Amintiri din copilărie

Demersul didactic
1. Cuvintele textului
2. Interogarea multiprocesuală
3. Cvintet

4. În fotoliul autorului
5. Prezentare de grup: pupăza din tei, la scăldat, la cireşe
6. Procesul
7. Piramida narativă

8. Planul simplu de idei

9. Rezumatul

.........Nică îşi ia la revedere de la mătuşa Mărioara şi

se furişează în cireş.
..........El se preface că îl cere pe vărul Ion la scăldat.
..........Într-o vară Nică merge la mătuşa Mărioara cu
gândul ascuns de a fura cireşe.
..........Nică este bătut de tatăl său.
.... .....Copilul este văzut de femeie, care îl aşteaptă
supărată sub pom.
...........Nică reuşeşte să sară din cireş.
...........Seara, paznicul şi moş Vasile vin să ceară
despăgubiri.
...........Când mătuşa lui se împiedică, Nică sare gardul.
...........Tătăl băiatului plăteşte pagubele.
...........Băiatul regretă ce a făcut.
...........Copilul, urmărit de mătuşă, distruge toată cânepa.
 Procesul literar-scenariul artistic
Judecǎtor: Bunǎ ziua onoratǎ audienţǎ!Astǎzi vom judeca cazul acuzatului Nicǎ a lui
Ştefan a Petrei, vinovat dupǎ actele din dosar de mai multe fapte reprobabile care se vor
arǎta de cǎtre pǎrţile aici de faţǎ. Sǎ fie introdus acuzatul!
Aprod: Acuzatul este prezent!
Judecǎtor: Acuzat,spune-ţi numele!
Nicǎ: Pǎi …îmi spune Nicǎ a lui Ştefan a Petrei, vestit gospodar din Humuleşti.
Judecǎtor: Alte nume mai ai?
Nicǎ: Îmi spune….Ion Torcǎlǎu
Judecǎtor: Asta-i poreclǎ!
Nicǎ : Porecla e numai Torcǎlǎu. Ion nu-i poreclǎ.
Judecǎtor: Bine…bine…s-a notat.
Aprod: Acum jurǎ cǎ spui adevǎrul şi numai adevǎrul.
Nicǎ : Jur!
Judecǎtor: Dǎm cuvântul procurorului!
Procuror: Onoratǎ instanţǎ,oameni buni! Avem în faţa noastrǎ pe Nicǎ a lui Ştefan a Petrei ce se face
vinovat de furttul cireşelor şi al pupezei şi de pǎgubirea a 2 prǎjini de cânepǎ. Pentru aceste
fapte car ca acuzatul sǎ fie aspru pedepsit. Vǎ mulţumesc!
Judecǎtor: Cerem sǎ se dovedeascǎ faptele.În consecinţǎ vor fi audiaţi martorii. Rugǎm sǎ
fie introdus primul martor.
Aprod: Primul martor!
Judecǎtor: Cine eşti dumneata?
Mǎtuşa: Eu sunt mǎtuşa obrǎznicǎturii de acolo. Mǎ cheamǎ Mǎrioara, şi sunt soaţa lui Vasile
Ciubotariul.
Aprod: Jurǎ cǎ spui adevǎrul şi numai adevǎrul
Mǎtuşa: Jur!
Procuror: Permiteţi câteva întrebǎri?
Judecǎtor: Aveţi cuvântul.
Procuror: Sǎ-mi spunǎ martora dacǎ-l cunoaşte bine pe acuzat.
Mǎtuşa: Cum sǎ nu-l cunosc. E un ghiavol şi jumǎtate. Un tâlhar. L-am prins în cireş cu sânul plin de
poame.
Procuror: Ne puteţi spune exact când s-au petrecut faptele?
Mǎtuşa : Pǎi…acum vreo câteva sǎptǎmâni, pe-aproape de Moşi.
Procuror: Şi l-aţi gǎsit apoi la locul faptei?
M:ǎtuşa Da, am auzit un hârşâit în cireşu’cela vǎratic şi când mǎ uit îl zǎresc pe ghiavolul ista.
M-am dus la tulpina cireşului, i-am spus sǎ scoboare şi n-a vrut sǎ mǎ asculte.
Avocat. Cer cuvântul!
Judecǎtor: Partea apǎrǎrii are cuvântul
Avocat.: Aş vrea sǎ-mi spunǎ martora dacǎ atunci când i-a cerut pârâtului sǎ coboare din pom
avea ceva în mânǎ.
M:ǎtuşa: Aveam o jordie…ca sǎ-l croiesc.
Avocat.: Vedeţi onoratǎ curte? Care copil ar veni sǎ fie bǎtut de bunǎvoie?
Nicǎ : Şi pe deasupra a aruncat şi cu doi bulgǎri în mine!
