Asceza creştină- Postul

Clasa a –XII-A

Despre post şi importanţa lui în viaţa creştinului

Postul creştinesc este înfrânarea, pentru o vreme, de la mâncărurile de dulce – lapte,

carne, brânză, ouă şi derivate ale acestora - precum şi de la băuturi, în scopul întăririi puterilor
sufleteşti peste înclinările spre rău ale trupului. Originea postului creştin se află în rai prin
porunca dată de Dumnezeu primilor oameni de a nu mânca din pomul  cunoştinţei binelui şi
răului(Facere2,16-17). Mântuitorul a postit iar exemplul Său a fost urmat de Sfinţii Apostoli şi
Sfinţii Părinţi. Creştinismul a dat postului o importanţă majoră integrându-l vieţii spirituale în
războiul nevăzut, în lupta cu puterile întunericului şi cu patimile: ,,Acest neam de demoni nu iese
decât numai cu rugăciune şi cu post”(Matei17,21). Adevăratul post, spun Sfinţii Părinţi ai
Bisericii, constă nu numai în abstinenţa de la mâncare şi băutură căci astfel s-ar numi regim şi nu
post, ci şi înfrânarea de la ,,toate cele lumeşti şi de la toate poftele cele rele, pentru ca să poată
creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu. Încă şi pentru
a ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu…”.
Sfinţii Părinţi au clasificat postul după mai multe criterii:

I. Astfel, după asprimea lui, postul poate fi:

a) Ajunare desăvârşităsau postul negru — atunci când o zi sau mai multe nu mâncăm şi nu
bem nimic;
b) Ajunare propriu-zisă sau postul aspru sau uscat — atunci când mâncăm pe înserate, după
orele 16:oo — 17:00, mâncăruri uscate şi eventual netrecute prin foc: pâine, fructe,
seminţe, nuci, alune, stafide etc.
c) Postul obişnuit sau comun — atunci când mâncăm de 1, de 2 sau de 3 ori pe zi mâncăruri
de verdeţuri, legume şi fructe gătite la foc.
d) Postul uşor  sau dezlegarea — atunci când la anumite sărbători care cad în timpul
postului dezlegăm la untdelemn, vin şi peşte aşa cum se precizează în Tipic.

II.După lungime, postul poate fi:

 a)  de o zi: miercurea şi vinerea; Ziua Înălţării Sf. Cruci (14 septembrie); Ziua tăierii
capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august); Ajunul Bobotezei (5 ianuarie); ,,Cei ce vor să
prisosească în evlavie sau să facă anumite făgăduinţe sau legăminte faţă de Dumnezeu, pentru
felurite pricini, pot să postească şi în alte zile de peste săptămână decât cele orânduite de
Biserică. Cea mai potrivită zi este ziua de luni. În nici un caz să nu se postească sâmbăta sau
duminica. Postul acesta de bună voie nu are însă valoare decât atunci când păzim şi zilele de post
orânduite de Biserică”.
b) Postul de mai multe zile: Postul Paştelui sau Postul Mare, Postul Crăciunului sau
Postul Naşterii Domnului, Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului.

III. După felul postirii, postul poate fi:

a) trupesc – atunci când postim de bucate, înfrânându-ne de la mâncările de dulce;

b) sufletesc – atunci când pe lângă postul trupesc postim înfrânându-ne de la patimi, păcate,
fapte rele. Aşa ne îndeamnă şi Sfânta noastră Biserică: «Postul cel adevărat este înstrăinarea de
răutăţi, înfrânare a limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de
jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul şi bineprimit».
Un post integral sau desăvârşit înseamnă postire trupească şi sufletească. Sfinţii Părinţi
vorbesc chiar de un post al celor 5 simţuri: postul ochilor – atunci când ne ferim să privim la
lucruri, imagini, înfăţişări păcătoase şi frumuseţile străine ce ne rănesc inima; postul urechilor - 
atunci când ne ferim de auzirea vorbelor deşarte; postul gurii – atunci când ne înfrânăm limba de
la clevetiri, înjurături, vorbe spurcate, hule şi chiar de la aromele anumitor mâncăruri; postul
mâinilor – atunci când ne înfrânăm mâinile de la furt, lăcomie sau atingeri păcătoase.

Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează mintea limpede lepădând alcoolul, şi inima
curată, blândă şi smerită

În acest sens Sf. Ioan Gură de Aur spune în A III-a cuvântare către antiohieni: ,,Postiţi?
Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman împăcaţi-vă cu
el; un prieten înconjurat de nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu 
numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile
voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească  rămânând curate şi
de la hrăpire şi de la lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor.
Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalme şi de
alte vorbiri ruşinoase”. Iar Sf. Vasile cel Mare zice: ,,Dacă toată lumea ar posti n-ar mai fi
războaie, nedreptăţi şi desfrânări. Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează mintea limpede
lepădând alcoolul, şi inima curată, blândă şi smerită! Iată postul!”
Studiu de caz
Temă: Postul – împărțire și importanță

La tema despre postul creștin, un profesor poate prezenta următorul caz:

,,Diana postește în fiecare zi de miercuri și vineri. Ea este invitată într-o zi de miercuri la

aniversarea celei mai bune prietene, Teodora, a cărei familie nu postește. Teodoara a invitat mai
mulți prieteni, a cumpărat mai multe CD-uri cu muzică pentru dans. Diana i-a spus că în aceste
condiții nu va merge la ziua ei, Teodora a amenințat-o că nu va mai fi prietena ei. Diana ține
mult la Teodora și nu știe ce să facă.”

În vederea valorificării acestui caz se poate răspunde la următoarele întrebări:

1. Cum caracterizați viața religioasă a Dianei?

2. Care sunt factorii care o determină pe Teodora să organizeze o petrecere într-o zi de
post?
3. Ce ar trebui să facă Diana pentru a nu-și supăra prietena, dar nici pe Dumnezeu?
4. Ce șansă dați unei prietenii în cazuri precum cel prezentat?
5. Ce soluții credeți că există pentru sărbătorirea zilei voastre de naștere/a onomasticii
dacă aceasta este într-o zi de post?

Studiul de caz constă în analiza unui caz real, fiind un suport al cunoașterii inductive, în
vederea formării capacității elevilor de a trece de la particular la general, dar și bază a cunoașterii
deductive, de trecere de la general la particular.
Etapele utilizării metodei:
 Prezentarea cazului, propus de profesorul de religie sau de elevi.
 Alcătuirea unui plan pentru o analiză care să conducă la identificarea cauzelor ce
au determinat apariția și/ sau evoluția cazului aflat în studiu.
 Inițierea și dirijarea de către profesor a dezbatrilor în vederea stabilirii
alternativelor de rezolvare, prin selectarea celor mai potrivite metode de analiză,
prin examinarea cazului din mai multe perspective, fără însă a se propune sau
sugera elevilor ipoteze, opinii sau soluții.
 Stabilirea concluziilor.
Avantajele utilizării acestei metode rezidă în faptul că îi solicită pe elevi în culegerea și
utilizarea de informații în vederea elaborării și argumentării unor decizii, evaluării și deprinderii
unor concluzii.
La religie, studiul de caz se utilizează în următoarele situații:
 În analiza unor cazuri de deviații comportamentale cunoscute de către elevi;
 În identificarea datoriilor membrilor unei familii, pe baza analizei relației dintre
aceștia
 În dezvoltarea atenției și înțelegerii față de problemele celor din jur;
 În evidențierea datoriilor față de Dumnezeu și de semeni, de biserică, societate,
școală;
 În formarea deprinderii de a practica virtuțile.