Tema Funcţiile educaţiei

Planul lecției
1.Noțiunea de funcție,funcție de bază.
2.Funcțiilor educației după Cristea,Nicola,Todoran,Bontaș.
3. Funcţiile generale ale educaţiei și cele derivate.

1. Noțiunea de funcție,funcție de bază.

Educaţia îndeplinește anumite funcţii.
Funcţia - este o operaţie care fiind aplicată asupra unui argument, îi conferă
acestuia o valoare corespunzătoare.
Funcţiile de bază ale educaţiei reprezintă consecinţele generale ale acestei
activităţi psihosociale, specifice omului, realizată într-un mediu social extrem de
complex și de diversificat.
Literatura de specialitate propune diverse taxonomii ale funcţiilor educaţiei.

2.Funcțiile educației după Cristea,Todoran,Nicola,Bontaș:

Funcţiile educaţiei (S. Cristea):
1) funcţia culturală a educaţiei- presupune formarea-dezvoltarea personalităţii
prin intermediul valorilor spirituale, preluate pedagogic din toate domeniile
de cunoaștere umană;
2) funcţia politică sau civică - vizează formarea-dezvoltarea personalităţii prin
intermediul valorilor civice;
3) funcţia economică - vizează formarea personalităţii prin intermediul
valorilor tehnologice aplicative, care angajează capacitatea acesteia de
realizare a unor activităţi social utile .

Funcţiile educaţiei (Dimitrie Todoran):

Funcţia cognitivă a educaţiei asigură formarea și dezvoltarea omului prin
intermediul cunoașterii, sintetizată în actul de cultură, în cadrul căruia esenţială
este cultura generală, care cuprinde ceea ce societatea a selectat pe baza unor
criterii valorice pentru formarea personalităţii. Această funcţie se bazează pe
legătura dintre informativ – formativ.
Funcţia economică a educaţiei susţine atitudinea firească, proprie omului, care
trebuie să se adapteze la mediu prin intermediul unei activităţi utile, productive în
plan social. Această funcţie ridică problema integrării sociale a omului prin
asigurarea pregătirii acestuia pentru o activitate productivă de calitate, realizată în
toate domeniile vieţii sociale, în raport cu cele mai noi cuceriri ale știinţei și
tehnicii.
Funcţia axiologică asigură realizarea efectivă a personalităţii prin intermediul
valorilor.
 Funcţiile educaţiei (Ioan Nicola (1996) ):
• funcţia de selectare și transmitere a valorilor de la societate la individ se
realizează conform unor principii pedagogice, respectând cerinţele
psihologice ale fiecărei vârste, având însă un caracter permanent la scara
societăţii și a fiecărei personalităţi umane aflate într-un proces de formare și
dezvoltare pe tot parcursul vieţii;
• funcţia de dezvoltare conștientă a potenţialului biopsihic al omului are în
vedere realizarea personalităţii „ca un tot unitar, ca fiinţă biopsihosocială”,
ceea ce înseamnă valorificarea deplină a tuturor resurselor interne într-un
cadru instituţional adecvat, dependent de „perfecţionarea sistemului
educativ”;
• funcţia de pregătire a omului pentru integrarea activă în viaţă socială are
în vedere realizarea personalităţii umane ca „forţă de muncă” angajată în
toate sectoarele de activitate, ţinând seama de condiţiile fiecărei epoci. Din
această perspectivă, în epoca știinţei și a tehnologiilor de vârf, educaţia
trebuie să asigure „reproducţia lărgită a forţei de muncă, fiind prin aceasta un
factor al progresului social”.

Funcţiile educaţiei ( Ioan Bontaș (1998)):

− Creșterea și dezvoltarea fizică armonioasă a tinerei generaţii,
a omului în formare.
− Însușirea limbajului și a specificului relaţiilor socio-umane
necesare comunicării și convieţuirii interumane, adaptării la
mediu și însușirii culturii, știinţei și tehnicii.
− Transmiterea tezaurului cultural-știinţific, a cunoștinţelor
valoroase acumulate de omenire în diverse domenii ale
cunoașterii în general, strâns legate de formarea și
dezvoltarea capacităţilor intelectuale.
− Transmiterea experienţei de producţie și a deprinderilor de
muncă, formarea și dezvoltarea abilităţilor și deprinderilor
practice de muncă, în strânsă legătură cu cerinţele progresului
știinţifico-tehnic, cu progresul social în general.

Rezumând, conchidem că funcţiile educaţiei trebuie astfel realizate, încât să se

asigure modelarea omului atât pentru o activitate social-utilă eficientă, cât și pentru
una în schimbare, flexibilă și creativă, în concordanţă cu exigenţele contemporane
și ale viitorului privind formarea personalităţii și profesionalităţii creative.
 3.Funcțiile generale și cele derivate ale educației:
Funcţiile generale ale educaţiei vizează integrarea economică, politică şi
culturală a personalităţii la nivelul sistemului social global:

-Funcţia antropologic- culturală a educaţiei urmăreşte umanizarea copilului

prin sistemul de relaţii pe care îl stabileşte cu alţi oameni. Umanizarea are loc prin
transmiterea produselor culturii şi reproducerea culturală (repetarea aceloraşi
valori), determinînd formarea comportamentului uman.
-Funcţia axiologică a educaţiei este înălţarea valorilor culturii şi civilizaţiei
umanităţii.
-Funcţia socializării copilului cu scopul adaptării şi integrării sociale.

Funcţiile generale ale educației exprimă trăsături intrinseci ale educaţiei, iar
funcţiile derivate desemnează „caracteristici dependente de realitatea formativă în
raport cu anumite intenţii şi interese.

Funcţii derivate (S. Cristea):

a)funcţia de informare, funcţia de culturalizare, funcţia de asistenţă
psihologică (subordonate funcţiei culturale);
b)funcţia de protecţie socială, funcţia de propagandă /ideologizare
(subordonate funcţiei politice);
c)funcţia de specializare, funcţia de profesionalizare, funcţia de asistenţă
socială (subordonate funcţiei economice).

Actualmente în R. Moldova educaţia îndeplineşte urmtoarele funcţii (Legea

învăţămîntului):
-asigură realizarea idealului educaţional;
-realizează dezvoltarea liberă, armonioasă a copilului şi formarea personalităţii
creative;
- garantează dezvoltarea conştientă şi progresivă a potenţialului biopsihoc al
copilului;
- selectează, prelucrează şi transmite valorile de la societate la copil, de la
copil la copil şi de la copil la societate;
- pregăteşte copiii pentru integrarea lor activă în viaţa socială.