Capitolul 7

Geometrie analitică

7.1 Structura algebrică a spaţiului vectorilor liberi

Considerăm
© spaţiul liniar (R3 , +.·, R)ª ale cărui elemente le numim puncte, unde R =
3

x | x = (x1 , x2 , x3 ) , xi ∈ R, i = 1, 3 definit ı̂n Exemplul 2.2. Convenim să notăm ele-

mentele lui R3 cu litere mari ale alfabetului latin. Fie E = R3 × R3 .

Definiţia 7.1 Fie punctele (A, B) ∈ E. Se numeşte segment orientat determinat de

punctele A şi B perechea ordonată de puncte (A, B). Segmentul orientat cu originea ı̂n
punctul A şi extremitatea ı̂n punctul B ı̂l notam cu AB. Dacă A = B segmentul orientat
(A, A) se numeşte segment orientat nul.

° segmentului orientat este distanţa dintre punctele A şi B Notăm

Definiţia 7.2 Lungimea
°
lungimea lui AB cu AB ° .
°

Definiţia 7.3 Dreapta care trece prin punctele A şi B se numeşte dreapta suport al
segmentului orientat AB.

Definiţia 7.4 Direcţia segmentului orientat AB, cu A 6= B este direcţia dreptei determi-
nată de punctele A şi B şi va fi notată cu dirAB.

Evident segmentul orientat AA are direcţia nedeterminată.

Observăm că dacă dirAB = dirCD atunci dreptele suport AB şi CD sunt paralele sau
coincid.

Definiţia 7.5 Vom spune că vectorul AB are sensul de la A la B. Vectorii AB şi BA au
sensuri contrare.

Definiţia 7.6 Spunem că segmentele orientate AB şi CD cu A, B, C, D necoliniare au

aceeaşi orientare (Figura 7.1) dacă:
a) dirAB = dirCD,
b) punctele B şi D se găsesc de aceeaşi parte a dreptei AC.

77
78 CAPITOLUL 7. GEOMETRIE ANALITICĂ

Figura 7.1.

Observaţia 7.1 Dacă modificăm punctul b) al definiţiei 7.6: punctele B şi D se găsesc
de o parte şi de alta a dreptei AC, atunci spunem că segmentele orientate AB şi CD au
orientări opuse. (Figura 7.2)

Figura 7.3.

Definiţia 7.7 Două segmente orientate AB şi CD sunt echipolente dacă au aceeaşi ori-
entare şi aceeaşi lungime. Vom scrie aceasta prin AB ↑ CD.

Teorema 7.1 Relaţia de ehipolenţă este o relaţie de echivalenţă pe E.

Definiţia 7.8 O clasă de echivalenţă a relaţiei de echipolenţă se numeşte vector liber.

−→ −→
Clasa de echivalenţă a unuui segment orientat AB va fi notată cu AB sau cu −
→
a , b , ...,
−
→
u ,−
→v , ... şi este
−→ © ª
AB = (M, N) ∈ E|MN ↑ AB .

Definiţia 7.9 Mulţimea vectorilor liberi va fi notată cu V3 şi se numeşte spaţiul vecto-
rilor liberi.

Observaţia 7.2 Date fiind AB şi C există D unic cu proprietatea că AB ↑ CD.

Pe mulţimea V3 definim două operaţii, adunarea şi ı̂nmulţirea cu scalari. ³ ´

−
→
Adunarea vectorilor liberi este o aplicaţie prin care orcărei perechi − →a, b ∈
−→ →
V3 × V3 ı̂i corespunde suma lor −
→
a + b =− c definită astfel: se consideră un punct arbitrar
A ∈ R . Luăm ca reprezentant al vectorului −
3 →
a segmentul orientat cu originea ı̂n A şi notăm
7.1. STRUCTURA ALGEBRICĂ A SPAŢIULUI VECTORILOR LIBERI 79

−
→
cu B extremitatea sa, deci AB ∈ − →a . Analog luăm pentru b ca reprezentant segmentul
−
→
orientat cu originea ı̂n B şi notăm cu C extremitatea sa, BC ∈ b . Suma lor este
−
→ −→
a + b = AB + BC = AC.(Figura 7.3)
Procedeul prin care am construit suma celor doi vectori se numeşte regula triunghiului.

Figura 7.3.
Teorema³ 7.2 Adunarea
´ ı̂n V3 are următoarele proprietăţi:
−
→ −→ − → →
−→
1) ∀ a , b ∈ V3 × V3 : − →
a + b = b +− a,
³ ´ ³ ´ ³ ´
−→ −
→ − → −→ −→ −
→ −
→ −
→ −
→
2) ∀ a , b , c ∈ V3 × V3 × V3 : a + b + c = a + b + c ,
−
→ −
→ − → → −
3) ∃ 0 ∈ V3 : ∀− →
a ∈ V3 : −→
a + 0 = 0 +− a =→ a,
−→ −
→ −
→ → −
− →
4) ∀ a ∈ V3 , ∃ a ∈ V3 : a + a = a + a = 0 , a0 = −−
−
→ 0 −
→ 0 0 −
→ →
a.
Înmulţirea vectorilor din V3 cu scalari reali este o aplicaţie care duce perechea
arbitrară (λ, −
→
a ) ∈ R × V3 ı̂n λ−
→
a ∈ V3 definit astfel:
−
→ −→
1) kλ a k = |λ| k a k ,
−→ −
→
2) pentru − →
a 6= 0 şi λ > 0 vectorii λ−→
a şi −
→
a au aceeaşi orientare. Pentru −
→
a 6= 0 şi
λ < 0 vectorii λ− →
a şi −
→
a au orientări opuse.
Teorema 7.3 Înmulţirea vectorilor din V3 cu scalari reali are următoarele proprietăţi:
a ) ∈ R2 × V3 : α(β −
∀(α, β, −
→ →
a ) = (αβ)−→a,
−
→
∀(α, β, a ) ∈ R × V3 : (α + β) a = α a + β −
2 −
→ −
→ →
a,
−
→ −
→ 2 −→ −→ −
→ −
→
∀(α, a , b ) ∈ R × V3 : α( a + b ) = α a + α b ),
∀−→
a ∈ V3 : 1−→
a =− →a , unde 1 este elementul neutru pentru operaţia · din R.
Rezultă că (V3 , +, ·, R) este spaţiu liniar.¨
n o
3 3 −−→ −→
Definiţia 7.10 Fie A, B ∈ R , A 6= B. Mulţimea M ∈ R : ∃α ∈ R, AM = α · AB se
−→
numeşte dreapta din R3 care trece prin punctele distincte A, B.Vectorii α· AB, α ∈ R, α 6=0
se numesc vectori directori ai dreptei ce trece prin punctele A, B ∈ R3 . În particular
−→ − →
AB 6= 0 este un vector director al dreptei care trece prin punctele distincte A, B.
−→
Definiţia 7.11 Sistemul de vectori liberi (−
→a , b ) ∈ (V3 )2 se numeşte sistem de vectori
−→
liberi coliniari dacă sistemul (−
→a , b ) este liniar dependent, adică există α ∈ R astfel
−
→ −→
ı̂ncât −
→
a = α b . Dacă sistemul de vectori liberi (−→
a , b ) ∈ (V3 )2 este liniar independent
−→
atunci vectorii −
→
a , b se numesc necoliniari.
80 CAPITOLUL 7. GEOMETRIE ANALITICĂ

Definiţia 7.12 Două drepte din R3 se numesc drepte paralele dacă vectorii lor directori
sunt coliniari.

