Gloria şi bogăţia nu sunt bunuri sigure,

dacă nu e minte (Democritus)

Noţiunea, funcţiile şi principiile

de bază ale contabilităţii

1. Noţiunea, sarcinile şi funcţiile contabilităţii

2. Contabilitatea financiară şi de gestiune
3. Cadrul normativ al contabilităţii
4. Principiile de bază ale contabilităţii
Introducere in contabilitate
 Din antichitate ne-au parvenit diferite liste de cheltuieli sau de provizii,
fără ca ele să fie componente ale unui sistem contabil articulat.
 În Evul Mediu, dezvoltarea comerţului în orăşelele-state italiene a condus
la apariţia unui sistem complex de evidenţă, şi anume contabilitatea în
partidă dublă. În 1494, călugărul Luca Paciolo a publicat un tratat de
matematică - Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione et
Proprotionalita - care cuprindea şi o descriere a practicilor negustorului
veneţian al epocii, între care şi cea a contabilităţii în partidă dublă. Paciolo
nu a pretins că a inventat contabilitatea în partidă dublă, dar această
parte a cărţii sale a fost tradusă în multe limbi, contabilitatea în partidă
dublă fiind denumită "metoda italiană". De aceea, o mare parte a
vocabularului contabil provine din limba italiană, de exemplu: casă,
bancă, capital, jurnal, cont, debit, credit, bilanţ etc.
 Introducere in contabilitate

 Profesiunea contabilă liberală s-a dezvoltat mult mai târziu,

în secolul al XVIII-lea, o dată cu crearea primului corp al
contabililor în Marea Britanie (Institutul Scoţian al Contabililor
Autorizaţi, în 1854). Tehnica partidei duble s-a schimbat
nesemnificativ de-a lungul timpului; s-a modificat, în schimb,
perspectiva asupra obiectului, scopului şi conţinutului
raportărilor contabile. De la simpla evidenţă a averii
negustorului şi a afacerilor lui, prin implicaţiile sale sociale,
contabilitatea s-a transformat într-un sistem informaţional
care afectează distribuţia resurselor la nivelul unei întregi
economii.
 Introducere in contabilitate
 Chiar înainte de a exista un sistem teoretic care să-i precizeze
rolul în mod formal, informaţia a fost motorul dezvoltării, astfel
încât cunoştinţele noi se clădesc pe suportul celor existente.
Mulţimea de date noi este filtrată, prelucrată cu un aparataj
conceptual specific fiecărei discipline ştiinţifice, obţinându-se
produsul: informaţia. Prin analiza şi interpretarea informaţiei se
iau deciziile referitoare la acţiunile viitoare sau la evaluarea
acţiunilor anterioare.
 Contabilitatea este şi ea o disciplină informaţională.
Contabilitatea studiază efectele tranzacţiilor economice şi ale
altor evenimente asupra situaţiei economice şi financiare, precum
şi asupra performanţei unei entităţi contabile, în scopul informării
utilizatorilor interni şi externi. Prin limbajul său, prin sistemul
propriu de concepte şi proceduri, contabilitatea este singura
disciplină care poate furniza informaţii financiare despre o
organizaţie.
 Ce este contabilitatea?

 Contabilitatea - este un sistem de

culegere, prelucrare şi transmitere a
informaţiei diferitor utilizatori de
informaţii.

5
Funcţiile contabilităţii

Funcţiile contabilităţii

Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor constă în consemnarea, potrivit unor

principii şi reguli proprii, a proceselor şi fenomenelor economice ce apar în cadrul
întreprinderilor şi se pot exprima valoric.

Funcţia de informare a contabilităţii rezidă în furnizarea informaţiilor privind structura şi

dinamica patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute în scopul
fundamentării deciziilor.

Funcţia de control este legată de funcţia de informare. Ea constă în verificarea cu

ajutorul informaţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi
băneşti, de gospodărire a resurselor, controlul respectării disciplinei financiare etc.

Funcţia juridică. Datele din contabilitate şi documentele primare servesc ca mijloc de

probă în justiţie, pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice, pentru stabilirea
răspunderii patrimoniale pentru pagubele produse. Ele ajută la soluţionarea unor litigii

