Tema 3 Educaţia ca proces /mecanism de integrare socială..

Educatia in contextul pedagogiei sociale e privita ca pregatire pentru aderare la grup .

Procesele de interactiune dintre indivizii- educatori si indivizii- educati , mai ales ccele care dureaza
o perioada mare de timp sunt modelate cultural si reglamentate social. Conditia principala a relatiei
dintre educator si educat e ca ambii sa aprecieze si sa respecte anumite norme in actiunea unuia fata
de celalat. In acest sens asemenea relatii constituie o sublasa aunor clase generale numite relatii
sociale, care prin interfernta unui specific le putem defini ca relatii educationale. Un educat
devine in mod obisnuit centrul unui grup de persoane interesate, in modelarea lui precum si un
educator poate devein centrul unui cerc de educati, denumim acest sistem de relatii sociale
interactionate intre indivizi si alti indivizi cu rol social (educator, sotie, mama, prieten ,student).
In cadrul fiecarei societati, al unui grup se manifesta tendinta de a-si mentine echilibrul,
ordinea sociala si normativa. In acest scop societatea si-a creat mecanisme specifice de socializare si
integrare sociala a indivizilor.
Socializarea reprezinta procesul social prin care societatea isi creaza, reproduce si realizeaza
conduite adecvate ale membrilor sai, un model normativ si cultural (I. Dragan). Procesul acesta
foarte complex implica mecanisme si agenti de o mare varietate, fiecare cu rol bine definit in
asigurarea stabilitatii si functionarii structurilor sociale, a coeziunii interne, continuitatii si
permanentei structurii grupale.

Integrarea sociala se realizeaza prin apartenenta si participarea neimpusa a individului la un

set de norme, valori si atitudini comune grupului.Integrarea sociala presupune acomodare,
solutionarea conflictelor intre aspiratii si atitudini comportamentale, intre indivizi, grupe. Se poate
realize prin dominare, compromis, conciliere, conversiune. Dupa sociologul American Parsons
caracteristicile de baza ale personalitatii umane s-au format in procesul socializarii in cadrul unor
sisteme sociale obiective, in mod succesiv individul invatand fie apt pentru a indeplini diferite
roluri.

Sociologii afirma ideea ca socializarea este actul de pregatire a individului pentru

participarea la viata de grup. Oamenii sunt formati pentru a deveni membri ai grupurilor de
apartenenta - familie, scoala, loc de munca, grup de prieteni etc., pentru cunoasterea si întelegerea
altor grupuri în care nu vor fi niciodata membri, însa sunt obligati sa comunice cu ele - banci,
spitale, sectii de politie, firme etc.
 Dupa S. Radulescu tipurile de integrare sociala sunt:
a) Integrare culturala (realizarea armonizarii valorilor cu comportamentul si interdependenta dintre
valori, comportamente si institutii sociale).
b) Integrarea normativa (integrare intre norme si persoane). Opusul ei este starea de ,,anomie"*, de
conflicte intre norme, de incompatibilitate intre norme si indivizi.
c) Integrare comunicationala (sistem de relatii definitorii pentru concordanta dintre conduite si
norme)
d) Integrarea functionala (vizeaza unitatea si echilibrul sistemului social, diviziunea si sincronizarea
valorilor intr-un grup). 

Ca si socializarea, integrarea sociala vizeaza mentinerea comportarii indivizilor in cadrul

modelelor de norme, conduite premise si acceptate. 

Faptul ca in toate societatile educatia e modelata cultural si reglementata social ne indica ca ea este
implicata in organizarea acestei societati. Pentru a explica existenta educatiei identificam
componentele de care depinde ea:

 In fiece societate exista grupuri social relative largi de durata unite prin legaturi culturale
care in mod continuu isi recruteaza noi membri, aceste noi grupuri sint interesate pe cine sa
recruteze (religia ar pierde daca nu s-ar recruta noi membri). Recrutarea se face prin
educatie.
 In fiece societate exista o diferentrentiere functionala a rolurilor ocupationale care e
necesara pentru continuitate existentei sociale
Integrarea, aparţinerea unui grup, sentimentul în sine de a face parte dintr-o societate, grupare de
oameni este încă de la începuturile lumii. Necesitatea unui grup social, sau a prieteniilor este o
necesitate comparabilă cu necesităţile de zi cu zi ca şi alimentaţia. Până şi toate lucrurile şi
vieţuitoarele de pe acest pământ sunt integrate unui grup cu aceleaşi proprietăţi ca şi lucrul în sine.