Definiţia 7.13 Mulţimea dreptelor din R3 care sunt paralele cu o dreaptă dată se numeşte
direcţie ı̂n R3 . Orice dreaptă, element al unei direcţii din R3 , se numeşte reprezentant
al acelei direcţii şi o determină ı̂n mod unic.

Teorema 7.4 Fie (R3 , +.·, R) şi (V3 , +, ·, R) spaţii liniare. Atunci funcţia
−→
f : R3 → V3 , ∀A ∈ R3 : f (A) = OA, unde O = (0, 0, 0) ∈ R3
este un izomorfism al spaţiilor liniare R3 şi V3 şi dimR V3 = 3.
³ ´
−→ − → −→
Teorema 7.5 Fie (R3 , +.·, R) şi (V3 , +, ·, R) spaţii liniare şi sistemul i , j , k de vec-
−→ −→ − → −→ − → −→
tori liberi din V3 daţi de ³i = Oe1 , ´j = Oe2 , k = Oe3 unde (e1 , e2 , e3 ) este baza canonică
−
→ −→ − →
din R3 . Atunci sistemul i , j , k este baza in V3 .

Demonstraţie.
−
→ −
→
Folosind izomorfismul din Teorema 7.4 rezultă că f (e1 ) = i , f (e2 ) = j , f (e3 ) =
−
→ X
3
−→
k , deci (f (ej ))j=1,3 este o bază ı̂n V3 . În plus, dacă A = xj ej ⇒ OA = f (A) =
j=1
X
3
−
→ −
→ −
→
xj f (ej ) = x1 i + x2 j + x3 k .¥
j=1

−→ −→
Definiţia 7.14 Fie (A, B, C) ∈ (R3 )3 astfel ı̂ncât vectorii AB şi AC sunt necoliniari.
Mulţimea
n o
3 2 − −→ −→ −→
M ∈ R : ∃(α, β) ∈ R , AM = αAB + β AC
se numeşte plan din R3 care trece prin punctele A, B, C sau planul din R3 determinat
de punctele A, B, C.
−→ →
Definiţia 7.15 Sistemul de vectori liberi (− →
a , b ,−c ) ∈ (V3 )3 se numeşte sistem de
−→
vectori liberi coplanari dacă sistemul (− →
a , b ,−
→c ) este liniar dependent, adică există
−
→ −
→ −
→
α, β ∈ R astfel ı̂ncât a = α b + β c . În caz contrat vectorii se numesc necoplanari.

7.2 Spaţiul liniar V3

7.2.1 Produsul scalar a doi vectori liberi
Definiţia 7.16 Dacă (− →
u ,− →
v ) ∈ (V3 )2 atunci produsul scalar al perechii ordonate de
vectori liberi (−
→
u ,−
→
v ) este definit prin
½ −→ −
→
−
→ −
→ 0, dacă −
→
u = 0 sau − →
v = 0,
hu, vi= −→ → − → (7.1)
k−
→ u k k−
→
v k cos ^(−
→
u ,−
→
v ) dacă −→
u 6= 0 şi −
v 6= 0 .
7.2. SPAŢIUL LINIAR V3 81

−→ −
→ −
→
Dacă − →u ∈ V3 atunci − →u = x1 i +x2 j +x3 k , xi ∈ R, i = 1, 3. Coordonatele (x1 , x2 , x3 )
−
→ −→ −
→
ale vectorului − →
u ı̂n baza ( i , j , k ) se numesc coordonatele euclidiene ale vectorului
−→ −→ −→ −
→
u , iar expresia − u = x1 i + x2 j + x3 k se numeşte expresia analitică a vectorului −
→ →
u.
−
→
Se mai utilizează scrierea u = (x1 , x2 , x3 ).
Expresia analitică a produsului scalar.
Dacă am fixat o orientare a spaţiului liniar real V3 , atunci o bază ortonormată pozitivă
−
→ − → − →
ı̂n (V3 , h·, ·i) va fi notată ı̂n mod generic prin S =( i , j , k ).
−
→ −→ −
→ − → −→ −→ −→ − → −
→ − → → −
− →
Observăm că h i , i i = 1, h j , j i = 1, h k , k i = 1, h i , j i = h j , i i = 0, h i , k i =
−
→ − → → −
− → −→ −
→
h k , i i = 0 şi h j , k i = h k , j i = 1. Folosind aceste relaţii şi ı̂nlocuind produsul scalar
−
→ −
→ −→ → −
→ −→ −→
pe − →u = x1 i + x2 j + x3 k şi − v = y1 i + y2 j + y3 k , obţinem
−
→ −
→ −→ −→ −
→ −
→ −
→ −→ −
→ − →
h−→
u ,−→v i = hx1 i + x2 j + x3 k , y1 i + y2 j + y3 k i = x1 y1 h i , i i+ x1 y2 h i , j i+
→ −
− → −→ − → −→ − → → −
− → −→ −→ −
→ − →
x1 y3 h i , k i+ x2 y1 h j , i i+ x2 y2 h j , j i+ x2 y3 h j , k i+ x3 y1 h k , i i+ x3 y2 h k , j i+
−
→ − →
x3 y3 h k , k i = x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 ,
de unde rezultă expresia analitică a produsului scalar.

