Dictionarul Comunismului

1
Stéphane Courtois
(coordonator)
Dicþionarul comunismului
2
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România

Preºedinte: Marius Oprea
Director General: Stejãrel Olaru
Secretar General: Lucia Hossu-Longin
www.crimelecomunismului.ro
Lector: Ana Þuþuianu
Dictionnaire du communisme, sous la direction de Stéphane Courtois,

Laroussse, 2007
© Larousse 2007
© 2008 by Editura POLIROM, pentru prezenta traducere
www.polirom.ro
Editura POLIROM
Iaºi, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33 , O.P. 37 ;
P.O. BOX 1-728, 030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

COURTOIS, STÉPHANE
Dicþionarul comunismului / coord. : Stéphane Courtois ; trad. de Mihai
Ungurean, Aliza Ardeleanu, Gabriela Ciubuc. Iaºi : Polirom, 2008
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-46-1102-7
I. Courtois, Stéphane (coord.)

II. Ungurean, Mihai (trad.)
III. Ardeleanu, Aliza (trad.)
IV. Ciubuc, Gabriela (trad.)
81'374.3:329.15=135.1
Printed in ROMANIA
3
Traducere de Mihai Ungurean,

Aliza Ardeleanu, Gabriela Ciubuc
POLIROM
2008
4 AUTORII ªI CONTRIBUÞIILE LOR
AUTORII ªI CONTRIBUÞIILE LOR 5
Autorii ºi contribuþiile lor
GALIA ACKERMAN, jurnalist ºi istoric. Jurnalistã la Radio France International,

specialistã în problemele ruseºti, sovietice ºi ex-sovietice, a publicat mai
multe lucrãri, printre care Politique internationale. Este autoarea volumului
Tchernobyl, retour sur un désastre (Buchet-Chastel, 2006) Culturã ºi
putere în URSS; Cernobîl.
FRANÇOIS BAFOIL, sociolog, director de cercetãri al Centre National de
la Recherche Scientifique (CERI), profesor la Sciences-Po. Expert al Uniunii
Europene, în 2002-2003, la Varºovia, a fost numit consilier pe lângã OCDE
(Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã) pentru redactarea
raportului asupra Poloniei în 2007-2008. A publicat mai multe lucrãri, printre care
Europe centrale et orientale. Mondialisation, européanisation et changement
social (Presses de Sciences-Po, 2007) ºi, sub îndrumarea sa, Pologne (Fayard,
2007) Birocraþie; CAER; Economia comunistã; Economia postcomunistã;
Industrializare; Plan cincinal; Societate.
JEAN BAUDOUIN, profesor asociat de ªtiinþe Politice la Universitatea
Rennes-I. Este autorul volumului Mort ou déclin du marxisme (Montchétien), La
Philosophie politique de Karl Popper (PUF), Les Idées politiques contemporaines
(PUR), Introduction à la sociologie politique (Seuil). Este de asemenea
fondatorul ºi directorul Centrului de Studii ºi Cercetãri despre Democraþie
(CERAD), laborator pe lângã Rennes-I Democraþie; Marxism; Societate
civilã; Totalitarism.
SYLVAIN BOULOUQUE, istoric, membru al comitetului redacþional al
revistei Communisme, este autorul volumului Anarchistes face aux guerres
coloniales (Atelier de création libertaire, 2003) ºi coautor al volumelor
Traîtres et trahisons. Guerres, imaginaires sociaux et constructions politiques
(Seli Arslan, 2007) ºi Listes noires du Parti communiste (Calmann Lévy, 2007)
Adeziune; Anarhism; Arhive; Conspiraþie; Contrarevoluþie; Stângism;
Kronstadt; Mai 1968; Organizare; Organizaþie de masã; Ortodoxie;
Social-democraþie; Sindicalism; Troþki; Troþkiºti.
PHILIPPE BUTON, profesor asociat de ªtiinþe Istorice, profesor de Istorie
contemporanã la Universitatea din Reims. Este autorul volumului Les
Lendemains qui déchantent. Le PCF à la Libération (Presses de Sciences-Po,

1993), Le Communisme, une utopie en sursis (Larousse, 2001) ºi La Joie
douloureuse. La libération de la France (Complexe, 2004) Anticomunism;
Antifascism; Rãzboi; Eliberare; Rezistenþã; Simbolisticã comunistã.
STÉPHANE COURTOIS, istoric, director de cercetãri la CNRS (Sophiapol-
-Paris-X). Specialist în problemele comunismului francez ºi internaþional ºi
în problemele totalitarismului, director al revistei Communisme, director al
colecþiei Démocratie ou totalitarisme (Le Rocher), este autorul a numeroase
lucrãri. A fost mai ales artizanul principal al volumului Le Livre noir du
communisme (Robert Laffont, 1997; trad. rom. Cartea neagrã a comunismului,
Ed. Humanitas ºi Fundaþia Academicã Civicã, 1998) ºi a coordonat lucrãrile
recent publicate Les Logiques totalitaires en Europe (Le Rocher, 2006) ºi
Communisme en France (ICES/Cujas, 2007). Comunismul în chestiune;
Momente cruciale: 1789-1871: Revoluþiile franceze; 1917-1922: Revoluþia
din Octombrie Dicþionar: Adeziune; Asia; Bolºevic/bolºevism; Rãzboi
civil; Om nou; Internaþionala; Lenin; Leninism/marxism-leninism/
stalinism; Marx-Engels; Miºcarea comunistã internaþionalã; Rivalitãþi comu-
niste; Partid/partid-stat; Proces; Revoluþionari ruºi; Strategie/tacticã;
Teroare; Tito.
BRICE COUTURIER, profesor asociat de ªtiinþe Politice la Universitatea
Marne-la-Vallée ºi producãtor la France Culture (emisiunile Désir dEurope,
Cause Commune, Contre-expertise ºi Du grain à moudre). A fost
Mid-Career Fellow la Saint Antonys College (Universitatea Oxford), confe-
renþiar la ªcoala Naþionalã de Administraþie Publicã din Varºovia (KSAP) ºi
redactor-ºef adjunct al publicaþiei Le Monde des Débats Culturã în demo-
craþiile populare; Culturã ºi comunism occidental.
YOLÈNE DILAS-ROCHERIEUX, conferenþiar universitar de Sociologie
politicã la Universitatea Paris-X (Sophiapol), specialistã în chestiunile legate
de comunism ºi utopie; a publicat, între altele, LUtopie ou la memoire du
futur (Robert Laffont, 2000) Momente cruciale: Eternul comunism
Dicþionar: Anticapitalism; Clasa muncitoare; Egalitarism; Ideologie;
Neocomunism; Revoluþie; Socialism; Utopie.
JEAN-LUC DOMENACH, istoric ºi politolog, a fost director al CERI, apoi
director ºtiinþific la Sciences-Po, înainte de a fonda secþiunea franco-chinezã de
ªtiinþe Umaniste ºi Sociale la Beijing (2002-2006); actualmente îºi continuã
cercetãrile la CERI. A publicat numeroase lucrãri despre China ºi Asia,
printre care: Chine, larchipel oublié (Fayard, 1992) ºi Comprendre Chine
daujourdhui (Perrin, 2007) China; Conflictul sino-sovietic; Deng
Xiaoping; Marele Salt Înainte; Laogai; Marºul cel Lung; Mao Zedong;
Primãvara de la Beijing; Revoluþia Culturalã; Zhou Enlai.
ANTONIO ELORZA, profesor de ªtiinþe Politice la Universitatea Complutense
din Madrid, specialist în problemele comunismului spaniol, ale Internaþionalei
Comuniste ºi ale ETA. A publicat în Spania numeroase lucrãri referitoare la

aceste domenii America Latinã; Castro; Dimitrov; Rãzboiul civil din
Spania; Internaþionala Comunistã; Kominform; Revoluþia garoafelor.
OLIVIA GOMOLINSKI, istoric ºi specialist în limbi slave. A susþinut o tezã
despre liderul bolºevic Solomon Lozovski (1878-1952) la Institutul de Studii
Politice din Paris. Predã la IEP din Paris ºi a publicat o serie de articole în
revistele Communisme, Archives juives ºi Les Cahiers Anatole Leroy-Beaulieu
Armata Roºie; Femei; Marele Rãzboi de Apãrare a Patriei; Tineret;
Evrei; Viaþã culturalã; Viaþã cotidianã.
MARC LAZAR, profesor asociat de ªtiinþe Istorice, profesor de Istorie ºi de
Sociologie politicã la Sciences-Po. Specialist în problemele stângii europene,
este mai ales autorul (împreunã cu Stéphane Courtois) al Histoire du Parti
communiste français (PUF, 2000) ºi al volumului Communisme, une passion
française (Perrin, 2002; Tempus, 2005) Partidul Comunist Francez; Partidul
Comunist Italian.
PATRICK MOREAU, doctor în Istorie ºi doctor în ªtiinþe politice, cercetãtor
principal la CNRS, în învãþãmânt, este autorul a numeroase lucrãri ºi articole
asupra comunismului ºi a extremismelor în Europa. Momente cruciale:
1988-1991: Prãbuºirea sistemului mondial comunist Dicþionar: Asasinat
politic; Spionaj; Informare/Dezinformare; Khmerii roºii; Luptã armatã;
Maoism/maoiºti; Zidul Berlinului; Partidul Stângii Europene; Poliþie politicã;
Postcomunism; Terorism.
JEAN-LOUIS PANNÉ este istoric, a colaborat cu Boris Souvarine ºi cu
François Furet. Este autorul lucrãrii Boris Souvarine, le premier désenchanté
du communisme (Robert Laffont, 1993) ºi a fost, împreunã cu Stéphane
Courtois, iniþiatorul volumului Le Livre noir du communisme (Robert Laffont,
1997). Editor asistent la Gallimard, a fost însãrcinat cu editarea operelor lui
Boris Pasternak, Simone Weil, Hannah Arendt etc., în colecþia Quarto
Momente cruciale: 1956: Anul fracturii Dicþionar: Congres pentru
libertatea culturii; Disidenþã; Ex; Exil; Katîn; Literaturã criticã; Solidarnoæ;
Turism revoluþionar.
MARIE-PIERRE REY este profesor de Istorie rusã ºi sovieticã la Universitatea
Paris-I. A scris numeroase articole ºi lucrãri consacrate istoriei statului rus,
între care: Le Dilemme Russe: la Russie et lEurope occidentale dIvan le
Terrible à Boris Eltsine (Flammarion, 2002) ºi La Tentation du rapprochement,
France et URSS à lheure de la détente (Publications de la Sorbonne, 1991).
Recent a coordonat publicarea lucrãrii Les Russes de Gorbatchev à Poutine
(Armand Colin, 2005) ºi pregãteºte o biografie a þarului Alexandru I
Brejnev; Destalinizare; Gorbaciov; Hruºciov; Partidul Comunist al Uniunii
Sovietice; URSS.
PIERRE RIGOULOT, profesor de Filosofie, specialist în problemele marxis-
mului ºi ale comunismului, îndeosebi ale celui din Coreea de Nord, redactor-ºef
al revistei Histoire et Liberté, director al Bibliotecii Souvarine; este coautor

al lucrãrilor Siècle des camps (J.-C. Lattès, 2000) ºi Corée du Nord, État-voyou
(Buchet Chastel, 2003) Rãzboiul din Coreea; Kim Ir Sen; Psihism;
Religie; ªtiinþã; Sistem concentraþionar; Tehnicã.
LAURENT RUCKER, doctor în Sociologie politicã, conferenþiar la Sciences-Po
ºi membru al redacþiei revistei Questions internationales. Este autorul lucrãrii
Staline, Israël et les Juifs (PUF, 2001) ºi a numeroase articole consacrate
politicii externe a Uniunii Sovietice ºi a Rusiei contemporane Momente
cruciale: 1945-1949: Sistemul comunist mondial Dicþionar: Afganistan;
Coexistenþã paºnicã; Rãzboiul Rece; Ho ªi Min; Miºcare de nealiniere;
Orientul Mijlociu; Politicã externã; Vietnam; Ialta.
JACQUES RUPNIK, istoric ºi politolog, specialist în problemele Europei de
Rãsãrit, profesor la Institutul de Studii Politice din Paris, este unul dintre
directorii revistei trimestriale Transeuropéennes. Între 1990 ºi 1992 a fost
consilier al preºedintelui ceh Václav Havel. Este coautor al lucrãrii LEurope
des Vingt-Cinq. 25 cartes pour un jeu complexe (Autrement, 2004) ºi a
coordonat apariþia lucrãrilor Les Balkans, paysage après la bataille (Bruxelles,
Complexe, 1996), Le Déchirement des nations (Le Seuil, 1995), LUnion
européenne: ouverture à lEst? ºi LAutre Europe, crise et fin du communisme
(Odile Jacob/Points Seuil, 1993) Lovitura de la Praga; Democraþii
populare; Primãvara de la Praga.
YVES SANTAMARIA, conferenþiar la Istorie contemporanã la Institutul de
Studii Politice din Grenoble ºi la Sciences-Po, Paris. Este autorul mai multor
lucrãri, îndeosebi al volumului Parti de lenemi? Le PCF dans la Lutte
pour la paix, 1947-1958 (Armand Colin, 2006) Africa; Agitaþie ºi
propagandã; Antiimperialismul; Antirasism; Europa; Fronturi; Lupta
pentru pace; Naþionalism/internaþionalism; Pacte germano-sovietice.
FRANÇOISE THOM, conferenþiar la Istoria civilizaþiei ruse la Universitatea
Paris-IV-Sorbonne, specialist în istoria sovieticã. A publicat LÉcole des
barbares (împreunã cu Isabelle Stal, 1985), La Langue du bois (o dezvoltare
a tezei sale de doctorat, 1987), Le Moment Gorbatchev (Hachette, 1989) ºi
Les Fins du communisme (1994). A cercetat, tradus, prefaþat ºi adnotat
memoriile ºi analizele lui Sergo Beria, fiul lui Lavrenti, apãrute în 1999 sub
titlul Beria, mon père: au cæur du pouvoir stalinien Momente cruciale:
1928-1941: Revoluþia stalinistã Dicþionar: Colectivizare; Deportare;
Foamete; Marea Teroare; Grup conducãtor; Limba de lemn; NEP;
Sovietizare; Stalin.
Comunismul în întrebãri
10 COMUNISMUL ÎN ÎNTREBÃRI
COMUNISMUL ÎN ÎNTREBÃRI 11
Comunism sau comunisme?

Ceea ce se numeºte în mod obiºnuit comunism este un fenomen
istoric care a marcat cu intensitate scurtul secol XX 1914-1991
în toate domeniile: politic, bineînþeles, dar ºi economic, social,
cultural ºi din punctul de vedere al memoriei. Totuºi, chiar dacã a
apãrut brusc ºi spectaculos pe scena istoriei în Rusia în 1917, comunismul
este produsul unei îndelungate tradiþii reprezentate de actori sociali ºi
politici ºi moºtenitorul mai multor generaþii de gânditori.
La început a fost Ideea: ideea unei societãþi în care egalitatea
condiþiilor ar fi asiguratã prin interzicerea îmbogãþirii personale ºi
deci prin însuºirea colectivã a roadelor muncii. Aceastã idee îºi are
rãdãcinile în timpurile cele mai strãvechi, când precaritatea condiþiilor
de supravieþuire a triburilor primitive îi obliga pe oameni sã punã în
comun produsele vânãtorii ºi ale culesului de fructe.
Mai târziu, Platon ºi, apoi, Pãrinþii Bisericii au întãrit aceastã
idee, condamnând îmbogãþirea individualã, sursa unei cupiditãþi care
perverteºte omul ºi societatea. Aceastã condamnare a dus la apariþia,
odatã cu Thomas Morus, în secolul al XVI-lea, a unei forme moderne
de criticã socialã, utopia*. În secolul al XVIII-lea, aceasta a evoluat în
pasiune utopicã, prezentã parþial ºi în platforma programaticã a Revoluþiei
Franceze, în ea avându-ºi originea termenul comunism. În accepþia
sa contemporanã, el echivaleazã cu apariþia unui puternic egalitarism*
care, asociat pasiunii pentru revoluþie*, cautã sã stabileascã o comunitate
a bunurilor printr-o rãsturnare socialã ºi politicã. Pe la mijlocul
secolului al XIX-lea, avântul scientist ºtiinþa evoluþiei istoriei ºi
a societãþilor îl încurajeazã pe Karl Marx* sã elaboreze o ideologie*
care înscrie utopia ºi revoluþia într-o miºcare istoricã preconizatã a
duce la rãsturnarea orânduirii capitaliste de cãtre clasa muncitoare* ºi
la instaurarea comunismului, sintetizat într-o formulã atractivã: De
la fiecare dupã capacitãþile sale, fiecãruia dupã nevoi. În sfârºit, un
om trece la fapte: la 7 noiembrie 1917, Lenin* ºi grupul sãu de
bolºevici* pun mâna pe putere la Sankt-Petersburg, deciºi sã transpunã
Ideea în practicã.
Totuºi, puterea spectacularã a comunismului leninist dusã la

apogeul ei de cãtre Stalin* în URSS* ºi în democraþiile populare*, apoi
de cãtre Mao Zedong în China*, de Kim Ir Sen* în Coreea de Nord,
de Castro* în Cuba sau de Pol Pot în Cambodgia khmerilor roºii* nu
trebuie sã mascheze nici diversitatea genealogiei sale, nici formele
multiple imaginate, în secolul XX, de alþi revoluþionari, de la Rosa
Luxemburg la unii altermondialiºti contemporani, trecând pe la Antonio
Gramsci, Lev Troþki* sau Che Guevara. Au existat ºi alte comunisme,
înainte de Lenin, precum ºi comuniºti care i s-au opus lui Lenin, dar
toþi revendicau Ideea comunitãþii bunurilor.
Una dintre particularitãþile comunismului leninist este proiectul
sãu de revoluþie mondialã ºi crearea unui partid comunist mondial,
Internaþionala Comunistã*, cu secþii în aproape o sutã de þãri. S-a încercat
implementarea de partide comuniste în societãþi foarte diferite în
Europa*, Asia*, America Latinã*, chiar ºi în Africa* , coloratura
specificã fiecãruia constituind dimensiunea sa societalã, adicã tot
ceea ce, în aceste partide, þinea de cultura naþionalã, regionalã sau
chiar localã. Aceastã diversitate geograficã ºi culturalã a putut crea
impresia existenþei unor comunisme diferite. Or, fiecare dintre aceste
partide a rãmas strict credincios codului genetic leninist: dimensiunea
teleologicã a proiectului societãþii comuniste. Aceasta se bazeazã pe niºte
date invariante: o doctrinã leninismul*, ºi apoi marxism-leni-
nismul*; un model de organizare* partidul revoluþionarilor de
profesie, devenit partid-stat*; ºi, în sfârºit, o strategie* ºi o tacticã*,
ambele comandate de necesitãþile luãrii ºi pãstrãrii puterii în patria
socialismului, URSS, ºi de cele ale expansiunii sale. Timp de
decenii, de la Paris la Beijing ºi de la Stockholm la Pretoria, fiecare
partid comunist a corespuns acestor criterii fundamentale. ªi, la fel
cum catolicismul sau democraþia s-au rãspândit în toatã lumea fãrã
a-ºi pierde identitatea, comunismul leninist ºi-a pãstrat-o pe a sa
datoritã statutului întotdeauna predominant al dimensiunii teleologice.
Astfel, dincolo de diversitãþile þinând de spaþiu ºi de timp, acest
dicþionar este intitulat al comunismului în mãsura în care autorii
sãi doresc sã sublinieze dubla unitate a fenomenului: a oamenilor ºi
a grupurilor care s-au reclamat de la Idee, de la secta evreiascã a
esenienilor, cu un secol înainte de naºterea lui Iisus Hristos, pânã la
lãstarii cei mai recenþi, recenzaþi în timpul ultimelor alegeri prezidenþiale
din Franþa troþkistul* Olivier Besancenot, altermondialistul José Bové
ºi secretarul general al Partidului Comunist Francez*, Marie-George
Buffet. Cea a leninismului, formã dominantã a Ideii în secolul XX,
a impus comuniºtilor din lumea întreagã o remarcabilã unitate ideologicã,

organizaþionalã ºi strategicã.
De ce comunismul în Rusia anului 1917?

Dacã e sã credem ce susþine marxismul, clasa muncitoare* este actorul
fundamental al revoluþiei comuniste, care trebuia, aºadar, sã izbucneascã
în mod prioritar în þãrile cele mai industrializate. Or, în mod paradoxal,
bolºevicii ºi-au inaugurat proiectul în Rusia, una dintre þãrile cele mai
înapoiate din Europa la începutul secolului XX. ªi asta din trei
motive. Primul este de naturã conjuncturalã: aruncându-ºi þara în
rãzboiul izbucnit în 1914, þarul Nicolae al II-lea a supus-o unor
constrângeri militare, economice ºi sociale pe care acest imperiu
autocratic nu le putea suporta, provocând astfel o gravã crizã internã
care, în martie 1917, a culminat cu cãderea regimului. Cel de-al
doilea motiv este de ordin structural: Rusia anului 1917 este o þarã cu
un nivel scãzut al instruirii, elitele ei sunt reduse la o micã intelighenþia,
iar gradul de violenþã politicã ºi socialã, amplificat ºi de terorismul*
anumitor revoluþionari ruºi*, este ridicat; tot atâþia factori puþin
favorabili instaurãrii unei democraþii. ªi iatã cã intervine improbabilul:
un om, Lenin, este foarte decis sã radicalizeze criza, pentru a pune
apoi mâna pe putere. Pe de o parte, el a conceput ºi întemeiat, încã
din 1902-1903, un partid* de revoluþionari de profesie grupul
bolºevic foarte diferit de partidele social-democrate* europene destul
de larg impregnate de culturã democraticã ºi reformistã. Aceastã
falangã cu ideologie extremistã, cãlitã în agitaþie ºi propagandã,
exersatã în subversiune ºi clandestinitate, este destinatã sã devinã
actorul revoluþiei pus în fruntea sau, mai exact, în locul clasei muncitoare.
Pe de altã parte, ºi asta pe linia lui Marx, Lenin nu concepe revoluþie
fãrã o violenþã generatoare de istorie, având datoria sã meargã pânã
la teroare* ºi la rãzboi civil*, singurele mijloace, în ochii lui, de a
elimina forþele contrarevoluþiei *: burghezia, aristocraþia, þãrãnimea
independentã etc. În sfârºit, în cursul evenimentelor din anul 1917,
Lenin se dovedeºte a fi liderul charismatic însufleþit de o formidabilã
voinþã de putere ºi remarcabil strateg ºi tactician în cucerirea puterii
dacã nu ºi în gestionarea ei. Întâlnirea acestei conjuncturi cu acest om
va decide, aºa cum se întâmplã adesea în istorie, evenimentul: Revoluþia
din Octombrie*.
Din 1917 pânã în 1922, Lenin se bate, într-un sângeros rãzboi

civil, pentru a pãstra puterea ºi, apoi, pentru a transpune în viaþã proiectul
comunist care nu va întârzia sã ruineze þara. În 1921, el este nevoit sã
recurgã la o repliere tacticã NEP* (Noua Politicã Economicã) , dar
esenþialul e asigurat: puterea bolºevicã a reuºit sã se stabilizeze,
ajungându-se la instaurarea unui regim inedit: un partid a monopolizat
atât sfera politicului, cât ºi statul, atât ideile, cât ºi difuzarea lor, atât
producþia, cât ºi repartizarea avuþiilor; ºi el le pãstreazã utilizând ca
mijloc de guvernare teroarea. Astfel, Lenin a inventat totalitarismul,
iar URSS va fi matricea ºi motorul acestui comunism totalitar.
Comunismul: un ideal frumos prost pus

în practicã?
Dacã propaganda* a fãcut multã vreme sã se creadã cã URSS ºi
þãrile-satelit reprezentau paradisul muncitorilor care trãiau într-o
societate a abundenþei datoritã unei economii* administrate ºi planificate
ºi unei forme superioare de democraþie*, realitatea n-a putut fi ascunsã
multã vreme. Încã din timpul lui Lenin apãruse un gigantic hiatus
între idealul proclamat fericirea tuturor ºi sfânta egalitate
anunþate de Gracchus Babeuf în 1795 ºi realitatea unei puteri în care
grupul conducãtor* ºi birocraþia* partidului ºi a statului erau mai
egale decât ceilalþi cetãþeni. Acest hiatus s-a accentuat ºi mai mult în
timpul revoluþiei staliniste începute în 1928-1929, s-a perpetuat sub
succesorii tãtucului popoarelor ºi a fost reprodus în cazul emulilor
sãi europeni, asiatici, africani sau latino-americani. Toate regimurile
comuniste au fost caracterizate prin urmãtorul paradox: o ideologie*
egalitaristã care glorifica triumful industrializãrii* ºi al planului cincinal*
ºi o populaþie care trãia permanent într-o economie de penurie ce
împovãra dificila viaþã cotidianã a populaþiei, dominatã total de o
nomenclaturã care beneficia de privilegii datorate nu competenþei, ci
simplului fapt cã deþinea puterea.
Propaganda comunistã denunþa constant crimele capitalismului
ºi ale imperialismului ºi proclama cã, în URSS, fericirea este asiguratã,
dar realitatea marilor tragedii n-a întârziat nici de data aceasta sã fie
cunoscutã. Iar recunoaºterea lor, fie ºi foarte parþialã, de cãtre Nikita
Hruºciov*, care denunþa în 1956 unele crime ale lui Stalin, iniþiind
astfel destalinizarea*, i-a incitat chiar pe comuniºti sã-ºi punã
întrebarea: cum se face cã un ideal atât de frumos a putut duce la

asemenea tragedii?
În realitate, o lecturã atentã a operelor lui Lenin, Stalin, Mao,
Guevara, chiar ºi ale lui Troþki* aratã cã aceºti lideri revoluþionari
n-au promovat niciodatã un frumos ideal umanist. Ei erau preocupaþi
doar de cucerirea puterii absolute, la parametrii formidabilei lor voinþe
de putere, ei vizau dominaþia totalã, mai întâi asupra partidului lor,
apoi asupra întregii societãþi*. Singura lor moralã era comandatã de
imperativul servirii Cauzei: distrugerea radicalã a statului ºi a
societãþii civile* ºi instaurarea proiectului comunist. Iar Cauza nu era
legitimatã decât prin ideologia lor scientistã ºi prin voinþa de a-ºi
impune dominaþia. De altfel, încã din 1848, Marx încheia Manifestul
Partidului Comunist într-un mod cât se poate de clar: Comuniºtii
declarã deschis cã ei nu-ºi pot atinge obiectivele decât distrugând prin
violenþã vechea ordine socialã. Aºadar bolºevicii au instituit teroarea
ca mijloc firesc de guvernare într-un mod cât se poate de logic. Iar
faptul cã numeroºi comuniºti, îndeosebi din Occident, au adoptat cu
bunã credinþã minunatul ideal de fraternitate umanã proslãvit de
propagandã nu schimbã nimic din ideologia antiuniversalistã a luptei
de clasã ºi nici din dimensiunea criminalã a regimurilor comuniste.
Teroarea: rodul împrejurãrilor

sau al ideologiei leniniste?
Teroarea*, care ia succesiv formele intimidãrii, ale represiunii ºi ale
exterminãrii, nu este o trãsãturã proprie comunismului leninist. Liderii
Revoluþiei Franceze apelaserã din plin la ea: teroare spontanã a
mulþimilor, care face posibilã rãsturnarea celor aflaþi la putere, teroare
programatã pentru ca ei sã se menþinã la putere ºi sã guverneze,
teroare prin care un clan îºi eliminã concurenþii ºi îºi arogã puterea
absolutã.
Aceastã idee este familiarã socialiºtilor dinainte de 1914; astfel,
un socialist democrat ca Jean Jaurès îºi intituleazã un paragraf din
Istoria socialistã a Revoluþiei Franceze Arbitrajul ghilotinei ºi
scrie: Când o mare þarã revoluþionarã luptã în acelaºi timp contra
facþiunilor înarmate interne ºi contra lumii, când cea mai micã ezitare
sau cea mai micã greºealã pot compromite poate pentru veacuri întregi
destinul noii orânduiri, cei care conduc aceastã întreprindere imensã
nu mai au timpul sã ralieze disidenþii, sã-ºi convingã adversarii. []

Ei trebuie sã lupte, sã acþioneze, iar pentru a-ºi pãstra intactã întreaga
forþã de acþiune, pentru a nu o risipi, îi cer morþii sã realizeze în jurul
lor unanimitatea imediatã de care au nevoie. [] Când între ei apare
cea mai micã disputã, este ca ºi cum Revoluþia însãºi ar fi periclitatã.
Moartea restabileºte ordinea ºi permite continuarea drumului.
Destin al noii orânduiri, forþã de acþiune, unanimitate:
aceste noþiuni sunt deja asimilate de Lenin * când izbucneºte revoluþia
rusã din 1905 care prilejuieºte o explozie de violenþe politice ºi
sociale ºi-l incitã pe liderul bolºevic sã propovãduiascã teroarea în
proporþii de masã, rãzboiul partizanilor ºi insurecþia. ªi abia pune
mâna pe putere, în noiembrie 1917, cã ºi instaureazã teroarea, moderatã
deocamdatã, odatã cu crearea CEKA, apoi a Armatei Roºii* prototipuri
ale poliþiilor politice* ºi ale armatelor instruite pentru rãzboiul civil,
care vor fi stâlpii de susþinere a tuturor regimurilor comuniste ,
înainte de a proclama deschis Teroarea roºie, în septembrie 1918,
ºi de a o înscrie în Codul penal sovietic din 1922.
Lenin ºi succesorii sãi au justificat întotdeauna teroarea prin
conjuncturi: pericolul contrarevoluþiei*, ameninþarea þãrilor imperia-
liste etc. Dacã ar fi fost aºa, acea teroare ar fi trebuit sã înceteze odatã
cu dispariþia acelor conjuncturi, dar acest lucru nu s-a întâmplat. În
realitate, teroarea a fost utilizatã ca mijloc de guvernare legitim ºi
obiºnuit. Ea nu viza numai eliminarea duºmanilor politici, ci ºi
exterminarea unor grupuri sociale încã din 1918, acesta a fost cazul
culacilor, al þãranilor care refuzau sã se lase jefuiþi de cerealele
recoltate; ºi, în 1919, al cazacilor de pe Don. ªi ea prefigura diversele
genocide de clasã ca acelea organizate de Stalin în timpul foametei din
Ucraina din anii 1932-1933 sau Marea Teroare* ori ca genocidul
organizat de khmerii roºii* contra populaþiei propriei lor þãri. În
fazele de totalitarism de mare intensitate care au încununat cucerirea
puterii, toate regimurile comuniste au practicat o intensã teroare,
îndeosebi împotriva elitelor tradiþionale, atât politice, cât ºi sociale,
religioase sau chiar intelectuale. Totuºi, odatã aceste regimuri bine
instalate într-un totalitarism de mai micã intensitate ca în URSS ºi
în democraþiile populare dupã 1956 , teroarea a continuat sã bântuie
în viaþa de zi cu zi prin punerea sub control a societãþii de cãtre o
poliþie politicã omniprezentã ºi prin claustrarea populaþiilor în
interiorul unor frontiere închise ermetic, al cãror simbol (cel mai
grãitor) a fost Zidul Berlinului*.
Partidul Comunist Francez: un partid

totalitar?
Dar, se va spune, nu-i absurd sã-i asimilãm pe comuniºtii care n-au
ajuns la putere de exemplu PCF* cu partidele-stat* comuniste ºi cu
crimele comise de acestea împotriva umanitãþii? ªi aceastã absurditate
nu-i oare dovada cã, de-a lungul secolului XX, au existat niºte
comunisme, ºi nu un comunism?
Nimeni nu contestã cã PCF a fost foarte activ în miºcarea socialã,
în timpul Frontului Popular*, dar ºi în apãrarea salariaþilor, în special
a celor din întreprinderile publice ºi naþionalizate, dupã rãzboi. Dincolo
de hiperbolizarea legendelor rezistenþialiste, toatã lumea recunoaºte
participarea intensã a comuniºtilor la lupta antifascistã îndeosebi în
timpul rãzboiului din Spania* înainte de rãzboi ºi, apoi, în luptele
duse de Rezistenþã ºi pentru Eliberare*.
Totuºi, aceastã implicare a comuniºtilor în lupta pentru apãrarea
democraþiei, a progresului social ºi a independenþei naþionale este
maculatã de o apartenenþã prioritarã la sistemul comunist mondial.
Afiliindu-se în 1920 la Internaþionala Comunistã (IC), Secþiunea
Francezã a Internaþionalei Muncitoare (SFIO) a acceptat cele 21 de
condiþii de aderare impuse de aceasta, orientate în mod expres cãtre
distrugerea societãþii capitaliste ºi a democraþiei burgheze prin
pregãtirea rãzboiului civil. În cursul anilor 1920, bolºevizarea ºi,
apoi, stalinizarea structurilor, a cadrelor ºi a politicii PCF au transformat
acest partid care a lãsat sã i se impunã metodele totalitare epurãri*,
reaºezãri pe linia dreaptã*, critica ºi autocritica ºi desenarea grupului
sãu conducãtor*, ales de IC ºi, cel puþin în parte, format la ªcoala
leninistã internaþionalã de la Moscova. De asemenea, el a impus în
þarã o practicã politicã bazatã pe violenþã verbalã ºi pe intimidãri fizice,
putând merge pânã la asasinat politic*. PCF a susþinut permanent ºi în
mod necondiþionat acþiunile Uniunii Sovietice* ºi a partidelor ºi parti-
delor-stat comuniste. El a aprobat cu fervoare procesele* de la Moscova,
Marea Teroare*, sovietizarea* democraþiilor populare*, zdrobirea re-
voltei din Berlinul de Est din 1953, a revoluþiei maghiare* din 1956
sau, în 1979, invadarea Afganistanului * de cãtre Armata Roºie*. A
protestat anemic împotriva înãbuºirii Primãverii de la Praga* în 1968
ºi a sindicatului* liber Solidarnoæ*. ªi, în acelaºi timp, a negat
energic pânã în ultima clipã existenþa foametei organizate în Ucraina
anilor 1932-1933, responsabilitatea sovieticã în asasinarea ofiþerilor
polonezi la Katîn* sau existenþa unui sistem concentraþionar în URSS

asta pentru a aminti doar câteva exemple.
PCF a fost cu adevãrat un partid care a funcþionat pe baza logicilor
ideologice ºi organizaþionale totalitare, în sânul unui sistem internaþional
de aceeaºi naturã. ªi numai faptul cã n-a ajuns la putere ºi cã a fost
obligat sã trãiascã într-o democraþie l-a împiedicat sã-ºi dezvolte acest
potenþial pânã la dimensiunile extreme atinse de partidele-stat.
Valorificând în felul sãu victoria sovieticã împotriva nazismului ºi
folosind ca pretext antifascismul, PCF s-a fãcut heraldul comunismului
sovietic. El a refuzat sã admitã cã, în Europa Centralã ºi de Est,
eliberarea de nazism n-a însemnat libertate. ªi, pânã ºi în ianuarie
2006, el a protestat cu furie împotriva unei rezoluþii a Consiliului
Europei care chema la condamnarea solemnã a crimelor comise de
regimurile comuniste ºi a recuzat orice demers comparativ între
nazism ºi comunism reunite sub conceptul de totalitarism *.
Pot fi comparate comunismul

ºi nazismul?
Contrar unei legende rãspândite, noþiunea de totalitarism* n-a fost
inventatã în timpul Rãzboiului Rece*, ci a apãrut în Italia în 1924, cu
referire directã la regimul lui Mussolini. Ea a fost apoi elaboratã
încet-încet de cãtre istorici europeni între 1920 ºi 1930, dar a cãpãtat
consistenþã definitivã în 1939-1940, în urma încheierii pactelor ger-
mano-sovietice*: analogiile dintre cele douã mari dictaturi care, în
toamna anului 1940, dominau douã continente, de la Atlantic pânã la
Pacific, erau într-adevãr numeroase. Partid unic, ideologie obligatorie,
înregimentarea tineretului*, proiectul creãrii unui om nou*, elogiul
forþei ºi al violenþei, voinþa declaratã de expansiune, teroarea* ca
mijloc de guvernare, puterea acordatã poliþiilor politice*, discriminãrile
la care erau supuse grupuri sociale întregi, sistemul concentraþionar*,
crime în masã: tot atâtea similitudini care incitau la comparaþie.
Totuºi, opoziþia de conþinut dacã nu ºi de structurã sau funcþie
a celor douã ideologii una bazatã pe conceptul de rasã, cealaltã, de
clasã ºi mai ales înfruntarea extrem de violentã declanºatã de atacul
german împotriva Uniunii Sovietice la 22 iunie 1941 au mascat multã
vreme aceste similitudini. Propaganda comunistã a utilizat victoria
finalã a comunismului asupra nazismului pentru a-l proclama pe
primul drept campion al taberei Binelui ºi pentru a-i stigmatiza pe

toþi care nu i s-au raliat ca aparþinând taberei Rãului. Aceastã
posturã le-a permis comuniºtilor sã denunþe demersul comparativ ºi
analiza în termeni de totalitarism iniþiatã de câþiva autori întreprin-
zãtori ca Hannah Arendt sau Raymond Aron.
Astãzi, contextul în care este pusã chestiunea comparaþiei s-a
schimbat radical. Prãbuºirea sistemului lor i-a privat pe comuniºti de
puterea de intimidare de care au dispus timp de decenii în câmpul
intelectual. Dupã cum deschiderea arhivelor* a permis graþie scoaterii
la luminã a nenumãrate dovezi documentare, de la ordine de condamnare
la moarte pânã la gropile comune demonstrarea existenþei crimelor
contra umanitãþii comise în cea mai mare parte a regimurilor comuniste.
Nu este aici locul dezvoltãrii în detaliu a comparaþiei, spaþiul nu o
permite. Principalele elemente ale dosarului au fost prezentate în
1997 în Cartea neagrã a comunismului ºi au fost ulterior aprofundate
de mai mulþi autori Alain Besançon în Malheur du siècle, în 1998,
Bernard Bruneteau în Totalitarismes, în 1999, fãrã a uita incitanta
corespondenþã a lui François Furet cu Ernst Nolte publicatã în 1998.
Discuþia a fost reluatã pe plan universitar în numerele 59 ºi 60 ale
revistei Communisme, în 2000, apoi în lucrãrile a patru colocvii
internaþionale publicate între 2001 ºi 2006. Jean Baudouin aminteºte
în acest dicþionar, în articolul Totalitarism, fundamentele chestiunii.
Important este ca, înainte de toate, sã se ºtie cã nu putem înþelege
comunismul secolului XX fãrã a ne întreba care este dimensiunea lui
totalitarã ºi, deci, în mod inevitabil, care sunt similitudinile cu celãlalt
mare fenomen totalitar al secolului, nazismul, ºi care sunt diferenþele
ce le separã. Amintind insistent cã a compara nu înseamnã a identifica
sau a pune semnul egalitãþii între douã fenomene istorice, ci a degaja
ce anume le apropie ºi ce le deosebeºte, pentru a le putea înþelege mai
bine.
Desigur, dacã acest demers comparativ îi nemulþumeºte pe adepþii
vulgatei ideologice comuniste, el îi poate chiar ºoca pe unii martori
care au cunoscut rãzboiul ºi ocupaþia, care au participat la Rezistenþã*
sau au suferit de pe urma represiunii naziste. Este de înþeles faptul cã
memoria lor poate constitui un obstacol pentru abordarea nemijlocitã
a analogiilor dintre cãlãii lor ºi cei care le-au putut apãrea ca eliberatori.
Totuºi, dacã martorului îi vine greu sã-ºi vadã contrariatã memoria,
fundament al identitãþii sale, istoricul are o datorie faþã de istorie,
oricât de mult s-ar opune el câteodatã curentelor dominante ale
memoriei colective.
Cum a rãmas comunismul în memoria

oamenilor?
Din anii 1930 pânã în anii 1980, comunismul s-a bucurat de un
prestigiu glorios bazat în principal pe ceea ce François Furet numea
farmecul universal al lui Octombrie, pe rolul Armatei Roºii* în
zdrobirea nazismului ºi pe acela al comuniºtilor al cãror nume este
legat de Rezistenþã* ºi de Eliberare*. În URSS, aceastã memorie a fost
edificatã ºi perpetuatã de un uriaº aparat de propagandã*, pânã la a
deveni o istorie oficialã, de la Octombrie reconstituire cinematograficã
a lui Eisenstein, fãrã nicio legãturã cu realitatea istoricã pânã la
Marele Rãzboi pentru Apãrarea Patriei*. În China*, suporturile memoriei
colective au devenit Marºul cel Lung* ºi itinerarul personal al lui
Mao*; în Cuba, aventura fraþilor Castro ºi a lui Che Guevara de pe
Granma numele vasului de pe care au debarcat pentru a da
semnalul luptei lor de gherilã, devenit apoi cel al cotidianului PC
cubanez , apoi cea a victorioºilor barbudos ajunºi la putere în 1959
s-au transformat într-o epopee miticã. Chiar ºi în Franþa, numeroase
strãzi au fost botezate Stalingrad sau au primit numele unui martir
sau al unui comunist emblematic din Rezistenþã Gabriel Péri, Guy
Môquet sau colonelul Fabien , ecou al numelui de partid al
împuºcaþilor, pe care PCF * ºi l-a atribuit în 1944.
Totuºi, aceastã memorie glorioasã, oficialã chiar, a fost contrazisã
în mod sistematic de povestirile unor opozanþi, ale unor ex* ºi ale
unor disidenþi*, de o întreagã literaturã criticã* ºi de o parte a istorio-
grafiei. Dar forþa comunismului la putere a împiedicat multã vreme
aceste voci dispersate sã facã auzite anumite adevãruri. ªi, dintr-o
datã, în 1989-1991, totul se schimbã. Sistemul comunist mondial,
care pãrea atât de puternic, invulnerabil chiar, se prãbuºeºte, privând
memoria oficialã de susþinerea partidelor-stat ºi dezvãluind lumii cât
de departe era socialismul real de paradisul muncitorilor. Imediat,
semnele memoriale comuniste sunt ºterse: Leningrad este rebotezat
Sankt-Petersburg, statuia lui Dzerjinski din faþa Lubiankãi sediul
KGB este demontatã, mausoleul lui Dimitrov* de la Sofia este
distrus, iar din Zidul Berlinului* n-au mai rãmas astãzi decât câteva
sute de metri.
În acelaºi timp, numeroase victime ale represiunii ºi ale terorii rup
pentru prima oarã tãcerea ºi fac sã aparã o amintire tragicã a comu-
nismului. Deja sub Gorbaciov*, în URSS a apãrut Asociaþia Memorial,
care adunã informaþii despre victimele Marii Terori * ºi ale Gulagului*.

În Ucraina, doi ziariºti reuºesc sã obþinã mii de mãrturii despre
foametea din 1932-1933, a cãrei evocare fusese pânã atunci strict
interzisã. În România, intelectualii democraþi reabiliteazã închisoarea
de la Sighet, unde, între 1948 ºi 1953, au fost asasinaþi mulþi dintre
membrii elitelor, ºi o transformã într-un Memorial al crimelor co-
muniste, devenit model în Europa. La Berlin, închisoarea STASI
devine muzeu sau sediul poliþiei politice* comuniste din Budapesta
sau centrul de torturã ºi exterminare Tuol Sleng din Phnom Penh.
Emergenþa acestei memorii tragice este facilitatã de liberalizarea
subitã a accesului la enorme cantitãþi de arhive* þinute cu strãºnicie
secrete pânã atunci. Acest acces la arhive în special la cele ale
partidelor-stat ºi ale poliþiilor secrete rãmâne de altfel o mizã politicã
importantã în regimurile postcomuniste*; dacã arhivele STASI sunt
accesibile oricãrui cetãþean din fosta RDG, arhivele KGB rãmân încã
destul de bine zãvorâte. Punând la dispoziþie o cantitate de informaþii
precise asupra funcþionãrii interne a regimurilor ºi a partidelor co-
muniste, aceastã revoluþie documentarã dezvãluie ceea ce masca
dezinformarea* comunistã ºi pune capãt legendelor care structurau
memoria comunistã a comuniºtilor ºi memoria comunismului cea
pe care o întreþineau necomuniºtii.
Ea favorizeazã reconstituirea unor identitãþi naþionale postcomuniste
luptând împotriva amneziei colective ºi a amnistiei cu care numeroºi
foºti conducãtori comuniºti ar vrea sã-ºi acopere activitãþile din trecut.
Instituþii oficiale Comisia Gauck din Germania, Institutul Memoriei
Naþionale din Polonia, Institutul de Investigare a Crimelor Comu-
nismului din România preiau controlul arhivelor ºi le pun la dispoziþia
publicului în condiþii reglementate legal. Numãrul istoricilor antrenaþi
în studierea lor este tot mai mare pentru ca, încetul cu încetul, o nouã
istoriografie sã poatã fiinþa pe baze incontestabile. Principalii crimi-
nali Lenin*, Stalin*, Hruºciov*, Andropov, Ejov, Serov, Beria etc.
fiind morþi, justiþia nu se mai poate pronunþa ºi nu mai este posibil sã se
organizeze, ca în 1945, procese Nürnberg pentru fiecare regim
comunist în parte. Dar, aºa cum spune poeta Ana Blandiana, responsabilã
a Memorialului de la Sighet, atunci când justiþia nu este în stare sã
fie o formã a memoriei, memoria poate deveni o formã a justiþiei.
Totuºi, acest demers nu-i dintre cele mai lesnicioase. Mai multe
þãri rãmân sub dominaþia unor regimuri comuniste China, Vietnam*,
Coreea de Nord*, Cuba* care n-au nici cea mai micã intenþie sã
deschidã arhive susceptibile de a le întuneca imaginea. Aºadar un
întreg sector al istoriei comunismului din secolul XX rãmâne parþial

ascuns. În anumite þãri postcomuniste, foºtii comuniºti, îndeobºte
membrii poliþiei politice, rãmân puternici, aºa cum este cazul în
Rusia lui Vladimir Putin sau Bielorusia lui Lukaºenko. Chiar ºi în
Occident, cercetarea istoricã se confruntã adesea cu o memorie
comunistã nostalgicã dupã gloria apusã, aºa cum a arãtat-o primirea
foarte agitatã de care a avut parte în Franþa, Italia, Grecia sau Portugalia
Cartea neagrã a comunismului, prima tentativã de evaluare a dimensiunii
criminale a comunismului pe plan mondial. Iar Adunãrii Parlamentare
a Consiliului Europei i-a fost extrem de greu sã adopte, la 26 ianuarie
2006, cu o majoritate infimã de voturi, un text foarte moderat care cerea
condamnarea moralã a crimelor regimurilor comuniste, comuniºtii ºi
neocomuniºtii*, dar ºi stânga socialistã pronunþându-se vehement
împotrivã, sub bagheta Rusiei.
Care e situaþia istoriei comunismului?

Aºa cum aminteºte Paul Ricur în La Mémoire, lHistoire, lOubli
(2000), cercetarea documentelor ºi, prin aceasta, a dovezii documentare
constituie principala operaþiune din munca istoricului. Timp de trei
sferturi de veac, observatorii sistemului comunist n-au dispus de altã
documentaþie în afara surselor publice ale comunismului ziare,
discursuri, literatura ºi cinematograful bine strunite , a relatãrilor ºi
mãrturiilor unor foºti comuniºti*, disidenþi*, transfugi plecaþi în exil*
ºi a unor date de la poliþie ori informaþii. Analiºtii comunismului au
procedat deci asemenea paleontologilor, care reconstituie imaginea
unui dinozaur plecând de la câteva elemente ale scheletului. Astãzi, ei
au la dispoziþie scheletul ºi o mare cantitate din acea carne umanã
consideratã de Marc Bloch vânatul de soi al istoricului.
Punând la dispoziþia cercetãtorilor milioane de pagini, exhumarea
surselor a pus capãt multor polemici care, timp de decenii, au dat
culoare istoriografiei; în prezent nu mai existã nici un fel de contestare
a foametei din Ucraina anilor 1932-1933, nici a asasinãrii ofiþerilor
polonezi la Katîn*, nici a celor 700.000 de victime ale Marii Terori*
din 1937-1938, nici nici... S-ar putea cita zeci de exemple de
polemici cãrora le-a pus capãt revoluþia documentarã. Acest lucru nu
implicã neapãrat ºi o revoluþie epistemologicã. Într-adevãr, numeroºi
autori au muncit enorm încã din 1917, carenþele din documentaþie
stimulându-le adeseori reflecþia. Unele grile de analizã dezvoltate

încã de la naºterea sistemului au fost chiar confirmate în mod spectaculos
de noua documentaþie, în vreme ce altele, la modã într-un anumit
moment, au fost contrazise.
Ni s-a pãrut aºadar cã a venit momentul reunirii unui ansamblu de
specialiºti în diverse domenii ce þin de comunism ºi de mai multe
discipline, istorici, dar ºi politologi, sociologi, economiºti ºi specialiºti
în problemele culturii, pentru a realiza o sintezã. Aceasta e supusã
câtorva constrângeri: forma de dicþionar ºi, îndeosebi, lipsa de spaþiu.
Dar autorii s-au folosit de ele tocmai pentru a privilegia sinteza ºi
pedagogia, în efortul lor de a pune în luminã un subiect foarte complex
ºi stufos în tratarea cãruia au fost nevoiþi sã þinã cont în permanenþã de
ce anume fãcea unitatea sistemului mondial comunist ºi sã sublinieze
ceea ce deosebea diferitele elemente în particular deosebirea dintre
partidele-stat ºi cele care nu au ajuns sã punã mâna pe putere. Dacã
accentul a fost pus pe informaþie servitã de un index tematic ºi de
unul onomastic , aceasta n-a fost în detrimentul analizelor de fond,
care, dincolo de unele vederi personale, sunt convergente. Comunismul
secolului XX a fost realmente un fenomen totalitar care s-a întins pe
toate continentele, care continuã sã subziste în unele þãri ºi care a
lãsat cicatrici adânci în cele în care a apucat sã-ºi exercite dominaþia.
Perioada postcomunistã care a început în anii 1989-1991 se va etala,
fãrã îndoialã, pe durata a douã sau trei decenii, timpul necesar pentru
ca decomunizarea structurilor ºi a spiritelor sã se efectueze graþie
schimbului de generaþii. Iar dacã Ideea cea a unei societãþi
egalitare ºi prospere în care individul sã nu mai fie alienat rãmâne
vie în inimile unor oameni, aceºtia ar trebui sã-ºi aducã aminte cã, în
secolul XX, ea a însemnat naufragiul unei tragice iluzii.
Momente cruciale
26 MOMENTE CRUCIALE
MOMENTE CRUCIALE 27
Eternul comunism
Reperabili încã din secolul al XI-lea în francezã, termenii comunism
ºi comunist aveau chiar de la începuturi mai multe sensuri, afirmã
Jacques Grandjonc. Cel de folosinþã ori de drept colectiv pare sã fi
fost cel mai curent: astfel, în lista de doleanþe din 1789 a adunãrii
provinciale din Dauphiné, expresia a fi comunist desemna interesele
comune ale mai multor sate. De asemenea, sunt numiþi comuniºti
locuitorii având drept de folosinþã asupra bunurilor comunale. În
manuscrise catolice poloneze din 1569, termenii communista ºi conomista
fac referire la niºte eretici, Fraþii moravi, partizani ai comunitãþii
asupra bunurilor, în opoziþie cu comunitatea apostolicã. Dar pânã în
secolul al XVIII-lea, cuvântul trimite, în principal, la obiceiurile
tradiþionale în anumite comunitãþi în materie de drept asupra partajului
unui bun material sau spiritual.
Cuvântul ºi semnificaþia sa modernã

În 1797, Nicolas Restif de La Bretonne dã prima semnificaþie modernã
a cuvântului comunism, o comunitate de bunuri ºi de folosinþe în
comun, reprezentatã politic de o majoritate a locuitorilor: În ce ar
consta comunismul sau comunitatea? În punerea în comun, în fiecare
localitate, a întregii suprafeþe de pãmânt, pentru ca ea sã fie cultivatã
de cei enumeraþi prin aranjamentul social specificat aici []. În
punerea în comun a tuturor produselor, atât cele ale câmpului, ale
viilor, ale pãºunilor, cât ºi ale animalelor de tot felul [].
Numai cã, în epocã, termenul va fi înlocuit pe scena politicã de
plebeianism, de sfânta egalitate, de comunitarism (Babeuf),
iar în englezã, de communional sau communionist, înainte de a
reapãrea ºi a se impune în anii 1840, odatã cu miºcarea neobabuvistã
francezã, iniþiatã în 1827 de Philippe Buonarotti. Doctrinal, denumirea
rãmâne neclarã pentru socialistul Pierre Leroux, care o aplicã unor
scrieri ºi unor proiecte, dintre care câteva sunt de-a dreptul nesãbuite,
28 MOMENTE CRUCIALE
preferându-i, într-o scrisoare din 1841 cãtre George Sand, termenul

comunionism, sinonim cu fraternitate. La rândul lui, mutualistul
Pierre-Joseph Proudhon, celebru pentru formularea sa Proprietatea
înseamnã furt!, nu vede în comunism decât un proiect de a-l reduce
pe muncitor la sclavie.
Odatã cu Manifestul Partidului Comunist, publicat de Karl Marx*
ºi de Friedrich Engels* în 1848, cuvântul capãtã atâta notorietate,
încât conservatorul Adolphe Thiers îi consacrã, în 1849, eseul critic
Du Communisme: Comunismul ucide munca, pentru cã, îndepãrtând
scopul, el nimiceºte dorinþa de a se ajunge pânã la el; el face chiar mai
mult: suprimã libertatea. Manifestul reprezintã pentru Marx ºi Engels
ocazia de a asocia acþiunea politicã proiectului de viitor, dar comunist
vizeazã ºi marcarea distanþãrii de reformatorii socialiºti burghezi ºi
mic-burghezi de orientare republicanã sau radical-socialistã.
În 1917, Lenin* procedeazã la fel, propunând renunþarea la numele
de Partid Muncitoresc Social-Democrat din Rusia ºi înlocuirea lui cu cel
de Partid Comunist Bolºevic, aceasta pentru a o rupe cu revizioniºtii
ºi oportuniºtii ostili violenþei revoluþionare menºevicii, socialiºtii
revoluþionari, social-democraþia*. Sub diverse etichete luxemburgism,
troþkism*, stalinism, bordighism, gramscism, castrism, guevarism,
maoism*, autosuficienþa (juche) nord-coreeanã , comunismul a
trasat astfel o frontierã între reformist ºi revoluþionar, care, pentru
Lenin, extinde recunoaºterea luptei de clasã pânã la recunoaºterea
dictaturii proletariatului. Dar nici o acþiune politicã, fie ea ºi extremã,
nu este suspendatã într-un vid ideologic. În diversitatea lor, comuniºtii
din secolele al XIX-lea ºi XX s-au revendicat întotdeauna de la
principii ºi practici pe care le-au reperat încã de la originile umanitãþii.
De aceea, ei ar fi singurii care posedã materialele pentru o identificare
a eternului comunism: oamenii, textele ºi experimentele care le-au
permis sã-ºi ancoreze doctrina într-o perioadã mare de timp.
La originile comunismului
Neobabuviºtii din prima jumãtate a secolului al XIX-lea îi puneau
laolaltã pe Platon, Iisus, Thomas Morus, Campanella, Morelly, Mably,
Babeuf ºi Owen pentru a da legitimitate unei mari idei, rezumate în
formula: Nici al meu, nici al tãu; fiecare trãieºte pentru toþi, toþi
trãiesc pentru fiecare. Niºte personaje reduse practic la un profil
identic, pe care îl regãsim în panteonul istoricilor comuniºti din
secolul XX, ultimii fiind sovieticii ºi cu o notabilã excepþie: Iisus.
MOMENTE CRUCIALE 29
În ciuda diversitãþii acestor referinþe, douã puncte esenþiale explicã

perenitatea acestei alegeri. Primul constã în sublinierea faptului cã
relele din lume corupþia politicã, barbarie, nedreptãþi sociale, distru-
gerea structurilor comunitare reprezintã consecinþele acumulãrii
bogãþiilor în mâinile unui numãr mic de persoane. Al doilea schiþeazã
proiectul unei cetãþi ideale din care germenii lãcomiei au fost definitiv
stârpiþi, aºa cum scria istoricul sovietic Volghin în 1975: Platon
considerã cã cea mai bunã orânduire este aceea în care un numãr cât
mai mare de cetãþeni desemneazã un acelaºi lucru ca «aparþinându-mi»
ºi «neaparþinându-mi». [] El viseazã sã imprime societãþii un mers
înapoi ºi sã creeze condiþii în care capitalul nu se va mai putea erija
în forþã conducãtoare ºi nici nu-i va mai putea supune pe «cei mai
buni» puterii sale. Conform celor susþinute de numeroºi autori
comuniºti, punctul în jurul cãruia pivoteazã totul ar consta în
recunoaºterea unei opoziþii ireductibile între bogãþie ºi sãrãcie, aceasta
din urmã fiind adesea ridicatã la rangul de virtute. Fiecare îºi mãrturiseºte
neputinþa de a regãsi prima verigã a lanþului, dar toþi se situeazã pe
fãgaºul a ceea ce istoricul Gérard Walter numeºte eforturile disperate
ale omenirii în vederea atingerii idealului justiþiei supreme.
Sunt enumerate anumite comunitãþi evreieºti esenienii din
secolul I î.Hr. ºi creºtinii, utopiile din Grecia anticã ºi marile texte
evanghelice, ca ºi primele acþiuni de rezistenþã ale unei elite filosofice
ºi religioase în faþa puterii hegemonice ºi destabilizatoare a banului.
Sã citãm ca exemplu unele triburi primitive al cãror principiu ceea
ce-i al meu nu-i al meu îl menþine pe producãtor vânãtorul în
incapacitatea de a-ºi însuºi ori de a schimba pe ceva rodul vânãtorii
sale, ori experienþa republicilor guarani, comunitãþi în care i-au
organizat iezuiþii pe amerindienii din Paraguay între 1610 ºi 1768. Tot
atâtea repere, tot atâtea mãrturii asupra continuitãþii unei lupte destinate
sã punã capãt acumulãrii de bogãþii, consideratã sursa tuturor relelor
care devoreazã societatea. Am avea aici un fundament imuabil, reluat
ºi secularizat de utopiile * moderne, raþionalizat în secolele al XIX-lea
ºi XX de teoria ºi acþiunea revoluþionare.
Între comunismul aristocratic al lui Platon destinat sã readucã
o elitã a statului la virtute ºi la înþelepciune printr-un act colectiv de
deposedare totalã ºi cetatea lui Morelly (filosof francez din secolul
al XVIII-lea care, în utopia sa Code de la Nature (1755), promite
încarcerarea pe viaþã a oricãrui nebun furios ce ar încerca sã
reintroducã în comunitatea reconciliatã detestabila proprietate
este perpetuatã credinþa în posibilitatea purificãrii omenirii printr-o
zãgãzuire a surselor invidiei ºi, deci, a egoismului.
30 MOMENTE CRUCIALE
Comunism vechi ºi comunism modern

Gracchus Babeuf este cel care, în timpul Revoluþiei Franceze, îi dã
comunismului o substanþã politicã, inserând marea idee într-un proiect
revoluþionar. Societatea n-are decât o finalitate, scrie el în 1791, aceea
de a le procura membrilor sãi cea mai mare sumã de fericire posibilã.
Marii educatori prefigurare a avangãrzii revoluþionare de tip
leninist nu-ºi vor putea atinge acest þel decât opunând virtutea
sãrãciei viciului banilor, sprijinindu-se pe partea sãnãtoasã a societãþii,
pe muncitori ºi þãrani. Dacã punerea în comun a bunurilor ºi obligarea
celor leneºi sã munceascã anunþã o erã nouã, esenþialul proiectului
babuvist constã în suprimarea moºtenirii, a banilor, a muncii salariate
ºi a comerþului. În La Manifeste des plébéiens (1795), Babeuf propune
ca existenþa poporului sã fie asiguratã, de la naºtere pânã la moarte,
prin obligaþia ca fiecare sã primeascã, în schimbul muncii sale, o
locuinþã, haine, îngrijiri ºi hranã, totul redus la o modestã ºi
cumpãtatã îndestulare.
Îi regãsim în aceastã descendenþã pe englezul Robert Owen ºi pe
francezul Étienne Cabet, care au creat în Statele Unite ale Americii
(unul în 1824 ºi celãlalt în 1842) colonii comuniste pentru a fugi de
societatea industrialã ºi de proletarizarea pe care aceasta o provoacã,
preferându-i comunitatea bunurilor pe baze neproductiviste. De ase-
menea, germanul Moses Hess celebru pentru a-l fi convertit la
comunism pe Engels ºi, prin intermediul acestuia, pe Marx propo-
vãduieºte o eticã a muncii, precum ºi suprimarea banilor. Croitorul
german Wilhelm Weitling, lider al Ligii celor Drepþi organizaþie în
fruntea cãreia se va impune Marx, care o va reboteza Liga Comu-
niºtilor , publicã în 1838 o utopie, Die Menschheit. Wie sie ist und
wie sie sein sollte (Omenirea aºa cum e ºi aºa cum ar trebuie sã fie),
ºi vede în învãþãturile lui Hristos anunþul punerii în comun a bunurilor.
Pentru a distruge rãul conþinut în posibilitatea îmbogãþirii, toþi ºi-au
pus speranþa în nonposesie sau într-o societate care-ºi va revoluþiona
nu producþia, ci sistemul schimburilor ºi al repartiþiei dupã o formulã
reluatã de Marx, fiecãruia dupã nevoile sale.
Doi invarianþi, extraºi din scrierile ºi discursurile comuniste,
constituie aºadar baza lui fondatoare. Primul þine de condamnarea
îmbogãþirii individuale, aºa cum aminteºte ºi Marx: Setea de îmbo-
gãþire este produsul unei dezvoltãri sociale determinate, ea nu este
naturalã, ci istoricã, de unde ºi acuzele celor vechi la adresa banilor,
sursã a tuturor relelor. Al doilea, care este, de fapt, prelungirea
MOMENTE CRUCIALE 31
primului, se concentreazã asupra mijloacelor de a astupa canalele de

formare a profitului personal, instaurând munca drept o datorie,
suprimând banii ºi comerþul, metamorfozând politica ºi statul în
gestionarea planificatã a consumului ºi producþiei. Este ºi ceea ce
preconizeazã Marx ºi Engels în Ideologia germanã (1846): Unul
dintre principiile cele mai importante ale comunismului constã în
ideea empiricã bazatã pe natura umanã cã diferenþele capului ºi ale
facultãþilor intelectuale în general nu antreneazã câtuºi de puþin dife-
renþele stomacului ºi ale nevoilor psihice; cã, prin urmare, falsul
aforism, fondat pe condiþiile actuale: «Fiecãruia dupã capacitãþi»
trebuie, în mãsura în care el se referã la satisfacere în sensul îngust al
termenului, sã fie schimbat cu altul: «Fiecãruia dupã nevoile sale»;
cã, altfel spus, diferenþa în activitate, în munca depusã, nu fondeazã
nicio inegalitate ºi niciun privilegiu în ce priveºte posesia ºi satisfacerea.
Totuºi, dincolo de existenþa unui soclu comun pentru diversele
comunisme, marxismul* marcheazã diferenþa dintre comunismul vechi,
zis de consum, ºi comunismul modern, axat pe producþie. Marx este cel
care articuleazã marea idee la un corpus doctrinal ºi la o strategie de
organizare a subiectului revoluþionar, proletariatul. De atunci, comu-
nismul modern se recunoaºte în prelungirea unei lupte ancestrale contra
puterii banului, dar se vrea superior celui vechi prin aceea cã este funda-
mentat pe cunoaºterea legilor transformãrii înscrise în chiar inima acestor
moduri de producþie, de la cetatea anticã pânã la sistemul capitalist.
Comunismul industrial se impune aºadar în termeni de maturizare
ºtiinþificã ºi de asigurare asupra viitorului, fiind de fapt produsul unei
fuziuni între vechiul comunism de consum unicul ºi o doctrinã
apãrutã în anii 1820-1830, socialismul*, un alt rãspuns dat capitalismului.
Comunismul nu este socialism

Sociologul Émile Durkheim este primul care ºi-a pus, încã din 1895,
problema naturii comunismului modern: este el oare un rãspuns dat
problemelor inedite apãrute odatã cu societatea industrialã sau intru-
ziunea unei idei arhaice în sânul lumii moderne? El conchide cã atât
comunismul, cât ºi socialismul corespund realitãþii a douã filosofii
contrare. Socialismul asociat în principiu numelui lui Saint-Simon ar
fi o doctrinã practicã nãscutã din paradoxul generat de revoluþia
industrialã: mizeria abundentã; finalitatea sa ar consta în reorganizarea
producþiei, astfel încât toþi sã poatã trãi demn de pe urma ei, fiecare
primind în mod echitabil în funcþie de importanþa sa socialã ca talent,
32 MOMENTE CRUCIALE
muncã ºi capital. În schimb, comunismul ar rãmâne înþepenit în sfera

consumurilor, pretutindeni egale ºi peste tot mediocre, scopul fiind
regenerarea omenirii sustrase acum demonilor lãcomiei ºi individua-
lismului. Neputând pune de acord comunismul ºi societatea abundenþei,
Durkheim nu vede în Marx decât un gânditor socialist care a mizat pe
producþia lãrgitã pentru a putea întruni condiþiile trecerii la un stadiu
superior al omenirii, o societate fãrã clase ºi fãrã stat. Sociologul nu
are niciodatã în vedere stadiul final, cetatea perfectã care se cãlãuzeºte
dupã principiul comunist: De la fiecare dupã capacitãþile sale,
fiecãruia dupã nevoi. El nu reþine din Marx decât analiza modului de
producþie capitalist, a contradicþiilor sale ºi a inevitabilei sale perimãri.
În anii 1846-1847, Marx ºi Engels au fãcut apropierea dintre
principiul comunist ºi ideea socialistã nãscutã din societatea industrialã,
privilegiind producãtorul, reorganizarea muncii, progresul ºi îmbo-
gãþirea colectivã ca liant al societãþii care urma sã fie edificatã. Pentru
ei, condiþiile unei revoluþii*, preludiu al instaurãrii comunismului, se
înscriu în punerea în stare de conflict a unei mase alienate, total
pauperizate, ºi a unei lumi de bogãþie ºi de culturã existând cu
adevãrat, conflict a cãrui rezolvare presupune o creºtere a forþei de
producþie, adicã un stadiu înalt al dezvoltãrii sale. Odatã societatea
comunistã instauratã, aceastã muncã acumulatã n-ar fi decât un
mijloc de a lãrgi, de a îmbogãþi ºi înfrumuseþa existenþa muncitorilor.
Ar exista aici un formidabil potenþial pentru clasa muncitoare*, capabilã
sã organizeze marea producþie, luând ca punct de plecare ceea ce s-a
creat mai înainte de cãtre capitalism. Timp de un secol ºi jumãtate,
din 1848 pânã în 1989, comunismul a fost sinonim al proletariatului,
subiect revoluþionar a cãrui misiune era de a distruge sistemul capitalist,
în vederea unei reînsuºiri colective a roadelor abundenþei industriale.
Comunismul lui Lenin ºi al moºtenitorilor sãi

