x 2 -1) × (x +1)
OBSERVA|IE
ü Fie f , g :I ® R, f (x ) > 0, x Î I . Deoarece f g = e g×ln f , folosind
formula de derivare a func\iei compuse, ob\inem:
( f g )¢ = (e g×ln f )¢ = e g×ln f × (g × ln f )¢
sau
æ f¢ ö
( f g )¢ = f g × (g × ln f )¢ = f g ×ç g × + g ¢ ln f÷ (1)
è f ø
EXEMPLE
1. Fie f :(0,+¥) ® R, f (x ) = x x . Folosind rela\ia (1), derivata ei se ob\ine
astfel:
æ 1ö
f ¢(x ) = (x x )¢= (e x ln x )¢ = e x ln x (x ln x )¢ = x xç ln x + x ÷= x x (ln x+1), x > 0.
è xø
OBSERVA|IE
ü Dac` func\ia f :I ® J este continu`, bijectiv`, derivabil` pe I ]i f ¢(x ) ¹ 0,
" x Î I , atunci f -1 este derivabil` pe J ]i are loc egalitatea:
1
( f -1 )¢ =
f ¢ o f -1
APLICA|II
Derivata func\iei arcsinus.
é p pù
Func\ia f :[-1, 1] ®ê- , ú, f (x ) = arcsin x este func\ia invers` a restric\iei
ë 2 2û
é p pù é p pù
func\iei sinus la intervalul I =ê- , ú. Dac` y 0 Î [-1, 1], fie x 0 Îê- , úcu
ë 2 2û ë 2 2û
proprietatea c` y 0 = sin x 0 . Aplic@nd formula derivatei inversei, ob\inem:
1 1 1
f ¢( y 0 ) = (arcsin)¢( y 0 ) = = = , " y 0 Î (-1, 1)
cos x 0 cos(arcsin y 0 ) 1- y 2
0
A]adar, func\ia arcsinus este func\ie derivabil` pe intervalul (-1, 1) ]i exist`
egalitatea:
1
(arcsin x )¢ = , x Î (-1, 1).
1- x 2
{n punctele y 0 =-1 ]i y 0 = 1 func\ia arcsinus nu este derivabil`, dar are
derivat` infinit`.
219
-1 -2 -1
d) f ¢(x ) = 2
× (2x -1)¢ = 2
= 2
, x ÎR
1+ (2x -1) 4x - 4x + 2 2x - 2x +1
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R:
a) f (x ) = (x 2 +1) 3 , x Î R; b) f (x ) = ln(x 2 +1), x Î R;
1- x x
c) f (x ) = ln , x Î (-1, 1); d) f (x ) = , x Î (0,+¥);
1+ x 1+ x
2
e) f (x ) = x e x , x Î R; f) f (x ) = sin (x 2 +1), x Î R;
g) f (x ) = cos(x 2 + x +1), x Î R; h) f (x ) = sin x , x Î (0, p );
i) f (x ) = x x 2 +1, x Î R; j) f (x ) = x e x , x Î (0, +¥).
E2. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R:
a) f (x ) = ln(1+ sin 2 x ), x Î R; b) f (x ) = ln(1+ e x ), x Î R;
c) f (x ) = 1+ sin 2 x , x Î R; d) f (x ) = sin(x x ), x Î (0, +¥);
æx ö æ 1 ö
e) f (x ) = arcsinç ÷, x Î (0, 2); f) f (x ) = arccosç ÷, x Î (3, +¥).
è2ø è x -1 ø
E3. S` se determine domeniul de derivabilitate pentru func\iile f :D ® R:
x
a) f (x ) = x -1, x Î [1, +¥); b) f (x ) = e , x Î [ 0, +¥);
3
c) f (x ) = x 2 -1 , x Î R; d) f (x ) = ln(1+ e x ), x Î R;
e) f (x ) = arcsin x , x Î [-1, 1); f) f (x ) = arccos x , x Î [-1, 1].
E4. Fie func\iile f :[ 0,+¥) ® [ 3,+¥), f (x ) = x 2 + 3 ]i g :R ® R, g (x ) = x 3.
a) S` se arate c` f ]i g sunt bijective. b) S` se calculeze ( f -1 )¢(4) ]i (g -1 )¢(8).
Sintez`
S1. S` se calculeze derivatele func\iei f :D ® R, specific@nd domeniul de derivabilitate:
a) f (x ) = x 2 -1 , x Î R; b) f (x ) = 1- ln x , x Î (0, e];
2x 1- x 2
c) f (x ) = arcsin , x Î R; d) f (x ) = arcsin , x Î R;
1+ x 2 1+ x 2
x
e) f (x ) = x , x > 0; f) f (x ) = x ln( x+1) , x > 0.
221
OBSERVA|II
ü Dac` func\ia f :D ® R este derivabil` numai [n punctul x 0 Î D ]i nu pe o
vecin`tate a lui x 0 , atunci nu se poate defini derivata a doua a func\iei f [n x 0 .
ü Dac` func\ia f este de dou` ori derivabil` [n punctul x 0 Î D, atunci
derivata sa f ¢ este definit` pe o [ntreag` vecin`tate a lui x 0 .
PROBLEME REZOLVATE
1. S` se studieze dac` func\ia f :R ® R este de dou` ori derivabil` [n punctul
specificat:
a) f (x ) = 3x 2 + x +1, x 0 = 0; b) f (x ) = sin x , x 0 = p;
ì
ïx 2 , x T 0
c) f (x ) = í , x 0 = 0.
îx 3 , x > 0
ï
Rezolvare.
a) Func\ia f este derivabil` pe R ]i f ¢(x ) = 6x +1, x Î R.
Func\ia f ¢ este func\ie de gradul 1, deci este derivabil` pe R ]i, [n particular,
[n punctul x 0 = 0. Se ob\ine:
6x +1-1
f ¢¢(0) = lim =6
x® 0 x
b) Func\ia sinus este derivabil` pe R ]i are derivata f ¢(x ) = cos x care este
derivabil` pe R, deci ]i [n x 0 = p. Ob\inem:
x +p x -p
cos x - cos p -2 sin ×sin
f ¢¢(p ) = lim = lim 2 2 =
x® p x -p x® p x -p
x -p
2p sin
=-sin × lim 2 =0
2 x® p x - p
2
c) Func\ia f este continu` [n x 0 = 0. Se ob\ine:
x 2 -0 x 3 -0
f s¢ (0) = lim = 0; f d¢ (0) = lim = 0;
x® 0 x - 0 x® 0 x - 0
x <0 x >0
deci func\ia f este derivabil` [n x 0 = 0 ]i f ¢(0) = 0.
223
f ¢(x ) - f ¢(0) 3x 2 - 0
g ¢d (0) = lim lim =0
x® 0 x -0 x® 0 x - 0
x>0 x>0
A]adar, func\ia f ¢ nu este derivabil` [n x 0 = 0, iar f nu este de dou` ori
derivabil` [n x 0 = 0.
2. S` se determine a, b Î R, pentru care func\ia:
ìa sin x , x T 0
f :R ® R, f (x ) = í 3
îx + bx , x > 0
este de dou` ori derivabil` [n x 0 = 0.
Rezolvare.
Func\ia este continu` pe R, dup` cum se verific` imediat. Avem:
a sin x - 0 x 3 + bx
f s¢ (0) = lim = a; f d¢ (0) = lim = lim(x 2 + b) = b .
x® 0 x -0 x ® 0 x x® 0
x <0 x >0
Func\ia f este derivabil` [n x 0 = 0, dac` f s¢ (0) = f d¢ (0) , deci dac` a = b.
Cum f ¢ este derivabil` pe (-¥, 0) ]i (0, +¥), ca fiind restric\ie de func\ii
elementare pe aceste intervale, ea este derivabil` pe R ]i avem:
ìa cos x , x T 0
f ¢(x ) = í 2
î3x + a, x > 0
Condi\ia de derivabilitate a func\iei f ¢ [n x 0 = 0 conduce la egalitatea
( f ¢ )¢s (0) = ( f ¢)¢d (0). Ob\inem f s¢¢(0) = 0 ]i f d¢¢ (0) = 0. A]adar f este de dou` ori
derivabil` [n x 0 = 0 dac` a = b Î R.
OBSERVA|IE
ü Studiind tabelul derivatelor func\iilor elementare, se observ` c` derivatele
acestor func\ii sunt, de asemenea, func\ii elementare sau restric\ii de func\ii
elementare la domeniul de derivabilitate al acestor func\ii.
