UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

TIMIŞOARA
Specialitatea: Facultatea de Management Agricol

REFERAT LA DISCIPLINA GASTRONOMIE

Coordonator Dr. Ing.

Pîrvulescu Luminiţa Studente: Dobroiu Daniela
Menghiu Ancuţa
Toma Ramona
Anul III, IMAPA, Grupa 632 A

TIMIŞOARA
2009

1
TEMA REFERATULUI:
BUCĂTĂRIA NEMŢEASCĂ

2
 CUPRINS

Pag.
Introducere 4
Capitolul1 Caracteristici generale ale 5
Germaniei
1.1. Descrierea zonei din punct de 5-6
vedere geografic
1.2. Obiective turistice 7-8
Capitolul2 Tradiţiile culinare ale zonei 8
2.1. Tradiţii şi obiceiuri germane 8-9
2.2. Feluri tradiţionale nemţeşti 9-10
2.3. Alimente specifice 10-13

Capitolul3 Specificul zonei de Sfintele 13

Sărbători
3.1. Sărbătoarea Crăciunului 13
3.2. Sărbătoarea Paştelui 14
Bibliografie 15

3
 INTRODUCERE

‘’A cunoaşte o ţară înseamnă să deguşti mâcarea tradiţională a ţării respective.’’

Înţelegerea unei anumite culturi poate fi o provocare. Când o persoană intră în

contact cu tradiţii culturale total diferite de cele din ţara sa, adesea nu le poate înţelege,
devine dezorientat şi are tendinţa de a deveni ostil. Însă, mâncarea tradiţională reflectă
caracterul specific poporului, preferinţele în materie de gust, viziunea asupra
anotimpurilor, stilul de viaţă, simţul estetic al locuitorilor ţării respective. Aşadar, se
poate spune ca a găti e o artă, arta care stă la baza fiecarei culturi şi care constituie un
punct de plecare pentru a înţelege tradiţiile unei ţări.

Capitolul 1

CARACTERISTICI GENERALE ALE GERMANIEI

4
1.1 Descrierea zonei din punct de vedere geografic

Localizare geografică: Germania este o ţară central-vestic europeană ce

înconjurată în nord de Marea Nordului, Danemarca şi Marea Baltică, Polonia şi Cehia în
est, Austria şi Elveţia în sud şi în vest: Franţa, Luxemburg, Belgia şi Olanda.

Clima este temperat oceanică şi de tranziţie în nord de-a lungul ţărmului Mării
Baltice. Pe coasta iernile sunt mai blande (-10C în ianuarie) şi verile relativ răcoroase
(220C în iulie), dar spre vest verile sunt mai călduroase şi iernile mai reci. Precipitaţiile
medii anuale însumeaza 585 mm, fiind mai scăzute (cca 500 mm/an) în campie şi mai
ridicate în zona montană unde depăşesc 1000 mm/an.

Relief: Pe teritoriul Germaniei se succed, de la nord la sud, trei mari unităţi

naturale: Câmpia Germaniei de Nord, masivele hercinice ale Germaniei de mijloc şi
Alpii Bavariei cu platourile care îi preced. Câmpia Germaniei de Nord, sector al Mării
Câmpii Nord-Europene, este netedă la vest de Berlin şi străbătută de două şiruri de
dealuri morenaice, mai mult sau mai puţin paralele. Treptat această câmpie trece într-o
zonă muntoasă de înălţime medie. Astfel în vest se află Masivul Harz, erodat, cu aspect
de platou cu altitudini de 300-900 m (cu alt. maxima de 1142 m în vârful Broken), iar în
sud Munţii Pădurea Thuringiei (altitudine maxima in vf. Grosser Beerberg-982 m), Munţii
Vogtaland şi Muntii Metalici, caracterizaţi prin culmi netede cu aspect de podişuri, ultimii
culminând la 1214 m în vârful Fichtelberg. Ţărmul Mării Baltice este cea mai mare parte
jos, doar în unele locuri fiind mai înalt şi abrupt-de exemplu lângă oraşul
Sassnitz.Masivele hercinice se află în zona centrală a Germaniei. Aceste masive sunt
erodate cu aspect de podişuri şi despărţite de depresiuni largi, mai cunoscute fiind :
Masivul Sistos Rhenan (podiş cu alt. de 500-700 m şi tăiat de văi adâncite în chei),
Munţii Pădurea Thurungiei, Jura Suaba (care culminează la 1015 m în vf. Lemberg),
Jura Franconiana, Pădurea Boemiei, Harz (podiş cu alt. de 300-900 m), Munţii Metalici,