Funcţia previzională. Informaţiile furnizare de contabilitate sunt utilizate la stabilirea

tendinţelor viitoare ale fenomenelor şi proceselor economice.
7
 Noţiunea contabilităţii
Informaţia contabilă dintr-o întreprindere se poate clasifica în două mari categorii:
informaţie contabilă financiară şi informaţie contabilă de gestiune.
Informaţia
Informaţia
contabilă Este destinată
utilizatorilor externi, cum
financiară sunt investitorii, salariaţii,
creditorii, guvernul sau
publicul larg şi este
desemnată prin rapoartele
financiare. Anual,
administratorii
întreprinderilor trebuie să
întocmească un set de
rapoarte financiare în
formă standardizată,
compus din: bilanţ,
raportul privind
rezultatele financiare,
raportul privind fluxul
capitalului propriu,
raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti,
politica de contabilitate şi
note explicative la
acestea.
contabilă
de
gestiune
Este destinată utilizatorilor
interni, respectiv conducerii
întreprinderii. Această
informaţie este ne
standardizată, adesea ne
monetară, şi cuprinde
informaţii privind costul unitar
al produselor, comportamentul
costurilor relativ la volumul
activităţii sau profitabilitatea
pe produs. Rapoartele sunt
înaintate conducerii la
intervale de timp scurte -
lunar, săptămânal sau zilnic - şi
se circumscriu unor
subdiviziuni ale întreprinderii,
numite centre de
responsabilitate sau de profit.
Contabilitate financiară şi de gestiune
(managerială)

În corespundere cu cerinţele utilizatorilor de informaţii

contabilitatea se subîmparte în contabilitate financiară şi
contabilitate de gestiune (managerială).

Contabilitate Contabilitate
financiară de gestiune
(managerială)
Contabilitatea financiara
 Contabilitatea financiară cuprinde în câmpul său de acţiune
cunoaşterea şi prezentarea patrimoniului şi a rezultatelor
obţinute, ca urmare a utilizării elementelor acestuia.

 Astfel, contabilitatea financiară are ca obiect de activitate

evaluarea elementelor patrimoniale ale întreprinderii,
înregistrarea tuturor operaţiilor de modificare (majorare sau
diminuare) a elementelor patrimoniale, stabilirea rezultatelor
finale sub formă de profit sau pierdere, desfăşurarea lucrărilor
prealabile întocmirii rapoartelor financiare, efectuarea
inventarierii, întocmirea balanţelor de verificare, etc., întocmirea
şi prezentarea rapoartelor financiare prevăzute de legislaţie, şi
anume: bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare,
raportul privind fluxul mijloacelor băneşti şi raportul privind
fluxul capitalului propriu.
Contabilitatea de gestiune
 Contabilitate de gestiune sau managerială
înregistrează informaţiile necesare aprecierii mersului
activităţii interne, controlului riguros şi sistematic asupra
modului de utilizare a factorilor de producţie în cadrul
activităţii interne.
 De regulă ea se ocupă cu calcularea costurilor de
producţie pe produse, servicii, lucrări sau activităţi,
determinarea anumitor rezultate analitice la nivelul
subdiviziunilor de producţie pe tipuri de produse,
furnizarea informaţiilor pentru stabilirea bugetelor,
furnizarea informaţiilor pentru determinarea
performanţelor (rentabilitate, productivitate etc.) diferitor
subdiviziuni de producţie (sectoare, secţii, ateliere),
efectuarea controlului de gestiune şi luarea deciziilor
gestionare.
Contabilitatea financiara si
contabilitatea de gestiune

 Spre deosebire de contabilitatea financiară care se

organizează pe baza actelor normative şi legislative în
vigoare, contabilitatea de gestiune funcţionează pe baza
unor reguli stabilite de întreprindere, conform propriilor
nevoi.
 Faptul separării contabilităţii în financiară şi de gestiune nu
denotă că la întreprindere există două contabilităţi şi
diverse registre de evidenţă. La întreprindere funcţionează
un singur sistem contabil, însă el este construit în aşa fel,
încât prin regruparea datelor iniţiale tuturor utilizatorilor să
le fie pusă la dispoziţie acea informaţie, care îi va ajuta să
ia decizii corecte.
 Sistemul de reglementare normativă
al contabilităţii

 Sistemul de reglementare normativă al contabilităţii

reprezintă totalitatea actelor legislative şi normative, care
reglementează ţinerea contabilităţii şi întocmirea
rapoartelor financiare. Prin aceasta se asigură urmărirea
şi raportarea unitară a indicatorilor economico-financiari,
contabilitatea cuprinde o terminologie unică şi este
bazată pe anumite reguli comune pentru toate
întreprinderile care desfăşoară activitate de întreprinzător
şi este înregistrată în România, indiferent de tipul de
proprietate şi de forma organizare a acesteia.
Sistemul de reglementare normativă
al contabilităţii