Victorioasã în 1917, Revoluþia din Octombrie* a încercat sã punã în
practicã aceastã doctrinã cu pretenþii ºtiinþifice, oferind astfel legitimitate
unui model colectivist ºi productivist. Puterea bolºevicã s-a declarat
atunci depozitara bogãþiilor produse prin munca industrialã, continuând
sã se opunã dorinþei producãtorilor de a schimba, acumula sau
transforma cumva în interesul lor orice bun material. Ea a trebuit sã
împace douã logici antitetice: pe de o parte, vechea idee comunistã a
repartiþiei egalitare ºi a respingerii îmbogãþirii personale; pe de altã
parte, un corpus socialist propovãduind creºterea bogãþiei ca mijloc al
MOMENTE CRUCIALE 33
fericirii colective. De aceea, pentru a putea concura cu capitalismul ºi

a-ºi salvgarda aspiraþiile utopice, regimul sovietic a fost nevoit sã
sacralizeze un muncitor de ºoc pe Stahanov ºi producþia de masã,
continuând sã-l priveze pe omul de rând de orice posibilitate de a se
îmbogãþi.
Aceastã situaþie paradoxalã l-a fãcut pe Iuri Martov, liderul menºe-
vicilor ruºi, sã denunþe încã din 1919 instituirea de cãtre Lenin a
comunismului consumatorului, care cãuta obþinerea unui maximum
de rezultate imediate fãrã a þine cont de situaþia obiectivã. Martov le
reproºeazã bolºevicilor* incapacitatea lor de a aprecia corect producþia
ºi de a nu-l vedea decât pe consumator în schiþarea omului nou *. El
sublinia astfel contradicþiile comunismului industrial, axat în mod
prioritar pe problema produsului ºi a repartiþiei sale, totul constând în
a impune egalitatea prin împãrþirea raþionalã a bogãþiilor considerate
a fi inepuizabile, ea rezultând din raþionalitatea capitalistã ºi din
lucrul colectivizat.
Dar comunismul nu este doar scopul final, cealaltã societate
apãrutã ca urmare a distrugerii sistemului capitalist; el este ºi creuzetul
unui nou tip de om, eliberat ºi purificat de toate viciile. Pentru Lenin,
Stalin*, Troþki*, Mao*, Castro* sau Pol Pot, omul nou trebuie sã fie
rezultatul unei politici de educaþie-edificare sub dictatura proletariatului,
produsul unui sistem inedit ai cãrui fãurari ar fi clasa muncitoare ºi
partidul sãu.
Alte forme ale comunismului modern

Alþii, precum Rosa Luxemburg, vãd în comunism un fel de întoarcere
logicã la omul natural: era capitalistã ar fi o etapã trecãtoare, nãscutã
din disoluþia comunismului primitiv ºi destinatã sã cedeze sub loviturile
luptei de clasã ºi ale contradicþiilor sale. Pentru ea, recunoaºterea
superioritãþii formelor sociale viitoare reducerea timpului de muncã
într-o economie a abundenþei constã în reînnodarea cu principiile
comunismului vechi, care nu cunoaºte nici exploatare, nici luptã de
clasã, dat fiind cã ignorã proprietatea privatã ºi deosebirea între bogat
ºi sãrac.
Deschiºi marxismului ºi revoluþiei bolºevice, dar deloc dictaturii,
anarhiºtii* comuniºti preferã sã mizeze pe spontaneitatea muncitorului
pentru a vedea apariþia unei noi umanitãþi. Încredinþatã sindicatelor,
asociaþiilor ºi cooperativelor, producþia trebuie sã rãspundã exclusiv
nevoilor omului, în afara legilor economiei de piaþã. Pentru a contra
34 MOMENTE CRUCIALE
orice veleitate de îmbogãþire personalã, repartiþia bunurilor necesare

trebuie sã treacã prin dar, prin troc la englezul William Morris sau
prin luarea din grãmadã ca la rusul Piotr Kropotkin ºi francezul
Sébastien Faure. Cinci sau ºase ore de lucru pe zi ar trebui sã fie
sufieciente pentru aprovizionarea din abundenþã a unor imense depozite
de alimente, haine ºi mobilier, din care fiecare s-ar putea servi liber,
aºa cum preconizeazã Kropotkin în 1921: Într-un cuvânt, luarea din
grãmadã a ceea ce existã cu prisosinþã! Împãrþirea în raþii a ceea ce
trebuie mãsurat, distribuit! Dintre cei 350 de milioane de locuitori ai
Europei, douã sute de milioane urmeazã aceste practici cu totul
naturale. Odatã cu suprimarea banilor, salariile sau echivalentele lor
în bonuri preconizate de Marx în perioada de construcþie a
comunismului , dorinþa de acumulare ar fi neutralizatã prin munca
eliberatã ºi prin imposibilitatea de a transforma produsele în marfã.
Dar nonposesia se vrea a fi întotdeauna un garant al virtuþii ºi al
fericirii locuitorilor cetãþii comuniste.
Prãbuºirea comunismului sovietic ºi neocomunismul

Odatã cu prãbuºirea sistemului sovietic în 1989-1991, cei mai mulþi
comuniºti intelectuali ºi militanþi au disociat stindardul comunist
atât de socialismul real, discreditat acum din cauza eºecului economic
ºi social, cât ºi de dimensiunea sa totalitarã* ºi criminalã instauratã de
Lenin. Ei s-au întors la marea idee decurgând din credinþa în existenþa
unui nucleu dur, definitorie pentru comunismul dintotdeauna ºi de
oriunde, indiferent care i-ar fi denumirile. Dupã cincisprezece ani de
doliu, neocomuniºtii* îºi cautã identitatea între o relecturã a lui
Marx, adaptatã mondializãrii ºi societãþii postindustriale, ºi o repliere
pe fundamentele dintâi ale doctrinei, cu respingerea banilor ºi aspiraþiei
cãtre marea împãrþire echitabilã.
1789-1871
Revoluþiile franceze
De-a lungul secolului al XIX-lea, revoluþiile franceze au fost evenimentele

fondatoare, referinþele pentru toate miºcãrile revoluþionare, inclusiv a
bolºevicilor *. Dar, începând cu 7 noiembrie 1917, Revoluþia din
MOMENTE CRUCIALE 35
Octombrie* este cea care devine evenimentul fondator al unei noi

perioade revoluþionare.
De-a lungul întregului secol al XIX-lea, gândirea revoluþionarilor
europeni, ºi îndeosebi a revoluþionarilor ruºi* marxiºti, socialiºti
revoluþionari sau anarhiºti* , se înscrie în aspiraþiile revoluþiei de la
1789: egalitatea în drept a cetãþenilor, libertatea de exprimare ºi de
asociere, instaurarea unui regim constituþional, alegerea unei Adunãri
constituante. Iar revoluþia rusã din februarie 1917, care a fost inau-
guratã intonându-se Marseillaise, urmeazã, pânã în vara anului 1917,
aceastã pantã democraticã ºi constituþionalistã.
În august 1917, guvernul lui Kerenski este dominat de faza repu-
blicanã a Revoluþiei Franceze, aºa cum s-a schiþat ea în octombrie
1791 ºi caracterizatã imediat dupã aceea de un climat de rãzboi* ºi de
stare de asediu: polarizarea la extreme, centralitatea figurii duº-
manului duºmanul poporului ºi a noþiunii de contrarevoluþie*,
obsesia complotului ºi a trãdãrii, desemnarea suspecþilor.
Tot atâtea teme ºi episoade reluate la nesfârºit de Lenin*, dar
cãrora el le accelereazã etapele pânã la a le face sã se contopeascã:
revoluþia soldaþilor: crearea batalioanelor federate în vara anului
1792; controlul bolºevic asupra soldaþilor din garnizoanã ºi asupra
gãrzilor roºii la Petrograd în vara anului 1917;
lovitura de stat a activiºtilor sprijiniþi de plebe: atacul asupra
Palatului Tuileries, la 10 august 1792, sub semnul drapelului roºu;
cucerirea Palatului de Iarnã, la 7 noiembrie 1917;
instaurarea unei duble puteri: cea legalã, a Adunãrii, a deputaþilor
aleºi ºi a guvernului; cea consideratã legitimã, a activiºtilor
revoluþionari ºi a strãzii;
competiþia feroce pentru putere între revoluþionari: iacobinii contra
girondinilor; bolºevicii contra socialiºtilor revoluþionari ºi a menºe-
vicilor;
instaurarea dictaturii unui grup de activiºti, deturnatã apoi în
beneficiul unui dictator: crearea la 6 aprilie 1793 a Comitetului
Salvãrii Publice, controlat de iacobini, iar dupã aceea numai de
Robespierre; crearea la 7 noiembrie 1917 a Consiliului Comisarilor
Poporului, sub controlul din ce în ce mai autocratic al lui Lenin.
ªi dacã Robespierre a abandonat Declaraþia Drepturilor Omului

ºi ale Cetãþeanului din 1789 în favoarea domniei Virtuþii, Lenin
proclamã în faþa Adunãrii constituante, la 18 ianuarie 1918, Decla-
raþia Drepturilor Poporului Muncitor, care aboleºte drepturile omului
36 MOMENTE CRUCIALE
în Rusia. Cu aceastã diferenþã: totuºi, în luna Thermidor a anului

1794, Adunarea are ultimul cuvânt împotriva lui Robespierre, în vreme
ce în Rusia, Lenin este cel care dizolvã Adunarea prin forþã.
Totuºi, pentru el, partea cea mai semnificativã a Revoluþiei Franceze
rãmâne ceea ce istoricul Jacob Talmon desemna drept o democraþie
totalitarã, inauguratã prin dictatura Comitetului Salvãrii Publice
cu susþinerea turbaþilor (Les Enragés) ºi a Comunei din Paris ,
promulgarea legii suspecþilor, înfiinþarea tribunalului revoluþionar ºi
instaurarea terorii*. Istoricul Guglielmo Ferrero o rezumã astfel în
Les Deux Révolutions françaises (1951): Prin spirit revoluþionar,
trebuie sã înþelegem dorinþa ºi speranþa de a pune mâna pe putere în
afara oricãrui principiu de legitimitate, de a o cuceri cu forþa ºi a o
exercita prin teroare.
Astfel, începând din septembrie 1917, înainte chiar de a pune
mâna pe putere, Lenin scrie legat de capitaliºti ºi de cei bogaþi în
general: Ghilotina nu era decât o sperietoare care zdrobea rezistenþa
activã. Acest lucru nu este de-ajuns. [] Noi trebuie sã zdrobim
rezistenþa lor pasivã. [] Nu trebuie doar sã zdrobim orice rezistenþã,
oricare ar fi ea. Trebuie sã-i ºi obligãm pe oameni sã munceascã în
cadrul noii organizãri a statului. Cunoaºtem urmarea: teroarea contra
oricãrei opoziþii, discriminarea ºi exterminarea unor întregi categorii
ale populaþiei, utilizarea foametei* ca armã politicã.
De altfel, unul dintre primele gesturi reflexe ale lui Lenin dupã
7 noiembrie 1917 este de a asimila Vandeea anului 1793 cu cazacii de pe
Don, care se organizaserã în mod democratic ºi autonom; în ianuarie
1919, Lenin dã ordinul decazacizãrii: teroarea masivã contra
cazacilor bogaþi care vor trebui exterminaþi ºi lichidaþi fizic pânã la
ultimul; ordin comparabil cu cel al Convenþiei împotriva vandeenilor.
Dupã exemplul regicidului din Franþa, Lenin ordonã masacrarea
þarului ºi a familiei sale în iulie 1918. Ca ºi în Franþa, asasinarea
suveranului este un element major al declanºãrii rãzboiului civil*
naþional.
În sfârºit, expansionismul revoluþionar hrãneºte internaþionalismul*;
crearea în 1919-1920 a Internaþionalei Comuniste *, care cheamã la
rãzboi civil internaþional, îºi are originea, pentru Lenin, în faimosul
decret votat de Convenþie în decembrie 1792: Naþiunea francezã
declarã cã va trata ca duºman poporul care, refuzând libertatea ºi
egalitatea sau renunþând la ele, ar vrea sã pãstreze, sã perpetueze sau
sã trateze cu regele ºi cu castele privilegiate, se angajeazã sã nu
semneze niciun tratat ºi sã nu depunã armele decât dupã consolidarea
MOMENTE CRUCIALE 37
suveranitãþii ºi independenþei poporului pe teritoriul cãruia au intrat

trupele Republicii, care va fi adoptat principiile egalitãþii ºi va fi
instituit un guvern liber ºi popular. În numele acestui gen de principiu
pãtrunde Armata Roºie, fãrã succes, în Polonia în 1920, dar cu succes
în Georgia în 1921, pentru a-i impune sovietizarea*.
ªi Stalin* este marcat de Revoluþia Francezã: el trece de la teroarea
obiºnuitã la Marea Teroare* din 1937-1938, exact ca Robespierre,
care trecuse de la masacrele din septembrie 1792 la Marea Teroare
din iunie-iulie 1794; ºi el adoptã o poziþie centristã între extremiºtii
de dreapta ºi de stânga, la fel cum Robespierre arbitra între Turbaþi ºi
Indulgenþi.
Totuºi, cam aici se opresc referinþele care au comandat adesea
comportamentul conducãtorilor bolºevici. Într-adevãr, chiar ºi în faza
ei cea mai extremã, Revoluþiei Franceze îi lipsesc douã caracteristici
fundamentale al bolºevismului*: ideologia marxismul* devenitã
dogmã ºi ortodoxie* marxism-leninismul*; ºi organizaþia* revolu-
þionarilor de profesie. Or, articularea acestei ideologii la aceastã
organizaþie este cea care tuteleazã naºterea Partidului bolºevic, a tota-
litarismului* o specificitate a secolului XX.
Asta n-a împiedicat PCF* sã dea cu orice ocazie exemplul Revoluþiei
Franceze. Dacã, pânã în 1934, acest partid nutrea anumite suspiciuni
la adresa ei, considerând-o burghezã, el o repune la loc de cinste
odatã cu cotitura marcatã de Frontul popular*. La 14 iulie 1935, PCF
impune intonarea Marseillezei, consideratã pânã atunci un cântec
naþionalist, imediat dupã Internaþionala*, ºi face sã fluture drapelele
roºii alãturi de cele tricolore. În anii 1936-1938, în timpul Marilor
Procese* de la Moscova, PCF justificã exterminarea vechii gãrzi
bolºevice acuzate de trãdare, citând exemplul faimos al lui Dumouriez.
El dezgroapã figura lui Gracchus Babeuf, partizan nu doar al egalitãþii,
ci al egalitãþii reale de fapt sau absolutã , prezentat drept
fondatorul comunismului* modern. El sãrbãtoreºte cu mare pompã
cea de-a 150-a aniversare a lui 1789. Iar în timpul Rezistenþei îºi
fondeazã o parte a propagandei pe epopeea naþionalã a anilor 1792-1793,
chemând la mari manifestaþii în septembrie 1942, în amintirea luptei
de la Valmy.
Celelalte revoluþii franceze cea din 1848 ºi Comuna din Paris din
1871 , interpretate de Marx* prin prisma teoriei sale, au marcat ºi ele
viziunea bolºevicã, îndeosebi în privinþa necesitãþii unui partid proletar
independent de partidele burgheze ºi de regimul democratic (1848),
38 MOMENTE CRUCIALE
dar ºi în ce priveºte caracterul iminent ºi chiar necesar al rãzboiului

civil în cadrul oricãrei revoluþii (1871).
La 29 ianuarie 1891, Clemenceau declara: Revoluþia este un
bloc, obligându-i astfel pe toþi republicanii sã se solidarizeze cu
ansamblul episoadelor Revoluþiei Franceze, în ciuda diferenþelor lor
de naturã, bine puse în evidenþã de istorici ca Guglielmo Ferrero, de
François Furet sau, mai recent, de Patrice Gueniffey. Or, exact la fel
vor proceda Lenin ºi, apoi, Stalin când îi vor constrânge pe toþi
comuniºtii sã apere necondiþionat Revoluþia din Octombrie* ºi URSS*,
mergând pânã la a cauþiona crime de proporþii mult mai importante
decât cele comise în 1792-1794.
1917-1922
Revoluþia din Octombrie

Revoluþia din Octombrie, cele zece zile care au zguduit lumea
(John Reed), este evenimentul fondator care face din comunism un
fenomen central al secolului XX. Conceputã ºi dirijatã de Lenin, ea
inaugureazã un sistem totalitar fundamentat pe un triplu monopol al
puterii politice, al elaborãrii ºi difuzãrii ideilor, al producþiei ºi
repartiþiei bogãþiilor ºi pe voinþa de a controla total populaþia prin
închiderea frontierelor, prin cenzurã ºi teroare.
La începutul secolului XX, Rusia este un imperiu plurietnic care
numãrã 125 de milioane de locuitori, dintre care mai mult de 55 de
milioane de rusofoni, 85% din populaþia sa fiind þãrani. Acest regim
autocratic, fãrã Constituþie ºi fãrã Parlament, este condus de þar ºi
guvernat de cinci instituþii: Administraþia, poliþia politicã* (Ohrana),
mica nobilime, armata ºi Biserica Ortodoxã. Administraþia se bazeazã
pe o birocraþie* puþin calificatã ºi foarte coruptã, numãrând 225.000
de persoane, satele fiind lãsate în seama unui fel de autogestiuni
comunale. Totuºi, Rusia cunoaºte o industrializare* rapidã care face
ca numãrul muncitorilor din uzine sã creascã de la 700.000 în 1870 la
2.800.000; în 1900, ea este a cincea economie mondialã ºi primul
producãtor de petrol.
MOMENTE CRUCIALE 39
Revoluþia din 1905

În aceastã societate existã tensiuni puternice între arhaism ºi modernitate,
iar cei 35.000 de studenþi constituie placa sensibilã ºi rezervorul
principal de recrutare al revoluþionarilor ruºi*. Cu începere din 1901,
aceºtia relanseazã terorismul* contra reprezentanþilor autoritãþii, cu
mai multe sute de asasinate politice* la activ. La sfârºitul anului 1904
ºi la începutul anului 1905, situaþia devine explozivã ca urmare a
înfrângerii dezastruoase suferite de Rusia în rãzboiul contra Japoniei.
Deja, în decembrie, zemstvele adunãrile locale ºi apoi intelectualii
au reclamat o Constituþie ºi un Parlament. La 3 ianuarie 1905, muncitorii
de la Putilov, cea mai mare uzinã metalurgicã din Sankt-Petersburg,
intrã în grevã. Iar în duminica de 22 ianuarie, o enormã manifestaþie
paºnicã, având în frunte un preot, se îndreaptã spre palatul imperial
pentru a-i prezenta þarului o listã de doleanþe. Armata deschide focul:
200 de morþi, 800 de rãniþi. Un imens val de indignare zguduie þara.
În martie, þarul se angajeazã pe calea reformelor, dar e prea târziu.
Manifestaþii, greve, rãzvrãtiri cea de pe cuirasatul Potemkin de la
Odessa a ajuns celebrã graþie unui film al lui Eisenstein ºi mai mult de
500 de rãscoale þãrãneºti bunturi rãvãºesc þara. Apar primele soviete
sfaturi desemnate de clasele populare pentru a se ocupa de administraþia
localã, dintre care cel mai cunoscut va fi cel din Sankt-Petersburg,
prezidat de Lev Troþki*. Pe 17 decembrie, cel de la Moscova se
angajeazã într-o insurecþie a cãrei reprimare cauzeazã mai bine de 670
de morþi ºi 2.000 de rãniþi.
Dacã violenþele continuã ºi în 1906-1908 aproape 30.000 de
atentate, mai mult de 6.000 de asasinate politice , puþin câte puþin
situaþia se stabilizeazã. Ohrana reuºeºte sã infiltreze ºi sã distrugã cea
mai mare parte a grupurilor teroriste, economia dã semne de prospe-
ritate ºi rubla devine o monedã forte. Rãzboiul* va zdruncina însã din
temelii imperiul, angajat încã de la început de partea Franþei ºi a
Marii Britanii, dar neputând suporta formidabilele rigori.
Revoluþia din februarie 1917

Iarna 1916-1917 este deosebit de grea, suscitând probleme de transport
ºi, deci, de aprovizionare a marilor oraºe; la rândul lor, acestea
provoacã o puternicã nemulþumire popularã, îndeosebi la Petrograd
Sankt-Petersburg fiind socotit prea germanic, a fost rebotezat în
1914 ºi va deveni Leningrad în 1924. Pe 7 martie 25 februarie în
40 MOMENTE CRUCIALE
calendarul iulian, în vigoare în Rusia pânã în februarie 1918 ,

gospodinele protesteazã contra lipsei pâinii din brutãrii, iar uzina
Putilov intrã din nou în grevã. De pe data de 9, poliþia este depãºitã
de situaþie, iar pe 11, primele regimente de soldaþi fraternizeazã cu
manifestanþii. În faþa unei situaþii scãpate de sub control, în condiþiile
în care þara este în rãzboi, ºefii armatei îi cer þarului sã abdice, iar
acesta acceptã.
Aproape imediat sunt instituite douã instanþe. Prima este un Comitet
provizoriu al Dumei care devine guvern provizoriu sub preºedinþia
prinþului Lvov ºi ai cãrui lideri sunt constituþional-democratul (K-D)
Miliukov ºi socialistul Kerenski. El pune la punct un program democratic
ºi social avansat abolirea pedepsei cu moartea; ziua de lucru de opt
ore; amnistie politicã; libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor
ºi de asociere; abolirea discriminãrilor între cetãþeni; alegerea prin
vot universal a unei Adunãri constituante.
Ce-a de-a doua instanþã este sovietul de la Petrograd, dominat de
delegaþii soldaþilor, al cãror numãr din garnizoana capitalei este de
160.000. Comitetul Executiv Central (CEC) al sovietului, format din
militanþi socialiºti de toate nuanþele, mai ales intelectuali, adoptã la
rândul sãu un program care garanteazã cã unitãþile militare nu vor fi
trimise pe front, cã îºi vor putea pãstra armele ºi cã soldaþii îi vor
putea controla pe ofiþeri, ba chiar cã vor putea refuza sã se supunã
ordinelor.
Pe 17 aprilie, Lenin, care se afla în exil în Elveþia, se întoarce în
Rusia ºi impune Partidului sãu bolºevic tezele din aprilie, de esenþã
radicalã: el refuzã continuarea rãzboiului, recuzã ideea unei republici
parlamentare ºi guvernul provizoriu ºi preconizeazã luarea puterii de
cãtre bolºevici, fraternizarea pe front ºi naþionalizarea terenurilor. El
menþine aceastã linie ºi atunci când, la 19 mai 1917, este format un
nou guvern cuprinzând nouã miniºtri K-D ºi ºase socialiºti, printre
care Kerenski la Ministerul Rãzboiului. În mai, 20 de milioane de
alegãtori îºi desemneazã delegaþii la congresul panrus al sovietelor, la
care socialiºtii revoluþionari (SR) ºi menºevicii obþin 600 de delegaþi
faþã de 105 ai bolºevicilor ºi ratificã o coaliþie a guvernului provizoriu
cu CEC. În timp ce în sate au loc tulburãri, la primul Congres al
sovietelor þãrãneºti, întrunit cu începere de pe 30 mai, Lenin, care
cere confiscarea pãmânturilor nobilimii, nu obþine decât 6 voturi din
1.547.
Dar deja criza revoluþionarã se amplificã. Guvernul provizoriu,
dominat de o viziune analoagã celei a Revoluþiei Franceze, crede cã
MOMENTE CRUCIALE 41
mobilizeazã þara lansând pe 1 iulie o mare ofensivã militarã. Aceasta

sfârºeºte dezastruos ºi provoacã o dezagregare acceleratã a armatei
indisciplinã, fraternizãri, dezertãri. La þarã, tulburãrile se înmulþesc,
îndeosebi în momentul ocupãrii marilor proprietãþi de cãtre þãrani, ºi
trec de la 17, în martie, la 259 în mai ºi la 1.122 în iulie. În oraºe,
comitetele muncitoreºti încep sã controleze întreprinderile, fapt care
duce la conflicte violente cu patronatul; greve, închideri de fabrici,
concedieri care se tot înmulþesc; pe acest fond apar ºi miliþiile
muncitoreºti, viitoarele gãrzi roºii. În sfârºit, naþionalitãþile se agitã
ºi ele: la 29 iunie, Ucraina îºi proclamã independenþa, Finlanda face
acelaºi lucru pe 14 iulie, în vreme ce tendinþele separatiste iau amploare
în Polonia, Caucaz ºi în regiunile musulmane, astfel cã guvernul ºi
CEC refuzã ideea oricãrei atingeri a integritãþii imperiului.
Lenin trece la acþiune

Dezastrul militar din prima jumãtate a lunii iulie neliniºteºte profund
garnizoana din Petrograd, care se teme cã va fi trimisã pe front. Bine
prelucraþi de propaganda* anarhiºtilor* ºi a bolºevicilor*, aceºti oameni,
majoritatea tineri þãrani impregnaþi de cultura buntului, se revoltã
ocupând strada, îºi propun sã rãstoarne guvernul ºi sã-i expulzeze pe
menºevici din CEC. Bolºevicii se instaleazã la cârma miºcãrii ºi, de
pe 16 pânã pe 18 iulie, încearcã sã punã mâna pe putere. Dar guvernul
ºi CEC reacþioneazã, Partidul bolºevic este scos în afara legii, Lenin
fuge ºi se ascunde în Finlanda, Troþki ºi alþi lideri sunt arestaþi, ziarul
partidului, Pravda (Adevãrul), este închis, iar trupele sunt dezarmate.
Bolºevicii par a fi în derutã, iar Kerenski profitã de situaþie pentru a
forma un nou guvern pe care-l prezideazã ºi care-l numeºte pe
generalul Kornilov comandant-ºef.
Încercând sã punã capãt anarhiei în creºtere, Kornilov cere ca
trupele din capitalã sã fie plasate sub comanda sa ºi ca pedeapsa cu
moartea sã fie restabilitã în spatele frontului. Kerenski refuzã ºi,
temându-se ca nu cumva Kornilov sã-l punã în umbrã, îl revocã,
hotãrând sã se sprijine pe CEC-ul sovietului ºi pe extrema stângã.
Bolºevicii închiºi sunt eliberaþi, miliþiile muncitoreºti sunt înarmate
ºi, pe 14 septembrie, Kerenski proclamã republica. Dar criza revo-
luþionarã se accelereazã: guvernul provizoriu e confruntat cu o crizã
în sânul armatei, unde dezertãrile se înmulþesc mai mult de 2 mi-
lioane din iunie pânã în octombrie , cu o crizã socialã urbanã
conflictele dintre patroni ºi muncitori devin cronice ºi provoacã prãbuºirea
42 MOMENTE CRUCIALE
progresivã a economiei , cu o crizã ruralã tot mai mulþi þãrani

jefuiesc conacele ºi pun stãpânire pe pãmânturi ºi cu o crizã a
naþionalitãþilor, guvernul refuzând orice manifestãri separatiste.
Guvernul convoacã la 27 septembrie Conferinþa Democraticã,
formatã din mai mult de 1.500 de delegaþi reprezentând ansamblul
þãrii, în aºteptarea desfãºurãrii, pe 25 noiembrie, a alegerilor pentru
Adunarea constituantã. Lenin este ca turbat: se teme nu numai cã
bolºevicii nu vor putea participa la lucrãrile acestui pre-Parlament,
dar ºi cã Adunarea nu va fi aleasã în mod democratic ºi cã nu va putea
forma un guvern legitim, împiedicându-i pe bolºevici sã punã mâna
pe putere. Începe o cursã contracronometru a cãrei mizã este punerea
þãrii ºi a Adunãrii în faþa faptului împlinit.
Pe 8 octombrie, bolºevicii preiau conducerea sovietului din Petrograd,
prezidat de Troþki, care cere dizolvarea guvernului; la rândul sãu,
acesta reclamã, fãrã succes, dezarmarea miliþiilor. Pe 14 octombrie
Lenin îºi definitiveazã articolul Vor pãstra oare bolºevicii puterea?,
în care nu-ºi ascunde intenþiile: luarea puterii, supunerea întregii
Adunãri bolºevicilor, ameninþarea cu rãzboiul civil* în cazul nereuºitei,
începutul unei revoluþii socialiste naþionalizãri, confiscãri etc. ,
teroare contra tuturor recalcitranþilor. Simultan, el proclamã toatã
puterea sovietelor ºi cere Comitetului sãu Central pregãtirea insu-
recþiei, în ciuda opoziþiei unui puternic nucleu de conducãtori.
Din acest moment, Lenin a declarat în mod deschis rãzboi guver-
nului, Conferinþei Democratice, municipalitãþilor alese în mod liber
ºi cooperativelor. El vrea sã punã mâna pe putere ºi sã declanºeze
rãzboiul civil, fãrã de care nici nu concepe revoluþia. În acelaºi timp,
din purã tacticã propagandistã, el promite totul tuturor: pâine munci-
torilor, pace soldaþilor, pãmânt þãranilor, independenþã naþionalitãþilor.
Întors clandestin (pe 20 octombrie) în capitalã, Lenin impune la
23 octombrie unui Comitet Central redus 12 prezenþi din 21
decizia loviturii de stat ºi a creãrii unui Centru Militar Revoluþionar
(CMR) avându-i în componenþã pe Stalin*, Dzerjinski, Uriþki ºi
Sverdlov. În paralel, Troþki creeazã în sânul sovietului un Comitet Militar
Revoluþionar, servind la camuflarea Centrului, ºi decide întrunirea (pe
6 noiembrie) a celui de-al II-lea Congres panrus al sovietelor, destinat
sã legitimeze lovitura de stat. La 30 octombrie, Zinoviev ºi Kamenev,
doi dintre principalii conducãtori, îºi anunþã în mod public, în ziarul
lui Gorki, Novaia Jîzn (Viaþã nouã), opoziþia faþã de lovitura de stat
ºi cer sã se aºtepte alegerea Adunãrii constituante; ei sunt criticaþi cu
violenþã de cãtre Lenin, care-i acuzã de cretinism parlamentar ºi de
trãdare.
MOMENTE CRUCIALE 43
Luarea puterii
În vreme ce guvernul a pierdut orice control militar asupra capitalei,
în noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1917, într-un climat general de
neîncredere, 6.000 de membri ai gãrzilor roºii, conduºi de CMR,
ocupã punctele strategice. Ei intrã în Palatul de Iarnã, unde îºi aveau
sediile miniºtrii, fãrã sã fi fost nevoie contrar legendei comuniste
sã-l ia cu asalt, cu 6 morþi din rândul apãrãtorilor ºi niciunul la
atacatori. În dimineaþa zilei de 7 noiembrie, Lenin proclamã cã puterea
a trecut în mâinile CMR ºi cere deschiderea imediatã a lucrãrilor unui
congres panrus al sovietelor. Pe 8 noiembrie, în faþa acestui congres,
Troþki îi atacã vehement pe menºevici ºi pe socialiºtii revoluþionari.
CEC este remaniat, fiind dominat acum de bolºevici împreunã cu o
fracþiune SR, socialiºtii revoluþionari de stânga, care sperã sã-i controleze
în acest fel pe bolºevici. Congresul adoptã decretele lui Lenin referitoare
la pace, chemând la oprirea imediatã a rãzboiului, ºi la pãmânt,
impunând abolirea proprietãþii private. În sfârºit, el ratificã formarea
unui nou guvern, Consiliul Comisarilor Poporului (Sovnarkom), format
din cincisprezece bolºevici ºi prezidat de Lenin.
Noua putere aparþine, de faþadã, CEC-ului Congresului sovietelor:
în realitate, ea este deþinutã de Sovnarkom deci numai de Partidul
bolºevic , iar pe teren ea este aplicatã de CMR braþul înarmat al
dictaturii proletariatului, dupã expresia ºefului acestuia, Dzerjinski.
De altfel, încã de pe 10 noiembrie Sovnarkom declarã cã-ºi va promulga
legile fãrã acordul prealabil al sovietului. Curând sunt interzise ziare,
au loc arestãri arbitrare ºi masacre între care cel al comandantului-ºef
al armatei, generalul Duhonin, chiar sub ochii comisarului poporului
Krîlenko ºi sunt instituite tribunale revoluþionare acþionând în
deplinã ilegalitate. La Moscova, unde bolºevicii au început o insurecþie,
trupele guvernamentale contraatacã ºi, timp de câteva zile, au loc
lupte violente care duc la moartea mai multor sute de persoane pânã
când bolºevicii reuºesc sã se impunã. În fapt, rãzboiul civil a început
deja.
Dictatura proletariatului
Instaurarea dictaturii proletariatului provoacã reacþii indignate în
întreaga opinie revoluþionarã, sindicalistã ºi republicanã, pânã ºi la
nivelul conducerii bolºevice. La 14 noiembrie, Kamenev ºi alþi lideri
cer ca Sovnarkom sã fie deschis ºi altor socialiºti. Lenin reacþioneazã
44 MOMENTE CRUCIALE
violent: Kamenev este pus sub acuzaþie în chiar sânul Comitetului

Central. Fiecare membru al acestuia este convocat personal de cãtre
Lenin, care-l constrânge sã semneze un ultimatum adresat protestatarilor.
Pe 17 noiembrie, Zinoviev, Kamenev ºi Rîkov demisioneazã din
Comitetul Central, iar cinci comisari ai poporului din cincisprezece
demisioneazã din Sovnarkom. Ei publicã o scrisoare deschisã în care
denunþã logica monopolului puterii a Partidului bolºevic, care, în
opinia lor, nu se poate menþine acolo sus decât prin teroare politicã,
ceea ce ar duce la stabilirea unui regim de neînþeles, la compromiterea
revoluþiei ºi la distrugerea þãrii. Numai cã vor sfârºi prin a ceda în
faþa ameninþãrilor cu excluderea din partid.
Simultan cu accederea sa în fruntea statului, Lenin organizeazã
distrugerea orânduirii sociale. El lanseazã lozinca Furaþi-i pe hoþi,
jefuiþi-i pe jefuitori!, care încurajeazã jafurile, beþiile, violurile ºi
asasinatele comise de întregul lumpenproletariat ºi de criminalii eli-
beraþi în primãvarã din închisori. La sfârºitul lunii noiembrie, deta-
ºamente ale bolºevicilor pãtrund în sediul Bãncii de Stat ºi pun mâna
pe fonduri, preludiu al jafurilor din cele 35.000 de seifuri ale
particularilor. Iar pe 27 decembrie este publicat primul decret de
naþionalizare a întreprinderilor industriale ºi a marilor bãnci care
inaugureazã monopolul partidului-stat asupra producþiei ºi a distribuþiei;
este, de asemenea, anunþatã anularea datoriilor de stat, care îi ruineazã
pe creditori. Procesul de distrugere economicã a claselor mijlocii ºi
înstãrite a început. Pentru a-ºi impune vederile ºi a-i reduce la tãcere
pe recalcitranþi ºi pe opozanþi, pe 20 decembrie, fãrã nicio bazã
legalã, Lenin creeazã CEKA, poliþia politicã destinatã sã inaugureze
teroarea în masã, din care îºi va face curând un mijloc de guvernare.
Naºterea ºi moartea Adunãrii constituante

Totuºi, Lenin mai are de înfruntat un obstacol important: Adunarea
constituantã, pe care toþi revoluþionarii au reclamat-o prin voturile lor
vreme de decenii ºi a cãrei alegere n-o poate împiedica: el însuºi a
acuzat în cursul verii guvernul provizoriu cã nu vrea sã organizeze
scrutinul. De pe 25 noiembrie pânã pe 9 decembrie, întreaga Rusie
voteazã pentru a-ºi alege deputaþii: din 41 de milioane de voturi
exprimate, SR obþin 16 milioane (38%) ºi 370 de deputaþi, bolºevicii
10 milioane (24%) ºi 175 de deputaþi, K-D mai puþin de 2 milioane ºi
17 deputaþi, iar SR ucraineni 12%. Dar deja Lenin intenþioneazã sã
dizolve Adunarea, pretextând cã sovietele sunt o formã de democraþie*
MOMENTE CRUCIALE 45
superioarã sufragiului universal. La 5 decembrie, el ordonã arestarea

comisiei însãrcinate sã stabileascã rezultatele alegerilor ºi o înlocuieºte
cu o comisie bolºevicã, ce nu reuºeºte sã falsifice rezultatele. Apoi
interzice partidul K-D ºi ordonã arestarea zecilor lui de deputaþi,
suprimând cu aceastã ocazie ºi imunitatea parlamentarã. În sfârºit, el
cere, fãrã succes, ca deputaþii SR de dreapta cei mai numeroºi sã
fie renegaþi de alegãtorii lor ºi izgoniþi din Adunare; dacã aceºtia nu
acceptã de bunãvoie, el ameninþã cu rãzboiul civil, numit în mod
expres exterminarea sângeroasã a celor bogaþi. La 25 decembrie,
dupã ce a reuºit sã divizeze partidul SR în douã tabere antagonice,
Lenin propune SR de stânga sã intre în Sovnarkom, unde îi vor servi
ca alibi democratic.
Pânã la urmã, Adunarea se întruneºte pe 18 ianuarie 1918 în
prezenþa a 397 de deputaþi din 707 aleºi. În acel moment, Petrogradul
era sub stare de asediu ºi o manifestaþie de 50.000 de persoane în
sprijinul Adunãrii este reprimatã sângeros: mitralierele gãrzilor roºii
fac 20 de morþi ºi zeci de rãniþi. ªedinþa are loc într-un climat
tensionat, activiºtii bolºevici ºi gãrzile roºii, înarmate, ocupând sala.
Bolºevicii încearcã, fãrã succes, sã impunã prin vot un text prin care
Adunarea s-ar declara incompetentã. Forþeazã apoi adoptarea unei
Declaraþii a drepturilor proletariatului: parodie a Declaraþiei
Drepturilor Omului, aceasta recuzã drepturile omului ºi ale cetãþeanului
ºi constituie, de fapt, un program socialist ºi revoluþionar. Declaraþia
fiind respinsã cu majoritate de voturi, bolºevicii decid sã pãrãseascã
Adunarea. Pe 19 ianuarie, la ora 4 ºi 40 de minute, ºeful gãrzii ordonã
ridicarea ºedinþei. Câteva ceasuri mai târziu, Sovnarkom dizolvã prin
decret Adunarea, ai cãrei deputaþi vor gãsi uºile închise ºi pãzite de
militari. Aºa a fost asasinatã prima Adunare aleasã în Rusia prin
sufragiu universal înainte de 1991.
Rãzboiul civil
În mod inevitabil, dizolvarea Adunãrii dezlãnþuie rãzboiul civil care îi
va aduce pe bolºevici la confruntarea directã cu nenumãraþi opozanþi:
socialiºti ºi republicani partizani ai Adunãrii, partizanii unei întoarceri
la monarhie, cazacii de pe Don care cer autonomie, þãranii care refuzã
rechiziþiile sãlbatice ale armatelor aprovizionãrii bolºevice, muncitorii
care resping noul patronat bolºevic ºi revendicã niºte condiþii de
viaþã mai bune, naþionaliºtii din fostul imperiu care îºi reclamã
46 MOMENTE CRUCIALE
independenþa ºi chiar SR de stânga exasperaþi de Tratatul de la Brest-

-Litovsk ºi anarhiºtii care combat instaurarea statului bolºevic.
În aceste condiþii, numai teroarea îi va permite lui Lenin sã se
menþinã la putere ºi sã-ºi impunã programul de comunism de
rãzboi, care se sprijinã pe mãsuri radicale suprimarea proprietãþii
private, a moºtenirilor, a comerþului privat, a monedei; instaurarea
economiei planificate ºi a muncii obligatorii. Toate acestea vor ruina
þara, a cãrei producþie industrialã scade de la indicele 100 în 1913 la
12 la începutul anului 1921, în timp ce inflaþia explodeazã, trecând de
la indicele 100 în 1913 la 64 de milioane în 1923 ºi în timp ce recolta
de cereale scade de la 78,2 milioane de tone în 1913 la 48,2 milioane
de tone în 1920.
Cu preþul unor mari suferinþe pentru popor, îndeosebi o teribilã
foamete* care loveºte þãrãnimea în 1920-1922, bolºevicii câºtigã rãzboiul
civil în 1921, dar Lenin e obligat sã abandoneze comunismul de
rãzboi ºi sã propunã Noua Politicã Economicã NEP* pentru a
evita prãbuºirea generalã. În ciuda acestui recul tactic, el a reuºit în
cinci ani sã instaureze un regim recunoscut din 1922 pe plan interna-
þional. ªi, mai ales, îmbinând cu abilitate pasiunea revoluþionarã, care
vizeazã distrugerea societãþii existente, pasiunea utopicã, ce crede în
posibilitatea unei societãþi perfecte, ºi pasiunea scientistã, prin care
pretinde sã-ºi justifice în mod ºtiinþific politica, Lenin a pus bazele
unui fenomen politic inedit: totalitarismul*.
1928-1941
Revoluþia stalinistã
Încã înainte de moartea lui Lenin, la 20 ianuarie 1924, bãtãlia pentru

succesiune era dezlãnþuitã în sânul Partidului Comunist al Uniunii
Sovietice* (PCUS). Dar Stalin este un maestru al manevrelor în
aparatul de partid, cãruia îi controleazã tainele de prin 1922. ªi, spre
deosebire de ceilalþi pretendenþi, el a înþeles natura totalitarã a regimului
inventat de Lenin, pe care el va trebui sã-l perpetueze dacã vrea sã se
menþinã la putere, precum ºi slãbirea conjuncturii revoluþionare în
Europa, ceea ce-l determinã sã abandoneze ideea expansiunii sis-
temului comunist prin înmulþirea revoluþiilor sociale ºi sã adopte ideea
construirii socialismului într-o singurã þarã, URSS.
MOMENTE CRUCIALE 47
Începând din 1927, problema succesiunii este definitiv rezolvatã,

Stalin reuºind sã-i expulzeze pe Troþki* ºi pe Zinoviev din Biroul
Politic, apoi din partid. Stãpânul Kremlinului trece la etapa urmãtoare
a programului sãu: edificarea unei puteri statale capabile nu numai sã
statorniceascã regimul comunist în URSS ºi sã-l apere, dar ºi sã
asigure expansiunea acestui sistem pe plan internaþional vizând în
mod prioritar Europa ºi China. Pentru a atinge aceste obiective, Stalin
trebuie sã învingã cu orice chip rezistenþa þãrãnimii, care continuã sã
constituie trei sferturi din populaþie ºi care, odatã cu NEP, s-a mai
întremat puþin. Trebuie, de asemenea, sã transforme þara într-o maºinã
de rãzboi gata sã fie îndreptatã atât împotriva popoarelor Uniunii
Sovietice, cât ºi împotriva statelor necomuniste.
Începând cu anul 1927, propaganda* reia sau dezvoltã o psihozã de
rãzboi* ºi de rãzboi civil*, exploatând tensiunile cu occidentalii pro-
vocate de activitãþile de subversiune ºi conspiraþie* ale Internaþionalei
Comuniste*: Marea Britanie rupe relaþiile sale diplomatice cu Moscova,
iar Franþa cere rechemarea ambasadorului sovietic Rakovski. Deja
Stalin dezvoltã teza potrivit cãreia duºmanul de clasã ºi-a infiltrat
agenþii în rândurile partidului. În acelaºi timp, el obþine capitularea
Bisericii Ortodoxe, mitropolitul Serghei preconizând acum o simfonie
între Bisericã ºi putere. Stalin se simte destul de puternic pentru a
lansa asaltul împotriva þãrãnimii.
Revoluþia stalinistã: colectivizarea

ºi industrializarea militarã
În 1929, Stalin impune colectivizarea agriculturii, o politicã raþionalã
care vizeazã mai multe obiective:
nimicirea definitivã a þãrãnimii drept clasã socialã independentã
faþã de putere prin zdrobirea elitei sale culacii (chiaburii),
îndeosebi prin arma foametei* organizate;
lichidarea pe aceastã cale a elementelor de economie* de piaþã,
ultimele rezerve de autonomie de care mai dispune societatea;
distrugerea totalã a naþiunilor neruseºti ale imperiului, prin accele-
rarea centralizãrii;
provocarea unui exod rural ºi a unor ample deportãri* ale þãranilor,
fapt care va face posibilã industrializarea* acceleratã, indispensabilã
creãrii unei armate moderne, graþie construirii, cu un mic efort
financiar dacã nu ºi uman , a unei industrii militare în Siberia,
departe de eventualii invadatori occidentali;
48 MOMENTE CRUCIALE
cu ocazia colectivizãrii ºi a industrializãrii, care vor fi niºte acþiuni

de o foarte mare brutalitate soldate cu milioane de morþi, sã
opereze în sânul PCUS, al NKVD ºi al Armatei Roºii* o selecþie
destinatã sã-i elimine pe cei care dau semne de slãbiciune de
omenie ºi sã-i promoveze pe cei care aplicã nemilos ordinele;
aceastã punere la încercare destul de specialã permite construirea
unui partid format din criminali înrãiþi, gata de orice pentru a-l
satisface pe Conducãtor.
Extraordinar de criminalã, politica lui Stalin este aºadar ºi extrem

de logicã: ea vizeazã întãrirea puterii sale în interior ºi crearea unui
instrument de proiecþie în exterior a puterii sovietice prin crearea
complexului militaro-industrial. În aceºti ani 1928-1933, cel puþin la
fel de teribili ca ºi cei ai rãzboiului civil, Stalin îºi dezvãluie geniul
sãu tactic, prefãcându-se cã intervine atunci când tensiunea este la
punctul ei culminant, criticând excesele a cãror responsabilitate o pune
pe seama autoritãþilor locale, corectând abuzurile ºi pedepsindu-i pe
vinovaþi. El are grijã sã nu atace toate grupurile sociale în acelaºi
timp. În 1931, chiar în momentul în care se înverºuneazã împotriva
þãranilor, el încheie un armistiþiu cu specialiºtii burghezi, reprimaþi
cu brutalitate dupã procesul de la ªahtî din 1928. Acum propaganda
atinge adevãrate culmi în minciunã ºi dezinformare*, descriind viaþa
paradiziacã a colhoznicilor ºi prezentând cotitura stalinistã drept o
întreprindere de modernizare a unei þãri înapoiate.
Instaurarea totalitarismului de mare intensitate

Anii urmãtori colectivizãrii sunt marcaþi de valuri de epurãri în
rândurile PCUS. Pe plan ideologic, Stalin impune un clasicism
sovietic în culturã*, cu abandonarea avangardismului în artã ºi în
literaturã în numele realismului socialist, iar, în istorie, cu o
reabilitare parþialã a þarilor care au fãurit statul rus. Intelighenþia este
total înregimentatã, sistemul combinând linguºirea ºi recompensele cu
constrângerile impuse inginerilor sufletelor.
Stalin nu are încredere în nimeni ºi multiplicã organismele de
control. NKVD Comisariatul Poporului pentru Controlul de Stat
spioneazã toate administraþiile, în special armata, unde comandanþii
sunt flancaþi de comisari politici. Comisia de control a partidului
compileazã dosare compromiþãtoare pentru fiecare aparatcic, inclusiv
pentru membrii Biroului Politic. NKVD verificã aplicarea deciziilor
MOMENTE CRUCIALE 49
guvernamentale ºi-i supravegheazã pe toþi activiºtii locali. Stalin

dispune ºi de propria sa reþea de informatori, pentru a controla atât
NKVD, cât ºi pe colaboratorii sãi apropiaþi.
Ca ºi în 1927, Stalin ia în mod abil ca pretext situaþia internaþionalã
pentru a efectua schimbãrile dorite de el în politica internã. Începând
din 1933, apropierea Uniunii Sovietice de þãrile democratice contra
Germaniei hitleriste impune o punere în surdinã a bolºevismului
militant specific primilor ani? Stalin profitã de aceasta pentru a-i
lichida pe tovarãºii lui Lenin pe calea Marilor Procese* de la Moscova
din 1936, 1937 ºi 1938, ºi pentru a arãta cã nimeni nu-i la adãpost de
sabia partidului. ªi de ce n-ar adopta, în plus, ºi o constituþie stalinistã,
cea mai democraticã din lume? Aºa cum le explica Stalin apro-
piaþilor sãi pe 7 noiembrie 1937, þelul sãu este de a crea un stat unit
ºi indivizibil, astfel încât dacã o pãrticicã s-ar detaºa cumva de
URSS, ea sã fie incapabilã sã ducã o existenþã independentã ºi sã
cadã în mod necesar sub jugul strãin; astfel, oricine încearcã sã
distrugã unitatea statului socialist, sã rupã din el o parte sau o naþiune
este un duºman, un duºman pe care noi îl vom strivi, chiar dacã-i
vorba despre un vechi bolºevic. Astfel, chiar ºi centralizarea statului
devine pretext al epurãrilor ºi al represiunilor.
Marea Teroare* din anii 1937-1938 dã o ultimã tuºã de culoare
sistemului stalinist. Iar dizgraþia cãreia îi cade victimã în 1938 executantul
credincios al ordinelor sale, Nikolai Ejov, le aratã tuturor cã adevãratul,
singurul mânuitor al sabiei este Stalin. Acum, atotputernicul Departa-
ment al cadrelor PCUS controleazã numirile funcþionarilor partidului,
la nivelul secretarilor de regiuni ºi de teritorii, dar ºi pe cele ale
funcþionarilor guvernului miniºtri federali, miniºtri ai republicilor,
viceminiºtri. Aparatele de partid ºi de stat fuzioneazã, confirmând
logica partidului-stat* inauguratã sub Lenin; astfel, clanul stalinist
împiedicã formarea unor grupuri de interese stabile. Sistemul nomen-
claturii, cu privilegiile sale ºi cu ierarhia ei, îºi gãseºte forma sa
definitivã în ajunul rãzboiului. Dar, ca în orice regim revoluþionar ºi
totalitar care nu se bazeazã pe nicio legitimitate aristocraticã sau
democraticã , statul sovietic este lipsit de instituþii solide: respon-
sabilitãþile ºi competenþele diferitelor organisme birocratice nu sunt
niciodatã clar definite, iar Stalin se asigurã cã atribuþiile lor se
suprapun, tocmai pentru a întreþine rivalitãþile ºi ura dintre ele, aºa
încât arbitrajul sãu sã rãmânã indispensabil. Astfel, el acordã dupã
bunul sãu plac favoruri ºi privilegii efemere, distribuie în mod arbitrar
fãrâme ale puterii sale ultracentralizate unui nucleu fluctuant de
favoriþi pe care-l poate modifica în orice clipã.
50 MOMENTE CRUCIALE
Stalin guverneazã mânuind tehnica loviturii de stat permanente,

creând structuri informale, concentrând puterile ºi fãcându-le sã
disparã ºi, apoi, sã renascã, ridicându-l pe unul, coborându-l pe
altul, întreþinând o confuzie instituþionalã care nu va fi întreruptã
decât de începutul rãzboiului, dar care va fi reluatã cu ºi mai mare
succes pânã în martie 1953. Creându-ºi posibilitatea de a bulversa în
orice clipã eºichierul politic, Stalin cautã sã contrabalanseze efectele
unei evoluþii inevitabile dupã introducerea planurilor cincinale ºi
dezvoltarea complexului militaro-industrial: întãrirea poziþiilor tehno-
craþilor guvernamentali în detrimentul ideologilor ºi activiºtilor
PCUS. Pânã la sfârºitul domniei sale, Stalin se confruntã cu o dilemã
pe care nu reuºeºte s-o depãºeascã. Voinþa de a vedea comunismul
adicã puterea proprie extinzându-se ºi în strãinãtate impune necesitatea
de a se dota cu o industrie militarã performantã. Dar crearea acestei
industrii presupune tolerarea de cãtre regim a existenþei unor gestionari
ºi a unor savanþi mai preocupaþi de eficienþã decât de ortodoxie
ideologicã; or, dezvoltarea acestui clan de tehnocraþi poate periclita
la o adicã puterea personalã a lui Stalin. Acesta încearcã, atât cât îi stã
în putinþã, sã concilieze ceea ce este de neconciliat, puterea sa absolutã
cu fãurirea unui instrument militar eficace; dar, ca de fiecare datã
când este obligat sã facã o alegere, pentru el primeazã prezervarea
despotismului sãu. Astfel, în 1939, el fãrâmiþeazã ministerele pentru
a facilita controlarea lor de cãtre partid, pânã când înfrângerile din
rãzboiul cu Finlanda evidenþiazã ineficacitatea maºinii birocratice;
Stalin este atunci obligat sã slãbeascã, în mod provizoriu, tutela
partidului asupra responsabililor economici ºi a militarilor.
Statul totalitar stalinist nu este, aºadar, monolitul imuabil cãruia el
se strãduia sã-i dea aceastã imagine în exterior. Orice regim totalitar
se sprijinã pe o anarhie subiacentã, revers inevitabil al puterii nelimitate
a despotului. Pentru cã o putere absolutã este în mod necesar arbitrarã.
Comunismul a adus acest arbitrar la cote fãrã precedent. Tirania
personalã a lui Stalin s-a exercitat datoritã a ceea ce Mikoian numea
un bordel instituþional, comparabil celui ce caracteriza Germania
hitleristã. Dar proliferarea birocraþiilor, harababura perpetuã a cadrelor,
rivalitãþile dintre diferitele organisme nu se traduc prin opoziþii politice
ºi nu slãbesc câtuºi de puþin strânsoarea în care se sufocã cetãþeanul
sovietic supravegheat de vecini, denunþat de informatorii infiltraþi
printre apropiaþii sãi, controlat la locul sãu de muncã ºi acasã. În
ciuda luptelor dintre clanuri ºi a turbulenþelor la vârf, la bazã, maºina
de control ºi de represiune funcþioneazã ca un ceasornic. Homo
MOMENTE CRUCIALE 51
sovieticus trãieºte zi ºi noapte cu frica arestãrii. Neîndrãznind sã se

destãinuie nimãnui, izolat, obligat sã ducã o viaþã cotidianã* istovitoare,
trãind într-o locuinþã sãrãcãcioasã, prost hrãnit, supus agresiunii unei
propagande neîncetate ºi care foloseºte o limbã de lemn* care erodeazã
inteligenþa ºi morala, obligat sã mintã ºi sã se prefacã a crede, total
dependent de stat, infantilizat, fãrã proiecte de viitor ºi fãrã puncte de
sprijin în trecut, el nu-ºi gãseºte refugiu decât în alcool sau în cinism.
Slãbiciunea unui astfel de sistem care ignorã delegarea puterilor
þine de faptul cã el depinde de voinþa unui singur om. Moartea ºefului
antreneazã în mod infailibil destabilizarea întregii piramide a parti-
dului-stat. Dar presiunea fricii acumulate sub Stalin este atât de mare,
încât sistemul se va menþine, din inerþie, încã aproape patruzeci de ani.
1945-1949
Sistemul comunist mondial
În decembrie 1941, armatele germane se aflã la câteva zeci de kilometri

de centrul Moscovei. URSS este în pericol sã se prãbuºeascã ºi, odatã
cu ea, miºcarea comunistã internaþionalã. În Europa ocupatã de Germania
nazistã, partidele comuniste au fost nevoite sã intre în clandestinitate
ºi sã-ºi organizeze rezistenþa faþã de ocupant contând doar pe slabele
efective care au supravieþuit cataclismelor pactelor germano-sovietice *,
din august ºi septembrie 1939, ºi înfrângerii Franþei, în iunie 1940.
Nici opt ani mai târziu, URSS se poate mândri cã a ieºit învingãtoare
din Marele Rãzboi pentru Apãrarea Patriei* ºi cã numãrã în tabãra ei
opt democraþii populare* din Europa de Est conduse de partide comu-
niste Albania, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Republica Democratã
Germanã, România, Cehoslovacia, Iugoslavia ºi douã în Asia*
China* ºi Coreea de Nord* , cãrora ni se pare firesc sã le adãugãm
puternicele partide comuniste francez* ºi italian*, ce îºi exercitã tutela
asupra sindicatelor* ºi organizaþiilor de masã*.
Astfel, între 1919 ºi 1943, comunismul a fost organizat într-un
partid mondial, Internaþionala Comunistã* (IC), curea de transmisie a
strategiei* ºi a tacticii decise de partidul-stat* sovietic. Dar, cu începere
din 1945, acesta se structureazã într-un sistem comunist mondial
definit ºi analizat de istoricul francez Annie Kriegel , care este
format din trei subsisteme: cel al partidelor-stat apãrute între 1945 ºi
52 MOMENTE CRUCIALE
1949 în þãrile învecinate Uniunii Sovietice, cel al partidelor comuniste

care nu se aflã la putere ºi cel al alianþelor stabilite pe plan mondial
în jurul temelor apãrãrii clasei muncitoare*, luptei pentru pace* ºi
miºcãrilor de eliberare naþionalã.
O strategie de expansiune a comunismului

Încã din 1939, Stalin* a presimþit cã rãzboiul* avea sã-i furnizeze o
formidabilã ocazie de extindere a sistemului comunist. Pe 7 sep-
tembrie 1939, în faþa lui Dimitrov*, a lui Jdanov ºi a lui Molotov,
întruniþi la Kremlin, el insinueazã: Ar fi oare rãu dacã înfrân-
gerea Poloniei ar avea ca rezultat propagarea sistemului socialist
pe noi teritorii ºi la noi popoare?. Stalin este foarte hotãrât sã
impulsioneze mersul înainte al comunismului, stopat pe la mijlocul
anilor 1920 atât în Europa, cât ºi în China. Rãzboiul ºi Armata Roºie*
îi vor servi ca principale instrumente, aºa cum a ºi declarat-o mem-
brilor Biroului Politic la 21 ianuarie 1940: Revoluþia mondialã
într-un singur act e o stupiditate. Ea are loc în momente diferite în
þãri diferite. Acþiunile Armatei Roºii au ºi ele o legãturã cu revoluþia
mondialã.
Pentru Stalin, modalitãþile unei noi expansiuni a comunismului
vor fi foarte diferite de cele la care a recurs Lenin* dupã 1917. Nu
mai poate fi vorba despre încredinþarea revoluþiei Internaþionalei
Comuniste, dizolvatã în mai 1943. Acum, strategia ºi tactica sunt
asigurate direct de PCUS* ºi de Departamentul sãu internaþional.
Luarea puterii ºi expansiunea sistemului comunist impun împletirea
fermitãþii în privinþa obiectivelor propuse cu flexibilitatea mijloacelor
de realizare.
Procesul se va desfãºura în trei faze, elaborate treptat: expansiunea
teritorialã a spaþiului comunist, prin înaintarea Armatei Roºii ºi alianþa
cu forþele Rezistenþei* în sânul fronturilor* naþionale; monopolizarea
puterii de cãtre comuniºtii din Europa Rãsãriteanã ºi consolidarea
influenþei lor în Europa Occidentalã; supunerea noului ansamblu faþã
de Moscova.
Expansiunea spaþiului comunist

În prima fazã, între 1944 ºi 1947, Stalin dã dovadã de o mare prudenþã
tacticã pentru a le permite comuniºtilor sã-ºi dezvolte influenþa ºi sã
MOMENTE CRUCIALE 53
preia controlul aparatelor de stat, fãrã totuºi a proceda la sovietizarea *

regimurilor din Europa de Est ºi fãrã a se angaja într-o confruntare
deschisã în Europa de Vest. El vrea sã lãrgeascã spaþiul aflat sub
dominaþie sovieticã ºi, simultan, sã continue Marea Alianþã. Este mai
ales obsedat ca nu cumva sã piardã pacea dupã ce a câºtigat rãzboiul,
aºa cum a fost adesea cazul în istoria Rusiei.
În întreaga Europã, comuniºtii au la Eliberare* misiunea de a
aplica directivele date de Moscova Partidului Comunist Polonez în
iulie 1944: sã formeze un guvern susþinut de majoritate, sã facã
concesiile ºi compromisurile necesare pentru satisfacerea nevoilor
imediate ale populaþiilor epuizate de anii de rãzboi ºi pentru crearea
condiþiilor favorabile planurilor noastre pe termen lung.
În Europa Rãsãriteanã, pe drumul larg deschis de Armata Roºie
în furgoanele cãreia se întorc în þãrile lor cadre comuniste care ºi-au
petrecut anii de rãzboi în URSS , partidele comuniste constituie
guverne de coaliþie fronturile naþionale , în principal cu social-
-democraþii* ºi cu partidele agrariene. Dar, majoritatea cazurilor, ele îºi
asigurã posturile-cheie (Apãrarea, Justiþia, Poliþia), care le vor permite
la momentul potrivit sã punã integral mâna pe putere. Ele iniþiazã
reforme agrare sinonime cu redistribuirea pãmânturilor, precum ºi un
proces de naþionalizare a industriei. În ciuda popularitãþii unora dintre
aceste mãsuri, comuniºtii nu dispun de forþe suficiente pentru cucerirea
puterii în alegeri libere. Pentru a-ºi consolida poziþiile, ei trec atunci
la anihilarea adversarilor lor.
Opozanþii, în special membrii elitelor vechilor regimuri dinainte
de rãzboi, sunt arestaþi sau eliminaþi. Epurãrile, vizându-i iniþial pe
colaboraþioniºti, permit eliminarea a numeroºi adversari reali sau
presupuºi. Administraþiile ºi armatele fac ºi ele obiectul epurãrilor.
Cât despre opoziþia parlamentarã ºi partenerii de coaliþie, ei vor fi
îndepãrtaþi progresiv, recurgându-se la faimoasa tacticã a salamului,
brevetatã de conducãtorul comunist maghiar Mátyás Rákosi. Dar,
pânã în 1946, încã nu se pune problema sovietizãrii democraþiilor
populare pe cale de a se naºte. Dupã cum îi explicã Stalin, în iunie
1945, liderului PC german Wilhelm Pieck, ora impunerii unui sistem
de tip sovietic încã n-a venit. Numai Iugoslavia lui Tito* ºi Albania lui
Enver Hoxha îºi angajeazã þãrile încã de la Eliberare, prin violenþa de
masã, pe calea sovietizãrii, sub toate aspectele.
În Europa Occidentalã, tactica frontului naþional e identicã, dar
condiþiile aplicãrii ei sunt foarte diferite. Mai întâi din cauza prezenþei
armatelor americanã ºi britanicã, dar ºi din cauza impactului forþelor
54 MOMENTE CRUCIALE
ieºite din Rezistenþã, cum este cazul miºcãrii gaulliste în Franþa. De

altfel, în cursul unei întrevederi cu Thorez la Kremlin pe 19 noiembrie
1944, Stalin ordonã ca PCF sã privilegieze o politicã de alianþã cu
forþele de stânga ºi sã participe la redresarea þãrii pentru a evita
integrarea Franþei într-un bloc atlantic. Ca ºi PCI, PCF va face aºadar
jocul parlamentarismului ºi al participãrii la guvernare.
La doi ani de la sfârºitul rãzboiului, bilanþul este pozitiv: chiar
dacã nu este nici instituþionalizat, nici stabilizat, sistemul comunist
mondial este pe cale de constituire ºi se poate deja prevala de poziþii
puternice. URSS a reuºit sã impunã recunoaºterea frontierelor sale
occidentale din iunie 1941, deci a tuturor cuceririlor teritoriale datorate
pactelor germano-sovietice. Ea ºi-a recuperat teritoriile pierdute în
1905 graþie intrãrii în rãzboiul contra Japoniei, în august 1945. Partidele
comuniste sunt la putere, singure sau în cadrul unor coaliþii, în ºapte
state din Europa Centralã ºi de Est, ca ºi în viitoarea RDG; ele
participã la guvernare în Franþa ºi în Italia; organizaþiile de masã
sindicate, miºcãri ale tineretului etc. ºi-au mãrit audienþa ºi miºcãri
de eliberare naþionalã nu toate controlate de comuniºti se dezvoltã
în coloniile franceze ºi britanice, îndeosebi în India, Indochina ºi în
lumea arabã.
Totul ar merge cum nu se poate mai bine dacã poftele Moscovei
n-ar începe sã neliniºteascã Londra ºi Washington-ul. Nu numai cã
influenþa comuniºtilor asupra Europei de Rãsãrit este din ce în ce mai
puternicã, dar Stalin încearcã sã profite de orice ocazie pentru a-ºi
asigura avantajul în Orientul Mijlociu*, în special în Iran ºi Turcia.
Consolidarea cuceririlor
Cea de-a doua fazã, de consolidare a puterii, se va dovedi a fi mult
mai delicatã. În anii 1946-1947, tentativele de expansiune s-au soldat
cu un eºec, dar spaþiul comunist se stabilizeazã, în timp ce comuniºtii
încearcã sã-ºi întãreascã poziþiile inclusiv prin continuarea jocului
de-a democraþia burghezã, chiar dacã acesta este tot mai explicit în
Europa de Est.
Se organizeazã alegeri în Polonia, România, Ungaria, Bulgaria ºi
Cehoslovacia. Comuniºtii nu pot spera nicãieri obþinerea majoritãþii.
ªi totuºi, manipularea rezultatelor, arestãrile ºi eliminarea opozanþilor
în ajunul scrutinului în Polonia, Bulgaria sau în România le
permit sã câºtige aceste alegeri. Partidele membre ale coaliþiilor îºi
pãstreazã poziþii importante, îndeosebi social-democraþii, când nu
MOMENTE CRUCIALE 55
sunt chiar majoritare, ca în România, la scrutinul din octombrie 1946.