5
în sud-vest se află un masiv vechi erodat, cu aspect de podiş în nord şi mai înalt
fragmentat în sud, Munţii Padurea Neagra care ating 1493 m în vf. Feldberg. În sudul
Germaniei se desfaşoară Alpii Bavariei (cei mai inalţi munţi de pe teritoriul ţării 2963 m
în vârful Zugspitze), constituiţi din lanţuri orientate de la vest la est, în mare parte
calcaroase. La poalele acestora se întinde platoul Dunării. Alpii Bavariei sunt formaţi din
trei masive: Allgau, la vest de Lech (care culminează la 2589 m în vf. Hochvogel),
Prealpii Bavariei (2963 m în vf. Zugspitze, alt. maximă din ţară) şi Alpii Berchtesgaden
(Watzman 2700 m).

Vegetaţia: Vegetaţia naturală este cea de lande cu păduri de conifere (peste ¼

din suprafaţă este acoperită de păduri de pin, fag, stejar, în Masivul Harz predomină
pădurea de foioase în timp ce în Pădurea Thuringieisi în Munţii Metalici cea de
conifere). Fauna este destul de variată şi cuprinde elemente caracteristice atât Europei
nordice, cât şi estice şi sud-estice: căprioara, jderul, pisica sălbatică, bizamul, hârciogul,
sturzul, privighetoarea, bufniţa pitică, ciocănitoarea neagră, etc.

Reţeaua hidrografică: se dirijează spre nord, către Marea Baltică principalele

râuri fiind Elba şi Order. Elba (1165 km lungime totala), este navigabilă în întregime şi
este legată prin canale cu alte sisteme hidrografice ale Europei Centrale şi Occidentale.
Principalul său afluent este râul Saale (care drenează sudul ţării şi are o lungime de 427
km, navigabil fiind doar pe 157 km).În est curge Oderul (848 km lungime totală), care
izvorăşte din zona de contact a munţilor Sudeţi şi Carpaţi şi se varsă în Marea Baltică
(Golful Szczecin), fiind legat prin canale cu Vistua şi Elba. Cel mai lung canal este
Order-Havel. Reţeaua hidrografică a Germaniei mai este alcatuită şi din alte două
bazine: Marea Nordului (Elba, Weser, Ems, Rhein) şi Marea Neagră (Dunărea). Rinul
(este una dintre principalele artere fluviale, navigabil pe 700 km) drenează împreuna cu
afluenţii săi (Main, Necktar, Ruhr, Moselle) partea de vest şi centrală, Elba, Weserul
(805 km lungime) şi Emsul (387 km) câmpia nordică iar Dunărea partea de sud,
izvorând din Munţii Pădurea Neagră şi străbătând teritoriul Germaniei pe o distanţă de
650 km (navigabilă pe 387 km). Toate aceste fluvii şi râuri sunt legate între ele printr-un
vast sistem de canale ce însumează 2414 km. În sud Germania împarte cu Austria şi
Elveţia lacul glacial Boden See cu o suprafaţă de 537 km 2 şi o adâncime maximă de
252 m. Solurile: Podzolurile (apar sub pădurile de conifere sau de amestec de conifere
cu foioase), argiluvisolurile (se formează la latitudini temperate) şi cernoziomurile (se
găsesc în zonele de stepă cu climă temperat-continentală) fac parte din solurile
Germaniei.