{n consecin\`, func\iile elementare sunt derivabile de dou` ori pe domeniul
lor de derivabilitate.
224
EXEMPLU
Ø Func\ia f :(0, +¥) ® R, f (x ) = ln x este derivabil` pe D = (0, +¥), are
1
derivata /f ¢:(0, +¥) ® R, f ¢(x ) = , care este restric\ia unei func\ii
x
ra\ionale pe (0, +¥). Rezult` c` f este de dou` ori derivabil` pe (0, +¥)
æ 1 ö¢ 1
]i f ¢¢(x ) =ç ÷ =- 2 .
èx ø x
TEM~
Scrie\i derivatele de ordinul al doilea pentru func\iile elementare studiate,
folosind regula:
f ¢¢(x ) = ( f ¢)¢(x ), x Î A
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se stuieze dac` func\ia f :D ® R este de dou` ori derivabil` [n punctele
specificate:
a) f (x ) = x 3 + x , x 0 Î {-1, 0}; b) f (x ) = x e x , x 0 Î {0, 1}
c) f (x ) = sin x + cos x , x 0 Î {0, p}; d) f (x ) = x + x , x 0 Î {1, 4};
x sin x
e) f (x ) = 2 , x 0 Î {0, 1}; f) f (x ) = , x Î {0, p};
x +1 1+ sin x 0
ex
g) f (x ) = x
, x 0 Î {0, 1}; h) f (x ) = x 2 ln x , x 0 Î {1, e}.
1+ e
E2. S` se arate c` func\ia f :R ® R este derivabil` de dou` ori [n punctul
specificat:
ì
ïx 3 , x T 0 ìsin x , x T0
a) f (x ) = í , x 0 = 0; b) f (x ) = í 3 , x0 = 0
î5x 4 , x > 0
ï îx + x , x > 0
ìx 3 ln x , x > 0
ï
3
c) f (x ) = x x , x 0 = 0; d) f (x ) = í , x0 = 0
îx 3 ,
ï x T0
E3. Folosind regulile de calcul cu derivate, s` se calculeze derivata de ordinul
doi pentru f : D ® R:
a) f (x ) = 2x 2 + 5x ; b) f (x ) = x 3 - 4x ; c) f (x ) = e x + x ;
d) f (x ) = x + ln x ; e) f (x ) = x ln x ; f) f (x ) = x 2 e x ;
225
g) f (x ) = x 2 ln x ; h) f (x ) = sin 2 x ; i) f (x ) = cos 3 x ;
j) f (x ) = x sin x + cos x ; k) f (x ) = x 2 x , x > 0; l) f (x ) = x tg x ;
x -1 x
m) f (x ) = ; n) f (x ) = 2 .
x +2 x +1
Sintez`
S1. S` se arate c`:
a) dac` f :R ® R, f (x ) = sin x , atunci:
æ pö
f ¢(x ) = sinç x + ÷, f ¢¢(x ) = sin(x + p ).
è 2ø
b) dac` f :R ® R, f (x ) = cos x , atunci:
æ pö
f ¢(x ) = cosç x + ÷, f ¢¢(x ) = cos (x + p ).
è 2ø
S2. S` se verifice dac` func\ia f :R ® R, f (x ) = e 2 x (3+ 4x ) verific` egalitatea:
f ¢¢(x ) - 2 f ¢(x ) + f (x ) = e 2 x (4x +11), x Î R
S3. Fie f :R ® R, f (x ) = e x sin x . S` se determine a Î R cu proprietatea c`:
f ¢¢(x ) - af ¢(x ) + af (x ) = 0, x Î R
S4. S` se determine a, b Î R ]tiind c` func\ia f :R ® R, f (x ) = e-2 x (sin x + cos x )
verific` egalitatea:
f ¢¢(x ) + (a + b) f ¢(x ) + (ab + 2) f (x ) = 0, x Î R.
S5. S` se determine func\ia polinomial` de gradul doi f :R ® R, f (x ) = ax 2 + bx + c
care verific` rela\iile: f (2) = 9, f ¢(1) = 2 ]i f ¢¢(0) = 8.
Ä TEOREMA 7
0
(regula lui l'Hôspital pentru cazul )
0
Fie f , g :I ® R, func\ii de variabil` real`, I Ì R interval ]i x 0 punct
de acumulare pentru I. Dac`:
a) lim f (x ) = lim g (x ) = 0;
x®x0 x®x0
b) func\iile f ]i g sunt derivabile pe I \ {x 0};
c) g¢(x ) ¹ 0, "x Î I \ {x 0};
f ¢(x )
d) exist` lim Î R,
x®x0 g¢(x )
f f (x ) f ¢(x )
atunci func\ia are limit` [n punctul x 0 ]i lim = lim .
g x®x0 g (x ) x®x0 g¢(x )
EXEMPLU
x 7 -1 2 x -1
Ø S` se calculeze: a) lim 6 ; b) lim .
x®1 x -1 x® 0 sin x
Rezolvare
0
a) Se observ` c` limita este [n cazul de nedeterminare , iar func\iile
0
f , g :R ® R, f (x ) = x 7 -1, g (x ) = x 6 -1 satisfac condi\iile teoremei. Avem:
(x 7 -1)¢ 7× x 6 7
lim = lim = ÎR
x®1 (x 6 -1)¢ x®1 6× x 5 6
7
x -17
A]adar, lim 6
= .
x®1 x -1 6
(3
Guillaume François Antoine l'Hôspital (1661-1704), matematician francez. A publicat primul tratat de
calcul infinitezimal [n 1696.
227
2 x -1
Rezult` c`: lim = ln 2
x® 0 sin x
Ä TEOREMA 8
¥
(regula lui l'Hôspital pentru cazul )
¥
Fie f , g :I ® R, I Ì R interval ]i x 0 punct de acumulare pentru I. Dac`:
a) lim f (x ) = lim g (x ) =+¥;
x®x0 x®x0
EXEMPLU
ln x ln x
Ø S` se calculeze: a) lim ; b) lim .
x®¥ x x® 0 x + ln x
x>0
Rezolvare
1
(ln x )¢ 1 ln x
a) Avem: lim = lim x = = 0. Rezult` c`: lim =0
x®¥ x ¢ x®¥ 1 ¥ x®¥ x
1
(ln x )¢ ln x
b) Avem: lim = lim x = 1. Rezult` c`: lim = 1.
x® 0 (x + ln x )¢ x® 0 1 x® 0 x + ln x
x>0 x>0 1+ x>0
x
OBSERVA|IE
0 ¥
ü Exist` cazuri [n care nedeterminarea ]i nu se solu\ioneaz` la prima
0 ¥
aplicare a regulii lui l'Hôspital ]i este necesar` aplicarea repetat` a acesteia.
228
EXEMPLU
x - ln(x +1)
Ø S` se calculeze: lim .
x® 0 x2
Rezolvare
0
a) Limita este [n cazul de nedeterminare . Avem:
0
1
(x - ln(x +1))¢ 1-
l 1 = lim = lim x +1 = 0.
x® 0 (x 2 )¢ x® 0 2x 0
0
A]adar, se ob\ine o nou` limit` [n cazul de nedeterminare . Cu o nou`
0
aplicare a regulii lui l'Hôspital, rezult`:
æ ö¢ 1
ç1- 1 ÷
è x +1 ø (x +1) 2 1
l 2 = lim = lim = .
x® 0 (2x )¢ x® 0 2 2
1 x - ln(x +1) 1
{n concluzie, l 1 = , deci lim = .