7.2.2 Produsul vectorial a doi vectori liberi

Definiţia 7.17 Dacă (− →
u ,−→
v ) ∈ (V3 )2 atunci produsul vectorial a perechii ordonate de
vectori liberi (−
→
u ,−
→
v ) este vectorul −→
u ×− →v definit prin
⎧
⎪ dacă −→
u şi −→v sunt necoliniari,
⎨ k−
⎪ →
u k k−
→v k sin ^(−
→u ,−
→v )−
→
e −
→ → − →
−
→ −→ ½(şi dacă u 6= 0 şi −
−
→ v 6= 0 )
u × v =
⎪
⎪ −→ dacă −
→u şi −
→
v sunt coliniari
⎩ 0 −→ −
→ (7.2)
sau u = 0 sau −
−→ →v = 0,
unde − →e este un versor perpendicular pe −→
u şi −
→v astfel ı̂ncât sistemul de vectori (−
→
u ,−
→v ,−→
e)
să fie o bază pozitiv orientată.
−
→ − → − →
Teorema 7.6 Expresia analitică a produsului vectorial. Fie S =( i , j , k ) o bază
−
→ −
→ −
→
ortonormată pozitivă ı̂n V3 şi fie (−
→
u ,−
→
v ) ∈ (V3 )2 . Dacă − →
u = x1 i + x2 j + x3 k , xi ∈
−
→ −
→ −
→
R, i = 1, 3, −→v = y1 i + y2 j + y3 k , yi ∈ R, i = 1, 3 atunci
¯ − → − → ¯¯
¯ →i
−
j k ¯
¯
−
→
u ×− →
v = ¯¯ x1 x2 x3 ¯¯ . (7.3)
¯ y1 y2 y3 ¯

Demonstraţie. În demonstraţie ţinem seama de tabelul

−
→ −→ −→
× i j k
−
→ −
→ −→ −→
i 0 k −j
−
→ −
→ −→ −→ .
j −k 0 i
−
→ −
→ −→ −→
k j −i 0
−→ − → −
→
Pentru a exemplifica cum se obţine acest tabel, calculăm i × k = α j , α = ±1.
→ −
− → − →
Alegem α astfel ı̂ncât ( i , k , α j ) să fie orientată pozitiv, adică determinantul matricei
82 CAPITOLUL 7. GEOMETRIE ANALITICĂ

−→ −→ − →
de trecere de la baza ( i , j , k ) la baza (− →u ,−
→
v ,−
→e ) să fie pozitiv. Matricea de trecere
este ⎛ ⎞
1 0 0
⎝ → −
− → −
→
A= 0 0 α ⎠ , det(A) = −α ⇒ α = −1 ⇒ i × k = − j .
0 1 0
³ ´ ³ ´
−
→ −
→ −
→ −→ −→ −
→ −
→
Atunci −→
u ×− →
v = x1 i + x2 j + x3 k × y1 i + y2 j + y3 k = (x2 y3 − x3 y2 ) i −
¯ − → − → ¯
¯ →i
−
j k ¯¯
−
→ −
→ ¯
(x1 y3 − x3 y1 ) j + (x1 y2 − x2 y1 ) k = ¯¯ x1 x2 x3 ¯¯ .¥
¯ y1 y2 y3 ¯

Teorema 7.7 Vectorul − →

u ×− →
v definit ı̂n Definiţia 7.17 are următoarele proprietăţi:
−→ −→ −
→ −
→ −
→
a) u × v = 0 ⇔ u k v ;
−
→
b) Dacă − →u ×−→v 6= 0 , atunci tripletul ordonat (− →u ,−
→
v ,−→
u ×− →v ) formează o bază ori-
entată pozitiv.
c) Dacă − →u 6= θ şi −
→
v 6= θ ⇒ k− →
u ×− →
v k2 = k− →
u k2 k−
→v k2 − h−
→u ,−→
v i2 (identitatea lui
Lagrange);
d) − →
u ×− →
v = −− →
v ×− →u ;(proprietatea de anticomutativitate)
α( u × v ) = α u × v = −
−
→ −
→ −
→ −
→ →
u × α− →
v ,α ∈ R;
−→
u ×( v + w) = u × v + u ×−
−
→ −
→ −
→ −
→ −→ →
w ;
−
→ −→
e) k u × v k = A¤ , unde A¤ reprezintă aria paralelogramului construit cu vectorii liberi
−
→u şi −
→
v.

−
→ −→ −
→ −→ −
→ −
→
Demonstraţie. Fie − u = x1 i +x2 j +x3 k , xi ∈ R, i = 1, 3, −
→ →
v = y1 i +y2 j +y3 k , yi ∈
R, i = 1, 3. ⎧
⎨ x2 y3 − x3 y2 = 0
−→ −
→ −→
a) u × v = 0 ⇔ x1 y3 − x3 y1 = 0 ⇔ xy11 = xy22 = xy33 = α1 (cu convenţia că anularea
⎩
x1 y2 − x2 y1 = 0
unui numitor este echivalentă cu anularea şi a numărătorului respectiv). Rezultă y1 =
−
→ −
→ −
→ −
→ −
→ −
→
αx1 , y2 = αx2 , y3 = αx3 ⇒ − →v = y1 i + y2 j + y3 k = αx1 i + αx2 j + αx3 k =
−
→ −
→ −
→
α(x1 i + x2 j + x3 k ) = α− →u ⇒− →u ,−→v coliniari.
b) Vectori u , v , u × v sunt necoplanari deoarece −
−→ −→ −
→ −→ →u / −
→v şi −→
u ×− →v ⊥ − →
u ,−
→u ×
−→ −
→ −
→ −
→ −
→
v ⊥ v şi deci formează o bază. Matricea de trecere de la baza S =( i , j , k ) la baza
(−→u ,−
→v ,−
⎛
→
u ×− →
v ) este ⎞
x1 y1 x2 y3 − x3 y2
A = ⎝ x2 y2 − (x1 y3 − x3 y1 ) ⎠
x3 y3 x1 y2 − x2 y1
şi det A = (x2 y3 − x3 y2 )2 + (x1 y3 − x3 y1 )2 + (x1 y2 − x2 y1 )2 = k−→
u ×− →
v k2 > 0.
c) k−
→u ×− →v k2 = k− →
u k2 k−→
v k2 sin2 ^(− →u ,−
→
v ) = k− →u k2 k−
→
v k2 −k−→
u k2 k−→v k2 cos2 ^(−
→
u ,−→
v)=
−→ 2 −→ 2 −
→
kuk k v k −hu, v i . −
→ 2

d) Rezultă utilizând relaţia (7.3) şi proprietăţile determinanţilor.

−→ → −→ −
e) Fie OA ∈ − u , OB ∈ → v
7.2. SPAŢIUL LINIAR V3 83

° ° Figura 7.4.
°−→° −
→ −
→ −
→ −
→ − → −
→ − → −
→ − → −
→ − →
v u = k u k (k v k sin ^( u , v )) = k u k k v k sin ^( u , v ) = k u × v k .¥
A¤ = °OA°·pr−→

7.2.3 Produsul mixt

Definiţia 7.18 Fie sistemul de vectori liberi (−
→
u ,−
→
v ,−
→
w ) . Produsul mixt al acestui sis-
tem de vectori este definit prin
hh−
→
u ,−→v ,−
→
w ii = h−
→u ,−→
v ×− →
w i.