1.2 Obiective turistice

Germania prezintă o serie de obiective turistice, cum ar fi:

6
Catedrala din Koln: mareţele turnuri din piatră sunt la doar o aruncatură de băţ de Rin.
Construită acum mai bine de 600 de ani într-un stil totalmente gotic, catedrala
reprezintă totodată cel mai faimos reper din Koln. Aceasta adaposteşte comoara sacră
a Celor Trei Magi, un sarcofag din aur construit pentru rămăşiţele a trei mari înţelepţi.De
asemenea, turnul de sud al impozantei catedrale oferă turiştilor o privelişte panoramică
magnifică a oraşului.

Castelul Neuschwanstein: faimosul castel al regelui Ludwig al-II-lea rezistă cu mândrie

Alpilor din sudul Bavariei ce parcă ar vrea să-i răpească din faima câştigată în timp.
Castelul Neuschwanstein este cea mai vizitată clădire din Germania. Walt Disney a
gasit inspiraţie pentru lumea magică a poveştilor în acest minunat castel, iar orice
vizitator pleacă cu o amintire de vis din castelul regelui Ludwig. 

CastelulHeidelberg: fermecătorul oraş Heidelberg din sud-vestul Germaniei este un loc

fantastic ce merită vizitat. Aici se înalţă un  impresionant castel ce poartă numele
oraşului. Grădinile castelului, cel mai mare butoi de vin din lume şi muzeul farmaceutic
sunt doar câteva din obiectivele ce merită vizitate.

Muzeul Checkpoint Charlie: înfiinţat în 1962 lângă legendarul Turn Charlie care

supraveghea mişcările din jurul Zidului Berlinului în perioada Războiului Rece, muzeul
prezintă elemente originale folosite în subteran şi în aer de cei care au încercat în acea
perioadă să se refugieze în Germania de Est. Tot aici pot fi văzute expoziţii care arată o
mică parte din istoria Berlinului şi luptă non-violenţă pe plan internaţional pentru
drepturile omului.

Biserica Maicii Domnului din Dresda:  în capitala landului federal Saxonia, Dresda, cea
mai faimoasă atracţie turistică este capodopera arhitecturii baroce de pe raul Elbe,
Biserica Maicii Domnului. Distrusă de bombele raidurilor aeriene din 1945, biserica a
fost reconstruită şi reprezintă un simbol al reconcilierii şi pacii.

Marienplatz, Munchen: Marienplatz este inima oraşului Munchen. În Evul Mediu centrul

oraşului era piaţă de desfacere precum şi un loc unde erau organizate festivitati şi
concursuri. Acum Marienplatz reprezintă şi centrul vechi al Munchenului, iar turiştii pot
să asculte sunetele magnifice ale celebrul clopot ce a fost construit în 1908.

Muzeul specializat în emigrare din Bremerhaven: acest muzeu specializat în emigrare

este cel mai mare din Europa şi oferă vizitatorilor poveştile imigranţilor şi modul lor de
viaţă. De asemenea cei care îşi doresc să afle mai multe despre rude au acces la
resurse şi posibiliţăţi de cercetare pentru a-şi afla trecutul.

Parcul Naţional Saxon: este o adevarată bijuterie a Germaniei. Forme ciudate ale

pietrelor se înalţă deasupra dealurilor, iar pădurile liniştite oferă o aură unică ce
înconjoară fauna de mister. Orice vizitator va pleca uimit de această minune a naturii.

Pădurea Neagră sau Schwarzwald, dupa numele german, este faimoasă în întraga
lume. Înrădăcinată în cultura tradiţională, Pădurea Neagră este o zonă muntoasă

7
superbă din sud-vestul Germaniei. Aceasta pădure este casa ceasurilor cu cuc şi
delicioaselor prăjituri numite Pădurea Neagră. Totodată pădurea este un adevarat rai
pentru iubitorii de schi, spa şi relaxare.
Alpii din Bavaria: dacă ajungeţi în Germania ar fi bine să aveţi destul timp pentru a vizita
fantasticii Alpi bavarezi. În afară de unicii munţi, în această sudică parte a Germaniei se
mai regăsesc sate pitoreşti, castele de poveste şi lacuri cu apă cristalină. Alpii bavarezi
sunt totodata şi un adevarat paradis pentru iubitorii de schi.

