Euharistia Bisericii primare aşa cum apare în Didahia

Euharistia se dezvoltă din ritul ospățului iudaic comunitar care era săvârșit de sabat sau
de sărbători. Euharistia se dezvoltă din așa numita ,,liturghie” ce însoțea această masă, adică din
cele 3 binecuvântări (birkhat ha-mazon) pe care cel mai mare le rostea asupra paharului de vin de
la sfârșitul mesei. La Cina cea de Taină însuși Domnul Hristos a ponunțat aceste binecuvântări,
marcând transformarea ritului în sacrament.
Barukh attah:
,,Binecuvântat eşti Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Împăratul lumii, Cel care hrăneşti
lumea întreagă cu bunătate, har şi milostivire. Fii binecuvântat Doamne Tu Care hrăneşti toată
făptura.”
Nodeh:
,,Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeul nostru, căci Tu ne-ai dat nouă spre moştenire o ţară
frumoasă şi plăcută, Legământul, Legea, viaţa şi hrana. Fii binecuvântat Doamne pentru ţara
aceasta şi pentru hrană.”
Rahem:
,,Ai milă Doamne, Dumnezeul nostru, de Israel poporul Tău, de Ierusalim cetatea Ta, de Templul
Tău, de sfântul şi marele altar, asupra căruia Numele Tău este invocat şi binevoieşte a reface la
locul ei împărăţia lui David şi a reconstrui curând Ierusalimul. Fii binecuvântat Doamne care
zideşti Ierusalimul.”
În binecuvântarea Barukh attah, mulţumirea pentru hrană are în subtext orizontul cosmic-
creaţional implicat în înţelesul teologic al hrănirii ca şi creaţie continuă a vieţii; binecuvântarea
Nodeh subîntinde explicit orizontul soteriologic, amintind evenimentele principale ale istoriei
mântuirii; iar binecuvântarea Rahem deschide şi cere împlinirea aşteptatei Împărăţii Mesianice,
anticipată ,,memorial”de către participanţii la acest ospăţ ritual.
Sfinții Evangheliști descriind Cina cea de Taină, notează cele șapte acte săvârșite de
Mântuitorul ca alcătuind un tot unitar: a luat, a binecuvântat, a frânt și a dat/ a luat paharul, a
mulțumit, l-a dat ucenicilor Săi. Aceste acte au fost preluate de tradiția liturgică primară și
transpuse în practică în 4 mari acte cultice: aducerea pâinii și a vinului, care erau luate de
liturghisitori; binecuvântarea, sfințirea pâinii și a vinului; frângerea și împărtășirea.
Viața și conștiința au fost încă din epoca primară motivele principale de mulțumire în
Euharistie. Viața ca aducere la existență, iar cunoașterea ca intrare într-un raport de iubire
conștientă rațională cu Dumnezeu în care omul înțelege, știe, cunoaște rolul său în lumea aceasta
și ce vrea Dumnezeu de la el. Prin Euharistie se dorea ca toate comunitățile să devină una,
această comunitate să se desăvârșească și să crească în Împărăția lui Dumnezeu. Exista și o
disciplină arcană prin care cei botezați putea lua parte la Euharistie.
Didahia folosește termenul ,,euharistia” obișnuit în literatura creștină pentru numirea
Trupului și Sângelui lui Hristos. De asemenea cuvântul grecesc tradus prin ,,mulțumire,
recunoștință” desemnează Sfânta Taină care constituie centrul cultului creștin. În cap. 9 al
Didahiei prezintă un ritual al agapei creștine. Tema centrală a anaforalei creștine nu mai este
binecuvântarea, ci în mod plenar euharistia, mulțumirea. Se binecuvânta pâinea și paharul cu vin;
pâinea se frângea și se împărțea la toți mesenii. Omul a fost chemat să se hrănească cu
Dumnezeu după suflet şi cu pâine materială pentru trup. Exita și o mărturisire a păcatelor pentru
ca jertfa să fie curată. Cel care era certat cu aproapele nu putea să se adune la această masă
euharistică, pentru ca jertfa să nu fie întinată.
Această structură a textului euharistic, care poziționează binecuvântarea vinului înaintea
celei pronunțate asupra pâinii, este moștenită din ritualul cinei iudaice sabatice: la început era
pronunțată asupra unui pahar cu vin, prin care se separat timpul sacru de cel profan; urama apoi
la începutul mesei o binecuvântare asupra pâinii, iar la sfârșitul ei se rostea asupra unui pahar cu
vin binecuvântarea finală ,,Birkar ha-mazon”. Momentele principale ale desfășurării Liturghiei:
Didahia 9,2-4- agapa comunitară, introdusă de binecuvântările asupra paharului sărbătorii
și asupra pâinii.
Didahia 10,1- după terminarea mesei urmează binecuvântarea după cină.
Didahia 10,6- invitația la Cina Euharistică-Rugăciunile profeților
Didahia 14, 1-3-Liturghia creștină propriu-zisă.