Teorema 7.8 Fie sistemul de vectori liberi (− →u ,−→

v ,−→
w ) . Atunci
−→ −→ −
→
a) Dacă hh u , v , w ii = 0 ⇔vectorii sunt coplanari.
b) Dacă vectorii nu sunt coplanari, modulul produsului mixt al sistemului de vectori
( u ,−
−
→ →v ,−→
w ) , |(−
→u ,−
→
v ,−→
w )| , este volumul paralelipipedului construit pe cei trei vectori aplicaţi
ı̂n acelaşi punct.
c) Dacă
⎧ − −
→ −→ −
→
⎨ → u = x1 i + x2 j + x3 k
−→ −→ −
→ −→
v = y1 i + y2 j + y3 k
⎩ − → −→ −
→ −
→
w = z1 i + z2 j + z3 k
atunci ¯ ¯
¯ x1 x2 x3 ¯
¯ ¯
hh−
→u ,−→
v ,−→
w ii = ¯¯ y1 y2 y3 ¯¯ .
¯ z1 z2 z3 ¯
d) hh−→
u ,−→v ,−→
w ii = hh−→
v ,− →
w,− →u ii = hh−
→
w,−→u ,−
→v ii (produsul mixt este invariant la per-
mutări circulare).

Demonstraţie. ⎧ −
⎨ →u ⊥− →v ×− →w
−
→ −→ −
→ −
→ −
→ −
→
a) hh u , v , w ii = 0 ⇔ h u , v × w i = 0 ⇔ −
→
v q −
→w ⇔
⎩ −→ −
→ −→ −→
u = 0 sau − →
v = 0 sau −
→
w = 0
−
→u ,−→
v ,−→
w sunt coplanari.
b) Fie hh−→
u ,−→v ,−
→
w ii 6= 0. Cu notaţiile de mai jos, ϕ 6= 900 , avem
h−
→u ,−
→v ×− →
w i = k−→
u k k−→
v ×− →w k cos ϕ = (aria bazei)(±ı̂nălţimea)⇒
−
→ −→ −→
|hh u , v , w ii| = (aria bazei)(ı̂nălţimea) = volumul paraleleipipedului.
84 CAPITOLUL 7. GEOMETRIE ANALITICĂ

−
→ − → − → −
→ − → − →
¯ c) hh u , v¯, w ii = h u , v × w i = x1 (y2 z3 − y3 z2 ) − x2 (y1 z3 − y3 z1 ) + x3 (y2 z1 − y1 z2 ) =
¯ x1 x2 x3 ¯
¯ ¯
¯ y1 y2 y3 ¯ .¥
¯ ¯
¯ z1 z2 z3 ¯

7.3 Repere
Vom considera spaţiile liniare (X, +, ·, R) ı̂n care elementele spaţiului X sunt vectorii de pe
o dreaptă, V1 , dintr-un plan, V2 sau din spaţiu, V3 (adică X = V1 sau X = V2 sau X = V3 ).
Definiţia 7.19 Un reper ı̂n spaţiul (X, +, ·, R) este o pereche R = (O; S), unde punctul
O se numeşte originea reperului iar S este o bază ı̂n X.
−
→
Exemple de repere: a) pe dreaptă reperul R = (O; i ) format din punctul O ∈ R fixat
−
→
pe dreaptă şi S = ( i ), b) ı̂n plan reperul R = (O; − →u ,−
→
v ) format din O ∈ R2 un punct
din plan fixat, iar S = (− →u ,−→v ) o bază formată din doi vectori necoliniari Figura 7.6 (a)
−
→ −→ −→ −→
sau R = (O; i , j ) unde O ∈ R2 este un punct din plan fixat, iar S = ( i , j ) o bază
ortonormată Figura 7.6 (b).

Figura 7.6.
7.3. REPERE 85

−→ −→ − →
c) ı̂n spaţiu reperul R = (O; i , j , k ) unde O ∈ R3 este un punct din spaţiu fixat,
−
→ −→ −
→
iar S = ( i , j , k ) bază ortonormată.

Figura 7.7.
În cazul spaţiului s-a convenit: axa Ox să fie determinată de punctul O şi să aibă
−
→
direcţia dată de vectorul i , axa Oy determinată de punctul O şi să aibă direcţia dată de
−→ −
→
vectorul j , iar axa Oz determinată de punctul O şi să aibă direcţia dată de vectorul k .
Axele Ox, Oy, Oz se numesc axele reperului sau axe de coordonate.
−→ − →
Planul xOy este determinat de punctul O şi conţine vectorii i , j , planul xOz deter-
→ −
− →
minat de punctul O şi conţine vectorii i , k , iar planul zOy determinat de punctul O şi
−→ −→
conţine vectorii k , j . Planele xOy, yOz, xOz se numesc planele reperului R sau plane
de coordonate.

Definiţia 7.20 Fie (X, +, ·, R) un spaţiu liniar, R = (O; S) un reper şi M ∈ Ri , i = 1, 2, 3.

−−→
Vectorul OM este numit vectorul de poziţie al punctului M faţă de reperul R. Notăm
−
→ −−→ −−→
r = OM iar dacă există posibilitate de confuzie, notăm − →
r M = OM şi vom citi − →rM
−
→ −→
vector de poziţie a lui M sau M( r M ). Vectorul r se poate exprima ı̂n mod unic ca o
combinaţie liniară de vectorii bazei.

−
→
Observaţia 7.3 a) Dacă M ∈ R1 , atunci OM = −
→
rM =x i ;

Figura 7.8.
−
→ −
→
b) dacă M ∈ R2 , atunci OM = −
→
r M =x i +y j ;
86 CAPITOLUL 7. GEOMETRIE ANALITICĂ

Figura 7.9.
−
→ −
→ −→
c) dacă M ∈ R3 , atunci OM = − →
r M = x i + y j + z k şi aceste reprezentări sunt
unice. Dacă M(−→r ) faţă de reperul R atunci coordonatele lui −
→
r ı̂n raport cu baza S
sunt numite coordonatele punctului M faţă de reperul R.

Figura 7.10.
În mod obişnuit dacă reperul este ortonormat, pentru a păstra tradiţia, vom utiliza
notaţiile: a) dacă M ∈ R1 , M(x), unde x poartă denumirea de abscisa sau coordonata
punctului M, b) dacă M ∈ R2 , M(x, y) unde x poartă denumirea de abscisa, iar y ordo-
nata punctului M, c) dacă M ∈ R3 , M(x, y, z) unde x poartă denumirea de abscisa, y
ordonata şi z cota punctului M.

