Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
net/publication/340101398
CITATION READS
1 1,760
1 author:
Florin Georgescu
Bucharest Academy of Economic Studies
107 PUBLICATIONS 55 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
All content following this page was uploaded by Florin Georgescu on 23 March 2020.
2
mediu sporit al investițiilor străine directe de 6,3% din PIB. În perioada 2009-2014,
creșterea economică potențială medie anuală a scăzut la 1,6%, în contextul în care
fluxul mediu anual al investițiilor străine directe s-a redus la 1,4% din PIB. Totuși,
în anii 2015 și 2016, creșterea potențială a depășit semnificativ fluxul investițiilor
străine directe pe fondul compensării unor intrări mai reduse de ISD prin absorbții
substanțiale de fonduri europene, care s-au ridicat la peste 4% din PIB anual.
Cu toate acestea, investițiile străine directe nu s-au așezat echilibrat la nivelul
regiunilor țării. Distribuția ISD este puternic concentrată, regiunea Capitalei
acumulând aproape 60% din volumul total al acestora. Cele mai puțin dezvoltate
regiuni, anume Nord-Est și Sud-Vest, au beneficiat împreună de numai 6% din total,
deci doar de o zecime din ponderea Capitalei. Regiunile din vestul și centrul țării au
înregistrat intrări substanțial mai ridicate de investiții străine decât cele din est.
Cauzele principale ale acestor asimetrii în ceea ce privește localizarea investițiilor
private sunt legate de calitatea infrastructurii și apropierea de piețele de desfacere.
După îndeplinirea obiectivelor privind intrarea în NATO și aderarea la Uniunea
Europeană, România are ca țintă strategică adoptarea monedei euro. Pentru
realizarea acestui deziderat, pe lângă îndeplinirea în mod durabil a criteriilor de
convergență nominală, se impune accelerarea reformelor de ordin structural, care
asigură un ritm mai rapid de convergență reală prin creșterea PIB potențial.
Menținerea în mod durabil a performanțelor macroeconomice stabilite prin matricea
de convergență nominală presupune asigurarea unor finanțe publice sănătoase pe
termen mediu și lung (deficitul bugetar, inclusiv structural, și datoria publică, ca
ponderi în PIB). Aceasta, deoarece derapajele politicii fiscal-bugetare provoacă
reinflamarea inflației, creșterea dobânzilor și deprecierea cursului valutar. Sănătatea
finanțelor publice depinde, în mod direct, pe de o parte, de caracterul stimulativ, dar
și echitabil al sarcinii fiscale stabilite pentru persoanele fizice și juridice, iar pe de
altă parte, de eficiența cheltuielilor publice, îndeosebi a celor de capital. De altfel, și
din perspectiva echilibrului inter-generațional, se impune ca volumul cheltuielilor
de capital să fie cel puțin egal cu deficitul bugetar.
În planul bunurilor și serviciilor publice destinate populației în viitor, România
necesită alocări suplimentare semnificative de fonduri în sectoarele sănătate,
educație și infrastructură fizică, în condițiile unor venituri bugetare, îndeosebi de
natură fiscală, situate la niveluri îngrijorător de joase. Astfel, țările din zona euro,
acolo unde ne dorim a ajunge cât mai rapid, dar în mod sustenabil, au avut, în anul
2016, o medie a veniturilor fiscale (impozite, taxe și contribuții sociale) de 41,3%
din PIB, în timp ce România înregistrează un nivel de numai 26% (-15,3 pp). De
menționat că cea mai înaltă pondere în PIB a acestei categorii de venituri bugetare
se înregistrează în Franța (47,6% din PIB), iar pe ultimul loc se află Irlanda cu
3
23,8%. Subliniem, totodată, că tendința veniturilor fiscale în România, după intrarea
în Uniunea Europeană (2007), se află pe o direcție divergentă comparativ cu media
UE: în România, ponderea veniturilor fiscale în PIB a scăzut cu 3 pp, de la 29% din
PIB la 26% din PIB, în timp ce la nivelul UE, ponderea aceasta a crescut cu 1 pp, de
la 39% din PIB la 40% din PIB.
