Rabash

Articole (Scrieri sociale)

Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului

15 Ianuarie 1972

Este scris în Zohar, „Pomul cunoaşterii binelui şi răului, dacă sunt recompensaţi – bine, dacă nu
sunt recompensaţi – rău”.

Este explicat în Comentariul Sulam că dacă este recompensat, Midat ha Din (calitatea judecăţii) –
discernământul 4-Bhina Dalet – este ascunsă, şi Midat ha Rachamim (nivel, calitatea milei) este
revelată; adică, Malchut care este atenuat în Midat ha Rachamim este revelat. Şi dimpotrivă-
dacă nu este recompensat.

Ar trebui să înţelegem sensul cuvintelor “dezvăluire” şi “ascundere.” Se ştie că omul este alcătuit
din virtuţi şi calităţi bune, precum şi din calităţi rele. Deoarece “Nu există pe faţa pământului un
om drept care să facă bine şi care să nu păcătuiască”.

Cu alte cuvinte, întotdeauna în persoană există o deficienţă, încă ceva de corectat; altfel, nu ar
mai avea nimic de făcut în lume.

Este ca atunci când doi oameni se reunesc şi există prietenie între ei, şi deodată unul dintre ei
aude că celălalt i-a făcut ceva rău. Imediat se depărtează de prietenul său şi nu îl poate privi sau
nu poate sta lângă acesta. Dar apoi, ei se împacă.

Înţelepţii noştri au atras atenţia, “Nu încerca să îl linişteşti pe prietenul tău când este furios”.
Întrebarea este “De ce?”. Când este furios, el vede defectele prietenului său şi oricum nu îl poate
ierta, deoarece defectele prietenului se dezvăluie acum, iar calităţile sale bune – pentru care l-a
ales ca prieten – sunt acum ascunse şi sunt descoperite numai defectele prietenului. Aşadar, cum
poate vorbi cu cineva care este rău?

Dar după ceva timp, când uită răul pe care prietenul l-a făcut, poate să redescopere calităţile
bune ale prietenului său şi să-i ascundă calităţile negative, adică să reînvie senzaţia calităţilor
bune ale prietenului său.

În mod natural, atunci când nu dă putere şi nu susţine calităţile negative ale prietenului său,
acestea sunt date la o parte şi ascunse. Asta pentru că atunci când se vorbeşte despre ceva,
discuţia dă putere şi vitalitate chestiunii ce este discutată. De aceea, când ura este uitată, adică
supărarea pe care prietenul i-a cauzat-o îşi pierde puterea, poate să înceapă să vorbească
despre plăcerea pe care a primit-o de la calităţile bune ale prietenului său.
Această imagine este mai bine sesizată între un soţ şi soţia sa. Uneori, dezacordul este atât de
mare încât vor să se despartă. Dar apoi se împacă. Întrebarea este, “Ce se întâmplă cu lucrurile
rele ce s-au întâmplat între ei în timp ce se certau? Au dispărut?”

Cu adevărat, trebuie să spunem că au ascuns motivele, calităţile rele pe care fiecare le-a văzut în
celălalt şi acum, că este pace, fiecare îşi aminteşte numai de calităţile bune dintre ei, virtuţile
care i-au determinat să fie împreună.

Şi mai mult, dacă cineva din familie ar veni şi ar începe să vorbească cu bărbatul sau cu femeia şi
să arate defectele celuilalt, (acela) ar da putere şi vitalitate chestiunilor pe care le-au suprimat şi
ascuns, şi, le-ar expune. În acea situaţie, ar putea cauza separarea lor.

De asemenea, între doi prieteni, dacă o a treia persoană vine şi începe să-i arate unuia dintre ei
defectele şi lipsurile prietenului vorbind despre ceea ce este ascuns între ei, le-ar da acestora
puterea şi vitalitatea, şi a treia persoană ar cauza separare între ei.

Şi poate că acesta este motivul pentru care calomnia este interzisă chiar şi atunci când este
adevărul, deoarece descoperă lucruri care erau înainte ascunse. Ea cauzează opusul – ascunde
virtuţile şi descoperă defectele prietenului – şi asta cauzează separare şi ură între ei. Deşi tot ce
se spune este adevărat, motivul este aşa cum am spus mai sus – depinde de ceea ce este revelat
şi ceea ce este ascuns.

Este la fel între om şi Creator. În timp ce răul omului este ascuns şi persoana se consideră
virtuoasă, ea se simte pregătită să se angajeze în Tora şi Miţvot (porunci – fapte bune), deoarece
este vrednic a creşte în grade. Dar când este invers, virtuţile sunt ascunse şi numai defectele sunt
descoperite, el nu se poate angaja în Tora şi Miţvot, deoarece simte că nu este potrivit pentru
nimic.

Aşadar, cel puţin se va bucura de lume ca un animal, deoarece nu poate fi o fiinţă umană. Baal
HaSulam a spus despre asta că de obicei, atâta vreme cât cineva se angajează în Tora şi Miţvot, îşi
simte nemernicia, şi când se angajează în chestiuni corporale, nu simte nicio josnicie.

Dar ar fi trebuit să fie invers – când se angajează în lucruri corporale, ar trebui să-şi simtă
josnicia, şi în mod natural să facă totul fără nicio însufleţire, şi în timp ce se angajează în Tora şi
Miţvot, să se considere întreg. Într-adevăr, este acelaşi lucru pe care l-am menţionat mai sus.