2 x® 0 x2 2
OBSERVA|IE
ü Cazul de nedeterminare 0×¥ poate fi solu\ionat cu regula lui l'Hôspital prin
0 ¥
transformarea sa [n caz sau . Pentru aceasta se folose]te una din scrierile:
0 ¥
f g
f ×g = sau f ×g =
1 1
g f
EXEMPLU
Ø S` se calculeze: a) lim x ln x ; b) lim x e x .
x® 0 x®-¥
x>0
Rezolvare
1
a) Alegem f , g :(0, +¥) ® R, f (x ) = ln x , g (x ) = , func\ii care [ndeplinesc
x
condi\iile aplic`rii regulii lui l'Hôspital. Avem:
1
(ln x )¢
lim x ln x = lim = lim x = 0. Rezult` c` lim x ln x = 0.
x® 0 x® 0 æ ö ¢ x® 0 1 x® 0
x>0 x>0 ç 1 ÷ x>0 - x>0
2
èx ø x
229
x
b) Scriem expresia x × e x = -x
. Se ob\ine:
e
(x )¢ 1 1
lim -x
= lim -x
= = 0. Rezult` c` lim (x e x ) = 0
x®-¥ (e )¢ x®-¥ -e -¥ x®-¥
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se calculeze
x 3 - 3x + 2 x 2 -4 x 3 +1
a) lim ; b) lim 3 ; c) lim 2 ;
x®1 x 2 -1 x® 2 x - 8 x®-1 x + 4x + 3
x 2006 -1 x 3 - 27 x + sin x
d) lim 2007 ; e) lim 2 ; f) lim 2 ;
x®1 x -1 x® 3 x - 4 x + 3 x® 0 x + sin x
x + ln(x +1) sin x + 3sin 8x
g) lim ; h) lim .
x® 0 x sin x x® 0 sin 7x - sin 2x
E2. S` se calculeze:
sin 2 x 1- cos 3x x - sin x
a) lim 2 2
; b) lim ; c) lim ;
x® 0 x + sin x x® 0 1- cos x x® 0 x3
2
e x - cos x x - sin x nx n+2- (n +1) x n+1+ x
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x® 0 x 2 +x x® 0 2 e x - 2 - 2 x - x 2 x®1 (x -1) 2
x>1
E3. S` se calculeze:
2x 3 + 4x + 9 3x 2 - x + ln x ln(sin 2x )
a) lim 3
; b) lim 2
; c) lim ;
x®¥ x + 3x +16 x®¥ 2x + x - ln x x® 0 ln(sin x )
x>0
E4. S` se calculeze:
x x
a) lim x ln ; b) lim(x - p ) ctg x ; c) lim x ln ;
x®¥ x +1 x® p x® 0 x 2 +1
x>0
1 1
-
d) lim arcsin x ln x ; e) lim e x ln x ; f) lim x
(x + 2) e 2 .
+
x® 0 x® 0 x®-2
x>0 x>0 x>-2
230
Teste de evaluare
Testul 1
3
1. Fie f :R ® R, f (x ) = x + ax +1. S` se determine a Î R pentru care tangenta
la graficul func\iei f [n punctul x 0 = 1 trece prin punctul M (2, 1).
ì x
ï , x U0
2. S` se determine derivatele laterale ale func\iei f :R ® R, f (x ) = í x +1
ï
îsin x , x < 0
[n punctul x 0 = 0.
3. S` se calculeze derivatele de ordinul doi pentru func\ia f, [n cazurile:
a) f :(0, +¥) ® R, f (x ) = x ln(x +1);
b) f :R ® R, f (x ) = arctg x - ln(x 2 +1).
Testul 2
1. S` se determine derivabilitatea func\iei
ìx sin x , x >0
f :R ® R, f (x ) = í 2 pe mul\imea R.
îax + a 2 -1, x T 0
2. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R:
x 2 - x +2
a) f (x ) = 2
; b) f (x ) = x x 2 + x + 2.
x + x +2
3. S` se calculeze:
x 2 + x +1 -1 2x + ln(x +1)
a) lim ; b) lim .
x® 0 x +1 -1 x®¥ 3x + ln(2x +1)
Testul 3
2
1- cos x × cos 2x × cos 3x e x - cos x
1. S` se calculeze: a) lim ; b) lim .
x® 0 x2 x® 0 sin 2 x
2. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R:
2x 1- x 2
a) f (x ) = arcsin ; b) f (x ) = ln .
1+ x 2 1+ x 2
3. S` se determine valorile parametrilor a, b, c Î R pentru care func\ia f :D ® R
este de dou` ori derivabil` pe D.
ìa x - x -1, x T 0 ìx 3 ln x + a, x > 0
a) f (x ) = í ; b) f (x ) = í .
îb sin x + c, x > 0 îb cos x +1, x T 0
231
Capitolul 4
Ä TEOREMA 1 (Lagrange)
Fie f :[a, b] ® R, a < b. Dac`:
a) func\ia f este continu` pe intervalul [a, b],
b) func\ia f este derivabil` pe intervalul deschis (a, b ),
atunci exist` cel pu\in un punct c Î (a, b ), asfel [nc@t:
f (b ) - f (a )
= f ¢(c). (1)
b-a
Rela\ia (1) se nume]te formula lui Lagrange (1 sau formula cre]terilor finite.
Pentru determinarea intervalelor de monotonie ale unei func\ii numerice este
util` urm`toarea consecin\` a teoremei lui Lagrange. (2
(1
Joseph Louis Lagrange (1736-1813), matematician francez. Opera sa matematic` cuprinde lucr`ri de
algebr`, mecanic`, teoria numerelor, calcul infinitezimal, dinamic`.
(2
Ne amintim!
Func\ia f : I ® R se nume]te: • monoton cresc`toare pe I, dac` " x1 ,x2 Î I , x1 < x2 Þ f (x1 )T f (x2 )
• monoton descresc`toare pe I, dac` " x1 ,x2 Î I , x1 < x2 Þ f (x1 ) U f (x2 )
232
Ä TEOREMA 2
Fie f :I ® R o func\ie derivabil` pe intervalul I. Atunci:
a) func\ia f este monoton cresc`toare pe intervalul I, dac` ]i numai
dac` f ¢(x )U0, " x Î I ;
b) func\ia f este monoton descresc`toare pe intervalul I, dac` ]i
numai dac` f ¢(x )T0, " x Î I .
Demonstra\ie.
a) „Þ” Fie f monoton cresc`toare pe I. Atunci " x , x 0 Î I , x ¹ x 0 , rezult` c`:
f (x ) - f (x 0 )
U 0.
x -x0
Prin trecere la limit`, se ob\ine:
f (x ) - f (x 0 )
lim U0
x® x 0 x -x0
deci f ¢(x 0 ) U 0, " x 0 Î I .
„Ü” Presupunem c` f ¢(x ) U0, " x Î I ]i fie x 1 , x 2 Î I , x 1 < x 2 . Aplic@nd
teorema lui Lagrange func\iei f pe intervalul [ x 1 , x 2 ], rezult` c` $ c Î (x 1 , x 2 )
astfel [nc@t
f (x 2 ) - f (x 1 ) = (x 2 - x 1 ) × f ¢(c ).
Dar x 2 - x 1 U 0, f ¢(c ) U 0, de unde rezult` c` f (x 2 ) U f (x 1 ), deci func\ia f
este monoton cresc`toare pe I.
b) Tem`.
OBSERVA|II
ü Dac` f este derivabil` pe I ]i f ¢(x ) > 0, " x Î I , respectiv f ¢(x ) < 0,
" x Î I , atunci func\ia f este strict cresc`toare pe I, respectiv strict
descresc`toare pe I.
ü Dac` f este strict cresc`toare (strict descresc`toare) pe I nu rezult` c`
f ¢(x ) > 0 (respectiv f ¢(x ) < 0), " x Î I .
PROBLEME REZOLVATE
1. S` se stabileasc` intervalele de monotonie ale func\iei:
a) f :R ® R, f (x ) = x 3 - 3x + 2; b) f :(0, +¥) ® R, f (x ) = x x - 2 .
Rezolvare
a) Func\ia f este derivabil` pe R ]i f ¢(x ) = 3x 2 - 3. Solu\iile ecua\iei
f ¢(x ) = 0 sunt x 1 =-1 ]i x 2 = 1. Tabelul de monotonie este:
x -¥ -1 1 +¥
f ¢(x ) = 3x 2 - 3 + + + + + + 0 - - - - 0 + + + + + +
f (x ) k k m m k k
A]adar, func\ia f este strict cresc`toare pe intervalele (-¥, -1) ]i (1, +¥) ]i
este strict descresc`toare pe intervalul (-1, 1).
ìx 2 - 2x , x U2
ï
b) Avem f (x ) = í . Studiem derivabilitatea func\iei f [n
î-x 2 + 2x , x < 2
ï
punctul x 0 = 2. Ob\inem f s¢ (2) =-2 ]i f d¢ (2) = 2, deci f nu este derivabil` [n x 0 = 2.
Domeniul de derivabilitate al func\iei f este D f¢ = R \ {2}, iar
ì2x - 2, x > 2
f ¢(x ) = í . Ecua\ia f ¢(x ) = 0 are solu\ia x 1 = 1.