La fel de mare este decalajul și în ceea ce privește ponderea veniturilor bugetare
totale în PIB, România prezentând, în anul 2016, un nivel de numai 29,5%, respectiv
cu 16,1 pp mai puțin decât media țărilor din zona euro (45,6%). Veniturile bugetare
totale cele mai ridicate se înregistrează în Finlanda (53,7% din PIB), iar cele mai
scăzute în Irlanda (26,8%). Și în ceea ce privește acest parametru, România prezintă
o evoluție divergentă față de media Uniunii Europene: în timp ce față de anul 2006,
România înregistrează o diminuare a acestor venituri cu 3,5 pp, media UE crește cu
1 pp.
Adoptarea monedei euro presupune, așadar, realizarea în ritm accelerat a reformelor
structurale și menținerea stabilității macroeconomice, concomitent cu adaptarea
conținutului și mecanismelor politicii fiscal-bugetare la standardele modelului
european.
Necesitatea îmbunătățirii substanțiale a setului de instrumente pentru aplicarea
politicii fiscale este demonstrată și de dimensiunile foarte ridicate ale economiei
neoficiale („ascunse”) înregistrate în România. Astfel, potrivit unui studiu recent
(Schneider, 2017), economia „ascunsă” din țara noastră reprezintă 26,3% din PIB
(45 mld. euro la nivelul anului 2016), cu mult mai ridicată față de media țărilor UE-
28 care se situează la 17,1% din PIB. Această contraperformanță plasează România
pe ante-penultimul loc în clasamentul european, înaintea Croației cu 26,5% și a
Bulgariei cu 29,5%. Menționăm câteva exemple de țări din zona euro cu niveluri sub
media europeană în ceea ce privește economia neoficială, respectiv: Austria (7,1%
din PIB), Luxemburg (8,2%), Olanda (8,4%), Irlanda și Germania (10,4%), Finlanda
(11,5%), Franța (12,8%), Slovacia (13%) etc.
Segmentul cel mai nociv din economia „ascunsă” este localizat în zona evaziunii
fiscale, care cuprinde inclusiv munca neînregistrată („la negru”), al cărei total, în
România, reprezintă, pe baza cifrelor din studiul menționat, 18% din PIB (31 mld.
euro). A treia componentă a economiei neoficiale, potrivit sistemului european de
conturi, o constituie autoconsumul (cca. 8% din PIB, respectiv 14 mld. euro), a cărui
pondere ridicată este cauzată îndeosebi de numărul mare, comparativ cu statele
dezvoltate, al populației rurale.
Dincolo de evaziunea fiscală totală, nivelul scăzut al veniturilor fiscale este cauzat
și de gradul insuficient de colectare a impozitului pe venit, pe profit, a contribuțiilor
4
de asigurări sociale (pensii și sănătate) și accizelor, care se situează între 75% și 81%
din valorile declarate, precum și de indicele foarte redus de conformarela plata taxei
pe valoare adăugată, respectiv de numai 57% din volumul cuvenit bugetului statului.
Calculele arată că reducerea evaziunii fiscale la nivelul mediu din țările UE-28 și
aducerea gradului de colectare a veniturilor bugetare la performanțele din statele
europene dezvoltate ar permite creșterea substanțială a veniturilor fiscale, respectiv
cu cca. 6 puncte procentuale, ceea ce ar asigura un nivel total al acestor venituri în
jur de 32% din PIB. Totuși, și în aceste condiții rămâne o diferență substanțială în
privința veniturilor fiscale, respectiv de 9 puncte procentuale care trebuie recuperată,
cât mai rapid, pentru ca România să atingă media țărilor din zona euro de 41,3%.
Ponderea persoanelor care au depus declarații de venit global a fost cuprinsă între
39% în anul 2002 și 42% în anul 2004 din totalul celor care au realizat câștiguri,
rezultând că restul persoanelor au obținut venit numai dintr-o singură sursă, pentru
acestea globalizarea neavând obiect;
Din gruparea veniturilor în raport cu mărimea acestora, au rezultat, în sinteză,
următoarele concluzii:
o Raportul dintre câștigurile realizate de categoria „20% cele mai ridicate venituri” și
categoria „20% cele mai scăzute venituri” a fost, în anul 2004, de 10 (nivel care s-a
păstrat, cu mici variații, pe întreg intervalul de analiză); rezultă că veniturile primilor
20% erau de 10 ori mai mari decât veniturile ultimilor 20%;
o Aprofundând analiza, s-a constatat că veniturile primilor 10% dintre persoanele
declarante au fost, în anul 2004, de 23 de ori mai mari (cu variații relativ reduse în
perioada examinată) decât cele ale ultimilor 10%, respectiv grupa persoanelor cu
veniturile cele mai reduse;
o Cea mai acută situație o prezintă raportul dintre veniturile primilor 1% și ultimilor
1%, care, în anul 2004, s-a situat la nivelul de 4525. Subliniem că acest raport a
crescut accentuat, de la un an la altul, în anul 2001 situându-se la nivelul de 1345.