Capitolul 2

TRADIŢIILE CULINARE ALE ZONEI

Ceea ce trebuie să ştim despre bucătăria germană este că aceasta se axează în

principal pe carnea de porc, vită şi pasăre din care se prepară numeroase bucate.
Peştele, cartoful, supele, sosurile, salatele, pastele făinoase şi aluaturile, berea,
compoturile, se întâlnesc mai frecvent decât în alte bucătării. De fapt berea germană
este savurată şi cunoscută de către noi toţi. Tot bucătăriei germane îi datorăm sniţelul,
salata de castraveţi, salata de cartofi, ştrudelul cu mere. În ceea ce priveşte agricultura,
Germania este al doilea producător de sfeclă de zahăr, orz, grâu, cartofi, orez, ovăz,
atât de necesare acestor gurmanzi.

2.1 Tradiţii şi obiceiuri germane

Când vorbim de obiceiurile şi tradiţiile germane, în materie de mâncare primele

cuvinte care ne vin în minte sunt cârnaţii, cu cantităţi imense de bere. Nu e de mirare că
în Germania se cunosc aproximativ 1500 de tipuri de cârnaţi, ca , de exemplu, cârnaţii
de Frankfurt, de Nurnberg, sau bavarezi (albi).
Dar bucătăria nemţească oferă şi alte posibilităţi, ca de exemplu peştele afumat, brânza
de Mainz, plăcinte (fiind foarte cunoscut şi apreciat ştrudelul, faimoasa placinta cu
mere) şi combinaţii de mâncare franţuzească, în special în regiunea Saarland.
Mâncarea din Germania este caracterizată de un conţinut caloric bogat, fiind foarte
frecvente mesele cu friptură de porc, varză cu carne şi carne tocată. Oricum, gusturile
diferă în regiunile Germaniei. În Berlin, de exemplu, se mănâncă foarte mult peşte
combinat cu ciolan de porc şi salate de cartofi cu chiftele. În Frankfurt, lumea preferă
clar carnaţii şi carnea afumată, cu ceapă crudă şi oţet, precum şi prăjiturele numite
"Frankfurter kranz".
Mâncarea germană e bazată în special pe o extraordinară varietate de preparate
din carne de porc, vită, peste, carne de pasare - de la salamuri, cârnaţi sau leberwurst
şi până la faimoasele sniţele. Nemţii consumă foarte mult peşte marin sau de apă dulce.
Sunt printre puţinele popoare care preferă mezeluri de peşte, salate variate, chiftele din
peşte sau alte tocături. Alte sortimente de mâncare: peşte afumat, brânzeturi, plăcinte

8
(faimoasele plăcinte cu mere şi ştrudele). Asta nu înseamnă că nu se rasfaţă cu lactate,
fructe şi legume de cea mai bună calitate. Bucătăria lor foloseşte multe fructe: mere,
nuci, portocale. Dintre legume, consumă mai cu seamă cartofi, diverse tipuri de varză,
morcovi, ridichi, ceapa, spanac, fasole, mazăre, roşii şi rădăcinoase - de obicei în
tocane, mâncăruri, garnituri sau supe. Sparanghelul este foarte iubit de nemţi drept fel
principal sau garnitură. O caracteristică a bucătăriei germane este asocierea cărnii cu
sosuri groase, cu paste făinoase, cu multe legume şi cu dulciuri. Ca grăsime, folosesc
predilect untul, margarina şi untura de porc. Condimentarea preparatelor culinare se
face din belşug cu ardei, pătrunjel, ţelină, mărar, chimen, cimbru, foi de dafin, anason,
ceapă, usturoi şi boabe de piper. Germania se laudă cu cel puţin 300 de feluri diferite
de pâine, de la pâinea albă la pâinea gri (Graubrot) şi pâinea neagră de secară
(Schwarzbrot). O masa de prânz nemţească se compune din: supe de carne cu adaos
de făinoase, diferite găluşte de griş sau de ficat, supe de legume proaspete, supe de
fructe; diferite gustări de mezeluri şi brânzeturi; fripturi cu diferite adaosuri de făinoase,
cu sosuri din legume şi în special cu cartofi sau cu salate, adeseori îndulcite cu zahăr.
Mesele de prânz se termină cu prăjituri, compoturi sau fructe crude. La desert, germanii
manâncă mai ales înghetaţă şi fructe, dar şi deserturi tradiţionale - Rote Grutze (compot
de fructe şi cremă), budincă, orez cu lapte şi Eis und Heiss (înghetaţă de vanilie cu
compot cald de cireşe).

