Atasament – baza relatiilor noastre

Dragilor, asa cum povestea si Ancuta in cadrul ultimelor ore de #autenticitate, am pregatit noi surprize
pentru toti membrii grupului, surprize care incep de-acum, din ianuarie. Martea este ziua articolelor cu
continut valoros si util pentru autocunoasterea noastra.
Am ales ca in aceasta prima zi sa scriu despre atasament, fiindca este baza tuturor relatiilor noastre, sursa de
confort sau de anxietate, temelia explorarii sau temnita resemnarii. Haideti sa vedem pentru inceput ce este
atasamentul !
Cu totii avem o reprezentare a termenului, unii dintre noi il asociem cu afectiunea, altii cu dependenta, si
sinonimele pe care le oferim nu sunt deloc intamplatoare, ele reflecta felul in care ne-a fost transmis
atasamentul si stilul de atasament pe care l-am dezvoltat in relatiile noastre din primii ani de viata, in special
in relatia cu mama.
De-a lungul dezvoltarii domeniului psihologiei au existat numerosi psihoterapeuti care si-au indreptat atentia
catre cercetarea atasamentului, primul dintre ei fiind John Bowlby, astfel ca, daca va doriti sa aprofundati
acest subiect va recomand sa va indreptati catre el. Bowlby a observat, si studiile ulterioare au confirmat,
faptul ca bebelusii, asemenea tuturor mamiferelor, au innascuta nevoia de atasament- nevoia de a forma o
baza de siguranta si incredere care sa le permita sa exploreze lumea si sa formeze relatii pe masura ce cresc.
In absenta completa a unei relatii de atasament in primele luni de viata, bebelusii nu supravietuiesc...
Atunci cand figura de atasament, de cele mai multe ori mama, este capabila sa observe bebelusul si sa
raspunda prompt si adecvat nevoilor sale, bebelusul se va simti in siguranta si va dezvolta un stil de
atasament sigur, care ii va permite:
sa aiba incredere deplina in el si in resursele de care se poate folosi;
sa exploreze obiecte si activitati
sa isi identifice si sa isi exprime nevoile
sa se exprime pe sine, sa fie confortabil cu vulnerabilitatea sa
sa dezvolte relatii sanatoase, in care se simte in siguranta sa spuna ce simte, sa isi exprime sentimentele in
forme variate, sa comunice deschis, sa respecte spatiul personal si pe al celuilalt
Exista situatii, destul de frecvente, in care mama nu reuseste sa raspunda prompt sau adecvat nevoilor
bebelusului. Fie
-ea este inconsecventa, uneori fiind prompta, alteori fiind absorbita de alte atributii, neglijand o parte din
nevoile bebelusului
-ea este prea sufocanta, oferindu-i bebelusului inainte ca el sa ceara, pentru a evita suferinta
-ea este complet absorbita de alte atributii si ii ofera bebelusului aproape toate cele necesare insa cu o
atitudine absenta- ca si cum isi indeplineste atributiile si atat
-ea este mult prea speriata si nu reuseste sa isi observe bebelusul, lipsind conectarea si adecvarea la nevoile
bebelusului
In aceste situatii, bebelusul nu simte suficienta siguranta si incredere pentru a dezvolta un stil de atasament
sigur. Exista mai multe clasificari ale atasamentului nesigur, in functie de principala frica a bebelusului
devenit adult si de modalitatea de raportare la viata si relatii, insa voi exemplifica doar cateva dintre
consecintele cele mai des intalnite:
preocuparea permanenta ca ceilalti vor pleca din relatie- ceea ce conduce la imposibilitatea de a exprima
limite, nevoi personale, dorinte reale, predispozitie spre compromisuri; nesiguranta, incredere de sine
scazuta, un nivel ridicat de anxietate (si furie) in majoritatea relatiilor;
 preocuparea permanenta ca ceilalti ne vor invada spatiul personal, ne vor sufoca- ceea ce conduce la
evitarea relatiilor si a oamenilor, evitarea de sine, predispozitie spre autosuficienta, dependente (de orice fel)
si negarea constanta a nevoii de un altul; tot anxietatea si furia sunt emotiile des resimtite;
Asa cum probabil anticipati, stilul de atasament pe care il dezvoltam in relatie cu figura de atasament ne va
influenta majoritatea relatiilor, in special relatiile intime, apropiate. Cel mai adesea, persoanele foarte
preocupate de prezenta unui altul , vor atrage persoane care se simt sufocate de prezenta celuilalt, Aceste
atractii si relatii creeaza atat potential de vindecare, cat si de toxicitate, in functie de cat de constienti suntem
sau devenim.

Ceea ce s-a stricat intr-o relatie, tot intr-o relatie se repara

Cand increderea si siguranta noastra au avut de suferit in relatie cu prima figura de atasament, tot intr-o
relatie putem repara suferinta si lipsurile noastre. Asta, desigur, nu inseamna sa asteptam sau sa visam la
acea persoana perfecta care va veni in viata noastra si va umple golurile din sufletul nostru asemenea unui
gradinar iscusit, mai degraba inseamna ca alaturi de o noua persoana avem sansa sa exploram aceste lipsuri,
dar de reparatie suntem responsabili.
Va invit sa va acordati cateva minute astazi, sa va reconectati cu copilul din interiorul vostru, cel care uneori
s-a simtit neobservat, neindreptatit in felul in care i s-a raspuns nevoilor sale, uitat, abandonat, sufocat sau
neglijat, si sa raspundeti la urmatoarele intrebari:
Care este atitudinea ta despre relatii: te simti preocupat(a) de absenta unei partenere(unui partener) sau ai
tendinta sa eviti relatiile?
Care este atitudinea ta in relatii: ai tendinta sa te ingrijorezi in privinta iubirii partenerului(partenerei) sau
ai tendinta sa te eschivezi si sa nu te implici in relatie?
Care sunt cele mai frecvente ganduri si temeri ale tale: ca nu este nimeni acolo cu adevarat pentru tine sau
ca apropierea celorlalti te va sufoca, iti va restrange libertatea?
Care e cel mai frecvent repros pe care ai vrea sa il faci celorlalti: ca nu se implica suficient, ca nu le pasa
cu adevarat de tine sau ca au prea multe cerinte si asteptari de la tine?
Ce stii despre mama ta? Cum era in primii ani din viata ta? Ce griji avea? Care erau cele mai frecvente
cuvinte pe care ti le spunea? Care a fost atitudinea ei fata de nevoile tale? Care au fost preocuparile ei in
acele momente? Simti ca raspunsurile ei au fost adecvate nevoilor tale autentice? Simti ca te-a observat cu
adevarat?
In ce masura tu, cel(cea) de acum, simti ca te asemeni cu ea de atunci? Prin ce va diferentiati?
Daca ai parcurs aceste intrebari, te incurajez sa impartasesti cum au fost pentru tine! Ce clarificari ti-au adus?
Ce teme noi de gandire?