Sunteți pe pagina 1din 9

ŞEZĂTOARE

Decorul: O cameră ţărănească. De - a lungul pereţilor, lăiţi cu găuri pentru fixarea


furcilor de tors. Pe pereţi icoane vechi, prosoape cu farfurii şi o traistă agăţată într-un
cui. În capătul lăiţilor o masă; pe masă o ulcică de lut pentru băut apă şi o sită. Lângă
masă, o cofă de lemn cu apă şi un scaun pe care stă gazda casei.

Prezentatorii: I. Ne-am gândit să-mpodobim


Cât mai bine clasa noastră
Să vedeţi cât vă iubim
Poftiţi la şezătoarea noastră!!
Am să-ncep cu-o ghicitoare:
Ce este o şezătoare?
Cine ştie? Haideţi sus
Să vedem ce-aveţi de spus!

II. Orice zi de şezătoare,


E un fel de sărbătoare
Unde prietenii s-adună
Şi muncesc cu voie bună.
Treaba cu toţii şi-o fac,
Dar nici din gură nu tac!

III. Sus pe deal la lelea Floare


Vin cu toţi la şezătoare.
Vin cu toţi şi se adună,
Tot cu râs şi voie bună.

 Gazda mătură prin casă; se aude zgomot afară; intră 5-6 fete.

– Bună sara, lele Floare!


– Bună sara, dar numa-atâtea aţi venit?
– Ba, mai vin şi altele, dar noi suntem de pe valea Cipului. Mai trebuie să
vină cele de la pod şi astea din vecini.
– Hai aşăzaţi-vă unde vi-i locu’!

O FATĂ: - Eu nu mă aşez lângă fereastră că vin feciorii şi mă sperie!


- se aude zgomot afară; mai intră alte 7-8 fete în scenă.

GAZDA: - No bine c-aţi venit şi voi, că ia amu-i ziuă şi cântă cocoşii. Ia apucaţi-vă de
cântat să s-audă că ş-aici îi şezătoare.

 Cântec: La căsuţa d-ingă vale


La căsuţa d-ingă vale, dragă Ileană
Fac fetele şezătoare,dragă Ileană
Şi fac focul de nuiele, dragă Ileană
Să vie feciori la ele, dragă Ileană.
Refren: dragă ţi şi da şi nu
Şi cum şi ca si pân-amu
Dă-i nu, dă-i nu. (se repetă după fiecare strofa; la final de 2 ori)
Dar feciorii ni s-o dus, dragă Ileană
La şezătoarea din sus, dragă Ileană
Acolo-i casa de bârne, dragă Ileană
Şi fetele-s mai bătrâne, dragă Ileană

Fete-avem, feciori n-avem, dragă Ileană


Ne-om face vreo doi de lemn, dragă Ileană
Cu picioare de tuleni, dragă Ileană
Ş-om yice că-s lătureni, dragă Ileană

GAZDA: -- Apoi cu cântări nu vă vin feciori în şezătoare că: şezătoarea ni-i deplin, şi
feciorii nu ne vin. Haidaţi să facem ceva:

O FATĂ: -- Staţi că oi descânta eu să ne vină feciori în şezătoare!

 Ia nişte lemne şi începe a descânta, bătându-le unul de altul.

Soc, soroc,
Să ne-aduci feciori de joc.
Că feciori de nu-i aduce,
Vârful ţi l-om reteza,
Rădăcina ţi s-a usca,
Floare albă nu-i mai face,
Boabă neagră nu-i mai coace!

O FATĂ: Vino bade, serile,


Să-mi auzi mustrările
Că mă mustră măicuţa,
Bade, pentru dumneata!

ALTA FATĂ: - Stai că ştiu eu altfel. Oi toarce din caier ş-oi face nod pe fir:
Nu torc,
Că-ntorc toţi feciorii
Din toate şezătorile,
De n-or veni,
Or pocni,
De n-or pleca,
Or crepa,
Să n-aibă stare,
Până la noi în şezătoare.
- Hai amu să legăm gardu’:
Eu nu leg gardu’,
Că-l leg pe dracu’
Şi dracu’ pe feciori,
Să ne vie-n şezători!