Doar PC cehoslovac a câºtigat alegerile legislative din mai 1946, fãrã
a obþine totuºi majoritatea absolutã a voturilor ºi a fotoliilor de
deputaþi.
Chiar înainte de cotitura din 1947, comuniºtii organizeazã o politicã
de monopolizare a spaþiului politic prin absorbþia, de bunãvoie sau cu
forþa, a partidelor social-democrate într-un partid unic condus de
comuniºti tacticã inauguratã în cursul rãzboiului din Spania*. Procesul
de sovietizare este deci în mers, dar evenimentele anului 1947
doctrina Truman, expulzarea de la guvernare a PCF ºi a PCI, Planul
Marshall, crearea Kominform* îl vor accelera.
Înfiinþarea Kominform, în septembrie 1947, constituie o etapã
majorã în edificarea sistemului comunist mondial. Dar aceastã
reinstituþionalizare provizorie e foarte diferitã de cea care prevala
în IC. Ea este limitatã la inima sistemului: URSS, partidele-stat din
Europa de Rãsãrit mai puþin Albania ºi cele mai puternice douã
partide comuniste occidentale PCF ºi PCI. În discursul sãu, Jdanov
stabileºte structura în trei compartimente ale sistemului comunist
pentru Rãzboiul Rece*: partidele-stat, miºcarea comunistã inter-
naþionalã ºi sistemul de alianþe cu miºcãrile de eliberare naþionalã ºi
cu organizaþiile de masã. Ea este mai degrabã produsul împrejurãrilor
decât al unui plan strategic îndelung elaborat. Proiectul i-a fost deja
propus, încã din 1945, de cãtre Tito lui Stalin, dar acesta l-a respins.
Dacã totuºi se decide pentru el în 1947, e pentru cã amplificarea
tensiunilor cu Occidentul face în ochii sãi indispensabilã întãrirea
disciplinei ºi a controlului în sânul lagãrului comunist. Acum plouã
cu critici împotriva celor care ca PCF ºi PCI n-au vãzut din timp
schimbarea liniei.
Doctrina Jdanov marcheazã sfârºitul fronturilor naþionale ºi intrarea
în comunismul de Rãzboi Rece. Odatã cu lovitura de la Praga*,
comuniºtii preiau totalitatea puterii în Europa de Est, încheie procesul
de sovietizare ºi instaureazã o teroare* de masã. Semnarea unor tratate
bilaterale între URSS ºi fiecare democraþie popularã în parte, prezenþa
masivã a consilierilor sovietici inclusiv în posturi de miniºtri ºi
crearea în ianuarie 1949 a CAER* desãvârºesc vasalizarea Europei de
Est. PCF ºi PCI efectueazã pline de zel o cotiturã radicalã pentru a se
conforma noii linii lagãr contra lagãr.
56 MOMENTE CRUCIALE
Formarea sistemului comunist mondial

Începând din 1948, sistemul comunist intrã în cea de-a treia fazã,
marcatã în acelaºi timp de o nouã expansiune ºi de o crizã profundã.
Spaþiul comunist se lãrgeºte atât la Vest, cât ºi la Est. La Vest,
crearea RDG instaureazã un partid-stat suplimentar. Întreaga Europã
Centralã ºi Rãsãriteanã este acum integratã în acest ansamblu. Dar
cea mai spectaculoasã dinamicã o cunoaºte sistemul comunist din
Asia. Pe când Stalin a rãmas multã vreme prudent în privinþa acestei
regiuni ºi sceptic în ceea ce priveºte capacitãþile comunismului chinez
de a cuceri puterea, victoria lui Mao* din 1949 relanseazã la Moscova
optimismul revoluþionar. Ea este ºi la originea rãzboiului din Coreea*
ºi la cea a ofensivei lui Ho ªi Min* din Vietnam*. Aceastã expansiune
în Asia provoacã schimbãri profunde în sistemul comunist mondial.
Desigur, Mao este un kominternist format la ºcoala stalinistã ºi, într-un
prim moment, el nu contestã superioritatea Uniunii Sovietice, þarã de
la care aºteaptã sfaturi, dar ºi ajutor militar ºi financiar. Dar PC chinez
ca ºi PC nord-coreean nu este integrat în Kominform. ªi, mai ales,
Mao a dobândit o autonomie ºi un prestigiu personal care constituie o
ameninþare potenþialã pentru hegemonia sovieticã asupra sistemului.
În 1949, sistemul se consolideazã pe plan militar datoritã exploziei
primei bombe atomice sovietice ºi, în ciuda radicalizãrii ideologice
legate de aplicarea doctrinei Jdanov, el îºi lãrgeºte influenþa prin
campanii de masã organizate în jurul temei luptei pentru pace.
Aceasta permite ralierea atât a mediilor culturale* occidentale, cât ºi
a unor largi sectoare ale opiniilor publice, mobilizate acum, sub acest
slogan, în slujba apãrãrii Uniunii Sovietice ºi a lagãrului socialist.
Dar aceste succese nu pot masca deflagraþia înregistratã prin
schisma lui Tito, prin eºecul rãsunãtor al blocadei Berlinului, prin
înfrângerea comunismului în rãzboiul civil* din Grecia ºi prin inca-
pacitatea comuniºtilor de a cuceri puterea altfel decât prin violenþã. În
afarã de asta, numeroase partide comuniste din America Latinã* ºi
din Orientul Mijlociu sunt interzise ºi supuse unor represiuni ca
urmare a divizãrii lumii în douã tabere.
Dintre cele patru elemente citate, schisma iugoslavã produce
consecinþele cele mai importante ºi mai durabile asupra sistemului
comunist mondial. Ruptura din iunie 1948 cu Tito care reprodusese
totuºi aproape identic modelul sovietic în Iugoslavia este un semn
de fragilitate a Moscovei. Refuzând sã intre în rând, Tito aduce o
gravã atingere unui principiu fundamental: supunerea necondiþionatã
MOMENTE CRUCIALE 57
faþã de URSS ºi Stalin, pentru care aceastã repunere în discuþie este

inacceptabilã; el lanseazã o violentã campanie de preluare a controlului
asupra partidelor comuniste din Kominform, care se traduce printr-un
val de procese* ºi de epurãri în întreaga Europã de Est. Schisma nu-i
singura cauzã a acestui val de teroare care atinge grupurile conducãtoare*
comuniste, dar îndeosebi societãþile*. Epurãrile nu ocolesc nici partidele
comuniste occidentale afacerea Marty-Tillon, în cadrul PCF ,
chiar dacã amploarea lor este mai redusã.
În 1949, structurile ºi principiile sistemului comunist mondial
refondat în 1945 sunt refãcute. Ele vor subzista pânã la prãbuºirea lui,
în 1989. Forþa ºi slãbiciunile acestui sistem au apãrut clar în anii de
dupã rãzboi. Ele vor fi la originea succeselor ºi a eºecurilor urmãtorilor
patruzeci de ani.
1956
Anul fracturii
Destalinizarea* în URSS, care a atins punctul culminant odatã cu
raportul secret al lui Hruºciov, pe 25 februarie 1956, a avut foarte
curând repercusiuni în democraþiile populare*, în care grupurile condu-
cãtoare* sunt destabilizate din 1953. Începând cu luna aprilie a anului
1956, raportul secret circulã în anumite medii din Polonia. Recuperat
de diplomaþi, el este transmis în Occident pe 4 aprilie la Quai dOrsay,
Ministerul francez al Afacerilor Externe, îl obþine prin consulul sãu la
Cracovia, Alain Peyrefitte. Iar la 4 iunie este publicat de cãtre New
York Times, fapt care-i asigurã o publicitate mondialã. Repunerea în
discuþie a infailibilitãþii PCUS*, confirmarea de cãtre centrul sistemului
comunist a crimelor lui Stalin* readuc pe ordinea de zi chestiunea
legitimitãþii acestor regimuri edificate pe acelaºi model social, economic
ºi politic.
Populaþia, ºi îndeosebi tineretul*, profitã de cea mai micã ocazie
pentru a-ºi manifesta voinþa de a slãbi controlul asupra culturii* în
iunie 1955, Congresul scriitorilor polonezi criticã cenzura ºi asupra
vieþii cotidiene*. Unul dintre vectorii acestei evoluþii este ascultarea
posturilor de radio occidentale: BBC, dar ºi Europa Liberã, care
emite de la München ºi ale cãrei emisiuni au un impact considerabil;
astfel, dezvãluirile fãcute aici în 1954 de cãtre un fost membru al
58 MOMENTE CRUCIALE
poliþiei politice poloneze, Jósef wiat³o, duc în 1955 la desfiinþarea

Ministerului Securitãþii Publice ºi, ulterior, la procese pentru violarea
legalitãþii revoluþionare. Acumularea tuturor acestor factori face din
1956 un an de cotiturã, în care totul se accelereazã ºi se precipitã.
Criza comunismului în Polonia

Pe 28 iunie, în Polonia, în timpul târgului internaþional, oraºul Poznañ
devine teatrul unei manifestaþii în cursul cãreia 50.000 de muncitori
cer pâine, libertate (alegeri libere) ºi plecarea Armatei Roºii*; confrun-
tãrile dintre civili ºi tancurile sovietice fac 50 de morþi ºi 300 de
rãniþi; 323 de persoane sunt arestate. Aceste evenimente, care rãscolesc
opinia publicã din toatã þara, intervin într-un moment când PC polonez
este în plinã crizã: secretarul sãu general, Bierut, murise la Moscova
pe 12 martie, dupã ce luase cunoºtinþã de raportul secret. Cea
de-a VII-a Plenarã a partidului se întruneºte între 18 ºi 27 iulie, iar
noul sãu secretar, Edward Ochab, declarã cã evenimentele de la Poznan
nu s-au datorat acþiunii agenþilor imperialismului ºi provocatorilor.
În acelaºi moment, W³adys³aw Gomu³ka, conducãtor comunist exclus
ºi închis pentru deviaþie naþionalistã, este reintegrat în partid, unde
constituie fracþiuni: revizioniºtii, partizani ai reformelor, contra
partizanilor ortodoxiei*. Apare ºi un embrion de libertate a cuvântului,
exploatat fãrã întârziere de tineretul din universitãþi. Societatea*,
unificatã în aparenþã ºi supusã puterii partidului-stat*, aratã pe zi ce
trece cã acesta este un corp strãin. Vântul pare sã sufle în favoarea
liberalizãrii regimului ºi, când primii insurgenþi sunt judecaþi, ver-
dictele sunt mai degrabã indulgente.
O nouã plenarã a partidului, supus presiunilor sovietice, începe pe
19 octombrie: Armata Roºie staþionatã în þarã se îndreaptã spre
Varºovia, iar Hruºciov, Mikoian, Molotov ºi mareºalul Koniev aterizeazã
fãrã a preveni pe nimeni în capitala polonezã. Tensiunea este la
apogeu, dar Gomu³ka, bizuindu-se pe susþinerea populaþiei ºi a armatei,
garanteazã conducãtorilor sovietici cã situaþia nu va depãºi anumite
limite: alianþa cu URSS nu va fi ruptã. Pânã la urmã, Hruºciov
confirmã noua conducere a PC polonez, cu Gomu³ka prim-secretar.
MOMENTE CRUCIALE 59
Revoluþia maghiarã
Populaþia Budapestei era ºi ea în efervescenþã: pe 27 iunie 1956, o
reuniune a intelectualilor din cercul Petõfi este teatrul unor violente
atacuri la adresa PC ungar. Întrunit între 18 ºi 21 iulie 1956, Comitetul
Central al acestuia decide înlocuirea lui Rákosi, pânã atunci în fruntea
partidului, cu Gerõ, tot un stalinist; numai cã falia din sânul partidului
este deja deschisã. Pe 6 octombrie, 200.000 de persoane asistã la
funeraliile lui László Rajk ºi ale altor comuniºti victime ale proceselor*
trucate din 1949. Apoi, fostul conducãtor comunist Imre Nagy, exclus
din partid în timpul lui Stalin, este reprimit ca membru. Încurajaþi de
evenimentele din Polonia, studenþii declanºeazã agitaþia. Circulã o
listã de vreo cincisprezece revendicãri: se cere întoarcerea lui Nagy
la putere, plecarea trupelor sovietice, alegeri libere, pluralism politic,
recunoaºterea dreptului la grevã etc.
Pe 23 octombrie, o manifestaþie de susþinere a polonezilor este
mai întâi interzisã, apoi autorizatã: se adunã zeci de mii de tineri,
purtând culorile naþionale. Foarte repede, locuitorii capitalei sunt toþi în
stradã ºi imensa statuie a lui Stalin care dominã oraºul este doborâtã.
Când, la ora 20, Gerõ ia cuvântul la radio, propunerile sale provoacã
o reacþie instantanee: manifestanþii cer difuzarea la radio a propriilor
revendicãri. Forþele poliþiei politice deschid focul. Manifestaþia lasã
locul insurecþiei, susþinutã curând de garnizoana cazãrmii Killian ºi
înarmatã de muncitorii de la fabricile de armament.
Pe 24, în virtutea prevederilor Tratatului de la Varºovia, puterea
face apel la trupele sovietice ºi este proclamatã legea marþialã. Dar ea
nu mai dispune de o poliþie sigurã ºi de o armatã dispusã sã execute
ordinele. Moscova trimite atunci doi membri ai Biroului Politic
Suslov ºi Mikoian la Budapesta; ei îl înlãturã pe Gerõ ºi îl înlocuiesc
cu János Kádár; acesta promite negocieri asupra punctelor celor mai
delicate, cum ar fi retragerea Ungariei din Tratatul de la Varºovia,
idee care circulã tot mai intens. Purtat de valul susþinerii populare,
Nagy reapare în luminile rampei, în timp ce, din tumultul grevei
generale, se nasc consilii muncitoreºti.
Pe 27 este instalat un nou guvern compus din comuniºti ºi necomuniºti
avându-l în frunte pe Imre Nagy. Este încheiat un acord de încetare a
focului între insurgenþi ºi trupele sovietice, care trebuie sã se retragã
din oraº. Ungaria pare a se îndrepta cãtre abolirea partidului unic ºi,
pe 30 octombrie, cardinalul primat Mindszenty, închis din 1948, este
eliberat. În aceeaºi zi, guvernul sovietic îºi face cunoscutã voinþa de
60 MOMENTE CRUCIALE
a instaura o egalitate completã în drepturi între statele socialiste ºi

de a renunþa la orice imixtiune în afacerile altor þãri. Totuºi,
îngrijorat de starea de degradare a regimului ungar, Hruºciov pregãteºte
un contraatac.
În timp ce, pe 1 noiembrie, Nagy proclamã neutralitatea þãrii,
Andropov ambasadorul sovietic în Ungaria ºi viitor ºef al KGB, iar
mai târziu secretar general al PCUS îl obligã pe Kádár sã lanseze la
radio avertismentul: rebeliunea poate duce la contrarevoluþie. În
cursul nopþii, Kádár îi întâlneºte pe Suslov ºi Mikoian, întorºi în
secret în Ungaria, dupã care se pune la adãpost în Ucraina, timp în
care Hruºciov se asigurã de susþinerea altor conducãtori comuniºti
îndeosebi de a lui Tito* în privinþa unei acþiuni militare. Este
constituit un guvern muncitoresc ºi þãrãnesc în frunte cu Kádár, iar
pe 3 noiembrie Hruºciov decide intervenþia.
În zorii zilei de 4 noiembrie, trupele sovietice pãtrund în Budapesta.
Nagy, care a încercat sã susþinã revendicãrile miºcãrii, este obligat sã
se refugieze în ambasada Iugoslaviei; pe 22, dupã ce sunt asiguraþi de
imunitate, atât el, cât ºi prietenii sãi pãrãsesc ambasada, dar sunt
arestaþi ºi închiºi în România. Pe 17 iunie 1958, un comunicat va
anunþa execuþia lor pentru înaltã trãdare.
Rezistenþa insurgenþilor dureazã o sãptãmânã; luptele de stradã
sunt înverºunate, la Budapesta ºi în întreaga þarã, provocând moartea
mai multor mii de combatanþi. Represiunea este teribilã: 35.000 de
arestãri, 22.000 de condamnãri, între 400 ºi 500 de execuþii. ªi, în
decursul a câteva sãptãmâni, aproape 200.000 de unguri îºi pãrãsesc
þara, luând calea exilului*.
Reacþiile Occidentului
Intervenþia sovieticã are loc în momentul în care Franþa ºi Marea
Britanie tocmai îºi trimiteau trupele în zona Canalului Suez. URSS
profitã de împrejurare pentru a contraataca pe plan internaþional,
pozând în putere antiimperialistã*; prin aceasta, comuniºtii recupereazã
o etichetã progresistã pe care erau cât pe ce s-o piardã în Europa*.
Trebuie totuºi subliniat faptul cã statele din lumea liberã n-au
încercat în niciun moment al crizei sã influenþeze mersul evenimentelor.
Astfel, revoluþia maghiarã din 1956 confirmã existenþa blocurilor ºi a
sferelor de influenþã. Societãþile vest-europene care ºi-au manifestat
simpatia faþã de revolta ungarã, îndeosebi prin primirea exilaþilor,
gãsesc în aceste evenimente o nouã justificare a profundului lor
MOMENTE CRUCIALE 61
anticomunism* ºi confirmarea adevãrului cã un regim de democraþie

popularã* nu se poate menþine decât prin teroare*.
Polonia scapã, aparent, de o astfel de analizã ºi constituie un fel de
excepþie, dat fiind cã nu a cunoscut represiuni sângeroase; dimpotrivã,
a obþinut concesii importante pe termen lung, cum ar fi renunþarea la
colectivizare* ºi un nou tip de raporturi cu Biserica Catolicã. Totuºi,
alte drepturi obþinute de polonezi graþie revoltei din octombrie vor fi
încet-încet anulate, mai ales cele din domeniul libertãþii de exprimare;
puterea va reacþiona din nou cu brutalitate în 1970 ºi, mai târziu,
contra Solidarnoæ*. Curentul revizionist, care mizeazã pe o înnoire
a socialismului*, va fi cu atât mai lesne marginalizat ºi, apoi, înãbuºit
cu cât proiectul sãu se dovedeºte a fi o himerã. Represiunea ºi teroarea
ocupã întotdeauna un loc esenþial în perenitatea puterii birocraþiei*. În
curând, Hruºciov va frâna destalinizarea, înainte de a fi demis ºi
înlocuit cu Brejnev*, care, la rândul sãu, va trimite tancurile contra
Primãverii de la Praga*, în 1968.
Fractura în interiorul comunismului

Anul 1956 a însemnat prima fracturã decisivã în sistemul comunist
mondial. Fiecare comunist îndeosebi din Occident s-a confruntat
cu o succesiune de evenimente care i-au contrariat dureros concepþia
pe care o avea despre dezvoltarea istoricã. El se vede dintr-o datã în
echilibru instabil ºi pe plan moral, împãrþit între realitatea tangibilã ºi
discursurile ideologiei* ºi ale propagandei* comuniste. Scriitorul ºi
tovarãºul de drum al PCF* Jean Cassou a spus deschis: A fost
odatã, în vremurile bune, un întreg sistem teologic ºi poliþienesc
admirabil ordonat, la care responsabilii diverselor partide comuniste
s-au adaptat cu o docilitate prodigioasã, de unde ºi obiºnuinþele ºi
automatismele de care acum le este foarte greu sã se despartã.
Atacând figura lui Stalin în raportul sãu secret ºi inaugurând
destalinizarea, Hruºciov a pus în discuþie însuºi caracterul sacru ºi
infailibil al ºefului suprem al sistemului, dând astfel parþial dreptate
anticomuniºtilor. Dar avantajul politic pe care l-a putut obþine comu-
nismul din destalinizare a fost ruinat prin zdrobirea revoluþiei maghiare
de cãtre Armata Roºie, fapt care a subliniat divorþul tot mai profund
dintre societate ºi partidul-stat, perceput ca un corp strãin Ei ºi
Noi. Mai ales revoltele societãþilor polonezã ºi ungarã marcheazã eºecul
îndoctrinãrii tineretului, obligat pânã atunci sã urmeze cursuri de
marxism-leninism*.
62 MOMENTE CRUCIALE
Dacã PCF se menþine pe poziþii ortodoxe el vorbeºte despre

raportul atribuit lui N. Hruºciov ºi lHumanité titreazã dupã zdrobirea
insurecþiei: Surâsul Budapestei , PCI * se angajeazã pe calea
policentrismului, în vreme ce PC din Marea Britanie nu rezistã
contestaþiei interne. În afarã de aceasta, apariþia consiliilor muncitoreºti
la Budapesta va alimenta reflecþia asupra unui alt comunism ºi va
deschide calea contestãrii infailibilitãþii ºi legitimitãþii comuniºtilor
ortodocºi în a conduce miºcarea muncitoreascã ºi revoluþionarã.
Spre deosebire de revolta muncitorilor din Berlinul de Est din
1953, revoluþia ungarã este antitotalitarã; ea marcheazã o cotiturã
întrucât vehiculeazã puternice elemente politice: insurecþia naþionalã
spontanã a adunat laolaltã toate straturile societãþii care revendicau
democraþia*, fãrã a fi reacþionarã. Astfel era pulverizatã una dintre
ideile-forþã ale comunismului, care se prezintã drept succesorul natural
ºi de nedepãºit al democraþiei burgheze. În plus, a apãrut o falie ºi
între comuniºtii ruºi ºi cei chinezi: deja opus criticii cultului per-
sonalitãþii, Mao Zedong* considerã cã opþiunea corectã este accen-
tuarea cursului revoluþionar, ºi nu calea revizionismului; el prefigu-
reazã astfel conflictul sino-sovietic* aflat la originea sciziunii miºcãrii
comuniste internaþionale*.
Astfel, anul 1956 înseamnã prima blocare a expansiunii neîntrerupte
a comunismului cu începere din 1917, atât pe plan teritorial, cât ºi pe
cel al ideologiei ºi al opiniei publice. ªi, mai ales, el scoate la luminã
fracturile din chiar sânul partidelor comuniste ºi din ansamblul
sistemului.
1988-1991
Prãbuºirea sistemului comunist mondial
Desemnarea lui Mihail Gorbaciov* ca secretar general al Partidului

Comunist al Uniunii Sovietice* la 11 martie 1985 a provocat o acce-
lerare fulgerãtoare ºi neprevãzutã a crizei cãreia îi aºteptau de ani de
zile o soluþionare URSS* ºi diversele elemente ale sistemului comunist
mondial, atât partidele-stat* democraþiile populare*, Cuba*, Coreea
de Nord*, China* , cât ºi partidele comuniste care nu erau la putere
PCF*, PCI*.
MOMENTE CRUCIALE 63
Dupã ce inaugureazã în 1986 o politicã de perestroika restruc-

turarea economiei* ºi de glasnost transparenþã ºi libertatea de
exprimare , Gorbaciov publicã în 1987 cartea sa Perestroika, în care
prezintã un proiect de refundamentare a comunismului pentru a scoate
URSS din perioada de stagnare a erei Brejnev*, marcatã de
nenumãrate disfuncþionalitãþi, în mod deosebit întârzierea tehnicã*,
corupþia, epuizarea financiarã provocatã de cursa înarmãrilor ºi de
aventura militarã cu rezultate catastrofale din Afganistan*. Aceastã
voinþã de reformã atinge ºi domeniul politicii externe, fie cã este
vorba despre relaþiile cu Occidentul, cu membrii lagãrului socialist
sau cu fraþii-inamici chinezi.
De la voinþa de reformã la ruptura logicii totalitare

Primele semne evidente ale acestei evoluþii apar pe 8 decembrie 1987,
când Gorbaciov ºi preºedintele american Reagan semneazã tratatul
privind eliminarea rachetelor cu razã medie de acþiune staþionate în
Europa. ªi, pe 14 aprilie 1988, URSS anunþã cã se va retrage din
Afganistan începând cu luna mai a anului 1989: este pentru prima
oarã când Armata Roºie* pãrãseºte un teatru militar extern, dupã
deruta din Polonia din 1920. O decizie contrarã logicii totalitarismului*,
care nu avea în vedere decât extinderea constantã a sistemului ºi, în
cel mai rãu caz, menþinerea cu orice preþ a controlului asupra puterii.
În august 1988, Angola, Cuba, Statele Unite ºi Africa de Sud cad
de acord cu privire la o încetare a focului ºi la retragerea trupelor
cubaneze ºi sud-africane din Angola. Iar în februarie 1989, când,
pentru prima datã, o þarã din Est Ungaria stabileºte relaþii diplomatice
cu Coreea de Sud, ultimul soldat sovietic pãrãseºte Afganistanul.
Pe plan intern, în februarie ºi, apoi, în iunie 1988, Curtea Supremã
a Uniunii Sovietice îi reabiliteazã pe Buharin ºi pe Rîkov, apoi pe
Kamenev ºi pe Zinoviev asasinaþi din ordinul lui Stalin dupã procesele*
de la Moscova din 1936-1939 , lucru pe care Hruºciov nu-l fãcuse
nici în timpul celui de-al XX-lea Congres al PCUS, nici dupã aceea,
fapt care simbolizeazã voinþa lui Gorbaciov de a sparge tabuuri isto-
rice. În octombrie, URSS recunoaºte cã recordurile minerului
Stahanov, simboluri încã din 1935 ale superioritãþii industrializãrii* ºi
modernizãrii sovietice, erau simple imposturi. În acelaºi moment,
celebrul disident* Andrei Saharov, pãrintele bombei H sovietice, care
trãieºte supravegheat la domiciliul sãu, departe de Moscova, de mai
mulþi ani, este numit în prezidiul Academiei de ªtiinþe. În ianuarie
64 MOMENTE CRUCIALE
1989, asociaþia Memorial, care îºi propune sã facã luminã asupra

represiunilor politice din URSS, este autorizatã ºi se bucurã de un viu
succes în rândurile publicului.
ªi, mai ales în iunie 1988, Gorbaciov ºi-a anunþat intenþia de a
restaura un stat de drept socialist, de a angaja aºadar o separare
între Partidul Comunist ºi stat. Acest fapt ar fi fost simbolizat prin
crearea unui post de preºedinte al Sovietului Suprem de ºef de stat
care ar fi urmat sã fie desemnat de un Congres al poporului format
din deputaþi aleºi prin vot universal: o abatere decisivã de la principiul
totalitar al partidului-stat instaurat de Lenin* ºi perenizat de Stalin
care voia ca partidul sã anuleze statul ºi sã facã din el instrumentul
sãu. Aceastã negare a statului de drept se baza, încã din 1917, pe
deþinerea de cãtre aceeaºi persoanã a funcþiilor de ºef al partidului ºi
al statului ºi, secundar, al armatei, practicatã de toþi conducãtorii
supremi ai Uniunii Sovietice, dar ºi de Mao*, Castro*, Kim Ir Sen*,
de cehul Gottwald sau de românul Ceauºescu.
Ruptura logicilor totalitare ºi explozia

democraþiilor populare
La 26 martie 1989, în URSS au loc alegeri pentru Congresul Poporului,
primele parþial libere dupã cele din 1917. Dintre cele 2.250 de locuri
prevãzute, 750 sunt atribuite de la început PCUS ºi diverselor instituþii.
Ceilalþi 1.500 de deputaþi sunt aleºi prin vot universal secret ºi cu
pluralitate a candidaturilor. Candidaþii comuniºti sunt foarte adesea
spulberaþi: la Moscova, Boris Elþîn câºtigã 85% din sufragii, în faþa
prim-secretarului organizaþiei orãºeneºti a partidului; în Lituania,
miºcarea separatistã Sajudis câºtigã 30 dintre cele 42 de fotolii. Principiul
totalitar fundamental al monopolului puterii este fãcut praf.
Un asemenea semnal deschide cutia Pandorei a contestaþiei în
þãrile-satelit din Europa Centralã ºi de Est. Asta cu atât mai mult cu
cât, în martie 1988, aflat în vizitã la Tito*, Gorbaciov confirmã
abandonarea doctrinei Brejnev a suveranitãþii limitate a acestor
þãri, declarând cã orice imixtiune în afacerile interne, orice tentative
de a aduce atingere suveranitãþii statelor fie ele prietene, aliate sau
nu este inadmisibilã. Iar în decembrie, el a recunoscut cã democraþiile
populare au dreptul sã-ºi aleagã în mod liber regimul.
În Ungaria, cu începere din septembrie 1987, apar mai multe
partide independente: Forumul Democratic, Democraþii Liberali,
MOMENTE CRUCIALE 65
Partidul Þãrãnesc. Între putere ºi opoziþie are loc un dialog, iar în

mai 1988, János Kádár, dictator aflat în fruntea statului încã din
1956, este constrâns sã-ºi dea demisia. La începutul anului 1989, PC
maghiar se prãbuºeºte din 800.000 de membri, doar 100.000 îºi
pãstreazã carnetul de membru ºi renunþã în mod oficial la rolul
conducãtor în stat ºi în societate. În martie, o giganticã manifestaþie
ia ca pretext comemorarea rãscoalei din 1849 contra dominaþiei austriece
pentru a reclama sfârºitul statului poliþienesc, plecarea trupelor sovietice
ºi proclamarea unei Ungarii independente ºi neutre revendicãri ale
revoluþiei ungare* din noiembrie 1956 strivitã de tancurile sovietice.
Dar þara angajatã ferm pe calea procesului care va duce la explozia
democraþiilor populare este Polonia. În vara anului 1988, un nou val
de greve zguduie þara. În martie 1989, când guvernul polonez atribuie,
pentru prima datã în mod oficial, Uniunii Sovietice ºi lui Stalin personal
responsabilitatea masacrului ofiþerilor polonezi la Katîn*, o masã
rotundã pune faþã în faþã, din februarie pânã în aprilie, puterea ºi
opoziþia, condusã de Lech Wa³êsa, liderul sindicatului liber Solidarnoæ*,
consiliat de Biserica Catolicã. Ea va duce la legalizarea Solidarnoæ ºi
la organizarea de alegeri libere. Pe 8 mai 1989 apare primul numãr
legal al Gazeta Wyborcza, cotidian al Solidarnoæ, o nouã atingere
importantã adusã principiului monopolului comunist asupra presei.
Iar pe 4 ºi 18 iunie au loc primele alegeri parþial libere dupã anii
dinaintea rãzboiului: în Dietã, PC polonez ºi-a rezervat 299 de locuri,
cedând 161 opoziþiei. Dar în Senat, unde alegerile sunt libere, Solidarnoæ
câºtigã 99 dintre cele 100 de locuri. Pe 24 august, intelectualul catolic
Tadeusz Mazowiecki este numit prim-ministru primul ºef de guvern
necomunist din þãrile blocului sovietic , fãrã ca acest fapt sã provoace
proteste în URSS. Este o loviturã decisivã datã principiului monopolului
politic al Partidului Comunist.
Totuºi, durii sistemului nu depun armele. În Bulgaria, puterea
lanseazã o violentã campanie împotriva populaþiei turcofone ºi obligã
circa 100.000 de cetãþeni sã se exileze în Turcia. La Praga, disidentul
Václav Havel este arestat în ianuarie 1989, iar prietenii sãi cer
eliberarea sa, scandând numele lui Gorbaciov. Reacþia cea mai violentã
are loc în China; pe fondul vizitei din 16 mai 1989 a lui Gorbaciov,
venit la Beijing pentru a pecetlui reconcilierea cu fratele-inamic, dupã
treizeci de ani de conflict sino-sovietic*, tineretul*, îndeosebi studenþii,
organizeazã gigantice manifestaþii spontane de susþinere a liderului
sovietic ºi a democraþiei. Grupul conducãtor* chinez este profund
divizat de luni de zile, între ortodocºi ºi reformatori, dar în noaptea
66 MOMENTE CRUCIALE
de 3 spre 4 iunie, Deng Xiaoping* dã ordin ca tancurile sã-i striveascã

pe manifestanþii din piaþa Tiananmen ºi, trei sãptãmâni mai târziu,
liderul PC chinez Zhao Ziyang este îndepãrtat din funcþie.
Cãderea Zidului Berlinului

Pe 2 mai 1989, Ungaria adoptã o decizie capitalã pentru prãbuºirea
sistemului comunist: hotãrãºte sã-ºi deschidã frontiera cu Austria ºi,
pe 27 iunie, cortina de fier, denunþatã de Churchill în 1946, este în
mod oficial ridicatã la sfârºitul întrevederii miniºtrilor Afacerilor
Externe maghiar ºi austriac. Cum mai mult de 120.000 de cetãþeni ai
RDG depuseserã cereri de imigrare în RFG, sute de candidaþi la
emigrare se refugiazã în reprezentanþele diplomatice de la Budapesta,
Praga ºi chiar din Berlinul rãsãritean. Pe 10 septembrie, Ungaria îºi
deschide frontiera cu Austria ºi permite celor mai bine de 12.000 de
germani din Est, refugiaþi în Ungaria, sã treacã în Vest.
Acest exod provoacã o puternicã reacþie a RDG, unde durii, în
frunte cu liderul PC est-german Erich Honecker, la putere de
optsprezece ani , combat deschis linia gorbaciovistã, aplaudã masacrele
din piaþa Tiananmen ºi închid frontiera ungarã. Acesta este climatul în
care, pe 7 octombrie, Gorbaciov se duce în vizitã oficialã în Berlinul
de Est, la sãrbãtorirea celei de-a 40-a aniversãri a creãrii RDG, în
timp ce, pe strãzi, se desfãºoarã mari manifestaþii, unele oficiale, în
cinstea lui Gorbaciov, altele spontane, cu scandãri Gorbi! Gorbi!,
care sunt sever reprimate. Dupã ce ºeful sovietic îl sãrutã dupã moda
ruseascã pe Honecker, el pronunþã o frazã fatidicã: Viaþa se rãzbunã
pe cei care amânã. Zece zile mai târziu, Honecker e nevoit sã
demisioneze, dar succesorii sãi nu reuºesc sã restabileascã situaþia.
În paralel, în Ungaria, situaþia evolueazã cu repeziciune. Pe
8 octombrie, PC maghiar hotãrãºte sã abandoneze orice referire la
comunism ºi îºi ia numele de Partid Socialist Ungar, rupându-se de
întreaga simbolisticã* bolºevicã. ªi, în urma unei mese rotunde
reunind puterea ºi opoziþia, pe 23 octombrie este proclamatã republica
ºi este promulgatã o constituþie care instituie pluripartitismul.
În aceeaºi zi, 250.000 de persoane manifesteazã la Leipzig, iar la
4 noiembrie, 500.000 de persoane, în Alexanderplatz, din Berlinul de
Est. În timp ce întreaga populaþie este pe strãzi, în seara zilei de
9 noiembrie, un ministru anunþã, întâmplãtor, la radio cã cetãþenii
RDG vor putea merge în Berlinul de Vest fãrã paºaport. Imediat, zeci
de mii de est-germani se precipitã spre punctele de trecere. În câteva
MOMENTE CRUCIALE 67
minute, gãrzile, lipsite de ordine, sunt depãºite de situaþie. La miezul

nopþii, Zidul Berlinului zidul ruºinii cade.
Prãbuºirea dominoului comunist european

Cãderea Zidului provoacã o veritabilã undã de ºoc în întregul sistem
comunist. Primul efect se face simþit în Cehoslovacia, odatã cu
miºcarea numitã revoluþia de catifea: pe 17 noiembrie 1989, o
mare manifestaþie studenþeascã este violent reprimatã la Praga
(600 de rãniþi); aceasta antreneazã un val de manifestaþii în toatã
þara. Pe 20 noiembrie, conducerea PC cehoslovac demisioneazã, apoi
întregul Comitet Central. Încep negocieri între putere ºi opoziþia
reprezentatã de Forumul Civic; rolul conducãtor al PC este suprimat
din Constituþie ºi, pe 5 decembrie, sunt deschise frontierele cu Austria
ºi RFG. Este format un nou guvern, cu majoritate necomunistã. Pe
28 decembrie, Alexander DubDek, liderul Primãverii de la Praga*
înãbuºite de sovietici în august 1968, este ales preºedinte al
Parlamentului, iar principala figurã a disidenþei, dramaturgul Václav
Havel, abia ieºit din închisoare, este ales de cãtre Parlament preºedinte
al Republicii Cehoslovace.
În România, lucrurile iau o întorsãturã mult mai proastã. Pe
17 decembrie 1989, la Timiºoara, mare oraº din sud-vestul þãrii, având
ºi o importantã populaþie maghiarã, au loc manifestaþii pentru libertãþi
civice. Dictatorul român Ceauºescu dã ordin armatei sã intervinã ºi
circa o sutã de persoane sunt ucise. Pe 21 decembrie, puterea organizeazã
la Bucureºti o manifestaþie destinatã s-o susþinã, dar participanþii
încep sã cearã libertate ºi democraþie; reprimaþi cu brutalitate, ei iau
cu asalt sediul PC român; dictatorul ºi soþia sa fug cu elicopterul;
arestaþi la puþin timp dupã aceea ºi aduºi pe 25 decembrie în faþa unui
tribunal improvizat, ei sunt condamnaþi la moarte ºi executaþi prin
împuºcare imediat dupã aceea. A doua zi, Ion Iliescu, important lider
comunist apropiat de sovietici, pune mâna pe putere în numele unui
pretins Front al Salvãrii Naþionale, în vreme ce tirurile armelor de foc
dau impresia cã, la Bucureºti, are loc o revoluþie adevãratã, provocând
moartea a aproape 700 de persoane. Comuniºtii gorbacioviºti reuºesc,
cu sprijinul Securitãþii poliþia politicã* ºi a KGB, înscenarea unei
adevãrate-false revoluþii care le va permite sã-ºi pãstreze încã mulþi
ani puterea.
În Bulgaria, Gorbaciov ºi KGB profitã de evenimente pentru a-l
înlãtura (la 10 noiembrie 1989) pe inamovibilul secretar general al PC
68 MOMENTE CRUCIALE
bulgar Todor Jivkov; imediat dupã aceea, el este arestat, inculpat ºi

condamnat pentru numeroase delicte. O opoziþie democraticã profitã
la rândul ei de aceasta pentru a se organiza, iar populaþia manifesteazã
contra comuniºtilor gorbacioviºti care pãstreazã totuºi controlul asupra
situaþiei. În vara anului 1991, guvernul comunist demisioneazã sub
presiunea manifestanþilor, care au luat cu asalt sediul partidului. În
octombrie, la destul de multã vreme dupã celelalte democraþii populare,
alegeri libere consfinþesc victoria opoziþiei.
Implozia Uniunii Sovietice

Dacã prãbuºirea democraþiilor populare ºi reunificarea Germaniei sub
egida RFG, oficializatã pe 3 octombrie 1990, lasã URSS fãrã reacþie,
ele suscitã ºi aici miºcãri contestatare. Cel de-al XXVIII-lea Congres
al PCUS, care ºi-a þinut lucrãrile în iulie 1990, a fost cântecul de
lebãdã al comunismului sovietic. Într-adevãr, încã din februarie 1989,
la Tbilisi, manifestanþii cereau independenþa Georgiei, iar la Tallinn,
100.000 de persoane au comemorat independenþa Republicii Estonia,
proclamatã în 1920. Pe 23 august, data celei de-a 50-a aniversãri a
pactului germano-sovietic* ale cãrui protocoale secrete atribuiau Estonia
ºi Letonia Uniunii Sovietice, sute de mii de locuitori ai þãrilor baltice
au format un lanþ uman legând Vilnius, Tallinn ºi Riga, simbolizând
astfel unitatea ºi voinþa lor de independenþã. La sfârºitul verii 1989,
procesul de dezagregare, devenit de necontrolat în Europa Centralã ºi
de Est, atinge ºi URSS, ceea ce va determina implozia ei.
Procesul este iniþiat în Estonia, unde, încã din 1988, au apãrut mai
multe partide secesioniste ºi unde, pe 16 noiembrie, Sovietul Suprem
Estonian proclamã suveranitatea republicii. În 1989, estona devine
limba oficialã a þãrii, care îºi regãseºte drapelul de stat de dinainte de
rãzboi ºi, în 1990, adjectivele socialist ºi sovietic dispar din
denumirea oficialã a republicii. Pe 30 martie 1990, Sovietul Suprem
proclamã începutul unei perioade de tranziþie cãtre independenþã, iar
pe 3 martie 1991, 77% dintre alegãtori se pronunþã pentru
independenþa þãrii; aceasta este proclamatã pe 20 august ºi este
recunoscutã de URSS pe 6 septembrie. Un proces similar se desfãºoarã
ºi în Letonia, unde, la 4 mai 1990, un Soviet Suprem ieºit din alegeri
libere adoptã o declaraþie de independenþã, care devine efectivã pe
21 august 1991 ºi este recunoscutã de cãtre URSS pe 6 septembrie.
În schimb, în Lituania, rezistenþa Uniunii Sovietice este mult mai
puternicã. În decembrie 1989, PC lituanian se desprinde de PCUS ºi
MOMENTE CRUCIALE 69
renunþã la monopolul puterii. Pe 12 ianuarie 1990, Gorbaciov se

deplaseazã la Vilnius ºi refuzã orice idee de independenþã, dar, în
ciuda acestui veto, în februarie 1990 sunt organizate alegeri libere,
care sunt câºtigate de miºcarea separatistã Sajudis. Gorbaciov reacþio-
neazã violent: instituie blocada Lituaniei, reduce cu 85% livrãrile de
gaze naturale ºi, pe 13 ianuarie 1991, partizanii Uniunii Sovietice
încearcã sã reia puterea printr-un puci, fãcând 14 morþi ºi circa o mie
de rãniþi printre civili. Dar pe 11 martie, Parlamentul proclamã
suveranitatea republicii ºi Vytautas Landsbergis, un necomunist, este
ales preºedinte. Este o dublã premierã de la crearea URSS, în 1922.
În câteva luni, 90 de state recunosc Lituania, ceea ce va face ºi Rusia
pe data de 21 august 1991.
Miºcãri identice au loc ºi în Caucaz: de exemplu, o manifestaþie
separatistã în Azerbaidjan, la 24 ianuarie 1990, reprimatã cu violenþã
de Armata Roºie. Acum, dezagregarea atinge chiar inima puterii
sovietice. Într-adevãr, la 12 martie 1990, Congresul Poporului insta-
ureazã un regim prezidenþial ºi Gorbaciov este ales preºedinte al
URSS pe data de 15 martie. La 12 iunie, Boris Elþîn, ales preºedinte
al Federaþiei Ruse cea mai importantã dintre republicile sovietice ,
proclamã suveranitatea acesteia ºi îl sfideazã în mod deschis pe
Gorbaciov, demisionând din PCUS. Ca reacþie, durii regimului
organizeazã un puci, cu sprijinul PCUS, al KGB ºi al ºefilor militari: pe
19 august, ei îl plaseazã pe Gorbaciov într-o reºedinþã supravegheatã
din Crimeea ºi proclamã starea de urgenþã. Dar pe 21, lipsiþi de
sprijinul armatei ºi luaþi prin surprindere de rezistenþa lui Elþîn la
Moscova, ei sunt arestaþi. Eliberat, Gorbaciov se întoarce la Moscova,
însã a pierdut controlul situaþiei politice în faþa unui Elþîn care apare
drept eroul rezistenþei împotriva puciºtilor.
În întreaga Uniune, manifestaþiile de ostilitate la adresa PCUS se
înmulþesc ºi, pe 23 august, Elþîn suspendã activitãþile acestuia pe
teritoriul rus. Pe 25, la recomandarea lui Gorbaciov, Comitetul Central
al PCUS îºi pronunþã autodizolvarea, urmat, pe 29, de Sovietul
Suprem. Puterea centralã se prãbuºeºte astfel ºi nouã republici îºi
proclamã imediat independenþa: Estonia ºi Letonia, Ucraina, Bielorusia,
Moldova, Azerbaidjan, Kîrgîzstan, Uzbekistan ºi Tadjikistan. Pe 11 oc-
tombrie este dizolvat KGB, iar pe 8 decembrie, Elþîn îi întâlneºte la
Minsk pe preºedintele Ucrainei ºi pe cel al Bielorusiei, cu care
semneazã acordul de creare a Comunitãþii Statelor Independente, la
care aderã fostele republici sovietice cu excepþia celor trei þãri
baltice ºi a Georgiei. La 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov îºi
70 MOMENTE CRUCIALE
anunþã demisia din funcþia de preºedinte al unei URSS defuncte. El

pune astfel capãt celor aproape trei sferturi de secol de dominaþie a
comunismului totalitar, provoacã prãbuºirea sistemului comunist mondial
ºi deschide era postcomunismului *.
MOMENTE CRUCIALE 71
Dicþionarul comunismului
72
73
ADEZIUNE
Actul adeziunii se aflã la originea miºcãrii comuniste. El manifestã
voinþa unui individ de a participa la o idee, la o acþiune ºi la o
organizaþie, de a aparþine unui partid* care se proclamã comunist.
Încã din 1902, în Ce-i de fãcut?, Lenin* precizeazã cã decizia de a
adera, necesarã în cazul unei social-democraþii*, nu este suficientã ºi
în cazul organizaþiei de revoluþionari de profesie, în care cel care
obþine postul trebuie selecþionat ºi acceptat. A adera la organizaþia
leninistã înseamnã a pãtrunde într-un grup care se considerã a fi o
elitã moralã ºi care se proclamã avangardã revoluþionarã; înseamnã,
deci, a încheia un legãmânt mult mai solemn decât la intrarea într-un
partid democratic, impunând chiar ºi sacrificarea propriei vieþi în
slujba Cauzei.
Motivaþiile adeziunii. Motivaþiile adeziunii sunt multiple. Ea poate
corespunde unui ideal fondat pe certitudinile unei doctrine comuniste:
marxismul*, leninismul, marxism-leninismul*, troþkismul*, maoismul*
etc. Adeziunea poate þine de o situaþie socialã defavorizatã care
impune apãrarea unor interese imediate, dar ºi de un sentiment al
nedreptãþii, de dorinþa unei revanºe sociale ori chiar de rãzbunare. Ea
mai poate fi bazatã ºi pe voinþa de putere, pe setea de putere, mai întâi
în interiorul partidului, apoi într-un cadru mai extins, într-o muni-
cipalitate, într-o regiune sau chiar în fruntea unei þãri, în cazul
cuceririi puterii printr-o revoluþie. De asemenea, ea poate fi rodul
unei presiuni sociale, numeroºi aderenþi alãptându-se cu comunism
la sânul mamei lor, în cazul unei tinereþi petrecute în contraso-
cietatea comunistã cazuri foarte frecvente în PCF* sau PCI*. Aceste
motivaþii se pot ºi combina. Totuºi, în cea mai mare parte a cazurilor,
adeziunea intervine într-un moment politic excepþional care suscitã
angajamentul unei întregi generaþii militante: începutul anilor 1920,
74 ADEZIUNE
în cursul cãrora farmecul universal al lui Octombrie (F. Furet) duce

la fondarea partidelor comuniste; anii Frontului Popular * din
1934-1938; Rezistenþa* împotriva ocupaþiei naziste, între 1939 ºi
1945, sau japoneze, între 1937 ºi 1945; Eliberarea*, în þãri din
Europa ºi Asia; momentul Mai 1968* pentru grupurile stângiste*.
Adeziunea survine adesea în urma unei greve, a unei manifestaþii, a
unei confruntãri cu poliþia sau, dimpotrivã, într-un moment festiv,
cum ar fi sãrbãtoarea ziarului lHumanité.
În partidele-stat, în afara motivelor de mai sus, adeziunea poate
avea ºi alte explicaþii. Deþinãtor al tuturor monopolurilor al puterii,
al bogãþiei, al mijloacelor de exprimare , partidul-stat îi atrage pe
toþi cei care vor sã obþinã ceva din acestea. Adeziunea devine chiar o
obligaþie pentru toþi cei care doresc sã-ºi exercite competenþa ºtiinþificã,
artisticã, sportivã etc., ceea ce explicã ºi importanþa numericã a
acestor partide: 17,5 milioane de membri ai PCUS* în 1981, 48 de
milioane de membri ai PC chinez în 1971.
În timpul lui Lenin, criteriul pentru acceptarea unui aderent în sânul
partidului este în primul rând calitatea lui de revoluþionar de profesie.
Dacã, sub Stalin*, acest criteriu se pãstreazã, el este dublat de acela
al bunei origini sociale muncitoreascã sau þãrãneascã , precum
ºi de manifestãri de ortodoxie* ideologicã ºi de fidelitate faþã de ºeful
partidului.
Dimensiunea sacrã a adeziunii comuniste. Adeziunea cunoaºte
diverse grade, ierarhizate într-un dispozitiv concentric. În partidele
de opoziþie, cercul exterior este format din alegãtori, apoi din tovarãºi
de drum ºi din simpatizanþi. Apropiindu-ne de centru, îi gãsim pe
aderenþi, iar dupã aceºtia pe militanþi aderenþii cei mai activi,
soldaþii (de la latinescul milites). În sfârºit, în centru se aflã
membrii aparatului membri permanenþi retribuiþi de partid sau de
organizaþiile-satelit (sindicat, municipalitate etc.) ºi grupul condu-
cãtor* Biroul Politic, Comitetul Central. Acelaºi dispozitiv conduce
ºi partidele-stat, într-o manierã mai explicitã: înainte de a fi aderent
sau chiar membru al nomenclaturii, trebuie sã faci dovada calitãþilor
tale în Komsomol sau în organizaþiile tineretului comunist , iar
apoi sã fii candidat la intrarea în partid.
Fiecãrui nivel de apartenenþã îi corespunde un grad de adeziune la
crezul comunist, care, pe mãsura apropierii de centru, merge pânã la
credinþa profundã, chiar fanaticã, ºi la un stadiu de iniþiere superioarã
în secretele partidului cunoaºterea liniei politice ºi a tainelor
miºcãrii comuniste naþionale ºi internaþionale. Oricare ar fi gradul de
ADEZIUNE 75
adeziune, fiecare aderent aparþine cercului sacru al Partidului, unei

contrasocietãþi comuniste (A. Kriegel) net distincte de societatea
profanã.
Aceastã sacralitate este ancoratã pe anumite suporturi specifice.
Primul dintre acestea este clasa muncitoare*, consideratã a fi o clasã
revoluþionarã, obiect al adoraþiei muncitorului; acest sentiment
duce, pe de o parte, la repulsia faþã de ceea ce este burghez ºi, pe
de altã parte, la exaltarea caracterului muncitoresc. Cel de-al doilea
este partidul revoluþionar, a cãrui sacralitate, proclamatã de Lenin
încã din anii 1902-1903, este confirmatã în mod strãlucit de luarea
puterii în 1917. Cel de-al treilea este ºeful partidului, obiect al unei
adoraþii inaugurate în 1924 prin cultul liderului mort: la îndemnul lui
Stalin, Lenin este îmbãlsãmat ºi prezentat adoraþiei mulþimilor într-un
mausoleu construit în acest scop în Piaþa Roºie; exemplul va fi urmat
ºi la moartea lui Stalin, a lui Dimitrov* în Bulgaria, a lui Mao*, a lui
Ho ªi Min* ºi a lui Kim Ir Sen* în Coreea de Nord. Curând, acest cult
va fi consacrat ºefilor ºi în cursul vieþii: numele lor este dat unor
oraºe Leningrad, Stalingrad, Kaliningrad, Voroºilovgrad etc. Începând
din 1929 ºi cu ocazia celei de-a 50-a aniversãri a lui Stalin, cultul
secretarului general devine un element fundamental al puterii comuniste;
ºi, chiar dacã este denunþat în 1956 de cãtre Hruºciov* în raportul
sãu secret, sub denumirea infamantã de cult al personalitãþii, el va
lua dimensiuni delirante în cazul lui Mao sau al lui Kim.
Aceste practici arhaice de idolatrie ºi totemism trimit la formele
elementare ale religiei definite de cãtre Émile Durkheim drept un
sistem solidar de credinþã ºi de practici relative la lucruri sacre, adicã
aparte, interzise, [] care îi unesc în aceeaºi comunitate moralã,
numitã Bisericã, pe toþi cei care aderã la ea. De altfel, numeroºi
comuniºti recunosc cã au intrat în comunism aºa cum se intrã într-o
religie ºi cã au practicat-o cu credinþa naivã a omului simplu,
credinþã profundã în caracterul sacru al URSS*, al Partidului Comunist
ºi al liderilor sãi, departe de societatea profanã, burghezã ºi capitalistã.
Comunismul de tip leninist-stalinist se construieºte ca o contra-
bisericã, în care ritualurile întreþin caracterul sacru al adeziunii.
Acesta începe cu ceremonia înmânãrii carnetului de partid omoloagã
botezului creºtin ºi continuã cu participarea aderentului la marile
ceremonii colective cu caracter cultural miting/slujbã religioasã
obiºnuitã, manifestaþie/procesiune, congres/conciliu etc. Acestea cores-
pund unui calendar sacru 1 mai (sãrbãtoarea muncii), 1 august (ziua
contra rãzboiului), 7 noiembrie (aniversarea Revoluþiei din Octombrie)
76 ADEZIUNE
ºi sunt momente de comuniune caracterizate prin unanimitatea

comunitãþii ºi uniunea ei întru adoraþia unui om secretarul general
al partidului.
De aici pânã la a prezenta comunismul ca o religie secularã este un
pas care a fost fãcut în dese rânduri ºi observatorilor le-a fost uºor sã
facã apropierea dintre ceremoniile, formulele sacre, cultul adus condu-
cãtorului deus ex machina al viitorului omenirii rolul clerului,
pe de o parte, ºi mitingurile, lozincile, rolul oamenilor de ordine, pe
de altã parte. Chemat, asemenea lui Hristos, sã salveze lumea printr-un
triumf care este totuna cu dispariþia sa întrucât cucerirea puterii de
cãtre proletariat deschide perspectiva dispariþiei tuturor claselor, totul,
în odiseea proletariatului, aminteºte de vechea schemã biblicã. Or,
certitudinea comunismului se sprijinã pe niºte cunoºtinþe cu pretenþii
de ºtiinþã, în vreme ce omul religios se mulþumeºte sã-ºi manifeste
credinþa. Istoricul Alain Besançon a rezumat situaþia cât se poate de
clar: credinciosul ºtie cã crede, pe când comunistul crede cã ºtie.
Pe de altã parte, comunismul, care a fost mult timp prezentat ca
fiind întâlnirea aducãtoare de victorii a unei religii ºi a unui popor,
asemenea islamului, nu este, de fapt, decât o palidã imitaþie a religiilor.
Astfel, pentru sociologul Jules Monnerot, absenþa de transcendenþã,
substituþia puerilã a viitorului (societate fãrã clase) cu o promisiune
(paradisul) fac din el o religie primitivã expusã unei neîncetate
dezminþiri a faptelor (Sociologia comunismului, 1949).
Sacrificii ºi gratificaþii. Unul dintre ritualurile cele mai solemne este
cultul morþilor ºi al martirilor: cei ai Revoluþiei *, apoi, mai târziu, ai
Rezistenþei cei cãzuþi în luptã sau ai Marelui Rãzboi pentru
Apãrarea Patriei*. Acest cult trimite la apologia martirului ºi a sacrifi-
ciului sãu. Astfel, an de an, PCF este prezent la Zidul Federaþilor, din
cimitirul Père-Lachaise din Paris, pentru a-i cinsti pe morþii Comunei
ºi pe liderii înhumaþi în imediata apropiere. În anumite cazuri, ca la
bastioanele comuniste din Bretagne sau din insula greceascã Lesbos,
lumea asistã la un transfer de credinþã de la creºtinism la comunism,
morþii comuniºti fiind celebraþi în locul sfinþilor locali.
Totuºi, dacã adeziunea implicã sacrificiul al vieþii profesionale,
de familie sau chiar sacrificiul suprem, viaþa , ea oferã ºi importante
recompense. Primele sunt simbolice: eºti mândru cã eºti comunist
sau bolºevic sau chiar stalinist Maurice Thorez se proclamã
cel mai bun stalinist din Franþa. Stalin a spus-o, de altfel: Comuniºtii
sunt fãcuþi dintr-un material deosebit, ei au sentimentul cã aparþin
unei avangãrzi, unei elite însãrcinate cu o misiune istoricã, definitã
AFGANISTAN 77
ºtiinþific de cãtre marxism-leninism, dar care se înscrie într-o luptã

milenarã ºi milenaristã pentru eliberarea omului. Aderentul devine
continuatorul rãscoalei lui Spartacus, al Revoluþiei Franceze, al Comunei
din Paris, al miºcãrilor revoluþionare din secolul al XIX-lea ºi, mai
târziu, al tuturor eroilor comuniºti.
Altã recompensã: protecþia, îndeosebi afectivã, oferitã de comu-
nitatea partidului, având atât un caracter convivial, cât ºi de forþã evident
în timpul mitingurilor, manifestaþiilor sau al serbãrilor partidului
manifestaþiile de 1 mai, la sãrbãtoarea ziarelor lHumanité sau lUnità ,
punctate de intonarea unor cântece despre solidaritatea muncitoreascã
Internaþionala *, Tânãra gardã, Bandiera Rossa, Bellaciao,
Cântecul partizanilor. În astfel de ocazii poate fi vãzutã ceea ce
Annie Kriegel a numit contrasocietatea comunistã, o microsocietate
care începe sã punã în practicã proiectul comunist în teritoriile pe care
le controleazã municipalitãþi, sindicate etc. ºi care prefigureazã
societatea comunistã viitoare.
Recompensele nu mai sunt doar simbolice din clipa în care aderentului
îi este încredinþatã ºi câte o responsabilitate, când devine membru
permanent ºi, mai ales, când devine un apropiat al grupului conducãtor:
satisfacþia unei munci de rãspundere, prestigiul decurgând din funcþia
respectivã, inclusiv în ochii unei instanþe exterioare partidului (guvern,
patronat, aliaþi politici). Ele sunt ºi mai importante când aderentul
aparþine unui partid-stat cu care îºi va împãrþi puterea ºi privilegiile
materiale; dar, în acest caz, în perioadele de mare intensitate totalitarã
marcate de teroare*, orice promovare în sânul partidului-stat implicã
ºi o participare la sângele vãrsat, mesianismul doctrinal justificând în
ochii aderentului participarea sa la acte pe care morala obiºnuitã le
condamnã. Aici regãsim pactul sângelui, care unea anumite organizaþii
revoluþionare ruse* ºi, mai recent, grupuri teroriste* Brigãzile Roºii,
de exemplu.
AFGANISTAN
Pe 24 decembrie 1979, primele trupe aeropurtate sovietice pãtrund în
Afganistan, urmate de 250.000 de soldaþi ai Armatei Roºii*. La
unsprezece ani dupã înãbuºirea Primãverii de la Praga*, aceastã invazie
pune capãt destinderii din anii 1970. Conducãtorii sovietici sunt
conºtienþi de consecinþele inevitabile ale acestei operaþiuni, dar nu vor
ca Afganistanul sã le scape. Într-adevãr, în aprilie 1978, în urma unei
lovituri de stat, comuniºtii afgani au pus mâna pe putere, fiind însã
rapid ameninþaþi s-o piardã sub efectul combinat al rivalitãþilor din
78 AFGANISTAN
sânul grupului conducãtor* ºi mai ales al revoltelor generalizate.