Teorema 7.9 Dacă M (−→

r 1 ), M2 (−
→
r 2 ) ∈ X, ı̂n raport cu un reper R = (O; S) atunci
−−−→ −−→ −−→ 1
M1 M2 = OM2 − OM1 şi
dist(M1 , M2 ) = k−
→
r 2−−→r 1k .
Dacă reperul este ortonormat, atunci
−−−→ −−→ −−→ −
→
a) dacă M1 (x1 ), M2 (x2 ) ⇒ M1 M2 = OM2 − OM1 = (x2 − x1 ) i , dist(M1 , M2 ) = |x2 − x1 | ;
7.4. REPERE POLARE ÎN PLAN ŞI SPAŢIU 87

−−−→ −−→ −−→ −

→ −→
y1 ), M2 (x2 , y2 ) ⇒ M1 M2 = OM2 − OM1 = (x2 − x1 ) i + (y2 − y1 ) j ,
b) dacă M1 (x1 , q
dist(M1 , M2 ) = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 ;
−−−→ −−→ −−→ −
→ −→
y2 , z2 ) ⇒ M1 M2 = OM2 −OM1 = (x2 − x1 ) i +(y2 − y1 ) j +
c) dacă M1 (x1 , y1 , z1 ), M2 (x2 ,q
−→
(z2 − z1 ) k , dist(M1 , M2 ) = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 + (z2 − z1 )2 .

7.4 Repere polare ı̂n plan şi spaţiu

Definiţia 7.21 Un reper polar ı̂n plan se defineşte printr-un punct fix numit pol şi o axă
−
→
Ox de versor i , trecând prin pol, numită axă polară situate ı̂n plan (Figura 7.11).

Figura 7.11.
Poziţia unui punct este determinată dacă se cunosc: distanţa OM = ρ, de la pol la
punctul M coniderat şi unghiul θ făcut de sensul pozitiv al axei polare cu direcţia OM.
Numerele ρ şi θ se numesc coordonatele polare ale lui M, M(ρ, θ). ρ se numeşte raza
vectoare sau modulul punctului M, iar θ se numeşte unghiul polar al punctului M.
−
→ − →
Să presupunem că ı̂n plan avem un reper ortonormat R = (O; i , j ) cu originea ı̂n polul
−
→ −
→ −
→ − →
O, i versorul axei polare şi j astfel ales ı̂ncât baza ( i , j ) să fie o bază ortonormată
orientată pozitiv. Dacă punctul M are ı̂n acest reper coordonatele (x, y), legătura ı̂ntre
coordonatele sale polare şi coordonatele sale carteziene este dată de
½
x = ρ cos θ
(7.4)
y = ρ sin θ

Legătura
( p inversă se obţine rezolvând sistemul (7.4) ı̂n necunoscutele ρ şi ϕ,
ρ = x2 + y 2
y .
tg θ =
x
Dintre cele două soluţii ale ecuaţiei trigonometrice din intervalul [0, 2π] se alege aceea
pentru care sin θ are acelaşi semn cu y.

Definiţia 7.22 Un reper polar ı̂n spaţiu se defineşte printr-un plan numit plan bază
−→
ı̂n care s-a ales un reper polar (cu polul O şi axă polară Ox de versor i ) şi o axă Oz, de
−
→
versor k , perpendiculară pe planul (P ) (Figura 7.12).
88 CAPITOLUL 7. GEOMETRIE ANALITICĂ

Figura 7.12.
Fie un punct oarecare M al spaţiului, nesituat pe axa Oy, P proiecţia sa ortogonală
−→ ° ° −
→
\ −
→
pe planul de bază xOy, r0 = OP . Notăm ρ = k− →r k = °OM ° , ϕ = ( i , r0 ) ∈ [0, 2π) ,
\ −→
θ = (− →r , k ) ∈ (0, π) . Aceste relaţii stabilesc o relaţie biunivocă ı̂ntre mulţimea punctelor
din spaţiu, nesituate pe axa Oz, şi mulţimea tripletelor ordonate de numere reale (r, ϕ, θ).
Numerele astfel definite (ρ, ϕ, θ) se numesc coordonate polare ı̂n spaţiu ale punctului M şi
scriem M(ρ, ϕ, θ).
Legătura dintre coordonatele polare şi cele carteziene ı̂n spaţiu: presupunem că ı̂n spaţiu
−
→ − → − → −→
avem un reper cartezian ortonormat R = (O; i , j , k ) cu originea ı̂n polul O, i versorul
−
→ −→ −
→ − → − →
axei polare, k versorul axei Oz şi j astfel ales ı̂ncât baza ( i , j , k ) să fie o bază ortonor-
mată orientată pozitiv. Dacă punctul M are ı̂n acest reper coordonatele (x, y, z), legătura
−
→
ı̂ntre coordonatele sale polare şi coordonatele sale° carteziene
° se obţine astfel: deoarece r0
°−→°
este proiecţia pe planul xOz a lui − →r , rezultă că ° r0 ° = k−→
r k sin θ, apoi
D E ° °
→ −
− → °− →°
x = i , r0 = ° r0 ° cos ϕ = k− →
r k sin θ cos ϕ,
D E ° °
→ −
− → °−→°
y = j , r0 = ° r0 ° sin ϕ = k− →r k sin θ sin ϕ,
D E
−
→ →
z = k ,− r = k− →r k cos θ.
p y x
Invers vom obţine pentru ρ, ϕ, θ : ρ = x2 + y 2 + z 2 , tg ϕ = , cos θ = p .
x x2 + y 2 + z 2
Pentru ϕ se alege unghiul din intervalul [0, 2π) a cărui sinus are acelaşi semn cu y, iar
pentr θ determinarea din intervalul [0, π] .
Un punct M din spaţiu , nesituat pe axa Oz, poate fi precizat° ° prin coordonatele semi-
°−→°
polare (cilindrice) (r0 , ϕ, z). Pentru acestea avem x = ° r0 ° cos ϕ, y = k− →r k sin ϕ, z = z
7.5. SCHIMBAREA REPERELOR 89
p y
şi invers ρ = x2 + y 2 , tg ϕ = , z = z.
x

7.5 Schimbarea reperelor

Problema: să studiem legătura dintre coordonatele unui punct ı̂n reperul dat şi coordonatele
aceluiaşi punct ı̂ntr-un alt reper a cărui poziţie este cunoscută.
Fie R = (O; S) şi R0 = (O0 ; S 0 ) două repere carteziene ale planului sau spaţiului. O
schimbare a reperului R ı̂n reperul R0 constă ı̂n schimbarea bazei S cu baza S 0 şi ı̂n
exprimarea vectorului de poziţie a punctului O0 faţă de reperul R.
O schimbare de reper care modifică doar originea reperului, OO0 = − →r , se numeşte
−
→ −→ −
→
translaţia reperului de vector r = x0 i + y0 j .
O schimbare de reper care modifică numai baza, adică numai direcţiile axelor, se numeşte
rotaţie sau schimbare centro-afină de reper.
O schimbare oarecare a reperului cartezian se obţine prin efectuarea succesivă a unei
translaţii şi a unei rotaţii (ı̂n orice ordine).