2.2 Feluri de mâncare tradiţionale nemţeşti

Feluri tradiţionale nemteşti:

• Schweinebraten (carne de porc şi sos, servite cu cartofi fierţi şi găluşte);

• Goulasch (cuburi de carne de porc şi vită fierte cu ceapă şi piper, servite cu cartofi
fierţi şi tăiţei);
• Kassler mit Sauerkraut (carne de porc cu cartofi şi varză acră);
• Erbsensuppe (supă de mazăre cu ceapă şi cartofi, servită de obicei cu cârnaţi);
• Leberknödel Suppe (supă cu chiftele din ficat de porc);
• Kartoffelsuppe (supă de cartofi, ceapă şi bacon, servită cu cârnaţi vienezi);
• Kochfisch mit Senfsauce (peşte file fiert, cu sos de muştar şi cartofi);
• Linsensuppe (supă de linte);
• Pastele „Spaetzle” sau Kartoffelpuffer mit Apfelmus (plăcinte cu cartofi şi compot);
• Kohollade mit Kartoffeln (sarmale nemţeşti cu cartofi), care se prepară diferit de cele
româneşti - nu se fierb, ci se frig. Au altă compoziţie şi se servesc împreună cu cartofi.

Bucătăria germană variază foarte mult de la regiune la regiune. În sud, Bavaria şi

Suebia au multe feluri de mâncare în comun între ele şi cu vecinele lor, Elveţia şi
Austria. În vest, se simt influenţele franceze, în est cele est-europene, iar pe coastele
de nord cele scandinave.

Micul dejun (Frühstück) este compus de obicei din pâine prăjită sau simplă, sau
chifle (Brötchen sau Semmeln) cu gem, marmelada sau miere, ouă şi cafea pentru
adulţi, cacao cu lapte pentru copii. Se consumă şi mezeluri (ca şunca şi salamul) şi

9
brânzeturi pe pâine. O varietate populară de ingredient pentru sandwichuri este
Leberwurst (cârnaţ de ficat). Muesli şi cerealele (fulgii de porumb) sunt de asemenea
foarte populare.

Masa principală tradiţională a zilei este prânzul (Mittagessen), care se serveşte

în jur de ora 12.

Cina (Abendessen sau Abendbrot) este o masă mai puţin îmbelşugată,

consistând uneori doar din cateva sandwichuri.

Aceste obiceiuri s-au schimbat însă în prezent datorită orelor de lucru, nefiind
neobişnuit pentru mulţi germani să ia masa principală seara.

2.3 Alimente specifice

Painea

În ceea ce priveşte pâinea, bucătăria germană se aseamană mai mult cu

bucătăria estică decât cu cea din Europa de Vest. Există cel puţin 300 de feluri diferite
de pâine, de la pâinea albă la pâinea gri (Graubrot) şi pâinea "neagră" de secară
(Schwarzbrot). Cele mai multe varietăţi de pâine se fac atât cu făina de grâu cât şi de
secară (Mischbrot, pâine mixtă) şi deseori cu seminţe de in, de floarea soarelui şi de
dovleac. Pâinea neagră din Westfalia, Pumpernickel, nu se coace la cuptor ci se
prepară la aburi şi are un gust dulceag unic. Chiflele, numite Brötchen, Semmel sau
Weckle/Weckli în funcţie de regiune, se servesc tăiate în două şi unse cu unt,
margarină sau maioneză. Între cele două felii sau pe fiecare felie se pune apoi branză,
carne sau peşte. Păinea se consumă de obicei la micul dejun şi sub formă de
sandwichuri seara, nu ca acompaniament la masa principală. Importanţa pâinii (Brot) în
bucătăria germană este ilustrată de cuvinte cum ar fi Abendbrot (cina - pâinea de seară)
şi Brotzeit (gustare - pauza de pâine).