Reformele ºi politica antireligioasã impuse de comuniºti nemulþumesc
profund o societate încã foarte tradiþionalã. Represiunea sângeroasã
dovedindu-se ineficientã, comuniºtii afgani se adreseazã conducerii
sovietice, care, dupã îndelungi ezitãri, decide sã preia controlul situaþiei.
Rãzboiul din Afganistan are consecinþe imense. Pe plan internaþional,
el inaugureazã o nouã fazã a Rãzboiului Rece*, marcatã de o creºtere
a tensiunilor americano-sovietice ºi ritmatã de crize în Europa *
staþionarea rachetelor cu razã medie de acþiune, starea de rãzboi
decretatã în Polonia , în America Latinã* Nicaragua, El Salvador
ºi în Asia doborârea unui Boeing sud-coreean de cãtre avioane de
vânãtoare sovietice. Preºedintele Jimmy Carter decide sancþiuni econo-
mice contra URSS*, face apel la boicotarea Jocurilor Olimpice de la
Moscova ºi anunþã o nouã doctrinã de apãrare a Golfului Persic.
Aceastã radicalizare a Rãzboiului Rece contribuie în parte la alegerea,
în noiembrie 1980, a lui Ronald Reagan. Pe plan regional, acest
rãzboi accelereazã destabilizarea începutã prin revoluþia iranianã din
1979 ºi contribuie la o puternicã ascensiune a islamului radical
inclusiv prin intermediul sprijinului militar ºi financiar acordat de
cãtre Statele Unite ºi Pakistan rezistenþei afgane, compusã parþial din
grupuri islamiste.
Pentru URSS, aventura afganã marcheazã începutul sfârºitului.
Ea aruncã o luminã necruþãtoare asupra faliilor din sistemul sovietic,
provoacã un profund traumatism în sânul societãþii Armata Roºie
pierde în Afganistan mai mult de 13.000 de oameni ºi constituie
unul dintre evenimentele care, împreunã în special cu accidentul de la
Cernobîl*, accelereazã descompunerea finalã a Uniunii Sovietice. Ea
loveºte din plin partidele comuniste occidentale, care îºi pierd din
aceastã cauzã o parte dintre militanþi, dintre alegãtori ºi din cre-
dibilitate.
În 1988, Mihail Gorbaciov* începe retragerea trupelor sovietice,
care se va încheia un an mai târziu. Ele lasã în urma lor o þarã
devastatã 1.500.000 de morþi, îndeosebi civili , pãmânt pustiit, pe
care vor prospera doar talibanii ºi Al-Qaida.
AFRICA 79
AFRICA
Improbabilul comunism african
Dacã înainte de 1945 Africa era, pentru miºcarea comunistã, aproape
o terra incognita, dupã al Doilea Rãzboi Mondial, ea îi oferã acestuia
excelente oportunitãþi în lupta sa antiimperialistã, datoritã proceselor
de decolonizare. Dar implantarea comunismului în Africa nu va mai
avea niciun viitor dupã 1991.
Pânã în 1945, Africa, integral colonizatã de Franþa, Marea Britanie,

Portugalia ºi Italia, trãieºte încã aproape netulburatã în ritmul ei
ancestral, în ciuda structurilor administrative impuse de colonizatori.
Înainte de 1939, succesele comunismului în Africa sunt limitate, pe
ansamblul continentului numãrându-se doar 5.000 de militanþi. Puþinele
organizaþii prezentându-se ca apartenente la Internaþionala Comunistã
(IC)* sunt compuse îndeosebi din militanþi de origine europeanã; este
ºi cazul PC din Africa de Sud, creat în 1921, sau al secþiei algeriene
a PCF*, creatã în 1924, înainte de a-ºi dobândi o oarecare autonomie,
în 1936, ºi de a primi ºi aderenþi musulmani. Deºi membru al Ligii
contra Imperialismului, PC din Marea Britanie (PCGB) nu reuºeºte
deloc sã atragã în rândurile sale ºi studenþi proveniþi din coloniile
africane. Dincolo de susþinerea de principiu a popoarelor colonizate,
continentul rãmâne deci secundar pentru un Stalin* cu privirile aþintite
spre Europa* ºi China*.
De altfel, reacþia comunistã la atacarea Etiopiei de cãtre Italia, în
1935, este revelatoare pentru aceastã lipsã de interes; intrarea pe
5 mai 1936 a fasciºtilor italieni în Addis Abeba ºi premisele apropierii
dintre Hitler ºi Mussolini dau naºtere temerilor cã o atitudine intran-
sigentã faþã de Roma ar putea face sã aparã în centrul Europei o
coaliþie a fascismelor brun ºi negru. Teoria celor douã incendii,
fascist ºi nazist, va antrena sabotarea Conferinþei Internaþionale a
Negrilor ºi Arabilor, organizatã în 1936 de cãtre Romano Cocchi,
alias Adami, care militeazã pentru coordonarea acþiunilor PCF ºi
PCI* împotriva susþinãtorilor politicii coloniale. Pe 19 mai 1936, IC
cere PCF sã facã presiuni asupra guvernului Frontului Popular* în
sensul consolidãrii curentelor din Anglia favorabile pãcii, care susþin
mãsurile de securitate colectivã, indispensabile luptei împotriva perico-
lului principal: Hitler, care pune în pericol pacea Europei. Aºadar
PCF sprijinã hotãrârea Consiliului de Miniºtri din 19 iunie: la
Geneva, Franþa va propune ridicarea sancþiunilor impuse Italiei. Creºterea
80 AFRICA
tensiunii internaþionale face ca PCF ºi PCGB sã fie solidare cu

guvernele lor, în mãsura în care Africa poate constitui un atu strategic
pentru Franþa ºi Marea Britanie în faþa puterilor Axei. Aceasta va fi
linia urmatã pânã la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, cu
excepþia perioadei pactelor germano-sovietice* (1939-1941).
Primele succese comuniste în Africa

Dupã 1945, totul se schimbã. Dupã ce a încercat zadarnic sã înlocuiascã
Italia ca putere tutelarã a Libiei, URSS * joacã în mod abil ºi în
competiþie cu Statele Unite cartea susþinerii liderilor naþionaliºti
angajaþi în lupta pentru decolonizare sau aflaþi deja la putere. PCF ºi
Miºcarea pentru Pace constituie în aceastã privinþã niºte pârghii eficace.
Astfel, militanþii comuniºti, metropolitani sau proveniþi din Antile, se
strãduiesc sã formeze cadre autohtone în Franþa precum Sékou
Touré, din Guineea sau chiar în þãrile lor. Aceastã politicã va cunoaºte
ºi câteva succese. Format la ºcoala francezului André Tollet, Sékou Touré
ia parte în 1946 la crearea Adunãrii Democratice Africane, afiliatã pânã
în 1951 grupului parlamentar comunist; în 1958, el va impune procla-
marea independenþei Guineei, contra propunerii generalului de Gaulle.
Acþiunea comuniºtilor rãmâne marginalã în luptele armate * care
au loc în Madagascar, Kenya sau în Camerun. În Algeria, PC, asimilat
de naþionaliºti cu comunitatea europeanã, este îndepãrtat ºi i se rezervã
(din 1955) un rol secundar alãturi de FLN (Frontul de Eliberare Naþionalã).
Totuºi, miºcarea comunistã beneficiazã în Africa arabo-musulmanã
de distanþarea Uniunii Sovietice faþã de statul Israel, în 1949, ºi de
sprijinul dat colonelului egiptean Nasser în timpul crizei Canalului
Suez, în 1956. Nikita Hruºciov* face atunci sã se nascã multe speranþe
legate de preconizata lui strategie de alianþã cu þãrile din Lumea a
Treia, chiar dacã Africa neagrã continuã sã rãmânã în afara prioritãþilor
sovietice. De altfel, abia în 1957 este înfiinþat în URSS un departament
special destinat chestiunilor africane. Începând din anul 1959, Univer-
sitatea Patrice-Lumumba din Moscova, organizatã dupã modelul
ªcolii Leniniste ºi a Universitãþii Popoarelor din Orient, create în anii
1920, va forma mai multe mii de studenþi africani. Ea simbolizeazã
voinþa sistemului comunist de a forma cadrele locale în spiritul unui
marxism-leninism adaptat mai mult sau mai puþin realitãþilor zonale.
Când, la sfârºitul anilor 1950, numeroase foste colonii îºi dobândesc
independenþa, URSS oferã liderilor lor naþionaliºti* un model alternativ
celui al democraþiilor liberale, caracterizat prin hegemonia unui partid
AFRICA 81
unic. Ea se prezintã ca nepãtatã de nicio þarã colonialistã ºi poate

apãrea ca o bazã de sprijin pentru liderii africani preocupaþi sã se
distanþeze de Europa Occidentalã: este ºi cazul congolezului Patrice
Lumumba, care va plãti cu viaþa în 1960 apropierea sa de Moscova.
Dacã cele mai multe foste colonii rãmân în orbita Occidentului,
URSS îºi pune unele speranþe în Ghana lui Nkrumah. În Guineea lui
Sékou Touré, independentã din 1958, Cehoslovacia constituie o prezenþã
timpurie, datoritã capacitãþilor ei tehnice ºi manufacturiere, dar ºi
contactelor stabilite anterior prin intermediul organizaþiilor de masã*
comuniste internaþionale care îºi aveau sediul la Praga Miºcarea
pentru Pace, FSM (Federaþia Sindicalã Mondialã), FMTD (Federaþia
Mondialã a Tineretului Democrat) etc. Fluctuaþiile diplomatice ale
regimului din Guineea, vizibile în timpul crizei din Cuba din 1962,
nu schimbã nimic din practicile totalitare a se vedea, de exemplu,
lagãrul de concentrare Boiro , care beneficiazã de prezenþa experþilor
cehoslovaci ce îi instruiesc pe membrii poliþiei politice* a regimului.
În Algeria independentã din 1962, dacã preºedinþia lui Ben Bella
apare ca fiind deschisã experienþelor autogestionare ºi troþkiste iniþiate
la sfatul lui Pablo, venirea la putere a lui Houari Boumediene în 1965
se traduce printr-o industrializare* inspiratã din modelul sovietic.
Locul rezervat partidului unic al FLN dovedeºte puterea de atracþie a
exemplului sovietic. ªi, în 1965, Che Guevara va încerca chiar sã
relanseze în Congo o luptã armatã care se va dovedi a fi un fiasco.
Bilanþul acestor prime tentative, întocmit la Moscova, este totuºi
numai pe jumãtate pozitiv, cu atât mai mult cu cât una dintre cele mai
mari speranþe, Egiptul, închide uºa în nas (în 1972) cooperanþilor
sovietici. Aceastã loviturã vine la numai un an dupã eºecul unei
lovituri de stat puse la cale de comuniºtii din Sudan contra regimului
colonelului Nimeyri, pe care îl susþinuserã anterior. PC sudanez este
reprimat cu duritate, iar regimul se apropie de þãrile occidentale.
Apogeul comunismului în Africa

Triumful Vietnamului* de Nord în 1975 încurajeazã totuºi dinamismul
comuniºtilor, al cãror numãr ar fi fost în acel moment, conform
datelor furnizate de Moscova, de 60.000 în toatã Africa. Circumstanþele
sunt favorizate de prãbuºirea, unul dupã altul, a imperiului etiopian
negusul Hailé Sélassié este victima unui puci militar în 1974 ºi a
imperiului portughez, ale cãrui colonii devin independente în 1975,
în urma revoluþiei garoafelor*. În Angola, MPLA (Miºcarea Popularã
82 AFRICA
pentru Eliberarea Angolei) a lui Agostinho Neto se impune, cu

sprijinul Cubei, în faþa rivalilor sãi de obedienþã marxist-leninistã
ºi ei din UNITA (Uniunea Naþionalã pentru Independenþa Totalã a
Angolei), susþinuþi din punct de vedere ideologic din China, iar din
punct de vedere militar, de Africa de Sud. În Mozambic FRELIMO
(Frontul pentru Eliberarea Mozambicului), condus de Samora Machel,
se opune miºcãrii RENAMA (Rezistenþa Naþionalã din Mozambic),
susþinutã de Rhodesia.
Vehement contestate, MPLA ºi FRELIMO controleazã totuºi impor-
tante zãcãminte de bogãþii naturale esenþiale (petrol, metale preþioase).
Cu sprijinul cubanezilor, care fac uneori propriul joc, URSS îi smulge
Chinei laurii internaþionalismului ºi poate astfel invoca, în ajunul
perestroikãi, relaþiile sale privilegiate cu o listã impresionantã de
state cu orientare socialistã apãrute, în marea lor majoritate, din
fostele imperii coloniale francez ºi portughez: Algeria, Angola,
Benin, Capul Verde, Congo, Etiopia, Guineea, Guineea-Bissau,
Madagascar, Mozambic, São Tomé ºi Príncipe, Tanzania. Totuºi
Moscova rãmâne surdã la cererile de aderare la CAER * formulate
de aceste þãri: susþinerea financiarã pe care ar implica-o integrarea
unor state dintre cele mai sãrace de pe planetã ar fi peste puterile
sovieticilor ºi solicitanþii sunt invitaþi sã profite de contradicþiile inter-
imperialiste mai exact, sã facã apel la capital strãin. Cooperarea este
mai intensã în materie de securitate. Astfel, datele biografice dispo-
nibile asupra responsabililor Securitãþii algeriene atestã sejururi în
URSS. Cu condiþia reciprocitãþii serviciilor: în strânsã colaborare cu
KGB, grupuri paramilitare provenite din Algeria infiltreazã rezistenþa
localã în Afganistan*.
Nu toate aceste state practicã în mod constant aceeaºi politicã de
ploconire în faþa Uniunii Sovietice. O dovedesc ºi voturile de la ONU
dupã invazia Afganistanului, în 1979. Totuºi, printre cele 22 de state
care au susþinut atunci URSS, 6 sunt din Africa: Angola, Mozambic,
Etiopia, Insulele Seychelles, São Tomé ºi Príncipe ºi Madagascar.
Acest sprijin politic nu îi împiedicã pe conducãtorii locali sã practice
un subtil joc diplomatic, ilustrat altãdatã ºi de egipteanul Nasser. Ei
pot aduce astfel fosta patrie-mamã în competiþie cu alþi furnizori de
armament, alãturi de regimurile comuniste fapt ilustrat, între altele,
ºi de acordul de asistenþã militarã încheiat în 1982 între Portugalia ºi
Mozambic.
AFRICA 83
Specificitatea regimurilor de inspiraþie sovieticã

Unui observator îi poate veni greu sã înþeleagã originalitatea ºi specifici-
tatea comunismului african, în raport cu alte sisteme politice de pe
continent. Criteriul drepturilor omului nu este deosebit de semnificativ
într-o regiune în care respectul pentru semeni nu este lucrul cel mai
bine ilustrat. Neîncrederea faþã de sectorul privat ºi edificarea unei
economii centralizate ºi planificate rãmân criterii mai sigure, deºi
neexclusive. Astfel, multinaþionalele au fost uneori rãsfãþate, cum a
fost cazul companiilor petroliere din Angola. Cât despre instituþii,
este de preferat sã nu reþinem criteriul partidului unic eventual
intitulat socialist sau al muncii , deºi cea mai mare parte a
þãrilor africane l-au adoptat. Totuºi, puternica propagare a modelului
n-ar putea sã-i facã uitatã originea sovieticã. Dupã 1975, Republica
Democraticã Madagascar a reprezentat, din acest punct de vedere, un
adevãrat creuzet, combinând referinþele constituþionale algeriano-sovie-
tice, teoria celor trei revoluþii a lui Kim Ir Sen* ºi unele împrumutate
din doctrina chinezã privitoare la dezvoltarea agriculturii.
Pânã ºi utilizarea politicã a foametei þine de un dat experimentat deja.
Regimurile marxist-leniniste n-au fost singurele prezente în cronica mal-
nutriþiei africane, însã toate au avut de suferit de pe urma acestui flagel.
O atestã ºi lista celor ºase þãri a cãror situaþie era consideratã de cãtre FAO
(Organizaþia pentru Agriculturã ºi Alimentaþie) (organism al ONU) drept
catastrofalã în 1991: Sudan, Etiopia, Somalia, Angola, Mozambic,
Liberia. Chiar dacã nu se poate face abstracþie de factorii climaterici ºi
de dispreþul faþã de þãrãnime pe acest continent, existã totuºi o specifi-
citate comunistã a foametei mai mult sau mai puþin organizate ºi
înscriindu-se în politica de lichidare a societãþii þãrãneºti ºi a solidari-
tãþilor tradiþionale. Lupta dusã de partidele aflate la putere contra
tribalismului ºi a feudalismului a antrenat declanºarea unor campanii
de sãtenizare eradicarea habitatului tradiþional ºi de creare a unui
om nou, prin educaþie ºi prin mobilizarea de masã. Aceste acþiuni
au distrus echilibre economice ºi sociale precare, antrenând moartea
de foame a sute de mii de persoane în anii 1980 în Etiopia ºi Mozambic.
În afarã de aceasta, departe de a reprezenta o simplã transpunere
în Africa a conflictului Est-Vest, rãzboaiele civile* au fost cauzate, în
parte, de respingerea de cãtre populaþiile rurale a unei politici devastatoare
pentru supravieþuirea lor identitarã ºi chiar biologicã. La vârful statului
ºi al partidului* unic, acþionând în simbiozã cu poliþia politicã, s-a
constituit o autenticã nomenclaturã foarte indiferentã faþã de soarta
lor; în lipsa unei burghezii comerciale ºi, deci, a unei economii de
84 AFRICA
piaþã, monopolizând atât puþinele bunuri existente, cât ºi distribuirea

ajutoarelor internaþionale dacã nu cumva este vorba chiar despre
renta petrolierã. Elitele apãrute odatã cu independenþa, în Algeria, ca
ºi în Angola, s-au angajat, de altfel, dupã 1988, cu rezultate diferite,
pe calea liberalizãrii mai degrabã a pieþei decât politice.
Ca ºi în celelalte regimuri comuniste, comunismul african n-a scãpat
nici el principiului epurãrilor. Cele din MPLA din Angola anului 1977
au fost sângeroase pentru partizanii lui Nito Alves, zdrobiþi din cauza
sprijinului cubanezilor ºi acuzaþi, de cãtre o conducere occidentalizatã ºi
preocupatã sã edifice statul-naþiune, de rasism, tribalism ºi regionalism.
La fel ºi în Etiopia, unde, pe 17 aprilie 1977, la Addis Abeba, Hailé
Mariam Mengistu, dictatorul care l-a rãsturnat pe împãrat, sparge în public
trei flacoane cu sânge reprezentând imperialismul, feudalismul ºi
capitalismul birocratic, gestul þinând loc de apel la teroarea roºie
ºi de ripostã la teroarea albã a anarho-fasciºtilor din Partidul
Revoluþionar al Poporului Etiopian, o formaþiune rivalã de extremã
stânga. Represiunea duce la exterminarea cu ajutorul unui cordon de
nylon sau prin gazare a militanþilor din grupurile marxist-leniniste
rivale, la grãmadã cu partizanii vechiului regim. Zece mii de asasinate
politice* au fost numãrate de cãtre actuala justiþie etiopianã, ºi asta
numai la Addis Abeba, din februarie 1977 pânã în iunie 1978. ªi în
Eritreea regimul etiopian a trebuit sã înfrunte, începând din 1977, o
rezistenþã militarã naþionalistã, dar corpusul doctrinei marxist-leniniste
a acesteia nu era mai puþin ortodox decât al sãu; beneficiind însã de
relee în mediile din Occident favorabile Lumii a Treia, Frontul de
Eliberare Eritreean a reuºit sã mobilizeze împotriva regimului lui
Mengistu un tribunal internaþional, instituit la iniþiativa curentelor de
extremã stânga ºi deja experimentat în timpul rãzboiului din Vietnam.
Episodul regimurilor comuniste africane n-a fost deloc mediatizat,
poate cu excepþia campaniilor de solidaritate cu etiopienii, în 1995. În
Angola, intervenþia sud-africanã contra MPLA a suscitat în opinia
publicã occidentalã un curent de simpatie la adresa regimului
comunist. În schimb, episoadele tari ale operaþiunii Steaua roºie,
vastã campanie politico-militarã demaratã în 1981-1982 de cãtre Etiopia
împotriva Eritreei provincie din nord susþinutã de SUA ºi care îºi
reclama independenþa , n-au împiedicat Federaþia Sindicalã Mondialã
sã îi atribuie lui Mengistu (în martie 1988) o medalie de aur pentru
contribuþia sa la lupta pentru pacea ºi securitatea popoarelor,
demers la care s-a asociat ºi Confederaþia Generalã a Muncii (CGT).
În cursul anilor 1990, numeroºi activiºti de partid din Angola ºi
din Mozambic s-au metamorfozat, dupã modelul omologilor lor din
AGIT-PROP 85
Europa de Est sau din fosta URSS, în businessmen, în timp ce foºti

marxist-leniniºti ºi luptãtori pentru liberate pãreau interesaþi sã
îºi ascundã practicile din trecut. Noul regim etiopian n-a putut obþine
extrãdarea lui Mengistu din Zimbabwe, unde s-a refugiat dupã rãstur-
narea lui de la putere. Între sclavagism ºi genocid, memoriei terorii
roºii îi va fi greu sã-ºi croiascã un drum, într-atât este de vie, pe
pãmântul african, concurenþa victimelor.
ªi dacã, între 1975 ºi 1989, era greu de contestat la faþa locului
profunzimea referinþelor marxist-leniniste afiºate de Etiopia, Angola
ºi Mozambic, ne putem îndoi de realitatea impregnãrii comuniste a
continentului negru, chiar dacã, în zilele noastre, regimul chinez
cautã sã se implanteze ºi aici. Singura excepþie pare sã fie PC din Africa
de Sud, care gestioneazã moºtenirea cooperãrii sale, din timpul Rãzboiu-
lui Rece, cu Congresul Naþional African (ANC). În epoca apartheidului,
cele douã organizaþii au avut într-adevãr o reþea de legãturi strânse,
îndeosebi pe plan sindical ºi pe cel al luptei armate. Aripa înarmatã a
ANC ºi-a trimis atunci multe dintre cadre în URSS, cum ar fi Thabo
Mvuyelwa Mbeki, care va deveni preºedinte al Africii de Sud în 1999.
AGIT-PROP
Însoþind la sfârºitul secolului al XIX-lea naºterea reclamei publicitare
ºi a învãþãmântului de masã, arta propagandei intrã într-o etapã majorã
în timpul Primului Rãzboi Mondial, înainte de a se impune în Rusia
ca una dintre pârghiile puterii dupã 1917.
În concepþia lui Lenin, propaganda, activitate proprie situaþiilor
de rãzboi, inclusiv ale celor din rãzboiul civil* sau din lupta de clasã,
vizeazã în primul rând fãurirea conºtiinþei de clasã a proletarilor ruºi.
Ea trebuie sã favorizeze, printr-o criticã sistematicã, subminarea
societãþii capitaliste. Unul dintre resorturi rezidã în reducerea adver-
sarului, la nevoie, ºi prin amalgamare, la figura detestabilã a contra-
revoluþiei* chiaburul, social-patriotul, iar mai târziu fascistul
într-o logicã maniheistã, care îl opune pe prieten duºmanului. Bolºevicii*
ajunºi la putere adaugã propagandei lor ºi apãrarea Uniunii Sovietice*,
construcþia socialismului ºi formarea omului nou*. Înainte, ca ºi
dupã victorie, Partidul trebuia sã gãseascã lozincile ºi sloganele potrivite
fiecãrei situaþii, pentru a suscita adeziunea maselor.
Plehanov este cel care a definit în 1891 activitatea de agit-prop:
propagandistul prezintã multe idei câtorva indivizi, cu scopul de a le
aprofunda conºtiinþa de clasã; agitatorul prezintã un mic numãr de
idei unei mase de oameni, cu scopul de a le lansa în acþiune. Dupã
86 AGIT-PROP
1917, bolºevicii creeazã Departamentul de Agitaþie ºi Propagandã ºi,

pe acest model, creeazã un Minister al Propagandei (OSVAG), avându-l
printre fondatori pe Serghei Ciahotin, un discipol al lui Ivan Pavlov,
descoperitorul reflexului condiþionat. OSVAG utilizeazã mijloacele
cele mai moderne radioul ºi cinematografia ºi dã dovadã de o mare
inventivitate: Troþki* circulã într-un tren de propagandã itinerant
însoþit de echipe de comuniºti care, prin cântece, spectacole de teatru,
afiºe, fotografii ºi conferinþe, se strãduiesc sã-i convingã pe þãrani.
În anii 1920, agit-propul face apel la artiºtii de avangardã: regizorul
Eisenstein toarnã filmele Greva, Cruciºãtorul Potemkin, Octombrie
sau Linia generalã, ultimul preamãrind colectivizarea*; fotograful ºi
graficianul Aleksandr Rodcenko deseneazã copertele revistelor ºi
inventeazã fotomontajul, care îi transformã pe condamnaþii la muncã
forþatã de la canalul Marea Albã într-o trupã veselã; desenatorul
Lisiþki realizeazã nenumãrate afiºe; poetul Maiakovski scrie farse
revoluþionare destinate maselor.
Comuniºtii creeazã un puternic dispozitiv de presã. Cu mult înainte de
1917, Lenin ajunsese la convingerea cã ziarul este un bun organizator
colectiv, organul central al partidului editând mai multe publicaþii
adaptate celor mai diferite categorii de cititori. Ajunºi la putere, bolºevicii
instituie cenzura generalizatã ºi pun toate mijloacele de comunicare în
slujba unei propagande care se exprimã într-o limbã specialã, apãrutã sub
Lenin ºi care avea sã triumfe sub Stalin* sau Mao*, limba de lemn*.
Datoritã monopolului asupra mijloacelor media, comuniºtii aflaþi
la putere încearcã sã fãureascã un imaginar social unificat în jurul
unor mituri ºi figuri eroice Lenin, Stahanov, Gagarin, Che Guevara.
Chiar dacã populaþia nu ignorã prãpastia dintre trista sau chiar
tragica realitate cotidianã ºi aceastã propagandã despre viitorul
luminos, ea se impregneazã în oameni, în ritmul lor de viaþã.
În mod paradoxal, eficacitatea agit-propului apare adesea mai mare
la comuniºtii care n-au ajuns la putere. Încã din 1922, Internaþionala
Comunistã* o pune la punct în toate secþiile naþionale. Una dintre
axele majore ale sale este propaganda în favoarea Uniunii Sovietice,
iar apoi, dupã 1945, în favoarea þãrilor socialismului real. Toate PC
preiau marile campanii orchestrate de Moscova, dintre care unele sunt
deosebit de reuºite: antifascismul* în anii 1930, când comunistul
german Willi Münzenberg generalizeazã noi ritualuri pumnul ridicat,
opus braþului întins al naziºtilor; lupta pentru pace* în timpul Rãzboiului
Rece*, cu porumbelul lui Picasso; Revoluþia Culturalã* din 1966, cu
Cãrticica Roºie a lui Mao; antiimperialismul din anii 1970, cu figura
lui Che Guevara. Dacã la Moscova sau la Beijing cucerirea strãzii
AMERICA LATINÃ 87
þine, de fiecare 1 Mai, de obligaþie, în þãrile capitaliste ea capãtã o

dimensiune eliberatoare. Prin scandãri de lozinci alternând cu cântece
de bucurie sau de sacrificiu, ea aratã puterea clasei muncitoare* în
teritoriul ostil ºi, dacã se considerã necesar, ºi capacitatea ei de
autoapãrare prin mobilizarea unor servicii de ordine performante.
În afara tradiþionalelor mitinguri ºi defilãri, serbãrile cum ar fi cele
ale cotidienelor PCF* ºi PCI*, LHumanité ºi LUnità cautã sã-i arate pe
comuniºti dar ºi pe stângiºti în ambientul lor societal ºi naþional.
Dacã agit-propul este principalul suport al subversiunii în regimurile
neocomuniste, el este ºi un vector major al promovãrii URSS mai
apoi a Chinei* maoiste, a Cubei* etc. ºi se articuleazã pe campanii de
dezinformare* ºi de diversiune. Astfel, în 1952, mobilizarea mondialã în
favoarea soþilor Rosenberg, condamnaþi la moarte de cãtre justiþia
americanã pentru spionaj* atomic, contribuie la deturnarea atenþiei de
la epurãrile la care erau supuºi evreii* în URSS ºi în democraþiile populare*.
Prãbuºirea sistemului comunist mondial în 1989-1991 a slãbit
considerabil capacitatea de mobilizare a agitaþiei ºi propagandei, care
este, de altfel, spulberatã încã din anii 1970 de televiziune ºi de
divertismentele de masã.
*ALIMENTAÞIE RAÞIONALÃ ® vezi Postfaþa
AMERICA LATINÃ
Comunism ortodox, populism ºi gherilã castristã
Istoria comunismului din America Latinã poate fi împãrþitã în patru
perioade: originile miºcãrii revoluþionare ºi comuniste (1918-1935),
epoca stalinistã (1935-1959), faza revoluþionarã dintre 1959 ºi 1967
ºi o perioadã de crizã ºi de renovare, începând din 1970.
La originile comunismului latino-american

Peisajul politic din America Latinã este dominant în mod tradiþional
de populism, caudillism ºi o formã de anarho-sindicalism. Marxismul*
* Asteriscul marcheazã intrãrile adãugate la ediþia în limba românã ºi

tratate în postfaþa realizatã de Institutul de Investigare a Crimelor
Comunismului în România (n. ed.).
88 AMERICA LATINÃ
nu începe a fi difuzat aici decât pe la sfârºitul secolului al XIX-lea,

adus de emigranþii europeni. Simultan, încep sã aparã primele
organizaþii muncitoreºti, precum ºi primii gânditori care se reclamã
de la marxism. Inspirat de cea de-a II-a Internaþionalã, îºi face apariþia
un curent socialist în care figura lui Juan B. Justo ºi al sãu Partid
Socialist Argentinian, fondat în 1895, reprezintã aripa moderatã, în
vreme ce Luis Emilio Recabarren ºi al sãu Partid Socialist Muncitoresc
din Chile, fondat în 1912, constituie aripa radicalã. Odatã cu apariþia
curentului comunist, îndatã dupã Revoluþia din Octombrie* se dezvoltã
ºi primele tentative de degajare a unei orientãri politice ferm revolu-
þionare.
Partidele comuniste sunt înfiinþate în anii 1920 plecând de la douã
origini distincte: 1) aripa stângã a anumitor partide socialiste în
Argentina, încã din 1918 sau din majoritãþile acestor partide în
Uruguay (1921) ºi în Chile (1922); 2) anarho-sindicalismul: în Mexic
(1919) ºi în Brazilia (1922). Urmeazã Cuba* (1925), Perú ºi Paraguay
(1928), Columbia (1930), Venezuela ºi Costa Rica (1931).
În primii ani, orientarea acestor partide este inspiratã din hotãrârile
Internaþionalei Comuniste (IC), dupã modelul a douã documente:
unul din ianuarie 1921, Despre revoluþia în America, apel adresat
clasei muncitoare din cele douã Americi, ºi celãlalt, din ianuarie
1923, Cãtre muncitorii ºi þãranii din America de Sud. Aceste texte
traseazã luptei revoluþionare sarcini agrare, antiimperialiste* ºi antica-
pitaliste*. Unitatea dintre proletariat ºi þãrãnime este vãzutã în lumina
unei strategii a revoluþiei neîntrerupte, capabilã sã ducã America
Latinã de la capitalismul subdezvoltat ºi dependent la dictatura proleta-
riatului. Se neagã implicit ideea unei etape istorice a capitalismului
independent, naþional ºi democratic, subliniindu-se în acelaºi timp
complicitatea burgheziilor locale cu imperialismul, în special cu cel
american.
Revoluþia din Octombrie are un profund impact asupra intelighenþiei
latino-americane, comunismul bazându-se aici mai mult pe personalitãþi
decât pe o miºcare organizatã. Tipograful Recabarren, fondator al PC
chilian, îl întruchipeazã pe bãtrânul lider muncitoresc trecut la bolºevism*
ºi ale cãrui scrieri ºi discursuri au drept axã centralã o luptã de clasã
de neîmpãcat dintre muncitorii din mine ºi fabrici ºi capitaliºti.
Aceastã luptã, cu o puternicã dimensiune muncitoreascã, nu are alt
obiectiv decât revoluþia socialistã.
Julio Antonio Mella este primul exemplu al unui tip frecvent
întâlnit în istoria socialã a Americii Latine: studentul sau tânãrul
AMERICA LATINÃ 89
intelectual revoluþionar care gãseºte în marxism rãspuns pasiunii sale

pentru dreptate socialã. Participant la crearea PC cubanez în 1925, el
este arestat din cauza activitãþilor sale politice contra dictatorului
Machado, apoi se exileazã în Mexic, unde va fi asasinat în ianuarie
1929. Strategia lui Mella este bazatã pe un front* antiimperialist al
muncitorilor, þãranilor, studenþilor ºi intelectualilor, în rândul cãrora
el refuzã sã includã ºi burghezia naþionalã, complice, în ochii sãi, a
dominaþiei imperialiste. Problema naþionalismului * ºi a eliberãrii
naþionale ocupã un loc central în gândirea lui Mella, care sprijinã cu
entuziasm miºcarea lui Augusto Cézar Sandino; acesta a condus în
Nicaragua, din 1926 pânã în 1933, un rãzboi de gherilã împotriva
trupelor americane, susþinut parþial de IC. Spre deosebire de alþii, el
criticã vehement naþionalismul populist al Alianþei Populare Revolu-
þionare Americane (APRA) a lui Victor Raul Haya de la Torre, contra
cãruia publicã în 1928 un pamflet: el se declarã aici împotriva
frontului unic favorabil numai burgheziei, trãdãtor clasic al tuturor
miºcãrilor naþionale, ºi crede cã numai abolind factorul cauzal al
imperialismului, capitalismul, vor putea exista naþiuni cu adevãrat
libere. Mella se considerã un fel de discipol al lui José Marti ºi
moºtenitor al mesajului sãu revoluþionar, democratic ºi antiimperialist.
Gânditorul cel mai viguros ºi mai original este José Carlos Mariategui,
în a cãrui viziune se amestecã moºtenirea culturalã europeanã ºi
tradiþiile comunitãþii indigene. Acest scriitor ºi ziarist se declarã
socialist în 1918 ºi descoperã marxismul ºi comunismul în timpul
unei cãlãtorii în Europa*, între 1920 ºi 1923. Dupã ce participã la
activitãþile APRA, Mariategui se desprinde de Haya de la Torre ºi
fondeazã (în 1928) Partidul Socialist Peruan, care aderã la IC, ºi
afirmã necesitatea independenþei proletariatului. În ªapte încercãri
de interpretare a realitãþii peruane, el oferã prima analizã marxistã a
societãþii ºi a politicii, considerând cã, în Perú, nu existã o burghezie
progresistã, cu o sensibilitate naþionalã, care sã se poatã proclama
liberalã ºi democraticã. Mariategui extinde aceastã analizã la întreaga
Americã Latinã: revoluþia latino-americanã nu va putea fi decât
socialistã.
Stalinism, front popular ºi antifascism

Începând din 1934, IC abandoneazã linia sectarã clasã contra clasã
ºi iniþiazã strategia sa antifascistã, implicând colaborarea comuniºtilor
cu forþele democratice ºi moderarea discursului sãu. Aceastã politicã
90 AMERICA LATINÃ
este impusã de situaþia europeanã ºi nu þine cont de condiþiile specifice

din America Latinã. Fiecãrui aspect al realitãþii europene abordate de
Marx* contradicþia dintre forþele producãtoare ºi raporturile de
producþie feudale, rol istoriceºte progresist al burgheziei, revoluþia
burghezo-democratã contra statului absolutist , comuniºtii încearcã
sã îi gãseascã un echivalent latino-american. În aceastã grilã de
lecturã, structura agrarã a continentului este clasificatã drept feudalã,
burghezia localã ca progresistã, iar þãrãnimea ca reticentã la
socialismul colectivist. Concluzia este cã, în America Latinã, socialismul
nu este la ordinea zilei.
Totuºi, politica IC este încã ezitantã. Astfel, în octombrie 1935
are loc cea de-a III-a Conferinþã Comunistã din America Latinã, care
organizeazã o insurecþie în Brazilia în noiembrie, sub conducerea lui
Carlos Prestes, un general care se remarcase deja, între 1924 ºi 1927,
parcurgând þara în fruntea unei coloane de revoluþionari ºi care,
ulterior, s-a raliat comunismului; insurecþia este un eºec total, iar PC
brazilian este decapitat.
Cele mai bune rezultate le obþine strategia Frontului Popular* în
Chile. Format la iniþiativa comuniºtilor în 1936, în timpul unei
convenþii a stângii care reuneºte 400 de radicali, 300 de socialiºti, 160
de comuniºti, democraþi ºi sindicaliºti, Frontul Popular chilian reuºeºte
sã-l aducã la preºedinþia þãrii, dupã alegeri foarte disputate, pe radicalul
Pedro Aguirre Cerda (1938-1941).
Cu începere din 1941 ºi odatã cu intrarea Uniunii Sovietice în
rãzboi, noua politicã este cea de unitate naþionalã, care implicã
subordonarea socialului în faþa sprijinirii efortului de rãzboi; în acest
scop, partidele comuniste trebuie sã încheie alianþe ºi mai largi decât
cele încheiate pânã acum cu stânga tradiþionalã. Aceastã strategie
inspirã ºi politica secretului general al PC din SUA, Earl Browder: el
susþine cã partidele comuniste trebuie sã se dizolve ºi sã se integreze
în formaþiuni progresiste, în interiorul cãrora vor acþiona ca grupuri
de presiune. Browderismul este condamnat în mod formal în 1945.
Fãrã a ajunge la aceastã poziþie extremã, PC cubanez colaboreazã
între 1940 ºi 1944 cu preºedintele Fulgencio Batista, adoptând noua
denumire, de Partid Socialist Popular (PSP), ºi integrând doi miniºtri
în guvern pe Juan Marinello ºi pe Carlos Rafael Rodríguez, mai
târziu interlocutor al PC cu Fidel Castro*.
Pentru niºte comuniºti opuºi liniei frontului popular, troþkismul *
apare ca o alternativã ºi, în majoritatea þãrilor latino-americane, iau
fiinþã mici partide troþkiste, lipsite de importanþã; Bolivia face totuºi
AMERICA LATINÃ 91
excepþie: aici apare Partidul Muncitoresc Revoluþionar (POR), ca

urmare a iniþiativei unui grup de intelectuali. Influenþa POR în rândul
minerilor creºte în parte ºi pentru cã PC oficial se asociazã eforturilor
guvernamentale de creºtere a productivitãþii, în cadrul efortului pentru
rãzboi, fapt care contravine doleanþelor muncitorilor. În 1955, POR
va fi afectat de diviziunile troþkismului internaþional în privinþa chestiunii
entrismului (infiltrãrilor); se va scinda ºi îºi va pierde influenþa
din trecut.
În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, partidele comuniste
beneficiazã de o conjuncturã favorabilã, graþie prestigiului conferit de
lupta antifascistã* ºi admiraþiei suscitate de lupta Uniunii Sovietice.
Totuºi, problemele lor fundamentale nu ºi-au gãsit încã o soluþionare:
cum poate fi organizat un partid revoluþionar într-un mediu în care
compoziþia socialã cuprinde o clasã muncitoare slabã numericeºte, o
micã burghezie numeroasã ºi unde clasa predominatã este þãrãnimea?
La sfârºitul rãzboiului, America Latinã cunoaºte o perioadã de
democraþie* de care comuniºtii profitã. Dar este ºi o perioadã de
autoritarism populist, în Argentina ºi în Brazilia, care se va afla la
originea a douã atitudini comuniste contradictorii: opoziþia faþã de
miºcarea peronistã din Argentina ºi sprijinirea regimului lui Getúlio
Vargas în Brazilia.
Odatã cu Rãzboiul Rece*, comuniºtii sunt expulzaþi din sindicate*
în întreaga Americã Latinã, iar guvernele încearcã sã reprime miºcãrile
populare, sã rupã relaþiile diplomatice cu URSS ºi sã se orienteze spre
dreapta. În acelaºi timp, amestecul nord-american creºte, aºa cum se
întâmplã în Guatemala în 1954. În Bolivia, o rãscoalã popularã aduce
la putere, în 1952, Miºcarea Naþionalistã Revoluþionarã (MNR), dar
fãrã comuniºti. În numeroase þãri, partidele comuniste sunt interzise
ºi se aflã în impas. La sfârºitul anilor 1950, doar triumful guerilleros
în Cuba antreneazã o nesperatã schimbare a situaþiei lor.
Speranþa revoluþionarã
Efectele imediate ale revoluþiei cubaneze asupra miºcãrii comuniste
latino-americane sunt spectaculoase. Triumful revoluþionarilor din
Sierra Maestra aratã cã toate aspectele dogmei revoluþionare ºi practica
tradiþionalã comunistã sunt depãºite. Mai mult, singura revoluþie
socialistã din America Latinã se desfãºoarã fãrã sprijinul PSP, care a
condamnat atât asaltul cazãrmii Moncada de cãtre Fidel Castro, în
1953, cât ºi expediþia vasului Granma; el nu s-a apropiat de Castro
92 AMERICA LATINÃ
decât atunci când posibilitatea unei victorii a rãzboiului de gherilã a

devenit evidentã.
Rezultatul este o profundã revizie a postulatelor teoretice pe care
comuniºtii sud-americani ºi-au fondat activitatea la mijlocul anilor
1930. Stânga latino-americanã începe sã-ºi punã întrebãri cu privire
la identitatea promotorilor revoluþiei. ªi mai ales: Cuba este o excepþie
sau un model de imitat?
Dezbaterea duce la sciziunea miºcãrii comuniste în douã mari
tabere. Pe de o parte, partidele comuniste tradiþionale: dacã valorificã
totuºi experienþa cubanezã, ele încearcã sã concilieze acest sprijin cu
practica lor tradiþionalã din 1935. ªi ele subliniazã cã revoluþia cubanezã
îmbracã un caracter excepþional, datoritã specificitãþii insulei. URSS
este mulþumitã cã dispune de un post avansat în apropierea coastelor
Statelor Unite, dar preferã o stabilizare a spaþiilor de hegemonie atât
în Europa, cât ºi în America.
De partea cealaltã se grupeazã cei care considerã cã succesul
revoluþiei cubaneze deschide drumul stângii latino-americane, care îºi
ia acum numele de Noua Stângã, pentru a se distinge de comuniºtii
tradiþionali. Din 1959 pânã în 1967, Noua Stângã efectueazã o sintezã,
elaborând o lecturã particularã a revoluþiei cubaneze, cu scopul de a
stabili un corpus teoretico-ideologic capabil sã înlocuiascã marxismul
stalinist ºi prosovietic, considerat depãºit. Aceste idei pot fi rezumate
în ºase puncte: natura continentalã a revoluþiei latino-americane,
caracterul ei socialist, lupta armatã* ca mijloc, rolul conducãtor al
unei mici burghezii radicalizate, subordonarea alianþelor politice faþã
de proiectul revoluþionar ºi refuzul colaborãrii partidelor comuniste
tradiþionale.
Anii 1959-1967 constituie vârsta de aur a Noii Stângi: în fiecare
þarã din America Latinã izbucneºte, cu o violenþã variabilã, o miºcare
de gherilã. Simpatizant al maoismului* pentru intensitatea revoluþionarã
a concepþiilor acestuia ºi plecând de la succesul nesperat al gherilei în
Cuba, Ernesto Che Guevara propune doctrina fochismului
Foco: focar , constând în proliferarea centrelor de luptã armatã
antiimperialistã. Totuºi, simultan cu elaborarea de cãtre Noua Stângã
a discursului sãu ideologic ºi a extinderii ei pe întregul continent,
încep sã se înregistreze ºi primele eºecuri rãsunãtoare. Excepþie face
Columbia, þarã în care exista ºi în trecut o miºcare de gherilã ºi unde
Forþele Armate Revoluþionare (FARC), legate la origine de PC
columbian, ajung în 1964 sã controleze o parte a teritoriului. În 1967,
moartea lui Che Guevara în Bolivia marcheazã începutul sfârºitului
AMERICA LATINÃ 93
influenþei Noii Stângi. Eºecul gherilelor urbane ºi rurale ºi ineficienþa

partidelor comuniste tradiþionale evidenþiazã incapacitatea unora de a
înþelege cã America Latinã a intrat într-o perioadã îndelungatã de
creºtere economicã. ªi, în timp ce Biserica Catolicã, în mod tradiþional
adversarã a comuniºtilor, îºi redefineºte orientãrile, apropiindu-se de
stânga, începând cu anul 1964 ºi cu succesul loviturii lor de stat din
Brazilia, forþele armate se pregãtesc peste tot sã combatã revoluþia
fãrã a-ºi mai alege mijloacele.
În acest timp, PSP cubanez a urmat o traiectorie neaºteptatã.
Castro i-a citit pe Marx ºi pe Lenin, pe care îi admirã pentru hotãrârea
lor de a zdrobi duºmanul de clasã; dar, spre deosebire de fratele sãu,
Raul, ºi de Che, el nu simpatiza cu PSP, concurent în cursa pentru
conducerea absolutã. Totuºi, dupã victoria revoluþiei din 1959, el are
nevoie de un instrument capabil de a înlocui Miºcarea de la 26 iulie
cu care a fãcut revoluþia, dar care este prea pluralist ºi de a organiza
controlul unei societãþi ce a ajuns în zorii libertãþii. ªi, curând, PSP
devine coloana vertebralã a statului, cu condiþia acceptãrii epurãrilor
decretate de Castro în faþa oricãrei veleitãþi de autonomie. Dacã, în
politica sa latino-americanã, Castro susþine miºcãrile de gherilã, el
împiedicã URSS sã-ºi pãstreze controlul asupra PSP. Totuºi, regimul
sãu nu supravieþuieºte decât datoritã susþinerii de cãtre sovietici,
susþinere pecetluitã în momentul crizei rachetelor (1962) ºi reînnoitã în
1967. În 1965, Castro refondeazã PC cubanez, care nu îºi va þine
totuºi primul sãu congres decât în 1975. ªi, spre deosebire de
partidele-stat tradiþionale, în care secretarul general este împuternicit
de cãtre partid sã reprezinte puterea, Castro îi atribuie PC cubanez
rolul de curea de transmisie a puterii sale personale. Abia dupã eºecul
rãzboaielor de gherilã din America Latinã ºi transformarea Cubei
într-un instrument eficace al politicii externe* sovietice în Africa* va
avea loc o apropiere completã, care nu va înceta decât odatã cu
destrãmarea URSS.
Revoluþia cubanezã se transformã rapid în revoluþie socialistã.
Reforma agrarã din 1959 este urmatã de naþionalizãrile marilor între-
prinderi agricole ºi industriale, nord-americane mai întâi ºi, apoi,
cubaneze, care îi permit lui Castro sã proclame în 1961 caracterul
socialist al revoluþiei sale ºi sã se defineascã el însuºi ca marxist-leninist*.
Trãsãturile noului regim sunt bine cunoscute: omniprezenþa poliþiei
politice*, reprimarea opozanþilor, eliminarea presei libere, subordonarea
sindicatelor faþã de stat. Dincolo de ezitãrile periodice ulterioare
manifestate pe piaþa liberã þãrãneascã, de autorizarea producãtorilor
94 AMERICA LATINÃ
autonomi sau de dolarizare, aprilie 1961 a însemnat pasul decisiv.

Cuba devine un regim comunist clasic.
Crizã ºi reînnoire
În anii 1970, puþine sunt þãrile latino-americane (Columbia, Venezuela,
Costa Rica, Mexic) care scapã de experienþa dictaturii militare, ceea
ce, la stânga, are ca efect redarea unei valori democraþiei.
Prima þarã în care este inauguratã cu succes o nouã tacticã de a
ajunge la putere este Chile a unitãþii populare sub preºedinþia lui
Salvador Allende (1970-1973). Experienþa chilianã exercitã o atracþie
pentru miºcarea comunistã internaþionalã prin aceea cã ridicã o problemã
primordialã: într-o societate pluralistã ºi democraticã este oare posibilã
o tranziþie paºnicã spre socialism? Similitudinile dintre societatea
chilianã ºi þãrile vest-europene autorizeazã opinia cã aceastã experienþã
ar putea fi pusã în practicã ºi în Europa, ºi ea obþine un sprijin fãrã
rezerve din partea comuniºtilor.
De aceea, deznodãmântul traumatic al unitãþii populare, odatã
cu lovitura de stat a generalului Pinochet, în septembrie 1973, provoacã
o tulburare profundã în ansamblul forþelor de stânga. Unii, dupã
exemplul PCI, conchid cã stânga trebuie sã adopte o politicã moderatã,
astfel încât condiþiile care au favorizat lovitura de stat a lui Pinochet
sã nu se poatã reproduce; ei considerã cã alianþele politice sunt
necesare ºi cã democraþia reprezintã o valoare în sine. Dar grupurile
cele mai radicale, care se inspirã din modelul cubanez, decid intensifi-
carea luptei armate; în ochii lor, eºecul din Chile demonstreazã
imposibilitatea unei treceri paºnice spre socialism. Aceasta este poziþia
adoptatã în Chile de cãtre Miºcarea Stângii Revoluþionare (MIR) ºi, în
mod trecãtor, de PC chilian. Este ºi cea a sandiniºtilor, grup comunist
care, în alianþã cu o vastã miºcare popularã, îl alungã de la putere prin
luptã armatã pe dictatorul din Nicaragua, Anastasio Somoza; ca ºi în
Cuba, în 1959, sandiniºtii ºi ºeful lor, Daniel Ortega, îi înlãturã rapid
pe democraþi ºi instaureazã o dictaturã socialistã care ruineazã
þara; în urma alegerilor libere din 1990, ei pierd puterea, dar pãstreazã
controlul asupra forþelor armate.
La începutul anilor 1980, stânga mai avea de tras învãþãmintele
din înfrângerea lui Allende. Ea mai are de fãcut faþã ºi crizei din
America Centralã, problemelor ortodoxiei ideologice, pusã în discuþie de
partidele comuniste europene revizioniste, fãrã a mai vorbi despre declinul
atractivitãþii socialismului cubanez. În acel moment are loc prãbuºirea
AMERICA LATINÃ 95
democraþiilor populare* ºi a Uniunii Sovietice. ªi contextul politic în

care trebuie sã evolueze stânga s-a schimbat faþã de epoca dictaturilor
militare, odatã cu revenirea la putere a unor guverne civile în Perú
(1980), Argentina (1983), Brazilia ºi Uruguay (1985), Chile (1990).
În timp ce, în Chile, stânga se structureazã în jurul partidelor ºi
miºcãrilor tradiþionale, cu apropierea dintre socialiºti ºi democrat-creº-
tini, care îi marginalizeazã pe comuniºti, în alte þãri situaþia este
relativ fluidã. Organizaþiile de bazã prolifereazã, luând ca punct de
plecare mobilizãrile sociale, în vreme ce sindicatele îºi exprimã
neîncrederea crescândã faþã de partidele tradiþionale. Sfârºitul dictaturilor
militare presupune o înnoire ºi o redefinire a multor partide socialiste
PS chilian, partidul lui Lula, din Brazilia puternic angajate în
procesul democratic, a cãrui amplificare accelereazã criza partidelor
de stânga tradiþionale, îndeosebi comuniste. PC sunt din ce în ce mai
marginalizate, cu excepþia celui din Uruguay, bine integrat în Frente
Amplio ºi ocupând un minister.
Acesta este cadrul general de crizã în care au loc unele convulsii
de naturã maoistã în Perú ºi în Mexic. Din cauza pierderii de prestigiu
suferite de URSS, în anii 1960 s-au produs sciziuni maoiste în mai
multe partide comuniste, de exemplu în Brazilia, unde PC brazilian
marxist-leninist s-a impus în faþa partidului ortodox. În Perú, alãturi de
PC peruan-unitar, în 1964 apare ºi PCP Bandera Roja, a cãrui aripã
radicalã, condusã de universitarul Abimael Guzman, constituie PC
Sendero Luminoso, de la o expresie cu rezonanþã maoistã preluatã din
scrierile lui Mariategui. Intensa lui activitate teroristã*, care se des-
fãºoarã (între 1980 ºi 1992) din Sierra Centrale pânã în împrejurimile
Limei, provoacã moartea a zeci de mii de persoane de toate condiþiile
ºi convingerile cu responsabilitatea, ca ºi în Columbia, a armatei ºi
a organizaþiilor paramilitare. Arestarea lui Guzman ºi a locotenenþilor
sãi pune capãt vãrsãrilor de sânge.
Nu mai puþin maoistã ca inspiraþie este experienþa mexicanã a
Armatei Zapatiste de Eliberare Naþionalã (EZLN), care, sub conducerea
vicecomandantului Marcos Rafael Guillén purtând întotdeauna
cagulã , îmbinã militarizarea comunistã ºi indigenismul propriu
statului Chiapas, pentru ca, dupã o îndelungatã pregãtire, sã provoace
o surprizã prin cucerirea temporarã a centrelor urbane pe 1 ianuarie
1994. Fascinaþia exercitatã asupra anumitor personalitãþi din intelectua-
litatea europeanã Saramago, Montalban, Danièle Mitterrand , prin
acest amestec original de arhaism indigen ºi modernitate tehnologicã via
Internet, nu mai este decât o amintire. A rãmas ocuparea permanentã a
96 AMERICA LATINÃ
unor spaþii marginale, sub forma rezervaþiilor de ordin revoluþionar

tolerate de guvern.
Dupã 2000, America Latinã este martora unor puseuri care au
adus la putere lideri de stânga: Lula în Brazilia, Nestor Kirchner în
Argentina, Frente Amplio în Uruguay, Evo Morales în Bolivia, Hugo
Chávez în Venezuela ºi Michelle Bachelet în Chile. Stânga s-a întãrit
pretutindeni în Nicaragua, El Salvador, Mexic ºi se observã o
politizare masivã a populaþiilor indios, cele mai defavorizate din punct
de vedere istoric. Aceastã stângã împãrtãºeºte un anumit numãr de
valori: naþionalism, anticapitalism ºi respingere a supremaþiei americane,
un egalitarism* moderat implicând o redistribuire parþialã a bogãþiilor
ºi a pãmânturilor.
Marxismul nu mai joacã un rol ideologic important decât în
Venezuela, unde revoluþia bolivarianã propovãduitã de Chávez vizeazã
construirea unui socialism al secolului XXI. Este în curs de structurare
un partid unic, iar sistemul evolueazã cãtre o dictaturã care se sprijinã
pe largi pãturi ale populaþiei sãrace, dar ºi pe armatã, pe miliþii ºi pe
un aparat de securitate tot mai puternic. Chávez a naþionalizat sectoare
ale industriei petrolului, ale energiei ºi comunicaþiilor, a început
naþionalizarea circuitelor de distribuire a alimentelor ºi a altor bunuri
ºi a închis ultimul canal de televiziune liber. Aceastã politicã a dus la
plecarea în exil* a multor reprezentanþi ai clasei de mijloc ºi a numeroase
cadre, parþial înlocuite cu cubanezi. Bazându-se pe veniturile obþinute
din industria petrolierã, Chávez vrea sã creeze un bloc economic
latino-american ºi susþine masiv economia Cubei. Finanþeazã, de
asemenea, numeroase proiecte de infrastructurã în Nicaragua, în
Republica Dominicanã ºi plãteºte o parte a datoriilor internaþionale ale
Argentinei ºi Ecuadorului. Practicã o politicã de deschidere faþã de
toate þãrile ostile Statelor Unite, îndeosebi faþã de Iran ºi China*.
Crezându-se ameninþat de o intervenþie americanã, el se pregãteºte de
un rãzboi al poporului de inspiraþie maoistã, dar se înarmeazã
masiv ºi pe plan convenþional avioane ºi rachete de origine ruseascã,
deservite de specialiºti cubanezi.
ªi Bolivia s-a angajat pe calea construirii socialismului, dar dupã
un model mult mai democratic de când, în decembrie 2005, re-
prezentantul Miºcãrii spre Socialism (MAS), Evo Morales, a fost ales
preºedinte al republicii. El este susþinut de populaþia indianã ºi de
plantatorii de coca. Ostil drogurilor, Morales susþine totuºi ideea
comercializãrii produselor obþinute din aceastã plantã. Pentru a consolida
independenþa þãrii ºi a creºte resursele statului, el naþionalizeazã în
ANARHISM 97
2006 zãcãmintele de hidrocarburi ºi gestioneazã exporturile acestora,

dar se confruntã cu o adevãratã fracturã a þãrii Nordul (sãrac) contra
Sudului (bogat) , care divizeazã populaþiile indigene.
Supravieþuirea comunismului în America Latinã este actualmente
strâns legatã de cea a regimului lui Fidel Castro. Puterea poate sã se
ºi consolideze, ca urmare a bolii comandantului, survenitã în 2006,
în mãsura în care succesiunea încredinþatã fratelui sãu, Raul, poate
face necesarã întãrirea rolului partidului comunist ca instrument al
controlului politic.
ANARHISM
Filosofie politicã nãscutã în a doua treime a secolului al XIX-lea ºi
propovãduind suprimarea statului ºi a oricãror constrângeri exercitate
asupra individului, conform devizei: Nici Dumnezeu, nici stãpân,
anarhismul intrã în concurenþã cu marxismul*, având o viziune
diferitã despre societatea socialistã. Polemica între aceste douã
curente de gândire ale anticapitalismului* devine recurentã când ele
reprezintã miºcãri politice ºi sociale ºi se transformã în conflict dupã
1917.
Anarhismul a fost iniþiat, printre alþii, de cãtre Pierre Joseph
Proudhon, în opinia cãruia proprietatea trebuie sã fie transferatã clasei
muncitoare*, în vreme ce, în concepþia lui Marx *, ea trebuie sã treacã
în mâinile statului. Proudhon reproºeazã Ligii Comuniºtilor faptul cã
dezvoltã ideea de dictaturã a proletariatului, care ar antrena dominaþia
unui grup social asupra celorlalte, ºi cã ar fi contrarã principiului
dreptãþii. Polemica reizbucneºte în cadrul Internaþionalei I (AIT),
între Marx ºi Mihail Bakunin, adevãratul creator al anarhismului;
acesta denunþã pseudo-statul popular (care) nu va însemna nimic
altceva decât guvernarea despoticã a maselor populare de cãtre o nouã
ºi foarte restrânsã aristocraþie de adevãraþi sau de pretinºi savanþi. []
Astfel, pentru a elibera masele ar trebui sã începem prin a le aservi.
Deºi neîncrederea între cele douã curente încã dãinuie la începutul
secolului XX, ele au în comun anticapitalismul, detestarea societãþii
burgheze ºi voinþa de a o distruge din temelii prin violenþã. Spre
deosebire de social-democraþie*, favorabilã democraþiei* parlamentare,
anarhiºtii recuzã parlamentarismul. Totuºi, unii anarho-sindicaliºtii
ºi cooperatorii doresc sã deschidã, prin greva generalã, calea cãtre
o societate a libertãþii libertarã în care producþia ar fi gestionatã de
cãtre muncitori. Ceilalþi vor sã provoace, prin acþiune directã sau
98 ANARHISM
prin propagandã prin fapte, o revoltã generalizatã a celor oprimaþi,

distrugând simbolurile societãþii prin campanii de terorism*, Ravachol
fiind una dintre figurile cele mai cunoscute pentru ultima categorie.
Aceastã orientare corespunde cu cea reprezentatã de Serghei Neceaev,
un apropiat al lui Bakunin, care, în lucrarea sa Catehismul revoluþio-
narului, defineºte natura ºi rolul revoluþionarului rus*. Aceastã lecturã
l-a influenþat pe Lenin*, care va dezvolta în mai multe rânduri teze
anarhizante, ca în Statul ºi revoluþia sau în decretul din noiembrie
1917 privind controlul muncitoresc asupra uzinelor. Anarhiºtii iau
parte la rãsturnarea þarismului ºi, apoi, a guvernului lui Kerenski ºi
vãd în emergenþa sovietelor* schiþa unei societãþi libertare. Numeroase
valori promovate de ei corespund în acel moment cu cele ale bolºe-
vicilor*: antimilitarism, pacifism, anticlericalism, precum ºi gustul
pentru acþiunea imediatã ºi recursul la violenþã. Figura lor tutelarã,
Piotr Kropotkin, salutã Revoluþia din Octombrie*, iar în Ucraina,
anarhistul Nestor Mahno conduce o puternicã miºcare þãrãneascã
mahnovºcina , care confiscã pãmânturile ºi încheie o alianþã cu
roºii pentru a respinge armatele albe.
Totuºi, aceastã convergenþã este efemerã. Cu începere din 1918,
CEKA îi reprimã cu violenþã pe anarhiºtii din Moscova ºi din Petrograd.
Iar în 1920, odatã consolidatã victoria în Ucraina, Lenin ordonã
reprimarea mahnovºcinei: anarhiºtii sunt arestaþi, exilaþi, împuºcaþi
chiar. Zdrobirea revoltei de la Kronstadt* înseamnã sfârºitul anarhismului
în Rusia ºi marcheazã începutul reculului sãu pe plan internaþional.
Totuºi, seducþia exercitatã de Revoluþia din Octombrie, iar apoi de
cãtre Rusia sovieticã asupra militanþilor radicali îi incitã pe numeroºi
anarhiºti îndeosebi anarho-sindicaliºti sã se ralieze Internaþionalei
Comuniste* la începutul anilor 1920.
Miºcãrile anarhiste europene sunt astfel slãbite, iar numeroºi
militanþi care au vizitat URSS sau anarhiºti ruºi aflaþi în exil* denunþã
arbitrarul regimului bolºevic ºi monopolul lui asupra mijloacelor de
exprimare politicã. Mãrturia cea mai impresionantã îi aparþine lui
Voline în Revoluþia necunoscutã, publicatã în 1947 , care relateazã
experienþa sa în presa libertarã a anilor 1920-1930.
Contracarat prin prestigiul ºi puterea comunismului sovietic, anar-
hismul capãtã o configuraþie grupuscularã ºi nu mai pãstreazã decât o
anumitã influenþã asupra sindicalismului*.
Spania este singura þarã în care el rãmâne o forþã politicã, datoritã
Federaþiei Anarhiste Iberice (FAI), care se aflã în fruntea Confederaþiei
Naþionale a Muncii (CNT), având în 1936 între 800.000 ºi 1.000.000
ANTICAPITALISM 99
de membri. Dar rolul crescând al comuniºtilor în timpul rãzboiului

din Spania* îi marginalizeazã progresiv pe anarhiºti, dând câºtig de
cauzã PC spaniol; luptele din mai 1937 de la Barcelona între militanþii
celor douã orientãri sunt revelatoare pentru persistenþa incompatibilitãþii
dintre aceste douã curente revoluþionare, numeroºi anarhiºti fiind
victimele unor asasinate politice*.
Cultura libertarã, prezentã încã în Europa Occidentalã, ºi-a demon-
strat vigoarea în Mai 1968*, gândirea antiautoritarã inclusiv antile-
ninismul sãu fiind împãrtãºitã de o parte dintre studenþi, de unii
tineri muncitori ºi de stângism*. Ea continuã sã alimenteze ºi astãzi o
parte a neocomunismului*.
ANTIAMERICANISM ® ANTIIMPERIALISM
ANTICAPITALISM
Deºi noþiunea de capital este reperabilã încã din 1776 la economistul
Adam Smith sau, în versiunea sa criticã, la Gracchus Babeuf, în 1795
aceastã lege barbarã dictatã de capitaluri , trebuie aºteptatã emergenþa
revoluþiei industriale ºi a chestiunii sociale puse de condiþia dezastruoasã
a claselor muncitoreºti * pentru ca termenul capitalist sã aparã, în
1840, la Pierre Joseph Proudhon Capitaliºtii [] au plãtit zilele de
muncã ale lucrãtorilor , la Pierre Leroux în 1845 aceastã naturã
binefãcãtoare este industria capitalistã , iar apoi la Marx*, în 1848 a
fi capitalist înseamnã a ocupa nu doar o poziþie pur personalã, ci ºi o
poziþie socialã de producþie. Romancierul englez W.M. Thackeray
pare a fi utilizat primul cuvântul capitalism în 1854, în sensul de
deþinere de capital. În Dicþionarul limbii franceze din 1873, Littré
ignorã capitalism ºi trimite la scrierile lui Victor Riqueti de
Mirabeau, care stabileºte o relaþie între capitaliºti ºi instrumentele
muncii, precum ºi la cele ale lui Jean-Baptiste Say, care vede în
capitalist pe cel care posedã un capital.
Pânã în 1848, comuniºtii se focalizeazã mai ales asupra proprie-
tarilor sau a celor avuþi, dupã o logicã a rãzboiului între bogaþi ºi
sãraci. Aceºtia din urmã trebuie sã fie salvaþi prin distrugerea violentã
a grupurilor aflate la putere, aºa cum se stipuleazã în scrierile lui
Babeuf, Blanqui sau Barbès, ori prin transformãri iniþiate în chiar
inima sistemului pe baza unor acþiuni comunitare, cu acceptarea sau
neacceptarea progresului industrial, în lucrãri ca Omenirea aºa
cum este ºi aºa cum ar trebui sã fie de Wilhelm Weitling (1838),
100 ANTICAPITALISM
Manifestul lui Robert Owen (1840), Cãlãtoria lordului Carisdall de

Étienne Cabet (1840) sau Codul comunitãþii lui Théodore Dezamy
(1843).
Expresia anticapitalist/anticapitalism, care desemneazã grupuri
ºi comportamente în opoziþie faþã de capitalism, nu putea apãrea,
ca ºi gândire ºi acþiune, înainte de elaborarea unor teorii critice ale
capitalismului. Acestea apar în sfera ideologicã a socialismului odatã
cu voinþa de a degaja legile funcþionãrii ºi ale potenþialitãþilor de
transformare a capitalismului la autori ca C.H. de Saint-Simon,
Proudhon, Fourier ºi Leroux. Dar anticapitalismul decurge în principal
din lucrãrile lui Marx ºi Engels odatã cu Capitalul, al cãrui prim
volum este publicat în 1867. Atunci este stabilit un corpus teoretic
care privilegiazã o ºtiinþã* a istoriei ºi a legilor sale evolutive pentru
a plasa comunismul la capãtul unui proces de accentuare a luptei de
clasã ºi a contradicþiilor din sânul modului de producþie capitalist.
Împingând pânã la limite extreme alienarea producãtorilor, capitalismul
contribuie la propria lui ruinare ºi serveºte proiectul comunist colecti-
vizându-i pe oameni, dar ºi uneltele de muncã ºi furnizând mijloacele
pentru edificarea unei societãþi a abundenþei. Anticapitalismul marxis-
mului* se înscrie aºadar pe terenul praxisului organizarea proleta-
riatului ºi a determinismului economic. Revoluþia trebuie sã aparã în
punctul de rupturã al sistemului capitalist pentru a realiza exproprierea
expropriatorilor ºi a încheia faza preistoriei societãþii umane.
Cu Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului, Lenin
accentueazã în 1916 tezele marxiste asupra acþiunilor autodistrugãtoare
ale capitalismului. Odatã instalat la putere, el afirmã posibilitatea
construirii comunismului fãrã a se mai trece prin etapa capitalistã,
inaugurând un sistem de economie* planificatã ºi distrugând sistematic
economia de piaþã. El restabileºte astfel legãturile cu preceptele
babuviste ºi blanquiste ale rupturii totale ºi inventãrii unei alte
societãþi*. Începând cu data de 7 noiembrie 1917, el îºi pune în
practicã anticapitalismul, înverºunându-se atât pe plan legislativ,
cât ºi în activitatea sa politicã de fiecare zi sã distrugã bazele
capitalismului: proprietatea privatã asupra mijloacelor de producþie,
libertatea de a produce ºi de a schimba produsele, dar ºi statul de
drept, libertatea de asociere ºi de circulaþie. Acest model de economie
planificatã a fost aplicat, cu grade de intensitate diferite, de cãtre
toate regimurile comuniste.
Fervoarea anticapitalistã a reprezentat unul dintre resorturile funda-
mentale ale aderãrii la comunism. Legatã iniþial de voinþa de luptã
ANTICOMUNISM 101
pentru pace* capitalismul fiind considerat responsabil de rãzboaie ,

ea a fost întreþinutã, începând cu anii 1929-1934 ºi cu criza economicã
mondialã, de opoziþia maniheistã dintre un capitalism în crizã, ducând
la sãrãcie, ºi o economie sovieticã triumfãtoare graþie planului cincinal*.
Acest anticapitalism a servit ºi la justificarea terorii* instaurate de
puterile comuniste. Aceastã viziune a fost întãritã ºi de victoria
sovieticã din 1945, înainte ca propaganda sovieticã ºi cea chinezã sã
înceteze a mai da naºtere vreunei iluzii, în anii 1980. Totuºi, chiar ºi
în 1990, o anchetã în rândul delegaþilor la cel de-al XVII-lea Congres
al PCF* aratã cã mai mult de trei sferturi dintre ei se considerã
anticapitaliºti, privilegiind proprietatea colectivã asupra mijloacelor
de producþie. În zilele noastre, anticapitalismul este adus de mondializare
ºi se exprimã în principal în sfera neocomunismului*, capitalismul
fiind o componentã ºi a termenilor hipercapitalism, postcapitalism,
ultraliberalism, mondialism sau imperiu.
ANTICOLONIALISM ® ANTIIMPERIALISM
ANTICOMUNISM
Comunismul, iatã duºmanul!