î-2x + 2, x < 2
Alc`tuim tabelul de monotonie
x -¥ 1 2 +¥
f ¢(x ) ++++++0----|++++++
f (x ) k k m m k k
234
Ä DEFINI|II
Ø Un punct x 0 Î D se nume]te punct de maxim relativ (local) al
func\iei f dac` exist` o vecin`tate V a punctului x 0 astfel [nc@t
f (x )T f (x 0 ), " x Î V Ç D,
Ø Un punct x 0 Î D se nume]te punct de y
A
minim relativ (local) al func\iei f dac` f (x0)
exist` o vecin`tate V a punctului x 0 astfel f (x)
[nc@t f (x )U f (x 0 ), " x Î V Ç D.
Ø Dac` x 0 Î D este punct de maxim local,
valoarea f (x 0 ) a func\iei f se nume]te O x x0 x
maximul relativ (local) al func\iei, iar
{
V
punctul A(x 0 , f (x 0 )) de pe curba asociat` Fig. 4.1.
graficului func\iei se nume]te punct de
maxim relativ al graficului. (fig. 4.1.) y
Ø Dac` x 0 Î D este punct de minim local,
f (x)
valoarea f (x 0 ) a func\iei f se nume]te
minimul relativ (local) al func\iei, iar f (x0) A
punctul A(x 0 , f (x 0 )) de pe curba asociat`
graficului func\iei se nume]te punct de O x0 x x
{
Ä DEFINI|II
Fie f :D ® R o func\ie real`.
Ø Un punct x 0 Î D se nume]te punct de maxim absolut al func\iei f
dac` f (x )T f (x 0 ), " x Î D.
Ø Un punct x 0 Î D se nume]te punct de minim absolut al func\iei f
dac` f (x )U f (x 0 ), " x Î D.
Ø Dac` x 0 Î D este un punct de maxim absolut al func\iei f, valoarea
f (x 0 ) se nume]te maximul absolut al func\iei f.
Ø Dac` x 0 Î D este un punct de minim absolut al func\iei f, valoarea
f (x 0 ) se nume]te minimul absolut al func\iei f.
Ø Punctele de maxim absolut ]i de minim absolut se numesc puncte
de extrem absolut ale func\iei f.
OBSERVA|IE
Reciproca teoremei lui Fermat nu este propozi\ie adev`rat`. Dac` derivata unei
func\ii f se anuleaz` [n x 0 Î (a, b) nu rezult` c` x 0 este punct de extrem al func\iei f.
EXEMPLU
Ø Func\ia f :R ® R, f (x ) = x 3 are f ¢(0) = 0, dar x 0 = 0 nu este punct de
extrem.
(3
Pierre Fermat (1601-1665), matematician francez. A f`cut descoperiri importante [n analiza matematic`
]i teoria numerelor, iar [mpreun` cu Rene Descartes a pus bazele geometriei analitice.
236
RE|INEM!
y
Fie f :I ® R, o func\ie derivabil` pe
intervalul I = [a, b], x 0 Î (a, b ) ]i f ¢(x 0 ) = 0. f f
PROBLEM~ REZOLVAT~
ü S` se determine punctele de extrem ale func\iilor:
2x
a) f :R ® R, f (x ) = 2
; b) f :R ® R, f (x ) = x 2 -1 .
x +1
Rezolvare
2(1- x 2 )
a) Func\ia f este derivabil` pe R ]i are derivata /f (x ) = . Solu\iile
(x 2 +1) 2
ecua\iei f ¢(x ) = 0 sunt x 1 =-1 ]i x 2 = 1. Alc`tuim tabelul de semn al derivatei ]i
de monotonie a func\iei f.
x -¥ -1 1 +¥
f ¢(x ) ---- 0 ++++ 0 ----
f (x ) 0 m -1 k M m 0
m 1
237
OBSERVA|IE
ü Punctele x 1 =-1 ]i x 2 = 1 sunt puncte de extrem ale func\iei, de]i func\ia
nu este derivabil` [n acestea.
PROBLEM~ REZOLVAT~
TEM~
At`ta\i c`: a) sin x T x , " x Î [ 0, +¥) ; b) tg x U x , " x Î [ 0, +¥);
c) e x U x +1, " x Î R.
pr 2 × x
Volumul conului este V (x ) = , unde r este
3 R
raza conului. Din triunghiul dreptunghic ABE, cu x
teorema [n`l\imii se ob\ine egalitatea O
4R 32pR 3
Maximul volumului se ob\ine pentru x = ]i este egal cu V = .
3 81
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se studieze dac` se poate aplica teorema lui Lagrange func\iilor:
a) f :[-3, 2] ® R, f (x ) = 2x 2 - 3x ; b) f :[1, e] ® R, f (x ) = ln x ;
x -1
c) f :[1, 2] ® R, f (x ) = ; c) f :[ 0, 1] ® R, f (x ) = x 2x -1 .
x +1
240
Sintez`
S1. S` se determine constantele reale pentru care se poate aplica teorema lui
Lagrange func\iei f:
ì
ïx 2 + ax , x T1
a) f :[-1, 2] ® R, f (x ) = í ;
î5x + bx 2 , x > 1
ï
ìa + sin x , x Tp
b) f :[ 0, 2p] ® R, f (x ) = í .
îa cos x + bx , x > p
S2. S` se studieze monotonia func\iei f :D ® R ]i s` se determine punctele de
extrem, [n cazurile:
x 2- 4x -1 x2
a) f (x ) = ; b) f (x ) = 4 ; c) f (x ) = x 2 ln x ;
x +1 x +4
5
d) f (x ) = x x -1; e) f (x ) = x - 2 x 2 +1; f) f (x ) = ln x - arctg x ;
2
g) f (x ) = 3 x 3 - 3x ; (
h) f (x ) = ln 1+ x 2 +1 ; )
2x
(
i) f (x ) = arctg x + 1- x 2 ; ) j) f (x ) = arcsin
1+ x 2
.
f(x)
Fie f :I ® R, o func\ie derivabil` pe inter-
y=
valul I.
T
Ø Func\ia f se nume]te convex` pe
O x0 x
intervalul I, dac` tangenta [n oricare (func\ie convex`)
punct al graficului func\iei f se afl` sub Fig. 4.7.
acest grafic. (fig. 4.7.) y
T
y=
Ø Func\ia f se nume]te concav` pe
f(x
intervalul I, dac` tangenta [n oricare
)
punct al graficului func\iei f se afl`
deasupra acestui grafic. (fig. 4.8.) O x0 x
(func\ie concav`)
Fig. 4.8.
Se spune c` graficul unei func\ii convexe este o curb` convex`, iar graficul
unei func\ii concave este o curb` concav`.
Pentru studiul convexit`\ii ]i concavit`\ii unei func\ii f :I ® R, de dou` ori
derivabile pe I, se poate utiliza semnul derivatei a doua pe acest interval.
Ä TEOREMA 4
Fie f :I ® R, o func\ie de dou` ori derivabil` pe intervalul I. Atunci:
a) func\ia f este convex` pe intervalul I dac` ]i numai dac`
derivata a doua este pozitiv` pe intevalul I.
b) func\ia f este concav` pe intervalul I dac` ]i numai dac`
derivata a doua este negativ` pe intevalul I.
PROBLEM~ REZOLVAT~
ü S` se determine intervalele de convexitate ]i concavitate ale func\iilor:
x
a) f :R ® R, f (x ) = x 3 - 3x 2 + 2; b) f :R \ {1, -1} ® R, f (x ) = 2
x -1
Rezolvare
a) Func\ia f este de dou` ori derivabil` pe R ]i
f ¢(x ) = 3x 2 - 6x , iar f ¢¢(x ) = 6x - 6, x Î R.
Ecua\ia f ¢¢(x ) = 0 are solu\ia x =1. Alc`tuim tabelul de semn pentru derivata
a doua, sub forma:
x -¥ 1 +¥
f ¢¢(x ) -------- 0 ++++++++
f (x )
-1- x 2 2x (x 2 -1)(x 2 + 3)
f ¢(x ) = , iar f ¢¢(x ) = .
(x 2 -1) 2
(x 2 -1) 4
Ä DEFINI|IE
y
Ø Punctul x 0 Î (a, b ) se nume]te punct de
A
i inflexiune al func\iei f : [a, b] ® R, dac`
func\ia f este continu` [n x 0 , are derivat` [n
O x0 x
x 0 ]i dac` [ntr-o parte a lui x 0 func\ia f este
convex`, iar [n cealalt` parte a lui x 0 func\ia
Fig. 4.9. f este concav`.(fig.4.9. ]i fig.4.10.)
y
A(x0, f (x0))
i Ø Dac` x 0 este punct de inflexiune al lui f,
atunci punctul A(x 0 , f (x 0 )) se nume]te
punct de inflexiune al graficului func\iei f.