Carnea

Principalele tipuri de carne consumate in Germania sunt carnea de porc, vită şi pasăre,
carnea de porc fiind de departe cea mai populară. Dintre păsări, puiul este cel mai
frecvent folosit, dar nici raţa, gâsca sau curcanul nu sunt neglijate. Vânatul, în special
iepurele, mistreţul şi căprioara se găsesc cu usurinţă de bucătari şi bucătărese. Carnea
de miel şi de capră nu sunt foarte populare. Carnea de cal este considerată drept o
specialitate în unele regiuni, dar în general consumarea ei nu este agreată din
considerente morale. Carnea se prepară de obicei friptă în oală. Se poate prepara şi în
tigaie dar în special în zonele sub influenţă culinară franceză. În Germania, carnea se
mănâncă foarte frecvent sub formă de carnaţi, de aceea există peste 1500 de feluri
diferite din acest tip de mancare. Weißwurst (carnaţ alb) este o varietate tradiţională
bavareză preparată din carne de viţel tocată foarte fin şi suncă proaspată de porc. Se
condimentează de obicei cu pătrunjel, lămâie, ceapă, nucşoară şi ghimbir. Amestecul
se pune în maţe curate şi proaspete de porc şi separată în carnaţi individuali subţiri. Se

10
consumă fierţi cu muştar dulce. Leberkäse este o mâncare tradiţională asemănătoare
cu plăcinta de carne din sudul Germaniei, Austria şi unele regiuni din Elveţia. Este
făcută din carne sărată de vită, şuncă şi ceapă, tocate foarte fin, şi coapte ca pâinea,
până are o crustă crocantă maro.

Peştele

În meniurile germane cel mai frecvent peşte de apă dulce este păstrăvul, alături de
crap, ştiucă şi biban, de obicei preparaţi la grătar. Peştele era în trecut consumat în
special în regiunile nordice de coastă, cu excepţia scrumbiei murate care se găsea
peste tot. Însa în ziua de azi, germanii din intreaga ţară mănâncă mulţi peşti marini, cum
ar fi scrumbia proaspătă (de asemenea sub formă de rulou de scrumbie murată
rollmops), sardinele, tonul, macroul şi somonul. Ca un amănunt interesant, înainte de
revoluţia industrială care a cauzat poluarea râurilor, somonul era atât de comun în Rin,
Elba şi Oder, încat servitorii se plângeau când aveau somon la masă prea des. Alte
tipuri de fructe de mare nu sunt foarte întâlnite, cu excepţia midiilor şi a creveţilor din
Marea de Nord, care sunt foarte scumpi în comparaţie cu creveţii importaţi.

Legumele

Legumele se consumă de obicei în tocane, mâncăruri, garnituri sau supe. Se folosesc

la gătit morcovi, ridichi, spanac, mazare, fasole, diverse tipuri de varză, ceapă prăjită
(nu se foloseşte în bucătăria bavareză). Sparanghelul, în special cel alb, este foarte
iubit de nemţi drept fel principal sau garnitură. Unele restaurante au meniuri întregi
numai cu sparanghel.

Garnituri

Tăieţeii sunt de obicei mai groşi decat pastele italiene, şi de multe ori sunt preparaţi cu
gălbenuş de ou. În special în sudul Germaniei, tăieţeii Spätzle conţin foarte mult
gălbenuş. În ultimii ani însă, pastele în stil italian au înlocuit aceşti tăiţei tradiţionali, şi
chiar Spätzle au inceput să se pregătească cu făina din grâu dur şi fără gălbenuş. Pe
lângă tăiţei, germanilor le mai plac cartofii şi găluştele (Klöße sau Knödel făcute din
cartofi piure sau raşi, sau pâine uscată, cu lapte şi gălbenuş de ou). Cartofii au început
să fie folosiţi în bucătăria germană la sfârşitul secolului XVIII, devenind foarte populari,
dar în ultima vreme au pierdut teren în faţa tăiţeilor şi a orezului. Metoda de preparare
cea mai frecventă este fierberea în apă sărată, urmată de piure şi prăjirea în ulei.