ALTĂ FATĂ: -- Şi eu mai ştiu ceva: (ia un răşchitor, şi îl pune jos şi descântă la el)
Călărim pe răşchitor,

2
Ca să ne vie feciori
Că-s porniţi în şezători.
Răşchitorul e purtat
S-aducă feciori din sat
Care-s gata de-nsurat;
Răşchitoru-i cu fir plin,
Mulţi feciori nouă ne vin.
Îţi mulţumesc răşchitor,
Că ne-aduci frumoşi feciori.
Că noi suntem tinerele,
Harnice şi frumuşele
Cu mâini iuţi şi pricepute,
Răşchitoru-l umplem iute,
Feciorilor să le placă
Şi acas’ să ne petreacă!

O FATĂ: - Frunză verde de pelin, fete sunt , feciori nu vin!

ALTĂ FATĂ: - Zis-a badea c-a veni,


Luna, dac-a răsări.
Ies afară, luna-i sus,
Badea-o venit şi s-o dus.
Vino bade, serile,
Să-mi auzi mustrările
Că mă mustră măicuţa,
Bade, pentru dumneata.

ALTĂ FATĂ: - Şi eu mai ştiu ceva. Hai să dăm cu ciurul!


 Două fete se întorc cu spatele una la alta, aplecate şi dau ciurul de-a dura de
la una la alta.

Duduluc, butuc,
Pe Ion, pe Vasile îl aduc,
Dacă n-a veni,
A plesni.
Dacă n-a şedea,
A crepa.
Prin opinci, furnici
Prin obiele, stropşele
Să n-aibă linişte
Pân-aici a ajunge.

 Fac pauză şi ascultă să vadă dacă vin feciori; lucrează.

- Vin feciorii, purtaţi-vă cu lucrul!


 Se aud tropote afară; intră 4-5 fecioraşi în scenă; fetele le întorc spatele,
lucrează.

FECIORII: Bună sara!


Bună sara, gazdă mare,
Ne primiţi în şezătoare?
Să cântăm, să chiuim,

3
Cu toţi să ne-nveselim.
-- Dar ce-aţi tăcut toate?
FETELE: - Ia tăcem, ca să lucrăm. Aşezaţi-vă lângă sobă, dac-aţi venit, să nu vă fie
frig.
O FATĂ: - Haidaţi să cântăm să s-audă holcă, să nu creadă c-am murit!

 Cântec: Bade, pălărie nouă


Bade, pălărie nouă,
Tu mi-ai rupt inima-n două
Tu mi-ai rupt-o, tu mi-o coase
Cu fir roşu de mătase.

Badea-i om de omenie,
Dar sărutul nu-l prea ştie
Şi mă roagă ziua toată
Ca să-l mai sărut o dată.
Eo-l sărut de nu mai pot,
Iar el nu-nvaţă deloc.

 Se aud feciorii afară cântând: Frunză verde baraboi


Ia amu sosim şi noi!

O FATĂ: - Auziţi, amu vin feciorii noştri. Să ne purtăm cu lucrul!

 Intră în scenă 7-8 feciori de însurat.

FECIORII: - Bună sara!


FETELE: (binevoitoare) – Bună sara, bună sara, bine c-aţi venit, dar ce-aţi întârziat
atâta?

FECIORII: - Apoi, ce să fie? Am avut de numărat un sac de grâu la lingurarlu


satului… Dar ia cine-o fost mai harnici ca noi o sosit.

 Dau mâna cu fecioraşii, le scutură mâna atât de tare, încât unora le cade
cuşma din cap.

UN FECIOR: - Mă, dacă n-aţi învăţat să vă luaţi cuşma din cap, de ce n-o coaseţi cu
cuie să nu v-o sufle vântul!

 Toţi râd; feciorii care erau prin casă încep a se aşeza pe lângă fete.

O FATĂ: Şi-acum că sunteţi aici


Vă rugăm să luaţi loc
La un cânt şi la un joc.
Am venit să şi lucrăm,
Nu numai ca să cântăm
Când lucrăm toţi împreună,
Avem spor şi voie bună.