O x0 x
Fig. 4.10.
OBSERVA|II
y ü Dac` x 0 este punct de inflexiune al func\iei f,
y = f(x)
atunci graficul func\iei f admite tangent` [n
punctul A(x 0 , f (x 0 )). Mai mult, tangenta la
T A(x0, f (x0)) grafic [n punctul A traverseaz` graficul func\iei f
(fig. 4.11.)
O x0 x
ü Dac` func\ia f :[ a, b] ® R este derivabil` de dou`
Fig. 4.11. ori [n punctul de inflexiune x 0 Î (a, b), atunci
f ¢¢(x 0 ) = 0.
PROBLEM~ REZOLVAT~
æ 1ö
Rezult` c` func\ia f este concav` pe intervalele ç-¥, ÷ ]i (1, +¥) ]i este
è 2ø
æ1 ö 1
convex` pe intervalul ç , 1÷. De asemenea, punctul x = este punct de
è2 ø 2
inflexiune al func\iei f.
OBSERVA|IE
ü Punctul x =1 nu este punct de inflexiune pentru f, de]i derivata f ¢¢ are
semne contrare [n jurul s`u. {n x =1 func\ia f nu are derivat`.
246
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se determine intervalele de convexitate ]i de concavitate pentru func\iile
f :D ® R :
a) f (x ) = x 2 - 3x ; b) f (x ) =-3x 2 + 6x -11;
c) f (x ) = x 3 -12x ; d) f (x ) = 3x 2 - 2x 3 ;
x x
e) f (x ) = ; f) f (x ) = 2 ;
x +3 x +4
x
g) f (x ) = 3 ; h) f (x ) = x 2 e-x ;
x +1
x3
i) f (x ) = x ln x ; j) f (x ) = arctg x +
.
3
E2. S` se determine punctele de inflexiune pentru func\iile f :D ® R :
a) f (x ) = x 3 -1; b) f (x ) = x 4 - 4x 3 ;
1
c) f (x ) = (x 2 +1) e-x ; d) f (x ) = 2 ;
x -1
2
e) f (x ) = ln (x 2 +1) ; f) f (x ) = xe-x ;
1
g) f (x ) = arctg ; h) f (x ) = sin 2 x .
x
E3. S` se determine intervalele de convexitate, de concavitate ]i punctele de
inflexiune pentru func\iile f : D ® R :
ì
ïx 2 - 3x + 2 , xT1 ì
ïx 3 + x +1, xT0
a) f (x ) = í ; b) f (x ) = í ;
ï 2 ï 2
î2x - 5x + 3, x > 1 îx + ln (x +1) , x > 0
ì
ïxe x , xT0
c) f (x ) = í .
îx 2 + x , x > 0
ï
Sintez`
S1. S` se determine intervalele de monotonie, convexitate ]i concavitate pentru
func\iile f : D ® R :
4x - x 2
a) f (x ) = x 4 - 4x 2 +1; b) f (x ) = ; c) f (x ) = x - arcsin x ;
x +2
d) f (x ) = x + x 2 +1 ; e) f (x ) = (x 2- x + 2) e x ; f) f (x ) = x 3 ln x .
247
PROBLEME REZOLVATE
1. S` se reprezinte grafic func\ia f :R ® R , f (x ) = x 3 - 3x + 2 .
Rezolvare
Domeniul de defini\ie.
Domeniul de defini\ie este D = R ]i coincide cu domeniul de studiu al
func\iei.
Asimptotele func\iei.
Fiind func\ie polinomial`, func\ia f nu are asimptote. Avem:
lim f (x ) =-¥ ]i lim f (x ) =+¥ .
x®-¥ x®+¥
f (x ) -¥ k 4 m 2 m 0 k +¥
M m
------- 0 +++++++
f ¢¢(x )
(i)
y
Graficul func\iei f. M
4
Interpret@nd datele din tabelul de varia\ie se
3
ob\ine graficul din fig. 4.12. i 2
1 m
-2
O -1 1 2 x
Fig. 4.12.
251
y
Graficul func\iei f.
4
Interpret@nd datele din tabelul de varia\ie a m
3
func\iei f, se ob\ine graficul din fig. 4.13.
2
-1 1 M
O 1 2 x
Fig. 4.13.
253
x 2 +1
3. S` se reprezinte grafic func\ia f :D ® R , f (x ) = .
x
Rezolvare
Domeniul de defini\ie.
Domeniul maxim de defini\ie este D = R \ {0} ]i este domeniul de studiu al
func\iei.
Asimptotele func\iei:
Ø Asimptotele orizontale. Avem:
x 2 +1 x 2 +1
lim f (x ) = lim = lim = 1 =1
x®¥ x®¥ x x®¥ x2
]i
æ ö
x 2 +1 2
ç x +1 ÷
lim f (x ) = lim = lim ç- =-1.
x®-¥ x®-¥ x x®-¥
è x2 ÷ø
Rezult` c` dreapta y =1 este asimptot` orizontal` la +¥, iar dreapta
y =-1 este asimptot` orizontal` la -¥.
Ø Asimptote verticale. Problema existen\ei asimptotelor verticale se pune
[n x = 0. Rezult` c`:
x 2 +1 1
f (0 - 0) = lim = =-¥
x® 0 x 0 (-)
x<0
]i
x 2 +1 1
f (0 + 0) = lim = =+¥ .
x® 0 x 0 (+)
x>0
A]adar, dreapta x = 0 este asimptot` vertical` bilateral`.
Ø Asimptote oblice. Func\ia nu are asimptote oblice, deoarece la ambele
ramuri (±¥) are asimptote orizontale.
Intersec\ia cu axele de coordonate.
Curba G f nu intersecteaz` axele de coordonate.
Studiul folosind derivata [nt@i.
Func\ia f este derivabil` pe R \ {0} ]i se ob\ine:
-1
f ¢(x ) = , x Î R \ {0} .
x 2 x 2 +1
254
------- | ++++++++
f ¢¢(x )
y
Graficul func\iei f.
Interpret@nd datele din tabelul de varia\ie se
ob\ine graficul din fig. 4.14. y=1 1
O x
-1 y =-1
Fig. 4.14.
255
! Exerci\ii ]i probleme
Exersare
E1. S` se reprezinte grafic func\iile f :D ® R :
a) f (x ) = x 3 - 3x 2 ; b) f (x ) = 8 - x 3 ; c) f (x ) =-2x 3 + 3x 2 ;
d) f (x ) = x 5 - 5x 4 ; e) f (x ) = x 4 - 5x 2 + 4; f) f (x ) = 2x 3 - 3x 2 + 5;
g) f (x ) = 16 - x 4 ; h) f (x ) = x 4 - 2x 2 +1; i) f (x ) = (x -1) 2 (x +1);
j) f (x ) = x 3 (1- x ); k) f (x ) = (1- x ) 3 x ; l) f (x ) = (x -1) 2 (x + 2) 2 .
E2. S` se reprezinte grafic func\iile f :D ® R :
x -1 1- x x
a) f (x ) = ; b) f (x ) = ; c) f (x ) = 2
;
x +1 x -2 x +1
x2 x x3
d) f (x ) = 2
; e) f (x ) =; 2
f) f (x ) = 2 ;
x +1 x -1 x -1
x 2 -1 x3
g) f (x ) = 2 ; h) f (x ) = .
x -9 (x -1) (x - 2)
E3. S` se reprezinte graficul func\iilor f :D ® R :
a) f (x ) = x x ; b) f (x ) = x 2 +1 ; c) f (x ) = x 2 -1 ;
d) f (x ) = xe x ; e) f (x ) = x 2 e x ; f) f (x ) = x ln x ;
2 2
g) f (x ) = ln(x +1) ; h) f (x ) = ln(x -1); i) f (x ) = x 2 ln x ;
ln x
j) f (x ) = 2arctg x ; k) f (x ) = x - ln x ; l) f (x ) = .
x
Sintez`
S1. S` se reprezinte grafic func\iile f :D ® R :
a) f (x ) = x x ; b) f (x ) = x x -1 ;
ì
ïx 2 , xT1 ìxe x , xT0
c) f (x ) = í ; d) f (x ) = í ;
î2x 3 -1, x > 1
ï îx ln x -1, x > 0
ì3 x ,
ï xT0
e) f (x ) = í ; f) f (x ) = x ln (x 2 ) .
