Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Facultatea de Geografie și Geologie

Turismul în economia Austriei

Realizat de :Bîgu Ioana-Silviana

 CUPRINS

1. Descriere generala
2. Pozitie geografica
3. Potentialul natural si posibilitati de utilizare in turism
3.1.1. Relief
3.1.2. Clima
3.1.3. Hidrografie
3.1.4. Flora si fauna
4. Potentialul natural si modalitati de utilizare in turism
4.1. Istoria
4.2. Populatia si demografia
4.3. Politica generala a tarii
4.4. Infrastructura
5. Economia

1.Descriere generala
 Austria ,(în germană Republik Österreich), este o țară fără ieșire la mare, aflată
în Europa Centrală. Ea se învecinează cu Cehia și Germaniala nord, Ungaria și Slovaciala
est, Slovenia și Italia la sud, Elveția și Liechtenstein la vest.

Numele german al Austriei, Österreich, înseamnă „marca/ținutul de est” se referă la faptul

că Austria era granița estică a Bavariei și a lumii germane. Termenul Austria este latinizarea
numelui german.

Capitala și cel mai mare oraș, cu o populație de peste 1,7 milioane de locuitori este
Viena. Este un centru al industriei constructoare de maşini, al industriei textile şi industriei
alimentare; totodată este un centru turistic, cu atracţii culturale şidistractive.

Latitudinea Austriei este de 47,5162° N, ceea ce înseamnă că țara este situată în

emisfera nordică. Longitudinea este de 14,5501° E, ceea ce înseamnă că Austria se află în
emisfera estică. Coordonatele Austriei plasează țara la nord de ecuator.

Teritoriul Austriei acoperă 83.879 km² și are o climă temperată și alpină.Austria este o țară
predominant montană, datorită poziționării sale în Alpi. Alpii Orientali Centrali, Alpii
Calcaroși de Nord și Alpii Calcaroși de Sud se află parțial în Austria.

Austria are o populaţie de 8.220.800 locuitori,ocupând astfel locul 89 in topul ţărilor

după caracteristica număr de locuitori.Densitatea medie este de 97 loc./ km².55% o
constituie populatia urbană, 20% din toată populaţia Austriei locuieşte in Viena.Structura
naţională a populaţiei reflecta o dominare a austriecilor (de origine germană) 91%,sârbi şi
croaţi 4,2%,turci 1,6%,bulgari etc.

Rata de crestere a populației este de 0.026%.Rata natalității este de 8.69 nasteri/1,000

de oameni, iar rata mortalității este de 10.23 morti/1,000 de oameni. Speranța de viață a
bărbaților este de 79,3 ani iar cea a femeilor este de 84 de ani.

Moneda oficială a Austriei este Euro. Austria a adoptat moneda euro când a fost
introdusă pentru prima oară în 1999. Înainte de existența monedei euro, moneda austriacă
era schillingul austriac.

Limba oficială a Austriei este germana (98%)care se deosebeşte parţial atât la scris cât
şi la vorbit de germană literară. Restul de 2% îl deţin slovena şi croata.
 La sfârșitul secolului al XX-lea, circa 74% din populația Austriei era înregistrată ca fiind
romano-catolică, în vreme ce circa 5% se considerau protestanți. Creștinii austrieci sunt
obligați să plătească o taxă obligatorie (circa 1% din venituri) bisericii, această taxă este
numită „Kirchenbeitrag” („contribuție bisericească”).Din a doua jumătate a secolului al XX-
lea, numărul de aderenți la religia creștină a scăzut. Spre sfârșitul lui 2005, biserica romano-
catolică avea 5.662.782 de membri, sau 68,5% din totalul populației Austriei.

2.Poziția geografică

Austria este o țară mică situată în centrul Europei.Este formată din 9 state federale: Austria
Inferioară, Austria Superioară, Burgerland, Styria, Carintia, Tirol, Vorarlberg, Viena și
Salzburg. Orașul Viena este capitala Austriei.

Poziția geografică a Austriei contribuie la comunicarea acesteia cu alte țări europene, dintre
care se învecinează direct cu șapte: la est - Cehia, Ungaria, Slovenia, la vest - Germania, Italia,
Elveția, Principatul Liechtenstein. Acest lucru oferă Austriei condiții de transport și geografice
favorabile pentru comerțul reciproc avantajos cu țările vecine.