Anticomunismul a apãrut odatã cu comunismul ºi fiecãrei etape de
dezvoltare a acestuia din urmã i se opun forme noi sau primenite ale
primului.
Noþiunea de anticomunism dateazã din anii 1840. Astfel, încã din

1848, ca rãspuns la Manifestul Partidului Comunist al lui Marx*,
Adolphe Thiers publica lucrarea Despre comunism, menitã sã îi
respingã doctrina. Aceastã formã de anticomunism se asociazã cu
frica de roºii, de partajiºti ºi de colectivism, larg rãspânditã în
rândul claselor avute ºi al þãrãnimii din secolul al XIX-lea, ºi are în
zdrobirea Comunei din Paris, din 1871, manifestarea sa cea mai
spectaculoasã. La începutul secolului XX, ea este convergentã cu
teama de atentatele anarhiste* ºi de miºcãrile revoluþionare, socialismul*
ºi comunismul fiind adesea asociate în acelaºi sentiment de urã.
102 ANTICOMUNISM
De la anticomunism la antibolºevism ºi antisovietism

Odatã cu Revoluþia din Octombrie*, termenii dezbaterii se schimbã
radical. Comunismul nu mai reprezintã o ameninþare ipoteticã, ci o
realitate care bulverseazã societatea. Bolºevicii* distrug economia* de
piaþã, abolesc proprietatea privatã, îi persecutã pe cei avuþi, nesocotesc
naþiunea, recuzã religia*, distrug bisericile, declanºeazã un rãzboi
civil* vinovat de nenumãrate atrocitãþi. Douã milioane de ruºi iau
calea exilului* ºi rãspândesc în întreaga lume frica ºi ura lor faþã de
bolºevism*. Acum, atenþionarea lãudãroasã a lui Marx din 1818
O stafie bântuie prin Europa; este stafia comunismului le apare
multora ca o ameninþare imediatã. Pânã atunci, anticomunismul a fost
mai ales un antimarxism, ostil doctrinei luptei de clasã ºi internaþio-
nalismului *. De acum înainte, el ia forma antibolºevismului ºi a
antisovietismului, ostil noului sistem comunist mondial*, cãruia URSS*
îi este matricea ºi motorul, iar Internaþionala Comunistã* (IC)
dispozitivul de difuzare. Începând din 1918, bolºevismul provoacã
apariþia mai multor timpuri de anticomunism.
Primul este cel al albilor, bazat pe reacþia ofiþerilor þariºti,
ameninþaþi direct cu exterminarea, care, în numele Ordinii, al Pro-
prietãþii, al Patriei ºi al Bisericii, creeazã o armatã de voluntari una
dintre protagonistele rãzboiului civil din Rusia ºi care, dupã înfrângere,
nu îºi mai difuzeazã anticomunismul în þara de exil.
ªi unele forþe socialiste, revoluþionare chiar, se pronunþã împotriva
bolºevismului, în numele unui socialism democratic ºi al unui marxism*
determinist, precum corespondentul ziarului lHumanité la Petrogard,
Kricevski în Scrisorile sale din 1917 , menºevicul Iuri Martov în
Bolºevismul mondial (1923) sau social-democratul german Kautsky în
Dictatura proletariatului (1918) ºi Terorism sau comunism (1920). De
asemenea, în timpul congresului de înfiinþare a PCF*, în 1920, Léon
Blum recuzã metodele de acþiune leniniste ºi se opune aderãrii partidului
sãu la IC.
Încã din anii 1920-1921, anarhiºtii ruºi se ridicã cu arma în mânã
împotriva bolºevicilor, la chemarea: Jos comisarocraþia, trãiascã
sovietele!. Deºi sunt de acord cu distrugerea marii proprietãþi
private, ei cer menþinerea micii proprietãþi þãrãneºti ºi meºteºugãreºti
ºi îi reproºeazã lui Lenin* cã trãdeazã revoluþia socialã ºi cã nu
respectã libertatea de exprimare a altor curente revoluþionare.
Statele, îndeosebi Franþa, Marea Britanie ºi SUA, se tem atât de
contagiunea revoluþionarã fiind în rãzboi sau încercând sã rezolve
ANTICOMUNISM 103
problemele pãcii , cât ºi de pierderea unor importante investiþii în

Rusia þaristã. Ele stabilesc, prin urmare, un cordon sanitar în jurul
focarului revoluþionar, aducând un sprijin limitat albilor ºi unul
mai ferm noilor state în curs de formare, limitrofe cu URSS Polonia,
în timpul rãzboiului sovieto-polonez din 1920, România ºi statele
baltice , contribuind apoi la zdrobirea revoluþiei comuniste a lui Béla
Kun în Ungaria, în 1919.
Pe plan intern, Statele Unite cunosc în 1919-1920 o psihozã
anticomunistã care vizeazã mai ales miºcãrile sociale impulsionate de
Industrial Workers of the World, în vreme ce, în Franþa, alegerile
legislative din 1919, plasate sub ameninþarea bolºevicului cu cuþitul
între dinþi, asigurã triumful dreptei. Cât despre Biserici catolicã,
protestantã, ortodoxã sau uniatã , ele stigmatizeazã ca fiind diabolic
un regim care îi exterminã pe preoþi ºi le confiscã bunurile.
Totuºi, începând cu anul 1922, URSS este invitatã sã participe la
conferinþa internaþionalã de la Geneva ºi ea profitã de aceastã împrejurare
pentru a încheia cu Germania Tratatul de la Rapallo. În 1924, Franþa
recunoaºte Uniunea Sovieticã ºi stabileºte relaþii diplomatice cu ea,
urmatã, nu peste multã vreme, de numeroase þãri, inclusiv de Statele
Unite, în 1933. Din acest moment, se poate constata cã unele guverne
practicã un anticomunism virulent de uz intern, întreþinând însã relaþii
bune cu URSS (de exemplu, Italia fascistã a lui Mussolini), caz
reprezentativ care se va repeta adesea de exemplu, în anii 1960-1970,
în Siria, în Irak sau în Egipt.
Anticomunismul fascist ºi nazist

Totuºi, în douã þãri, Germania ºi Italia, antibolºevismul adoptã o
atitudine radicalã care depãºeºte reacþia conservatoare sau democraticã.
Într-adevãr, aºa cum a arãtat François Furet în Trecutul unei iluzii,
fascismul ºi nazismul, în loc sã reia forma tradiþionalã a contrarevoluþiei*
inspirate de Revoluþia Francezã, îºi însuºesc logica revoluþionarã ºi
recurg la metodele bolºevice demagogie neruºinatã, exacerbarea
pasiunilor, crearea unui partid-miliþie, agit-prop*, mobilizarea maselor,
respingerea democraþiei* parlamentare, elogiul dictaturii.
În Italia, fostul lider socialist Mussolini creeazã în 1919 miºcarea
fascistã, care îi atacã pe muncitorii greviºti, pe þãranii care ocupã
latifundii ºi pe socialiºti. Punând mâna pe putere, fasciºtii fac din
anticomunism una dintre principalele axe ale propagandei* lor ºi o
însoþesc cu persecutarea PCI*, mulþi dintre militanþii acestuia fiind
104 ANTICOMUNISM
nevoiþi sã se exileze*. Germania, aflatã într-o profundã crizã economicã

ºi într-un climat de rãzboi civil, ca urmare a înfrângerii din 1918,
asistã la emergenþa miºcãrii lui Adolf Hitler, care, deja antimarxist
înainte de 1914, dezvoltã, sub influenþa unor ruºi albi, tema iudeo-
-bolºevismului: luând ca pretext prezenþa a numeroºi evrei* în rândul
liderilor bolºevici Troþki*, Zinoviev, Kamenev, Radek, Lozovski etc. , el
combinã antimarxismul, antibolºevismul ºi rasismul antisemit ºi se
prezintã drept apãrãtorul civilizaþiei occidentale împotriva comunismului
rus, asimilat barbariei asiatice. Acest anticomunism este cu atât mai
virulent cu cât vizeazã un concurent politic direct, ºi unul, ºi celãlalt
cãutând sã mobilizeze masele pentru a pune mâna pe putere, în
detrimentul regimurilor monarhice, democratice sau autoritare existente.
Dacã în anii 1920 numeroase PC sunt interzise sub regimuri auto-
ritare ºi intrã în clandestinitate în Ungaria, Finlanda, Spania etc. , în
statele democratice, lupta împotriva comuniºtilor este mai mult sau
mai puþin intensã, dupã cum ºi-au intensificat aceºtia activitatea
îndeosebi odatã cu adoptarea liniei clasã contra clasã, în anii
1928-1933. Fapt care îl incitã pe ministrul francez al Afacerilor
Interne, Albert Sarraut, sã exclame în 1927: Comunismul, iatã
duºmanul!.
În paralel apar numeroase organizaþii care duc în mod fãþiº o
propagandã anticomunistã: Comitetul Antibolºevic (1924), Institutul
Antimarxist (1927), Comitetul de Propagandã al Republicanilor Naþionali
(1928, în Franþa), Comitetul Internaþional de Iniþiativã Antibolºevicã
(1931), Liga Internaþionalã Anticomunistã (1932). Cea mai importantã
este Antanta Internaþionalã contra celei de-a III-a Internaþionale,
fondatã în 1924 de cãtre avocatul genevez Théodore Aubert, prezentã
în mai mult de douãzeci de þãri, care îºi multiplicã publicaþiile
Revue internationale antibolchevique (1926), Revue anticomuniste
(1938) ºi încearcã sã influenþeze elitele politice ºi din presã.
De la anticomunism la antifascism
Instalarea lui Hitler la putere îl incitã pe Stalin* sã se apropie de
Franþa ºi de Societatea Naþiunilor (SND) ºi sã adopte în 1934 politica
frontului popular*; ca urmare, anticomunismul se atenueazã puþin
câte puþin, atât pe planul relaþiilor interstatale, cât ºi pe cel al
opiniei publice. Cu cât Hitler neliniºteºte mai mult inclusiv prin
pulverizarea puternicului PC german ºi prin asasinarea mai multor
mii de comuniºti între 1933 ºi 1939 , cu atât încrederea în Stalin
ANTICOMUNISM 105
creºte, iar miºcarea comunistã iese din izolare. În Franþa, Frontul

Popular reintegreazã PCF în jocul politic. Adoptând un discurs care
amestecã antifascismul* ºi democraþia*, comunismul atrage numeroºi
aderenþi ºi tovarãºi de drum. Acest lucru se întâmplã pânã ºi în SUA,
unde alegerea lui Roosevelt ºi politica sa de New Deal favorizeazã o
anumitã toleranþã în privinþa sa.
Rãzboiul din Spania* relanseazã conflictul dintre comuniºti ºi
anticomuniºti, Hitler ºi Mussolini pe de o parte, Stalin ºi IC pe de altã
parte, fiecare aducându-ºi susþinerea politicã ºi militarã uneia sau
celeilalte dintre tabere. Dar, de data aceasta, comuniºtii sunt de partea
democraþiilor ºi, ca atare, obþin niºte avantaje. Pe când URSS este
admisã în SDN, Berlinul ºi Tokyo semneazã, pe 25 noiembrie 1936,
un pact antikomintern, cãruia, la 6 noiembrie 1937, i se alãturã ºi
Roma. Totuºi, începând de prin 1936 apar ºi anumite umbre, odatã
cu primul dintre marile procese* de la Moscova; ele par totuºi
compensate prin promulgarea Constituþiei staliniste, cea mai demo-
craticã din lume.
Biserica Catolicã nu se lasã prinsã în aceastã propagandã ºi, în
martie 1937, în douã enciclice distincte, papa Pius al XI-lea condamnã
nazismul (Mit Brennender Sorge) ºi, în continuitatea unei enciclice
din 1931, comunismul (Divinis Redemptoris). La cealaltã extremitate
a spectrului spiritual, anarhiºtii se distanþeazã de mitul bolºevic
titlu sub care Alexander Berkman îºi publicã jurnalul sãu din Rusia,
în 1932 ºi elaboreazã o solidã criticã teoreticã la adresa fascismului
roºu, atât memorialã analizând episoadele Kronstadt*, Mahno ,
cât ºi politicã Trãiascã sovietele, jos bolºevicii!. De asemenea,
deºi Troþki continuã sã-ºi susþinã apartanenþa la bolºevism, el se aratã
din ce în ce mai virulent faþã de Stalin ºi de regimul acestuia.
De la pacturile germano-sovietice la Rezistenþã

ºi Eliberare
Simpatia faþã de URSS ºi partidele comuniste, larg rãspânditã în
mediile antifasciste între 1933 ºi 1938, primeºte dintr-odatã o grea
loviturã prin pactele germano-sovietice* din august ºi septembrie
1939. Franþa ºi Marea Britanie întorc spatele Uniunii Sovietice. În
Franþa, unde curentul pacifist este puternic, guvernul trece la represalii
contra PCF, care îndeamnã la pace cu Hitler: partidul ºi organizaþiile
sale de masã sunt dizolvate prin Decretul din 26 septembrie 1939, 44 de
deputaþi comuniºti sunt arestaþi la începutul lunii octombrie ºi condamnaþi,
106 ANTICOMUNISM
în urma unui proces, în martie 1940; în aprilie 1940, un decret al

socialistului Sérol prevede pedeapsa cu moartea pentru comuniºti.
Dar atacul german împotriva Uniunii Sovietice, în iunie 1941,
rãstoarnã din nou cãrþile ºi reconstituie antagonismul fascism/antifascism.
Foarte curând, rezistenþa Armatei Roºii* din timpul Marelui Rãzboi
pentru Apãrarea Patriei* suscitã o admiraþie care, dupã victoria de la
Stalingrad, se transformã în entuziasm în þãrile ocupate, dar ºi în
Marea Britanie ºi SUA, care au încheiat o Mare Alianþã cu Stalin.
Intrarea masivã ºi activã a comuniºtilor în Rezistenþã *, dinamismul ºi
eroismul lor, faptul cã Hitler asimileazã rãzboiul pe care îl duce cu
lupta contra iudeo-bolºevismului ºi suscitã crearea în Franþa a
Legiunii voluntarilor francezi contra bolºevismului, care luptã pe
frontul de Est , toate acestea dau naºtere unui puternic curent de
simpatie în opinia publicã ºi întãresc influenþa comuniºtilor în mo-
mentul Eliberãrii*, atât în Franþa, cât ºi în Italia unde PCF ºi PCI
devin forþe politice decisive , dar ºi în democraþiile populare*, cel
puþin într-un prim moment.
Anticomunismul în timpul Rãzboiului Rece

(1947-1968)
În 1945, înfrângerea Germaniei, Italiei ºi Japoniei, prestigiul URSS ºi
al partidelor comuniste, totul pare sã se îndrepte cãtre o slãbire a antico-
munismului. Or, nu se întâmplã aºa ceva. Din 1946, Churchill denunþã
cortina de fier care coboarã asupra Europei de Est. Iar în septembrie
1947, odatã cu începutul oficial al Rãzboiului Rece* ºi crearea
Kominform*, confruntarea reîncepe cu ºi mai multã înverºunare, în
primul rând prin conflictul celor douã superputeri. Dacã partidul-stat*
sovietic impune totalitarismul în lagãrul sãu, Statele Unite devin
mentorul mondial al anticomunismului, pe baza unei critici democratice
cu trei capete de acuzare majore: supunerea în faþa unui stat strãin,
atracþia pentru violenþã ºi negarea libertãþilor ºi a democraþiei.
Anticomunismul fractureazã aproape toate forþele politice. Socialiºtii
germani, britanici sau scandinavi fac dovada unui anticomunism
sãlbatic, în timp ce tovarãºii lor francezi ºi austrieci sunt mai concilianþi,
iar omologii lor italieni joacã rolul de tovarãºi de drum ai PCI.
Opoziþiile cele mai elaborate pe plan intelectual ºi mai structurate pe
planul organizãrii sunt opera partidelor catolice democraþia creºtinã
din Germania ºi Italia ºi a socialiºtilor.
ANTICOMUNISM 107
Astfel, în 1950, în Franþa apare organizaþia Pace ºi Liberate,

finanþatã discret de guvern ºi susþinutã de toate forþele parlamentare
necomuniste; între 1950 ºi 1956, aceasta editeazã circa 200 de afiºe
tipãrite în 100.000 de exemplare fiecare. În Germania este creat în
1950 Volksbund für Frieden und Freiheit (VVF), condus de dr. Taubert,
fost colaborator al lui Goebbels, fapt care îi influenþeazã uneori
discursul; dar dupã 1956 ºi înlãturarea lui Taubert, VVF renunþã la
orice ambiguitate faþã de trecutul Germaniei sau de necesitatea apãrãrii
democraþiei. Anticomunismul se insereazã aºadar într-o luptã mai
generalã contra totalitarismului, aºa cum s-a întâmplat în cazul
Congresului pentru Libertate ºi Culturã*, fãrã a uita posturile de radio
americane care emit înspre RDG (Rundfunk im Amerikanischen Sektor,
1946), înspre democraþiile populare (Radio Free Europe, 1950) ºi
înspre URSS (Radio Liberty, 1953).
Astfel, deºi teama de subversiunea comunistã incitã Elveþia sau
Germania sã practice interdicþii profesionale în RFG, PC este
interzis în 1956 , cea mai mare parte a democraþiilor includ comunismul
fãrã a ieºi din limitele comportamentului democratic. Totuºi, Statele
Unite întreþin nuclee anticomuniste în serviciile secrete occidentale
reþeaua Gladio în Italia , în miºcãrile de tineret ºi în sindicate* în
Franþa, în urma sciziunii reformiste a CGT, apare CGT Force
ouvrière, sindicat creat la sfârºitul anului 1947 ºi susþinut de Irving
Brown, reprezentant al sindicatelor americane.
În numele luptei contra comunismului ºi a subversiunii, CIA a
susþinut multã vreme regimurile dictatoriale din America Latinã* de
exemplu, în timpul loviturii de stat a generalului Pinochet în Chile, în
1973. Anticomunismul duce adesea la mari tragedii, ca în Indonezia,
unde, dupã o tentativã de puci, la 30 septembrie 1965, generalul
Suharto pune sub acuzaþie PC indonezian ºi lanseazã o feroce
campanie anticomunistã, care duce la asasinarea a cel puþin 500.000
de comuniºti.
Dacã în SUA anticomunismul îmbracã mai întâi forma antiso-
vietismului, din cauza declanºãrii Rãzboiului Rece ºi cursei înarmãrii
nucleare, el atinge paroxismul în timpul rãzboiului din Coreea* sub
impulsul senatorului McCarthy, care lanseazã o vânãtoare de vrãjitoare
contra comuniºtilor ºi a simpatizanþilor lor în mediile intelectuale ºi
cinematografice; aproape 10.000 de persoane îºi pierd locurile de
muncã, cel mai celebru fiind cazul lui Charlie Chaplin, care pãrãseºte
SUA în 1952; dar, în 1954, Senatul pune capãt activitãþilor sena-
torului.
108 ANTICOMUNISM
La rândul ei, extrema dreaptã continuã sã facã din anticomunism

unul dintre vectorii identitãþii ºi ai acþiunii sale. Dupã 1945 apar noi
organizaþii, cum ar fi Blocul Antibolºevic al Naþiunilor (1946) sau
Liga Anticomunistã Mondialã (WACL), creatã în 1966 de cãtre Taiwan
ºi legatã de extrema dreaptã americanã. Unele nu au decât o structurã
naþionalã, cum este Frontul Naþional Anticomunist, creat în Franþa de
J.-L. Tixier-Vignancourt în 1968, ºi miºcarea Occident sau miºcarea
britanicã Rock Against Communism. Extrema dreaptã utilizeazã antico-
munismul pentru a-i denunþa pe progresiºti, mai ales pe cei catolici,
pentru a denunþa gaullismul în timpul rãzboiului din Algeria, pe
socialiºti, în timpul Uniunii Stângii, sau miºcãrile de eliberare ºi pe
susþinãtorii lor din Lumea a Treia în timpul luptelor anticolonialiste,
fie cã aceºtia sunt sau nu inspiraþi de comuniºti.
Despre folosirea anticomunismului de cãtre comuniºti

Totuºi, succesul cuvântului provine ºi din utilizarea lui de cãtre cei pe
care el este presupus a-i stigmatiza: comuniºtii îl utilizeazã într-adevãr
în mod sistematic pentru a-ºi descalifica ºi izola adversarii, pe care îi
numesc anticomuniºti primitivi ºi îi acuzã cã difuzeazã o propagandã
fabricatã de CIA sau chiar de neofascism ori neonazism ºi
reluatã de o presã venalã. Comuniºtii ar avea aºadar datoria nu sã
dezbatã, ci sã restabileascã adevãrul ºi sã îi demaºte pe cei care
nu pot fi decât niºte agenþi ai dreptei ºi ai SUA. Astfel, PC au reuºit
sã creeze în jurul lor un înveliº protector format din tovarãºi de drum.
Unul dintre cei mai eminenþi reprezentanþi ai acestora a fost Jean-Paul
Sartre, care, în 1961, declara: Un anticomunist e un câine, susþin ºi
voi susþine acest lucru pânã-n pânzele albe.
De la anticomunismul de stânga la prãbuºirea

comunismului
Dacã pânã acum anticomunismul a þinut de o gândire de extremã
dreaptã sau democrat-conservatoare, miºcarea din Mai 1968*, reaprinzând
fervoarea revoluþionarã, ocazioneazã emergenþa unui virulent antico-
munism de stânga. În special în Franþa ºi în Portugalia (aici, cu
Revoluþia garoafelor*), PC prosovietice, criticate pânã acum de troþkiºti*,
se vãd atacate în prezent de maoiºti* ºi de curentele libertare. Sunt
uneori vizate ºi de terorism cazul Brigãzilor Roºii din Italia.
ANTIFASCISM 109
Începând din 1974, odatã cu publicarea Arhipelagului Gulag a lui

Aleksandr Soljeniþîn ºi cu dezvãluirile asupra sistemului concentra-
þionar*, anticomunismul se alãturã luptei disidenþilor*. Moartea, în
1976, a lui Mao Zedong* ºi condamnarea Bandei celor Patru ridicã
un colþ al vãlului care acoperea ororile Revoluþiei Culturale* ºi dau
semnalul dezagregãrii progresive a maoismului. Atacarea Afganistanului*
de cãtre Armata Roºie în 1979 ºi represiunea împotriva Solidarnoæ*
din Polonia anilor 1980-1981 accentueazã ºi mai mult condamnarea
moralã a comunismului de cãtre opinia publicã din þãrile occidentale,
inclusiv de cãtre stânga. Deºi, în Italia, Silvio Berlusconi privilegiazã
tema anticomunismului în lupta sa politicã, pentru a pune în încurcãturã
ansamblul stângii, prãbuºirea sistemului comunist mondial în 1989-1991
îi priveazã în mod paradoxal pe anticomuniºti în special pe cei din
extrema dreaptã de una dintre axele lor de luptã. Astãzi, comunismul
nu mai este o mizã ideologicã, politicã ºi strategicã mondialã, însã va
constitui tot mai mult obiectul unei abordãri critice din partea
istoricilor.
ANTIFASCISM
Cu începere din 1934, antifascismul a reprezentat una dintre principalele
axe ale propagandei* ºi activitãþii miºcãrii comuniste. Prin politica
Frontului Popular*, apoi prin Rezistenþã* ºi în momentul victoriei
asupra nazismului, comuniºtii au încercat sã capteze ºi, apoi, sã
monopolizeze sentimentul antifascist, care rãmâne unul dintre resorturile
majore ale adeziunii la comunism, rãspunzând bine cunoscutului slogan:
Fascismul nu va trece!.
Sentimentul antifascist apare în mediile democratice ºi revoluþionare
italiene ca reacþie la creºterea în amploare a miºcãrii lui Mussolini, în
1919-1924. Comuniºtii analizeazã atunci fascismul ca pe o formã
ineditã a contrarevoluþiei*, opusã Revoluþiei din Octombrie* ºi creºterii
avântului revoluþionar în Europa*. În cursul anilor 1920, ei îl identificã,
de fapt, cu rãzboiul* ºi cu dictatura, tendinþe naturale ale capitalismului,
care, de îndatã ce se anunþã revoluþia, renunþã la faþada democraticã ºi
adoptã metode violente. Lupta împotriva fascismului cãruia îi sunt
asimilate nazismul ºi regimurile autoritare þine aºadar de antica-
pitalism*. Dar, în Germania anilor 1928-1932, PC german, care îi
combate frontal pe naziºti, nu ezitã în anumite circumstanþe sã acþioneze
mânã în mânã cu ei pentru a destabiliza cu mai mult succes Republica
de la Weimar, obstacol în calea propriului marº cãtre putere.
110 ANTIFASCISM
Totuºi, accederea lui Hitler la putere în ianuarie 1933, distrugerea

aproape imediatã a puternicului PC german ºi, apoi, zdrobirea miºcãrii
muncitoreºti de la Viena, în februarie 1934, precum ºi a miºcãrii
muncitoreºti din Asturii (Spania), în octombrie 1934, sunt tot atâtea
evenimente care neliniºtesc stânga europeanã, dar ºi pe Stalin*. Prima
reacþie vine de la Paris, unde, în faþa revoltei extremei drepte,
socialiºti, comuniºti, sindicaliºti ºi republicani se mobilizeazã în
februarie 1934. În mai-iunie, Stalin modificã atât politica sa externã*
apropiindu-se de þãrile democratice , cât ºi linia Internaþionalei
Comuniste* (IC). PCF* este însãrcinat sã experimenteze o alianþã cu
socialiºtii trataþi pânã atunci ca social-fasciºti , care va deveni
politica Frontului Popular, lãrgit astfel încât sã cuprindã ºi Partidul
Radical ºi pe republicani.
Pusã în practicã în 1934 ºi teoretizatã în 1935 de cãtre Gheorghi
Dimitrov ºi Palmiro Togliatti la cel de-al VII-lea Congres al IC,
aceastã politicã face distincþia între statele capitaliste democratice, pe
de o parte, ºi cele fasciste, pe de altã parte, fascismul fiind prezentat
ca dictatura teroristã deschisã a elementelor celor mai reacþionare,
mai ºovine ºi mai imperialiste ale capitalului financiar (Dimitrov).
Devine astfel posibilã divizarea lagãrului capitalist, fracþiunea fascistã
poate fi izolatã prin fãurirea unei forþe antifasciste care sã depãºeascã
mult forþa comuniºtilor ºi a simpatizanþilor lor. Totuºi, aceastã definiþie
de clasã a fascismului ascunde vreme îndelungatã în sfera comunistã
ortodoxã sau stângistã dimensiunea rasialã a ideologiei nazismului
ºi natura persecuþiilor la care sunt supuºi evreii*. Politica antifascistã
înregistreazã formidabile succese, în Franþa în mai-iunie 1936 ºi mai
ales în Spania, unde rãzboiul civil* favorizeazã o intensã mobilizare
mondialã, în care comuniºtii se vor a fi vârful de lance; în acelaºi
timp, el are ºi o însemnãtate strategicã, permiþându-i PC spaniol sã
cucereascã puterea, chiar dacã pentru foarte puþin timp.
Semnarea pactelor germano-sovietice*, în august ºi septembrie
1939, ruineazã brusc frontul antifascist. Dar el se resudeazã dupã
atacul german împotriva Uniunii Sovietice ºi, profitând ºi de ecourile
în opinia publicã ale Rezistenþei* ºi ale Eliberãrii*, duce la luarea
puterii de cãtre comuniºti în democraþiile populare*. Datoritã liniei
antifasciste mai întâi între 1934 ºi 1939, apoi între 1941 ºi 1945 ,
partidele comuniste dobândesc o legitimitate în sânul societãþilor
respective. Unele, ca PCF* în 1936 ºi în 1945 sau PCI* în 1945, devin
partide de masã, pentru care antifascismul este, ca ºi lupta pentru
pace*, un mijloc de a-ºi mãri influenþa.
ANTIIMPERIALISM 111
Totuºi, dacã antifascismul reprezintã un formidabil vector de mobi-

lizare, el mai este utilizat ca procedeu de stigmatizare prin amalgam,
comuniºtii calificând drept fascist orice individ sau fascistã orice
organizaþie susceptibilã, în ochii lor, de criticã.
Aºa apar neologisme vizând social-democraþia* social-fascis-
mul sau troþkiºtii* hitlero-troþkismul. Dupã cum au remarcat
Annie Kriegel ºi François Furet în Trecutul unei iluzii , anti-
fascismul este înainte de toate o noþiune de care comuniºtii se servesc
pentru a extinde la infinit sau a restrânge dupã bunul-plac câmpul de
definire a adversarilor ºi aliaþilor lor de moment. Astfel, pe toatã
durata scurtei campanii de ocupare a Franþei, pentru a delegitima
rãzboiul contra lui Hitler, PCF merge pânã la a acuza guvernul
Daladier cã instaureazã fascismul în Franþa ºi îºi va reitera acuzaþia ºi
împotriva lui de Gaulle, în 1958, eufemizând-o ulterior sub forma de
putere personalã.
Stângiºtii* au utilizat deseori aceeaºi retoricã. În anii 1970, maoiºtii*
francezi din Stânga Proletarã sau din Partidul Comunist Marxist-
-Leninist din Franþa (PCMLF-HR) îºi legitimeazã atacurile contra
regimului democratic calificându-l drept fascist, iar Fracþiunea Armata
Roºie din Germania sau Brigãzile Roºii din Italia vor face la fel pentru
a-ºi justifica terorismul*. Alþii îºi îndreaptã argumentaþia contra comu-
niºtilor: anarhiºtii* au denunþat de timpuriu fascismul roºu (Voline,
1934), în vreme ce, în anii 1970, unele organizaþii maoiste calificã
partidele prosovietice ca fiind social-fasciste.
ANTIIMPERIALISM
Contra imperialismului, stadiul cel mai înalt

al capitalismului
Lupta antiimperialistã a fost una dintre axele majore ale ideologiei
marxist-leniniste ºi ale strategiei sistemului comunist mondial. Centratã
pe Europa dupã Primul Rãzboi Mondial, ea s-a deplasat cãtre Lumea
a Treia dupã 1945, înainte de a-ºi fixa tirul împotriva Statelor Unite
în cursul Rãzboiului Rece. Sub forma antiamericanismului, ea rãmâne
astãzi unul dintre resorturile neocomunismului.
Noþiunea de imperialism nu aparþine universului teoretic al lui

Marx*, pentru care expansiunea colonialã, moment al difuziunii mondiale
112 ANTIIMPERIALISM
a capitalismului, merge în sensul Istoriei, întrucât pune capãt

modurilor de producþie arhaice ºi dezvoltã forþele de producþie. Aceastã
concepþie, care apare foarte etnocentratã, este contracaratã în gândirea
socialistã de la sfârºitul secolului al XIX-lea de condamnarea imperialis-
mului, care asociazã colonialismul, expansionismul ºi militarismul ca
instrumente ale extinderii economice.
Lenin ºi imperialismul
În 1902, J.A. Hobson studiazã în lucrarea sa Imperialismul emergenþa
unui capitalism monopolist. Aceastã analizã este dezvoltatã în 1910 de
cãtre socialistul german Rudolf Hilferding în Capitalul financiar, care
deschide o controversã în social-democraþie*. Kautsky avanseazã teoria
ultraimperialismului fondat pe acorduri între firmele germane ºi
franceze. Jean Jaurès estimeazã cã orice coaliþie de acest tip ar putea
pune capãt conflictelor de interese dintre ele pentru a-ºi fixa ca
obiectiv distrugerea statului socialist sau comunist.
În aprilie 1917, Lenin* publicã Imperialismul, stadiul cel mai înalt
al capitalismului, lucrare copios inspiratã din Hilferding. Analiza sa
pleacã de la constatarea cã nivelul de concentrare a producþiei ºi a
capitalului este atât de ridicat, încât s-a ajuns la crearea monopolurilor,
al cãror rol în viaþa economicã a devenit decisiv. Asistãm astfel la
fuziunea capitalului bancar cu cel industrial ºi la apariþia unei oligarhii
financiare mondiale. În acest cadru, exportul de capitaluri capãtã o
importanþã crescândã ºi iau fiinþã uniuni internaþionale capitaliste
monopoliste care, dupã ce au început o împãrþire economicã a lumii,
desãvârºesc partajul teritorial/colonial între marile puteri. Acest nou
dispozitiv ar induce o dezvoltare foarte inegalã a naþiunilor ºi, prin
exacerbarea contradicþiilor, ar aduce lumea în pragul unui rãzboi
inevitabil. Aceastã analizã va deveni una dintre pietrele de hotar ale
strategiei comuniste mondiale, cãreia Stalin* îi va da ºi mai multã
forþã, utilizând în Izvestia din 22 februarie 1919 noþiunea de tabãrã
(lagher): Lumea s-a scindat clar ºi definitiv în douã tabere de
neîmpãcat: cea a imperialismului ºi cea a socialismului.
Încã de pe timpul lui Lenin, acest antiimperialism induce douã
politici. Prima, dominantã în anii 1920-1930, constã în a manevra
între coaliþiile statale astfel încât sã împiedice apariþia unei alianþe
interimperialiste îndreptate împotriva URSS*, ceea ce presupune o
contribuþie proprie la exacerbarea contradicþiilor dintre marile puteri.
Aceasta nu constituie o inovaþie teoreticã: în 1914 deja, socialiºtii
ANTIIMPERIALISM 113
refuzau sã punã semnul egalitãþii între diferitele imperialisme, dupã

exemplul lui Jules Guesde, care, în 1905, lua apãrarea Japoniei
împotriva Rusiei. Dupã Tratatul de la Rapallo (în 1922), susþinerea
adusã de URSS Germaniei învinse, atât împotriva Tratatului de la
Versailles, cât ºi pentru reconstituirea clandestinã a Wehrmachtului pe
teritoriul sovietic pânã în 1933, se înscrie în aceastã perspectivã.
Cea de-a doua politicã rezidã în a ridica împotriva imperialismului
naþiunile pe care le dominã, prin sprijinirea anticolonialistã ºi a
miºcãrilor de eliberare naþionalã. De altfel, scena politicã europeanã
se preteazã de minune acestui joc: în 1923, caracterizarea Germaniei
drept o colonie exploatatã de cãtre Franþa aratã cã o þarã poate
aluneca din categoria de stat imperialist în aceea de þarã care luptã
pentru eliberare naþionalã, susceptibilã de a deveni un aliat al
Patriei oamenilor muncii. Dar, în ansamblu, sprijinirea luptelor
naþional-revoluþionare priveºte Asia *, America Latinã* ºi Africa*.
Astfel, în septembrie 1920, la Baku, sovieticii organizeazã primul
Congres al Popoarelor din Orient, neezitând sã-ºi fundamenteze jocul
pe noþiunea de rãzboi sfânt. Lenin îl înalþã în slãvi pe emirul
afgan care, în ciuda caracterului obscurantist al regimului sãu, duce
contra britanicilor o luptã ce, obiectiv, þine mai mult de lupta
revoluþionarã decât de cea a democraþiilor sau a «revoluþionarilor» ca
Renaudel ºi alþi asemenea lui, care acþioneazã în sprijinul imperialis-
mului. Acest demers pragmatic nu împiedicã în 1920-1922 sprijinul
financiar ºi militar al URSS acordat turcului Mustafa Kemal, care
reprimã cu ferocitate atât comuniºtii, cât ºi autoritãþile musulmane
recalcitrante la laicizare. Aceastã disociere a teatrelor intern ºi extern va
fi întotdeauna una dintre caracteristicile antiimperialismului sovietic.
O vom gãsi dupã 1945 mai cu seamã în Egipt, Siria ºi Irak, ale cãror
regimuri vor beneficia de sprijin sovietic, deºi îi supun persecuþiilor
pe comuniºtii locali.
Stalin, Internaþionala Comunistã ºi antiimperialismul

În 1923, URSS iniþiazã o serie de contacte strânse cu China lui Sun
Yat-Sen ºi, apoi, a lui Jiang Jieshi ºi susþine miºcarea antiimperialistã.
În ciuda eºecurilor înregistrate de aceastã alianþã cu o burghezie
naþionalã ºi cu un partid Guomindangul caracterizat ca munci-
toresc-þãrãnesc, modelul chinez este aplicat în anii 1920 în numeroase
þãri: Indonezia, Algeria, Iran, Siria. Alþii, dezamãgiþi foarte repede,
ºi-au pus speranþele în miºcãri naþional-revoluþionare (în Mexic,
114 ANTIIMPERIALISM
Brazilia sau Nicaragua). În februarie 1927, Internaþionala Comunistã*

(IC) susþine crearea Ligii contra Imperialismului ºi a Opresiunii
Coloniale; douã congrese ale acesteia (în 1927 ºi 1929) adunã laolaltã
un mare numãr de militanþi anticolonialiºti, comuniºti sau nu, printre
care Jawaharlal Nehru, liderul aripii de stânga a Partidului Congresului
indian, Sen Katayama, fondatorul PC japonez, Josiah Gumede, fondatorul
Congresului Naþional African (ANC), Muhammad Hatta, viitor prim-vice-
preºedinte al Republicii Indonezia.
Totuºi, conducãtorii comuniºti nu cred deloc în potenþialul revoluþio-
nar al acestor popoare. În timpul celui de-al IV-lea Congres, în 1923,
IC n-a avut niciun cuvânt pentru miºcãrile de eliberare naþionalã ºi a
recomandat coloniilor þãri înapoiate sã-ºi aºtepte mântuirea fie
de la proletariatul din þãrile colonizatoare, fie de la o revoluþie în
Occident. În 1924, Stalin declarã: Þãrile dependente ºi coloniale
trebuie sã fie transformate din rezervã a burgheziei imperialiste în
rezervã a proletariatului revoluþionar, sã-ºi facã un aliat din acesta
[]. Leninismul recunoaºte existenþa în miºcarea de eliberare naþionalã
din þãrile oprimate a unor aptitudini revoluþionare ºi considerã cã este
cu putinþã ca ele sã fie utilizate în vederea rãsturnãrii duºmanului
comun, imperialismul. În materie de susþinere, criteriul rãmâne
poziþia sovieticã în raport cu marile puteri. Pe cât de sigur este
sprijinul atunci când URSS este în opoziþie frontalã* cu þãrile coloni-
zatoare înainte de 1934 sau în timpul pactelor germano-sovietice* , pe
atât de uºor sunt calificate forþele naþionaliste ca fasciste, rasiste
sau xenofobe când Moscova se apropie de þãrile democratice. ªi, cu
începere din 1928, Stalin se concentreazã asupra Europei* ºi asupra
afacerilor interne din þara sovietelor. Continuând politica de la
Rapallo a lui Lenin, el profitã de conflictele dintre puterile europene
ºi nu respinge ipoteza unui nou rãzboi, de care URSS s-ar þine la o
parte o vreme, înainte de a interveni, la rându-i, dupã epuizarea
adversarilor.
Antiimperialismul ºi miºcãrile de eliberare naþionalã

Conducerea sovieticã ia în considerare forþa mobilizatoare a miºcãrilor
de eliberare naþionalã ºi importanþa Lumii a Treia ca o nouã forþã
politicã mondialã abia dupã triumful comunismului chinez în 1949,
dupã moartea lui Stalin ºi dupã succesele comuniºtilor în rãzboiul din
Vietnam*, în 1953-1954. La încheierea tratatului sino-indian din iunie
1954, apoi la Conferinþa (þãrilor nealiniate) de la Bandung, din aprilie
ANTIIMPERIALISM 115
1955, ºi în timpul turneului lui Hruºciov* în India, Birmania ºi

Afganistan*, în noiembrie 1955, URSS susþine cele cinci principii
considerate a sta la baza relaþiilor dintre þãri cu sisteme sociale
diferite ºi prezentate drept contra-modele la imperialismul occidental:
respectarea integritãþii teritoriale ºi a suveranitãþii, neagresiunea,
neamestecul în treburile interne, egalitatea ºi avantajul reciproc ºi, în
sfârºit, coexistenþa paºnicã.
Acest dinamism neliniºteºte Statele Unite, care, în 1954, provocaserã
cãderea guvernului progresist al lui Arbenz, în Guatemala, în numele
apãrãrii integritãþii politice a statelor americane contra comunismului
internaþional. Terenul pare mai favorabil pentru Moscova în Orientul
Mijlociu*. Începând din 1955, URSS se apropie de Egiptul lui Nasser,
iar Hruºciov fluturã ameninþarea cu utilizarea armei nucleare contra
Franþei ºi a Marii Britanii în timpul intervenþiei în zona Canalului
Suez, în noiembrie 1956.
Este neîndoielnic faptul cã dominaþia sovieticã în Asia Centralã
sau asupra þãrilor baltice, reprimarea revoluþiei ungare din 1956 sau
anexarea Tibetului* de cãtre China în 1950 pãteazã imaginea unui
comunism solidar cu popoarele în lupta lor de eliberare. Asta nu
înseamnã cã ele dãuneazã prea mult prestigiului de care se bucurã
URSS în þãrile Lumii a Treia. Într-adevãr, pentru elitele popoarelor
aflate pe calea decolonizãrii, comunismul poate reprezenta un model
de organizare, de eficacitate ºi modernizare autoritarã. Ele sunt atrase
nu atât de doctrina comunistã, cât de justificarea recursului la violenþã
ºi la lupta armatã*, de tehnicile conspiraþiei*, de un model de organizare*
adaptat radicalismului tinerilor naþionaliºti. Iar pentru aceºtia, odatã
ajunºi la putere, URSS reprezintã o posibilitate de negociere ºi chiar
de ºantaj faþã de occidentali, o ameninþare cu reorientarea diplomaticã,
provocând o veritabilã cursã, îndeosebi în materie de ajutor economic.
De pe la jumãtatea anilor 1950, lupta antiimperialistã a devenit
dupã antifascism*, ºi împreunã cu anticapitalismul * ºi lupta pentru
pace* una dintre cele patru axe ale propagandei* comuniste. În acest
cadru, sovieticii încearcã sã comunizeze unele miºcãri naþionaliste în
Etiopia, Nicaragua, Congo, Camerun , dar cautã mai ales sã mobilizeze
Lumea a Treia contra imperialismului, îndeosebi a celui american,
prin intermediul unor structuri ca miºcarea de nealiniere*. Ei se întorc
puþin câte puþin la concepþia iniþialã potrivit cãreia proletariatul din
þãrile industrializate a constituit motorul revoluþiei, admiþând cã þãrãnimea
din statele mai puþin dezvoltate reprezintã un focar revoluþionar de
primã importanþã; ei se apropie astfel de tezele lui Mao * asupra
116 ANTIIMPERIALISM
încercuirii oraºelor (metropolele industrializate) de cãtre sate (Lumea

a Treia) la nivel mondial. În Asia, succesele lui Ho ªi Min * fac
dovada reuºitei mariajului naþionalism/comunism ºi sunt considerate
ilustrative pentru continuitatea dintre rãzboiul de independenþã antico-
lonial ºi lupta pentru o unitate naþionalã contrariatã de imperialismul
american.
În America, din 1959 Cuba* reprezintã un atu considerabil, întrucât
Castro* îmbinã fidelitatea faþã de URSS cu apartenenþa la þãrile
sãrace, rãmase vreme îndelungatã sub dominaþie strãinã. Havana devine
capitala popoarelor militante, luând-o astfel înaintea Algerului, unde,
dupã 1962, regimul Ben Bella se aratã primitor faþã de revoluþionarii
antiimperialiºti Michel Raptis, zis Pablo, Mehdi Ben Barka,
Henri Curiel. Încã din februarie 1962, dupã excluderea Cubei din
Organizaþia Statelor Americane, Castro le-a cerut popoarelor sã se
punã în miºcare. Ben Barka, agent al serviciilor cehoslovace, afiºeazã
necesitatea unirii celor douã curente ale revoluþiei mondiale,
curentul apãrut odatã cu Revoluþia din Octombrie ºi cel al revoluþiei
naþionale eliberatoare; asigurat de sprijinul sovieticilor ºi al chinezilor,
el defineºte obiectivele: ajutor acordat miºcãrilor de eliberare naþionalã,
mai ales celei palestiniene; intensificarea luptelor, inclusiv armate,
pe cele trei continente; susþinerea Cubei; lichidarea bazelor militare
strãine; lupta împotriva armelor nucleare, a apartheidului ºi a segregaþiei
rasiale. Întrunitã în ianuarie 1966 la Havana în absenþa lui Ben
Barka, asasinat în 1965 , Conferinþa tricontinentalã îºi propune ca
scop suprem eliberarea totalã. Aici lanseazã Guevara apelul sãu la
crearea a douã sau trei Vietnamuri, invocate în mod ritual de cãtre
stângiºtii* care fac din Che simbolul unei lupte pe care URSS ar fi
trãdat-o.
Castro încearcã sã fructifice aceastã moºtenire, inclusiv prin inter-
venþia în Africa, acordând asistenþã militarã regimurilor socialiste
apãrute ca urmare a decolonizãrii portugheze. Dar conducerea sovieticã
este cu atât mai contestatã în sânul alianþei dintre naþionaliºti ºi
marxist-leniniºti* cu cât conflictul israeliano-palestinian tinde sã punã
în umbrã Africa ºi America Latinã în lupta lor antiimperialistã. Criza
a izbucnit în timpul celei de-a patra conferinþe a þãrilor nealiniate, la
Alger, în 1973; în cursul ei, Gaddafi, preºedintele libian, atacã
opiniile lui Castro. Preºedintele algerian, Boumediene, va încerca sã
medieze, dar conflictele de ordin economic ºi bruierea modelului
comunist în Lumea a Treia contribuie la slãbirea legãturilor, înainte
chiar ca Gorbaciov sã decidã, dupã 1986, sã recentreze politica
sovieticã pe conceptul de casa comunã europeanã.
ANTIIMPERIALISM 117
În eforturile ei de a închega noi alianþe, URSS a avut de înfruntat

rivali ºi escaladãri de conflicte cu mult înainte de cãderea Zidului
Berlinului. Între 1939 ºi 1945, Hitler jucase ºi el cartea eliberãrii
naþionale, susþinând când ofiþeri egipteni ca Nasser, când miºcarea
tunisianã a lui Habib Bourguiba; iar comunistul Henri Curiel îºi
amintea cu spaimã de mulþimile egiptene care scandau numele lui
Rommel în momentul când Afrika Korps se apropia, în 1942, de
Cairo. Dupã 1945, comuniºtii prosovietici au de înfruntat concurenþa
troþkiºtilor, care, ostili patriotismului din Europa, înþeleg sã manifeste
o solidaritate activã cu miºcãrile care revendicau o identitate etnico-naþio-
nalã, cu condiþia ca acþiunea lor sã fie orientatã împotriva imperia-
lismului. De asemenea, simpatiile manifestate de Washington faþã de
separatismul nord-african îi aduc pe comuniºtii francezi într-o poziþie
delicatã: oare nu cumva plecarea Franþei din colonii riscã sã favorizeze
o preluare a ºtafetei de cãtre imperialismul american? Nu mai puþin
stânjenitoare sunt pretenþiile Chinei* de a se afirma ca lider natural al
luptei popoarelor. Aceastã tentativã i-a fãcut pe guvernanþii de la
Beijing urmaþi imediat de grupurile maoiste* din lumea întreagã sã
denunþe în regimul noilor þari de la Moscova un social-impe-
rialism ceea ce a dus la apropieri diplomatice neaºteptate. Pentru
cã, dacã în anii 1970 URSS devenise pentru China duºmanul prin-
cipal, dislocarea frontului interimperialist presupunea o apropiere
de SUA ºi de aliaþii lor.
Din 1991, flacãra antiimperialismului a fost întreþinutã de neoco-
munism*. Este cazul reþelelor care reorienteazã energiile militanþilor
împotriva lipitorilor popoarelor din FMI. Slalomul printre marile
puteri dispare atât din cauza dizolvãrii Uniunii Sovietice, cât ºi din cauza
nepotrivirilor dintre SUA ºi eventualii lor rivali. Unii altermondialiºti
par a vedea într-o Europã puternicã posibilitatea de a resuscita scenariul
antiimperialist, în vreme ce troþkiºtii avertizeazã asupra unui eventual
imperialism european care l-ar putea înlocui pe cel al Statelor
Unite. Doar Israelul pare în stare sã suscite o ostilitate comparabilã cu
cea manifestatã împotriva Washingtonului, iar potenþialul revoluþionar
al noilor emiri afgani pare a da naºtere multor vise în anumite
forumuri sociale.
Antiimperialismul se orienteazã cãtre o globalizare simbolizatã
de unele instituþii internaþionale (OMC, Banca Mondialã, FMI) care,
deºi nu evocã ultraimperialismul lui Kautsky, sunt percepute ca
fiind unelte în slujba imperialismului dominant. Un demers socotit ca
perimat de cãtre italianul Toni Negri, care indicã drept viitoare þintã
118 ANTIRASISM
a atacurilor un imperiu greu de combãtut cu noþiunile moºtenite de

la antiimperialismul secolului XX; conform acestuia, apariþia unui aparat
descentralizat ºi deteritorializat de guvernare ce-ºi extindea autoritatea
asupra întregii planete face total ineficientã strategia marxist-leninistã
bazatã pe alianþe între entitãþi teritoriale capabile sã se apere de
fluxurile internaþionale. De unde ºi susþinerea de cãtre Negri a Uniunii
Europene, vãzutã ca accelerând descompunerea naþiunilor, ºi refuzul
sãu de a polariza întreaga atenþie asupra Statelor Unite ale Americii,
care, în opinia sa, au încetat sã mai reprezinte centrul unui proiect
imperialist. Aceastã poziþie nu este însã unanim acceptatã de neo-
comuniºti: ei nu sunt încã pregãtiþi sã renunþe la beneficiile identitare
ale unei personificãri a duºmanului.
ANTIRASISM
Primo Levi a scris cã, spre deosebire de infernul nazist, infernul
comunist era un masacru între egali. ªi, într-adevãr, deºi revendicã
un universalism care ierarhizeazã omenirea în douã clase antagoniste,
comuniºtii nu plaseazã rasa în centrul discursurilor lor. Dacã Marx*
admirã lucrãrile lui Charles Darwin asupra selecþiei naturale, publicate
în 1859, el aplicã acest principiu nu raselor, ci claselor, inaugurând
un darvinism care nu mai este biologic, ci social ºi care va
determina, dupã el, victoria finalã a proletariatului asupra burgheziei.
Fenomenul rasist, în special antisemitismul, s-a dezvoltat considerabil
la sfârºitul secolului al XIX-lea, când afacerea Dreyfus i-a divizat pe
socialiºtii francezi: dacã Guesde considerã cã, ofiþer fiind, Dreyfus
þine de burghezie ºi nu are, deci, de ce sã îl apere, Jaurès considerã,
dimpotrivã, cã apãrarea drepturilor omului e mai importantã decât
principiul de clasã.
La Lenin, rasismul este analizat înainte de 1917 în funcþie de locul
evreilor* ºi al naþionalitãþilor în imperiul þarist, iar apoi ca un mijloc
utilizat de burghezie pentru a diviza proletariatul. Dar bolºevicii* nu
ezitã sã amestece criteriile de clasã ºi cele etnice în desemnarea
duºmanilor. Astfel, pe 24 ianuarie 1919, Biroul Politic ordonã decaza-
cizarea Donului: Este necesar sã recunoaºtem cã singura mãsurã
corectã din punct de vedere politic este o luptã fãrã cruþare, o teroare*
masivã contra cazacilor bogaþi, care vor trebui exterminaþi, inclusiv
fizic, pânã la ultimul.
Stalin dezvoltã aceeaºi politicã, aplicatã în cazul ucrainenilor în
timpul foametei* din anii 1932-1933, iar apoi în cel al numeroaselor
ANTIRASISM 119
minoritãþi naþionale, în timpul Marii Terori*, ºi, în sfârºit, împotriva

germanilor de pe Volga ºi a popoarelor din Caucaz, în timpul Marelui
Rãzboi pentru Apãrarea Patriei*. Acestea sunt victimele deportãrilor*
în masã, ca popoare, aºa cum chiaburii ucraineni fuseserã li-
chidaþi de clasã. Criteriile de ierarhizare ºi de discriminare nu sunt
genetice, dar admit totuºi caracterul finalmente transmisibil al unor
trãsãturi nefaste pentru construirea socialismului: originea socialã
nesãnãtoasã.
Ideologia* de clasã i-a împiedicat pe comuniºti sã perceapã natura
specificã a politicii de exterminare pe criterii rasiale dusã de naziºti,
îndeosebi în cadrul Shoah; ei nu îi opun acesteia niºte directive
adecvate. Astfel, în timpul atacului german contra URSS*, nu au
existat mãsuri anume de evacuare a evreilor sovietici. Iar dacã în
miºcarea de Rezistenþã* din Franþa evreii comuniºti se grupeazã în
organizaþii specifice în sânul Mâinii de Lucru Strãine (MOI) ºi al
FTP-MOI (franctirori ºi partizani) , politica generalã a PCF * nu
abordeazã deloc problema persecuþiilor antisemite. În afarã de aceasta
însã, între 1948 ºi 1953, Stalin iniþiazã în URSS ºi în democraþiile
populare* o campanie de epurãri îndreptatã împotriva evreilor. Ceea ce
duce în 1949 la scindarea Ligii Internaþionale contra Antisemitismului,
comuniºtii creând în Franþa Miºcarea contra Rasismului, a Antise-
mitismului ºi pentru Pace. MRAP este rebotezatã în 1977 Miºcarea
contra Rasismului ºi pentru Prietenia între Popoare, într-un context de
ostilitate crescândã a miºcãrii comuniste la adresa Israelului.
Demersul comuniºtilor chinezi în operaþiunea de sinizare a
Tibetului* þine de genocid. Aceastã strategie este împinsã la limitele ei
extreme de cãtre khmerii roºii*, care combinã variabilele sociologice
elite, populaþii urbane, burghezie ºi parametrii etnici vietnamezi,
minoritãþi locuind în regiunea muntoasã pentru a-i defini pe compa-
trioþii lor consideraþi nedemni de a aparþine poporului khmer ºi deci
a-i scoate din rândul celor vii. Dupã victoria lor asupra khmerilor roºii,
comuniºtii vietnamezi evocã aceastã tragedie în termeni de genocid
pentru a-i sublinia doar dimensiunea rasialã fascistã deci ºi pentru
a nu pãta imaginea miºcãrii comuniste; ºi asta în ciuda faptului cã liderii
khmerilor roºii au fost formaþi în sânul PC indochinez ºi al PCF.
IC* nu ezitã sã aþâþe conflicte suflând în tãciunii identitari.
Activitatea ei în direcþia negrilor se situeazã mai curând într-o
perspectivã antiimperialistã decât într-o logicã a egalitãþii în drepturi,
Liga contra Imperialismului, creatã în 1927, susþinând emanciparea
rasei negre ameninþate, dupã ea, de etnocid sau chiar de dispariþia
120 ARHIVE
fizicã. Partidele comuniste ale puterilor coloniale se strãduiesc sã

formeze elite anticolonialiste. Astfel, la începutul anilor 1930, la
Hamburg se înfiinþeazã un comitet sindical internaþional al muncitorilor
negri, destinat sã îi organizeze pe marinarii africani sau caraibieni
care fãceau escalã în porturi ºi sã difuzeze Negro Worker, editat în
URSS de cãtre militantul George Padmore, originar din Trinidad.
Atitudinea prudentã a URSS în timpul rãzboiului purtat de Italia
fascistã contra Etiopiei, în 1935, nu aduce beneficii comunismului în
sânul elitelor de origine africanã. Dar sovieticii marcheazã puncte
când, în timpul Rãzboiului Rece*, susþin politic ºi militar Congresul
Naþional African (ANC) în lupta contra apartheidului sud-african.
În momentul înfiinþãrii sale, Partidului Comunist American (PCA)
i se alãturã ºi liderii miºcãrii African Blood Brotherhood, partizani ai
unui stat al populaþiei de culoare din SUA ºi ai apãrãrii armate contra
linºajelor. Pânã la Frontul Popular*, acest separatism teritorial este
integrat în programul PCA ºi este apãrat ºi de Troþki*, care face din
problema negrilor o chestiune naþionalã. Tematica autoapãrãrii
reapare în 1966, odatã cu crearea Black Panthers Party, grupare de
orientare maoistã*, faþã de care PCA oscileazã între condamnare ºi
entrism (integrarea membrilor). El îºi regãseºte o puternicã imagine
antirasistã iniþiind o campanie de solidaritate mondialã cu Angela
Davis, una dintre membrele de culoare ale conducerii sale, arestatã în
1970; de aceastã campanie vor profita ºi comuniºtii europeni, pentru
a recuceri terenul antirasismului ocupat în mare mãsurã de stângiºti *
dupã Mai 1968*. În contextul declinului comunismului, antirasismul
rãmâne o valoare sigurã, aºa cum o dovedeºte ºi susþinerea în anii
1980 a sud-africanului Nelson Mandela, iar dupã 1989, a negrului
american Mumia Abu Jamal.
Dupã 1991, antirasismul tinde sã se focalizeze asupra problemei
israeliano-palestiniene, a neocomuniºtilor* în Franþa, MRAP sau
JCR (Tineretul Comunist Revoluþionar) de inspiraþie troþkistã* ,
asimilând sionismul cu o islamofobie ºi cu un rasism antiarab.
ARHIVE
Înfiinþarea arhivelor partidelor ºi ale regimurilor comuniste corespunde
intenþiei de control asupra acestor partide atât în privinþa organizãrii
lor interne, cât ºi asupra statului ºi societãþii atunci când ele se aflã la
putere. Încã din 1917 ºi ca o confirmare a pretenþiei comuniºtilor
marxiºti de a deþine ºtiinþa istoriei, bolºevicii au acordat arhivelor lor
o atenþie specialã.
ARHIVE 121
Ele sunt de mai multe tipuri: arhivele partidelor-stat* URSS* ºi

democraþiile populare* , cele ale IC* ºi cele ale partidelor comuniste
aflate în opoziþie. În plus, David Riazanov a fost însãrcinat în 1920 sã
strângã date referitoare la teoreticienii revoluþionari (Babeuf, Marx*,
Engels*, Cabet, Blanqui, Bakunin etc.), reunite la Institutul Marx-Engels
azi RGASPI (Arhivele de Stat de Istorie Socialã ºi Politicã a Federaþiei
Ruse).
Arhivele IC circa 55 de milioane de file conþin documente
dintre cele mai diverse: dosare biografice ale responsabililor ºi
rapoarte de activitate ale PC; corespondenþã ºi radiotelegrame schim-
bate cu diferitele partide comuniste; dãri de seamã ale reuniunilor
IC; însemnãri ale lui Stalin; arhivele personale ale liderilor IC etc.
Deschiderea lor în 1992 a incitat PCF* sã-ºi deschidã ºi el propriile
arhive în 1993 ºi sã le depunã apoi la Arhivele Naþionale ale Franþei în
2003, adãugându-le fondului privat al cuplului Thorez-Vermeersch.
Arhivele referitoare la relaþiile dintre PCUS ºi celelalte PC între 1943
ºi 1991 sunt pãstrate la Arhivele Prezidenþiale ale Rusiei ºi la Arhivele
Centrale de Stat din Rusia, dar ele sunt greu accesibile.
Arhivele PCUS cuprind mai cu seamã arhivele primilor sãi secre-
tari printre care Lenin ºi Stalin ºi, cu câteva excepþii, sunt închise.
Ele conþin principalele consemnãri ale hotãrârilor luate de grupul
conducãtor* ºi o parte a fondurilor personale ale anumitor lideri.
Fiecare administraþie are propriile arhive, care pot fi consultate la
Arhivele de Stat ale Federaþiei Ruse. Ministerele Apãrãrii ºi ale
Afacerilor Strãine, precum ºi FSB (succesorul KGB) îºi pãstreazã
fondurile, acestea fiind greu accesibile. Acest ansamblu documentar
stã la baza înnoirii istoriografiei comunismului sovietic. În fostele
democraþii populare, accesibilitatea arhivelor e variabilã: în fosta
RDG, oricare cetãþean poate avea acces la dosarul sãu întocmit de
poliþia politicã*, dupã o procedurã precisã; în Bulgaria sau în România,
accesul la dosare este încã dificil.
Astfel, revoluþia documentarã permite accesul la documentele
interne ale sistemului comunist ºi aruncã o luminã nouã asupra unor
întregi sectoare ale istoriei sale, punând capãt ipso facto unor intermi-
nabile polemici. Ea faciliteazã interpretãrile datoritã nenumãratelor
documente scoase la ivealã. Totuºi, fonduri decisive rãmân cvasiînchise
în Rusia, cele ale KGB sau ale Armatei Roºii*. Altele au fost distruse,
din cauza caracterului lor compromiþãtor, fie în momentul cãderii
regimurilor comuniste, fie cu mult înainte. În sfârºit, în China popularã*,
în Coreea de Nord, în Vietnam* ºi Cuba, arhivele încã sunt cu
desãvârºire închise.
122 ARMATA ROªIE
ARMATA ROªIE
Un instrument al expansiunii comuniste
Miºcarea socialistã revoluþionarã dinainte de 1914 cuprinde puþine
referiri la armatã, care, în ochii ei, reprezenta elementul cel mai
reacþionar al societãþii burgheze. Dacã Engels s-a interesat de chestiunile
militare, Jean Jaurès încearcã în Armata Nouã sã analizeze relaþiile
dintre popor, socialism, apãrarea patriei ºi armatã. Revoluþia bolºevicã,
în schimb, duce la apariþia unui fenomen original: Armata Roºie.
Armata Roºie a fost înfiinþatã pe 23 februarie 1918, într-un triplu

context: revoluþionar, militar ºi cultural. Ea este continuatoarea Gãrzilor
Roºii, miliþii apãrute imediat dupã revoluþia din februarie 1917.
Formate în special din muncitori voluntari, Gãrzile Roºii aveau ca
misiune, în afara protejãrii propriilor interese în faþa Guvernului
provizoriu, menþinerea ordinii publice ºi contracararea acþiunilor
contrarevoluþionare. Forþe autonome care, din vara anului 1917, numãrã
între 150.000 ºi 175.000 de membri pe ansamblul þãrii, ele suscitã
neîncrederea crescândã a guvernului ºi a socialiºtilor moderaþi; iar
rolul lor în timpul luãrii puterii de cãtre bolºevici*, atât la Petrograd,
cât ºi la Moscova, nu este deloc de neglijat. Integrate parþial în
Armata Roºie, ele dispar oficial în aprilie 1918.
Crearea Armatei Roºii intervine în momentul când armata þaristã
este practic dezagregatã, fiind greu încercatã de înfrângerile militare
îndeosebi în cursul ofensivei din iunie 1917 , minatã de rãzvrãtiri ale
soldaþilor ºi de dezertãri masive în toamna anului 1917 Martov ºi
Pasternak vor vorbi despre revoluþia soldãþimii , apoi de izgonirea
ofiþerilor, dupã 7 noiembrie 1917, ºi, în sfârºit, de semnarea Tratatului
de la Brest-Litovsk, care abandona Puterilor Centrale partea cea mai
occidentalã a imperiului þarist.
Actul înfiinþãrii Armatei Roºii þine parþial de utopie* prin egalita-
rism* ºi prin referirea la Comuna din Paris; gradele ºi titlurile militare
sunt abolite pe 29 decembrie 1917, iar pe 12 ianuarie 1918 Sovnarkom
decreteazã formarea unei armate socialiste concepute pe principiile
alegerii ofiþerilor, a disciplinei ºi a respectului mutual în camaraderie,
suprimând apoi, prin Decretul din 28 ianuarie, serviciul militar obliga-
toriu, ceea ce duce la un eºec total.
ARMATA ROªIE 123
Naºterea Armatei Roºii

La 26 martie 1918, confruntat cu evidenþa incapacitãþii militare ºi a
izbucnirii rãzboiului civil*, Lenin îl numeºte pe Troþki* comisar al
poporului la Ministerul de Rãzboi. Acesta iniþiazã un dublu proces,
a priori antagonist, de normalizare ºi bolºevizare. Aceasta din urmã
este inauguratã pe 6 aprilie 1918 prin instaurarea comandamentului
bicefal: ofiþerii sunt flancaþi de civili, comisarii politici însãrcinaþi sã
controleze ºi sã impunã strategia bolºevicã logicii militare.
Eºecul recrutãrii de voluntari în mai 1918, Armata Roºie nu avea
decât 306.000 de oameni ºi absenþa profesionalismului, cauzatã de
indisciplinã, impun normalizarea. Serviciul militar obligatoriu este
reinstaurat pe 22 aprilie 1918, efectivele crescând de la 800.000, la
sfârºitul anului 1918, la 5 milioane teoretic în 1921. În vara anului
1918 este reintrodusã ierarhia; alegerea ofiþerilor este abolitã, iar
disciplina e întãritã: dezertorii ºi rãzvrãtiþii sunt împuºcaþi. Profesio-
nalizarea impune recrutarea multor ofiþeri þariºti, justificatã astfel de
cãtre Troþki: Ne trebuie instructori care sã cunoascã arta rãzboiului.
Din iunie 1918 pânã în august 1920, 48.000 de foºti ofiþeri sunt
reînrolaþi, voluntar sau nu sub ameninþarea sau chiar luarea ca
ostatici a membrilor familiilor lor , printre care Serghei Kamenev,
viitor comandant-ºef, Boris ªapoºnikov viitor ºef de stat-major
sau tânãrul locotenent Mihail Tuhacevski viitor mareºal , cãrora li
se adaugã 215.000 de subofiþeri, printre care viitorii mareºali Voroºilov
ºi Budionnîi.
Declanºat în primãvara anului 1918, rãzboiul civil este adevãrata
ºcoalã militarã a Armatei Roºii ºi matricea regimului sovietic; el
demonstreazã brutalizarea extremã a populaþiilor civilã ºi militarã
timp de opt ani de rãzboi (1914-1922) ºi pune la încercare competenþa
foºtilor ofiþeri þariºti, cât ºi loialitatea lor faþã de noua putere. În
fruntea Armatei I Cavalerie, Budionnîi se distinge în lupta contra
armatelor albe ale lui Denikin ºi Wranghel ºi contra armatei insurecþio-
nale din Ucraina condusã de anarhistul* Mahno, fost aliat temporar al
roºilor; corespondentul de rãzboi Isaac Babel a publicat de altfel
relatarea, devenitã faimoasã, a campaniei din Polonia din 1920, sub
titlul Cavaleria roºie (1926). La rândul sãu, Tuhacevski este însãrcinat
de cãtre Troþki, în martie 1921, sã reprime insurecþia de la Kronstadt*,
iar în iunie, sã pacifice provincia Tambov, unde utilizeazã împotriva
rebelilor gaze de luptã. Rãzboiul civil favorizeazã promovarea rapidã
a noilor elite militare, un foarte mare numãr de comuniºti dintre cei
124 ARMATA ROªIE
40.000 de elevi ofiþeri trebuind sã compenseze slabul nivel de com-

petenþã dobândit în cursul pregãtirii accelerate.
Rãzboiul civil încheindu-se în 1920, iar revoltele muncitoreºti ºi
þãrãneºti fiind strivite în 1921-1922, instaurarea NEP* pune chestiunea
naturii ºi a funcþiilor unei armate bolºevice pe timp de pace civilã ºi
internaþionalã. Armata Roºie este armata unui partid-stat, supusã unei
puternice încadrãri ideologice, asiguratã de un corp special de ofiþeri
politici ºi întãritã printr-o supraveghere poliþistã internã. Este o armatã
de rãzboi civil naþional ºi internaþional, iar Lenin a încercat în 1920,
împingând o ofensivã pânã la Varºovia, sã exporte revoluþia în Europa*.
Abandonatã în mod provizoriu dupã eºecul revoluþiei în Germania, în
1923, aceastã orientare va fi reluatã din luna septembrie a anului 1939.
Militarizare ºi plan cincinal

Totuºi, în cursul anilor 1920, politica militarã a Uniunii Sovietice
rãmâne ezitantã. O controversã îi opune pe foºtii ofiþeri þariºti, favorabili
unei armate ordonate, mai eficace ºi, în concepþia lui Tuhacevski, mai
aptã sã poarte în exterior ofensiva revoluþionarã, conducerii PCUS,
care exaltã virtuþile unei miliþii teritoriale de cetãþeni înarmaþi funcþio-
nând ca ºcoalã a socialismului. Reorganizarea se efectueazã pe baza
unui compromis: armatei ordonate (560.000 de oameni) îi este
asociatã o miliþie teritorialã, de trei ori mai importantã. GPU (Admi-
nistraþia Politicã de Stat) este însãrcinatã cu paza frontierei (100.000
de oameni) ºi cu securitatea internã (150.000 de oameni).
Frunze, care îi succede lui Troþki în 1924, estimeazã cã rãzboiul
viitor va fi în mare parte, dacã nu chiar în întregime, unul al maºinilor;
el este aºadar favorabil profesionalizãrii, ceea ce implicã resurse
financiare mai importante ºi necesitã subordonarea oamenilor politici
faþã de militari ºi mobilizarea întregii societãþi. În aceastã dezbatere,
Stalin i se opune lui Rîkov, ºeful guvernului, favorabil unei discipline
fiscale în materie de cheltuieli militare. Primul plan cincinal* (1928-1932),
care marcheazã victoria lui Stalin, se caracterizeazã prin gigantice
investiþii militare, continuate ºi în timpul celui de-al doilea cincinal
(1933-1937); se ajunge la formarea unor mari unitãþi motorizate,
blindate, aeriene ºi chiar aeropurtate; diplomatul american George F.
Kennan apreciazã încã din 1935 cã un uriaº program de industrializare
militarã*, mascat de un plan economic cincinal obiºnuit, era în curs
de realizare în URSS.
ARMATA ROªIE 125
Slãbiciuni structurale în ajunul rãzboiului

Totuºi, Armata Roºie e confundatã cu slãbiciuni structurale. Statul-major
este scena unor puternice disensiuni: Tuhacevski, partizan al utilizãrii
ofensive a tancurilor ºi aviaþiei, se opune lui Voroºilov, ostil inovaþiilor
tehnice. Calitatea încadrãrii lasã ºi ea de dorit: foºtii ofiþeri þariºti
sunt demiºi din funcþii în 1930, numãrul lor nu va mai fi decât de
4.500, reprezentând doar 10% din cadrele de conducere ºi înlocuiþi
cu ofiþeri nedispunând decât de o formare intensivã de doi ani;
ponderea comuniºtilor din sânul comandamentelor creºte de la 51%
în 1931 la 68% în 1934.
Marea Teroare* loveºte crunt ierarhia militarã, contribuind ºi mai
mult la dezorganizarea încadrãrii. Pe 13 iunie 1937, Pravda anunþã
arestarea ºi execuþia principalilor ºefi ai armatei, pentru trãdare,
sabotaj, spionaj. Din vara lui 1937 pânã în toamna anului urmãtor,
mai mult de 70% dintre membrii Comandamentului Suprem cad
victime epurãrilor. Dintre cei 85 de membri ai Consiliului Militar al
Comisariatului Poporului de la Apãrare, 68 sunt executaþi, iar 4 se
sinucid sau mor în închisoare. Din 5 mareºali, 3 sunt asasinaþi (printre
ei ºi Tuhacevski), precum ºi 8 amirali din 9. Accelerarea promovãrilor
completeazã parþial rândurile înalþilor gradaþi: în 1939, în armatã vin
100.000 de cadre noi, dar numai 7% sunt beneficiarii unei formãri
militare superioare, iar aceasta va fi una dintre cauzele majore ale
dezastrului de la începutul Marelui Rãzboi pentru Apãrarea Patriei*.
În afarã de aceasta, sistemul de comandament bicefal, care impune
ca fiecare ordin sã fie co-semnat de un ofiþer ºi de comisarul sãu
politic, îngreuneazã luarea deciziilor ºi provoacã grave neajunsuri,
puse în evidenþã de eºecurile suferite de Armata Roºie în cursul
rãzboiului contra Finlandei din iarna 1939-1940. La 12 august 1940,
comisari politici sunt înlocuiþi cu comandanþi adjuncþi pentru Afaceri
politice (zampolit), dar vor fi restabiliþi printr-un decret din 17 iulie
1941.
În sfârºit, politica de reînarmare precoce a URSS se dovedeºte a fi
puþin eficace, o parte a numeroaselor echipamente dovedindu-se învechite
în 1941. Doar imensitatea teritorialã, mobilizarea totalã, autonomizarea
relativã a comandamentului odatã cu suprimarea funcþiei de comisar
politic, în 9 octombrie 1942 ºi ajutorul material al americanilor vor
permite depãºirea eºecurilor din primele cincisprezece luni ale rãz-
boiului ºi rãsturnarea situaþiei.
126 ARMATA ROªIE
Armata Roºie ºi bomba atomicã

