Gânduri ale lui Dumnezeu grăite prin Oamenii aleși de El

”Punându-ne împreună într-o zi, când ţi se va părea ţie că este de cuviinţă, fă nouă
praznic cuviincios. Apoi, spune şi celorlalţi care vor fi mai pe urmă, cum că noi suntem una la
Dumnezeu şi noi negreşit vom mijloci înaintea lui Dumnezeu cele pentru mântuire, pentru cei
ce ne vor săvîrşi praznicul pomenirii noastre.”
Am ajuns din nou la Praznicul Marilor Dascăli ai Bisericii noastre Ortodoxe. Ne
amintim din nou de contribuția lor, de jertfa lor, depusă ca noi, cei de azi, să avem călăuză
dreaptă, un drum bătătorit pe care să pășim cu încredințare deplină, un îndreptar cu privire la
creștin, la societatea actuală și la familie, cuibul creat de Tatăl Ceresc în cel mai desăvârșit fel.
E clar, astăzi, educația nu se mai bazează pe principii și reguli duhovnicești, nici măcar
creștine. Tocmai din această cauză familia contemporană întâmpină atâtea griji și neliniști, din
cauza lipsei lui Dumnezeu în ea.
Despre educația copiilor, Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre creşterea pe care
părinţii ar trebui să le-o dea copiilor încă de mici, pentru ca aceştia să îndrăgească de
timpuriu şi cu ardoare virtutea şi să se împotrivească răului, să dea întâietate dragostei
de Dumnezeu, de oameni şi de fraţi, în locul iubirii de arginţi, de slavă şi de plăcere.
După Sfinţitul Gură de Aur, această educaţie trebuie făcută, cu discernământ, încă din
perioada prunciei, a vârstei preşcolare, fapt susţinut, de altfel, şi de pedagogii contemporani.
Potrivit preaînţeleptului Vasile cel Mare, primii şapte ani de viaţă ai omului sunt deosebit de
importanţi pentru evoluţia lui viitoare, datorită educaţiei primite în această perioadă. După
dumnezeiescul Gură de Aur, educaţia copiilor n-ar trebui să se rezume la ştiinţa de carte
şi la însuşirea artelor, ci să aibă drept ţel împodobirea sufletului iubitor de virtute cu
buna-cinstire de Dumnezeu. Accentuează că acest lucru se va reuşi atâta timp cât sufletul
este uşor de modelat şi poate fi format şi înrâurit corespunzător.
O atenţie specială acordă Sfântul Ioan Gură de Aur limbajului. Din fragedă vârstă,
copilul să se deprindă să rostească cuvinte sincere, cuviincioase, drepte, curate şi
frumoase, şi nu – potrivit Apostolului Pavel, pe care, de altfel, l-a iubit nespus -, vorbe de
ruşine şi de ocară, batjocoritoare şi hulitoare. Să înveţe să nu se jure, să nu se certe şi să
nu se mânie. Sfântul Grigorie Teologul spune într-unui din poemele sale că nu este nimic mai
rău ca jurământul.
Sfântul Ioan Gură de Aur pune accentul și pe datoria părinților de a fi exemplu viu
pentru copiii lor, ceea ce îi va face pe cei din urmă sinceri, responsabili, autentici. De
asemenea, Sfântul Ioan este adeptul mustrării și laudei, în același timp, spunând că toate
acestea trebuie făcute cumpătat. Tot el scrie despre pedepsirea care nu trebuie făcută cu ură, ci
din dragoste și cu dragoste. Cruzimea celui care pedepseşte este, după Sfântul Ioan Gură de
Aur, nebunie, iar într-un alt cuvânt al său arată că atunci când suntem nevoiţi să pedepsim
pe cineva, pe noi ne doare mai mult decât pe acela. Nu este lipsit de importanţă cu ce
anume se va hrăni auzul copilului. Adevărul scripturistic este de preferat poveştii şi ficţiunii.
Bunele învăţături şi faptele de virtute sunt deosebit de instructive, formează caracterul,
oferă o reală cultivare a sufletului. Stăruie asupra ascultării cuvintelor dumnezeieşti cu
râvnă şi luare-aminte, mai ales în biserică, în vremea participării la dumnezeieştile
slujbe. În mod asemănător, Marele Vasile sfătuia în Cuvintele sale ascetice: ”Nu lăsa urechile
tale să audă toate câte se spun și nu lua parte la discuții care te îndepărtează de lucrarea ta
duhovnicească! Fă-te ascultător bunelor învățături și îndeletnicește-te cu acestea și păzește-le
în inima ta. Păzește-ți auzul de cuvinte lumești, ca să nu-ți întinezi sufletul tău.” Tot el, pune
accentul pe asceza trupească, care conduce la virtute. Asceza este un exerciţiu care ajută la
dobândirea trezviei. Priveliştile necuviincioase, spune iarăşi, stârnesc aprinderea lăuntrică a
trupului şi este greu să se înfrâneze mai apoi, în special cei tineri. Din contră, priveliştile bune
sunt folositoare. Într-una dintre omiliile sale la Evanghelia după Matei, Sfântul Ioan Gură de
Aur înfăţişează şi o soluţie alternativă pentru părinţi, care n-ar trebui să vină neîncetat cu
oprelişti severe: „Dacă vrei să afli odihnă pentru sufletul tău, mergi prin păduri, pe lângă râuri
şi lacuri, prin grădini, ascultă păsările care ciripesc, mergi la biserici, unde afli sănătate pentru
suflet şi trup, şi nu vei regreta plăcerile iraţionale“.
Cel de-al doilea Teolog al Bisericii noastre, Sfântul Grigorie, spune:
„La fel cum apa sărată nu stinge niciodată setea, aşa şi privirea necuvioasă poposind asupra
obiectului doririi sporeşte pofta“.
Iar Marele Vasile îndeamnă epigramatic:
„Să nu fii curios, vrând să le vezi pe toate, fiindcă îti vei otrăvi mintea!”.
Insuflaţi de viziunea înţeleaptă, bineplăcută lui Dumnezeu, a Sfinţilor Trei Ierarhi, cu
privire la educaţia tinerilor, este de cea mai mare trebuinţă să opunem epocii noastre
impersonale, dominate de tehnocraţie şi individualism, cu mentalitatea sa lumească atât de
utilitaristă, adevărul creştin al dragostei şi al smereniei, întotdeauna cu o dispoziţie de jertfă, şi
niciodată cu o atitudine dominatoare, care reduce la tăcere şi încalcă libertatea. În acest fel
vom călăuzi sufletele copiilor şi ale tinerilor, fără a ne lăsa antrenaţi de ispita primejdioasă de
a ne opri la o simplă corijare morală a lor, servindu-ne de o predică anostă, fără viaţă, doar
fiindcă aşa trebuie, din obligaţie şi dintr-o datorie stearpă.
Sfinţii Trei Ierarhi să vă întărească totdeauna cu îmbelşugare în misiunea
dumneavoastră plină de răspundere şi dătătoare de nădejde, prin mijlocirile lor înaintea
Preasfintei Treimi!

Toderașcu Rebeca, C.N.C.N, clasa a Xl-a B.