Teritoriul Austriei este alungit sub forma unei pane, puternic ingustat in vest si extins in est.

Poziția în centrul Europei face din Austria o răscruce a mai multor rute meridionale
transeuropene (din țările scandinave și statele Europei centrale prin pasurile alpine Brenner
și Semmering până în Italia și alte țări). Deservirea traficului de tranzit de mărfuri și pasageri
oferă Austriei anumite venituri în valută.

În plus, deoarece este ușor de stabilit pe o hartă fizică, granițele de stat ale Austriei coincid
în cea mai mare parte cu granițele naturale - lanțuri muntoase sau râuri. Doar cu Ungaria,
Cehia și Slovacia (pe distanță scurtă) trec pe teren aproape plat.
 Hartă politică Austria

3.Potențialul turistic natural si modalităţi de utilizare a acestuia în turism

1.Relieful

Austria este o țară alpină, fiind una dintre cele mai muntoase țări ale Europei. . Fiind
situate în Alpi , vestul și sudul Austriei sunt renumite ca o destinație a sporturilor de iarnă,
asfel valorificand potentialul turistic al zonei . Aşadar din punct de vedere turistic Alpi
constituie cea mai valoroasa resursa naturala a Austriei ,Alpii atrăgând atenţia unui numar
imens de turişti şi călatori din lumea întreagă .

Austria este o țară predominant montană, datorită poziționării sale în Alpi. Alpii
Orientali ,Alpii Calcarosi de nord si Alpii Calcarosi de sud se afla partial în Austria .Din aria
totală a Austriei (84.000 km 2),doar un sfert se afla în zona de şes şi doar 32% din tara se
afla sub altitudinea de 500 de metrii .Alpii din vestul Austriei fac loc dealurilor şi câmpiilor
din estul ţării .Circa 2/3 din teritoriul Austriei se află la peste 500 m altitudine iar 40% la
peste 1000 m. Altitudinea medie este de 1000 de metri.

Din punct de vedere geografic Austria se poate împărţi în 5 mari grupe de relief:
Alpii Răsăriteni ce ocupă 62% din suprafaţa totală ,Dealurile Subalpine şi Subcarpatice
care alcatuiesc 12%,zonele colinare din jurul Câmpiei Panonice ce formeaza 12 % din
suprafaţa Austriei . A doua zona muntoasă mult mai mică decât cea alpină se gaseşte la
 nord şi este denumită ,, platoul de granit austriac ”,aceasta se întâlneşte în podisul
Boemiei şi cuprinde 10 %din teritoriul statului .Porţiunea austriacă a depresiunii Vienei
reprezinta 4 %.Cea mai înalta culme muntoasă este Gorblockner,ce se află la o altitudine
de 3797 m în masivul Hohe Tauer.

2.Clima

Cea mai mare parte a Austriei se află în zona de climă temperată-rece în care
predomină vânturile de vest umede, cu nuanțe în funcție de localizare și altitudine. Cum
peste jumătate din țară este dominată de Alpi, clima alpină predomină. În est—în câmpia
Panonică și în valea Dunării—clima prezintă trăsături continentale, cu ploaie mai puțină
decât în zonele alpine.

Austria are temperaturi reduse pe timp de iarnă (−10–0°C), temperaturile de vară pot
fi relativ ridicate,temperaturile medii fiind de circa 25 de grade, iar maxima absolută fiind de
39,7 °C. Ierni reci cu ploi frecvente si zapada in unele zone joase si zapada la munte ,veri
moderate cu ploi ocazionale .