Puterea militarã sovieticã, construitã prin victoria sa asupra Germaniei
naziste, se manifestã dupã 1945 prin constituirea unei zone de protecþie
formate din þãrile Europei de Est ºi se bazeazã pe o enormã armatã
convenþionalã devenitã forþã de ocupaþie. În ciuda demobilizãrilor,
aceasta menþine sub drapel 4 milioane de oameni în 1947, ea
numãrã în Europa 60 de divizii, faþã de numai 4 divizii britanice ºi 2
americane. Totuºi, încã de la începutul Rãzboiului Rece*, Stalin e
obligat sã se angajeze într-o cursã a înarmãrilor nucleare. Dacã în
1949 URSS se doteazã ºi ea cu bomba A ºi atinge paritatea cu SUA în
anii 1970, ei îi va fi din ce în ce mai greu atât pe plan financiar, cât
ºi tehnologic sã þinã pasul, ceea ce va constitui, de altfel, ºi una din
cauzele prãbuºirii finale.
Creãrii NATO, în 1949, Hruºciov* îi rãspunde prin semnarea la
14 mai 1955 a Tratatului de la Varºovia, care leagã democraþiile
populare* de URSS ºi interzice orice tentativã de secesiune; astfel,
Armata Roºie zdrobeºte în noiembrie 1956 revoluþia ungarã* ºi forþele
Tratatului pun capãt Primãverii de la Praga* invadând Cehoslovacia pe
20 august 1968.
Totuºi, dificultãþile structurale rãmân, cu atât mai mult cu cât, la
vârf, poliþia politicã se impune în faþa partidului ºi armatei, mai ales
odatã cu numirea ºefului KGB, Iuri Adropov, în fruntea PCUS, în
1982. În decembrie 1979, Brejnev ordonase invadarea Afganistanului*,
unde conflictul a degenerat apoi într-un rãzboi de gherilã ºi a impus
aducerea a 150.000 de soldaþi dintre care mai mult de 13.000 vor fi
uciºi. Politica de glasnost a lui Gorbaciov* aruncã o luminã necruþãtoare
asupra sorþii soldaþilor, asupra dezertãrilor ºi refuzurilor de a se
prezenta la încorporare: prestigiul armatei are serios de suferit.
Eºecul loviturii de stat din august 1991 conduse de ministrul Apãrãrii,
Dmitri Iazov, dovedeºte starea de decãdere ºi criza moralã pe care o
traverseazã. Armata Roºie este dezmembratã, ca urmare a dispariþiei
Uniunii Sovietice, în decembrie 1991.
Exportarea modelului
Armata Roºie sovieticã a servit ca model pentru cele mai multe armate
comuniste, ºi asta încã din vara anului 1919, odatã cu constituirea
unei Armate Roºii în timpul revoluþiei declanºate în Ungaria de cãtre
Béla Kun. Mai apoi, comuniºtii chinezi ºi în special Mao Zedong* vor
ASASINAT POLITIC 127
fi cei care vor dezvolta o puternicã Armatã Roºie, numitã curând

Armata Popularã de Eliberare. Democraþiile populare, Coreea de Nord
ºi Cuba îºi creeazã ºi ele câte una; ºi chiar dacã armatele acestor þãri
se vor a fi armate de eliberare, ele sunt destinate mai ales sã
învingã în rãzboiul civil, sã ocupe teritorii care vor fi supuse unui regim
comunist (în special în cazul Tibetului*) ºi sã protejeze puterea împotriva
oricãrei rezistenþe în interior. În þãrile în care comuniºtii au recurs la
lupta armatã*, gherilele se vãd, în plus, a fi embrionul viitoarei puteri
comuniste. În sistemele comuniste, armata reprezintã realmente, alãturi
de partidul-stat ºi de poliþia politicã, unul dintre cei trei stâlpi ai
puterii.
ASASINAT POLITIC
Asasinatul politic reprezintã în regimurile comuniste o practicã folositã
constant, distinctã de teroarea* de masã ºi de asasinatul legal prin
intermediul unor procese trucate, ºi o practicã episodicã în miºcãrile
comuniste (stângism*, maoism*).
În fazele de preluare ºi consolidare a puterii dupã 1917 în URSS*
sau dupã 1945 în democraþiile populare* , asasinatele ordonate vizeazã
eliminarea unor opozanþi din interior consideraþi drept factori de risc
pentru procesul de punere sub control a societãþilor civile*. Ele
reprezintã în acest caz unul dintre aspectele terorii politice. Dupã
1953, aceste asasinate vizeazã mai întâi personalitãþi strãine ostile
sistemului. În anii 1980, cele mai multe sunt puse la cale contra unor
trãdãtori sau transfugi membri ai elitelor fugiþi din þara lor sau
agenþi ai serviciilor secrete trecuþi de partea duºmanului.
Luarea hotãrârii unui asasinat politic este de competenþa conducerilor
comuniste de la cel mai înalt nivel. În iulie 1918, Lenin* în persoanã
a fost cel care a ordonat asasinarea þarului Nicolae al II-lea ºi a
întregii sale familii. În 1920, el hotãrãºte crearea unui laborator
pentru otrãvuri, integrat în 1937 în NKVD sub numele de laboratorul
de toxicologie nr. 12. Ghenrih Iagoda, farmacist de formaþie ºi
director al NKVD între 1934 ºi 1936, îl utilizeazã în mod sistematic,
ca ºi succesorii sãi, de altfel, pentru asasinarea opozanþilor regimului.
Deschiderea parþialã a arhivelor * comuniste permite o mai bunã
cunoaºtere a acestor activitãþi ultrasecrete.
Între cele douã rãzboaie mondiale, unele cazuri au ajuns de noto-
rietate; aºa a fost rãpirea la Paris, în 1928 ºi în 1937, a generalilor
albi Kutiepov ºi Miller asasinaþi apoi în Franþa sau în URSS ,
128 ASIA
asasinarea în timpul rãzboiului din Spania*, în 1937, a lui Andrés Nin

liderul Partidului Muncitoresc de Unificare Marxistã (POUM) ºi
mai ales asasinarea lui Lev Troþki*, în august 1940, la Mexico. Troþkiºtii*
sunt þintele preferate cum a fost ºi cazul a patru militanþi asasinaþi
într-o zonã controlatã de Rezistenþa comunistã din Franþa în octombrie
1943, printre care Pietro Tresso, fondator al PCI * trecut la troþkism.
Începând din 1945, miºcãrile de rezistenþã naþionalã din Europa
Centralã ºi Rãsãriteanã ca rãzboiul partizanilor din Ucraina sau
internaþionale crearea Blocului antibolºevic al naþiunilor devin
þinte prioritate. În 1947, Hruºciov* ordonã asasinarea arhiepiscopului
Bisericii Uniate din Ucraina, care moare în urma administrãrii unei
doze de curara. În octombrie 1957, Lev Rebet ºi, apoi, în 1959,
ªtefan Bandera, lideri ai rezistenþilor ucraineni, sunt asasinaþi în RFG
folosindu-se un pistol cu cianurã. Alt caz celebru este cel al opozantului
bulgar Gheorghi Markov, asasinat pe 7 septembrie 1978 la Londra cu
o umbrelã prin al cãrei vârf s-a introdus ricinã în rana provocatã de
înþepãturã. Comuniºtii strãini sunt ºi ei puºi la treabã: în anii 1970-1980,
sute de membri ai PC german au fost instruiþi pentru acþiuni teroriste*
ºi asasinat politic.
Totuºi, tentativa cea mai spectaculoasã a fost cea ordonatã de
Leonid Brejnev* vizându-l pe papa Ioan Paul al II-lea: GRU, serviciul
de informaþii al Armatei Roºii*, a fost însãrcinat cu conceperea
acþiunii, Stasi poliþia secretã est-germanã cu dezinformarea*, iar
serviciul bulgar cu manipularea extremistului de dreapta turc, Mehmet
Ali Agca, care, pe 13 mai 1981, a tras asupra papei. Deja, în Italia,
în 1979, Brigãzile Roºii reuºiserã sã-l rãpeascã ºi sã-l asasineze pe
preºedintele Consiliului, Aldo Moro. Aceste metode par sã rãmânã la
ordinea zilei ºi în Rusia de astãzi, având în vedere asasinarea la
Moscova, în 2006, a ziaristei ruse specialiste în problemele Ceceniei
Anna Politkovskaia sau otrãvirea la Kiev a preºedintelui ucrainean
Viktor Iuºcenco ºi, la Londra, a transfugului KGB Aleksandr Litvinenko.
ASIA
Conceput de europeni în funcþie de realitãþi europene, marxismul *
este la începuturile sale departe de a lua în considerare Asia, în
interpretarea sa generalã, chiar dacã Marx * se intereseazã îndeaproape
de modul de producþie asiatic al cãrui prototip ar fi India ºi
care, pentru Lenin*, ilustreazã exploatarea sãlbaticã a coloniilor de
cãtre imperialiºti ºi, deci, posibilitatea pentru capitalismul din metropole
de a-ºi menaja propriul proletariat. Încã de la crearea Internaþionalei
ASIA 129
Comuniste* (IC), Lenin are percepþia caracterului exploziv al elementului

naþional în coloniile sau semicoloniile asiatice ºi considerã cã forþele
comuniste trebuie sã se alinieze cu miºcãrile naþionaliste* burghezo-
-democratice. Totuºi, Congresul Popoarelor din Orient, þinut la Baku
în septembrie 1920, traseazã ca sarcinã comuniºtilor sã-ºi asigure
hegemonia în lupta de eliberare naþionalã. Dar, la cel de-al III-lea
Congres al IC, în 1921, aceastã chestiune abia dacã va mai fi evocatã.
În decembrie 1920, la Irkutsk, ºi în ianuarie 1921, la Moscova, au
loc lucrãrile celui de-al II-lea Congres al Popoarelor din Orient, în
timpul Congresului de la Baku pentru Extremul Orient; participã
chinezi, japonezi, coreeni, mongoli, javanezi ºi filipinezi, care pun
astfel bazele unor nuclee comuniste. Apar partide comuniste în India
sub impulsul comunistului M.N. Roy , în Japonia avându-l ca lider
pe Sen Katayama , în Indonezia, iar în anii 1930 în Indochina cu
Ho ªi Min*, fondatorul PC indochinez , în Thailanda, Filipine ºi în
Malaysia. Dar dupã eºecuri sângeroase, miºcarea comunistã înre-
gistreazã în China succesele sale cele mai promiþãtoare, sub con-
ducerea Mao Zedong*.
Aceste grupuri ºi PC beneficiazã de ajutorul IC, de susþinerea
partidelor comuniste ale puterilor coloniale britanicã, francezã ºi
olandezã. Cu excepþia PC chinez, ele sunt slabe ºi cad adesea victime
represiunilor, sunt interzise ºi intrã în clandestinitate. Obligate sã
urmeze consemnele politice ale IC, inadecvate la situaþia lor naþionalã,
ele plãtesc preþul politic al acestor erori: astfel, între 1941 ºi 1945,
PC indian trebuie sã susþinã Marea Britanie, aliatã a URSS*, în timp
ce miºcarea naþionalã indianã combate puterea colonialã. Or, a reuºi
sã încarnezi anticolonialismul* ºi lupta de eliberare naþionalã rãmâne
una dintre cheile succesului comunist în Asia, chiar dacã acesta nu
este garantat.
Deºi în 1945 Kim Ir Sen* reuºeºte sã punã mâna pe putere în
Coreea de Nord* datoritã prezenþei Armatei Roºii* ºi chiar dacã Mao
câºtigã rãzboiul civil* în China, în 1949, luptele armate* insurecþiile
ºi rãzboiul de gherilã angajate în 1946 în Filipine ºi în 1948 în
Indonezia, Malaysia, Birmania ºi India eºueazã, PC japonez, angajat
în acþiuni violente în 1950-1952, îºi ruineazã capitalul de simpatie
care îl readusese în legalitate în 1945. Numai insurecþia iniþiatã de
Viet-minh în Vietnamul* de Nord este încununatã cu o primã victorie
asupra Franþei în 1954.
Începând din 1955, Hruºciov* lanseazã o ofensivã de seducere în
direcþia Asiei. Sprijinindu-se pe imensul prestigiu al Chinei comuniste,
130 ASIA
el îºi exprimã simpatia pentru miºcarea de nealiniere* care îºi þine

prima sa conferinþã la Bandung, întreprinde un turneu în þãri din Asia
cãrora le propune ajutor economic ºi militar ºi evocã în februarie
1956 noua fazã a istoriei lumii, prevestitã de Lenin, în cursul cãreia
popoarele din Orient vor juca un rol decisiv pentru viitorul Universului.
Dar izbucnirea conflictului sino-sovietic* la începutul anilor 1960
ruineazã aceastã politicã. Marea schismã dintre maoiºti* ºi revizio-
niºti se traduce prin divizarea profundã a miºcãrii comuniste interna-
þionale*, fiecare partid fiind obligat sã se alinieze poziþiile Uniunii
Sovietice sau Chinei, ceea ce provoacã sciziuni în sânul PC din
Filipine, Birmania, India ºi Indonezia. Iar înspre final, un dezastru
major: în 1965, acuzat de tentativã de loviturã de stat, cel mai
puternic dintre ele, PC indonezian, revendicând mai mult de 2 milioane
de aderenþi ºi 15 milioane de simpatizanþi, este nimicit printr-o violentã
represiune circa 500.000 de victime. Simultan, Revoluþia Culturalã *
face sã pãleascã serios prestigiul Chinei comuniste. Singurul succes
este cel din Vietnam, þarã unificatã sub puterea comunistã în 1975 ºi
controlând ºi Laosul. Dar, ºi în aceastã regiune, delirul criminal al
khmerilor roºii*, în Cambodgia, ºtirbeºte triumful vietnamez.
Totuºi, în Asia, partidele-stat comuniste îºi menþin astãzi cel mai
bine dominaþia: totalitarã în Coreea de Nord; autoritarã în Laos;
într-un regim hibrid, amestec de totalitarism de mai micã intensitate
ºi de socialism de piaþã, în China ºi în Vietnam.
131
BIROCRAÞIE
De la excesul de reglementãri la dezorganizare
Birocraþia este un fenomen caracteristic comunismului de tip sovietic.
Având sarcina de a asigura, la modul cotidian, controlul total exercitat
de Partidul Comunist asupra diferitelor sfere ale vieþii, ea trebuie sã
transpunã în practicã aspiraþia lui Lenin cãtre o societate care n-ar
mai fi decât un singur atelier, un singur birou. Dar, foarte curând,
dominaþia birocraþilor, controalele neîncetate, tracasarea prin hârþo-
gãraie duc la instaurarea civilizaþiei rapoartelor scrise. Birocra-
tismul a sfârºit prin a domina funcþionarea însãºi a partidului ºi
prin a provoca paralizia generalã a sistemului ºi prãbuºirea lui.
Inventarea activiºtilor (aparatcici) ºi a nomenclaturii

Sociologul german Max Weber a fost primul teoretician al acestui
fenomen, care a luat o mare amploare la începutul secolului XX.
Pentru el, birocraþia modernã trimite la exerciþiul impersonal al regulii
considerate aceeaºi pentru toþi cei care îi sunt subordonaþi, funcþionarii
ei fiind recrutaþi prin concurs ºi remuneraþi ca atare. În practicã,
birocraþia þine de domeniul regulii, dar, pentru cã este instrumentul
dominaþiei grupului conducãtor* comunist, ea devine câmpul de exerciþiu
al unor funcþionari ce trebuie, înainte de toate, sã facã dovada unei
desãvârºite loialitãþi politice. De unde ºi constituirea unor feudalitãþi
birocratice care asigurã controlul integral al câmpului lor ºi cangreneazã
sferele de acþiune. Hârþogãraia devine marca funcþionãrii publice,
132 BIROCRAÞIE
birocratul heraldul ei, iar controlul minuþios corolarul ei, provocând

îndepãrtarea de ea a majoritãþii populaþiei. Aceastã utilizare a birocraþiei
a gãsit în Rusia ºi în China un teren favorabil, aceste douã imperii
despotice fiind guvernate timp de secole de puternicele birocraþii
þariste ºi mandarinalã.
În URSS, departe de a slãbi, aºa cum credea iniþial Lenin *,
birocraþia n-a încetat sã creascã. Începând din 1927, ea se sprijinã pe
un nucleu aparatul format din 25.000 de activiºti comuniºti, care
dirijeazã un PCUS* ce are 1.300.000 de membri ºi o birocraþie de stat
de 3.500.000 de funcþionari incompetenþi 228.000 având o diplomã de
absolvire a unor studii secundare specializate, iar 233.000 o formaþie
superioarã ºi corupþi. Numai în industrie, ea a crescut de la 236.000
de funcþionari (în 1920) la 700.000 în 1932. Aceastã birocraþie, tipicã
pentru partidul-stat* comunist, impune un anumit tip de dominaþie:
aparatul este releul unei clase originale, aceea a funcþionarilor, având
în frunte aparatcici rãsplãtiþi cu avantaje materiale ºi cu gratificaþii
simbolice considerabile.
Vârful acestei birocraþii este dominat de nomenclaturã, grup definit
prin lista celor mai apropiaþi colaboratori ai grupului conducãtor
cãrora le sunt rezervate posturile înalte ale nenumãratelor structuri
însãrcinate sã dirijeze economia* ºi sã încadreze societatea*. Astfel, în
anii 1980, aceastã listã cuprindea în RDG mai mult de 100.000 de
persoane, în Polonia mai mult de 50.000, în URSS aproximativ
350.000. Încã din anii 1920, Troþki* vorbea despre nomenclaturã ca
despre o castã care a dus la apariþia unui stat muncitoresc degenerat;
fostul lider comunist iugoslav Milovan Djilas vorbea despre existenþa
unei noi clase, iar opozanþii polonezi Kuroñ ºi Modzelewski
despre o birocraþie politicã centralã. Toþi aceºtia percepeau birocraþia
ca fiind fundamentul major al regimurilor comuniste ºi viciul lor
ascuns.
Birocraþia clasicã ºi birocraþia comunistã

Numeroºi sociologi au subliniat tendinþa aparatelor administrative de
a elabora subsisteme de acþiune parþial autonome destinate sã se
protejeze de efectele unei ierarhii greoaie ºi ale unor reguli schim-
bãtoare. În aceste cazuri se dezvoltã o mentalitate de protecþie care se
apropie foarte repede de iresponsabilitate. Aceste critici, care n-au
încetat niciodatã în regimurile comuniste, sunt traversate de douã
dinamici contradictorii. Prima este legatã de necesara extindere a
BIROCRAÞIE 133
domeniului controlului de partid, ceea ce duce la o inflaþie a

reglementãrilor ºi, prin urmare, a contramãsurilor de protecþie iniþiate
la baza organizaþiilor. Cea de-a doua dinamicã este legatã de mo-
bilizarea la fel de inevitabilã a aparatelor birocratice de a atinge niºte
obiective, majoritatea utopice ºi irealizabile. Doar câteva dintre aceste
aparate au fãcut excepþie, în particular foarte importantele poliþii
politice*, în cadrul cãrora adeziunea fanaticã la obiectivele iniþiale de
control terorist a rãmas vie vreme îndelungatã, ceea ce nu le-a
împiedicat totuºi, în ultima fazã a existenþei lor, sã fie paralizate de
propria inflaþie birocraticã. În alte locuri, în birocraþiile economice
sau administrative, dezordinea ºi confuzia au triumfat împotriva duratei
îndelungate, în ciuda eforturilor constante de raþionalizare a activitãþii
lor de cãtre aparatele politice. Aºadar criza finalã a comunismului de
tip sovietic se datoreazã mult succeselor birocraþiei ºi pierderii con-
trolului partidelor comuniste asupra aparatelor birocratice.
O paradigmã teoreticã a birocraþiei comuniste

Dominaþia partidului asupra tuturor organizaþiilor, recunoscutã în toate
constituþiile regimurilor comuniste, caracterizeazã acest tip de birocraþie.
Tipul ideal al funcþionãrii administrative, care pune în valoare impersona-
litatea regulii ºi neutralitatea funcþionarului pentru a-i mãsura capa-
citatea ceea ce Weber numeºte raþionalitate legalã , este într-o
puternicã opoziþie cu mersul birocraþiei comuniste. Mai întâi pentru
cã regula este cea impusã de partid: birocraþiile economicã, adminis-
trativã sau militarã sunt înainte de toate la ordinele partidului. Funcþio-
narii lor nu sunt recrutaþi pe baza competenþelor, ci a loialitãþii faþã de
putere. Aceastã ordine birocraticã este aºadar, înainte de toate, o
ordine politicã.
În 1918, Weber a definit regimul bolºevic drept o birocraþie
patrimonialã, expresie care reuneºte ceea ce teoria deosebeºte în mod
clar: birocraþia, care þine de raþional, ºi patrimonialul, care þine de
un tip de dominaþie tradiþional. De fapt, aparatele care au reglementat
puþin câte puþin întreaga viaþã economicã ºi socialã comunistã s-au
consolidat datoritã unor vaste reþele de supunere ºi credinþã faþã de
persoana cutãrui sau cutãrui conducãtor. Departe de a se mulþumi sã
aplice legea tuturor sau numai unei pãrþi a cetãþenilor, regula acestei
birocraþii a rãspuns în mod prioritar unor consideraþii politice. Aceasta
variind în funcþie de împrejurãri îndeosebi de luptele din sânul
grupului conducãtor , ansamblul regulilor a evoluat într-un haos pe
134 BIROCRAÞIE
care autoritatea politicã a cãutat sã îl raþionalizeze ºi de care indivizii ce

îi erau suspuºi au cãutat sã se protejeze. Aceastã dinamicã contradictorie
ne permite sã înþelegem cum au putut evolua regimurile comuniste
plecând de la dominaþia partidului asupra tuturor organizaþiilor, definitã
ca partid polimorf, care marcheazã în anii 1970 ºi 1980, în URSS
ºi în democraþiile populare*, dar ºi în China, superioritatea birocraþiilor
particulare asupra funcþionãrii colective.
Puterea birocraticã
Arhetipul procesului birocratic ne este furnizat, odatã cu crearea
Gulagului* începând cu 1930, de administrarea sistemului concentra-
þionar. Ideea nu e nouã: din ianuarie 1924 ºi pânã la moartea sa, în
1926, preºedintele organului suprem al economiei sovietice este Felix
Dzerjinski, fondatorul CEKA. Conducerea raþionalizatã a terorii* de
masã incitã la perfecþionarea funcþionãrii birocratice, iar efectele
acesteia se extind ºi asupra activitãþii de administrare a economiei
planul cincinal* care se bazeazã pe mobilizarea muncitorilor, pe
controlul strict al etapelor producþiei, pe urmãrirea ºi mãsurarea
diferitelor faze ale procesului industrial.
Marea Teroare* din anii 1937-1938 inaugureazã era dominaþiei
exercitate de aparat asupra diletanþilor din anii anteriori, incapabili
sã îndeplineascã planurile de deportare*. În 1932-1933 nu s-au înregistrat
decât 268.000 de deportãri, adicã de opt ori mai puþin decât planul
trasat de Stalin *. Procedura pusã în practicã în 1937 dovedeºte trecerea
la raþionalizare ºi se bazeazã pe enunþarea unui cadru indicativ de
obiective categoriale, urcând apoi, pe traseul ascendent al informaþiilor,
de la organizaþiile locale cãtre vârf, ceea ce duce la adoptarea de cãtre
centru a unui plan imperativ. Stalin desemneazã marile categorii de
populaþie care trebuie arestate, împuºcate sau deportate, ceea ce se
traduce prin cererea adresatã regimurilor de a evalua potenþialul local
de duºmani deja recenzaþi în fiºierele lor sau care urmeazã a fi
recenzaþi. Regiunile înainteazã propunerile lor la centru, care, dupã
aprobarea lui Stalin, rãspunde fixând cotele de viitoare victime. Planul
presupune mobilizarea tuturor, pentru cã aceste cote sunt însoþite de
îndemnuri la depãºirea lor. Întrecerea socialistã dintre unitãþile de
bazã, raioane ºi regiuni, se înscrie chiar în acest proces, iar chemarea
implicitã este ca planul sã fie în permanenþã depãºit. Punerea lui în
practicã se caracterizeazã prin voinþa actorilor de a depãºi norma
prescrisã ºi de a stabili recorduri.
BIROCRAÞIE 135
Natura însãºi a birocraþiei este astfel modificatã în mod fundamental,

având în vedere vãlul gros care acoperã aceastã sinistrã procedurã, al
cãrei secret apasã atât asupra funcþionarilor de la bazã, obligaþi la
tãcere sub ameninþarea pedepsei cu moartea, cât ºi asupra masei de
cetãþeni terorizaþi. Cultura secretului este o trãsãturã majorã a organi-
zaþiilor birocratice, dar, în cazul în speþã, ea este dublatã de teroare,
ca element urmãrit în mod prioritar. Iar ea se extinde ºi asupra
administraþiilor economice, proporþional cu eºecurile repetate înregistrate
în realizarea planului. Anumite statistici sunt strict secrete, cum ar fi
cele dezastruoase ale recensãmântului din 1937, cu mult inferioare
cifrelor anunþate ºi evidenþiind niºte gãuri care nu pot fi explicate
decât prin raportare la efectele deportãrilor în masã ºi la foametea*
recurentã. În URSS, pânã în 1991 era interzis sã se vorbeascã despre
foametea* din Ucraina din 1932-1933. Iar în China, evaluãri ale anilor
de foamete 1959-1961 abia acum încep sã fie fãcute cunoscute.
Procedura birocraticã se caracterizeazã printr-un ridicat risc al
ambalãrii care a ameninþat în mai multe rânduri echilibrul regimurilor
comuniste ca în timpul colectivizãrii* ºi al Marii Terori în URSS sau
în perioada Marelui Salt Înainte* din China. Ea reflectã pierderea de
cãtre aparat a controlului asupra propriei funcþionãri, arbitrarul pro-
pagându-se în mod accelerat ºi transformându-l pe fiecare om într-un
potenþial vinovat, în vreme ce incertitudinea generalizatã duce la
cãutarea disperatã a unor mijloace de a scãpa mecanismului, fie fãcând
dovada loialitãþii cu preþul ambalãrii suplimentare, fie prin refugierea
în iresponsabilitate, cu riscul provocãrii mâniei exacerbate a ºefilor
ierarhici.
Dupã moartea lui Stalin, costul ambalãrii birocratice sub efectul
mobilizãrii dezlãnþuite a dat unora de gândit nu ºi în China lui Mao*
însã. Fãrã a se atinge de baza politicã a regimului, succesorii lui
Stalin încearcã sã lãrgeascã fundamentul legal al aparatului, astfel încât
regula sã devinã mai puþin brutalã ºi mai predictibilã, deci mai bine
ajustatã ºi, prin aceasta, mai bine acceptatã. Un proces de raþionalizare
caracterizeazã diferitele sectoare ale societãþii, sub efectul stabilizãrii
ºi al planificãrii. În întreprinderi, acest lucru se traduce prin enunþarea
simultanã a mai multor documente planul întreprinderii, planul
întrecerii generale, planul de inovaþii contrasemnate de factorii de
conducere directorul întreprinderii, secretarul de partid ºi cel de
sindicat ºi validate de autoritãþile superioare, sectoriale ºi regionale.
Aceste documente sunt preluate la nivelul departamentului, al atelierului
ºi al brigãzii, în tot atâtea angajamente scrise care mobilizeazã o
136 BIROCRAÞIE
mulþime de indivizi însãrcinaþi cu strângerea datelor, cu evaluarea,

controlul ºi urmãrirea lor. Muncitorii, mai ales dacã sunt membri de
partid, trebuie sã îºi ia angajamente scrise, promiþând creºterea produc-
tivitãþii individuale în brigada lor, ca ºi personalul însãrcinat cu
controlul, avându-i în frunte pe brigadieri ºi pe maiºtri. Aceastã
hârþogãraie exprimã intensa activitate scripticã la toate eºaloanele
întreprinderii, compusã din difuzare ºi recunoaºtere, din recorduri ºi
din panouri de onoare. Or, puþinele anchete vizând cunoaºterea realã
pe care o au salariaþii despre aceastã activitate dovedesc un mare grad
de ignoranþã din partea lor.
Înãbuºirea puterii sub apãsarea birocraþiei

ºi dezorganizarea
Era lui Stalin ºi cea a lui Mao sunt ilustrate de conflictul dintre
birocraþie specialiºtii, experþii, care urmãresc regularitatea ºi
ºeful charismatic, care nu înceteazã s-o ameninþe atât în virtutea
proiectelor sale utopice, cât ºi a voinþei sale de dominare totalã ºi a
fricii de concurenþã din partea oricãrui element de putere autonomã.
În schimb, dispariþia acestui tip de ºef marcheazã dominaþia definitivã
a administraþiei.
Odatã îndepãrtatã sursa incertitudinii majore, dinamica raþionalizãrii
duce la lãrgirea câmpului de acþiune al legii ºi ea este însoþitã de un
proces de individualizare în cursul cãruia instituþiile se disting cu mai
multã claritate, la diferite eºaloane. Preaplinul reglementãrilor,
care ducea la anarhia realizãrilor ºi la apatie individualã, lasã loc unei
adeziuni mai largi, fundamentate raþional. Birocraþia este obligatã sã
înveþe sã negocieze. Desigur, noþiunea de economie planificatã nu se
schimbã, dar, introducând câteva elemente de reformã pentru a uºura
cât de cât povara constrângerii centrale, birocraþia administrativã
încearcã sã se facã mai puþin apãsãtoare.
Anumite marje de iniþiativã sunt lãsate pe seama actorilor locali,
directorii pot aloca o parte a profiturilor pentru mãriri de salarii sau
pentru diferite opere sociale. Pomparea prin birocraþia centralã a
bogãþiilor produse e mai puþin intensã în perioadele de reformã.
Recompensele promise pentru îndeplinirea planului pot fi nu doar
simbolice*, ci ºi materiale.
Totuºi, exact ca ºi ambalarea, atenuarea birocraþiei poartã în sine
germenii sfârºitului ei. În realitate, reformele n-au antrenat niciodatã
surplusul de eficacitate scontat, ci contrariul sãu: creºterea blocajelor.
BIROCRAÞIE 137
Într-adevãr, date fiind echilibrele atinse anterior ºi dezorganizãrile

introduse în circuitele de schimb, efectele de sugrumare se înmulþesc.
Ele antreneazã blocaje în aprovizionare, insatisfacþie crescândã în
rândul consumatorilor, oprirea reformelor, izbucnirea crizei ºi, final-
mente, întãrirea controlului pe care reforma voia sã îl slãbeascã.
Deciziile brutale care au dus la reformarea unor aparate administrative
considerate prea greoaie Hruºciov* a mers pânã la lichidarea a o
sutã de ministere dintr-o datã au fost urmate de reafirmarea constantã
a organizãrii centralizate. ªi istoria URSS trimite la lupta dintre
aparatul birocratic ºi Partidul Comunist, primul vizând rutinizarea
sa constantã, iar al doilea mobilizarea sa permanentã. Astfel, cea
mai mare parte a ministerelor lichidate de Hruºciov îºi fac reapariþia,
iar când, sub Brejnev*, comisia antirisipã încearcã sã desfiinþeze
512.500 de posturi, ea eºueazã.
Deºi birocraþia este unul dintre elementele majore ale regimurilor
comuniste, ea are ºi un mare rol în dispariþia lor. Pentru unii analiºti,
aceasta se datoreazã preaplinului de reglementãri, care sufocã prin
povara hârtiilor, ºi surplusului de informaþii ale factorilor de decizie
deveniþi incapabili sã distingã datele pertinente pentru a acþiona în
mod adecvat. Aceasta are ca efect provocarea unei apatii generalizate,
corespunzând iresponsabilitãþii generate de toate marile organizãri
birocratice. Acestei slãbiciuni în partea de jos îi corespunde un blocaj
în partea de sus, exemplul cel mai potrivit în acest sens fiind RDG:
poliþia politicã Stasi, pierdutã în masa de informaþii strânse, s-a
dovedit, în vara ºi în toamna anului 1989, incapabilã sã ia deciziile
potrivite privitoare la cãile de urmat.
Aceastã interpretare nu este în contradicþie cu cea care þine cont de
conflictele din sânul poliþiilor politice, dupã modelul celorlalte biro-
craþii politicã, economicã ºi administrativã , care îi opuneau pe
adepþii ortodoxiei* gorbacioviºtilor favorabili reformei. Mai pe larg,
acest antagonism coincide cu un conflict al generaþiilor: ortodocºii
recrutaþi în anii 1950 ºi 1960, într-o perioadã de creºtere puternicã a
aparatelor administrative, cu o formaþie insuficientã, dar deþinând
posturi de rãspundere, sunt confruntaþi cu subordonaþii lor, mai tineri,
dar dispunând de o formaþie superioarã, blocaþi totuºi în cariera lor
începând din anii 1970 ºi care ºi-ar gãsi în cuvântul de ordine al
reformei lui Gorbaciov* mijlocul de a se mobiliza. Putând fi acuzate
de orice, dar nu ºi de imobilism, aparatele administrative dezvoltã
astfel puternici germeni de conflicte a cãror izbucnire va determina
defecþiuni mai mult sau mai puþin importante. Preaplinul de
138 BOLªEVIC/BOLªEVISM
reglementãri, expresie a birocraþiei generalizate, a dus în felul acesta

la sufocare ºi anomie.
BOLªEVIC/BOLªEVISM
Termenul bolºeviki a apãrut în timpul celui de-al II-lea Congres al
Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR), întrunit
la Bruxelles, ºi apoi la Londra, în iunie-iulie 1903, în cursul cãruia
izbucneºte o violentã polemicã. Aceasta se referã la articolul 1 al
statutului, care definea calitatea de membru al partidului*. Pentru
Lenin*, partidul trebuie sã fie format din revoluþionari de profesie,
militanþi clandestini ºi agenþi disciplinaþi ai unei conduceri foarte
centralizate care preconizeazã declanºarea unei insurecþii pentru a
pune mâna pe putere ºi a instaura o dictaturã care sã permitã construirea
socialismului* ºi, apoi, a comunismului. Principalul sãu preopinent,
Iuri Martov, ca marxist ortodox al Internaþionalei a II-a, considera,
dimpotrivã, cã revoluþia în Rusia trebuie sã treacã printr-o fazã bur-
ghezã ºi cã partidul trebuie sã fie o organizaþie care sã recruteze
membri din pãturile cele mai largi, sã activeze pe cât posibil în
legalitate ºi sã se ocupe înainte de toate cu educarea socialistã a
maselor ºi apãrarea revendicãrilor muncitorilor, îndeosebi prin
intermediul sindicatelor*.
Dupã multe manevre, Lenin provoacã o sciziune în sânul redacþiei
ziarului Iskra (Scânteia), organul de presã al partidului, pe care
reuºeºte sã punã mâna. Obþinând majoritatea voturilor, Lenin ºi
oamenii lui de încredere sunt calificaþi ca majoritari bolºeviki ,
în timp ce învinºii se numesc menºeviki minoritari.
Din 1903 pânã în 1917, viaþa PMSDR este dominatã de confruntarea
dintre cele douã tendinþe, exacerbatã de revoluþia rusã din 1905. În
vreme ce menºevicii vãd în ea o etapã a revoluþiei burgheze contra
autocraþiei þariste, Lenin este convins cã are acum confirmarea radicalis-
mului sãu ºi preconizeazã instaurarea unei dictaturi revoluþionar-demo-
cratice a proletariatului ºi a þãrãnimii, care trece prin insurecþia
armatã, prin teroarea* instauratã de mase ºi chiar prin rãzboiul partiza-
nilor; Lenin considerã din ce în ce mai mult partidul ca pe o organizaþie
ce luptã în cadrul unui rãzboi civil* prelungit care îmbracã forma unui
rãzboi social înverºunat ºi cheamã la exterminarea necruþãtoare a
duºmanului.
Eºecul acestei revoluþii ºi instaurarea de cãtre þar a unei dume par
sã dea dreptate menºevicilor, care ajung curând majoritari în partid.
Lenin este atunci obligat sã accepte unele compromisuri, dar continuã
BOLªEVIC/BOLªEVISM 139
sã-ºi dezvolte facþiunea; în 1909, el publicã Materialism ºi empirio-

criticism, în care condamnã erezia ideologicã a lui Bogdanov, principalul
sãu contracandidat la ºefia facþiunii. Utilizând mijloacele condamnate
de ceilalþi socialiºti ºantaj, deturnãri de moºteniri, atacuri armate ,
bolºevicii îºi procurã fonduri considerabile de care Lenin se serveºte
pentru a-ºi asigura ºederea în exil, pentru a-ºi finanþa partizanii ºi
presa.
În 1912, Lenin convoacã la Praga o conferinþã a facþiunii sale, care
îºi desemneazã propriul comitet central regrupându-i pe principalii
sãi locotenenþi Zinoviev, Kamenev, Sverdlov, Stalin* , în cea mai
mare parte intelectuali din exil. Aceastã iniþiativã, condamnatã de
ceilalþi lideri socialiºti Plehanov, Troþki*, Martov, Rosa Luxemburg ,
pecetluieºte ruptura cu menºevicii ºi îl izoleazã pe Lenin în sânul
celei de-a II-a Internaþionale, unde el se strãduia sã deþinã monopolul
reprezentãrii sindicaliºtilor ruºi.
În timpul revoluþiei din februarie 1917, bolºevicii, reduºi la un
grupuscul de 5.000 de membri, îi urmeazã pe menºevici în susþinerea
guvernului provizoriu format din democraþi liberali. Întors din exil în
aprilie, Lenin îºi impune vederile: el atacã guvernul provizoriu,
refuzã menþinerea Rusiei în rãzboi ºi cere ca partidul sãu sã punã
mâna pe putere pentru a instaura dictatura proletariatului. Dupã o
primã tentativã de insurecþie care eºueazã pe 16 ºi 17 iulie 1917,
Partidul Bolºevic este scos în afara legii. Dar, în septembrie, el reintrã
în legalitate ºi iese întãrit din crizã: a devenit acum un partid de masã
circa 200.000 de membri care dispune de o Gardã Roºie o miliþie
formatã din mii de oameni ºi beneficiazã de adeziunea unuia dintre
opozanþii sãi constanþi Lev Troþki , ce se va dovedi a fi un lider
decisiv.
Lenin îºi împinge atunci partidul sã pregãteascã o insurecþie care,
la 7 noiembrie, ia forma unei lovituri de stat ºi inaugureazã Revoluþia
din Octombrie* sau revoluþia bolºevicã, distinctã ºi chiar opusã revoluþiei
din februarie. Lenin creeazã Consiliul Comisarilor Poporului
(Sovnarkom), format numai din bolºevici; deºi victoria lui suscitã o
puternicã opoziþie din partea unora Lozovski, Gorki, care este un
apropiat al lui Lenin , cei mai mulþi sunt fascinaþi de acest Ilici ale
cãrui idei tocmai au triumfat, contrar tuturor aºteptãrilor.
Bolºevismul cunoaºte o dublã mutaþie. Deºi un grupuscul revoluþionar
la început, el pune mâna pe putere ºi devine partid-stat. Iar la cererea
lui Lenin, adoptã în martie 1918 o nouã denumire: Partidul Comunist
Bolºevic din Rusia, care va deveni Partidul Comunist al Uniunii
140 BREJNEV, LEONID ILICI
Sovietice*. El reînnoadã astfel legãturile cu demersul fundamentalist

al lui Marx* ºi cu Manifestul Partidului Comunist din 1848. Acum,
bolºevismul simbolizeazã o teorie ºi o practicã a revoluþiei din
Rusia, antireformistã ºi antidemocraticã ºi care are pretenþia sã se
extindã la scara întregii lumi.
Totuºi, Lenin încã nu terminase cu menºevicii. Începând din 1919,
Martov, plecat în exil*, lucra la o carte pe care o va publica în 1923:
Bolºevismul mondial. El este printre primii care degajã trãsãturile
care fac din bolºevism prototipul miºcãrilor totalitare din secolul XX.
El aratã cã pretinsa revoluþie proletarã este o revoluþie a soldãþimii
formate din elemente sociale disparate, nu o datã declasate, care
instaureazã un comunism de consum lipsit de orice înþelegere a
producþiei sociale ºi a nevoilor acesteia ºi care este înclinat sã
rezolve toate problemele luptei politice, pentru putere, prin recurgerea
la forþa armatã. El îi reproºeazã lui Lenin cã a declanºat în 1917 un
rãzboi civil între proletari, cã se bazeazã pe o misticã a regimului
sovietic ºi cã, în realitate, acesta nu este decât un comunism primitiv
anarho-iacobin, un regim de dictaturã exercitatã de o minoritate
împreunã cu sateliþii sãi permanenþi: teroarea ºi birocraþia*.
În lupta pentru succesiunea lui Lenin, Stalin utilizeazã termenul
de bolºevic ca un criteriu al fidelitãþii faþã de figura sacralizatã a
liderului decedat, iar apoi ca un mijloc de autosacralizare când, la
4 mai 1935, declarã: Noi, bolºevicii, suntem fãcuþi dintr-un material
special. Iar în 1938 va rescrie întreaga istorie a bolºevismului pu-
blicând un Tratat de istorie a Partidului Comunist Bolºevic al Uniunii
Sovietice, care, tradus în numeroase limbi, va fi pânã în 1953 ºi multã
vreme dupã aceea biblia comuniºtilor din lumea întreagã, iar apoi
a maoiºtilor*.
BREJNEV, LEONID ILICI

Nãscut în decembrie 1906 într-o familie de muncitori ruºi din Ucraina,
Leonid Brejnev absolvã cursurile unei ºcoli medii tehnice. Muncitor
metalurgist în 1921, el intrã în Komsomol ºi, între 1923 ºi 1927,
studiazã într-un institut tehnic, perfecþionându-ºi apoi formaþia de
inginer. În 1931 aderã la PCUS* ºi avanseazã în diferite instanþe
ucrainene unde epurãrile din timpul Marii Terori* favorizeazã promo-
vãrile: în februarie 1939 este numit prim-secretar al partidului în
regiunea Dnieprodzerjinsk.
Comisar politic în Armata Roºie* în timpul Marelui Rãzboi pentru
Apãrarea Patriei*, el devine în 1950 prim-secretar al partidului în RSS
BREJNEV, LEONID ILICI 141
Moldoveneascã, iar doi ani mai târziu, Stalin* îl propulseazã în

Secretariatul PCUS. În 1955 este trimis ca prim-secretar al partidului în
Kazahstan, unde supervizeazã operaþiunea defriºãrii pãmânturilor
necultivate, ocazie cu care se face remarcat de cãtre Hruºciov*. În
1956 devine secretar al Comitetului Central însãrcinat cu problemele
apãrãrii, iar în iunie 1957, datoritã faptului cã l-a susþinut pe Hruºciov
în lupta acestuia contra grupãrii antipartinice, devine membru al
Biroului Politic ºi, apoi, preºedinte al Sovietului Suprem, în mai
1960. În octombrie 1964 ia parte la înlãturarea mentorului sãu ºi
devine prim-secretar al PCUS, înainte de a-ºi lua, în aprilie 1966,
titlul de secretar general.
Împãrþind puterea cu Aleksei Kosîghin ºi cu Nikolai Podgornîi,
Brejnev se aratã iniþial preocupat de respectarea funcþionãrii colegiale;
curând însã începe sã adune titluri ºi funcþii: proclamat mareºal în
1976, el este în 1977 secretar general al PCUS, ºef al statului ºi
comandant-ºef al armatelor.
Pe plan politic, el înnoieºte cadrele partidului, numind responsabili
mai tineri, recrutaþi pe plan local, ceea ce are ca efect instituþionalizarea
birocraþiei*, dar contribuie ºi la crearea unor reþele regionale de
clientelism. Favorizeazã o activitate mai susþinutã a sovietelor locale
ºi încurajeazã asociaþiile culturale ºi sportive susceptibile de a genera
o mai mare coeziune socialã. Totuºi, nu tolereazã nicio abatere de la
norma oficialã ºi ia mãsuri contra disidenþilor*: în 1966 are loc
procesul scriitorilor Andrei Siniavski ºi Iuli Daniel, vinovaþi de a-ºi fi
trimis scrierile în strãinãtate; în 1974, Aleksandr Soljeniþîn este
condamnat la exil*, iar în 1980, lui Andrei Saharov, laureat al
Premiului Nobel pentru Pace în 1975, i se fixeazã domiciliu forþat la
Gorki; simultan, unii disidenþi mai puþin cunoscuþi sunt condamnaþi
la detenþie psihiatricã. În sfârºit, numeroºi evrei* care au cerut sã
plece în Israel sunt supuºi persecuþiilor din partea KGB-ului condus
de Iuri Andropov.
Pe plan economic sunt iniþiate o serie de reforme: în 1965 se
încearcã stimularea producþiei, dându-se mai multã autonomie întreprin-
derilor, prin metoda Lieberman, dar aceasta nu este aplicatã decât
parþial, iar problema productivitãþii, de patru ori mai slabã decât în
Occident, rãmâne nerezolvatã. Producþia rãmâne mediocrã sub
Brejnev, URSS a ajuns sã importe cereale , pe când piaþa neagrã ºi
corupþia înfloresc.
În ce priveºte blocul þãrilor din Est, Brejnev opteazã pentru intran-
sigenþã. Ostil Primãverii de la Praga*, care viza liberalizarea regimului
142 BREJNEV, LEONID ILICI
comunist, el impune în august 1968, în numele doctrinei suveranitãþii

limitate, numitã ºi doctrina Brejnev, invadarea Cehoslovaciei de
cãtre trupele Tratatului de la Varºovia: provoacã destituirea lui Alexander
DubDek ºi instaureazã o politicã de normalizare care pune capãt
experienþei socialismului cu chip uman. În vara anului 1980, acþiunea
sindicatului liber Solidarnoæ* ºi calea contestaþiei radicale pe care se
angajeazã Polonia provoacã o nouã crizã în relaþiile acestei þãri cu
Moscova. Dar, deºi starea de asediu este proclamatã la Varºovia,
intervenþia militarã sovieticã este totuºi evitatã.
În politica externã*, Brejnev continuã politica de destindere Est-Vest
inauguratã de Hruºciov: în 1966, îl întâmpinã pe de Gaulle sosit
într-o vizitã istoricã, semneazã în august 1970 un tratat cu RFG prin
care se ratificã statu quo-ul teritorial, angajeazã un dialog privilegiat
cu Statele Unite care culmineazã în 1972 cu vizita în URSS a preºe-
dintelui Nixon ºi cu semnarea acordurilor strategice SALT-1; semneazã
în august 1975 Actul final al Conferinþei de la Helsinki, care consfinþeºte
triumful politicii de destindere în Europa*. În schimb, conflictul
sino-sovietic* rãmâne intens, aºa cum o atestã ºi violentele confruntãri
armate din 1969.
Brejnev continuã ºi politica iniþiatã de Hruºciov în privinþa þãrilor
din Lumea a Treia. Rãzboiul de ªase Zile îi permite sã întãreascã
influenþa Uniunii Sovietice în þãrile arabe, îndeosebi în Siria ºi Egipt.
El ajutã India în lupta ei împotriva Pakistanului, aliat al Chinei*, în
1978 stabileºte legãturi strânse cu Vietnamul*, reunificat sub tutelã
comunistã, ºi semneazã o lunã mai târziu un tratat de prietenie ºi
cooperare cu Afganistanul*. Este interesat ºi de Africa*: începând din
1975, URSS susþine din punct de vedere militar un anumit numãr de
miºcãri de eliberare naþionalã de exemplu, Miºcarea Popularã de
Eliberare a Angolei ºi de regimuri fragile, ca acela al lui Mengistu,
din Etiopia anilor 1977-1978.
Acest intervenþionism îi conferã Uniunii Sovietice un anumit prestigiu
internaþional, iar pentru sistemul comunist, aceºti ani echivaleazã cu
extinderea lui maximã; dar el contribuie în acelaºi timp la agravarea
tensiunilor Est-Vest, ilustrate prin neratificarea de cãtre americani a
acordurilor SALT-2, semnate în 1979, ºi prin criza rachetelor cu razã
medie de acþiune. În decembrie 1979, Brejnev, slãbit din punct de
vedere intelectual din cauza bolii, este împins de KGB sã intervinã în
Afganistan. Dar acest conflict se împotmoleºte ºi duce la catastrofã.
La moartea sa, în noiembrie 1982, Brejnev lasã în urma lui o þarã
slãbitã din punct de vedere economic ºi expusã contestaþiilor tot mai
puternice.
143
CAER
Creat la Moscova în 1949 ca rãspuns la Planul Marshall, Consiliul de
Ajutor Economic Reciproc în englezã, Comecon are ca ambiþie
integrarea economiilor de tip sovietic într-o piaþã coordonatã în mod
birocratic, sub autoritatea URSS*, ºi bazatã pe diviziunea muncii între
membrii sãi. URSS dominã sectoarele energetice, îndeosebi cele
petroliere ºi al cãrbunelui, dar ºi pe cel minier cupru, zinc, aur.
Bulgaria este specializatã în electrotehnicã, siderurgie ºi chimie,
România, în agriculturã, siderurgie ºi energie; Ungaria, în mecanicã
ºi metalurgie; Cehoslovacia, în mecanicã uzinele koda , energie,
siderurgie ºi sectorul militar; Polonia, în activitãþile siderurgice ºi
energetice (în Silezia Superioarã), în mecanicã, chimie, petrochimie
ºi în ºantiere navale. În sfârºit, RDG este specializatã în activitãþi
miniere, mecanice, siderurgice ºi chimice. Mongolia (1962), Cuba
(1972) ºi Vietnam* (1978), specializate în agriculturã, se alãturã ºi ele
CAER-ului, iar în 1976, ºapte þãri sunt admise ca observatori:
Afganistan*, Angola, Etiopia, Laos, Mozambic, Nicaragua ºi Yemenul
de Sud.
Exporturile în interiorul CAER sunt foarte importante 69,8%
dintre schimburi în 1958 , dar scad 59,4% în 1968 ºi 47,6% în
1980 , în timp ce importurile din þãrile dezvoltate cresc de la
19,5% la 33,9%. În realitate, CAER nu este o piaþã integratã ºi nu
reprezintã o autoritate de comandament supraregional, deoarece nu
are o monedã unicã ºi fiecare stat vegheazã grijuliu asupra conducerii
propriei economii, în particular asupra preþurilor. Rubla transferabilã,
care asigurã tranzacþia între parteneri, nu permite achiziþionarea de
bunuri din afara sistemului. Structura preþurilor este diferitã de cea a
pieþei mondiale, ceea ce obligã la o constantã ajustare ex post. În
144 CANALUL DUNÃRE-MAREA NEAGRÃ
sfârºit, relaþiile bilaterale prevaleazã, centrala comerþului exterior a

fiecãrei þãri gestionând relaþiile cu partenerii strãini. CAER este
dizolvat în 1991.
*CANALUL DUNÃRE-MAREA NEAGRÃ ® vezi Postfaþa
CASTRO, FIDEL
Nãscut pe 13 august 1926 la Birán, în provincia Oriente, din Cuba,
Fidel Castro Ruz este fiul unui mare proprietar din Galicia, revenit în
insulã dupã ce participã la rãzboiul de independenþã cubanez în
rândurile armatei spaniole. Personalitatea tatãlui sãu, om auster ºi
violent, îi va imprima lui Castro trãsãturile þãranului galician, duºman
al luxului ºi al comerþului, admirator al figurii medicului, dispus sã
îºi conducã oamenii ºi domeniile ca un senior absolut.
Dupã câþiva ani dificili în învãþãmântul primar, Fidel Castro ajunge
în 1941 la Havana pentru a studia la colegiul elitei, Belén, admi-
nistrat de iezuiþi; aici se distinge prin calitãþile sale de sportiv, prin
memoria excelentã ºi talentul sãu oratoric. Vom regãsi mai târziu
acest stil al formaþiei, atât pe terenul argumentaþiei, cât ºi în tehnicile
psihologice de afirmare a poziþiei sale. Face în acea perioadã lecturi
contradictorii, de la falangistul spaniol Primo de Rivera, pânã la
Marx* ºi Lenin*, cu naþionalistul cubanez José Marti ca referinþã
principalã. Acest amestec exploziv culmineazã cu anii agitaþi din
universitate, împãrþiþi între obþinerea unei diplome în Drept ºi acti-
vitãþile politice, în cursul cãrora se comportã ca un ºef de bandã,
neezitând sã îºi elimine adversarii.
Precocitatea revoluþionarã a lui Castro se manifestã cu ocazia
participãrii sale la o campanie ratatã contra dictatorului Republicii
Dominicane ºi la revolta Bogotazo, din Columbia. În octombrie
1948, deja cãlit în aceste experienþe, decide sã adere la un partid al
regenerãrii populiste, Partidul Ortodox, sub ale cãrui culori ar fi
activat poate ºi dupã 1952 dacã, la 10 martie, generalul Batista n-ar fi
reuºit o loviturã de stat.
Lupta contra lui Batista

Fidel Castro încearcã mai întâi sã lupte contra dictatorului pe cale
juridicã, dar eºecul acestei cãi îl duce la organizarea unei lovituri de
forþã destinatã sã declanºeze o insurecþie. În fruntea mai multor zeci
CASTRO, FIDEL 145
de oameni înarmaþi, el încearcã sã ocupe cazarma-fortãreaþã La Moncada,

din Santiago, pe 26 iulie 1953. Eºecul operaþiunii militare duce la
moartea ºi la torturarea a circa ºaizeci de atacanþi, dar Castro scapã cu
viaþã. În timpul procesului, el se erijeazã în procuror al regimului, pe
care îl acuzã de ilegalitate ºi barbarie, ºi anunþã un viitor de reforme
sociale ºi de restabilire a vieþii democratice. Fraza finalã a
rechizitoriului sãu va servi ca titlu al broºurii-program: Istoria mã va
absolvi.
Condamnat la cincisprezece ani de închisoare, el îºi defineºte
strategia*, bazatã pe conducerea fermã de cãtre un om comanda
este la baza oricãrui lucru , pe importanþa propagandei* ºi pe
dezvoltarea unei politici de alianþe zâmbeºte tuturor, cãci va
veni ºi vremea când vom strivi toþi gândacii dintr-o loviturã.
Marx ºi Lenin îl seduc prin abordarea ºtiinþificã ºi pentru cã
sunt necruþãtori ºi teribili cu duºmanii lor. Când iese din închisoare,
pe 15 mai 1955, direcþiile acþiunii sale politice sunt, în linii mari,
trasate; fondeazã Miºcarea de la 26 iulie, apoi pleacã în exil în
Mexic, de unde pregãteºte începuturile unui rãzboi de gherilã în Cuba
ºi unde ºi-i ia ca principali colaboratori pe fratele sãu, Raul, deja
comunist, ºi pe argentinianul Ernesto Che Guevara.
Pe 25 noiembrie 1956, se îmbarcã cu tovarãºii sãi pe Granma ºi
declanºeazã în Cuba mai multe focare de luptã armatã*. PC cubanez
(Partidul Socialist Popular, PSP), la început ostil rãzboiului de gherilã,
începe apoi o colaborare amplã ºi nescontatã cu rãzvrãtiþii. La
31 decembrie 1958, victoria combatanþilor barbudos îl obligã pe
Batista sã fugã. Cu sprijinul poporului, a stãrii a treia llanos , ºi
a miºcãrii clandestine urbane, gherila triumfã ºi confirmã conducerea
personalã a lui Castro, care, într-o primã instanþã, acceptã revenirea
la Constituþia din 1940 ºi organizarea de alegeri libere, respinge o
tentativã de absorbþie de cãtre politicieni (Pactul de la Miami),
decreteazã o primã reformã agrarã ºi vorbeºte deja despre viitorul
rãzboi inevitabil cu Statele Unite ale Americii.
De la revoluþia democraticã la puterea absolutã

De pe 3 pânã pe 8 ianuarie 1959, Fidel Castro parcurge triumfal cei
o mie de kilometri ce separã Santiago de Havana, încercând sã arate
cã este singurul care poate exercita în mod legal puterea. Ratificarea
are loc în contextul unor mari manifestaþii în capitalã, unde el
inaugureazã, ca lider charismatic, o democraþie a pieþei publice, pe
146 CASTRO, FIDEL
care o va practica vreme de patruzeci ºi cinci de ani. Autodesemnat

comandant-ºef al forþelor armate, Castro pune în funcþie un dispozitiv al
dublei puteri: desemneazã un ºef al guvernului, care îi cedeazã locul
de îndatã ce legea din 7 februarie 1959 anuleazã conþinutul democratic
al Constituþiei din 1940, atribuind guvernului puterile legislativã ºi
constituantã. Alegerile sunt uitate ºi dictatura personalã începe sã
capete formã. Preºedintele republicii, Manuel Urrutia, încearcã sã-i
reziste, dar în zadar: în iulie, Castro reuºeºte sã dea o loviturã de stat
televizatã, înainte de a se sprijini pe PSP, cãruia îi încredinþeazã
organizarea poliþiei politice* ºi, datoritã lui Raul ºi lui Che Guevara,
puteri decisive în instalarea unui nou regim.
Orientarea socialistã a acestuia este stabilitã prin Legea reformei
agrare din 17 mai 1959. Chiar dacã Fidel Castro respinge calificativul
de comunist, el îi eliminã pe cei care denunþã infiltrarea masivã a
PSP. Astfel, în octombrie, revoluþionarul contestatar Hubert Matos
este condamnat la douãzeci de ani de închisoare în cursul unui proces*
în care Castro îºi atribuie rolurile de procuror, judecãtor ºi cronicar
de presã. Represiunii iniþiale declanºate în ianuarie de cãtre Castro cu
strigãtul: În faþa plutonului de execuþie! îi succede eliminarea
implacabilã a opoziþiei democratice.
În mai 1960, ziarele din opoziþie sunt închise ºi, puþin câte puþin,
se instaureazã informaþia stil Pravda, pe care o va oferi mai târziu
Granma. În august 1960 intervine naþionalizarea tuturor societãþilor
agricole ºi industriale nord-americane, urmatã în octombrie de cea a
întreprinderilor cubaneze, cu excepþia celor mici. Pe plan politic,
Castro împiedicã organizarea Miºcãrii de la 26 iulie, iniþial pluralistã,
iar în 1961 o încorporeazã în ORI (Organizaþiile Revoluþionare Inte-
grate), sub control comunist, prolog al refondãrii PC cubanez (PCC)
în 1965. În aprilie 1961, Castro proclamã caracterul socialist al
revoluþiei ºi, la 1 decembrie, se proclamã marxist-leninist * ºi se
autointituleazã El lider máximo de la Revolución Cubana. Pot fi
numãrate deja mai multe zeci de mii de prizonieri politici.
Respectarea pluralismului intelectualilor revoluþionari ia sfârºit în
iunie 1961, când Castro anunþã domesticirea culturii*, reluând o
formulã a lui Mussolini: Pentru revoluþie, totul; contra revoluþiei,
nimic. Autonomia sindicatelor este suprimatã. Membrii claselor
mijlocii fug din insulã: douã sute de mii de persoane pleacã în exil*
între 1960 ºi 1962. Controlul social se bazeazã pe vigilenþa generalizatã
pe care o exercitã, la nivelul districtelor ºi cartierelor, Comitetele de
Apãrare a Revoluþiei (CDR). Dupã bunãstarea iniþialã generatã de
reformele redistributive fãrã creºterea productivitãþii, în martie 1962 este
CASTRO, FIDEL 147
instauratã o raþionalizare a articolelor de primã necesitate. Socialismul

alfabetizãrii ºi al îngrijirilor medicale se împleteºte cu represiunea
permanentã ºi cu penuria.
Castro cautã sprijin economic ºi internaþional în URSS*, ceea ce
antreneazã, ca reacþie, organizarea de cãtre SUA, pe 17 aprilie 1961,
a unei debarcãri a exilaþilor cubanezi vizând rãsturnarea regimului.
Foarte prost pregãtitã, aceastã operaþiune zisã din Golful Porcilor
eºueazã ºi lanseazã prestigiul antiimperialist* al lui Castro. Deºi
acceptã ajutorul sovietic, Castro nu este dispus sã suporte supremaþia
comunistã ºi iniþiazã în 1962 o epurare a partidului condus de credincioºii
sãi. Totuºi, în 1962, acceptã oferta sovieticã de a instala rachete
nucleare în coasta Statelor Unite, fapt care duce, în octombrie, la
criza rachetelor din Cuba; el viseazã atunci un scenariu apocaliptic în
conformitate cu care SUA ar invada insula, iar Hruºciov* ar lansa un
atac nuclear surprizã. Pânã la urmã, rachetele vor fi demontate, Castro
primind asigurarea cã nu va fi invadatã Cuba. Blocada inauguratã de
Statele Unite ºi care, deºi ridicatã de multã vreme, serveºte întotdeauna
regimului ca axã a propagandei pentru a justifica mizeria ºi teroarea*
este compensatã de ajutorul sovietic.
Totuºi, chiar dacã este primit triumfal la Moscova, Castro este de
acord cu Che Guevara în ce priveºte posibilitãþile nelimitate ale unui
regim socialist bazat pe un om nou*, gata de orice pentru revoluþie.
Ei vor sã exporte propriul model de revoluþie, ceea ce îndepãrteazã
temporar Cuba de URSS, pânã la împãcarea ocazionatã de sprijinul
acordat de Castro reprimãrii Primãverii de la Praga*, în 1968, la
câteva luni dupã ce, în aprilie, el închisese ºi toate întreprinderile
mici. În aprilie 1970, voluntarismul revoluþionar expirã odatã cu
eºecul recoltei celor zece milioane de tone de trestie-de-zahãr.
Castro este obligat sã accepte subordonarea faþã de patronul sovietic
al revoluþiei sale subvenþionate, servind de atunci ca instrument
militar util în instaurarea unor regimuri procomuniste în Africa*
(Angola, Etiopia). Ceea ce nu îl împiedicã sã acceadã în 1979 la
preºedinþia miºcãrii de nealiniere*.
Pe plan instituþional, sovietizarea* se încheie în 1975, odatã cu
primul congres al PC cubanez ºi Constituþia din 1976. PCC serveºte
drept curea de transmisie a puterii exercitate de Castro. Într-o eco-
nomie* colectivizatã, corupþia rãmâne singurul element de flexi-
bilitate. Propaganda revoluþionarã contra Marelui Duºman SUA
este permanentã, ca ºi referirile la o revoluþie sacralizatã. Armata este
copilul rãsfãþat al regimului, chiar dacã Fidel Castro vegheazã la
strivirea oricãrei valeietãþi de autonomie cum a fost cazul procesului
148 CEAUªESCU, NICOLAE
generalului Ochoa, arestat ºi condamnat în 1989. Controlul societãþii*

de cãtre CDR, poliþia politicã ºi informatorii constituie cealaltã faþã a
ficþiunii participative a unor adunãri populare manipulate. Eficacitatea
sistemului represiv îºi face dovada când, în anii 1990, prãbuºirea
economiei se traduce prin câteva explozii punctuale maleconazo
din 1994 ºi prin exilul trãit de cubanezi în toate formele sale
balseros.
Recuperarea favorizatã de o micã deschidere înspre economia
privatã ºi spre dolarizare, cu o toleranþã minimã faþã de disidenþi*,
se încheie pe plan politic odatã cu procesele ºi execuþiile din martie
2003. Regimul îºi menþine constantele ºi revine la revoluþia subven-
þionatã, de aceastã datã de cãtre preºedintele venezuelean Hugo
Chávez. Ipoteza continuitãþii este favorizatã de agravarea bolii de care
suferã Castro; la 31 iulie 2006, acesta a transferat gestionarea tranzitorie
a þãrii fratelui sãu, Raul.
*CEAUªESCU, NICOLAE ® vezi Postfaþa
CERNOBÎL
Comunismul înseamnã puterea Sovietelor, plus electrificarea întregii
þãri aceasta a fost celebra formulã a lui Lenin* în 1920. Dincolo de
nevoile reale ale industriei, electrificarea exprimã un mesaj simbolic:
dominând natura, comuniºtii aduc luminã poporului. Pentru construirea
de centrale termice ºi hidroelectrice, regimul sovietic utilizeazã pe
scarã largã deþinuþii din Gulag*, în epoca lui Stalin, ºi exploateazã
tinerii komsomoliºti pe ºantierele comunismului, în epoca lui Hruºciov*
ºi Brejnev*. Mulþumitã acestei politici, încã din anii 1960, URSS*
ajunge cu greu pe locul al doilea mondial în materie de producþie de
electricitate, dupã SUA. În acest context concurenþial se înscrie construirea
centralelor nucleare, cu începere din 1954, nici necesare, nici rentabile.
Industria nuclearã civilã fiind un derivat al industriei nucleare militare,
acest domeniu este înconjurat de cel mai strict secret, inclusiv în
epoca de glasnost, ºi numeroase accidente nucleare vor fi, de altfel,
trecute sub tãcere.
Cele patru reactoare ale centralei ucrainene de la Cernobîl, situatã
la 100 km de Kiev ºi doritã sã devinã cea mai puternicã din lume, sunt
inaugurate între 1977 ºi 1983. Cel mai grav accident industrial din
istorie s-a produs aici pe 26 aprilie 1986. Cauza cea mai probabilã:
ambalarea celui de-al patrulea reactor, urmatã de o explozie termicã
CERNOBÎL 149
ºi o giganticã proiecþie de materii radioactive în atmosferã, ca urmare

a unei încercãri productiviste. De îndatã ce este informat, Biroul
Politic înfiinþeazã o comisie de anchetã care, trimisã imediat la Pripiat,
oraº nou în care locuieºte personalul centralei, decide sã îi evacueze
pe 27 aprilie pe cei 50.000 de locuitori ai oraºului, puternic iradiat.
Nu se vor mai întoarce niciodatã.
Înlãturarea consecinþelor catastrofei de la Cernobîl devine ultimul
mare ºantier al comunismului. Cum un asemenea scenariu nu a fost
niciodatã anticipat, cei mai buni oameni de ºtiinþã ºi ingineri ai URSS
sunt mobilizaþi pentru a elabora un plan de acþiune. Comisia guverna-
mentalã organizeazã lucrãri de ajutorare, vizând în primul rând sufocarea
reactorului explodat, care continuã sã scuipe radionucleide spre cerul liber.
La trei zile dupã catastrofã, Mihail Gorbaciov* ordonã în Biroul Politic
crearea unui Grup Operaþional, condus de ºeful guvernului ºi alcãtuit
din înalþi funcþionari ai guvernului ºi ai KGB, precum ºi din miniºtrii
Apãrãrii ºi Internelor, instaurând astfel controlul absolut al partidului.
Istoria lucrãrilor de curãþare (lichidare) este o poveste plinã de eroism,
dar ºi de false ambiþii, de incompetenþã ºi crime împotriva poporului.
Protocoalele secrete ale ºedinþelor de lucru ale Grupului aratã cã
prioritãþile Biroului Politic sunt de a repune în funcþie centrala sinistratã cât
mai repede posibil ºi de a reduce la maximum efectele negative ale
catastrofei pe scena naþionalã ºi internaþionalã, ascunzând adevãrul despre
consecinþele asupra sãnãtãþii oamenilor. Astfel, în ciuda poluãrii radioactive
de la Kiev ºi Minsk, Biroul Politic decide sã menþinã manifestãrile de
1 mai, la care participã aproape douã milioane de persoane. Iar pentru a
diminua numãrul celor iradiaþi, care sosesc cu miile în spitale, someazã
Ministerul Sãnãtãþii sã mãreascã de zece ori, începând cu 8 mai 1986,
pragul de la care se poate considera cã o persoanã este iradiatã. O
circularã secretã le interzice medicilor sã atribuie patologii efectelor
în urma radiaþiilor ionizante. O alta îi prescrie industriei agroalimentare
sã utilizeze laptele ºi carnea radioactive în amestec cu produse sãnãtoase.
Mai multe lucrãri uriaºe preced construirea sarcofagului din jurul
celui de-al patrulea reactor: încã din mai 1986, zeci de mii de oameni,
militari ºi civili, curãþã împrejurimile de resturile radioactive; ei
sapã un tunel sub reactor, pentru a împiedica o nouã explozie, care ar
fi fost una nuclearã; realizeazã lucrãri gigantice pentru a evita con-
taminarea Niprului, al cãrui afluent, râul Pripiat, este integral
contaminat; stabilesc hãrþi ale contaminãrii radioactive pentru sol ºi
pentru aer. Între mai ºi august 1986, 116.000 de ucraineni ºi bieloruºi
sunt evacuaþi, iar o zonã de 30 km în jurul centralei este declaratã de
nelocuit.
150 CERNOBÎL
În cursul lucrãrilor de lichidare, structurile birocratice prolifereazã.