ALTĂ FATĂ: Când vi bade-n şezătoare,


Nu sta la uşă-n picioare.
Uită-te-n casă de-a rândul

4
Şi te- aşează un ţi-i gândul
De ţi-i gându-n altă parte,
Du-te bade, mai departe!
Că sunt alte şezători
Cu fete şi cu feciori!

GAZDA: - Cât voi îţi lucra, eu vă voi spune ceva. De sunteţi în şezătoare, să vă spun
o ghicitoare:

 Când mă sui pe ea acuş,


Mă şi simt pe derdeluş.

 E prieten credincios,
Şi-i place să roadă-un os.

 Nu-i făină, dar se cerne,


Nu-i covor, dar se aşterne.

 Paşte iarbă şi-are lână,


O găsim iarna la stână.

 În cojoacă şi desculţ,
Umblă mormăind prin munţi.

 Fricos ca dânsul altul nu-i


Se teme şi de umbra lui.

GAZDA: - Dacă tot aţi ghicit, să văd ce jocuri ştiţi voi din şezătoare!
TOŢI: - De-a zăloagele!

 Un fecior ia traista din cui şi apoi ia câte un semn (căciula, fular, etc.) de la
fiecare fecior, pe care le pune în traistă, apoi scoţând câte unu întreabă:

- A cui e zălogul acesta ce să facă?


- Să meargă la sobă şi să strige cucurigu!
- A cui e zălogul acesta ce să facă?
- Să sară-ntr-un picior de la masă la sobă!
- A cui e zălogul acesta ce să facă?
- Să strângă soba-n braţe!
- A cui e zălogul acesta ce să facă?
- S-o pupe pe Măria!
- A cui e zălogul acesta ce să facă?
- S-o strângă-n braţe pe Ioana!

 Se mai inventează situaţii hazlii.

O FATĂ: Ce folos de voi feciori


Că umblaţi în şezători
Rămân fuse neluate
Şi fetele nejucate!

UN FECIOR: Frunză verde busuioc,


5
Hai mândruţă să te joc!

UN FECIOR: - Lele Floare, ceamă on ceteraş să ne zică una de-nvârtit!


GAZDA: - Cum să nu. Oi vedea eu cât de fain îţi juca.

 Fetele sunt chemate la joc. (după joc, băieţii strâng fetele în braţe)

O FATĂ: Am venit să şi lucrăm,


Nu numai ca să cântăm
Când lucrăm toţi împreună,
Avem spor şi voie bună.

UN FECIOR: Fost-am fecior nu prea foarte


Ş-am iubit fetele toate
Câte fete-n braţe-am strâns,
După mine, toate-au plâns.
De te-oi strânge şi pe tine,
Şi tu-i plânge după mine!

O FATĂ: Ce mi-i mie de-un drăguţ


Ca pădurii de-un lemnuţ.
Unu-i taie, zece-i lasă,
Şi tot îi pădurea deasă…
Mie, de-un drăguţ … nu-mi pasă!

UN FECIOR: Astă fată se mărită


Şi nu ştie face pită.
C-o făcut asară opt
Şi nici una nu s-o copt.
Şi le-o pus pe toate-n rând,
Nici un câine nu-i flămând!

O FATĂ: Ochii mei sunt verzi ca iarba,


Tu te uiţi la ei degeaba.
Ochii mei sunt frumuşei,
Nu se uită la ai tăi.

UN FECIOR: Cât fu vara de frumoasă,


Nu pusei mâna pe coasă,
C-am cătat umbra de groasă
Şi pe mândra de frumoasă.
Trecu vara ca şi-o pâine,
Veni iarna ca şi-un câine,
Eu trăiesc ca vai de mine!

O FATĂ: Bade, bădişorule,


Dragoste ţ-am semănat,
Floricele p-ingă sat,
Să nu trăieşti supărat.
Dragoste ţ-am răsădit,
Floricele p-ingă rât,

6
Să nu trăieşti cu urât.

UN FECIOR: Draga mea floare de munte,


Eu ca tine nu văd multe.
Draga mea floare de şes,
Eu pe tine te-am ales!

O FATĂ: Zi, bădiţă-n frunză iară ,


Să te-ascult de către seară.
Că de când n-ai zis demult,
Doamne, dor mi să te-ascult;
Când te-ascult, sara pe lună,
Vai, bădiţă, frumos sună.