Precipitatiile scad în general de la vest la est ,fiind mai bogate în zonele periferice
montane (peste 2000mm/an);cele mai scăzute se înregistrează în regiunile lacului Neusiedler
(sub 600mm/an).Deşi umiditatea ,precipitaţiile şi nebulozitatea sunt şi ele influenţate de
altitudine,crescând odata cu ea ,vârfurile înalte suferă de lipsa precipitaţiilor abundente .
 Grafic temperaturi si precipitatii Austria

3.Hidrografia

Rețeaua hidrografică a Austriei este influențată de lanțul muntos al Alpilor. Principala

arteră hidrografică este Dunărea(360 km) ce străbate Austria de la vest la est, trecând prin
orașele Linz, Krems și Viena. Alte râuri importante sunt Drava și Murz, precum și afluenții
Dunării, Inn și Enns. Cele mai multe lacuri au origine glaciară:
Bodensee(Constanța/Konstantz) la granița cu Germania și Elveția, Attersee(situat la est de
Salzburg), Neusiedler See(la granița cu Ungaria), Worther(la vest de orașul Klagenfurt).
Suprafața totală ocupată de rețeaua hidrografică este de 1426 km pătrați.

Turistii pot vizita Lacul Mondsee, în lungime de 12 km, este cunoscut ca cel mai cald lac
al Salzkammergut, din Austria Superioară, având o temperatură a apei de până la 26°C
în lunile iulie şi august. Este de la sine înţeles ca în special cei ce iubesc soarele şi apa
apreciază lacul de la poalele bizarului Drachenwand. Dar şi pasionaţii de sporturi
acvatice găsesc aici activităţi interesante: navigaţie, schi nautic, windsurfing şi
scufundări.

4.Flora si fauna

Datorită amplasării, Austria dispune de habitate variate, numărându-se astfel printre cele

mai biodiverse țări din Europa. Conform estimărilor, în Austria există peste 67.000 de specii
de plante și animale; printre acestea se numără 45.000 de specii de animale și 3.000 de
specii de ferigi și plante cu flori. Ca în cazul multor țări din Europa, și în Austria există multe
specii aflate în pericol, de exemplu 27% dintre mamifere, 27% dintre păsări și aproximativ
33% din speciile de ferigi și plante cu flori.

4.1 Flora

Diversitatea reliefului și a climei reprezintă bazele pentru o floră diversificată.

Austria se numără printre cele mai împădurite țări din Europa; pădurile din Austria se întind
pe o suprafață de 4 milioane de hectare, ce reprezintă 48% din întreaga suprafață a Austriei,
iar procentul continuă să crească. . Foioasele(în special fagul, mesteacănul și stejarul) și
coniferele(bradul, molidul, pinul) acoperă munții până la altitudinea de 1200 m. Peste
această altitudine predomină bradul și este, apoi, înlocuit de larice și pin de stâncă.

Flora alpină este diversă şi încântătoare din punct de vedere cromatic aici
descoperim plante precum genţiana,Dinthus alpinus sau garofita,arnica ,Rhododendron
hirsutum ,iarba neagră şi multe altele .Floarea de colţ este cea mai cunoscuta floare care
creşte în Austria şi în Alpi la altitudini de peste 1500m .
 Dinthus alpinus Rhododendron hirsutum

Floare de colț Arnica

4.2 Fauna

În Austria întâlnim preponderent fauna tipică Europei

Centrale :cerbi,iepurii,fazani,vulpile ,bursucii,membrii familiei mustelidelor ,dar şi potârnicile
îşi găsesc aici locul.În regiunile alpine întâlnim capre–negre ,marmote ,vulturi ,ibecsi şi
stancute alpine. Fauna panonică este definită de păsările care trăiesc în zona Lacului
Neusiedler (stârc, lopătar, pasarea cu cioc-întors, gâscă de vară,batlanul roşu și multe
altele).
 Capra neagra Ciocintors