ï
î1- x +1, x > 0
x 2 + ax
S2. Se consider` func\ia f :R \ {1} ® R, f (x ) = , a ÎR.
x -1
S` se reprezinte graficul func\iei f ]tiind c` are asimptota y = x -1.
256
x 2 + ax
S3. S` se reprezinte graficul func\iei f :R \ {-1} ® R, f (x ) = , ]tiind c`
x +1
are un extrem [n x =-3.
x 2 - 4x + 3
S4. Se consider` func\ia f :D ® R , f (x ) = .
ax + 3
a) S` se determine a Î R pentru care func\ia are o asimptot` paralel` cu a
doua bisectoare.
b) S` se determine a Î R pentru care func\ia are un punct de extrem situat pe
axa Oy.
c) Pentru a =-4, s` se reprezinte grafic func\ia f.
x3
S5. Fie f :R ® R , f (x ) = + x - sin x . S` se reprezinte grafic func\ia f ¢¢ .
3
x +a
S6. Fie f :R ® R , f (x ) = 2 2 . S` se reprezinte grafic func\ia f ]tiind c`
x +b
tangenta [n origine este prima bisectoare.
ax 2 + 2
S7. Se consider` f :D ® R , f (x ) = .
x -1
a) Pentru care a Î R, graficul func\iei este tangent dreptei y + 2x = 10 ?
b) S` se traseze graficul func\iei f pentru a =1.
Teste de evaluare
Testul 1
x +a
1. S` se studieze monotonia func\iei f :R ® R , f (x ) = 2
, ]tiind c`
x + x +1
f ¢(1) = 0 .
2. S` consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = ln (x 2 + 4x + m ) .
a) S` se determine m Î R pentru care func\ia este definit` pe R.
b) Pentru ce valori ale lui m Î R, punctul A (-2, 0) este punct de extrem al
graficului func\iei f.
c) Pentru m = 9, s` se studieze monotonia func\iei f ]i s` se afle punctele de
extrem ale acesteia.
3. Studia\i convexitatea ]i concavitatea func\iei
f :R ® R , f (x ) = arctg x - ln (x 2 +1) .
257
Testul 2
5
1. Fie f :R ® R , f (x ) = x .
a) S` se arate c` f este derivabil` pe R.
b) S` se arate c` f ¢(0) = 0 . Este x = 0 un punct de extrem al func\iei f ?
2x
2. Fie f :R ® R , f (x ) = arcsin .
1+ x 2
a) S` se studieze derivabilitatea func\iei f.
b) S` se precizeze extremele func\iei f.
c) S` se arate c` semitangentele laterale [n punctul x =1 sunt perpendiculare.
x2
3. Fie f :R \ {-1} ® R, f (x ) = . S` se determine punctele [n care tangenta
x +1
la graficul func\iei este paralel` cu prima bisectoare.
Testul 3
ìx 2 + a, xT2
1. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = í .
îax + b, x > 2
a) S` se determine a, b Î R pentru care f este continu` pe R.
b) Exist` valori ale lui a pentru care f este derivabil` pe R ?
c) Dac` f (1) = 5 ]i f ¢(3) = 4 + b , s` se traseze graficul func\iei g:R ® R ,
g (x ) = f (x 2 +1) .
2x
2. Fie f :[ 0, +¥) ® R , f (x ) = ln (1+ x ) - .
x +2
a) S` se calculeze f ¢(x ), x Î [ 0, +¥).
b) S` se studieze monotonia func\iei f.
2x
c) S` se arate c` ln (1+ x )U , "x Î [ 0, +¥) .
x +2
3. Se dau func\iile f :D1 ® R, g :D2 ® R, f (x ) = x - 2 , g (x ) = e x (x 2 + x - 6) .
a) S` se afle D1 ]i D2 .
b) S` se studieze derivabilitatea func\iilor f ]i g ]i s` se calculeze f ¢ ]i g ¢.
g (x )
c) S` se calculeze lim .
x® 2 f (x )
x>2
258
Testul 4
x3
1. Se consider` func\ia f : [ 0, +¥) ® R , f (x ) = arctg x - x + .
3
a) S` se calculeze f ¢ ]i f ¢¢.
b) S` se studieze monotonia func\iei f.
x3
c) S` se arate c` arctg xUx - , x Î [ 0, +¥) .
3
x
2. S` se reprezinte grafic func\ia f :R ® R , f (x ) = x 2 +1 - .
2
1- x
3. Fie f :R \ {0} ® R , f (x ) = ]i M (a, f (a)) Î G f , a Î R \ {0, 2, 3}.
x2
Not`m cu N punctul [n care tangenta la grafic [n punctul M intersecteaz` din nou
graficul func\iei. S` se determine valorile parametrului a pentru care coeficientul
unghiular al tangentei la grafic [n punctul N este egal cu 3.
Probleme recapitulative
1. S` se determine limitele de func\ii:
x 20 - 2x 10 +1 x +1 - 2
a) lim 2
; b) lim ;
x®1 (x -1) x®1 x +2 - 3
sin x + sin 2x+...+sin nx arcsin(8x )
c) lim ; d) lim ;
x® 0 tg x + tg 2x +...+ tg nx x®0 sin (2x )
1- cos x cos 2x 2 x + 3x + 4 x - 3
e) lim ; f) lim .
x® 0 x2 x® 0 5 x + 6 x -2
[x + x + ln 2 x ]
2. Fie L = lim . Atunci:
x®¥ 3x +1
1
a) L = 3; b) L = 0; c) L = ln 2; d) L = ; e) L =1.
3
3. S` se determine a, b Î R pentru care lim (
x®¥
x 2 - x +1 - ax - b = 0 . )
Facultatea de Chimie Constan\a, 1997
a cos x + b cos 2x + c
4. S` se determine a, b, c Î R pentru care lim = 1.
x® 0 x4
259
ì
ïax 2 - 3x +1, x Î [-1, 0)
10. Fie f :[-1, 1] ® R , f (x ) = í 2
.
ï
îx + bx - c , x Î [ 01
, ]
a) S` se determine a, b, c Î R , pentru care func\ia este derivabil` pe (-1, 1) ]i
f (-1) = f (1) .
b) Pentru valorile g`site, s` se studieze derivabilitatea func\iei
æ 2x ö
g :[-1, 1] ® R, g (x ) = f ç ÷.
è1+ x 2 ø
260
x
11. Se consider` f :(-1, ¥) ® R, f (x ) = - ln (x +1) ]i
x +1
F:(-1, 0) È (0, +¥) ® R,
c + bx + a ln (x +1)
F (x ) = .
x
Dac` lim F (x ) = 1 ]i x 2 F ¢(x ) = f (x ), "x Î (-1, 0) È (0, +¥), iar a = F (2) ,
x® 0
atunci:
a) a = ln 3 ; b) a = 2; c) a = ln 6; d) a =1; e) a = 2 ln 2 .
ASE Bucure]ti, 2001
ì
ï2x - x 2 m 2 + mx +1 , x T1
12. Fie f :R ® R , f (x ) = í .
ï x -1 + m x ,
î x >1
Dac` A = {m Î R f este continu` pe R} ]i a = å m 2 , atunci:
mÎA
34 25 58 81
a) a =1; b) a = ; c) a = ; d) a = ; e) a = .
25 4 9 64
[ ] æ éx ù ö
13. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = (-1) x ç
ç x + aê ú+ b÷
÷+ 3, unde
è ë 2 û ø
a, b Î R .
Dac`
A = {(a, b) Î R ´ R f este periodic` de perioad` 2 ]i este continu` [n x =1} ,
iar S = å (a + b) , atunci:
( a , b )ÎA
a) S = 2; b) S =-1; c) S = 0; d) S =-3; e) S = 4.
ASE Bucure]ti, 2002
14. Se consider` func\ia f : [ 0, 2] ® R ,
ì px , x Î [ 0, 1)
ï
f (x ) = ím, x =1
ï 3
îx + q , x Î (1, 2]
]i mul\imea A = {( p, m, q) Î R ´ R ´ R f este derivabil` pe (0, 2)} .
Dac` S = å ( p + m + q) , atunci:
( p ,m,q )ÎA
a) S = 7; b) S =-1; c) S = 0; d) S =10; e) S = 8.
ASE Bucure]ti, 1998
261
4 ln x
17. Fie f :(0, +¥) ® R , f (x ) = 2 - x - . S` se determine coordonatele
x
punctului [n care tangenta la graficul func\iei este paralel` cu asimptota oblic` a
func\iei.
