ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘ TI

FACULTATEA ECONOMIA AGROALIMENTARĂ Ș I A MEDIULUI

DEPARTAMENT Economia Agroalimentară și a Mediului

DISCIPLINA:
ECONOMIE Ș I POLITICĂ AGRARĂ

București, 2021
 Politica agrară — știința îndrumă rii și încurajă rii
agriculturii româ nești
• Diviziunea socială a muncii a determinat apariția și dezvoltarea științelor
economice, iar in cadrul acestora a Economiei și Politicii Agrare, disciplină care,
generic, se ocupă cu studiul fenomenelor economice din agricultură la nivel macro
și microeconomic.
• Agricultura, ca ramură a economiei naționale, are uri specific aparte, ceea ce a
determină uri anumit intervenționism a1 puterii publice in paralel cu menținerea
autonomiei gestionare a producă torilor agricoli.
• Ș tiința are două componente distincte:
— Politica agrară — nivel macroeconomic
— Economia agrară — nivel microeconomic

Politica agrară în Romă nia a fost generată și se manifestă :

• atât după modelul german —+ această disciplină este subordonată disciplinelor
economice
• cât și după modelul francez —+ această disciplină este subordonată disciplinelor
tehnologice
 Perspectiva istorică
• 1883 - P.S. Aurelian a realizat primul manual de economie rurală — a întreprins
cercetă ri asupra fenomenelor la nivel macro și microeconomic din agricultură .
• 1913 — Gh. lonescu Sisești in lucrarea sa Politica agrară abordează urmă toarele
probleme: exploatațiile agricole in general, comportamentul conducă torilor de
exploatații mari, ingerința statului asupra raporturilor agrare etc.
• In perioada interbelică — Victor Slă vescu profesor in Academia de Inalte Studii
Comerciale și Industriale in cadrul cursului Economia Națională (actualul curs de
Economie Politică ) avea uri capitol intitulat Economie Agrară în care aborda:
Politica populației și agricultura, Statul și valorificarea producției agricole, Politica
comercială de stat și agricultura. Problemele de politică agrară erau tratate în
subsidiar, prin prezența statului in susținerea agriculturii cu ajutorul unor pă rghii
specifice.
• Virgil Madgearu — incepe cursul de Economie Națională cu capitolul Politica
Agrară . Acesta concepe raportul dintre economie și politică agrară ca fiind uri
raport între teorie și practica economică . După Madgearu deosebirea dintre ele
constă în aceea că , în timp ce prima cercetează cauzele șă caută să formuleze legile
care conduc fenomenele economice din agricultură , a doua cercetează efectele pe
care le au anumite cauze.
• In perioada comunistă , politica agrară este indepă rtată ca obiect de studiu,
ră mâ nâ nd ca obiect de studiu doar economia agrară .
 Delimită ri conceptuale

• Conceptul de Politica agrară trebuie abordat dintr-o dublă perspectivă :

— In sens restră ns politica agrară cuprinde totalitatea mă surilor întreprinse de
instituțiile și organismele create de stat, menite să influențeze agricultura.
— In sens larg politica agrară are ca obiect de studiu nu numai acțiunile statului,
ci și toate acțiunile, mă surile și organizațiile care pornesc din inițiativă privată
pentru sprijinirea agriculturii.
• In mod obligatoriu de aici rezultă obiectul disciplinei:
— dezvoltarea agriculturii
— bună starea producă torilor
— asigurarea securită ții alimentare.
• Existența politicii agrare este condiționată de existența statului, iar rolul politicii
agrare diferă de la uri tip de stat la altul, de la o perioadă la alta, ceea ce dă
posibilitatea fundamentării doctrinelor, metodelor de susținere a agriculturii de
către puterea publică .
 1 elimită ri conceptuale
Economia agrară este o noțiune care imbracă forme concrete,
materiale. Are un conținut dinamic și studiază urmă toarele
elemente:

• factorii naturali și economici care influențează dezvoltarea

unei economii agrare naționale;
etapele de evoluție istorică , juridică și economică , pentru a
intelege situația actuală și pentru a putea preconiza evoluția
vHtoare;
• sistemele de exploatare agricole, determinate de factorii
naturali, sociali, economici și politici;
raportul dintre agricultură și ramurile din amonte și aval de
aceasta, in procesul de organizare și valorificare a producției
agricole.
 Relațiile cu celelalte discipline