Bauturi

Berea se consumă pe tot teritoriul Germaniei, multe berării locale producându-şi

varietatea lor. Cel mai popular tip de bere este Pils, iar în sud (în special în Bavaria) se
preferă Lagerul (berea de grâu). Unele regiuni au tipuri speciale de bere locală, cum ar
fi berea neagră Altbier, în partea de jos a Rinului, berea Kölsch în Cologne, care este o
bere slabă şi este fabricată după un procedeu mai tradiţional decât Pils. La Berlin, se
serveşte o bere foarte slabă numită Berliner Weiße, deseori amestecată cu siropuri de

11
fructe. Berea mai poate fi amestecată şi cu alte băuturi, cum ar fi Pils cu limonadă,
cunoscut drept Alsterwasser sau Radler. Vinul se produce în special în zonele Rinului
superior şi mijlociu şi a afluenţilor săi. Nordul este mult prea rece pentru a susţine viţa
de vie. Cele mai cunoscute varietăţi de vin sunt Riesling şi Silvaner. Vinul alb este mai
popular decât cel roşu şi rosé, ca şi vinul dulce faţă de cel sec. Cafeaua se serveşte la
micul dejun şi după-amiază cu o prajitură. Ceaiul este preferat în special în nord-vest.
Locuitorii Friziei de est beau ceaiul cu frişcă şi caramele Kluntje. Apfelsaftschorle este
suc de mere amestecat cu apă minerală. Spezi este o bautură răcoritoare preparată din
cola şi limonadă. În Germania de sud şi în Austria, numele de Spezi se foloseşte pentru
amestecuri din cola şi fanta (sau o altă băutură de portocale). În alte regiuni (Emsland),
Spezi este un amestec de cola şi schnapps. Germanii sunt unici printre vecinii lor,
deoarece preferă apa minerală tare în schimbul celei slabe şi plate.

Condimente

Muştarul german este foarte iute şi se consumă cu carnaţi. În sud, există o varietate de
muştar dulce, care se serveşte cu specialităţile bavareze Weißwurst şi Leberkäse.
Usturoiul n-a fost utilizat frecvent multă vreme în bucătăria germană din cauza
mirosului, dar popularitatea lui a crescut datorită influenţelor franceze, italiene şi
turceşti. În general, cu excepţia muştarului pentru cârnaţi, felurile de mâncare nemţeşti
sunt rareori iuţi şi condimentate. Cele mai folosite plante sunt pătrunjelul, cimbrul,
hreanul, dafinul şi arpagicul, cele mai folosite condimente sunt piperul alb în cantităţi
mici, boabele de ienupăr şi chimenul. Alte condimente şi plante cum ar fi oregano,
busuiocul, salvia şi ardeii iuţi chilli au devenit mai populare în ultima vreme.

Deserturi

Germania are foarte multe tipuri de prăjituri şi tarte, de obicei cu fructe proaspete cum
ar fi merele, prunele, căpşunile şi cireşele. Prăjitura cu brânză este foarte mult iubită şi
se prepară de obicei cu brânză nemţească moale din lapte bătut smântânit. Gogoşile
sunt de obicei bile de aluat dulce cu gem sau alte umpluturi şi se numesc Berliner
Pfannkuchen sau Krapfen în funcţie de regiune. Sunt coapte în grăsime şi umplutura se
injectează după preparare. Se pot pudra cu zahăr sau se poate pune glazura.

Unul din deserturile populare din nordul Germaniei este Rote Grütze, jeleu de fructe
roşii din coacaze roşii, zmeură, şi uneori căpsuni sau cireşe. Se serveşte cu smântână,
dar şi cu sos de vanilie, lapte sau frişcă. Variaţiile lui Rote Grütze sunt Rhababergrütze
(jeleu de rubarbă) şi Grüne Grütze (jeleu de agrise). Alte deserturi sunt serbetul şi
îngheţata.