2x 2 + ax + b
18. Fie f :D ® R , f (x ) = .
x +1
a) S` se afle parametrii a, b Î R pentru care dreapta y = 2x + 3 este asimptot`
a func\iei.
b) Pentru a = 5, s` se determine b astfel [nc@t func\ia f s` admit` asimptot`
vertical`.
Facultatea de }tiin\e Economice Timi]oara, 1995
(x + 2) 33 + (x - 2) 33
21. Fie f :R ® R , f (x ) = ]i T = f ¢(-2) + f ¢(0) + f ¢(2) .
(x + 2) 33 - (x - 2) 33
Atunci:
1 33 3 22
a) T = ; b) T = ; c) T =1; d) T = ; e) T = .
2 2 2 3
ASE Bucure]ti, 2000
1
26. Fie f :R \ {-2, -1, 0} ® R, f (x ) = .
x (x +1) (x + 2)
a) S` se arate c` exist` numerele a, b, c Î R pentru care:
a b c
f (x ) = + + .
x x +1 x + 2
b) S` se calculeze S = f ¢¢(1) + f ¢¢(2) +...+ f ¢¢(10) .
263
sin x - tg x
27. S` se calculeze lim .
x® 0 x 2 tg x
ASE Bucure]ti, 1990
e x - e sin x
28. S` se calculeze lim .
x® 0 x - sin x
Universitatea Politehnic` Bucure]ti, 1990
ì x cos x - sin x ü
29. Fie M = ín Î N lim Î Rý. Dac` m = å n , atunci:
î x® 0 xn þ nÎM
a) m = 3; b) m = 6; c) m = 4; d) m =15; e) m =10.
ASE Bucure]ti, 2000
1 13 1 11 3
a) S = ; b) S = ; c) S = ; d) S = ; e) S = .
4 36 9 36 2
ASE Bucure]ti, 1998
æ 1ö æ 1 3ö æ5 ö
a) A Ìç-3, - ÷; b) A Ìç- , ÷; c) A Ìç , 5÷;
è 2ø è 2 2ø è2 ø
æ 9 13 ö
d) A Ìç , ÷; e) A Ì (7, 15) .
è2 2 ø
ASE Bucure]ti, 2000
264
ìxe x , xT1
33. Fie func\ia f :R ® R , f (x ) = í .
îax + b , x > 1
10
Dac` f este derivabil` pe R ]i A = å f ¢(k ) , atunci:
k=1
a) A = 20e; b) A = 0; c) A =100e; d) A =11e; e) A = e .
ln (1+ x 5 ) - ln 5(1+ x )
35. Fie a = lim . Atunci:
x® 0 x6
5 5 e 6 3
a) a = ; b) a = ; c) a = ; d) a = ; e) a = .
2 6 2 5 2
ASE Bucure]ti, 2001
ln (x 2 + e x )
36. S` se calculeze lim .
x®¥ ln (x 4 + e 2x )
ax 2 + bx + 2
37. Fie f :R \ {1} ® R, f (x ) = .
x -1
a) S` se determine a, b, c Î R pentru care func\ia admite asimptota
y = x +2.
b) S` se reprezinte graficul func\iei f pentru a =1 ]i b =1.
c) Pentru a = b =1, s` se determine aria triunghiului determinat de axa Ox ]i
asimptotele func\iei f.
265
x2
38. Se consider` func\ia f : R \ {1, 2} ® R, f (x ) = .
(x -1) (x - 2)
a) S` se traseze graficul func\iei f.
x
b) S` se determine [n ce raport [mparte dreapta y = aria patrulaterului
2
determinat de axa Ox ]i asimptotele func\iei f.
65 4 101
x= , y =- , z =- ; d) Da, x = 6 , y = 4, z = 6 . E6. a) x = 2, y =1; b) x = 3,
3 3 3
y =1; c) x = 47, y =-57 ; d) x =1, y =1, z = 0 ; e) x = 2, y = 4, z = 3 ; f) x = 3,
y =-1 , z = 2. E7. x =1, y = 2, z = 3 . E8.a) x = 3, y =1 ; b) x = 2,y =-1; c) x = 3,
y =-1, z =-1; d) x = 3, y =1, z = 2; e) incompatibil; f) com- patibil nedeterminat:
17
x = 6 - 5a, y = 3a - 2, z = a, a Î R ; i) compatibil nedeterminat: a = + a, b = a,
4
23 2
c = - a, a Î R . S1. a) D = 4 - m , D ¹ 0 Þ,Þ m Î R \ {-2, 2} x = 2 m +1,
4
2 m +1 2 m 2+ 2 m - 2 ì 1ü
y= , z= ; b) D =-(m +1) (2 m +1), m Î R \ í-1, - ý,
2- m 2- m î 2þ
14 m - 8 10 -6m 2-16
x= ,y= ,z= . S2. a) D = 0 Þ (m 2 - 4 ) (m -1) =
(m +1) (2 m +1) 2 m +1 (2 m +1) (m +1)
= 0 Þ m Î {-1, - 2, 2} ; b) D = 5m -19 = 0 . S3. a) x =-2, y = 3. S4. a) x = i, y = 0,
z =1; b) x =-1, y =1, z = 2 . S6. a) D = m (m - 2 ), m Î R \ {0, 2} ; b) Incompatibil
(b - 2 ) (c - 2 )
pentru m= 0 ]i m= 2 . S7. D ¹ 0 fiind determinat Vandermonde: x = ,
(b - a ) (c - a )
(2-a ) (c-2 ) (2 - a ) (2 - b )
y= ,z= . S8.a) D = 6m (m - 2 ), m Î {0, 2} ; b) m Î {0, 2} ;
(b-a ) (c-b ) (c - a ) (c - b )
5m - 6 -m - 2 4 æ 1 ö
c) x = , y= , z = ; d) m Îç- , 2÷\ {0}. S9. D = b (1 - a).
2 m (m - 2 ) 2 m (m - 2 ) m è 2 ø
Dac` a ¹1 , b ¹ 0 , se ob\ine un sistem Cramer. Pentru a=1 sau b= 0 se ob\in
necunoscute secundare. S11. D = 3(2 - m ). Pentru m Î R \ {2} sistemul este de tip
4 2
Cramer. Solu\ia este x =- , y = , z =1 . Pentru m= 2 sistemul este compatibil simplu
3 3
4a a
nedeterminat: x =- , y =1 - , z = a, a Î R . S12. D = (m +1) (2 - m ). Se pune
3 3
condi\ia D ¹ 0 ]i se ob\ine m Î R \ {-1, 2} . S13. x = 20, y = 30, z =15. S15. a) x = 3,
y =-1, z = 0 ; b) D = 5(m - 3). Pentru m Î R \ {3} se ob\ine un sistem de tip Cramer.
Pentru m= 3 ]i n¹ 3 sistemul este incompatibil. Pentru m = 3, n = 3 sistemul este
compatibil simplu nedeterminat: x =-1 -13a, y =1 + 5a, z = a, a Î R.
Probleme recapitulative (pag. 97) 1. a =-5, b =-2. 2. x = 2, y = 0, A n = 2 n I 2 . 3.
æ0 0 1ö
ç ÷
a= 3, b=-3. 5. A =ç0 0 0÷, A 3 = O 3 . Se ob\ine (I 3 + A ) n = C n0 I 3 + C 1n A + C n2 A 2 .
2
ç ÷
è0 0 0ø
æ2 -1ö æ-1 1 ö 1æ-4 -5ö
8. C 2 = 4C ]i C n = 4 n-1 C . 9. a) A =ç ç ÷
÷, B =ç
ç ÷
÷; b) A = ç ç ÷
÷,
è1 2 ø è-1 -1ø 5è 11 -4ø
269
1æ 3 5ö æ1 iö ì 5ü
B= ç
ç ÷
÷. 10. a =11. 11. A =ç
ç ÷
÷. 12. a) x Î í1, - ý; b) x = 0; c)
5è-7 3ø è0 1ø î 4þ
D = (x -1) 2 (x 2 + 2x + 2 ), x =1. 13. a) x Î {a, b} ; b) x Î R; c) x Î {a, b} . 14 a)
æ 4 -4 8 ö
æ0 1ö 1 ç ÷
* 3 2
a Î R ; b) det (A ) = a (a +1) (a +1). 15. a) X =ç ç ÷
÷; b) x = ç 9 -16 1 ÷. 16.