4. Potenţialul antropic şi modalităţi de utilizare a acestuia în turism

4.1. Istoria

Portalul oficial de promovare a Austriei ca destinație turistică internațională,

Austria.info, punctează influența istoriei asupra aceastei țari după cum urmează: „Istoria
Austriei este, la fel ca şi cele ale majorităţii statelor europene, deosebit de agitată. Însă pe
parcursul secolelor, elemente unice ale caracterului austriac s-au păstrat şi cultivat. Mai
presus de toate, dragostea pentru savoare, frumosul, rafinamentul au acţionat întotdeauna
ca motoare ce au împins civilizaţia mai departe.” În fond, oficialii fac referire exact la ceea ce
astăzi atrage milioane de turiști în această destinație. Sursele istorice [Austria.info] indică
faptul că regiunea Austriei contemporane era locuită încă din perioada epocii târzii a pietrei
(8.000 î.Ch.). Datând din epoca fierului (cca. 7.000 î.Ch.), Hallstatt, cea mai veche localitate
a Austriei, atrage anual peste un milion de vizitatori și este amplasată în mijlocul
regiunii Salzkammergut; de altfel, acesta a și dat numele culturii omonime (epoca fierului sau
Cultura Hallstatt). Primul regat, Noricum, format în acest spațiu datează din epoca
celților (800-400 î.Ch.); prosperitatea localnicilor se datora exploatării și comercializării sării.
Teritoriile Austriei au fost în cea mai mare parte cucerite de romani. Ulterior, pe măsură ce
apunea Imperiul Roman, creștea influența popoarelor migratoare. Astfel, începând cu
secolul al VI-lea d.Ch., în spațiul austriac s-au stabilit bavarii. Cu scopul de a stopa înaintarea
slavilor și a avaților, pe la 800 d.Ch., Carol cel Mare trasa o graniță în zona Austriei Inferioare
(Niederösterreich) de azi. La Est de Enns s-a dezvoltat un marchizat subordonat ducelui de
Bavaria, avându-l pe Leopold Babenberger drept înfeudat. La 996 apare pentru prima
oară denumirea Ostarrichi, transformată ulterior în Österreich. Leopold Babenberger,
ctitorul Austriei, și-a stabilit reședința la Pöchlarn, mutând-o ulterior la Melk. În această
perioadă are loc colonizarea teritoriului și se construiesc numeroase mănăstiri. Viena a
devenit capitala Austriei în secolul al XII-lea, în vremea ducatului lui Heinrich
Jasomirgott.Odată cu înscăunarea regelui Rudolf I, în 1273, începe perioada de circa 650 de
ani de domnie a Casei de Habsburg. Hofburg-ul vienez câștigă tot mai multă putere politică –
inițial la nivel regional, iar ulterior în plan european și mondial. În timpul domniei lui
Friederich al III-lea, Austria devine imperiu (1452). Secolul al XVI-lea a fost marcat de
înaintarea otomanilor, care au continuat să reprezinte o amenințare preț de încă un secol
și jumătate. Arta a resimțit din plin îndepărtarea pericolului musulman, dând viață
barocului. Domnia împărătesei Maria Theresa (1717-1780) este indisolubil legată
modernizarea imperiului, prin implementarea unor profunde reforme în cadrul instituțiilor
publice și administrative, demers continuat de fiul ei, monarhul iluminat și liberal Joseph al
II-lea (1741-1790). Muzica se afla în această perioadă sub influența unuia dintre cei mai
prodigioși și talentați compozitori clasici, Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791). De altfel,
Austria este considerată și țara muzicii, iar Viena capitala acesteia. Alte nume sonore ale
muzicii clasice sunt: Joseph Haydn (1732-1809) și Franz Schubert (1979-1828), Revoluția
franceză și instaurarea lui Napoleon și-au pus amprenta asupra Europei la finalul
secolului al XVIII-lea. Apoi, în 1814-1815, Viena, ca gazdă a Congresului de Pace ce a urmat
războielor napoleoniene, s-a implicat activ în noua orânduire a Europei. Pe fondul
schimbărilor aduse de Revoluția franceză, împăratul Franz I și Metternich, cancelarul de stat,
au instaurat un regim bazat pe limitarea liberăților cetățenești și pe cenzură, ceea ce a
condus la un nou context propice dezvoltării artelor, aceasta fiind perioada de
dezvoltare a stilului Biedermeier. Revoluțiile pașoptiste au zguduit din nou întregul
continent. În Austria, anul 1848 a culminat cu detronarea lui Franz I de către burghezie și
înscăunarea împăratului Franz-Joseph I (1830-1916) și a soției sale, Elisabeth (1837-1898),
cunoscută drept Sissi. Cei doi monarhi au transformat Viena într-o splendidă metropolă
central-europeană, cu arhitectura superbă ce dăinuie și astăzi. Arta, muzica și cultura
continuă să ia avânt în Viena celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Jugendstil-ul (Art
Nouveau sau Sezession) marchează arhitectura și artele vizuale (mai ales între 1890 și 1910)
prin pictori și arhitecți precum Gustav Klimt, Egon Schiele, Koloman Moser, Josef Hoffmann,
Joseph Maria Olbrich, Max Kurzweil, Adolf Loos sau Otto Wagner. Muzica stă sub semnul
romantismului lui Johann Strauss-Tatăl (1804-1849), respectiv al romantismului târziu al lui
Anton Bruckner (1824-1896) sau al lui Gustav Mahler (1860-1911). Nu poate fi omisă nici
popularitatea valsului vienez, datorată îndeosebi muzicii jucăușe a lui Johann Strauss-Fiul
(1825-1899), care a compus nu mai puțin de 500 de valsuri, polci și cadriluri, precum și alte
partituri de muzică de dans. Finalul de veac aduce și dezvoltarea psihanalizei, cu Sigmund
Freud (1856-1939) drept exponent de talie mondială.Începutul secolului al XX-lea este
sub semnul uni stat multinațional austriac tensionat și frământat, în care asasinarea
arhiducelui Franz-Ferdinand (1863-1914), moștenitorul tronului imperial, este strâns legată
de începutul primei conflagrații mondiale. Anul 1916, prin moartea împăratului Franz Joseph
I prevestește și sfârșitul dinastiei Habsburgilor. Finalul războiului a condus la
transformarea Austriei în republică. Prima jumătate a veacului trecut a fost a unei
Austrii foarte șubrede din punct de vedere economic și cu profunde probleme de
natură politică, ce culminează în 1934 cu un război civil și cu schimbarea constituției,