• Prima legă tură naturală este cu economia politică , și in cadrul ei cu

politicile economice — legă turile sunt foarte stranse, deoarece politica
agrară e definită ca politica economică in domeniul agriculturii. O altă
legă tură se realizează cu managementul exploatațiilor agricole, dar de
care se deosebește prin:
• Sfera de cuprindere (de studiu și cercetare) — in timp ce Politica Agrară
studiază agricultura ca ramură a economiei naționale, Managementul
studiază exploatațiile agricole ca și celulă socială de bază din agricultură .
• Modalitatea de dirijare a producției agricole — Politica agrară se manifestă
prin indrumare, incurajare, susținere, in timp ce Managementul se
manifestă prin conducere și administrare.
• Politica agrară studiază mă surile de folosire și intă rire a relațiilor de
producție, pe cand managementul studiază modelul de utilizare și
eficiența funcțiilor de producție.
 Metodele de cercetare
• 1. Metoda inductiv — deductivă - este utilizată pentru cercetarea
efectelor și cauzelor diferitelor mă suri de politică agrară , pe baza
informațiilor furnizate in mod oficial sau semioficial prin statistici,
anchete, monografii;
• 2. Metoda comparativă — constă in compararea unor mă suri sau acțiuni
de politică agrară prezente sau naționale cu mă suri sau acțiuni din trecut
sau din alte ță ri, pentru a deprinde noi că i de dezvoltare a agriculturii.
Eficiența acestei metode este condiționată de similitudinea in timp și
spațiu, de ex. nu se pot face comparații intre mă surile de politică agrară
din prima jumă tate a secolului trecut și cele ce urmează a fi adoptate in
perspectiva mileniului III. Tot așa nu pot fi comparate mă suri aplicate
intr-un stat industrializat cu cele aplicate intr-un stat industrial-agrar.
• 3. Metoda izolă rii și abstractiză rii fenomenelor economice și sociale
 Principiile politicii agrare
• Asigurarea unui mediu economic sănătos, in vederea acțiunii neingrădite a legilor economice
obiective, cu deosebire a legii valorii și legii cererii și ofertei;
• Asigurarea legă turilor dintre macro și microeconomie, principiu ce impune definirea obiectivelor,
alegerea și dimensionarea instrumentelor, scurtarea canalelor de transmitere a fondurilor, precum
și stabilirea responsabilită ților pentru structurile economico — administrative implicate;
• Eliminarea intervenției statului sub forma coerciției, care să afecteze autonomia agenților
economici;
• Interzicerea aplicării direct în practică a acțiunilor de politică agrară , fără o cercetare economică și
sociologică prealabilă , altfel acțiunea devine experiment, care in domeniul economic nu este
permis;
• Consecvență , cu prioritate in problemele de importanță generală , indiferent de dificultă ți, dar și
flexibilitate în funcție de cerințele momentului;
• Formarea, întă rirea și respectarea proprietă ții, îndeosebi a proprietă ții private, predominantă în
agricultură ;
• Susținerea, direcționarea și impulsionarea producției prin fonduri bănești nerambursabile;
• Promovarea progresului tehnic și a metodelor moderne de organizare și conducere a producției și
muncii;
• Protejarea mediului ambiant;
• Realizarea unei eficiențe economice maxime la nivelul exploatațiilor agricole prin utilizarea
resurselor proprii și a fondurilor alocate de stat.
 Cadrul instituțional
Pentru materializarea sa, politica agrară are nevoie de un cadru instituțional
format din:

4 Structuri administrative:
•t• La nivel central: ministere (agriculturii, finanțelor, apelor și mediului),
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
La nivel județean: prefecturi, direcții agricole, direcții de finanțe
publice, etc
•t• La nivel local: consiliile locale, centrele agricole.

4Structuri financiare: bă ncile comerciale (BCR, Raiffeisen, BRD etc.),

Cooperativele de credit

4Structuri economico-$roductive din agricultură (gosqodă rii ță ră nești,

ferme agricole, asociațH familJale, societați agricole, societați comerciale
agricole, societați naționale/regH autonome)sau din ramurile din amonte și
aval interconectate prin fluxuri comerciale