6
După anul 2004, când se înregistra, deja, polarizarea extrem de accentuată a
veniturilor, în România au fost aplicate politici care au adâncit aceste disparități
sociale acute. Astfel, în anul 2005 s-au aprobat, prin lege, două decizii cu puternic
impact economico-social, constând în:
Alte 5 mld. euro reprezintă obligaţii ale statului, conform legislaţiei specifice, care
se vor achita în bani sau în alte active publice pe viitor, din care:
7
Conform unor evaluări, costul aplicării legislației „Restitutio in Integrum” a totalizat
aproape 20 de mld. de euro, care au revenit unui număr restrâns de cetățeni, atât
români (în majoritate), cât și străini.
Aceste două decizii au accentuat polarizarea veniturilor, aflată deja la cote foarte
ridicate la finele lui 2004, și au fost urmate de a treia măsură, respectiv ajustarea
economică după manifestarea crizei, realizată în anii 2009-2011.
Această corecție economică, necesară din punct de vedere cantitativ, a fost, însă,
concepută și aplicată în mod total nesustenabil din punct de vedere social. Astfel,
costul ajustării respective a fost suportat, conform informațiilor din conturile
naționale, în majoritate covârșitoare, de salariații din sectorul privat și public, prin
concedieri masive (în anul 2011 numărul de salariați a fost mai redus cu 700000
persoane, respectiv cu 14% față de anul 2008) și tăieri substanțiale de salarii. În
aceste condiții, remunerarea muncii a pierdut, în perioada 2009-2011, suma de 12
mld. de euro, în timp ce capitalul a pierdut numai 0,7 mld. euro [3], respectiv de 17
ori mai puțin decât factorul muncă.
Rezultă, în mod logic, că marile discrepanțe în privința veniturilor cetățenilor,
existente la sfârșitul anului 2004, au fost, în mod foarte accentuat, adâncite de cele
trei decizii economice menționate mai sus, care au provocat puternice distorsiuni și
tensiuni în plan social.
Polarizarea foarte accentuată din sfera veniturilor cetățenilor se reflectă, în mod
direct, în starea extrem de precară și disparitățile majore înregistrate în domeniul
economisirii populației. Potrivit datelor Fondului de Garantare a Depozitelor
Bancare, la finele anului 2016 se manifestă profunde decalaje în structura
depozitelor (care însumează 143 mld. euro) persoanelor fizice la bănci (10,3 mil.
deponenți), astfel:
Deci, 76,5% din deponenţi (7,84 mil. persoane), cu economii de până la 5.000 lei,
deţin numai 3,5% din valoarea economisirii din România, înregistrând un depozit
mediu de 640 lei.
8
În același timp, 1% dintre deponenţi (100 mii persoane), cu cele mai mari sume
(peste 227 mii lei), dispun de aproape 40% din totalul economisirilor populației,
înregistrând un depozit mediu de 570 mii lei.
Cei mai bogați unu la mie (cca. 10 mii persoane), respectiv cei cu economii peste 1
mil. lei, posedă 14,4% din economisiri (în medie 2,44 mil. lei/deponent), adică de
cca. 244 ori mai mult decât prima grupă de mici deponenţi în număr de 3,93 mil.
persoane fizice.
Prin reducerea numărului total de deponenți (10,3 mil. persoane) cu cei 3,9 mil.
cetățeni din categoria depozitelor situate sub de 100 de lei, ale căror conturi nu
reflectă, practic, fenomenul de economisire, ci reprezintă, mai degrabă, instrumente
curente de încasări și plăți, rezultă un număr de 6,4 mil. deponenți. Și în structura
acestora, disparitățile în privința economisirii sunt foarte accentuate, după cum
urmează:
62% din deponenţi, respectiv cei cu cele mai mici economii (3,9 mil. persoane), dețin
numai 3,45% din valoarea depunerilor la bănci (depozit mediu de 1.263 lei);
8% din deponenţi (0,5 mil. persoane), reprezentând categoria celor cu economisire
medie, au depozite cuprinse între 50 mii lei și 227 mii lei și dețin 34% din valoarea
economisirii (depozit mediu de 100 mii lei);
1,63% dintre deponenţi (100 mii persoane), cu sume foarte mari, deţin 40% din
totalul economisirilor populaţiei (depozit mediu de 570 mii lei);
0,13% din deponenţi (cca. 10 mii persoane), cu cele mai mari sume, dispun de 14,4%
din economii (în medie 2,44 mil. lei/deponent), adică de cca. 4 ori mai mult decât
prima grupă de mici deponenţi în număr de 3,9 mil. persoane fizice.