cancelarul Engelbert Dollfuss (1892-1934) instituind un stat corporatist autoritar.

Pana la Anschluss (anexarea Austriei de catre Hitler, la 12 martie 1938), statul

continua sa fie debutat in 1740, guvernat printr-o dictatură austro-fascistă, urmată de
dictatura național-socialistă a lui Hitler, încheiată în 1945. Finalul celei de-a doua conflagrații
mondiale redă Austriei independența, dar republica rămâne pentru încă 10 ani sub ocupația
forțelor aliate (Marea Britanie, Franța, SUA și Uniunea Sovietică). Independența de facto a
Austriei este obținută în urma semnării Acordului de Stat dintre Austria și forțele aliate, cu
asumarea neutralității ei. În contextul situării la limita Cortinei de Fier, Austria se
transformă rapid într-o punte de legătură între est și vest, acordând azil refugiaților
politici în urma Revoluției maghiare din 1956 și a Primăverii de la Praga din 1968. Mai mult,
Austria devine gazda organizațiilor internaționale precum ONU sau OPEC, respectiv a
numeroase reuniuni economice și politice europene și/sau mondiale. Din 1995 Austria a
devenit membră a Uniunii Europene, parcursul ei contemporan fiind determinat de acest
statut.
 4.2.Populaţia şi demografia :structura pe varste ,sexe evoluţie ,nivelul de educaţie

Populația Austriei, după estimările din aprilie 2011, este de 8.414.638. Populația

capitalei, Viena, depășește 1,7 milioane (2,2 milioane incluzând suburbiile), reprezentând
aproape un sfert din populația țării.Viena este de departe cel mai mare oraș al
țării. Graz este al doilea ca mărime, cu 250.099 de locuitori, urmat fiind
de Linz (188.968), Salzburg (150.000) și Innsbruck (117.346). Toate celelalte orașe au mai
puțin de 100.000 de locuitori.

Populația în funcție de vârstă

0-14 varsta 1,313,738

15-29 varsta 1,502,665

30-44 varsta 1,840,985

45-59 varsta 1,955,608

60-74 varsta 1,536,438

75-89 varsta 815,003

90+ varsta 86,177

Bărbat după vârstă

0-14 varsta 676,581

15-29 varsta 774,885

30-44 varsta 933,701

45-59 varsta 976,518

60-74 varsta 736,434

75-89 varsta 343,410

90+ varsta 25,486

Femeie după vârstă

 0-14 varsta 637,154

15-29 varsta 727,779

30-44 varsta 907,281

45-59 varsta 979,090

60-74 varsta 800,000

75-89 varsta 471,593

90+ varsta 60,689

Austria are un sistem de educație publică, gratuită și obligatorie, dar și un sistem de

