CONVULSIILE LA COPIL

Convulsiile ocupă la copil un loc important în patologia neurologică atât prin incidenţa
crescută cât şi prin dramatismul manifestărilor.
Crizele convulsive pot afecta copiii de toate vârstele ridicând probleme legate de
etiologie, tratament şi prognostic.
Criza convulsivă este definită ca fiind un episod brusc şi stereotip care se datorează
activării bruşte, neprovocate, a unei populaţii neuronale, datorat unei descărcări electro-chimice
anormale la nivel cerebral.
Intalnim manifestare motorie, senzitivă, senzorială, comportamentală şi / sau modificare
a stării de conştienta.

FIZIOPATOLOGIE
1. Prag scazut de depolarizare (genetic) – activare la stimuli nespecifici
2. Instabilitate membranara (lezionala): traumatisme, AVC, neuroinfectii, tumori
3. Deficit metabolic: hipoxie, hipoglicemie, diselectrolitemii, droguri

ETIOLOGIE
 < 3 ani: - suferinta perinatala
- malformatii
- traumatisme
- postinfectioasa (encefalita, meningita)
- convulsii febrile
- tumori

 ➤ 3-20 ani: - idiopatica

- malformatii
- traumatisme
- tumori
- postinfectioasa
 CLASIFICAREA CRIZELOR EPILEPTICE
1. Criza unica – nu are epilepsie! Inca sau niciodata repetat; nu inseamna ca are sau va
dezvolta epilepsie
2. Crize acute = insotesc o suferinta cerebrala sau sistemica
 Insuficienta organ
 Hipoxie dupa intoxicatii
 Boli cerebrale vasculare/ infectioase/ traumatice
3. Crize febrile – apar in context febril dar nu sunt asociate infectiei SNC
4. Epilepsie- crize repetate, succesive care apar in afara unei afectiuni neurologice acute

CLASIFICAREA CRIZELOR EPILEPTICE

În funcţie de aspectul electro-clinic şi în relaţie cu etiologia, crizele epileptice sunt:
 crize focale însoţite sau nu de modificarea stării de conştienţă
 crize generalizate
 crize epileptice neclasificabile

Crize partiale/focale simple

 pacientul este constient
 realizeaza ce i se intampla si poate relata acest lucru
 activarea corticala poate fi vazuta pe EEG
 se pot continua cu o criza focala/partiala complexa
 se poate continua cu criza generalizata (care primeşte numele de secundar
generalizată)
 tipuri:
o crize focale motorii
o crize focale senzitive (somato-senzitive)
o crizele senzoriale
 Crize epileptice generalizate
 simptomatologia electro-clinică de la debut indică implicarea ambelor emisfere în
procesul paroxistic
 conştienţa este tulburată cu sau fără manifestări motorii bilateral
 amnezia retrogradă a crizei

Sunt tipuri de crize epileptice generalizate:

1. crize mioclonice
2. crize tonice
3. crize clonice
a. multifocale
b. focale
4. crize tonico-clonice
5. crize atonice
6. absentele tipice
7. absentele atipice
8. spasmele epileptic

1. CRIZE MIOCLONICE
 mioclonii generalizate (bilaterale) localizate la nivelul gâtului şi umerilor
 debut brusc
 isi pierde starea de constienta dupa care isi revine lent
 durată secunde - minute

2. CRIZE TONICE
 pierderea starii de constienta
 contracţie musculară susţinută, difuză – tot corpul
 prezenta manifestarilor vegetative: tahicartie, HTA, midriaza, hipersalivatie,
asociaza expir prelungit si zgomotos, urmata de apnee (expune pacientul la
riscul de deces)
 dureaza 20 secunde-1 min
 se sfarsesc brusc cu pacientul comatos – confuzional
3. CRIZE CLONICE
 debut brusc, cu pierderea stării de conştienţă
 atonie sau contracţie tonică ce determină căderea/ contracţii clonice ale
musculaturii feţei, membrelor, bilaterale
 manifestări vegetative asociate de mică amploare
 durată: 1-2 minute
 sfârşit brusc = comă / confuzie postcriza

4. CRIZE TONICO-CLONICE
 debut brusc
 pierdere de conştienţă cu cădere brutal
 faza tonică - 10-20 secunde
o contracţia în flexie a muşchilor trunchiului şi membrelor superioare
o manifestări vegetative importante
 faza clonică - 1 minut - convulsii clonice generalizate, manifestări vegetative în
regresie
 faza de comă - 20 secunde – 5 minute - moderată contracţie tonică a
musculaturii axiale, feţei şi membrelor, midriază, tahicardie şi polipnee, relaxare
sfincteriană
 faza postcritică - 15 minute - hipotonie musculară generalizată, oprirea
tulburărilor vegetative, recăpătarea progresivă a conştienţei
 faza somnului postcritic – inconstantă, cu durată de câteva ore; fenomene
reziduale: cefalee, astenie, mialgii

5. CRIZE ATONICE
 debut brusc şi durată scurtă
 pierdere de conştienţă
 abolirea completă a tonusului muscular şi cădere
 ochii deschişi cu globii oculari deviaţi în sus
6. ABSENTELE TIPICE
 debut brusc, cu întreruperea activităţilor
 pierdere completă a conştienţei, durată 10-20 secunde + conservarea tonusului
muscular: postura fixa, ochii deschişi; poate asocia:
o automatisme simple, limitate
o manifestări vegetative (hipersalivaţie, hipersudoraţie, paloare,
bradicardie)
o incontinenţă urinară
 sfârşit brusc, cu revenirea stării de conştienţă şi reluarea activităţilor
 postcritic: amnezia completă a crizei
 crizele pot fi declanşate de hiperventilaţie şi de fotostimulare