10
creșterea productivității, întărirea solidarității sociale prin finanțarea acțiunilor
caritabile etc.. Este de subliniat faptul că:
12
PIB. De aceea, mecanismul stabilizatorilor fiscali automați funcționează cu atât mai
bine cu cât sistemul de impozitare este mai progresiv (Dumitru, 2012), în condițiile
în care componenta ciclică a veniturilor bugetare este, în general, mult mai ridicată
decât componenta ciclică a cheltuielilor publice.
Rezultă că, în România, țară cu o democrație tânără, aplicarea sistemului
stabilizatorilor automați este cu atât mai necesară. Rolul acestora în cadrul finanțelor
publice este stabilit, prin legislația actuală, pe două paliere:
cel al datoriei publice, pentru care, în condițiile depășirii nivelului de alertă de 45%
din PIB, în cazul României, se declanșează o serie de instrumente de stabilizare
automată (înghețarea unor cheltuieli bugetare). Însă, România înregistrează un nivel
al datoriei publice de 37% din PIB și nu este, dar nici nu va trebui să fie pe viitor, în
situația activării acestui mecanism. De aceea, se impune să se acționeze preventiv
pe cel de al doilea palier, respectiv
cel al deficitului structural (deficitul bugetului general consolidat, conform
standardelor europene, ajustat cu veniturile și cheltuielile aferente deviației
produsului intern brut efectiv față de nivelul de echilibru), care pentru România este
stabilit la 1% din PIB.
14
construirea primei locuințe, asigurarea locuințelor, sponsorizarea entităților non-
profit în domeniile sănătate, educație, cultură, sport, religie etc.), totul în condițiile
anumitor plafoane de venit.
Eficiența sistemului de deduceri este demonstrată de rezultatele aplicării acestuia în
perioada 2000-2004, care se prezintă astfel: în medie, numărul anual al persoanelor,
care după globalizare, au primit restituiri de la buget, față de sumele achitate inițial
ca impozite, a fost de 75% din totalul contribuabililor care au depus declarații fiscale,
iar valoarea restituirilor a reprezentat 64% din totalul diferențelor calculate (de plătit
către și de restituit de la buget). Rezultă că numai 25% din totalul persoanelor
declarante au plătit sume suplimentare către buget, față de cele achitate pe parcursul
anului anterior, iar valoarea totală a acestora a reprezentat doar 36% din cuantumul
diferențelor calculate.
Chiar dacă sumele restituite de la buget au fost mai mari decât cele încasate
suplimentar de stat nu a existat un impact negativ asupra veniturilor bugetare și nici
asupra deficitului. Aceasta, întrucât beneficiarii restituirilor (în anul 2004 spre
exemplu) alocaseră eficient, potrivit interesului individual, importante sume din
propria economisire, încă din cursul anului anterior (anul 2003 în acest exemplu),
pentru acțiuni care generaseră, deja, efecte favorabile în plan economic și social,
(susținerea aplicării sistemului de globalizare a veniturilor cu aplicarea unei game
mai extinse a deducerilor fiscale stimulative, în condițiile cotei unice, am prezentat-
o public în luna iulie 2015).
În prezent, lipsa globalizării veniturilor individuale generează distorsiuni destul de
frecvente în aplicarea deducerilor fiscale aferente veniturilor din salarii, întrucât
multe persoane beneficiază de acestea deși, pe lângă câștigurile salariale, încasează
și alte venituri, ceea ce reliefează un dezavantaj evident al cotei unice, respectiv acela
că, fiind o metodă simplă de impozitare, nu poate surprinde realitățile diversificate
din economie și societate.