educație privată bine-dezvoltat. Nouă ani de învățământ sunt obligatorii.Ministerul federal
al Educației este responsabil pentru finanțarea și supravegherea învățământului primar,
secundar, și, începând cu anul 2000, terțiar. Învățământul primar și secundar este
administrat de stat prin intermediul autorităților locale.Cu excepția școlilor experimentale,
tipurile de școli și planurile de învățământ sunt standardizate la nivel federal. Ministerul
Federal al Educației și al Drepturilor Femeii se ocupă de probleme importante precum
formarea profesorilor și gestiunea școlilor, iar Ministerul Federal al Științi, Cercetării și
Economiei este responsabil de coordonarea universităților și a sistemului de învățământ
superior.

Înainte de 1774, educația în Austria a fost o sarcină de care se ocupa biserica,

singurele instituții de învățământ fiind mănăstirile, care cereau taxe de școlarizare. Din
această cauză, numai oamenii înstăriți își permiteau să facă o școală.Învățământul primar
obligatoriu a fost introdus de către Împărăteasa Maria Tereza a Austriei (1740–1780). Chiar
dacă școlarizarea de șase clase a devenit obligatorie, fetelor nu li se permitea să dea la
liceu sau la școli profesionale. Prima scoală secundară (pension) pentru fete fost înființată
în 1868 și primul liceu cu orinetare academică pentru fete a fost înființat în 1892. Din 1872,
fetelor li s-a permis sa susțină examenul matura (de bacalaureat). Fetelor li s-a permis sa se
înscrie la facultate în 1897, dar doar la facultatea de filozofie. Din 1900 au putut studia și la
medicină și din 1919 la drept.
 1.3. Politica generală a ţării

Parlamentul Austriei își are sediul în Viena, capitala și cel mai mare oraș al țării.
Austria a devenit republică federală parlamentară și democratică prin Constituția
Federală din 1920. Sistemul politic al celei de a doua republici, cu cele nouă landuri ale sale
se bazează pe constituțiile din 1920 și 1929, reintroduse la 1 mai 1945. [58] Șeful statului
austriac este președintele federal (Bundespräsident), ales direct prin vot de către cetățeni.
Șeful guvernului federal este cancelarul federal, numit de președinte. Guvernul poate fi
demis fie prin decret prezidențial, fie prin vot de neîncredere în camera inferioară a
parlamentului, Nationalrat. Votul la alegerile prezidențiale și legislative federale era
obligatoriu în Austria, obligația fiind însă abolită în etape, între 1982 și 2004.

Parlamentul Austriei este bicameral. Compoziția camerei inferioare,

Nationalrat, (183 de locuri) este determinată o dată la fiecare cinci ani (sau după dizolvarea
sa de către președinte la propunerea cancelarului federal, sau de către Nationalrat însuși)
prin alegeri generale în care poate vota fiecare cetățean în vârstă de cel puțin 16 ani (din
2007). Deși există un prag electoral general de 4 procente pentru toate partidele la
alegerile federale (Nationalratswahlen), rămâne posibilitatea de a obține un mandat direct,
într-unul din cele 43 de circumscripții electorale. După ramurile legislativă și executivă,
tribunalele sunt al treilea pilon al puterilor statului austriac. În principal, Curtea
Constituțională (Verfassungsgerichtshof) poate exercita o influență considerabilă asupra
sistemului politic adoptând hotărâri asupra concordanței legilor și ordonanțelor cu
constituția. Din 1995, Curtea Europeană de Justiție poate răsturna deciziile tribunalelor
austriece în aspecte definite de legislația Uniunii Europene. Austria implementează și
hotărârile Curții Europene pentru Drepturile Omului, întrucât Convenția Europeană pentru
Drepturile Omului face parte din constituția austriacă.

Relaţiile externe
 Tratatul de Stat al Austriei din 1955 a pus capăt ocupației Austriei după al Doilea
Război Mondial și a constituit actul de recunoaștere a Austriei ca stat independent și
suveran. La 26 octombrie 1955, Adunarea Federală a adoptat un articol constituțional prin
care „Austria se declară de bună voie în permanentă neutralitate”. A doua secțiune a
respectivei legi afirmă că „pe viitor Austria nu se va alătura niciunei alianțe militare și nu va
permite stabilirea de baze militare străine pe teritoriul său”. De atunci, Austria și-a format
politica externă pe bazele neutralității, dar într-o manieră diferită de cea a Elveției.