UN FECIOR: Cât îi lumea pe sub soare,


Nu-i bine ca-n şezătoare.
Că sunt fete şi feciori,
Şi mai uiţi de supărări.

GAZDA: - No, dar fain ştiţi striga. Dar alte jocuri din şezători, mai ştiţi?

 Un fecior ia un scăunel, se aşază pe el, în faţa tuturor.

FETELE: - Ce-ai păţât?


FECIORUL: - Am căzut (pcicat) în fântână.
FETELE: - Cine să te scoată?
FECIORUL: - Anuţa.

 Fata chemată, merge se aşază pe genunchii băiatului, îl sărută, iar apoi


rămâne ea „în fântână”.
 Când este băiat „în fântână”, dialogul este purtat cu fetele şi viceversa.
 Se continuă jocul câteva minute.

GAZDA: - No, dar mai jucaţi un pic, că ia mult aţi lucrat!

 Feciorii cheamă fetele la joc.

FETELE: - Vreţi să cântăm ceva, fecioraşi?


FECIORII: - Cum să nu….

 Cântec: Cui nu-i place dragostea?

O FATĂ: - Mă, dar s-o făcut târziu, nu mergem acasă?


UN FECIOR: - Ba, dar mai jucăm un joc ş-apoi om merge.

 Se joacă ultimul joc.

FECIORII: - Rămâi cu bine, lele Floare, mulţam de găzduire.


GAZDA: - Mergeţi în pace, dragii mei, şi vă mai aştept la mine-n şezătoare. Pe
vineri sara, dacă-ţi vrea.

7
 Toţi se adună şi ies din scenă, cuprinşi.

TOŢI: Rămâi gazdă sănătoasă


Noi amu merem acasă
Noi amu venim de ieri,
C-o fost bune rânduieli.

 Se întorc, se aşază frumos în faţa publicului.

O FATĂ: Se apropie Crăciunul,


Cu bradu-mpodobit,
Iisus ne cere-n taină
Să-ngenunchem smerit.

Se apropie Crăciunul
Vino să te rogi cu mine,
Iisus se naşte astăzi
Copile, pentru tine.

ALTĂ FATĂ: Colinde, colinde,


E vremea colindelor
Căci gheaţa se-ntinde
Asemenea oglinzilor.

TOŢI: (cor) Colind: Astăzi s-a născut Hristos

Astăzi s-a născut Hristos,


Mesia chip luminos,
R: Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
Mititel, înfăşeţel,
În scutec de bumbăcel

Neaua ninge, nu-l atinge,


Vântul bate, nu-l răzbate.

Şi de-acum până-n vecie


Mila Domnului să fie.

BĂIAT: 1. Aho, aho, copii şi fraţi


Staţi puţin şi nu mânaţi,
Lângă boi v-alaturaţi
Şi cuvântul mi-ascultaţi!
Mâine anul se-nnoieşte
Pluguşorul se porneşte
Şi începe-a colinda,
Pe la case a ura.

2. Iarna-i grea, omătu-i mare,


Semne bune anul are.
Semne bune de belşug,

8
Ca şi brazda de sub plug.
Doamne binecuvântează
Casa care o urează.
Pluguşor cu patru boi,
Pluguşor mânat de noi.

3. Vă urăm cum se cuvine,


Pentru anul care vineri
Să ne fie-ndestulată
Casa toată!
Ţara toată!
Ia mânaţi flăcăi
Şi strigaţi cu toţii hăi, hăi!!!

O FATĂ: Răsărind din lumi de basme,


Tu vii iar cu traista plină,
De minuni, de daruri sfinte,
Şi de datină creştină.
Moş Crăciune, Mos Crăciune,
Mag bătrân din vremuri bune!

TOŢI: Moşule te-am întreba


Care e părerea ta?
Noi, cei din grupa mare,
Am fost buni la şezătoare?
Am dansat, suntem cuminţi,
Ascultăm mult de părinţi,
Aşteptăm cu nerăbdare
Un cadou „atât” de mare.

 Moşul le împarte darurile.

SFÂRŞIT