Pe baza cunoașterii veniturilor totale individuale, ca efect al globalizării, vor fi
necesare dezbateri constructive între factorii reprezentativi din societate (partide,
sindicate, patronate, organizații civice, mediul academic etc.), pentru a se stabili
oportunitatea trecerii la impozitarea progresivă a veniturilor globale. În condițiile
adoptării acestui sistem fiscal, se impune stabilirea tranșelor de impozitare și a grilei
de taxare considerate a fi adecvate pentru situația economico-socială din prezent a
țării și raportat la obiectivele de dezvoltare asumate pentru viitor de România.
Concomitent cu măsura globalizării veniturilor individuale apreciem că este
necesară și aprobarea declarației de patrimoniu, îndeosebi imobiliar. Aceasta va
permite corecta impozitare a proprietăților, precum și corelarea fluxului anual de
15
venituri cu evoluția anuală a patrimoniului. Considerăm că declarația de patrimoniu
trebuie elaborată o singură dată, în același an cu începerea globalizării veniturilor,
modificările ulterioare ale patrimoniului urmând a fi comunicate administrației
fiscale de către autoritățile stabilite prin lege.
Punerea la dispoziția autorității fiscale a instrumentelor privind globalizarea
veniturilor (cu aplicarea de deduceri fiscale), respectiv a declarației de patrimoniu,
va permite îmbunătățirea substanțială a obiectivității acțiunilor de combatere a
evaziunii fiscale și corupției, deoarece aceste demersuri se vor baza pe documente
clare, asumate de fiecare contribuabil, permițând, totodată, verificarea automată a
existenței unei corecte corelații între fluxul anual de venituri și evoluția anuală a
patrimoniului. Totodată, apreciem că prin globalizarea veniturilor, va crește
substanțial baza de calcul a impozitelor și taxelor pe venit, respectiv pe elementele
patrimoniale, concomitent cu îmbunătățirea semnificativă a funcționării sistemului
deducerilor fiscale în raport cu situația materială a fiecărei persoane fizice. Ambele
instrumente menționate vor trebui legiferate pe baza studierii atente a celor mai bune
practici din țările dezvoltate europene, urmând ca România să își asume un
mecanism fiscal coerent, în funcție de caracteristicile dominante ale modelului
occidental de societate pentru care se optează, în mod democratic, de către decidenți.
Atât globalizarea veniturilor persoanelor fizice, cât și declarațiile de patrimoniu ale
acestora, reprezintă elemente fundamentale ale determinării avuției naționale a
României, în condițiile în care autoritatea națională de statistică are ca termen de
finalizare a raportării acestui indicator macroeconomic către Eurostat anul 2020
(după ce a beneficiat de o amânare a termenului inițial stabilit pentru 2017). În
condițiile nelegiferării globalizării veniturilor și declarației de patrimoniu, lucrarea
finală privind avuția națională a României, pe ansamblu și pe sectoare instituționale,
va cuprinde un grad ridicat de relativitate, urmând a se elabora în proporție mare (de
peste 60%) pe informații indirecte (provenite din anchete statistice și estimări) și
numai într-un procent redus (sub 40%) pe informații concrete, furnizate de diferite
instituții ale statului pe bază de registre și documente. De subliniat că în țările
dezvoltate din Europa Nordică și Continentală, calculul avuției naționale se
fundamentează în proporție de peste 95% pe rapoarte și documente elaborate de
instituțiile de profil ale statului și numai sub 5% pe bază de estimări și calcule
statistice.
Importanța globalizării veniturilor și declarației de patrimoniu este cu atât mai mare
cu cât gradul de finalizare a Cadastrului Național se situează la un nivel foarte scăzut.
De exemplu, în luna decembrie 2016, din totalul de 3181 de unități administrativ-
teritoriale din România, au fost finalizate integral lucrările de cadastru pentru numai
33 de localități (circa 1% din total) din cadrul a 17 județe. La aceeași dată, sunt în
16
derulare lucrări la alte 190 unități administrativ-teritoriale (6% din total) din cadrul
a 39 de județe. În aceste condiții, specialiștii sunt rezervați în ceea ce privește
respectarea termenului de finalizare a lucrărilor privind Cadastrul Național, stabilit
pentru anul 2023 (amânat anterior de câteva ori).
În concluzie, apreciem că progresele înregistrate pe linia creșterii transparenței
cheltuielilor publice se impun a fi însoțite de îmbunătățirea substanțială a
transparenței veniturilor și patrimoniului la nivel individual. Echilibrarea celor două
laturi ale transparenței în cadrul bugetului statului asigură, în societate, o
îmbunătățire a simetriei între libertățile și răspunderile individuale, raport care, în
prezent, este în defavoarea răspunderii.
