Micul prinț

de Antoine de Saint-Exupéry
XXI

Atunci apăru vulpea.

— Bună ziua, spuse vulpea.
— Bună ziua, răspunse politicos micul prinț, care se întoarse, dar nu văzu nimic.
— Sunt aici, spuse vocea, sub măr …
— Cine ești? spuse micul prinț. Ești tare drăgălașă …
— Sunt o vulpe, spuse vulpea.
— Vino să te joci cu mine, îi propuse micul prinț. Sunt așa de trist …
— N-am cum să mă joc cu tine, spuse vulpea. Nu sunt îmblânzită.
— A! Pardon, făcu micul prinț.
Dar, după un răstimp de gândire, adăugă:
— Ce înseamnă „a îmblânzi”?
— Nu ești de pe-aici, spuse vulpea, ce cauți?
— Caut oamenii, spuse micul prinț. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
— Oamenii, spuse vulpea, au puști și vânează. E tare stânjenitor! Cresc și găini. E
singura lor parte demnă de interes. Cauți cumva găini?
— Nu, răspunse micul prinț. Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
— E un lucru uitat de tot, spuse vulpea. Înseamnă „a crea legături”.
— A crea legături?
— Firește, spuse vulpea. Tu nu ești încă pentru mine decât un băiețel aidoma cu o sută
de mii de alți băieței. Și n-am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt
pentru tine decât o vulpe aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar, dacă mă
îmblânzești, o să avem nevoie unul de altul. Vei fi pentru mine unic pe lume. Voi fi
pentru tine unică pe lume …
— Încep să înțeleg, spuse micul prinț. Există o floare … cred că m-a îmblânzit …
— Se prea poate, spuse vulpea. Pe pământ vezi tot soiul de lucruri …
— O! Nu e pe Pământ, spuse micul prinț.
Vulpea păru intrigată.
— Pe altă planetă?
— Da. […]
Dar vulpea reveni la ideea ei:
— Viața mea e monotonă. Eu vânez găini, oamenii mă vânează pe mine. Toate găinile
sunt aidoma, toți oamenii sunt aidoma. Așa că mă cam plictisesc. Dar dacă o să mă
îmblânzești, viața mea va părea însorită. Voi ști un zgomot de pași care va fi diferit de
toate celelalte. Ceilalți pași mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema afarădin
vizuină, ca o muzică. Și-apoi, uită-te! Vezi, acolo, lanurile de grâu? Eu nu mănânc
pâine. Grâul e fără rost pentru mine. Lanurile de grâu nu-mi amintesc de nimic. Iar asta
e trist! Dar tu ai părul de culoarea aurului. Și-atunci o să fie minunat, când mă vei fi
îmblânzit! Grâul, care e auriu, îmi va aminti de tine. Și-o să-mi placă foșnetul vântului
prin lan …
Vulpea tăcu și îl privi îndelung pe micul prinț:
— Te rog, îmblânzește-mă.
— Vreau s-o fac, răspunse micul prinț, dar n-am prea mult timp. Am prieteni de
descoperit și multe lucruri de cunoscut.
— Nu cunoști decât lucrurile pe care le îmblânzești, spuse vulpea. Oamenii nu mai au
timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la negustori. Dar cum nu există
negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzește-mă
pe mine!
— Cum se face? spuse micul prinț.
— Trebuie să fii foarte răbdător, răspunse vulpea.Te vei așeza mai întâi un pic mai
departe de mine, așa, în iarbă. O să te privesc cu coada ochiului, iar tu n-o să scoți nicio
vorbă. Limbajul e o sursă de neînțelegeri. Dar în fiecare zi te vei așeza un pic mai
aproape …
A doua zi, micul prinț se întoarse.
— Ar fi fost mai bine să revii la aceeași oră, spuse vulpea. Dacă vii, de pildă, la ora
patru după-amiază, de pe la trei o să încep să fiu bucuroasă. Cu cât timpul va avansa,
cu atât mă voi simți mai bucuroasă. La ora patru o să mă agit deja și o să mă
neliniștesc; voi descoperi prețul fericirii! Dar dacă vii la o oră oarecare, n-o să știu
niciodată la ce oră să-mi împodobesc inima … E nevoie de rituri.
— Ce-i aia un rit? spuse micul prinț.
— Și asta e ceva de mult uitat, spuse vulpea. Este ceea ce face ca o zi să fie diferită de
alte zile, o oră de alte ore. […]
Astfel micul prinț îmblânzi vulpea. Iar când ora plecării fu aproape:
— Ah, spuse vulpea … O să plâng.
— E vina ta, spuse micul prinț, nu-ți voiam defel răul, dar ai vrut să te-mblânzesc …
— Firește, spuse vulpea.
— Dar o să plângi! spuse micul prinț.
— Firește, spuse vulpea.
— Atunci nu te-ai ales cu nimic!
— M-am ales cu ceva, spuse vulpea, datorită culorii grâului. […]
— Adio, spuse vulpea. Iată secretul meu. E foarte simplu: bine nu se vede decât cu
inima. Esențialul e invizibil pentru ochi.
— Esențialul e invizibil pentru ochi, repetă micul prinț, ca să țină minte.
— Timpul pe care l-ai pierdut cu trandafirul tău îl face să fie atât de important.
— Timpul pe care l-am pierdut cu trandafirul meu … făcu micul prinț, ca să țină minte.