Austria a început să-și reevalueze definiția neutralității în urma prăbușirii  Uniunii

Sovietice, acordând drept de survol pentru acțiunea aprobată de ONU împotriva Irakului în
1991 și, după 1995, a participat la politica externă și de securitate comună a UE. Tot în 1995,
s-a alăturat Parteneriatului pentru Pace și a participat la misiuni de menținere a păcii în
Bosnia.

Austria acordă o mare importanță participării la Organizația pentru Cooperare și

Dezvoltare Economică și la alte organizații economice internaționale, și a jucat un rol activ
în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Ca membru participant la
OSCE, angajamentele internaționale ale Austriei sunt supuse monitorizării conform
mandatului Comisiei Helsinki a SUA

4.4. Infrastructura

Austria nu se află numai geografic în centrul Europei. Din punctul de vedere al

multor companii, ea este un centru de distribuţie şi o verigă logistică între Est şi Vest.
Premizele pentru un transport eficient şi rentabil din punct de vedere al costurilor sunt date
de performanţa infrastructurii, de serviciile optime de transport oferite şi de centrele
logistice poziţionate strategic. Calitatea infrastructurii logistice este foarte bună comparativ
cu nivelul internaţional.
Infrastructura logistică austriacă este caracterizată prin terminale moderne cu
depozite foarte înalte, de suprafeţe largi de transbordare şi de legături foarte bune
transport. O infrastructura excepţională de comunicaţii cu conexiuni broadband, reţele
mobile în întreaga ţară şi posibilităţi excelente pentru tranzacţii electronice de business
reprezintă un fapt firesc.

5.Economia

Austria este o ţară dezvoltată din punct de vedere economic, fapt dovedit şi prin faptul
că circa 70,0% din valoarea adăugată brută provine din sectorul terţiar al serviciilor,
agricultura şi silvicultura generând doar circa 1,3% din această valoare, restul de 28,8% fiind
generat de sectorul secundar al producţiei. Structura este similară cu a statelor EU-27 unde
sectorul secundar generează cca.26% şi cel terţiar cca.73% din valoarea adăugată brută.
Majoritatea angajaţilor din sectorul serviciilor lucrează în vânzări, servicii publice, sănătate şi
educaţie, în timp ce angajaţii din sectorul productiv lucrează în producţia industrială şi
construcţii. Majoritatea companiilor sunt mici şi mijlocii. Circa 78 % din companii au sub 10
angajaţi şi numai 1% au peste 250 de salariaţi. Sunt câteva firme multinaţionale austriece, iar
pe măsură ce fenomenul de fuziune între firme ia amploare, este posibilă apariţia unor noi
firme austriece multinaţionale. Potrivit statisticii austriece, în anul 2019, în Austria, PIB s-a
situat la valoarea de 398,52 miliarde euro, iar pe cap de locuitor valoarea acestuia a fost de
44.900 euro. Majorarea reală a PIB a fost de +1,6 % faţă de anul precedent. Creşterile anilor
anteriori au fost: +2,4% pentru anul 2018 , +2,5 % pentru anul 2017 şi +2,1 % pentru anul
2016. În UE, potrivit indicatorului PIB/cap locuitor, Austria se situează pe locul 4 după
Luxemburg, Irlanda şi Olanda. În prognozele făcute publice de Banca Naţională a Austriei se
estimează o scădere a PIB-ului de circa 5,5% pentru anul 2020 şi o creștere de circa 5,0%
pentru anul 2021.