è1 0ø 4ç ÷
è4 -24 16ø
æ 8ö
det (A )= X 2 + 3mX + 2 m. Se pune condi\ia D < 0 ]i se ob\ine 9m 2 - 8 m < 0, m Îç0, ÷.
è 9ø
æ 2 -1 ö æ 34 -21 ö æ 3 2 ö
17. A -1 =çç ÷ 4 -1 -1 4
÷, iar (A ) = (A ) =ç ç ÷
÷. 18. Fie C =çç ÷
÷. Atunci
è-1 1 ø è-21 13 ø è2 1ø
B = A -1CA ]i B -1 = (A -1CA )-1 = A -1C -1 A etc. 20. a=13.
Partea a II-a. Elemente de analiz` matematic`
11
Capitolul 1. Limite de func\ii. (pag. 151) E1. a) 6; b) 5; c) -3; d) 1; e) 2; f) . E2. a) 2;
6
2 2
b) 0; c) 0; d) 1; e) 0; f) 0. E3. a) 0; b) 2; c) 1; d) ; e) 0; f) . E4. a) 2; b) 0; c) 125; d) 1;
3 5
p 3
f) . S2. a) a = ; b) a =10; c) a =1; d) a =1. S3. a) f (0 + 0) = 0,
2 2
æp ö æp ö
f ç - 0÷=+¥, f ç + 0÷=1; b) f (0 + 0) = 0; f (0 - 0) =1 ; f (1 - 0) = 0; f (1 + 0) = 0;
è2 ø è2 ø
1
c) f (0 - 0) =-1, f (0 + 0) =-1 . S4. a) 0; b) 0; c) 3; d) 2; e) ; f) 2; g) 0; h) 2. S5. a) 1; b) 2;
2
c) 0; d) 0; e) 0; f) 4.
Capitolul 2. Func\ii continue. (pag. 183). E1. a), b), c) func\ii continue. E2. a)
f (1 - 0) =1 = f (1 + 0); f (1) =1 , continue. E3. a) Prima spe\`; b) Prima spe\`; c) Spe\a a
doua; d) Spe\a a doua. E4. a) f (1 - 0) =1 + a, f (1 + 0) = 3. Func\ie continu` dac` a = 2 ]i
]i discontinu` dac` a Î R \ {2}. b) Pentru a =1 , b =-1 f continu` pe R; pentru
a =1, b Î R \ {1}, f continu` pe R \ {1}; pentru a Î R \ {1}, b =-1 f continu` pe
R * , b Î R * \ {1}, f continu` pe R \ {0, 1} ; c) a =1 f continu` pe R; pentru a Î R \ {1}
1
f continu` pe R * ; d) pentru a = 0, D c = R, pentru a = , D c = R \ {0}. S1. a) a = 2,
2
1 1
D c = R, a ¹ 2 , D c = R \ {0}. b) a = , D c = R; a =± , D c = R \ {1}; c) a =-1,
2 2
D c = R; a ¹-1, D c = R \ {0}. d) a = 0, D c = R \ {0}. S2. a) a Î {1, 2}; b) Dac`
2 a -1 < a 2 , D c = (-¥, 2 a -1] È [ a 2 , ¥) . Dac` a =1, b =1, D c = R ; dac`
a =1, b ¹1, D c = R \ {1}; c) a = 2, b =1; d) a = b =1 sau a = log 2 3, b = log 3. 2 . S3. a)
a = 6, b =-7; b) a =1, b = 0 .
270
CUPRINS
PARTEA I. Elemente de calcul matriceal. 3.3.1. No\iuni generale . . . . . . . . . . 76
Sisteme de ecua\ii liniare . . . . . . . . . 5 3.3.2. Forma matriceal` a unui sistem
Capitolul 1. Matrice . . . . . . . . . . . . . 7 de ecua\ii liniare . . . . . . . . . . 79
1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, 3.4. Metode de rezolvare a sistemelor
mul\imi de matrice . . . . . . . . . . . . 7 de ecua\ii linaire. . . . . . . . . . . . . 81
1.1.1. Tabel de tip matriceal . . . . . . . . 7 A. Metoda lui Cramer . . . . . . . . . . 81
1.1.2. Matrice. Mul\imi de matrice . . . . . 9 Metoda lui Cramer pentru n = 2 . . . . 82
Matrice particulare . . . . . . . . . . . 11 Metoda lui Cramer pentru n = 3 . . . . 83
Matrice egale . . . . . . . . . . . . . . 13 B. Metoda lui Gauss . . . . . . . . . . . 84
Propriet`\i ale egalit`\ii matricelor . . 13 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . 96
1.2. Opera\ii cu matrice . . . . . . . . . . . 17
1.2.1. Adunarea matricelor . . . . . . . . 17 PARTEA a II-a. Elemente de analiz`
Propriet`\ile adun`rii matricelor . . . . 18 matematic` . . . . . . . . . . . . . . . 101
1.2.2. Transpusa unei matrice . . . . . . 20 Capitolul 1. Limite de func\ii . . . . . . 103
1.2.3. {nmul\irea unei matrice cu un scalar 22 1.1. Mul\imi de puncte pe dreapta real` . . 103
Propriet`\i ale [nmul\irii matricelor 1.1.1. Rela\ia de ordine pe mul\imea R. . 103
cu scalari . . . . . . . . . . . . . . . . 23 1.1.2. Mul\imi m`rginite . . . . . . . . 104
1.2.4. {nmul\irea matricelor . . . . . . . 27 1.1.3. Intervale de numere reale . . . . . 108
Propriet`\i ale [nmul\irii matricelor . . 29 Intervale simetrice . . . . . . . . . . 109
PUTERI DE MATRICE . . . . . . . . 30 Intervale centrate [ntr-un punct . . . . 109
Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . 36 1.1.4. Vecin`t`\ile unui punct pe axa real`110
Capitolul 2. Determinan\i . . . . . . . . 37 Propriet`\i ale vecin`t`\ilor . . . . . . 111
2.1. Determinantul unei matrice p`tratice Puncte de acumulare ale unei mul\imi 112
de ordin cel mai mult trei . . . . . . . . 37 1.2. Limita unei func\ii [ntr-un punct . . . . 115
2.1.1. Determinantul de ordinul 2 . . . . . 37 1.3. Limite laterale . . . . . . . . . . . . . 119
2.1.1. Determinantul de ordinul 3 . . . . . 39 1.4. Calculul limitelor de func\ii . . . . . . 122
2.1.3. Reguli de calcul pentru 1.4.1. Limitele unor func\ii elementare . 122
determinantul de ordinul 3 . . . . . 42 Limitele func\iei constante . . . . . . 122
A. Regula lui Sarrus . . . . . . . . . . 42 Limita func\iei de gradul I. . . . . . . 122
B. Regula triunghiului . . . . . . . . . 43 Limita func\iei de gradul 2 . . . . . . 125
C. Regula minorilor . . . . . . . . . . 44 Limita func\iei radical de ordinul 2 . . 126
2.1.4. Propriet`\i ale determinan\ilor . . . 47 Limita func\iei radical de ordinul 3 . . 127
2.2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n Limitele func\iei exponen\iale . . . . 128
geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . 57 Limitele func\iei logaritmice . . . . . 130
2.2.1. Ecua\ia dreptei determinat` 1.4.3. Limitele func\iilor trigonometrice 136
de dou` puncte distincte . . . . . . . . . 57 Limitele func\iei sinus ]i cosinus . . . 136
2.2.2. Coliniaritatea a trei puncte [n plan . 58 Limitele func\iei tangent` ]i
2.2.3. Aria unei suprafe\e triunghiulare . . 59 cotangent` . . . . . . . . . . . . . . 137
A. Distan\a de la un punct la o dreapt` . 59 Limitele func\iei trigonometrice
Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . 64 inverse. . . . . . . . . . . . . . . . . 138
1.5. Opera\ii cu limite de func\ii . . . . . . 143
Capitolul 3. Sisteme de ecua\ii liniare . . 66 1.5.1. Adunarea, produsul, c@tul, puteri
3.1. Matrice inversabile din Mn (C| ) . . . . . 66 de limite de func\ii . . . . . . . . 143
3.2. Ecua\ii matriceale . . . . . . . . . . . 73 1.5.2. Limitele func\iilor compuse . . . 146
3.3. Sisteme de ecua\ii liniare cu cel mult 1.5.3. Criterii de existen\` a limitei
trei necunoscute. Forma matriceal` . . 76 unei func\ii . . . . . . . . . . . . 149
272