7.5.1 Schimbarea reperelor ortonormate ı̂n plan

−
→ −→ −→ − →
Fie R = (O; i , j ) un reper ortonormat drept şi R0 = (O0 ; i , j ) un alt reper ortonormat
la fel orientat sau invers orientat. Trecerea de la reperul R la reperul R0 este dată de
translaţia
0 −
→ −
→
OO = x0 i + y0 j
şi rotaţia

½ −
→0 −
→ −
→
i = a11 i + a21 j
−
→0 −
→ −
→ (7.5)
j = a12 i + a22 j
µ ¶ µ ¶ µ ¶µ ¶
a11 a12 −
→ − → −
→ − → x1 a11 a12 x2
unde A = , S = ( i , j ) şi S 0 = ( i0 , j 0 );
= +
µ ¶ a21 a22 y1 a21 a22 y2
x0
unde (x1 , y1 ) sunt coordonatele unui punct oarecare ı̂n reperul R iar (x2 , y2 ) sunt
y0
coordonatele aceluiaşi punct ı̂n reperul R0 .
În cazul schimbării de baze ortonormate matricea A este o matrice ortogonală, deci
T
AT A = AAµ = I, adic㶠µ ¶ µ ¶ µ ¶
T a11 a12 a11 a21 a211 + a212 a11 a21 + a12 a22 1 0
AA = = =
a21 a22 a12 a22 a11 a21 + a12 a22 a221 + a222 0 1

a211 + a212 = 1, a11 a21 + a12 a22 = 0, a221 + a222 = 1,

care arată că elementele matricei A se pot exprima ı̂n funcţie de un singur parametru.
90 CAPITOLUL 7. GEOMETRIE ANALITICĂ

Figura 7.13.
−
→
\ −→ −→ − →
Fie α = ( i , i0 ) ∈ [0, π] unghiul format dintre versorii i şi i0 .

Figura 7.14.
Să presupunem mai ı̂ntâi că reperul R0 este la fel orientat (Figura 7.14 (a)). Atunci
−→
\ −→ −
→\ −→ −→
\ −→
( j 0 , i ) = π2 + α, ( i0 , j ) = π2 − α, ( j 0 , j ) = −α şi din relaţiile (7.5) obţinem:
D−
→ E D− → − E
−→ →
a11 = i0 , i = cos α, a12 = j 0 , i = − sin α,
D−
→ E D →E
−→ −→ −
a21 = i0 , j = sin α, a22 = j , j 0 = cos α.

Deci µ ¶
cos α − sin α
C= ,
sin α cos α
−→ − → −
→ −
→ −
→ −
→
cu det C = 1 şi i0 = i cos α + j sin α, j 0 = − i sin α + j cos α.
Relaţia dintre coordonatele unui punct M care are ı̂n reperul R coordonatele (x, y) iar
ı̂n reperul R0 are coordonatele (x0 , y 0 ) este
7.5. SCHIMBAREA REPERELOR 91
µ ¶ µ ¶µ ¶ µ ¶ µ ¶
x1 cos α − sin α x2 x0 x0 + x2 cos α − y2 sin α
= + =
y1 sin α cos α y2 y0 y0 + x2 sin α + y2 cos α
Să presupunem că reperul R0 este la fel invers orientat (Figura 7.14 (b)). Atunci dacă
−→
\ −
→ → −
− → −
→
\ −
→
α = ( i , i0 ) ∈ [0, π] unghiul format dintre versorii i şi i0 , atunci ( i0 , j ) = π2 − α,
−→
\ −
→ −→
\ −→
( j 0 , i ) = π2 − α, ( j 0 , j ) = −(π − α) şi din relaţiile (7.5) obţinem:
D−→ E D−→ − E
−→ →
a11 = i0 , i = cos α, a12 = j 0 , i = sin α,
D−→ E D−→0 − E
0 − → →
a21 = i , j = sin α, a22 = j , j = − cos α.

Deci µ ¶
cos α sin α
C= ,
sin α − cos α
−→ − → −
→ −
→ − → −
→
cu det C = 1 şi i0 = i cos α + j sin α, j 0 = i sin α − j cos α.
Relaţia dintre coordonatele unui punct M care are ı̂n reperul R coordonatele (x, y) iar
0 0 0
ı̂n reperul
µ ¶R are
µ coordonatele (x¶ ,µy ) este
¶ µ ¶ µ ¶
x1 cos α sin α x2 x0 x0 + x2 cos α + y2 sin α
= + =
y1 sin α − cos α y2 y0 y0 + x2 sin α − y2 cos α

7.5.2 Schimbarea reperelor ortonormate ı̂n spaţiu

− → −
→ − → −
→ −→ − →
Fie R = (O; i , j , k ) un reper ortonormat drept şi R0 = (O; i , j , k0 ) un alt reper orto-
normat la fel orientat sau invers orientat. Trecerea de la reperul R la reperul R0 este dată
de translaţia
0 −
→ −
→ −
→
OO = x0 i + y0 j + z0 k
şi rotaţia
⎧ ³− ´ ³− ´ ³− ´
⎪
⎪ −
→ −
→ −
→ −
→ \
→0 −→ − → \
→0 −→ − → \
→ 0 −→ − →
⎪
⎪ i0
= a11 i + a21 j + a31 k = cos i , i i + cos i , j j + cos i , k k
⎪
⎨
−
→0 ³−\
→ ´ ³−\
→ ´ ³−\
→ ´
−
→ −
→ −
→ −
→ − → −
→ − → −
→ − →
⎪ j = a12 i + a22 j + a32 k = cos j 0 , i i + cos j 0 , j j + cos j 0 , k k
⎪
⎪ ³− ´ ³− ´ ³− ´ (7.6)
⎪ \ \ \
⎩ −
⎪ →0 −
→ −
→ −
→ → −
→ − → → −
→ − →
k = a13 i + a23 j + a33 k = cos k0 , i i + cos k0 , j j + cos k 0 , k k
→ −
→ − →

⎛ ⎞ ⎛ ⎞
x0 a11 a12 a22
−
→ − → − → −
→ −→−→
unde P = ⎝ y0 ⎠ , A = ⎝ a21 a22 a23 ⎠ , S = ( i , j , k ) şi S 0 = ( i0 , j 0 k0 ).
z0 a31 a32 a33
u ∈ V3 , −
Aceată schimbare de repere poate fi scrisă matriceal sub forma: dacă −
→ →
u poate
−
→ −→ −
→ −→ −→ −→ −
→
fi descompus după cele două baze astfel: u = x1 i + y1 j + z1 k , iar u = x2 i + y2 j 0 +
0
−
→0
z2 k atunci
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
x1 x2 x0
⎝ y1 ⎠ = A ⎝ y2 ⎠ + ⎝ y0 ⎠ (7.7)
z1 z2 z0
92 CAPITOLUL 7. GEOMETRIE ANALITICĂ

Dacă A = I (matricea unitate) schimbarea de repere (7.7) se numeşte translaţia reperului

R ı̂n reperul R0 .
Dacă O = O0 , atunci (7.7) poartă denumirea de rotaţie a reperului R ı̂n reperul R0 .
Dacă bazele celor două repere sunt ortonormate, atunci matricea A este o matrice
ortogonală.