7. ABSENTELE ATIPICE
 debut şi sfârşit progresiv al crizei
 criza manifestată prin suspendarea stării de conştienţă cu durată 20-60 de
secunde

8. SPASMELE EPILEPTICE
 sunt contracţii musculare masive şi globale cu predominanţă axială, neaşteptate,
bilaterale şi simetrice ale muşchilor gâtului, trunchiului, extremităţilor
 sunt în general pluricotidiene şi adesea se reunesc în salve de 5-10 şi chiar mai
multe crize, ce apar la trezire sau la adormire

EPILEPSIA
 suferinţă cronică cerebrală manifestată prin crize epileptice recurente sau
spontane
 crizele sunt repetate
 apar spontan/mai frecvent cu factori favorizanti
DIAGNOSTIC
1. ANAMNEZA
 varsta de debut, evolutie, comorbiditati
 semiologia crizei epileptice:
o semne de suferinta a unei arii cerebrale
o debut brusc/ lent
o durata scurta/lunga de secunde/ minute
o sfarsit rapid/lent cu revenirea la statusul anterior crizei
 dupa criza: semne reziduale– cefalee, confuzie, scurte deficite neurologice,
somnolent etc

2. EEG
 este cea mai importantă investigaţie neurofiziologică la copilul suspectat de crize
epileptice, având în vedere că epilepsia implică un diagnostic electroclinic
 ajuta la stabilirea diagnosticului (depistează leziunile epileptogenice posibile)
 monitorizează statusul epileptic, stabilileste prognosticului
 permite alegerea medicatiei antiepileptice cu monitorizarea răspunsului
terapeutic
 metoda: electrozi aplicati pe scalp, 30 minute, pacient in stare de veghe, tehnicile
de activare sunt obligatorii în înregistrarea EEG: hiperventilaţia, stimularea
luminoasă intermitentă; inregistrari prelungite si de somn in functie de context

3. EXAMENELE NEUROIMAGISTICE
 esenţiale pentru un diagnostic corect la toţi copiii cu epilepsie
 RMN cerebral - examenul neuroimagistic de primă intenţie deoarece are o
sensibilitate mai mare decât examenul CT în identificarea unor leziuni structurale
cerebrale
 trebuie repetat periodic dacă există suspiciunea unei tumori, înrăutăţirea condiţiei
neurologice sau cognitive a copilului, creşterea frecvenţei şi severităţii crizelor
sub tratament
 4. EXAMENUL OFTALMOLOGIC
 modificări:
o edemul papilar asociat leziunilor cerebrale focale
o hemoragii retiniene în traumatismele cranio-cerebrale
o encefalopatie hipertensivă

5. EVALUAREA PSIHOLOGICĂ
 este importantă pentru un diagnostic corect, pentru aprecierea modificărilor de
comportament induse de prezenţa crizelor, evaluarea efectelor tratamentului,
aprecierea consecinţelor sociale ale epilepsiei ce afectează relaţiile
interpersonale

6. ANALIZE DE LABORATOR
 completează investigaţiile pentru diagnosticul etiologic al crizelor epileptice
o hematologice
o biochimice sanguine şi urinare
o teste toxicologice
o monitorizare EKG
o examen LCR
o investigaţii virusologice
o examen genetic
o biopsie de piele, muşchi şi creier

TRATAMENT
1. Regim igieno-dietetic: evitarea factorilor declansatori: privarea de somn, postul
alimentar, consum excitante (alcool, droguri, cofeina)
2. Tratament medicamentos
 obiectivele tratamentului antiepileptic:
o controlul complet al crizelor
o evitarea efectelor adverse
o evitarea interactiunilor medicamentoase
o calitatea vietii
3. Initiere tratament
 copii sau adulti dupa 2 crize
 dupa prima criza se initiaza tratamentul cand avem:
o leziune cerebrala cauzala diagnosticata
o sindrom specific cu risc crescut de recurenta
o EEG aspect epileptic

4. Regim medicamentos
 durata tratamentului este determinată de tipul sindromului epileptic
 prima opţiune este către un tratament eficient în tipul de crize al pacientului şi
posibil fără efecte adverse
 doza corectă este cea mai mică doză care asigură controlul crizelor fără apariţia
efectelor adverse
 interacţiunea între diferite medicamente trebuie avută în vedere (ideal
monoterapie)
 tratamentul trebuie individualizat
 decizia de întrerupere a medicatiei trebuie să fie stabilită şi urmărită de către
medicul specialist atunci când există o perioadă fără crize de cel puţin 2 ani
 tratament cronic cu: benzodiazepine, carbamazepină, fenobarbital, acid valproic
 in urgent, la prima criza convulsive, inițial in primele 30 minute
administram:
o prima linie terapeutică:
 lorazepam i.v
 diazepam i.v
o a doua linie terapeutica
 fenitoină/ valproat de sodiu i.v.

5. Tratamentul chirurgical- chirurgia epilepsiei

a) curativa = excizia zonelor epileptogene
b) paleativa- functionala (reducerea intensitatii si frecventei crizelor)
PROGNOSTIC
 depinde de:
 vârsta pacientului
 etiologie
 evoluţia terapeutică