Ca acte legislative şi normative privind reglementarea

contabilităţii se aplică:
 Legea contabilităţii (Legea Nr. 82 din 24 decembrie 1991);
 Standardele naţionale de contabilitate;
 Planul de conturi (este un sistem de clasificare organizat sub
forma unei liste care cuprinde toate conturile utilizate de o
entitate economica in contabilitate, ordonate dupa continutul
economic si functia contabila);
 Codul fiscal;
 Legea bugetului, etc.
 permanenţa
metodelor; contabilitatea de
angajamente;

separarea
continuitatea
patrimoniului şi
activităţii;
datoriilor;

necompensarea consecvenţa prezentării

 Continuitatea activităţii
 Principiul continuităţii activităţii, potrivit căruia se presupune că
întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor
previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a
activităţii. Continuitatea activităţii se exprimă clar în actul de constituire.
Atunci când funcţionarea este delimitată în timp sunt menţionate datele de
începere şi de încetare a activităţii. Dacă conducerea nu intenţionează şi nu
este obligată să lichideze întreprinderea s-au să reducă esenţial volumul de
producere, atunci se vor aplica metodele tradiţionale de evaluare a activelor,
pasivelor, precum şi de calculare a rezultatelor financiare care sunt
prevăzute în politica de contabilitate a întreprinderii. În cazul în care
întreprinderea intenţionează sau este obligată să se lichideze, atunci
conducerea întreprinderii nu mai are dreptul să utilizeze metodele
tradiţionale de evaluare şi calculare a rezultatelor financiare, în acest caz, se
va recurge la utilizarea aşa ziselor valori de lichidare, care de obicei sunt
mai mici decât valoarea de bilanţ. De exemplu, în cazul funcţionării normale
a întreprinderii, mijloacele fixe sunt reflectate în bilanţ la valoarea de intrare
diminuată cu suma uzurii acumulate, iar în cazul lichidării întreprinderii
acestea vor fi evaluate la valoarea de vânzare (lichidare).
 Continuitatea activităţii
 Exemplul 1: Întreprinderea „Oriental” SRL vinde angro ceai şi
cafea. La 31 decembrie are în depozit un stoc de ceai
achiziţionat de 150 000 lei şi un stoc de cafea al cărui valoare
de intrare a fost de 175 000 lei. Valoarea de piaţă a celor două
produse la finele anului de gestiune este de 130 000 lei şi
respectiv de 190 000 lei. Care va fi valoarea ce se va reflecta în
bilanţul contabil pentru stocul de ceai şi respectiv pentru stocul
de cafea. Ce principiu contabil aţi aplicat ?
 Exemplul 2: În anul curent întreprinderea „Alfa” SA a cumpărat
un teren pentru construcţii în valoare de 820 000 lei. La 27
decembrie anul curent întreprinderea a primit o ofertă de a
vinde acest teren pentru suma de 990 000 lei. Cu ce sumă se
va evalua la finele anului de gestiune acest teren ? De ce
principiu contabil aţi ţinut seama la alegerea răspunsului.
 Permanenţa metodelor
 Principiul permanenţei metodelor presupune
continuitatea aplicării regulilor şi normelor privind
evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea
elementelor patrimoniale şi a rezultatelor asigurând
comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Acest
principiu asigură aplicarea pentru aceleaş elemente,
structuri, domenii de activitate etc., a aceloraşi metode
de la o perioadă de gestiune la alta.
 Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie să fie
determinată de o profundă motivaţie, cum ar fi: fuziunea
întreprinderii, modificarea legislaţiei contabile sau
fiscale, schimbarea politicii economice sau comerciale,
etc.
 Principiul necompensării
 Principiul necompensării prevede că elementele de
activ şi de pasiv trebuie să fie evaluate şi înregistrate în
contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între
posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului, precum şi
între veniturile şi cheltuielile din raportul privind
rezultatele financiare.
 Necompensarea trebuie înţeleasă în sensul că pentru
fiecare element patrimonial cu substanţă materială,
pentru orice resursă care reflectă drepturi şi obligaţii, etc.
trebuie să fie deschis în contabilitate câte un cont.
Caracteristicile calitative ale
contabilităţii (Legea contabilităţii, art. 6)

Inteligibilitatea Relevanţa

Caracteristicile
calitative ale
contabilităţii

Credibilitatea Comparabilitatea
 Caracteristicile calitative ale contabilităţii
(Legea contabilităţii, art. 6)

❑ Relevanţa. Informaţiile relevante influenţează deciziile economice ale

utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente
sau viitoare, confirmând sau corectând evaluările lor anterioare. Relevanţa
informaţiei este afectată de natura sa şi de pragul de semnificaţie.
❑ Credibilitatea. Informaţia credibilă nu conţine erori semnificative şi nu este
părtinitoare, iar utilizatorii au încredere că prezintă cu fidelitate ceea ce se
presupune că ar trebui să reprezinte sau ceea ce se aşteaptă, în mod
rezonabil, să reprezinte. Următorii factori contribuie la credibilitate:
reprezentarea fidelă, prevalenţa economicului asupra juridicului,
neutralitatea, prudenţa, integralitatea.
❑ Comparabilitatea: Informaţia trebuie să fie prezentată într-o manieră
consecventă de-a lungul timpului şi între entităţi pentru a permite
utilizatorilor efectuarea de comparaţii semnificative.
❑ Inteligibilitatea: Informaţia trebuie să fie uşor înţeleasă de utilizatorii care
dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a
activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia
informaţiile prezentate cu diligentele cuvenite.