7.6 Planul ı̂n spaţiu

Considerăm spaţiul liniar (V3 , +, ·, R). Geometric, un plan (π) poate fi determinat de:
−
→
a) un punct al său şi un vector normal la plan, adică vectorul N ⊥ (π);
b) un punct şi doi vectori necoliniari din plan;
c) trei puncte necoliniare din plan;
d) o dreaptă şi un punct exterior ei.

Teorema 7.10 (Planul determinat de un punct al său şi de un vector normal

−
→ − → − → −
→ −
→
la plan.) Fie, ı̂n raport cu un reper R = (O; i , j , k ), M0 (− →r 0 ) şi N ∈ V3 , N 6= 0.
Atunci un punct M(− →r ) aparţine planului (π) conţinând punctul M0 (− →r 0 ) şi perpendicular
−
→
pe direcţia normală N , dacă şi numai dacă verifică ecuaţia:
−
→ → −
hN , −
r −→
r 0 i = 0. (7.8)

−
→ −→
Demonstraţie. (Figura 7.15) M ∈ (π) ⇔ M0 M ⊥ N ⇔ h N , M0 Mi = 0 ⇔
−
→ → −
hN , −
r −→
r 0 i = 0.

¥
Figura 7.15.
Ecuaţia (7.8) se numeşte ecuaţia vectorială a planului determinat de un punct şi un
vector normal la plan.
7.6. PLANUL ÎN SPAŢIU 93

−
→ −→ −→
Teorema 7.11 Fie un reper ortonormat R = (O; i , j , k ) şi ı̂n raport cu acesta punctul
−
→ −
→ −
→ −→
M0 (x0 , y0 , z0 ), N = A i + B j + C k 6= 0. Atunci M(x, y, z) aparţine planului (π) dacă
şi numai dacă

A(x − x0 ) + B(y − y0 ) + C(z − z0 ) = 0 (7.9)

sau, notând D = Ax0 + By0 + Cz0 ,

Ax + By + Cz + D = 0. (7.10)

−
→ → − −
→ −
→
Demonstraţie. M ∈ (π) ⇔ h N , − r −→ r 0 i = 0. Dar −
→
r −−→
r 0 = (x − x0 ) i + (y − y0 ) j +
−→
(z − z0 ) k ⇒ (7.9)⇔(7.10)¥
Interpretări geometrice care rezultă din ecuaţia generală a planului (7.10). a) D =
0 ⇒ O⎧ ∈ (π); ⎧
⎨ A = 0 ⇒ (π) k (Ox) ⎨ A = D = 0 ⇒ (Ox) ∈ (π)
b) B = 0 ⇒ (π) k (Oy) ; c ) B = D = 0 ⇒ (Oy) ∈ (π) ;
⎩ ⎩
⎧ C = 0 ⇒ (π) k (Oz) C= ⎧D = 0 ⇒ (Oz) ∈ (π)
⎨ A = B = 0 ⇒ (xOy) k (π) ⎨ A = B = D = 0 ⇒ (π) = (xOy)
d) A = C = 0 ⇒ (xOz) k (π) ; e) A = C = D = 0 ⇒ (π) = (xOz) .
⎩ ⎩
B = C = 0 ⇒ (yOz) k (π) B = C = D = 0 ⇒ (π) = (yOz)
Ecuaţia (7.10) se numeşte ecuaţia generală a planului determinat de un punct şi
direcţia sa normală.

Exemplul 7.1 (Planul determinat de un punct al său şi doi vectori necoliniari
−→ − → − →
din plan) Fie, ı̂n raport cu un reper R = (O; i , j , k ) şi planul (π) care conţine punctul
M0 (−
→r 0 ) şi vectorii −
→
u ,−
→
v ∈ V3 , vectori necoliniari, −
→
u ×− →v 6= 0. Atunci un punct M(− →
r)
−
→ −→ −−−→
aparţine planului (π) dacă şi numai dacă vectorii u , v , M0 M sunt coplanari. Condiţia de
−−−→ → −
coplanaritate a celor trei vectori −→u,−→
v , M0 M = − r −→ r 0 se poate exprima prin faptul că
produsul mixt al acestora este egal cu zero,

hh−
→
u ,−
→
v ,−
→
r −−
→
r 0 ii = 0. (7.11)

Exemplul 7.2 (Planul determinat de trei puncte necoliniare ) Fie, ı̂n raport cu un
−
→ − → − →
reper R = (O; i , j , k ), M1 (− →
r 1 ), M2 (−
→
r 2 ) şi M3 (−
→
r 3 ) trei puncte necoliniare situate ı̂n
planul (π) a cărui ecuaţie trebuie să o deducem. (Figura 7.16) Atunci un punct M(− →
r)
−−−→ −−−→ −−−→
aparţine planului (π) dacă şi numai dacă vectorii M1 M, M1 M2 , M1 M3 sunt coplanari ⇔
−−−→ −−−→ −−−→
hhM1 M, M1 M2 , M1 M3 ii = 0, adică

hh−
→
r −−
→
r 1, −
→
r 2−−
→
r 1, −
→
r 3−−
→
r 1 ii = 0. (7.12)

−
→ −
→ −
→ −
→ −
→ −
→
Dacă −
→
r i = xi i + yi j + zi k , i = 1, 2, 3 şi −
→
r = x i + y j + z k atunci relaţia (7.12)
este echivalentă cu
94 CAPITOLUL 7. GEOMETRIE ANALITICĂ
¯ ¯
¯ ¯ ¯ x y z 1 ¯
¯ x − x1 y − y1 z − z1 ¯ ¯ ¯
¯ ¯ ¯ x1 y1 z1 1 ¯
¯ x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 ¯=0⇔¯ ¯ = 0.
¯ ¯ ¯ x2 y2 z2 1 ¯
¯ x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1 ¯ ¯ ¯
¯ x3 y3 z3 1 ¯

¥
Figura 7.16.

−
→ −→ − →
Definiţia 7.23 Fie un reper ortonormat R = (O; i , j , k ) şi planele (π1 ), (π2 ) cu vec-
−
→ − →
torii normali N1 , N2 . Se numeşte unghiul format de planele (π1 ), (π2 ) unghiul dintre
−
→ − →
vectorii normali N1 , N2 .