Suma totală a investiţiilor străine în Austria era estimată la 183,04 miliarde euro la finele
anului 2019, ȋn creştere cu 3,8% faţă de 2018. Majoritatea investiţiilor străine din Austria
provin din Germania (54,33 mld. Euro), Federaţia Rusă (26,72 mld. euro), Emiratele Arabe
Unite (10,85 mld. euro), SUA (10,54 mld. euro), Italia (9,78 mld. euro), Elveţia (11,80 mld.
euro), Olanda (7,34 mld. euro), Marea Britanie (5,44 mld. euro) și Franța (5,01 mld. euro). În
cursul anului 2019 cele mai mari investiţii străine directe au fost făcute în Austria de ţari
precum: Germania (2,26 mld. euro), Japonia (1,64 mld. euro), Federaţia Rusă (1,62 mld.
Euro), Luxemburg (1,32 mld. euro) și Olanda (1,01 mld. euro). Cele mai mari exituri au fost
ȋnregistrate din ţări precum SUA (-2,30 mld. euro), Marea Britanie (-1,53 mld. euro) și Hong
Kong (-0,67 mld. euro). Investiţiile în străinătate ale Austriei la finele lui 2019 însumau
208,81 mld. Euro, din care un procent de cca. 70% sunt direct investiţi în ţările membre UE.
Principalele ţări în care s-a investit sunt: Germania (31,38 mld. euro), Olanda (27,87 mld.
euro), Luxemburg (14,73 mld. euro), Cehia (13,53 mld. euro), SUA (12,52 mld. euro),
România (8,95 mld. euro), Elveţia (8,12 mld. euro), Emiratele Arabe Unite (8,06 mld. euro),
Ungaria (6,14 mld. euro), Polonia (6,14 mld. euro), Marea Britanie (5,93 mld. euro) și
Slovacia (5,78 mld. euro). În anul 2019 tranzacţiile asimilate investiţiilor străine directe,
efectuate de firmele austriece, au vizat în mod deosebit Germania, Emiratele Arabe Unite şi
Luxemburg. Rata şomajului a ȋnregistrat o creştere ȋn ultimii ani, ca urmare a imigraţiei,
susţin autorităţile austriece. Acestea au luat măsuri pentru stoparea creşterii, astfel ȋncât la
finele anului 2017 s-a ȋnregistrat o scădere a ratei şomajului până la 8,5%. Trendul
descendent s-a menţinut şi ȋn anul 2018 și 2019, rata şomajului fiind de 7,7%, espectiv 7,4%.
Rata inflaţiei După un maxim de 3,3% atins ȋn anul 2011, inflaţia a continuat să scadă,
atingând ȋn 2015 nivelul minim de 0,8%. Anul 2016 a marcat o uşoară creştere a ratei inflaţiei
la 1,0%, tendinţă continuată şi ȋn 2017 când nivelul a ajuns la 2,2%. Ȋn 2018 rata inflaţiei s-a
diminuat din nou uşor, ajungând la 2,0%, iar în 2019 a ajuns la 1,5%. Pentru anul 2020 este
estimată o inflaţie tot de 1,5%, iar pentru anul 2021 de 1,6%.

Statul austriac este prezent prin ÖBAG (Österreichische Beteiligungs AG) ca acţionar în
companii austriece importante, din diferite sectoare economice, precum în compania de
poştă Österreichische Post AG cu 52,85%, ȋn compania energetică Verbund AG cu 51%, în
compania de telefonie Telekom Austria AG cu 28,42 %, în compania minieră GKB-Bergbau
GmbH cu 100 %, în compania petrolieră OMV AG cu 31,5 %, în compania de jocuri de noroc
Casino Austria AG cu 33,24 %, ȋn compania imobiliară BIG-Bundesimmobiliengesellschaft
m.b.H. cu 100%, etc. Alte companii din domeniul infrastructurii, precum Asfinag (societatea
de autostrăzi) şi ÖBB (căile ferate austriece) nu fac parte din ÖBAG, chiar dacă sunt deţinute
de statul austriac. Turismul joacă un rol important în economia din Austria. În anul 2018 au
fost înregistrate în Austria 149,82 milioane înnoptări ale turiştilor (ȋn creştere cu 3,7% faţă de
anul 2017), din care 110,43 milioane înnoptăti ale turiştilor străini (în creştere cu 4,2% faţă
de anul 2017). Cele mai multe înnoptări s-au înregistrat în provinciile Tirol, Salzburg, Viena,
Carintia şi Stiria. Cei mai mulţi turişti provin din Germania, Olanda, Elveţia şi Lichtenstein,
Marea Britania, Cehia şi Italia.