Pe lângã armatã, circa treizeci de ministere iau ºi ele parte la lucrãri,
cu ajutorul administraþiilor regionale ºi locale din toate regiunile
contaminate ºi din unitãþi ale armatei. Fiecare dintre aceste structuri
trimite oameni sã lucreze în zona centralei ºi în ariile puternic contaminate.
Numãrul lichidatorilor este estimat la peste un milion de persoane,
dintre care 340.000 de militari activi, în termen ºi rezerviºti.
Înainte de a construi sarcofagul, o operaþiune de separare a celui
de-al treilea reactor de al patrulea, urmatã de curãþarea manualã a
resturilor radioactive, a costat sãnãtatea, ba chiar viaþa mai multor
mii de rezerviºti utilizaþi ca roboþi biologici. Or, ea nu a servit
decât la pregãtirea repunerii în funcþie a reactorului nr. 3, în timp ce
sarcofagul ar fi putut acoperi ansamblul celor douã blocuri. Construcþia
sarcofagului a fost realizatã de maºini automate, manevrate de la
distanþã, din cauza nivelului de iradiere foarte ridicat, Biroul Politic
cerând încheierea ei rapidã ºi repunerea în funcþiune, simultanã, a
primelor douã blocuri. Pentru propaganda * oficialã, care stabileºte o
paralelã cu Marele Rãzboi pentru Apãrarea Patriei*, este vorba despre
o victorie zdrobitoare asupra duºmanului nevãzut, radiaþia. În
octombrie ºi noiembrie 1986, funcþionarea primelor douã blocuri se
reia, iar al treilea este repus în funcþiune în toamna anului 1987. Opt
republici participã la construirea oraºului nou, Slavutici, la 38 km de
locul sinistrat, pentru a caza aici personalul centralei. Aproape 20.000
de persoane sunt obligate sã se instaleze în oraº, pe terenuri contaminate
cu cesiu 137.
Catastrofa de la Cernobîl joacã un rol major în prãbuºirea regimului
sovietic. Lucrãrile ºi îngrijirile medicale acordate persoanelor iradiate,
precum ºi alocaþiile plãtite populaþiei din zonele contaminate apasã
din greu asupra bugetului URSS. Cernobîlul a devenit ºi un puternic
catalizator al trezirii sovieticilor: incapacitatea regimului de a asigura
securitatea populaþiei civile 9 milioane de persoane, distribuite între
Bielorusia, Ucraina ºi Rusia, trãiesc astãzi pe 160.000 km2 contaminaþi
pe termen lung , tãcerile ºi minciunile lui cu privire la consecinþele
catastrofei pe termen scurt ºi lung suscitã o miºcare de furie ºi dau
naºtere unor puternice manifestãri de protest. Cernobîlul alimenteazã
contestarea naþionalã ucraineanã ºi explicã totodatã refuzul de cãtre
Ucraina al noului tratat de uniune propus de Gorbaciov ºi, deopotrivã,
participarea conducãtorului ucrainean Leonid Kravciuk la decizia de a
pune capãt existenþei URSS. O a doua catastrofã este de aºteptat la
centrala nuclearã de la Cernobîl, întrucât sarcofagul care acoperã al
CHINA 151
patrulea reactor riscã sã se prãbuºeascã, iar lucrãrile la cel nou, care

ar trebui asamblat începând din 2008, înainteazã foarte lent.
CHINA (Republica Popularã Chinezã)

Comunismul asiatic
Proclamarea Republicii Populare Chineze (RPC), pe 1 octombrie
1949 la Beijing, este pentru comunism o oportunitate ºi un risc la fel
de mari: ºansa de a scoate din subdezvoltare ºi umilinþã cea mai
populatã þarã din lume care numãra atunci 400 de milioane de
locuitori, din care 90% þãrani , care, de un secol, mergea din erori
în catastrofe ºi care tocmai ºi-a ratat printr-un pustiitor rãzboi civil
ºansele deschise de înfrângere a Japoniei; ºi riscul ca Partidul
Comunist Chinez (PCC) sã se dovedeascã incapabil de aºa ceva, atât
din cauza totalei sale lipse de experienþã în problemele economiei
moderne, cât ºi a conflictelor care ameninþau þara la marginile ei. Va
fi nevoie de aproape jumãtate de secol pentru ca RPC sã se degajeze
de un totalitarism maoist de mai micã sau mai mare intensitate,
pentru a se alãtura economiilor de piaþã, continuând în acelaºi timp
sã evolueze în limitele unui regim autoritar.
Propunerea fãcutã în 1949 de cãtre Stalin* ca PCC sã se mulþumeascã

într-o primã fazã sã guverneze doar Nordul rural nu era absurdã. Spre
deosebire de PC vietnamez în 1954, PCC a impus soluþia cea mai
ambiþioasã ºi a ºi obþinut iniþial victorii pe mãsura acestei ambiþii.
Strategia sa a fost în primii ani de o logicã remarcabilã. Sprijinindu-se
pe aparatul politico-administrativ fãurit de Liu Shaoqi începând din
1936, pe bazele roºii din China de Nord, el lichideazã mai întâi
ameninþãrile imediate la adresa puterii sale: cea din interior, printr-o
represiune de mare amploare, cea din exterior înlãturatã graþie
protecþiei URSS*. Dupã care redreseazã moneda, relanseazã activitatea
economicã ºi realizeazã douã reforme destinate sã rupã definitiv
legãturile cu vechea orânduire: reforma agrarã, care suprimã proprie-
tatea funciarã, ºi, în 1950, legea privitoare la cãsãtorie, care pune
capãt autoritarismului social tradiþional. Profitând de intervenþia chinezã
în rãzboiul din Coreea*, între 1950 ºi 1953, PCC aderã la un naþionalism*
cu care pânã acum se mândrea doar regimul rival din Taiwan. În
sfârºit, prin repetate campanii de masã, el epureazã o administraþie ºi
152 CHINA
un partid comunist pe care fusese nevoit sã le deschidã partizanilor de

ultimã orã.
Rareori un nou regim a reuºit sã facã atâtea lucruri încã de la
începuturile sale, anii 1949-1952 fiind consideraþi anii de aur ai
Chinei populare. Ordinea socialã a fost restabilitã într-un timp scurt.
Agricultura egaleazã rapid nivelul producþiei de dinainte de rãzboi.
Numeroºi intelectuali sunt convinºi cã o anumitã marjã de liberate va
putea subzista. Iar în Coreea, armata chinezã þine în ºah trupele
americane.
Instaurarea socialismului
Totuºi, considerã Mao Zedong*, preºedintele RPC, cu aceste realizãri,
revoluþia rãmâne doar într-o fazã democraticã, ce trebuie în mod
absolut sã cedeze locul socialismului: încã din 1952-1953, controlul
de cãtre stat al circulaþiei principalelor produse agricole duce la
deteriorarea climatului în mediul rural. Dar Liu Shaoqi ºi Zhou Enlai*,
care controleazã aparatul partidului-stat*, se aratã a fi mai puþin
grãbiþi. Gao Gang, conducãtorul Manciuriei, mai bine vãzut de
cãtre sovietici, câºtigã încrederea lui Mao ºi, apoi, se lanseazã într-o
serie de intrigi împotriva baronilor regimului. Dupã ce ezitã o vreme,
Mao îl sacrificã în 1954, în schimbul acordului acestora pentru
tranziþie.
Aceasta este conjunctura în care se formeazã, dupã modelul ºi cu
ajutorul, în acel moment foarte apreciat, al Uniunii Sovietice, un regim
politic care pãstreazã caracteristicile celui din Yanan integrarea
puterilor politice ºi militare, compartimentare socialã strictã, mobilizare
permanentã , dar cãruia îi sunt adãugate trãsãturi noi: o legislaþie
larg inspiratã din cea de la Moscova, supravieþuirea formalã a unor
mici partide democratice ºi mai ales naþionalizarea ºi planificarea
crescânde ale unei economii* intrate pe calea industrializãrii* rapide.
Mai de voie, mai de nevoie, Mao îl autorizeazã pe Zhou Enlai sã
practice în 1954-1955 o diplomaþie de coexistenþã paºnicã* ce tempereazã
rãzboiul din Vietnam* ºi seduce Lumea a Treia.
Dar deja Mao nu îºi mai ascunde iritarea faþã de unii scriitori,
printre care marele Hu Feng; apoi, în 1955-1956, el declanºeazã o
campanie de exterminare a contrarevoluþionarilor ascunºi, printre
care numeroase personalitãþi democratice. ªi mai ales, contrar
opiniilor grupului conducãtor*, el grãbeºte colectivizarea* pãmânturilor,
creând în iulie 1955, cu ajutorul responsabililor provinciali, mari
CHINA 153
cooperative care nu plãtesc decât munca ºi conduc mari lucrãri de

infrastructurã; în paralel, economia privatã dispare practic din lumea
urbanã. Eºecul este brutal: producþia agricolã stagneazã, iar þãranii
încep sã vocifereze. În primãvara anului 1956, Liu Shaoqi ºi Zhou
Enlai se unesc pentru a impune retragerea.
Începe atunci o a doua crizã politicã, la fel de subteranã ca ºi
prima. Contestat de adjuncþii sãi, Mao este ameninþat ºi de destalinizarea*
începutã de Hruºciov* în februarie 1956. El nu are altã soluþie decât
sã îl lase pe Liu Shaoqi sã conducã lucrãrile celui de-al VIII-lea
Congres al PCC în septembrie: un rãu mai mic, dat fiind cã noul
secretar general al partidului, Deng Xiaoping*, e unul dintre foºtii sãi
partizani credincioºi. Rãmâne sã reia iniþiativa. În acest scop, el
întreprinde o manevrã riscantã: prefãcându-se cã se instaleazã în
fruntea taberei dezgheþului, Mao forþeazã în aprilie 1957 declanºarea
campaniei O sutã de flori, care încurajeazã critica la adresa partidului.
Avalanºa de reproºuri care se abate asupra tuturor instanþelor puterii
este atât de mare, încât preºedintele reia în grabã controlul situaþiei,
avertizând, apoi condamnând ºi, în sfârºit, izgonindu-i pe cei de
dreapta, relansând în cele din urmã, în toamna anului 1957,
mobilizarea care eºuase în 1956.
Marele Salt Înainte

Numai cã, de data asta, Mao îºi ia un elan mai mare. El epureazã
conducerile provinciale considerate a fi prea blânde ºi declanºeazã o
dublã campanie de propagandã ºi de mari lucrãri de infrastructurã. În
primele luni ale anului 1958, Centrul elaboreazã linia generalã a
ceea ce s-a numit apoi Marele Salt Înainte*. În mai, o a doua
sesiune a celui de-al VIII-lea Congres al PCC îl propulseazã la vârf
pe Lin Biao, îl constrânge sau convinge pe Liu Shaoqi ºi-l forþeazã pe
Zhou Enlai, ca ºi pe adjuncþii sãi, la umilitoare autocritici. Obiectivele
utopice ºi delirante sunt fixate: muncind zi ºi noapte, chinezii
trebuie sã egaleze puterea economicã a Marii Britanii în câþiva ani ºi
pe cea a Statelor Unite în decursul unui deceniu; datoritã comunelor
populare, înfiinþate în iulie 1958 ºi mai ambiþioase decât colhozurile
sovietice, sã comunizeze þara ºi sã industrializeze satele; iar pe plan
extern, sã oblige Moscova sã recunoascã în China noul pol revoluþionar.
Totuºi, foarte curând, veºtile proaste despre comunele populare se
acumuleazã: acestea sunt prea mari ºi sunt prost conduse; rechiziþionãrile
de cereale sunt prea importante pentru recolta mult mai slabã decât se
154 CHINA
scontase; dezordinea este generalã; penuria, foametea* ºi epidemiile

se înmulþesc. Mao slãbeºte puþin controlul asupra gestionãrii comunelor
populare. Cu un gest care pare unul de bunãvoinþã, el abandoneazã în
favoarea lui Liu Shaoqi preºedinþia republicii. Când conducerea
superioarã se întruneºte la Lushan, în vara anului 1959, mareºalul
Peng Dehuai, unul dintre fondatorii Armatei Roºii*, crede cã momentul
este potrivit pentru a-ºi exprima criticile la adresa febrei mic-burgheze
a Marelui Salt. Reacþia lui Mao este radicalã: cum nu intenþionase
nicio clipã sã-ºi abandoneze proiectul comunist, el îºi convoacã garda
apropiatã, obþine înlãturarea lui Peng ºi înlocuirea lui cu Lin Biao la
Ministerul Apãrãrii. ªi, în timp ce majoritatea conducãtorilor nu
îndrãznesc sã-ºi exprime îngrijorãrile, Marele Salt Înainte este relansat,
în loc sã fie încetinit.
Tragedia din anii 1960-1962 va fi cu atât mai grea. China pierde
între 20 ºi 50 de milioane de oameni, morþi de foame în principal
þãrani , economia þãrii este dezorganizatã, adeziunea popularã
spulberatã. Într-un prim moment, este vorba sã se trimitã ajutoare ºi
sã se stãvileascã penuria, activitãþi care cad în responsabilitatea lui
Zhou Enlai ºi a lui Li Xiannian. Apoi, pentru a relansa producþia,
este nevoie sã fie autorizate cât de cât agricultura privatã ºi piaþa
liberã: Nu conteazã cã pisica este neagrã sau albã, declarã Deng
Xiaoping, important este ca ea sã prindã ºoarecii. În fine, vine
vremea bilanþului. În ianuarie 1962, în timpul Reuniunii celor ªapte
Mii, Mao se preface cã-ºi ascultã locotenenþii, care, asemenea lui
Liu Shaoqi ºi Peng Zhen, detaliazã erorile conducerii, dar îl aplaudã
pe Lin Biao, care îi combate. Situaþia la sate ameliorându-se, în
septembrie 1962, retragerea este frânatã. Sã nu uitãm de lupta de
clasã, declarã Mao.
Încep atunci alþi trei ani de crizã subteranã. În timp ce conducãtorii
se concentreazã asupra economiei, Mao, din ce în ce mai permeabil la
influenþele soþiei sale, Jiang Qing, ºi ale consilierului Kang Sheng, se
lasã convins cã prioritatea constã în lupta, atât în exterior, cât ºi în
interior, contra revizionismului. În Miºcarea pentru educaþie socia-
listã, pe care toþi sunt de acord s-o declanºeze, primii vãd o campanie
de pedepsire, pe când Mao vrea sã supunã unei purificãri riguroase
ansamblul practicii sociale ºi sã relanseze elanul revoluþionar. Când
Liu Shaoqi i se împotriveºte, în decembrie 1964 ºi în ianuarie 1965,
Mao, exasperat, decide sã provoace o nouã furtunã revoluþionarã, fãrã
a þine cont de eventualele riscuri.
CHINA 155
Revoluþia Culturalã
Oficial, Revoluþia Culturalã* a durat pânã în 1976, dar moartea lui
Lin Biao, în septembrie 1971, i-a dat o loviturã fatalã. Ea poate fi
divizatã în patru etape: pregãtirile, din ianuarie 1965 pânã în iulie
1966; insurecþia manipulatã, din iulie 1966 pânã în august
1967; restabilirea, cu greu, a ordinii, din septembrie 1967 pânã la al
IX-lea Congres al PCC, în aprilie 1969; eliminarea lui Lin Biao, din
aprilie 1969 pânã în septembrie 1971. Aceastã perioadã este excepþio-
nalã, prin uriaºele dezordini ºi prin efectele lor asupra populaþiei
mai mult de o sutã de milioane de victime, în diferitele accepþii ale
acestui termen ºi mai ales prin teribilul eºec cu care se soldeazã
întrucât, departe de a înnoi raporturile dintre putere ºi masele populare,
ea antreneazã mai multe diviziuni, mai multe nenorociri, mai multã
sãrãcie ºi o slãbire în faþa Uniunii Sovietice. Dupã eºecul devastator al
Marelui Salt Înainte, cel al Revoluþiei Culturale dã o loviturã mortalã
regimului maoist.
ªi totuºi, o datã în plus, Mao nu se resemneazã. Timp de cinci ani,
el va încerca sã salveze atât Revoluþia Culturalã, cât ºi propria imagine
istoricã, sprijinindu-se succesiv pe prim-ministrul Zhou Enlai, pe
care îl detestã, ºi pe prietenii stângiºti * ai lui Jiang Qing, pe care îi
dispreþuieºte. Pânã la începutul anului 1973, cu ajutorul decisiv al lui
Zhou Enlai, el îi alungã pe foºtii aliaþi ai lui Lin Biao, restabileºte
economia, îl readuce pe Deng Xiaoping la putere ºi gãseºte în Statele
Unite un aliat care îl protejeazã în conflictul sino-sovietic*. Dar
obiectivul rãmâne relansarea elanului revoluþionar. În 1973, cu puþin
înainte de congresul PCC care avea sã îl promoveze pe tânãrul stângist
Wang Hongwen, campaniei de critici îndreptate împotriva lui Lin
Biao i se încredinþeazã o nouã þintã: Confucius adicã Zhou Enlai.
Puþin conteazã cã acesta îi transmite prerogativele sale lui Deng
Xiaoping ºi nici chiar cã, în 1975, acesta din urmã începe sã scoatã
China din rutinã: bãtrânul posomorât se debaraseazã încã o datã de
Deng, iar dupã moartea lui Zhou Enlai, în ianuarie 1976, se strãduie
sã cimenteze o alianþã între garda sa apropiatã ºi prietenii lui Jiang
Qing. Dar în septembrie 1976, Mao moare. Stângiºtii din Banda
celor Patru sunt eliminaþi o lunã mai târziu de cãtre o coaliþie formatã
din generali, foºti colaboratori ai lui Zhou ºi Deng ºi partizani ai
acestora.
156 CHINA
China popularã fãrã Mao

Cei treizeci de ani care au trecut de la toate aceste tragedii au fost în
acelaºi timp mai sãraci în evenimente ºi cu un bilanþ mult mai pozitiv.
La toate acestea existã o explicaþie cât se poate de simplã: sãtui de
încercãri, atât PCC, cât ºi populaþia Chinei au cãzut de acord sã dea
prioritate ordinii ºi dezvoltãrii.
Totuºi, o datã desparte în douã aceastã perioadã: strivirea
Primãverii de la Beijing*, la 4 iunie 1989. Înainte, regimul ºtia ce
vrea sã facã, dar nu ºtia întotdeauna cum, pentru cã ezita încã asupra
pãrþilor relative de dictaturã ºi democraþie* ºi asupra rolului sectorului de
stat. Cu începere din 1976, povara maoistã este puþin câte puþin
înlãturatã sub loviturile puternice ale liderilor în vârstã sprijiniþi de
populaþia urbanã; printre aceºtia, Deng Xiaoping, revenit pe scena
politicã în iulie 1977. La sfârºitul anului 1978, victoria lor este
completã, dar ea faciliteazã apariþia unei disidenþe* politice care va
trebui ulterior înãbuºitã. Deng are un program clar, numit al celor
Patru Modernizãri a industriei, agriculturii, ºtiinþei ºi apãrãrii ,
ºi, pentru a-l realiza, el se va sprijini când pe reformiºti, când pe
conservatorii din partid.
Primii, îndeosebi Hu Yaobang, sunt cei care conduc reformele. În
1985 ºi 1986, noile orientãri sunt însoþite de tulburãri studenþeºti.
Dar inflaþia îºi face apariþia, iar aripa conservatoare profitã de ea
pentru a prelua iniþiativa în vara anului 1988, în vreme ce acþiunile
intelectualilor disidenþi se înmulþesc. Când, pe 15 aprilie 1989, Hu
Yaobang moare în urma unui stop cardiac, se produce o înlãnþuire de
evenimente cu deznodãmânt catastrofal: manifestaþii din ce în ce mai
mari la Beijing ºi, apoi, în marile oraºe, regimul declarã starea de
asediu ºi, pânã la urmã, în dimineaþa zilei de 4 iunie 1989, armata
ocupã piaþa Tiananmen, cu preþul masacrãrii unui mare numãr de
studenþi.
Totuºi, progresele din anii precedenþi nu sunt total compromise
odatã cu aceastã tragedie: o politicã externã de deschidere ºi de pace,
instituþii mai stabile, o societate mai puþin dominatã, o agriculturã în
progres datoritã decolectivizãrii generalizate, o industrie mai bine
organizatã ºi mai bine orientatã, o creºtere economicã la aproximativ
9% pe an. Societatea* rãmâne turbulentã, însã acum ºtie cât ar costa-o
întoarcerea în trecut. Nici partidul, care gustã acum din deliciile
corupþiei, nu o ignorã. Masacrul ar fi putut deveni o tragedie de
nedepãºit: va rãmâne doar un teribil avertisment. Puterea ºi populaþia
CHINA 157
înþeleg ceea ce era cât pe ce sã piardã ºi ºtiu acum cã nu vor trebui sã

se mai atingã de un compromis implicit: în primul rând privi-
legiile, în al doilea rând o parte din avantajele creºterii.
În anii 1990, schimbarea a pãrãsit aºadar câmpul politic pentru a
se concentra asupra economiei ºi societãþii. Deng Xiaoping ºi-a
asigurat în primul rând succesiunea, instalându-l în secretariatul
general al PCC pe un inginer venit de la Shanghai, Jiang Zemin, ºi,
nu departe de el, pe Hu Jintao, pregãtit sã preia ºtafeta mai târziu; iar
alãturi de Li Peng, prim-ministrul conservator, pe Zhu Rongji, un om
care cunoaºte capitalismul. Deng se ocupã apoi de linia politicã.
Dupã ce ºi-a moderat propaganda antidemocraticã, el se reapropie de
Occident ºi face senzaþie la începutul anului 1992 vizitând zonele cele
mai deschise ale Chinei de Sud ºi, toamna, impunând congresului
PCC relansarea reformelor.
Linia este acum fixatã: menþinerea monopolului puterii de cãtre
PCC, deschiderea acceleratã înspre lume ºi mutaþii progresive în
sistemul economic. Deng se retrage apoi de la putere, în timp ce
succesorii sãi impun conceptul de economie socialistã de piaþã,
reformând marile întreprinderi de stat. La începutul anului 1997,
când moare Deng, Jiang Zemin este în situaþia de a reuºi prima
succesiune paºnicã în China de dupã 1949. Graþie lui Zhu Rongji, el
depãºeºte criza financiarã care a cuprins Asia în 1998, reprimând însã
în 1999 secta Falungong, care reuºise sã organizeze o manifestaþie în
faþa sediului Comitetului Central. ªi, mai ales, trecând peste obstacolul
american, el negociazã cele douã mari succese ale preºedinþiei sale:
alegerea Beijingului ca gazdã a Jocurilor Olimpice din 2008 ºi intrarea
Chinei (în 2001) în Organizaþia Mondialã a Comerþului (OMC).
Anii 2000 sunt marcaþi de pacificare ºi chiar de o estompare
progresivã a politicului: Jiang Zemin îi lasã lui Hu Jintao secretariatul
general al PCC în toamna anului 2002, apoi, treptat, ºi celelalte
funcþii. Hu îºi consolideazã puterea, în special înãsprind în 2003
mãsurile contra SRAS (Sindromul respirator acut sever) ºi îndepãr-
tându-l în 2006 pe primarul oraºului Shanghai. Puterea comunistã n-a
fost niciodatã mai solidã ºi mai stabilã datoritã, este adevãrat, unui
compromis eficace dintre principiile capitalismului ºi un regim autoritar.
De fapt, adevãrata actualitate este în altã parte: într-o economie
în creºtere constantã, devenitã un gigant atelier mondial, ale cãrui
câºtiguri comerciale fac din China cea de-a patra putere economicã a
planetei ºi care stãpâneºte din ce în ce mai bine tehnologiile moderne.
Ea mai rezidã ºi într-o societate care nu înceteazã sã se urbanizeze, sã
158 CLASA MUNCITOARE
se individualizeze ºi sã se integreze în mondializare. O societate

dirijatã tot mai puternic, dar tot mai departe ºi într-un mod tot mai
codificat de lege. Aceastã Chinã este preocupatã mai ales de a-ºi face
cât mai durabile atât creºterea, cât ºi progresele sale. Desigur, populaþia
ei are încã motive sã se plângã: mizeria unei minoritãþi, sãrãcia
majoritãþii jumãtate dintre cei 1,3 miliarde de chinezi trãiesc cu mai
puþin de 2 dolari pe zi , inegalitatea condiþiilor, autoritarismul adesea
brutal ºi corupþia partidului unic care, din comunism, n-a mai pãstrat
decât numele, insuficienþele statului. Dar, cel puþin, este din ce în ce
mai îndepãrtatã amintirea tragediilor Chinei maoiste, care au antrenat
moartea a mai mult de 50 de milioane de victime.
CLASA MUNCITOARE
Noþiunea de clasã muncitoare apare la sfârºitul secolului al XVIII-lea.
În 1794, revoluþionarul comunist Gracchus Babeuf recurge deja la ea,
chiar dacã utilizeazã mai frecvent sintagmele clasã plebeianã, poporul
fãrã aristocraþie, poporul muncitor sau termenul de exploataþi,
pe care îl opune acaparatorilor. În 1813, socialistul englez Robert
Owen numeºte sãrãcimea working class. În 1818, Saint-Simon
utilizeazã clasã burghezã ºi luptã de clasã, douã concepte destinate
sã îi trimitã pe trândavi (sau trântori) în trecutul feudal, pentru a
celebra utilizarea pozitivã a producãtorilor sau a albinelor
muncitori, dar ºi fizicieni, pictori, savanþi, meºteºugari, poeþi, þãrani,
ingineri plasaþi la bazele unei viitoare Republici industriale.
Termenul proletariat a apãrut abia în 1832, în Revista enciclopedicã
a socialistului Pierre Leroux. Mai degrabã comun socialiºtilor ºi
comuniºtilor, termenul descrie astfel o situaþie de pauperizare ºi
deposedare a producãtorilor lipsiþi de potenþialitatea vreunui viitor.
Acesta este sensul reþinut de comunistul Étienne Cabet atunci când,
în 1847, îi cheamã pe muncitori sã creeze în America niºte colonii de
unde ar urma sã disparã proletarii nevoiaºi alãturi de proprietarii
plesnind de preaîndestulare. Dar, în 1848, Manifestul Partidului
Comunist este lucrarea în care Marx* distinge clasa muncitoare de
proletariatul care, învestit cu un rol istoric în calitate de clasã
aleasã, se vede însãrcinat cu o misiune revoluþionarã: aceea de a
distruge clasa burghezã pentru ca, apoi, oamenii sã treacã, sub
dictatura lui, la edificarea comunismului.
În scrierile ºi discursurile comuniste din secolul XX, clasa munci-
toare ºi proletariatul îºi aflã sensul în registre respectiv diferite.
CLASA MUNCITOARE 159
Pe de o parte, cei care trebuie apãraþi, exploataþii, de cealaltã parte,

cei care trebuie sã îi apere, revoluþionarii. Aceste douã accepþiuni
trimit la dubla dimensiune sociologicã ºi mesianicã a clasei muncitoare.
Prin victoria lor din 1917, bolºevicii* au încercat cu un succes sigur
sã-ºi fundamenteze legitimitatea pe dublul fapt de a vorbi ºi acþiona în
numele clasei muncitoare ºi de a o erija apoi în obiect al religiei*
politice.
Acolo unde comuniºtii nu sunt la putere, aceastã funcþie tribunilianã
de tribun al plebei faciliteazã un transfer de valori ºi de identitate
între fracþiuni ale lumii muncitoare formatã în prima jumãtate a
secolului XX din societãþi muncitoreºti foarte diferite, în funcþie de
dimensiunea lor localã ºi profesionalã ºi grupãrile comuniste, care
cautã astfel sã câºtige în respectabilitate ºi chiar în sacralitate. Astfel,
PCF* ºi-a confecþionat douã chipuri: unul societal, împrumutând
conturul comunitãþilor muncitoreºti care beneficiazã de susþinerea sa
în apãrarea intereselor lor, celãlalt teleologic, fundamentat pe dogma
unui proletariat mondial angajat trup ºi suflet în spatele URSS ºi
militând în favoarea unei revoluþii comuniste. Acest Ianus favorizeazã
constituirea, în jurul þãrii sovietelor ºi a mitologiei industrializãrii
socialiste, care îi este proprie, a unei comunitãþi de emoþie cu care
niºte fracþiuni muncitoreºti se identificã prin culturi ºi solidaritãþi
de atelier sau de uzinã ºi printr-o utopie* mai mult decât cu o
doctrinã rezervatã militanþilor.
Cum pot oare milioane de muncitori în uzine, dispersaþi în mii de
întreprinderi, sã fie subiectul unei astfel de înfãptuiri?, se întreba
Raymond Aron în 1955. ªi, într-adevãr, adeziunea muncitoreascã la
partidele comuniste a fost întotdeauna inegalã, ca una provenind din
matrice profesionale, teritoriale, culturale ºi memoriale fluctuante. ªi
mai ales mulþi muncitori ºi militanþi pentru cauza clasei muncitoare
cooperatori, sindicaliºti, dar ºi socialiºti, creºtini, gaulliºti etc. nu
se revendicã de la revoluþia proletarã promovatã de Lenin*, ba chiar
o combat cu înverºunare. În 1905, sociologul german Werner Sombart
se întreba într-o lucrare faimoasã: De ce nu existã socialism în
Statele Unite? Iar unele PC britanic, vest-german, scandinave
n-au reuºit sã ºtirbeascã influenþa social-democraþiei * asupra clasei
muncitoare din þara lor.
Dimensiunea mesianicã a proletariatului trimite atât la acþiunea
angajatã în 1917 de cãtre bolºevici pentru a-ºi legitima puterea, cât ºi
la crearea de partide afiliate la Internaþionala Comunistã*. În acest
context ideologic, proletariatul s-a transformat în subiect revoluþionar
160 COEXISTENÞÃ PAªNICÃ
plecând de la mitul unei clase muncitoare unificate, susþinut de

leniniºti, de staliniºti ºi maoiºti*, dar ºi de opoziþiile comuniste.
În schimb, în þãrile cu regim comunist, deosebirea teoreticã dintre
clasa muncitoare ºi proletariat asimilat cu Partidul Comunist s-a
transformat într-o contradicþie fundamentalã. În spatele faþadei puterii
celor ce muncesc, promovatã în lumea întreagã de un puternic
dispozitiv de propagandã* ºi dezinformare*, dictatura proletariatului
le-a impus muncitorilor condiþii de viaþã ºi de lucru ducând în multe
cazuri la instaurarea muncii forþate de masã Gulagul* sovietic sau
laogai-ul chinez ºi variantele lor din Europa de Est sau din Asia* , la
suprimarea dreptului la grevã ºi a sindicalismului* liber ºi la reprimarea
feroce a oricãrei manifestãri de protest a muncitorilor, ca în Berlinul
rãsãritean în 1953, în Ungaria în 1956 sau în Polonia, cu Solidarnoæ*,
în 1980.
COEXISTENÞÃ PAªNICÃ
Contrar opiniei comune, conceptul de coexistenþã paºnicã n-a fost
inventat de N. Hruºciov la cel de-al XX-lea Congres al PCUS*, în
1956. Introdus de Lenin*, el este un element permanent al politicii
externe* sovietice, deºi conþinutul ºi funcþiile sale au variat în mod
considerabil.
Lenin, Stalin ºi coexistenþa paºnicã

Înainte de 1917, Lenin definea coexistenþa paºnicã drept o stare de
fapt existenþa în paralel a douã sisteme sociale diferite, capitalismul
ºi socialismul*, menite sã dureze pânã la victoria revoluþiei*. Odatã
ajuns la putere, el o considerã înainte de toate o tacticã* menitã sã
asigure supravieþuirea URSS*, oferindu-i un rãgaz înainte de confrun-
tarea ineluctabilã cu sistemul capitalist. Ea este pusã în practicã
începând din 1921, în cadrul NEP *, al cãrei þel este de a relansa
economia dupã distrugerile suferite în timpul Primului Rãzboi Mondial,
al revoluþiei ºi al rãzboiului civil*. În acest context, coexistenþa paºnicã
vizeazã stabilizarea situaþiei internaþionale a Uniunii Sovietice prin
stabilirea de relaþii cu statele capitaliste, prin finanþarea economiei
sovietice, dezvoltând schimburile comerciale chiar cu aceste state, ºi, în
sfârºit, divizând statele imperialiste prin exploatarea contradicþiilor
lor. Astfel, ea se traduce în 1921 prin încheierea unui tratat comercial
cu Marea Britanie ºi mai ales, în 1922, prin Tratatul de la Rapallo cu
COEXISTENÞÃ PAªNICÃ 161
Germania. Dar, pentru Lenin, ea nu înseamnã câtuºi de puþin sfârºitul

confruntãrii cu sistemul capitalist contra cãruia rãzboiul este pânã la
urmã inevitabil.
Chiar dacã Stalin* continuã sã facã referiri la coexistenþa paºnicã,
el îi dã o definiþie minimalã un echilibru temporar al puterilor
ºi îi subliniazã fragilitatea. Deºi politica lui de consolidare a URSS
sub sloganul construirii socialismului într-o singurã þarã poate fi
asimilatã cu o formã a coexistenþei paºnice, Stalin preferã sã punã accentul
pe riscurile unui rãzboi cu puterile capitaliste. Referirile la coexistenþa
paºnicã nu reapar decât cu începere din 1934, dupã faza luptei clasã
contra clasã a Internaþionalei Comuniste* ºi dupã victoria nazismului
în Germania. Ea se traduce atunci prin stabilirea de relaþii diplomatice
cu SUA, prin intrarea URSS în Societatea Naþiunilor, sau prin Tratatul
de asistenþã mutualã franco-sovietic. Rãsturnarea alianþelor Uniunii
Sovietice în 1939 ºi semnarea pactelor germano-sovietice * sunt ºi ele
prezentate de cãtre Molotov ca o nouã expresie a coexistenþei paºnice!
La sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, aceasta nu este
consideratã doar o configuraþie provizorie, ci un cadru pentru o
competiþie de lungã duratã, din care sistemul socialist va ieºi biruitor.
Totuºi, intrarea în Rãzboiul Rece* ºi în particular raportul Jdanov
þinut în faþa Kominformului* în septembrie 1947, care defineºte situaþia
internaþionalã prin opoziþia radicalã a celor douã tabere , rãzboiul
din Coreea* ºi revoluþia comunistã din China * împing coexistenþa
paºnicã în planul secund. Totuºi, ea nu dispare cu totul: G. Malenkov
îi consacrã un pasaj important în intervenþia sa la cel de-al XIX-lea
Congres al PCUS din 1952, chiar în momentul celor mai puternice
tensiuni din ultimii ani staliniºti.
De la coexistenþa paºnicã la destindere

Dupã moartea lui Stalin, coexistenþa paºnicã figureazã ca o prioritate
a politicii externe sovietice, mai întâi în luãrile de poziþie ale lui
Malenkov ºi apoi în cele ale lui N. Hruºciov. Conþinutul ei se
modificã substanþial, pentru a se putea þine cont de transformãrile
profunde ale naturii rãzboiului* în epoca nuclearã. Acum, obiectivul
este evitarea unui conflict generalizat cu Occidentul, care ar duce la
distrugerea ambelor sisteme. Totuºi, competiþia pentru hegemonie
trebuie sã continue sub pragul nuclear, pânã la victoria finalã a socialis-
mului. Astfel, Hruºciov poate justifica simultan destinderea relaþiilor
cu Occidentul ºi politica ofensivã în Lumea a Treia, aflatã pe calea
162 COLECTIVIZARE
decolonizãrii. Dar aceastã contradicþie intrinsecã a concepþiei sale

despre coexistenþa paºnicã nu întârzie sã provoace puternice tensiuni
internaþionale, care au fost pe punctul de a-i pune din nou la îndoialã
credibilitatea, îndeosebi în cursul crizei rachetelor din Cuba*. Recurgerea la
ameninþarea cu arma nuclearã este incompatibilã cu coexistenþa paºnicã.
Promovarea acesteia de cãtre Hruºciov la rangul de prioritate
provoacã tensiuni în sânul sistemului comunist mondial*, în special cu
Mao Zedong* ºi conducãtorii chinezi, care o considerã o abandonare
a ambiþiilor revoluþionare ºi stigmatizeazã URSS cu acuzaþia de
revizionism. Chiar ºi în URSS, ea devine o mizã a luptei pentru
putere dintre Hruºciov ºi staliniºti Molotov, Kaganovici, Voroºilov
pentru care noua versiune a coexistenþei paºnice înseamnã renunþarea
la principiile leniniste.
Brejnev* nu repune în discuþie principiul coexistenþei paºnice pe
care îl înscrie chiar în Constituþia Uniunii Sovietice din 1977 , dar îi
acordã mai puþinã importanþã. ªi, mai ales, URSS îºi continuã ofensiva
în þãrile Lumii a Treia, considerând cã principiul coexistenþei paºnice
nu se aplicã ºi relaþiilor dintre agresori ºi oprimaþi. În anii 1970,
aceleaºi cauze produc aceleaºi efecte: destinderea termen care îl
înlocuieºte progresiv pe cel de coexistenþã paºnicã nu rezistã, între
altele, amestecului sovietic în unele þãri din Africa* ºi invadãrii
Afganistanului*.
Odatã cu instalarea lui Gorbaciov* la putere, destinderea lasã locul
unui discurs centrat pe valorile comune ale umanitãþii ºi pe casa
comunã europeanã. Dispariþia conceptului de coexistenþã nu este
doar o operaþiune de propagandã. Ea este simptomaticã pentru schim-
bãrile ideologice în curs sub perestroika ºi va duce la prãbuºirea
sistemului sovietic sub povara contradicþiilor sale.
COLECTIVIZARE
Marele asalt împotriva þãrãnimii

Colectivizarea înfãptuitã de Stalin, cu începere din 1929, vizeazã
lichidarea proprietãþii þãrãneºti individuale ºi a pieþei libere de
produse agricole, toleratã în timpul NEP. Ea constituie forma cea
mai extremã a politicii comuniste faþã de þãrãnime, care, în prima
jumãtate a secolului XX, reprezenta în þãrile puþin industrializate
marea majoritate a populaþiei.
COLECTIVIZARE 163
Marx* considerã þãrãnimea drept o clasã înapoiatã ºi reacþionarã,

fãrã viitor istoric, dar i-a susþinut pe revoluþionarii ruºi* narodnicii
care estimau cã forma de proprietate colectivã din satul rus ar putea
constitui baza socialismului. În noiembrie 1917, Lenin* pune mâna pe
putere promiþând pãmânt unei þãrãnimi care reprezenta mai mult de
80% din populaþie. Dar, începând cu luna mai a anului 1918 ºi cu
sloganul moarte chiaburilor, el creeazã o armatã a aprovizionãrii
însãrcinatã sã confiºte manu militari recolta ºi animalele pe care
þãranii refuzau sã le predea unui stat care n-avea nimic de oferit în
schimb. El suscitã astfel gigantice rãzmeriþe ale verzilor contra
roºilor, în cursul rãzboiului civil*, ºi mai ales o mare foamete* în
anii 1920-1922. Obligat sã renunþe, Lenin adoptã în martie 1921
Noua Politicã Economicã (NEP *), care îi recunoaºte þãranului dreptul
la o exploataþie individualã ºi la libera desfacere pe piaþã a surplusului,
dupã ce îi livra în prealabil statului un impozit în naturã un procentaj
dinainte fixat din recolta sa. Totuºi, între 1924 ºi 1928, dezbaterile
sunt aprinse în sânul Partidului Bolºevic: Buharin îi îndeamnã pe
þãrani sã se îmbogãþeascã ºi denunþã acumularea primitivã de capital
bazatã pe exploatarea militaro-feudalã a þãrãnimii, preconizatã de
Troþki*.
Planul cincinal ºi colectivizarea

În 1927 izbucneºte criza de cereale: þãranii refuzã sã vândã statului la
preþuri de nimic ºi sã cumpere de la el produse la preþuri exorbitante.
Or, Stalin* trebuie sã hrãneascã birocraþia* regimului ºi oraºele; în
plus, el a lansat primul plan cincinal*, un gigant proiect de industria-
lizare* vizând dotarea URSS* cu o Armatã Roºie* modernã. Pentru a-l
finanþa, are nevoie imperioasã de devize necesare importului de maºini
ºi plãtirii tehnicienilor strãini; vãzând în exportul de cereale sursa
acestor devize, el scria în iulie 1930: Trebuie sã mãrim cu orice preþ
exportul de grâne. Aºadar, este cât se poate de logic ca el sã
instaureze un mijloc maximal de pompare a cerealelor, iar acesta este
colectivizarea, pentru ca statul sã aibã control direct asupra recoltelor.
Planul cincinal revendicã, de asemenea, o importantã mânã de lucru, pe
care i-ar putea-o furniza exodul rural provocat. Pe termen mai lung,
Stalin vrea sã asigure controlul politic ºi administrativ al puterii
asupra þãrãnimii.
În aprilie 1929, Stalin ordonã colectivizarea, forþându-i pe þãrani
sã-ºi pãrãseascã pãmânturile ºi sã se înscrie în fermele colective
164 COLECTIVIZARE
numite colhozuri. O campanie de propagandã* camufleazã operaþiunea

sub niºte argumente aparent raþionale: necesitatea modernizãrii satelor
înapoiate ºi a mecanizãrii producþiei. Stalin înalþã în slãvi colhozurile
uriaºe dispunând de suprafeþe de 50.000-100.000 de hectare, graþie
cãrora agricultura sovieticã va putea fi dotatã cu o bazã ºtiinþificã.
Tractorul va înlocui calul, o armatã de agronomi va permite creºterea
producþiei, aceasta fiind favorizatã ºi de efortul colectiv. Ofensiva
contra þãrãnimii este prezentatã ca dezvoltarea luptei de clasã la sate,
o miºcare spontanã care ar porni de jos în sus. În 1929, þãranii
sãraci ºi muncitorii agricoli sunt incitaþi sã participe activ la spolierea
chiaburilor pretinºii þãrani bogaþi , prima etapã a colectivizãrii. În
schimb ei primesc un sfert din cerealele confiscate de la chiaburi.
Numai cã aceastã voinþã de a diviza þãrãnimea se loveºte de solida-
ritatea din lumea ruralã.
Lichidarea clasei chiaburilor

În decembrie 1929, dornic sã accelereze procesul, Stalin anunþã
lichidarea clasei chiaburilor. Acum, þãranii nu mai au de ales decât
între colhoz ºi deschiaburire. Or, criteriile care-l defininesc pe
chiabur sunt flexibile: faptul cã cineva recurge la mâna de lucru
plãtitã, refuzã colectivizarea parcelei sale de pãmânt, chiar ºi faptul
cã este credincios poate fi de ajuns pentru ca el sã fie desemnat drept
chiabur. În ianuarie 1930, o comisie a Biroului Politic condusã de
Molotov organizeazã colectivizarea. Pentru fiecare sat sunt fixate
cote de chiaburi (curând, ºi de simpatizanþi ai lor), iar o troicã
formatã din secretarul organizaþiei locale de partid, un membru al
sovietului (primãria) ºi un ofiþer GPU nu mai are altceva de fãcut
decât sã întocmeascã listele cuprinzând numele acestor nenorociþi.
Chiaburii sunt împãrþiþi în trei categorii: unii sunt executaþi (circa
30.000) sau închiºi, iar familiile lor sunt deportate*; alþii sunt doar
deportaþi; ultimii, consideraþi neduºmãnoºi, sunt afectaþi pe lângã
diferite ºantiere din regiune. În total, au fost deschiaburite un
milion de cãmine aproximativ 4% din totalul exploataþiilor agricole.
Propaganda îl dezumanizeazã pe chiabur, îl înfãþiºeazã ca pe un
bãutor de sânge ºi un parazit ºi suscitã o atmosferã de linºaj.
Troicile ºi brigãzile de deschiaburire se dedau jafului ºi rãfuielilor
personale. Între 20% ºi 25% dintre chiaburi fug de acasã, se
refugiazã la oraº; iar din 1929 pânã în 1932, 8.500.000 de foºti þãrani
se angajeazã în industrie. Dar mulþi chiaburi sunt deportaþi: circa
COLECTIVIZARE 165
1.800.000 în 1930-1931 ºi, în total, 2.600.000 pânã în 1933. În Rusia

ºi în Ucraina, numãrul þãranilor care au cãzut victime deschiaburirii
este estimat între 5 ºi 6 milioane: spoliaþi, arestaþi, deportaþi, chiar
executaþi ºi lãsând în urma lor zeci de mii de orfani ºi persoane fãrã
adãpost besprizornîe care cerºesc sau se prostitueazã.
Soarta þãranilor nedeschiaburiþi nu este deloc mai de invidiat.
Zeci de mii de comuniºti de la oraº sunt mobilizaþi pentru a prelua
controlul satelor, înlocuind foarte adesea autoritãþile locale care se
opun colectivizãrii. Aceasta este perceputã de cãtre þãrani ca o întoarcere
la iobãgie desfiinþatã în Rusia în 1861 ºi antreneazã o rezistenþã
pasivã: ei îºi ascund cerealele sau le distrug, îºi taie vitele. Asasinatele
comuniºtilor se înmulþesc ºi, în unele regiuni, izbucnesc rãzmeriþe.
Colhozurile sunt uneori distruse ºi de rãscoale ale bãbuþelor dupã
cum le calificã autoritãþile. Rezistenþa este deosebit de puternicã în
Ucraina, în Caucazul de Nord, pe Don, dar rãzvrãtiri au loc în
întreaga Rusie. Circa 3.400.000 de þãrani iau parte la cele 13.000 de
rãscoale dintre care 176 sunt numite insurecþii chiar de putere.
Armata Roºie trebuie sã intervinã, iar represiunea este înfricoºãtoare.
La 2 martie 1930, informat în legãturã cu cãderea aprovizionãrii ºi
înmulþirea revoltelor, Stalin, obligat sã dea înapoi, publicã un articol
Ameþeala succesului în care aruncã vina dezastrului în spatele
responsabililor locali. Þãranii sunt autorizaþi sã pãrãseascã colhozurile
ºi, teoretic, ei îºi pot recupera bunurile. Dar aceasta n-a fost decât o
retragere tacticã, iar colectivizarea este relansatã în toamna anului
1930 ºi virtual încheiatã în august 1931. Ea stabileºte pentru decenii
organizarea þãrãnimii care, ca o clasã socialã independentã ºi dispunând
de proprietate, este nimicitã ca ºi agricultura sovieticã, de altfel.
Prãbuºirea agriculturii sovietice o tragedie umanã

Noul þãran, colhoznicul, este plãtit în naturã, cu niºte raþii mize-
rabile mai puþin de o jumãtate de kilogram de pâine pe zi. Cotele de
cereale impuse de stat sunt atât de mari, încât foametea începe sã
bântuie. Legea din 16 octombrie 1931 interzice colhozului sã stocheze
cereale atât timp cât nu ºi-a îndeplinit obiectivele stabilite prin plan*.
Pe 7 august 1932, ca sã-i împiedice pe colhoznicii înfometaþi sã fure
grâu, este adoptatã legea celor cinci spice, care prevede pedeapsa
cu moartea sau cu ani mulþi de detenþie pentru oricine ar atenta la
proprietatea statului; astfel, între august 1932 ºi decembrie
166 COLECTIVIZARE
1933 sunt condamnate 125.000 de persoane, dintre care 5.400 la

moarte.
Pe 16 octombrie 1932 este adoptatã rezoluþia care va declanºa
marea foamete: acum, livrãrile cãtre stat au prioritate asupra nevoilor
colhozului. În decembrie 1932 este instaurat paºaportul interior, la
care colhoznicul nu are dreptul: el este legat de colhoz exact ca
þãranul iobag de odinioarã. O rezoluþie din 17 martie 1933 desãvârºeºte
dispozitivul, interzicându-i colhoznicului sã caute de lucru în altã
parte, în absenþa unui contract cu angajatorul ratificat de conducerea
colhozului. Mecanismul de subjugare este completat, la 11 ianuarie
1933, prin crearea MTS, centrul de maºini agricole cãruia colhozul
trebuie sã i se adreseze pentru lucrãrile mecanizate (arãturi, seceriº etc.),
în schimbul unor plãþi în naturã (20% din recoltã); MTS este dotat cu
o secþie politicã însãrcinatã sã supravegheze agricultura. Prin toate
aceste mãsuri, Stalin îºi atinge obiectivele: în 1933, puterea rechizi-
þioneazã 25,8 milioane de cereale faþã de numai 9,4 milioane în
1928 , exportând 5 milioane de tone din aceastã cantitate.
Colectivizarea provoacã o tragedie umanã. Încã din 1929-1931, în
Kazahstan, sedentarizarea impusã unei populaþii în mod tradiþional
nomadã antreneazã moartea prin înfometare a aproximativ 1.300.000
persoane ºi fuga altor 600.000, adicã aproape jumãtate din populaþie.
Represiunea în masã ºi nivelul de rechiziþionare a recoltelor provoacã
în iarna 1932-1933 o foamete care va face între 4 ºi 5 milioane de
victime, mai ales în Ucraina, în Kuban ºi în regiunea Donului. Bilanþul
demografic este atât de catastrofal încât, în 1937, Stalin va ordona
împuºcarea demografilor: recensãmântul efectuat de ei evidenþia un
enorm deficit de populaþie, între 15 ºi 16 milioane. În afarã de aceasta,
aproape 20 de milioane de þãrani au fugit de la sat. Unii istorici
considerã cã, de fapt, colectivizarea a dus la un genocid de clasã.
Catastrofa are ºi un aspect material. Colectivizarea distruge elita
þãrãnimii chiaburii nefiind adesea decât þãranii cei mai întreprinzãtori
ºi agricultura sovieticã nu-ºi va mai reveni: colhoznicul se dezintereseazã
de producþie, lasã ºeptelul animal fãrã îngrijire, nu întreþine tractoarele
ºi maºinile, practicã sistematic furtiºagul ºi se sustrage cât poate de la
muncã printr-un absenteism masiv. Conform cifrelor oficiale, în 1934,
ºeptelul bovin a scãzut cu 42,6%, iar cel ovin cu 65%.
În faþa dezastrului, începând din 1935, colhoznicii sunt autorizaþi
sã cultive un lot individual de câþiva ari ºi sã creascã o vacã, doi viþei,
un porc ºi zece oi. În 1940, statul primeºte, sub formã de impozite
pentru aceste loturi, 37,2% din carnea, 34% din laptele ºi 93% din
COLECTIVIZARE 167
ouãle colectate din întreaga þarã. La mijlocul anilor 1950, loturile

individuale produc 60% din alimentaþia curentã sovieticã. Sistemul
colhozurilor dezvoltã o imensã birocraþie ºi genereazã o enormã risipã.
Astfel, numai în 1932-1933 se pierd 5 milioane de tone de cereale.
Rezultatele fermelor de stat (sovhozuri), specializate într-un singur
produs, sunt mediocre. În 1958, vrând sã suprime spiritul mic-burghez,
care, dupã el, persistã la þarã, Hruºciov* interzice creºterea vitelor pe
loturile individuale, ceea ce provoacã o dramaticã penurie de carne ºi
produse lactate. Din 1962, URSS depinde de strãinãtate pentru apro-
vizionarea cu alimente ºi a recurs în mai multe rânduri la importuri
masive de cereale.
Însemnãtatea politicã a colectivizãrii

Declanºând campania pentru colectivizare, Stalin urmãreºte mai multe
obiective. Mai întâi, intimidarea periferiei imperiului sovietic, în
special a Ucainei; aºa cum scria Pravda, trebuie distrusã aceastã
bazã socialã a naþionalismului ucrainean reprezentatã de proprietãþile
þãrãneºti individuale; de altfel, pentru Stalin, chestiunea naþionalã
este indisociabilã de chestiunea þãrãneascã. Apoi, înlãturarea definitivã
a deviaþioniºtilor de dreapta, ca Buharin ºi Rîkov, ºi accelerarea
unui proces care se va încheia în 1938: renovarea radicalã a PCUS*,
de jos în sus. Într-adevãr, în tot timpul rãzboiului dus de el împotriva
þãrãnimii, Stalin procedeazã la epurãri succesive în interiorul partidului
ºi al poliþiei politice*, eliminându-i pe cei bãnuiþi de milã faþã de
chiaburi sau pe cei care ºovãie. Colectivizarea este o ocazie remarcabilã
de a selecþiona oameni mai duri, lucru recomandat de Lenin încã
din 1918. Stalin creeazã astfel un partid format din cãlãi cu inima
împietritã, gata de orice pentru a-l mulþumi pe Conducãtor ºi a servi
sistemul.
La fel de profund este ºi impactul psihologic ºi politic. Colectivizarea
accentueazã criminalizarea puterii ºi a societãþii. Numeroºi colhoznici
devin apatici ºi cad în alcoolism. Cât despre Stalin, încurajat de victoria
sa asupra popoarelor Uniunii Sovietice, el îºi pregãteºte atacul împotriva
partidului. Marea Teroare* va fi urmarea logicã a colectivizãrii.
Procesul de colectivizare a þãrãnimii a fost reluat, uneori identic,
în þãrile ºi regiunile anexate de URSS între 1939 ºi 1941, apoi în
democraþiile populare* supuse procesului de sovietizare* dupã 1945
ºi, în sfârºit, de cãtre regimurile comuniste din Asia sau de cel din
Cuba, cu rezultate materiale ºi umane uneori ºi mai grave ca în
168 CONFLICTUL SINO-SOVIETIC
China, în timpul Marelui Salt Înainte *, sau în Cambodgia khmerilor

roºii*.
® vezi ºi Postfaþa
CONFLICTUL SINO-SOVIETIC
Cele douã mari imperii, rus ºi chinez, n-au avut niciodatã relaþii cu
adevãrat bune ºi expansiunea imperiului þarist, în secolul al XIX-lea, a
provocat conflicte grave. Revoluþia bolºevicã schimbã lucrurile: ea
exercitã o fascinaþie asupra elitelor naþionaliste chineze, care îi acceptã
ajutorul ºi sfaturile. Stalin* s-a înºelat de mai multe ori în politica pe
care a dus-o faþã de China, din cauza analizelor sale prea favorabile
Guomindangului. Dar întreaga Chinã îi admirã pe învingãtorii de la
Stalingrad, iar în 1949, Partidul Comunist Chinez (PCC) are efectiv
nevoie de protecþia ºi asistenþa Uniunii Sovietice*, cu care întreþine
relaþii cãlduroase. Republica Popularã Chinezã * este perceputã aºadar
ca un stat sovietic ai cãrui conducãtori cer pãrerea aliatului lor asupra
tuturor chestiunilor importante; iar unii, ca Gao Gang, vorbesc chiar
despre integrarea în URSS.
Totuºi, intimitatea dureazã puþin. Mao Zedong * a avut raporturi
complicate cu Internaþionala Comunistã*. În timpul negocierii Tratatului
de prietenie sino-sovietic din februarie 1950, Stalin îl trateazã ca pe
un subaltern de rând, iar cuantumul ajutorului sovietic decepþioneazã.
Modul în care împinge Beijingul în rãzboiul din Coreea* rãneºte
amorul propriu al aliatului chinez, lãsat practic fãrã protecþie aerianã.
La moartea lui Stalin, conducãtorii chinezi nu prea îi apreciazã pe
succesorii sãi, care se aratã totuºi a fi mai generoºi. Scandalul izbucneºte
în 1956, odatã cu cel de-al XX-lea Congres al PCUS ºi îndeosebi cu
raportul secret al lui Hruºciov*, prezentat fãrã o consultare prealabilã
ºi care, prin critica adusã cultului personalitãþii ºi revenirea la conducerea
colectivã, pune problema puterii lui Mao însuºi. Beijing rãspunde pe
un ton sfidãtor ºi critic, care displace Moscovei. De o parte ºi de alta,
principalii lideri se dispreþuiesc unii pe alþii.
În octombrie 1957, Hruºciov se angajeazã sã îi furnizeze lui Mao
bomba atomicã, dar în vara anului 1958, întâlnirea dintre cei doi
conducãtori se terminã prost; dezacordurile se înmulþesc: în interior,
ca ºi în exterior, China alege ofensiva. În 1959, Mao îl înlãturã pe
ministrul Apãrãrii, Peng Dehuai, pe care Moscova îl aprecia, iar apoi
Hruºciov anuleazã acordul atomic. Ca rãspuns, în 1960, China dã o
CONGRESUL PENTRU LIBERTATEA CULTURII 169
lecþie publicã de leninism Uniunii Sovietice care, în noiembrie, îºi

retrage experþii tocmai când economia chinezã era la ananghie.
În 1963, propaganda Beijingului denunþã revizionismul sovietic,
dar diplomaþia chinezã nu reuºeºte sã slãbeascã autoritatea sovieticã decât
în rândul partidelor comuniste asiatice. Mao se convinge cã revizio-
nismul din interior face cauzã comunã cu cel din exterior ºi începe
împotriva lui o luptã care se transformã (în 1966) în Revoluþia Culturalã*.
Imensa mobilizare contra lui Liu Shaoqi numit un Hruºciov
chinez taie ºi ultimele punþi dintre cele douã þãri: în 1967-1968
izbucnesc incidente de frontierã, care degenereazã într-un conflict scurt
ºi violent pe fluviul Ussuri, în martie 1969. Cei doi ºefi de guvern se
întâlnesc în septembrie 1969 pentru a preîntâmpina rãzboiul, dar tensiunea
rãmâne puternicã. URSS, care ºi-a demonstrat superioritatea militarã,
lasã sã planeze ameninþarea nuclearã. Mao decide atunci sã-ºi întoarcã
privirile spre Statele Unite. De-a lungul anilor 1970, pe mãsurã ce
apropierea sino-americanã se concretizeazã, conflictul se globalizeazã,
China ducând o campanie antisovieticã în toatã lumea.
Dupã moartea lui Mao, pentru a contracara expansiunea sovieticã
în Asia, Deng Xiaoping* lanseazã o expediþie punitivã împotriva
Vietnamului, la începutul anului 1979, apoi diplomaþia chinezã se
mobilizeazã contra invaziei sovietice din Afganistan*. Dar, puþin dupã
aceea, se schiþeazã o prudentã normalizare care, pe la mijlocul anilor
1980, lasã locul cooperãrii economice; Gorbaciov* îi va adãuga
acesteia unele conotaþii politice. Prietenii sãi de la Beijing fiind
eliminaþi la puþinã vreme dupã vizita sa din mai 1989, în plinã crizã
Tiananmen, raporturile se deterioreazã din nou, iar prãbuºirea Uniunii
Sovietice în 1991 va provoca în China o furioasã consternare.
CONGRESUL PENTRU LIBERTATEA CULTURII

În iunie 1950, la iniþiativa primarului Berlinului, Ernst Reuter, ºi a
revistei Der Monat, se întruneºte Congresul pentru Libertatea Culturii
(CPLC). Dupã lovitura de la Praga* din februarie 1948, dupã blocada
impusã Berlinului de cãtre Stalin*, din iunie 1948 pânã în iunie 1949,
ºi în condiþiile în care rãzboiul din Coreea va izbucni pe 25 iunie,
CPLC reprezintã prima tentativã occidentalã de a contrabalansa ofensiva
ideologicã sovieticã în Europa* bazatã pe lupta pentru pace* ºi destinatã
sã asigure comuniºtilor controlul câmpului intelectual.
Secretarul general al CPLC, Melvin J. Lasky, declanºeazã proteste
vehemente în 1947, la Congresul pangerman al scriitorilor, atunci
170 CONGRESUL PENTRU LIBERTATEA CULTURII
când ridicã în faþa unei delegaþii sovietice chestiunile cenzurii ºi a

lagãrelor din URSS*. Intelectualii care participã la CPLC vin din
orizonturi diferite. Alãturi de foºti comuniºti* ca A. Koestler, I.
Silone, S. Spender, F. Borkenau sau C. Plisnier, gãsim ºi liberali (R.
Aron), membri ai social-democraþiei * (E. Reuter, A. Philip) ºi ai
exilului* rus (B. Nikolaevski, S. Schwartz) ºi polonez (E. Giedroyc, J.
Czapski), federaliºti europeni (D. de Rougemont, H. Frenay), membri
ai stângii antitotalitare ºi anarhiºti. În Franþa, CPLC este susþinut de
A. Gide, A. Malraux, J. Maritain, J. Romains, F. Mauriac, R. Roure,
D. Rousset, iar în strãinãtate, de B. Croce, J. Dewey, K. Jaspers, S.
de Madariaga sau B. Russell.
Toþi sunt de acord în privinþa necesitãþii de a apãra valorile europene,
ca democraþia* ºi libertatea, atât de franchism, cât ºi de comunism.
Manifestul oamenilor liberi, semnat de ei, insistã asupra libertãþii de
opinie Omul care n-are dreptul sã spunã nu este un sclav ,
respingerea totalitarismului ºi datoria de a i te opune Principiul
toleranþei nu implicã în mod logic respectarea intoleranþei. La toate
acestea s-a adãugat ideea unei fragilitãþi intrinsece a democraþiilor.
Opunându-se neutralismului ºi lipsei de discernãmânt a progresis-
mului, CPLC îºi înscrie acþiunea într-un proiect pe termen lung,
creând un comitet internaþional ºi un secretariat instalat la Paris în
primãvara anului 1951. Doi oameni joacã un rol esenþial: elveþianul
François Bondy ºi polonezul Constantin Jelenski legat de revista
Kultura, avându-l printre colaboratori pe Czes³aw Mi³osz. De altfel,
la iniþiativa lui Josef Czapski, supravieþuitor al masacrului de la
Katîn*, ºi a lui Jerzy Giedroyc, la Strasbourg a fost creat Colegiul
Europei libere, destinat sã primeascã ºi sã formeze refugiaþii politici
din Europa Centralã. CPLC se sprijinã pe o reþea de reviste: Encounter,
de la Londra, Forum, de la Viena, Tempo presente, de la Roma, ºi
Preuves (1951-1975), de la Paris.
CPLC primeºte sprijin financiar de la niºte fundaþii americane ºi
de la sindicatul AFL. Rolul sãu este contestat în 1966, în urma unei
anchete a Congresului american, care menþioneazã o finanþare indirectã
de cãtre CIA, neimplicând vreo condiþionare politicã. Finanþat acum
de Fundaþia Ford, CPLC îºi continuã activitatea sub egida Asociaþiei
Internaþionale pentru Libertatea Culturii, care îºi înceteazã existenþa
în 1978. Timp de aproape trei decenii, CPLC a asigurat în câmpul
culturii perenitatea unei literaturi critice* la adresa comunismului ºi a
unui anticomunism* democratic.
CONSPIRAÞIE 171
CONSPIRAÞIE
Conspiraþia dobândeºte un sens particular în miºcarea revoluþionarã
ºi, apoi, în miºcarea comunistã, în care principiul nu se mai bazeazã
pe acþiunea unui mic grup de conspiratori, ci pe un proces revoluþionar
în cursul cãruia o avangardã luminatã pune mâna pe putere în numele
majoritãþii.
Prima conspiraþie comunistã conjuraþia Egalilor a fost iniþiatã
în Franþa în 1796. ªefii ei, Babeuf ºi Darthé, au fost condamnaþi la
moarte ºi ghilotinaþi în 1797. În timpul Restauraþiei, al Monarhiei din
Iulie ºi apoi al celui de-al doilea Imperiu au fost organizate ºi reprimate
numeroase conspiraþii: a carbonarilor, a neobabuviºtilor, a anarhiºtilor*
ºi a republicanilor adepþi ai insurecþiei ca Auguste Blanqui, teoretician
al punerii mâinii pe arme.
Aceastã tradiþie conspirativã a fost aproape abandonatã în Franþa
dupã eºecul Comunei, dar ea a luat amploare în þãri în care puterea a
fost dictatorialã. Printre revoluþionarii ruºi*, ea ia forma cea mai
extremã, teoretizatã într-o versiune radicalã de cãtre Serghei Neceaev
în Catehismul revoluþionarului. În 1902, în Ce-i de fãcut?, Lenin*
preconizeazã crearea unei organizaþii* conspirative: disciplinã severã,
practica ilegalitãþii, acte false, case ºi tipografii clandestine. Combã-
tutã timp de decenii de cãtre poliþia politicã a þarului, Ohrana care
practicã infiltrarea, rãstãlmãcirea ºi manipularea , conspiraþia creeazã
la revoluþionari o psihologie paranoicã, marcatã de obsesia com-
plotului, a trãdãrii ºi a fidelitãþii faþã de grup.
În URSS*, în timpul ºi dupã rãzboiul civil, activitatea conspirativã
rãmâne modalitatea de funcþionare a PCUS*. Astfel, Stalin * creeazã
în sânul secretariatului Biroului Politic o secþie secretã care, funcþionând
în mod cvasiclandestin faþã de ceilalþi conducãtori, îi permite sã
acapareze încet-încet controlul aparatului. Aceastã secþie nu asociazã
la activitãþile sale decât oameni de încredere ai secretarului general,
reiterând astfel o muncã fracþionistã care a fost o specialitate a lui
Lenin în sânul PMSDR între anii 1903 ºi 1916.
Grupul conducãtor bolºevic manifestã aºadar o înclinaþie aparte
pentru cultura conspiraþiei, comunã tuturor liderilor comuniºti Mao
Zedong*, Kim Ir Sen* etc. Aceastã culturã dezvoltã în ei o paranoia
crescândã, asimilând complotului permanent ºi universal orice realitate
care nu se pliazã voinþei de dominaþie totalã. Conducãtorii, în special
Stalin ºi Mao, trãiesc într-un fel de clandestinitate, nimeni cu
excepþia gãrzii lor personale ºi a adjuncþilor direcþi neºtiind întotdeauna
unde se aflã la Kremlin, într-o vilã sau alta, ori poate în deplasare.
172 CONTRAREVOLUÞIE
În Internaþionala Comunistã* (IC), activitatea conspirativã este

impusã ca metodã de organizare prin cea de-a treia dintre cele 21 de
condiþii de a fi admis în IC: Este de datoria comuniºtilor sã creeze
pretutindeni, în paralel cu organizaþia legalã, un organism clandestin,
apt sã-ºi îndeplineascã la momentul decisiv datoria faþã de revoluþie.
Activitatea conspirativã þine de Departamentul de Legãturi Interna-
þionale (OMS), însãrcinat sã îi cãlãuzeascã în itinerarul lor clandestin
spre URSS pe responsabilii comuniºti strãini ºi sã organizeze deplasãri în
afara Uniunii Sovietice pentru emisarii ºi instructorii clandestini ai IC. El
trebuie, de asemenea, sã furnizeze diferitelor partide mijloacele financiare
pentru propagandã ºi pentru întreþinerea aparatului lor permanent.
Încredinþatã mai întâi lui Ossip Piatniþki, conducerea OMS îi va reveni
dupã 1935 reprezentantului NKVD în conducerea IC, Meir Trilisser.
Odatã cu stalinizarea puterii sovietice ºi a partidelor comuniste,
începând din 1928-1929, activitatea conspirativã se generalizeazã.
În fruntea fiecãrui PC, îndãrãtul faþadei cu o funcþionare aparent demo-
craticã ºi adesea fãrã ºtirea militanþilor, activitatea conspirativã se
structureazã în jurul secretarului general ºi al oamenilor de încredere
care întreþin legãturi secrete cu IC ºi PCUS, chiar cu Stalin personal.
Orice militant sau cadru comunist la curent cu vreun secret de
partid nu trebuie sã fie interesat decât de informaþiile direct necesare
îndeplinirii sarcinilor sale. Aceastã compartimentare, dublatã de o
strictã aplicare a centralismului democratic, împiedicã orice dezbatere
democraticã, iar cea mai micã manifestare de opoziþie face obiectul
unei reperãri imediate.
Astfel, conspiraþia este înscrisã în spaþiul cotidian al multor militanþi,
aºa cum aratã, de exemplu, Paul Nizan în romanul sãu Conspiraþia,
publicat în 1938, care sugereazã cã militantismul comunist este un stil de
viaþã. Partidul funcþioneazã, potrivit lui Annie Kriegel, ca o contra-
societate în care se regrupeazã militanþi ce trãiesc dupã tipicul conspiraþiei
lor faþã de societatea existentã ºi speranþei lor de a construi o societate
comunistã. În sfârºit, conspiraþia permite ºi interpretarea lumii ca un
complot îndreptat împotriva sistemului comunist internaþional.
CONTRAREVOLUÞIE
Termenul contrarevoluþie trimite la realitãþi diferite, mergând de la
curente defavorabile revoluþiei* pânã la adversarii ei declaraþi ºi activi.
Noþiunea apare în timpul Revoluþiei Franceze, odatã cu lucrãrile în
care filosoful irlandez Edmund Burke îºi exprimã încã din 1970
ostilitatea faþã de schimbarea regimului. Dar, în cursa directã în care
CUBA 173
sunt antrenaþi liderii revoluþionari, denumirea de contrarevoluþionar

serveºte la descalificarea unui concurent politic, conferind în acelaºi
timp o legitimitate revoluþionarã.
Extinderea semanticã a termenului este datoratã ideii pe care Lenin
ºi-o face despre politicã: redusã la un rãzboi civil* / rãzboi social,
naþional ºi internaþional, ce limiteazã câmpul politic la o confruntare
între douã tabere de neîmpãcat. Dupã noiembrie 1917, roºii le
aplicã aceastã denumire albilor, favorabili restabilirii monarhiei ºi
care se definesc ei înºiºi drept contrarevoluþionari. Dar bolºevicii
calificã în acest fel toate forþele politice ºi sociale care le sunt ostile.
Prin aceastã stigmatizare, ei cautã sã-ºi descalifice concurenþii direcþi
în câmpul revoluþionar socialiºti revoluþionari, menºevici, anarhiºti*,
soviete þãrãneºti , acuzându-i mai întâi cã fac jocul contrarevoluþiei,
apoi ca la Kronstadt* cã sunt contrarevoluþionari. Aceastã stigmatizare
a concurentului celui mai apropiat va fi practicatã de ansamblul partidelor
comuniste. Astfel, dupã congresul de înfiinþare a PCF*, în 1920,
Léon Blum, care a refuzat aderarea la Internaþionala Comunistã*, este
desemnat ca instrumentul sau aliatul contrarevoluþiei.
Odatã cu bolºevizarea ºi, apoi, stalinizarea PC, termenul contra-
revoluþionar cunoaºte unele derapaje, toþi anticomuniºtii* fiind adesea
asimilaþi, de la sfârºitul anilor 1920, cu fascismul, fie cã sunt autentici
fasciºti, democrat-liberali, socialiºti reformiºti calificaþi drept social-fas-
ciºti între 1928 ºi 1933 sau chiar rezistenþi împotriva nazismului
ca generalul de Gaulle în 1958. Aceastã noþiune este extinsã ºi asupra
oricãrei manifestãri de ostilitate, realã sau presupusã, faþã de sistemul
comunist, fie ei chiaburi victime ale colectivizãrii*, troþkiºti* sau
insurgenþi din timpul revoluþiei ungare din 1956. Majoritatea militanþilor
comuniºti au adoptat aceastã definiþie a contrarevoluþionarului, reprezen-
tarea fiind perceputã ca o realitate, iar stigmatizarea ei ca o regulã.
Aceasta a fost, de altfel, preluatã pe cont propriu de cãtre stângiºti* ºi
troþkiºti pentru a stigmatiza cine ºtie ce adversar detestat în mod special.
COREEA DE NORD ® RÃZBOIUL DIN COREEA, KIM IR