Observaţia 7.4 Dacă notăm cu α unghiul dintre cele două plane, α = ((π\
1 ), (π2 )), atunci
D E
−
→ − →
N1 , N2
cos α = °
°−
° ° °.
→° °− →° (7.13)
° 1° ° 2°
N N

−
→ − → − →
Teorema 7.12 Fie un reper ortonormat R = (O; i , j , k ) şi planele (π1 ), (π2 ) de ecuaţii
(π1 ) A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(π2 ) A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0.
Atunci (π1 ) ⊥ (π2 ) dacă şi numai dacă normalele la plan sunz perpendiculare, adică

A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 = 0; (7.14)
7.7. DREAPTA ÎN SPAŢIU 95

Demonstraţie. Formula (7.13) se poate rescrie, ţinând seama de ecuaţiile planurilor şi de
expresia vectorilor normali, de forma
A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 π
cos α = p 2 p , α = ⇒ cos α = 0 şi de aici rezultă (7.14).¥
2 2 2 2
A1 + B1 + C1 A2 + B2 + C2 2 2

7.7 Dreapta ı̂n spaţiu

O dreaptă (d) ı̂n spaţiu este unic determinată prin:
a) un punct şi un vector director − →u 6= 0;
b) două puncte distincte;
c) intersecţia a două plane.
Teorema 7.13 (Dreapta determinată un punct şi un vector director − →u 6= 0) Fie,
−
→ − → − →
ı̂n raport cu un reper ortonormat R = (O; i , j , k ) din V3 , M0 ( r 0 ) şi u ∈ V3 , −
−→ −
→ →u 6= 0.
−→ −
→
Atunci un punct M( r ) se află pe dreapta (d) care conţine M0 şi este paralelă cu u , dacă
şi numai dacă
(d) : (−
→
r −− →
r 0) × −
→u = 0, (7.15)

echivalent cu
(d) : −
→
r =−
→
r 0 + α−
→u , α ∈ R. (7.16)
−−−→
Demonstraţie. (Figura 7.17) M ∈ (d) ⇔ M0 M = α− →
u ⇔−→
r −−
→
r 0 = α−
→
u ⇒vectorii
−
→ −→ −
→
r − r 0 şi u sunt coliniari ⇒(7.15).
Din −
→r −− →r 0 = α−
→
u ⇒(7.16).

¥
Figura 7.17
96 CAPITOLUL 7. GEOMETRIE ANALITICĂ

Ecuaţia (7.15) se numeşte ecuaţia vectorială a dreptei determinată de un punct

şi de un vector director.
−
→ − → −→
Teorema 7.14 Fie, ı̂n raport cu un reper ortonormat R = (O; i , j , k ) din V3 , M0 (x0 , y0 , z0 )
−
→ −→ −
→
şi −
→
u = l i + m j + n k . Atunci un punct M(x, y, z) se află pe dreapta (d) determinată
−
→ −
→ −
→
de punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi −
→
u = l i + m j + n k dacă şi numai dacă
⎧
⎨ x = x0 + αl
y = y0 + αm . (7.17)
⎩
z = z0 + αn
−
→ −
→ −→ → −
→ −→ −→
Demonstraţie. Înlocuim ı̂n (7.16) − r0 = x0 i + y0 j + z0 k , −
→ u = l i + m j + n k şi
−
→ −
→ −
→ −
→
r = x i + y j + z k şi folosim faptul că descompunerea după vectorii bazei este unică.¥
Formulele (7.17) se numesc ecuaţiile parametrice ale dreptei (d), α fiind un para-
metru real, iar l, m, n se numesc parametrii directori ai dreptei (d). Dacă l, m, n 6= 0,
x − x0 y − y0 z − z0
ecuaţiile (7.17) se pot scrie = = numite ecuaţiile canonice ale
l m n
dreptei (d) determinată de un punct şi de un vector director.

Exemplul 7.3 (Dreapta determinată de două puncte distincte) Fie date ı̂n raport
−
→ − → −→
cu un reper ortonormat R = (O; i , j , k ), M1 (− →r 1 ), M2 (−
→
r 2 ), M1 6= M2 . (Figura 7.2)
Deducem ecuaţia dreptei determinată de aceste două puncte. Punctul M(− →
r ) aparţine
−−−→
dreptei determinate de punctele M1 şi M2 dacă şi numai dacă vectorul M1 M2 este coliniar
−−−→
cu vectorul M1 M, adică
−
→
r −−
→
r 1 = α(−
→
r 2−−
→
r 1) (7.18)

Relaţia (7.18) se numeşte ecuaţia vectorială a dreptei determinată de două

puncte.
−
→ − → − →
Exemplul 7.4 Fie ı̂n raport cu un reper ortonormat R = (O; i , j , k ) şi considerăm
punctele M1 (x1 , y1 , z1 ), M2 (x2 , y2 , z2 ). Deducem a altă formă a ecuaţiilor dreptei determi-
−
→ −
→ −
→ → −
→ −→ −
→
nată de două puncte. Înlocuim ı̂n (7.18) − r1 = x1 i + y1 j + z1 k , −
→ r2 = x2 i + y2 j + z2 k
−
→ − → − →
şi −
→
r = x i +y j +z k şi folosim faptul că descompunerea după vectorii bazei este unică.şi
obţinem
⎧
⎨ x = x1 + α(x2 − x1 )
y = y1 + α(y2 − y1 ) . (7.19)
⎩
z = z1 + α(z2 − z1 )

Relaţiile (7.19) se numesc ecuaţiile parametrice ale dreptei date prin două puncte. În
x − x1 y − y1 z − z1
acest caz convenim să scriem: = = şi se numesc ecuaţiile canon-
x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1
ice ale dreptei date prin două puncte.
7.7. DREAPTA ÎN SPAŢIU 97

Exemplul 7.5 (Dreapta ca intersecţie de două plane) Fie, ı̂n raport cu un reper
−→ − → − → −
→ − → −
→
ortonormat R = (O; i , j , k ), M0 (− →
r 0 ) şi fie N 1 , N 2 ∈ V3 doi vectori necoliniari, N 1 ×
−
→
N 2 6= 0. Atunci un punct M(− →r ) de află pe dreapta (d) conţinând M0 şi perpendiculară
−
→ − → −−−→ − → −−−→ − →
pe vectorii N 1 , N 2 dacă şi numai dacă M0 M ⊥ N 1 şi M0 M ⊥ N 2 adică
½ − → → −
h N 1, −r −→ r 0i = 0
−→ − → −
→ . (7.20)
h N 2, r − r 0i = 0

Relaţiile (7.20) se numesc ecuaţiile vectoriale ale dreptei date printr-un punct
şi două direcţii perpendiculare pe direcţia dreptei.

Definiţia 7.24 Fie planele

½ −→ → −
π1 : h N 1 , −
r −→r 0i = 0
−→ − → −→ . (7.21)
π2 : h N 2 , r − r 0 i = 0
−→ → − −→ → −
Familia de plane πα,β : αh N 1 , −
r −→ r 0 i+βh N 2 , −
r −→
r 0 i = 0, cu α, β ∈ R, satisfăcând
−→ −→
condiţia α N 1 + β N 2 6= 0 se numeşte fascicol de plane cu planele de bază π1 şi π2 .