Dincolo de avantajele de ordin economic și social ale utilizării instrumentelor
privind globalizarea veniturilor și declarația de patrimoniu, considerăm că acestea
vor avea o influență pozitivă majoră asupra detensionării climatului social, prin
creșterea încrederii între cetățeni – liant consistent al coeziunii și liniștii sociale.
Bibliografie
James Bullard, Income Inequality and Monetary Policy: A Framework with Answers
to Three Questions, https://www.stlouisfed.org/from-the-president/speeches-and-
presentations/2014/income-inequality-and-monetary-policy
Mark Carney, Inclusive capitalism, at the Conference on Incusive Capitalism, 27
Mai 2014, Londra, https://www.bis.org/review/r140528b.pdf
Vitor Constancio, Inequality and macroeconomic policies, intervention at the
Annual Congress of the European Economic Association, Lisabona, 22 August
2017, https://www.ecb.europa.eu/press/key/date/2017/html/ecb.sp170822.en.html
Dabla-Norris Era, Kalpana Kochhar, Nujin Suphaphiphat, Frantisek Ricka, Evridiki
Tsounta, Causes and Consequences of Income Inequality: A Global Perspective,
IMF Staff Discussion Note, June 2015
Mario Draghi, Stability, Equity and Monetary Policy , 2nd DIW Europe Lecture,
German Institute for Economic Research (DIW), Berlin, 25 Octombrie
2016, https://www.ecb.europa.eu/press/key/date/2016/html/sp161025.en.html
Dumitru Ionuț, Compactul fiscal european. Implicații asupra României, 2012
Eurostat, Material and social deprivation, 12 decembrie 2017
Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, Buletin Info, 2016
Georgescu Florin, Raportul dintre factorii capital și muncă - expresie a relației
eficiență-echitate, Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu”
(aprilie 2017)
17
Georgescu Florin, Growth, ageing and income distribution in Romania, prezentare
susținută la reuniunea IMF - World Bank Constituency, Sofia, 29-31 mai 2015
Georgescu Florin, Disciplina financiară și stabilitatea financiară, prezentare
susținută la evenimentul „Mugur Isărescu și invitații săi”, 24 iulie 2015
Georgescu F., Voinea L. și Gherghina Gh., Finanțele și moneda, în cadrul
volumului III al colecției Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani,
Editura Academiei Române, 2017
Guga Ştefan, Munca Atipică în România de la izbucnirea crizei. O perspectiva de
ansamblu, The Swiss Romanian Cooperation Programme, NEXT PUBLISHING,
Bucharest, 2016
Isărescu Mugur, Măsurarea caracterului anticiclic al politicii fiscale,
Disertaţie susţinută cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al
Universităţii din Oradea, 11 noiembrie 2010
King Mervyn (1995): Commentary: Monetary Policy Implications of Greater Fiscal
Discipline, Federal Reserve Bank of Kansas City (1995): 171-183.
Lagarde Christine, Lifting the Small Boats, address at Grandes Conferences
Catholiques, Brussels, June 17, 2015
Yves Mersch, Monetary policy and economic inequality, speech at Corporate Credit
Conference, Zurich, 17 Octombrie
2014,https://www.ecb.europa.eu/press/key/date/2014/html/sp141017_1.en.html
Piketty Thomas, Capitalul în secolul XXI, Editura Litera, 2013
Reuters, Europe's inequality highly destabilising, ECB's Draghi says, 26 Iunie
2017, https://www.reuters.com/article/ecb-policy-draghi/europes-inequality-
highly-destabilising-ecbs-draghi-says-idUSL3N1JN44D
Schneider Friedrich, Implausible Large Differences of the Size of the Underground
Economies in Highly Developed European Countries? A Comparison of Different
Estimation Methods, 2017
[1] Diferența dintre deficitul structural al anului curent față de anul de bază. La
rândul său, deficitul structural reprezintă deficitul bugetului general consolidat,
conform standardelor europene, ajustat cu veniturile și cheltuielile aferente deviației
produsului intern brut efectiv față de nivelul de echilibru.
[2] PIB potențial este determinat de cantitatea și calitatea factorilor de producție
disponibili, respectiv capital, muncă și productivitate
[3] potrivit informațiilor disponibile în baza de date Ameco
[4] Această noțiune vizează atât partea de venituri, cât și cea de cheltuieli bugetare.
18