Procuror: Obiectez! Avocatul apǎrǎrii vrea sǎ transforme martorul în acuzat.
Judecǎtor: Vǎ rog sǎ vǎ limitaţi la întrebǎri care nu aduc prejudicii martorului..(Cǎtre procuror) Mai
aveţi întrebǎri?
Procuror: Una singurǎ. Sǎ-mi spunǎ martora dacǎ înafarǎ de stricǎciunea cireşelor, acuzatul a mai
fǎcut şi alte strcǎciuni.
M:ǎtuşa: Mi-a cǎlcat în picioare 12 prǎjini de cânepǎ de n-am mai putut alege nimic din ea..
Procuror : Recunoşti cǎ ai cǎlcat 12 prǎjini de cânepǎ?
Nicǎ: Ba numai jumǎtate!
Judecǎtor: Explicǎ-ne şi nouǎ!
Nicǎ : E la mintea cocoşului,onorat tribunal. Dacǎ mǎtuşa Mǎrioara m-a fugǎrit prin grǎdinǎ, n-am
cǎlcat cânepa numai eu. Cealaltǎ jumǎtate a pǎgubit-o chiar mǎtuşa Mǎrioara.
Judecǎtor:: Asta cam aşa e.
Mǎtuşa: Nu vǎ uitaţi ce spune ghiavolu’ista,cǎ e-n stare sǎ-ntoarcǎ lumea pe dos.
Avocat.: Sǎ rǎspundǎ martora dacǎ a primit despǎgubiri pentru pagubǎ.
Mǎtuşa: Apoi…am cam primit. Mi-a plǎtit-o tatǎ-sǎu.
Avocat.: Onoratǎ curte,deci acuzatul a plǎtit stricǎciunea în întregime,cu toate cǎ e vinovat numai
pe jumǎtate.
Judecǎtor: Rugǎm sǎ fie adus martorul urmǎtor! Dumneata cine eşti?
Moşul: Eu sunt martor cǎ bǎiatul ista a venit sǎ vândǎ în tîrg o pupǎzǎ pe care o furase.
Avocat.: Obiectez! Martorul nu are probe concrete cǎ pupǎza a fost furatǎ..
Judecǎtor: Se aprobǎ.
Aprod: Jurǎ cǎ spui adevǎrul şi numai adevǎrul!
Moşul: Iaca jur!
Procuror : Sǎ spunǎ martorul dacǎ acuzatul avea de vânzare o pupǎzǎ.
Moşul: Apǎi…cred cǎ avea.
Procuror: Sǎ spunǎ martorul dacǎ acuzatul i-a vândut o pupǎzǎ şi cu ce preţ.
Moşul: Apoi…da….cred cǎ a vrut sǎ mi-o vândǎ dar n-am cumpǎrat-o.
Mǎtuşa: Era pupǎza satului.
Judecǎtor: Dumneata nu ai dreptul sǎ vorbeşti.
Procuror: Şi ce sumǎ de bani a cerut?
Moşul: Apǎi de….drept sǎ spui nu mai ştiu.
Procuror: Dacǎ ai venit sǎ depui mǎrturie trebuie sǎ ştii sǎ vorbeşti. Acuzarea renunţǎ la acest martor.
Avocat.: Cer permisiunea sǎ pun câteva întrebǎri.
Judecǎtor: Aveţi permisiunea.
Avocat.: Sǎ spunǎ martorul dacǎ pasǎrea era o pupǎzǎ.
Moşul: Apoi cred cǎ era pupǎzǎ.
Avocat.: Ce are de spus pârâtul?
Nicǎ: Spun cǎ moşul nu are ţinere de minte.
Moşul: Apǎi, ce crezi bǎiete? Iaca-ţi spun întocmai ce te-am întrebat la iarmaroc:”De vânzare-ţi-e
gǎinuşa ceea mǎi bǎiete?”
Avocat.: Aşa te-a întrebat?
Nicǎ: Întocmai.
Avocat.: Rog sǎ se consemneze cuvântul “gǎinuşǎ.”Şi câţi bani ţi-a cerut?
Moşul: Apǎi …a rǎmas sǎ ne tocmim.
Avocat.: Şi dumneata ce-ai fǎcut?
Moşul: I-am cerut pasǎrea s-o drǎmǎluiesc ,i-am dezlegat picioarele şi i-am dat drumul sǎ zboare.
Avocat.: De ajuns moşule. Onoratǎ instanţǎ, rog sǎ se reţinǎ cǎ martorul a vorbit despre o gǎinuşǎ şi
nu despre o pupǎzǎ. Apoi? Pârâtul nu a cerut un preţ anume. Aşadar,martorul e acela
care a produs clientului meu o pagubǎ.
Procuror: Obiectez! Apǎrarea vrea sǎ inverseze rolurile, transformând inculpatul în pǎgubaş.
Judecǎtor: Du-te moşule sǎnǎtos!Nu mai avem nevoie de dumneata! Rugǎm partea acuzǎrii sǎ nu mai
aducǎ astfel de martori.
Avocat.: Onoratǎ curte, cer sǎ fie ascultat şi pârâtul.
Judecǎtor: Ce ai de spus?
Nicǎ: Din cauza pupezei, mama mǎ trezea în fiecare dimineaţǎ cu noaptea în cap.
Mǎtuşa: Era ceasornicul satului.
Judecǎtor: Dumneata ai depus mǎrturie. Te rog sǎ nu mai vorbeşti.