Capitolul 3

12
 SPECIFICUL ZONEI DE SFINTELE SĂRBĂTORI

Nemţii ţin foarte mult la acest aspect şi anume pregătirea de sărbători. Cele mai
importante sunt Crăciunul şi Paştele.

3.1 Sărbătoarea crăciunului

Crăciunul este sărbătoarea preferată, la noi în ţară şi în multe altele. Cu ocazia

acestei sărbători ei organizează aşa numita piaţă de Crăciun. În fiecare an, încă de la
sfârşitul lui noiembrie, pieţele cele mai mari din oraşele germane sunt înfrumusețate cu
luminiţe de diferite culori şi un miros îmbătător de pîine dulce, vin cald și diferite
mirodenii se răspîndesc peste tot în aer. Iarmarocul de Crăciun la germani este o
tradiție foarte veche. Pe tot parcursul lunii lui decembrie în diferite localități ale
Germaniei la Iarmarocul de Crăciun se vînd diverse jucării drăguțe, produse alimentare
pentru a pregăti o masă bogată la sărbători etc.
De asemenea, ei țin mult la tradiția ca la începutul periodei de Crăciun în fiecare casă,
fiecare magazin, fiecare clădire trebuie să aibă aprinsă o lumînare care să fie instalată
în locul principal al casei și să ardă în permanență.
În această perioadă toți încep să coacă și prăjitura tradițională
-"Weihnachtsplaetzchen", pentru masa de Crăciun, care deseori are formă de animale
ce erau sacrificate de strămoșii germani. Aceste patiserii figurative, a căror rețete diferă
de la regiune la regiune, iau deseori și forma de stele, ca moștenire a credinței în
puterea magică a acestora. Fiecare geam este impodobit cu lumânări, beculete colorate
şi tot felul de desene şi decupaje din plastic sau hârtie. Deasemenea, pe uşa ei îşi
agaţă o ghirlandă cu 4 lumânări, care înseamnă “vestirea” şi reprezintă cele 4
săptămâni de dinaintea Crăciunului. În cele mai multe case, în colţuri este refăcută
secvenţa naşterii Domnului. Cadourile sunt aşezate sub brad. Unul dintre membrii
familiei suna dintr-un clopoţel anunţindu-i pe toţi membrii familiei că a venit Moşul.

În prima zi de Crăciun se serveşte crap, gâscă la cuptor, Stollen – o prăjitură

tradiţională, un fel de cozonac cu fructe, marţipan şi ghimbir, iar în alte regiuni se
consumă carne de purcel de lapte, caltaboş şi salată de macaroane.

3.2 Sărbătoarea Paştelui

Pastele - Se crede că termenul german "Ostern" vine de la o zeiţă anglo-saxonă

din antichitate numită "Eastre", sau "Ostara". Tradiţiile de Paşte pentru germani sunt
foarte importante. În această zi sacră toţi creştinii sărbătoresc învierea lui Iisus . Este
cel mai mare şi mai plăcut eveniment din tot anul pentru creştini.
În casele creştinilor se face curăţenia de primavară şi se decorează interioarele pentru
Paşte, la ferestre se pun desene cu iepuraşi, ouă şi alte decoraţiuni specifice acestei

13
sărbători. Pentru copii, simbolul Paştelui este iepuraşul. Copăceii de Paşte decoraţi cu
ouă fac parte de mult timp din tradiţiile Germaniei. Sărbătoarea Paştelui este foarte
importantă şi începe cu mersul la biserică în Duminica Mare.
După o perioadă foarte strictă de post, nemţii servesc la masa de Paşte mâncăruri
tradiţionale, cum ar fi friptura de miel şi cozonacul în formă de miel.

BIBLIOGRAFIE:
14
 1. www.referate.ro
2. http://www.gustos.ro/articole/newsletter-gustos-ro/bucataria-germana.html
3. http://gastro.bestofpps.com/retete-culinare.php?tip=bucatarie-
internationala&categorie=Bucatarie-Germana

15