SEN
CORTINA DE FIER ® DEMOCRAÞII POPULARE,

RÃZBOIUL RECE
CUBA ® AMERICA LATINÃ, CASTRO

174 CULTURA ÎN DEMOCRAÞIILE POPULARE
CULTURA ÎN DEMOCRAÞIILE POPULARE

Fascinaþie, aservire, disidenþã
Czes³aw Mi³osz scria cã, în Polonia de dinainte de rãzboi, aderarea
la Partidul Comunist echivala cu cererea unui mexican ca þara sa sã
intre în componenþa Statelor Unite. S-ar fi putut spune la fel ºi despre
România sau Ungaria, unde comunismul era vãzut ca o formã de
trãdare naþionalã. Dimpotrivã, pãrãsirea Cehoslovaciei de cãtre
democraþiile occidentale, la München, provoacã în aceastã þarã un
curent de simpatie la adresa Uniunii Sovietice, care pare un aliat mai
sigur. ªi în Iugoslavia, Partidul Comunist iese legitimat din rãzboi, prin
capacitatea sa de a depãºi resentimentele etnice dintre sârbi ºi croaþi,
întruchipând un patriotism iugoslav circumspect faþã de Marele Frate
sovietic.
Intelectualii comuniºti înainte de rãzboi

Un intelectual comunist este o pasãre rarã în Europa Centralã ºi de
Est în ajunul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, cu atât mai mult cu
cât PC sunt reduse la dimensiunile unor secte izolate de populaþie,
aflate uneori în stare de rãzboi intern între mai multe curente ºi
conduse de la Moscova de niºte emigranþi care ignorau totul despre
caracteristicile vieþii politice locale. Abia ieºite din izolare în timpul
politicii Frontului Popular*, ele n-au nicio vocaþie sã ajungã în mod
democratic la putere. Cât despre intelectualitatea de stânga, ea este
marcatã de un spirit anticlerical, radical sau socializant, al cãrui
patriotism în sensul Primãverii popoarelor de la 1848 va ieºi
întãrit din Rezistenþa* antinazistã.
Totuºi, un anumit numãr de scriitori marginali, aparþinând adesea
avangãrzilor estetice, aderã la comunism, o cale paradoxalã de a scãpa
de complexul provincialismului, aliniindu-se modelor pariziene ºi
berlineze. Aºa pot fi interpretate angajamentele echivalenþilor locali
ai unui André Breton, cum ar fi cehul Vítzslav Nezval promis unei
frumoase cariere de poet de curte dupã 1945 sau slovacul Ladislav
Novomenský închis o vreme ca naþionalist burghez. Sã-i mai
citãm ºi pe poetul ceh Jaroslav Seifert, viitor câºtigãtor al unui Premiu
Nobel, în 1984 exclus din PC pentru indisciplinã în 1929 , poetul
ungur Attila József exclus din PC în 1935, el se sinucide în 1937
ºi compatriotul sãu Tibor Déry romancier condamnat la nouã ani de
CULTURA ÎN DEMOCRAÞIILE POPULARE 175
închisoare în 1956, pentru pesimism , futuristul polonez Aleksander

Wat care a rupt legãturile cu comunismul în anii 1930, a fost închis
la Lubianka ºi deportat în Kazahstan în timpul rãzboiului sau poeþii
expresioniºti bulgari Geo Milev asasinat în închisoare de poliþie în
1925 ºi Hristo Iasenov.
Intelectuali ºi putere în democraþiile populare

Pe mãsura desfãºurãrii rãzboiului, sunt numeroase spiritele destul de
realiste pentru a înþelege cã eliberarea aºteptatã va veni nu de la
rezistenþa interioarã ºi de la anglo-saxoni, aºa cum spera toatã lumea,
ci dinspre Rãsãrit. Forþa Armatei Roºii* fascineazã þãrile pe care le
traverseazã. Plimbarea triumfalã a comunismului prin lume pare a
confirma teza «necesitãþii istorice» pe care o proclamã, scrie Maria
Hirszowicz. Or, Stalin* a prevenit: învingãtorul îºi va impune sistemul
în zona sa de influenþã. A se resemna cu aceastã eliberare ºi cu ceea
ce înseamnã ea este exact forma de realism pe care regimurile de
democraþie popularã*, instalate progresiv între 1944 ºi 1948, se
mulþumesc s-o cearã într-un prim moment de la intelectualitatea
creatoare. A renunþa la o literaturã criticã* sau la exil*, a publica în
noile reviste literare autorizate de putere înseamnã a manifesta acceptarea
noii realitãþi. Aceasta este revoluþia blândã.
Rãzboiul a provocat asemenea ravagii în aceastã parte a Europei,
încât simpla aspiraþie de a trãi în pace, de a reconstrui oraºele în ruine
constituie pentru putere un formidabil atu: Hanna Swida-Zemba
vorbeºte în legãturã cu toate acestea despre o dinamicã a renaºterii
vieþii, frapantã mai ales la tineri. În afarã de asta, indicele mortalitãþii
printre intelectuali a fost atât de ridicat în timpul rãzboiului, încât
oportunitãþile sunt nenumãrate. În faþa celor care au o oarecare vocaþie
de a încadra viaþa culturalã*, cum ar fi poetul ceh Ivan Skála sau
romancierul polonez Jerzy Putrament, se deschid frumoase cariere
literare ºi artistice.
În aceastã parte a lumii, intelectualilor ºi artiºtilor le revine în
mod tradiþional rolul de conºtiinþã naþionalã, iar publicul cultivat este
obiºnuit cu decriptarea, îndãrãtul dezbaterilor literare ºi estetice, a
mizelor ideologice a cãror invocare directã este interzisã de cenzurã.
Astfel, în Polonia, dezbaterea publicã asupra moralei lui Joseph
Conrad, care îl opune în 1946 pe tânãrul critic comunist Jan Kott marii
romanciere Maria Dabrowska, abordeazã indirect bilanþul insurecþiei
din Varºovia ºi rolul Armatei din interior. Dezbaterea n-are doar un
aspect academic: în acel moment, numeroºi supravieþuitori ai miºcãrii

de rezistenþã antinazistã putrezesc în ocnele comuniste.
Deºi scriitorii necomuniºti se refugiazã în poezie sau în romanul
istoric cehii Milo Václav Kratochvíl ºi Vladimir Neff, polonezii
Teodor Parnicki ºi Antoni Golubiew, bulgarii Emilian Stanev ºi Vera
Mutafcieva , numeroºi carieriºti rup legãturile cu avangardismul de la
debuturile lor pentru a satisface exigenþele accesibilitãþii impuse de
PC. Este cazul poeþilor Adam Waæyk, din Polonia, sau al cehului
Josef Kainar. Se observã stranii similitudini între evoluþia ideologicã
a romancierilor Václav ØezáD (ceh) ºi Jerzy Andrzejewski (polonez).
Ambii au debutat înainte de rãzboi cu studii psihologice, marcate de
o puternicã preocupare moralã. În epoca stalinistã, devin ºi unul, ºi
celãlalt apologeþi ai mitologiilor comuniste. Cu o diferenþã totuºi:
uezád moare în 1956, în vreme ce Andrzejewski va deveni unul dintre
primii scriitori din Est care îºi exprimã deschis deziluzia reprezentatã
de comunism (Marea lamentaþie a unui cap de hârtie, 1955; Întunericul
acoperã pãmântul, 1957). La rândul sãu, celebrul romancier Mihail
Sadoveanu, preºedinte al Senatului român în anii 1930, face o frumoasã
carierã politicã în anii regimului comunist va fi vicepreºedinte al
prezidiului Marii Adunãri Naþionale , aderând la ºcoala realismului
socialist: Mitrea Cocor (1949) este saga unui orfan care îºi vede
realizat visul de a munci într-o gospodãrie colectivã ºi de a intra în
partid
Nemulþumite cu aceste alãturãri, regimurile îi încurajeazã pe
tinerii recruþi sã-ºi regleze conturile cu elitele sociale de dinainte
de rãzboi. Frescele romaneºti Între rãzboaie de Kazimierz Brandys,
Noduri de viaþã de Tadeusz Breza ºi Fraza neterminatã de Tibor Déry
sunt cele mai reprezentative pentru acest nou gen literar. În afarã de
asta, este vorba de a demonstra justeþea analizelor dezvoltate înainte
de rãzboi de cãtre comuniºti ºi de caracterul inevitabil al cuceririi
puterii de cãtre ei, datã fiind maturizarea luptei de clasã. Cei mai
curajoºi puþini, este adevãrat îndrãznesc sã se ia la trântã cu noua
realitate. Chiar ºi în ciuda intenþiilor autorului sãu, romanul Cenuºã
ºi diamant (al lui Jerzy Andrzejewski) aratã cât de urât de populaþie
este noul regim.
Realismul socialist
Responsabilii cu problemele ideologiei* repetã pretutindeni dupã 1948
cã mediul creatorilor este în întârziere faþã de dezvoltarea societãþii
socialiste. Puterea culturalã a încãput progresiv pe mâinile unui

nucleu de birocraþi refugiaþi în timpul rãzboiului în URSS, care nu
ascultã decât de centru ºi cãrora nu le pasã cã sunt urâþi de
intelectualii de a cãror soartã rãspund, atâta vreme cât sunt temuþi.
Este cazul lui József Révai în Ungaria, al lui Jakub Berman ºi Jerzy
Putrament în Polonia, al lui Leonte Rãutu în România. Ei sunt în-
sãrcinaþi sã impunã neîntârziat, începând din 1948, cotitura realismului
socialist.
Astfel, unii tineri comuniºti care au crezut cã vor scãpa canoanelor
literaturii de propagandã*, impusã în URSS de Jdanov, sunt prinºi în
capcanã: este ºi cazul lui Jan Kott ºi al membrilor revistei Forja, de
la Varºovia. Într-adevãr, consemnul venit de la Moscova impune
pãrãsirea marelui realism sau al realismului critic inspirat mai
mult sau mai puþin din lucrãrile ungurului György Lukács. Sprijinindu-se
pe teza marxistã potrivit cãreia realismul ar fi stilul propriu perioadelor
de mari mutaþii sociale, acesta luase parte înainte de rãzboi la combaterea
avangardei, consideratã atunci decadentã de cãtre PC ungar. Dupã
rãzboi, el este mentorul unei ºcoli care criticã societatea burghezã cu
mijloacele lui Balzac ºi ale lui Tolstoi. Or, în octombrie 1951, Lukács
face obiectul unui atac în toatã regula din partea lui Révai, care
declarã: Noi nu putem lãsa în seama scriitorilor, artiºtilor, dra-
maturgilor grija de a determina de ce anume au nevoie statul ºi
partidul în materie de artã []. Noi trebuie sã dirijãm producþia
artisticã, adicã sã impunem subiectele care ne intereseazã. Afir-
mându-ºi dreptul de a pilota procesul de creaþie, responsabilii
culturali din democraþiile populare pretind acum trecerea la realismul
socialist: apologia miracolelor promise de comunism, denunþarea
sabotorilor, maniheism simplificator, pe scurt, o literaturã ºi o artã
de propagandã servite de tehnici amintind de naturalismul secolului
al XIX-lea. Romanul producþiei îi înalþã în slãvi pe muncitorii stahano-
viºti. Culegerile de poezii de circumstanþã în cinstea sãrbãtorilor
comuniste sau a aniversãrilor conducãtorilor mult-iubiþi îi dezonoreazã
pe cei care se compromit cu aºa ceva. Uneori, aceste opere sunt
produse de membrii noii intelectualitãþi, ieºitã din clasele muncito-
reascã ºi þãrãneascã ºi pe care partidul a format-o la cursuri serale.
În Gândirea captivã, Czes³aw Mi³osz îi împarte pe aceºti scriitori
în patru tipuri. A (Andrzejewski) cautã sã domine spiritele; el ar fi
preferat purpura cardinalilor, dar trebuie sã se mulþumeascã cu rolul
de moralist în slujba partidului: admirator în tainã al ordinii al cãrei
cãlugãr-soldat s-ar vrea, el sã mândreºte cu propriu-i servilism ºi cere
mereu mai multe constrângeri. B (Borowski) e prototipul acelor

tineri contaminaþi de moarte în timpul ocupaþiei naziste; acolo, el
ºi-a fãurit o viziune pesimistã asupra istoriei ca manifestare a forþei
oarbe: considerând cã lumea e brutalã, el este atras de materialismul
rustic profesat de comuniºti ºi, asemenea lor, considerã omul un
simplu material pentru experienþe. C (Putrament) este prototipul
acelor intelectuali care au petrecut anii de rãzboi în URSS, unde au
supravieþuit cu frica în oase; iniþiaþi în teribilele secrete ale stãpânilor
sovietici, ei fac jocul puterilor sub a cãror teroare trãiesc. D
(Ga³czyñski) îi grupeazã pe toþi bufonii venali ºi plebeieni care s-au
resemnat sã cânte osanele regimului din pur oportunism ºi poate
pentru a li se ierta eventualele compromisuri fãcute înainte de rãzboi
cu extrema dreaptã. Mai mult sau mai puþin, toþi intelectualii care au
servit stalinismului în democraþiile populare aparþin uneia sau alteia
dintre aceste patru categorii.
În cartea lor Marºul spre putere al intelectualilor, György Konrád
ºi Ivan Szelényi scriu cã, în Europa Centralã, ideologii, poliþiºtii ºi
tehnocraþii au nevoie unii de alþii, logicile lor îmbogãþindu-se ºi
împletindu-se; dupã ei, baza socialã a partidelor comuniste ajunse la
putere este intelectualitatea, care îºi apãrã astfel interesele; ei conchid
cã singura speranþã de promovare socialã a copiilor de muncitori trece
prin aderarea la partidul unic, veritabil paºaport pentru intelectualitate.
Dezgheþ ºi deziluzii
Dezgheþul, venit de la Moscova, este anunþat în mai multe þãri ale
blocului sovietic printr-un poem. Adam Wazyk, cunoscut pânã atunci
drept un comunist fanatic, publicã Poem pentru adulþi, marcat de o
deziluzie plinã de amãrãciune. A venit apoi rândul ungurului Gyula
Illés, cu un Cuvânt despre tiranie. La fel ºi în Letonia, cu Cântec
întrerupt de Harijs Heislers, în care tema deportãrii* în Gulag* este
abordatã pentru prima oarã aici în mod deschis. Romanul lui Josef
kvorecký Laºii, demistificând revoluþia din 1944, joacã un rol
asemãnãtor în Cehoslovacia, unde este imediat retras din librãrii,
autorul fiind obligat sã plece în exil, în Canada. Asta în vreme ce
romancierul slovac Dominik Tatarka îºi marcheazã intrarea în disidenþã*
cu Demonul conformitãþii. În vara anului 1955, Festivalul Mondial al
Tineretului de la Varºovia constituie pentru plasticieni o bunã ocazie
de a rupe legãturile cu academismul realist socialist ºi de a le reînnoda
cu avangãrzile occidentale. La expoziþia de la Arsenal descoperim
artiºti interziºi, precum Andrzej Wróblewski, Marek Oberländer ºi Jerzy

Borowicz. În 1956, Tadeusz Kantor lucreazã la Cracovia la o adevãratã
renaºtere a teatrului polonez, sprijinindu-se pe anumite inovaþii ale regiei
de avangardã dintre cele douã rãzboaie, respinse de realismul socialist.
Începând din 1956, în mai multe democraþii populare se dezvoltã
un gen literar nou: reglarea de conturi cu trecutul stalinist. Puþine
sunt operele produse de acest curent care sã îºi gãseascã un public în
Occident, unde nu sunt cunoscute decât romanele lui Milan Kundera.
Dar anumite opere nu pot fi înþelese decât în acest cadru, cum ar fi
teatrul lui S³awomir Mroæek sau scrierile ungurului István Örkény, a
cãror ironie pusã în serviciul satirei antitotalitare aminteºte de aceea
a polonezului Ludwik Flaszen.
În mare, douã sunt tezele care, de atunci, n-au încetat sã se
confrunte: cea a lui Gustaw Herling-Grudziñski, pentru care compro-
misurile cu stanilismul au reprezentat o consecinþã a fricii ºi a oportu-
nismului, ºi cea a lui Czes³aw Mi³osz, care, incriminând muºcãtura
hegelianã, estimeazã cã, atunci când faci din istorie o formã laicizatã
a Providenþei, cazi inevitabil în capcana întinsã de învingãtorii zilei
aceea de a face ca victoria lor sã treacã drept o încoronare de cãtre
zeiþa Istoriei. Într-adevãr, omul nu suportã gândul cã este strivit de
o constrângere fizicã, trebuie ca el sã ºi adore forþa care-l oprimã,
atribuindu-i trãsãturi supraumane, o raþiune atotºtiutoare, o misiune
specialã: acesta este preþul cu care îºi salveazã un pic din ambiþia sa.
Intelectualii s-au fãcut complicii terorii* pentru cã au crezut cã pot
recunoaºte în ea agentul necesitãþii istorice.
Pe plan cultural, în democraþiile populare, perioada 1956-1968
este cea mai interesantã. Într-adevãr, responsabilii politici ai culturii
sunt luaþi pe nepregãtite de ºovãielile centrului moscovit. Nemaiprimind
ordine clare, aparatul cenzurii lasã sã treacã opere care atacã în mod
vehement perioada scursã termen codificat pentru stalinistã.
Sunt anii în care cinematografiile cehã ºi polonezã ating apogeul. Sã
amintim Jertfa supremã a polonezului Andrzej Munk (1957), care
face o demistificare a realismului socialist, adoptând punctul de vedere
al victimelor acestuia niºte muncitori. Noul val cehoslovac este
mai bine cunoscut cu Trenuri bine pãzite de Jiøí Menzel ºi Iubirile
unei blonde de Ivan Passer.
Tinerii intelectuali revizioniºti, care stãruie sã mizeze pe anumite
tendinþe reputat liberale din sânul aparatului puterii, recurg la
idealurile proclamate pentru a le confrunta, într-un mod devastator
pentru ele, cu realitatea socialã; est-germanul Wolfgang Harich,
180 CULTURÃ ªI COMUNISM OCCIDENTAL
polonezii Leszek Ko³akowski ºi Krzysztof Pomian, economistul ceh

Ota ik se sprijinã pe Marx* pentru a denunþa absenþa democraþiei * în
sânul partidelor comuniste. Ei se revendicã de la teorii policentriste
venite dinspre PCI* sau din Iugoslavia, pentru a cere revenirea la
cãile naþionale ale socialismului din anii 1945-1947. Totuºi, strivirea
Primãverii de la Praga* marcheazã în întregul bloc al þãrilor comuniste
din Est sfârºitul acestor ultime iluzii.
De acum înainte, regimurile pãrãsesc terenul luptei ideologice
pentru a încerca sã-ºi fundamenteze legitimitatea pe tematici patriotice
ºi pe satisfacerea revendicãrilor consumeriste ale populaþiei. Intelectualii
îºi pierd statutul de interlocutori privilegiaþi ºi îl regãsesc progresiv
pe cel al opoziþiei de substituþie. Primele cercuri ale disidenþei
Comitetul de apãrare a muncitorilor polonezi includ numeroºi
ex*-comuniºti, înºelaþi în idealurile lor ºi hotãrâþi sã utilizeze împotriva
regimului tot ce ºtiu despre punctele lui slabe asemenea lui Jacek
Kuroñ. De aceea este atât de greu sã îi judeci. Cât despre ceilalþi, un
dicton local spunea despre ei: Poþi fi ori un comunist cinstit, ori un
comunist inteligent, dar niciodatã nu poþi întruni ambele calitãþi.
CULTURÃ ªI COMUNISM OCCIDENTAL
Marea luminã de la Rãsãrit: de la fascinaþie

la orbire
Dacã, începând din secolul al XIX-lea, ideea comunismului a fost
promovatã în principal de intelectuali Cabet, Marx, Engels, Lenin ,
miºcarea comunistã din secolul XX, în ansamblul ei, a atras puþine
personalitãþi ale lumii literare ºi artistice. Totuºi, o fracþiune a
intelectualitãþii a aderat cu entuziasm la ea, înainte ca, în cea mai
mare parte a ei, s-o pãrãseascã, deziluzionatã.
Intelectualii nu ocupã un loc central în teoria marxistã, Marx*

menþionând cã doar o micã parte a clasei dominante se desolidarizeazã
de ea pentru a se alãtura clasei revoluþionare [], în special o parte a
ideologilor burghezi care s-au ridicat pânã la înþelegerea teoreticã a
miºcãrii istorice (Manifestul Partidului Comunist).
Încã înainte de luarea puterii, Lenin* considerã intelectualitatea ca
pe o categorie mic-burghezã, oscilând între difuzarea ideilor clasei
dominante ºi un comportament revoltat. El nu înceteazã sã stigmatizeze
CULTURÃ ªI COMUNISM OCCIDENTAL 181
instabilitatea ºi individualismul acestor intelectuali, dar considerã

cã cei care se alãturã partidului revoluþionar, acceptându-i disciplina,
abandonând ideile ºi valorile burgheze, renunþând la rãmãºiþele
vechii gândiri, pot contribui la trezirea conºtiinþei de clasã a prole-
tariatului ºi trebuie, deci, sã lupte pe frontul ideologic ºi cultural.
Literatura realist-socialistã a dezvoltat din belºug tema intelectualului
sceptic ºi oscilant, înclinat spre introspecþie ºi individualism, incapabil
sã dea dovadã de spirit partinic ºi gata sã trãdeze.
În mod paradoxal, faptul de a fi depãºit aceastã ostilitate de
principiu pare a constitui pentru mulþi dintre cei cu funcþii o atracþie
suplimentarã. Într-o logicã a adeziunii* sectare, ei trebuie sã îl ucidã
în adâncul fiinþei lor pe omul vechi pentru a renaºte ºi a se pune în
slujba unei cauze pe care caracterul ei extremist ºi adesea violent o
face cu atât mai fascinantã. În schimb, faptul de a fi admis întreþine
sentimentul exaltant al apartenenþei la o elitã revoluþionarã ºi al intrãrii
în posesia unor legi ºtiinþifice ale dezvoltãrii istorice. Pentru orfanii
de Dumnezeu, care au devenit intelectualii europeni de la începutul
secolului XX, comunismul constituie o religie* politicã de substituþie:
milenarist ºi gnostic, el oferã o viziune globalã asupra lumii, un
sistem de decriptare a ansamblului realitãþii sociale, simplu, dar garantat
infailibil. Aflându-se în rãzboi cu lumea în care sunt condamnaþi sã
trãiascã, aceºti cãlugãri-soldaþi în slujba unei ideologii* se cred destinaþi
sã disciplineze din exterior o societate* cãzutã în ghearele corupþiei ºi
ale anarhiei pieþei.
Generaþia de foc
Primul val de intelectuali europeni care aderã la bolºevism are de
încheiat niºte socoteli cu Marele Rãzboi (Primul Rãzboi Mondial),
marcat, în ochii lor, de lichidarea idealurilor umanismului burghez.
Aceastã generaþie a tranºeelor pretinde cã urãºte rãzboiul. Fost
combatant ºi autor al Focului jurnal al unui pluton de soldaþi în care
este denunþat rãzboiul, roman distins cu Premiul Goncourt în 1916 ,
Henri Barbusse este primul scriitor francez cunoscut care a primit
carnetul de partid în 1923; împreunã cu un alt fost combatant,
avocatul Paul Vaillant-Couturier unul dintre fondatorii PCF* , el
lanseazã Clarté (Lumina), o miºcare internaþionalã a intelectualilor
care militau cu înflãcãrare împotriva capitalismului aþâþãtor de rãzboi
ºi în favoarea URSS* ºi a bolºevismului*; el este prototipul intelectualului
comunist, împletind intim activitãþile literare cu cele ale militantului.
El va publica în 1935 un monument al cultului personalitãþii, Stalin:

O lume nouã vãzutã printr-un om. Ludwig Renn, autorul romanelor
Rãzboiul ºi Dupã rãzboi, este cvasiechivalentul german al lui Barbusse.
La rândul sãu, Romain Rolland, celebru datoritã ciclului sãu romanesc
Jean-Christophe ºi prin apelul din 1915 Deasupra învãlmãºelii, care
i-a adus Premiul Nobel în 1916, este un pacifist internaþionalist care,
în 1919, încearcã sã creeze o Internaþionalã a gândirii; critic, la
început, al lui Lenin, el este entuziasmat de prin 1927 de personalitatea
lui Stalin*.
Totuºi, aceastã denunþare a rãzboiului are un caracter ambiguu în
mãsura în care perspectiva unui rãzboi civil* european contribuie
uneori la mobilizarea reflexelor dobândite în experienþa rãzboiului
total. Ea este dublatã acum de atracþia pentru violenþa mântuitoare ºi
generatoare de istorie, pentru viziunea maniheistã a politicii, conform
cãreia duºmanul trebuie nimicit, pentru fascinaþia încercatã în faþa
unor discipline în care individul, niciodatã de neînlocuit, uitã de el
însuºi în focul acþiunii. Aºa cum arãta François Furet, comunismul,
fascismul ºi nazismul au în comun faptul de a fi regimuri inedite
care ºi-au fãcut din mobilizarea politicã a foºtilor soldaþi pârghia
dominaþiei neîmpãrþite a unui singur partid.
Mai ales în Germania, retorica rãzboiului civil al comuniºtilor
atrage în anii 1920 numeroºi intelectuali care încã nu ºi-au revenit din
atmosfera misticã a luptelor. Intelectuali germani, sã ne mobilizãm,
sã pregãtim contraatacul Pasul tãu nu este acela al unui om singur,
tu mergi în cadenþã, marºul tãu e parte din marºul unei formaþii de
luptã Voteazã comunismul!, proclamã Johannes Becher, traducãtorul
lui Maiakovski. Ieºit din expresionism, Becher viitor ministru al
Culturii în RDG ilustreazã itinerarul acelor scriitori ºi artiºti din
avangãrzile estetice ale anilor 1920. Expresionismul, dadaismul, supra-
realismul ºi futurismul furnizeazã cauzei comuniste aderenþi dintre
care mulþi o vor lãsa mai moale când URSS va rupe legãturile cu ei
pentru a adopta realismul socialist.
Este ºi cazul suprarealiºtilor francezi care, fascinaþi de violenþa
revoluþionarã ºi de distrugerea tradiþiei, aderã la PCF în 1927 sau
rãmân aproape de el, asemenea lui Jacques Prévert ºi trupei sale de
agit-prop* teatralã Octombrie. Louis Aragon va fi singurul care va
rãmâne comunist dupã 1932 ºi unul dintre puþinii intelectuali admiºi
în sânul grupului conducãtor* al PCF. Or, în Du surréalisme et des
tables tournantes (2003), Jean Clair subliniazã în ce mãsurã unele
declaraþii suprarealiste dinainte de 1927 erau marcate de cultul
violenþei, de ura faþã de cultura europeanã ºi de raþiune, de apelul la

barbaria regeneratoare. Iar în 1931, într-un poem-fluviu intitulat Frontul
roºu de la numele grupelor de luptã ale PC german, Rote Front ,
Aragon cântã, glorificând sinistrul GPU, veselia salvelor de împuº-
cãturi atunci când cei împuºcaþi sunt burghezi, înainte de a conchide:
În ochii albaºtri ai revoluþiei luceºte necesara cruzime. În 1932, el
fondeazã Asociaþia Scriitorilor ºi Artiºtilor Revoluþionari, iar în 1937
i se încredinþeazã conducerea cotidianului comunist Ce Soir. Între
1953 ºi 1972, conduce revista culturalã a PCF, Les lettres françaises.
Laureat al Premiului Stalin în 1953, acest poet ºi romancier cunoscut
este promovat în Comitetul Central în 1950, unde va rãmâne pânã la
moarte, în 1982, continuând în paralel sã-ºi elaboreze opera de estet
monden.
Itinerarul lui Aragon, un mare scriitor, trecut, în profitul Rezistenþei*,
de la o literaturã de rupturã faþã de orice tradiþie la identificarea cu
valorile literare naþionale consacrate, este reprezentativ pentru o anumitã
familie spiritualã. Numeroºi intelectuali au ajuns, ca ºi el, la crezul
comunist dupã traversarea unei crize de scepticism dintre cele mai
dureroase. Albert Camus a arãtat prin ce anume dandy-ul care, prin
disperarea lui, aminteºte de Satan îl prefigureazã pe revoluþionar:
aceeaºi aspiraþie spre o trãire freneticã, acelaºi gust al apocalipsei
(Omul revoltat). La originea acestei convertiri se aflã, în mod indiscutabil,
nevoia oamenilor de a se pune în slujba unei autoritãþi capabile sã
reducã la tãcere îndoielile intime. Intelectualilor dezordonaþi, rãtãciþi
în labirintul întrebãrilor, noi le aducem certitudini, declarã Maurice
Thorez la cel de-al XII-lea Congres al PCF.
Cazul vechiului combatant german Bertolt Brecht, unul dintre
puþinii scriitori importanþi convertiþi la comunism deºi n-a fost
niciodatã membru al partidului , ilustreazã un alt aspect al acestui
angajament. Primele sale piese Baal (1918), de exemplu sunt
marcate de un nihilism rareori egalat. Cea mai popularã dintre expresiile
lansate de el, mai întâi haleala, morala vine dupã aceea (Opera de
trei parale, 1928), a fost aplaudatã, aºa cum remarca Hannah Arendt,
de douã categorii de spectatori: de plebe, care se recunoaºte în ea, ºi
de elita intelectualã care vede în ea o modalitate de demascare a
convenþiilor burgheze. Pentru Arendt, una dintre sursele totalitarismului*
constã chiar în alianþa provizorie dintre elitã ºi plebe, bazatã în mare
parte pe plãcerea realã cu care prima asistã la modul în care cea de-a
doua distruge respectabilitatea. Pentru Brecht, cinstea ºi dreptatea,
decenþa ºi demnitatea sunt niºte mofturi, iar el aplaudã zgomotos
cele mai grave crime sovietice: cu cât sunt mai nevinovaþi, cu atât
mai mult meritã sã fie împuºcaþi, spune el despre victimele Marii
Terori*.
Generaþia crizei economice mondiale

Criza economicã din anii 1930 coincide în URSS cu colectivizarea *
agriculturii ºi industrializarea* intensivã. Contrastul dintre iraþionalitatea
capitalismului ºi aparenta raþionalitate a economiei planificate face
planul cincinal* sovietic foarte popular în Occident, mai ales în þãrile
anglo-saxone. Edmund Wilson, cel mai cunoscut critic literar american
al timpului, celebreazã isprava herculeanã, dar îºi modereazã tonul
dupã o vizitã la faþa locului. Sidney ºi Beatrice Webb, fondatori ai
Fabian Society, publicã în 1935 o carte faimoasã, Comunismul sovietic:
o nouã civilizaþie?, al cãrei semn de întrebare va dispãrea din titlu în
ediþiile urmãtoare. Ei demonstreazã aici superioritatea Uniunii Sovie-
tice staliniste asupra anarhiei capitaliste. De la Cambridge, econo-
mistul Maurice Dobb proslãveºte rezultatele miraculoase ale economiei
sovietice sprijinindu-se pe datele falsificate, parvenite prin agit-prop-ul
sovietic. Istoricul E.H. Carr, socotit în timpul vieþii drept cel mai bun
specialist britanic în problemele Uniunii Sovietice, considerã cã teroarea
stalinistã este preþul care trebuie plãtit pentru modernizarea acceleratã
a Rusiei. În Franþa, mulþi tehnocraþi cuceriþi de planismul sovietic
vor fi mai apoi ispitiþi de diverse versiuni ale fascismului Paul
Marion rupe legãturile cu PCF la începutul anilor 1930 ºi va deveni
responsabil cu propaganda în timpul regimului de la Vichy.
Totuºi, pânã acum, miºcarea comunistã n-a recrutat decât intelectuali
ºi artiºti marginali, nereuºind sã atragã decât puþini câini de pazã ai
burgheziei dupã expresia tânãrului romancier comunist Paul Nizan,
în 1932. Dupã bolºevizarea ºi stalinizarea partidelor comuniste, între
1923 ºi 1933, acestea îºi formeazã propria intelectualitate. Proveniþi
din mediile populare ºi, pe cât posibil, muncitoreºti, formaþi în ºcolile
comuniste naþionale ºi internaþionale, aceºti militanþi, impregnaþi
aproape exclusiv de culturã marxist-leninistã*, populeazã organizaþiile
comuniste ºi sunt însãrcinaþi sã tranºeze chestiunile culturale. Recu-
noscãtori partidului pentru faptul cã le-a dat o anumitã culturã ºi le-a
permis o promovare socialã, ei sunt adesea de o fidelitate ºi de un
devotament care rezistã oricãror încercãri.
Generaþia antifascistã
Odatã cu cotitura Frontului Popular* din 1934-1936, miºcarea comunistã
nu mai este perceputã ca una dintre forþele care, printre altele, ameninþã
democraþia în Europa*, ci apare dintr-odatã ca fiind cea mai hotãrâtã
s-o apere, în ciuda faptului cã aceastã cotiturã democraticã de fapt
coincide în URSS cu Marea Teroare. Este o realitate cã numeroºi
intelectuali ºi artiºti sunt sensibilizaþi faþã de evoluþia conjuncturii
internaþionale ºi necesitatea ameliorãrii sorþii celor mai nevoiaºi.
Constatarea este valabilã atât pentru Europa în Franþa, în 1934, este
creat Comitetul de vigilenþã al intelectualilor antifasciºti , cât ºi
pentru Statele Unite romancierul Dos Passos , în America
Latinã* poetul Pablo Neruda, în Chile, pictorii mexicani David
Alfaro Siqueiros, Diego Rivera sau Frida Kahlo sau chiar în Turcia,
cu poetul ºi romancierul Nazim Hikmet. Datoritã rolului lor deosebit
de activ în Fronturile Populare ºi în rãzboiul din Spania* inclusiv al
unui tovarãº de drum ca André Malraux, trecut în 1944 la gaullism ,
comuniºtii reuºesc sã impunã ideea cã lupta lor se identificã acum cu
apãrarea valorilor umaniste occidentale ºi sã-i atragã astfel pe unii
intelectuali.
Dacã antifascismul* corespunde unei mobilizãri spontane a intelectu-
alilor democraþi în faþa ameninþãrilor regimurilor autoritare, Stephen
Kock a arãtat în Sfârºitul inocenþei cã miºcarea a fost infiltratã ºi, în
parte, deturnatã în interesul Uniunii Sovietice de cãtre agenþi staliniºti
îndeosebi de cãtre Willi Münzenberg ºi de reþeaua lui. Cele douã
Congrese internaþionale ale scriitorilor pentru apãrarea culturii (în
1935 ºi 1937) reprezintã ocazia de a observa aceastã deturnare din ce
în ce mai vizibilã: dacã, dupã Jean Guéhenno, primul este un congres
organizat la Paris, la ordinul Moscovei, de cãtre Partidul Comunist*,
cel de-al doilea este, în opinia lui Stephen Spender, orchestrat pentru
a denunþa literatura criticã* la adresa Uniunii Sovietice ºi în special pe
André Gide eroul primului congres , care, între timp, s-a fãcut
vinovat de a fi publicat faimoasa carte Întoarcerea din URSS.
Generaþia Rezistenþei ºi a Stalingradului

Dacã pactele germano-sovietice* îi determinã pe numeroºi intelectuali
sã pãrãseascã în dezordine poziþiile stângii îndepãrtându-i de comu-
niºti inclusiv unele cadre ca Nizan , intrarea în rezistenþa activã a
comuniºtilor din întreaga Europã, care oficializeazã convertirea lor
tacticã la un patriotism exarcerbat, provoacã al treilea mare val de

adeziuni ale intelectualitãþii la comunism. În Franþa, doi comuniºti,
filosoful Georges Politzer ºi fizicianul Jacques Solomon, lanseazã în
noiembrie 1940 ziarul clandestin lUniversité libre; arestaþi, amândoi
sunt împuºcaþi de nemþi pe 23 mai 1942. Paul Eluard, exclus în 1933,
revine în PCF ºi scoate Les lettres françaises, a cãror publicare
clandestinã fusese pregãtitã de Jacques Decour, împuºcat pe 30 mai
1942. Claude Roy, Pierre Daix, Roger Vailland sau Annie Kriegel intrã
în rezistenþã sub semnul comunismului. Cel mai cunoscut intelectual
din rezistenþã, Vercors, co-fondator al Éditions de Minuit ºi autor al
volumului Liniºtea mãrii, devine un tovarãº de drum foarte curând
neascultãtor.
Victoria de la Stalingrad provoacã în rândurile întregii intelectualitãþi
un val de simpatie faþã de URSS, dupã cum o dovedeºte ºi opinia altui
intelectual comunist, Edgard Morin: Stalingradul spãla toate crimele
trecutului atunci când nu le justifica. Funcþioneazã din plin ecuaþia
menþionatã de F. Furet în Trecutul unei iluzii oricine îl criticã pe
Stalin þine cu Hitler , care doteazã miºcarea cu o formidabilã forþã
de intimidare ºi îi împiedicã pe aderenþi sã-ºi punã întrebãri asupra
naturii totalitare a regimului sovietic.
Dezlãnþuirea aparent aberantã a terorii* naziste conferã coerenþei
marxist-leniniste o formidabilã putere de seducþie. David Caute a
arãtat ce anume datora aura comunismului din Franþa de dupã rãzboi
revanºei raþionalismului francez asupra conceptelor de mit, instinct,
rasã ºi sânge: Aceasta însemna o întoarcere la viziunea proprie
secolului al XVIII-lea despre o societate raþionalã, educatã ºi ºtiinþificã,
bazatã pe maximalizarea resurselor ºi perfecþionarea sistematicã a
naturii umane. Acest lucru apare cu claritate la istoricii de dupã
rãzboi: Renzo de Felice, istoric al fascismului în Italia, britanicii din
Communist Party Historians Group Christopher Hill, Maurice Dobb
ºi Eric Hobsbawm , francezii Maurice Agulhon, Alain Besançon,
François Furet, Annie Kriegel, Emmanuel Le Roi Ladurie au fost în
mod provizoriu sau definitiv seduºi de angajamentul comunist ºi de
marxism. ªi în rândul filosofilor Henri Lefèbvre, Jean Toussaint
Desanti se dezvoltã o religie a istoriei înþeleasã ca o adeziune
oarbã la faptul împlinit considerat ca «raþional» (Furet).
În toatã Europa Occidentalã, anii 1945-1956 marcheazã apogeul
influenþei comunismului asupra intelectualilor ºi artiºtilor. În Franþa,
PCF exercitã o hegemonie intelectualã: el controleazã Comitetul
Naþional al Scriitorilor ºi stabileºte lista colaboratorilor care urmeazã
a fi supuºi epurãrilor. O comisie a Comitetului Central, condusã de

Laurent Casanova, îºi exercitã cu pedanterie maniacalã autoritatea
asupra publicaþiilor: Les lettres françaises condusã de P. Daix ºi,
apoi, de Aragon , Europe condusã de Jean Cassou, apoi de Pierre
Abraham , La Pensée condusã de Georges Cogniot , La Nouvelle
Critique, încredinþatã lui Jean Kanapa. Recompensele nu sunt doar
simbolice; romancierii partidului, ca André Stil, de exemplu, sunt
traduºi în lumea întreagã. Totuºi, puþini sunt marii artiºti sau intelectualii
de anvergurã care intrã în partid. În afarã de Aragon ºi Eluard, îi mai
putem aminti pe Picasso, pe pictorul Édouard Pignon ºi pe savantul
atomist Joliot-Curie. Dar Tony Judt atrage atenþia cã intelectualii cei
mai preþioºi nu erau de fapt cei care aderau, ci acei care rãmâneau în
afara turmei, aducându-le staliniºtilor o anumitã credibilitate intelectualã
prin sprijinul lor ºi prin statutul lor independent.
Rãzboi Rece ºi realism socialist

Odatã cu Rãzboiul Rece*, comuniºtii occidentali îºi mobilizeazã intelec-
tualii în Franþa, Mounier, Sartre, Merleau-Ponty, Benda în lupta
pentru pace*. Raymond Aron denunþã folosirea unui dublu standard
moral conform cãruia ei subevalueazã crimele staliniste, calificate ca
imperfecþiuni provizorii, ºi denunþã cu vehemenþã nocivitatea substanþialã
pe care ar întruchipa-o SUA, acuzate de atrocitãþi imaginare. Stigma-
tizând maccarthysmul, Sartre declarã: America a turbat ºi conchide:
Orice anticomunist e un câine. Folosirea subversivã a propagandei
pacifiste reapare ori de câte ori Occidentul rezistã ofensivelor
sovietice.
Introducerea realismului socialist la sfârºitul anului 1947 este
trãitã ca o probã de examen de cãtre intelectualitatea comunistã sau
simpatizantã. Dar sunt numeroºi cei care se pliazã în faþa ultimelor
toane staliniste lupta contra formalismului ºi a cosmopolitismului,
teoria celor douã ºtiinþe, condamnarea psihanalizei, a sociologiei,
teoriile lui Lîsenko etc. Conform ideologiei lor, care propovãduieºte
refuzul specializãrii ºi al diviziunii muncii, comuniºtii considerã cã
oamenii politici au dreptul nu numai sã corecteze simfoniile, ci sã se
pronunþe ºi în domeniul biologiei sau al fizicii.
Condamnarea clicii lui Tito în 1948 provoacã un prim moment
de nemulþumire, în special în rândul tovarãºilor de drum recrutaþi pe
baza antifascismului în Franþa, Cassou, Vercors, Marguerite Duras,
Jean Duvignaud , pentru care Tito pare mai credibil asupra acestui
punct decât unii lideri care, ca Thorez sau Togliatti, au petrecut anii
rãzboiului în URSS. Dar primul val de rupturã între comunism ºi
intelectuali dateazã din 1956. Sã amintim, în sfârºit, cã în colonii,
din anii 1930 ºi în timpul decolonizãrii din anii 1950-1960, rolul
autohtonilor instruiþi în metropole s-a dovedit a fi decisiv pentru
emergenþa unei miºcãri comuniste. Cazul cel mai grav va fi, în anii
1970, cel al Cambodgiei, unde ºefii khmerilor roºii*, formaþi în
universitãþile ºi ºcolile pariziene, au condus propriul popor cãtre o
catastrofã.
ªocul din 1956

E simptomatic faptul cã entuziasmul intelectualilor comuniºti a culminat
cu momente de mare intensitate totalitarã în URSS: între 1935 ºi
1939, între 1944 ºi 1953, subliniind fascinaþia lor pentru forþã. Totuºi,
raportul secret al lui Hruºciov*, în februarie 1956, ºi destalinizarea*
apar dintr-o datã multora dintre ei ca o catastrofã personalã, dupã
expresia lui Lucio Colletti. Confirmând realitatea atrocitãþilor denunþate
de câþiva ani de presa burghezã ºi anticomunistã, Hruºciov apare
ca un papã care ar proclama cã Dumnezeu nu existã. Dacã baza
muncitoreascã ºi popularã a partidelor comuniste este puþin perturbatã
de aceste revelaþii, tulburarea intelectualilor este imensã. Orbirea voluntarã
asupra sistemului concentraþionar* sovietic care s-a manifestat în
Franþa în timpul procesului intentat de David Rousset sãptãmânalului
Lettres françaises în 1950, sau în America Latinã în momentul Rapor-
tului asupra lagãrelor sovietice, publicat de mexicanul Octavio Paz
în revista Sur în 1951 îºi primeºte sancþiunea moralã.
Unii, printre care Sartre, regretã sinceritatea prematurã a acestor
dezvãluiri: Din punctul meu de vedere, greºeala cea mai mare a fost
raportul lui Hruºciov, denunþarea publicã ºi solemnã, expunerea detaliatã
a tuturor crimelor unui personaj sacru [Stalin], care a reprezentat
atâta vreme regimul, este o nebunie, cât timp o asemenea sinceritate
n-a fost prezentatã ca posibilã prin creºterea prealabilã ºi considerabilã
a nivelului de trai al populaþiei. Îndepãrtându-se totuºi ºi el, ca
numeroºi alþi tovarãºi de drum, Sartre estimeazã cã nu trebuie sã
aducem [muncitorimea din] Billancourt la disperare ºi imputã aceste
dezvãluiri revoluþiei maghiare din noiembrie 1956, chiar dacã ºi el
condamnã înãbuºirea acesteia de cãtre Armata Roºie *.
Totuºi, expediþia franco-britanicã în Canalul Suez ºi luptele decolo-
nizãrii permit multora dintre aceºti intelectuali sã treacã direct de la
stalinism la tiermondism, fãrã a mai pune întrebãri asupra cauzelor

orbirii din trecut. A fost nu atât o schimbare a stãrii de spirit, cât un
transfer de jurãmânt de credinþã, scrie Tony Judt. Foºtii staliniºti
reconstruiesc astfel o memorie idealizatã a angajamentului lor mai
vechi, care îi reprezenta ca eroi reticenþi ai unei situaþii imposibile;
sau, dupã cum spune ziaristul Pierre Courtade, de la lHumanité:
Am avut dreptate sã greºesc.
Anii 1960 ºi 1970 sunt marcaþi de o serie de crize în relaþiile
partidelor comuniste cu intelectualii, care se traduc prin valuri de
demisii ºi excluderi. În Franþa, Roger Garaudy, care, din 1960,
conducea Centrul de Studii ºi de Cercetãri Marxiste, apare ca noul far
al intelectualitãþii comuniste, purtãtor al unui umanism contestat de
antiumanismul teoretic al lui Louis Althusser. Acesta încearcã, la
rândul sãu, sã combine marxismul * ºi structuralismul într-un bricolaj
paradoxal, care seduce un mare numãr de tineri intelectuali ai momen-
tului (printre alþii, pe Bernard-Henri Lévy). Deºi Gauraudy este exclus
în 1970, Althusser va rãmâne un fel de semidisident* tolerat.
În Portugalia, romancierul José Saramago, viitor câºtigãtor al
unui Premiu Nobel pentru literaturã, în 1998, rãmâne credincios
comunismului. În Grecia, compozitorul Mikis Theodorakis, deputat
comunist din 1963 pânã în 1967, se exileazã în Franþa în timpul
loviturii de stat a coloneilor; rãmas fidel Uniunii Sovietice, el va
primi Premiul Lenin pentru Pace în 1983. Dar în Spania, Jorge Semprun,
care a activat în clandestinitate, pãrãseºte PC spaniol în favoarea
scrisului, reflectând asupra experienþei sale concentraþionare, asupra
revoluþiei ºi a totalitarismului, înainte de a deveni ministru al Culturii
în Spania în 1988.
Miºcarea din Mai 68 *, ce reactiveazã pasiunea pentru revoluþie*,
este parþial opera unor intelectuali disidenþi faþã de comunismul
ortodox, care aderã astfel la stângism*. Fireºte, publicarea în francezã
în 1974 a Arhipelagului Gulag de Soljeniþîn îi obligã pe mulþi dintre
ei sã reflecteze mai adânc asupra totalitarismului. ªi totuºi, tipul
social al intelectualului angajat, trãind în iluzia cã se aflã în posesia
unei soluþii universale la relele din lume ºi încercând sã se organizeze
pentru a i-o impune, continuã sã existe; pretutindeni, în faþa detaºãrii
crescânde a numelor sonore, comuniºtii ºi neocomuniºtii* considerã
prioritarã implantarea lor printre profesori, printre studenþi ºi în
mediile culturii subvenþionate.
190 CULTURÃ ªI PUTERE ÎN URSS
CULTURÃ ªI PUTERE ÎN URSS

Distrugerea unei culturi
Deºi, la începutul secolului XX, pictorii, compozitorii, coregrafii ºi
scriitorii ruºi formau o falangã originalã a avangãrzii estetice mondiale,
Revoluþia din Octombrie a constrâns o parte a ei la exil, înainte ca
Stalin sã impunã stilul realismului socialist aducându-i pe artiºti
ºi pe scriitori în stadiul de slujitori fideli ai puterii ºi ideologiei sale
ºi sã-l extindã la ansamblul lumii comuniste.
Între revoluþiile din 1905 ºi 1917, artiºtii ruºi se deschid influenþelor

occidentale ºi creeazã mai multe curente novatoare Trandafirul
albastru, Lâna de aur, Valetul de Caro etc. Artiºtii ruºi Diaghilev,
Benedikt, Bakst, Brubel, Chagall, Kandinsky, Larionov, Goncearova,
Malevici dobândesc o celebritate internaþionalã ºi formeazã înainte
de 1914 o parte a avangãrzii artistice mondiale. Înflorirea literaturii ºi
a filosofiei este ºi ea extraordinarã: Epoca de argint rusã include
curente ca simbolismul ºi acmeismul Blok, Belîi, Balmont, Briusov,
Sologub, Andreev, Gumilov, Ahmatova, Mandelºtam , futurismul
Hlebnikov, Krucenîh, Maiakovski , dar ºi realismul, care atinge
culmi de expresivitate ºi psihologie Cehov, Bunin, Kuprin, Hmeliov,
Gorki, Aleksei Tolstoi. Filosofii Berdiaev, Soloviov, Bulgakov,
Frank, Losski, Struve, Iliin, Florenski, ªestov se concentreazã
asupra problemei libertãþii individuale, încercând sã dea un nou suflu
creºtinismului. Astfel, revoluþia din februarie 1917 coincide cu o
perioadã de vârf a înfloririi literare ºi artistice în Rusia.
Revoluþia din Octombrie, culturã ºi socialism

Dupã Revoluþia din Octombrie*, numeroºi creatori care trãiau în
Occident nu se întorc în Rusia, alþii o vor pãrãsi, voluntar sau
constrânºi la exil*. Într-adevãr, în septembrie 1922, Lenin* ordonã
expulzarea a 160 de filosofi, scriitori ºi istorici: douã vapoare de
filosofi duc floarea intelectualitãþii ruse în Germania. Totuºi, prima
jumãtate a anilor 1920 este încã propice expresiei artistice cu
condiþia sã nu ajute contrarevoluþia*. În 1922 ia fiinþã, avându-l în
frunte pe Maiakovski, Frontul Stâng al Artei (LEF), ai cãrui teoreticieni
se revendicã de la arta de comandã socialã ºi de la arta industrialã
ºi neagã formele tradiþionale de artã în favoarea artei faptului.
CULTURÃ ªI PUTERE ÎN URSS 191
Krucenîh, Pasternak, Rodcenko, ªklovski fac parte din miºcare, iar

Tatlin concepe în 1920 macheta unui monument spre slava Internaþionalei
Comuniste*; alþii sunt ºi ei aproape de acest obiectiv cineaºtii
Eisenstein, Vertov, Kuleºov. În paralel, în 1920 iau fiinþã la Moscova
Atelierele Superioare de Artã ºi Tehnicã (VKHOUTEMAS), cuprizând
opt facultãþi de picturã, arhitecturã, design etc., sub conducerea lui
Rodcenko. Colaboreazã la proiect mai mulþi mari artiºti, desãvârºind
cercetãri formaliste, ca ºi la Institutul de Culturã Artisticã (INKHOUK)
ºi la Institutul de Stat de Culturã Artisticã (GINKHOUK), la Moscova
ºi la Leningrad, sub conducerea unor artiºti ca Malevici, Filonov,
Matiuºin ºi Kandinsky.
Numai cã aceste cercetãri nu sunt deloc apreciate de adepþii artei
proletare, grupaþi în special în Proletkult organizaþie de masã
apãrutã în 1917 ºi care vrea sã promoveze doar arta creatã de proletari
sau în Asociaþia Panrusã a Scriitorilor Proletari (RAPP), creatã de
cãtre PCUS* în 1925 pentru a-ºi impune hegemonia asupra vieþii
literare; RAPP îi criticã violent pe scriitorii antiproletari, ca
Pilniak împuºcat în 1938 sau Zamiatin autorizat de Stalin* sã
pãrãseascã URSS * în 1931. Aceeaºi presiune se exercitã ºi în alte
domenii. Începând din 1922 se impune puternica Asociaþie a Pictorilor
din Rusia Revoluþionarã (AKHRR), susþinutã din punct de vedere
material de Armata Roºie* ºi care se inspirã din estetica Ambulanþilor
pentru a picta viaþa cotidianã a muncitorilor, þãranilor ºi militarilor.
În 1929 apare Societatea Panrusã a Arhitecþilor Proletari (VOPRA),
care propovãduieºte o arhitecturã destinatã slujirii noului cotidian
comunitar.
Politica culturalã a lui Stalin

Lenin, care prefera literatura ºi arta realistã din secolul al XIX-lea, nu
preconizeazã mãsuri represive contra avangãrzii procomuniste chiar
dacã l-a lãsat pe Blok sã moarã de foame ºi, datoritã moderaþiei lui
Lunacearski, comisar al poporului la Educaþie ºi Culturã din 1917
pânã în 1929, campaniile contra formaliºtilor încã nu includ ºi
represiuni. Execuþia poetului Gumiliov, în 1921, acuzat de complot,
rãmâne un act izolat, puterea preferând sã se debaraseze de creatorii
indezirabili prin migrare. Dar, spre sfârºitul anilor 1920, numeroºi
scriitori nu mai sunt publicaþi, iar puterea care controleazã toate
mijloacele de creaþie (editurã, presã, cinema etc.) inaugureazã
perioada arestãrilor ºi expulzãrilor din rândul intelectualitãþii
creatoare, fapt care va deveni un curent începând din 1933. Acum,

chiar ºi emigrarea devine problematicã, iar în curând imposibilã.
De altfel, din 1921, toate cererile intelectualilor doritori sã plece în
strãinãtate sunt supuse autorizaþiei Biroului Politic ºi a poliþiei politice*,
care începe sã-ºi infiltreze informatorii în mediile culturale.
Politica culturalã a lui Stalin este conformã cu orientãrile sale
ideologice în special în lupta lui contra lui Troþki * , iar evoluþia
politicii sale, care vede internaþionalismul* ºi ideea de revoluþie mondialã
înlocuite puþin câte puþin cu un naþional-bolºevism, se bazeazã pe
conceptul construirii socialismului într-o singurã þarã. În domeniul
artelor, acest lucru se traduce prin respingerea avangãrzii ºi revenirea
la estetica naþionalistã ºi realistã a secolului al XIX-lea, singura care,
în forma ei, este lesne de înþeles de cãtre mase, dar cu un conþinut
inspirat integral de ideologia* partidului. Scriitorii ºi artiºtii proletari
nu sunt mai cruþaþi decât formaliºtii, fiind consideraþi prea dogmatici
atunci când iau apãrarea proletarului în detrimentul partidului-stat*.
În aprilie 1931, un decret preconizeazã unificarea forþatã a organizaþilor
literare ºi artistice.
Începând din mai 1932 apare în presã sintagma de realism socialist,
care se revendicã dintr-o reprezentare veridicã ºi istoriceºte concretã
a realitãþii, conjugatã cu sarcina reeducãrii oamenilor muncii în
spiritul socialismului. Aceastã nouã concepþie a literaturii este fondatã
pe recunoaºterea tradiþiilor clasice ºi a noilor calitãþi ale realismului
presupuse a decurge din originalitatea însãºi a experienþei sociale ºi a
viziunii socialiste asupra lumii. Ea este elaboratã cu participarea mai
multor viitori clasici sovietici: Gorki, Aleksei Tolstoi, Fadeev. La
primul Congres al scriitorilor sovietici, de pe 17 august pânã pe 1
septembrie 1934, Gorki ºi Jdanov secretarul PCUS cu problemele
muncii ideologice prezintã realismul socialist ca singurul curent
acceptabil din punct de vedere politic. Exigenþa de a crea în acest
spirit se aplicã în toate domeniile culturii picturã, muzicã, teatru,
cinema, arhitecturã , un model fiind pavilionul URSS de la Expoziþia
universalã de la Paris din 1937. Ea trece prin înfiinþarea de uniuni
artistice pe discipline Uniunea Scriitorilor etc. , care pun sub
control întreaga activitate a intelectualitãþii creatoare ºi iniþiazã o
vânãtoare de vrãjitoare.
La sfârºitul anilor 1930, peisajul literar ºi artistic este total modificat
în raport cu perioada postrevoluþionarã. Mai multe figuri ale literaturii
ºi artei au emigrat Avercenko, Balmont, Bunin, Gippius, Merejkovski,
Kuprin, Severianin, Benedikt, Rahmaninov, ªaliapin, Korovin, Kandinsky,
Chagall, Gabo, Pevsner etc. sau au murit Blok, Belîi, Hlebnikov,

Gorki. Poeþii Maiakovski, Esenin, Þvetaeva emigrantã, apoi revenitã
în URSS în 1939 ºi Hvîlevoi s-au sinucis. Mai mulþi dintre ei au fost
împuºcaþi Babel, Kliuev, Oleinikov, Harms, Vvedenski, Meyerhold,
Kurbas, Tiþian Tabidze sau trimiºi în lagãre, unde mulþi au murit,
ca Mandelºtam. Au avut de suferit mai mult de 2.000 de scriitori.
Alþii sunt reduºi la tãcere ºi subzistã graþie traducerilor sau unor
lucrãri adiacente Platonov, Bulgakov, Oleºa, Malevici, Ahmatova,
Pasternak, Filonov, Tatlin, Lisiþki. Stalin (sau anturajul sãu) decide
personal asupra vieþii sau morþii artiºtilor, în funcþie de importanþa pe
care o atribuie propagandei* sub formã de opere literare sau de artã;
de altfel, el îi numeºte pe scriitori ingineri ai sufletelor.
Se constituie o nouã elitã, ce se bucurã de importante privilegii
materiale, cu condiþia creãrii unor opere pompoase ºi monumentale
care glorificã regimul ºi pe conducãtorii lui. Cele mai bune opere
sunt rãsplãtite cu Premiul Stalin. Dacã unii se conformeazã Serafimovici,
ªolohov, Fadeev, Gladkov, Leonov, Nikolai Ostrovski, Fedin, Deineka,
ªadr, Muhina, Gherasimov , alþii, de o prea mare originalitate, nu
intrã în patul lui Procust al realismului socialist. Mari creatori, cum
ar fi cineaºtii Eisenstein, Dovjenko ºi Pudovkin sau compozitorii
Prokofiev, Haciaturian ºi ªostakovici, sunt supuºi unor critici severe,
iar operele lor sunt cenzurate, interzise chiar. Pânã la începutul anilor
1950, PCUS adoptã mai mult de 80 de hotãrâri, interzicând opere
deosebit de valoroase, printre care piese ale lui Bulgakov, scrieri
semnate de Pilniak, ªahinian, Ahmatova, Zoºcenko, filme realizate de
Eisenstein ºi Pudovkin; închide ºi teatre, precum acela al lui Meyerhold,
cu biomecanica lui novatoare, ºi criticã sever revistele literare
Oktiabr, Zvezda, Leningrad, Znamia.
Marele Rãzboi pentru Apãrarea Patriei* marcheazã o cotiturã în
producþia literarã ºi artisticã, toate mijloacele de propagandã având
scopul de a-i mobiliza pe sovietici. Deºi, în marea majoritate a
cazurilor, tonul este eroic ºi sunt trecute sub tãcere dezastrele politice
pactele germano-sovietice* ºi militare, teribila tragedie prin care
trece poporul, cu niºte culmi ca asediul Leningradului sau bãtãlia de
la Stalingrad, are ecou în mai multe opere. Astfel, în ciuda cenzurii,
adevãrul uman transpare în poemele ºi povestirile unor scriitori ca
Simonov, Tvardovski, Nekrasov ºi Grossman. Dar, imediat dupã
încheierea rãzboiului, controlul ideologic este repus în drepturi, cu o
puternicã orientare antisemitã. Utilizaþi în scopuri propagandistice în
timpul rãzboiului, membrii Comitetului Evreiesc Antifascist, regrupând
mai mulþi intelectuali ºi creatori (Kvitko, Markiº, Fefer etc.), sunt

acuzaþi de spionaj ºi împuºcaþi aproape toþi în 1952; preºedintele lor,
actorul ºi regizorul Mihoels, este asasinat la ordinul lui Stalin în
ianuarie 1948, marcându-se astfel începutul unei campanii antisemite
care nu va scãdea în intensitate decât dupã 1953. Teatru de Stat
Evreiesc, GOSET, este închis, publicaþiile în indiº ºi asociaþiile scriito-
rilor sau ale altor creatori evrei sunt interzise, iar tema Holocaustului
va fi tabu pânã în 1961, când Evtuºenko publicã poemul sãu Babi Yar.
Ultimii ani ai stalinismului, cu propaganda sa antisemitã deghizatã
în cosmopolitism ºi antisionism , ºovinã ºi antioccidentalã,
sunt funeºti pentru expresia literarã ºi artisticã.
Dezgheþul
Perioada numitã dezgheþ începe în 1954, cu publicarea nuvelei
eponime a lui Ehrenburg, ºi ia avânt ca urmare a celui de-al XX-lea
Congres al PCUS ºi a destalinizãrii*. Întoarcerea sutelor de mii de
prizonieri din Gulag* ºi slãbirea cenzurii întãresc legãturile culturale
cu strãinãtatea ºi fac sã nascã speranþa în rândurile intelectualitãþii. Se
schimbã ºi tonul în operele despre rãzboi: adevãrul tranºeelor
înlocuieºte eroismul ideologic din lucrãrile a numeroºi tineri scriitori
Baklanov, Granin, Bondarev, Bîkov. Cinematograful urmeazã acelaºi
proces, cu filmele regizorilor Ciuhrai, Kalatozov, Klimov ºi Tarkovski.
Ia un avânt remarcabil ºi poezia. Alãturi de mari poeþi încã în viaþã
Pasternak, Ahmatova, Zaboloþki, revenit din lagãr în 1946 , apare o
nouã generaþie, care cere pãrãsirea realismului socialist în numele
unei expresii mai personale Ahmadulina, Voznessenski, Evtuºenko.
Serile de poezie adunã în marile oraºe mii de persoane. Cântecele
primului bard neoficial, Bulat Okudjava, sunt pe buzele tuturor tinerilor.
Se publicã pentru prima oarã capodopere ale literaturii occidentale
nuvelele lui Kafka ºi opere interzise, ca Maestrul ºi Margareta de
Bulgakov. Publicarea nuvelei O zi din viaþa lui Ivan Denisovici de
Soljeniþîn, în 1962, imediat dupã al XXII-lea Congres al PCUS, la
care Hruºciov* a fãcut, cu uºile închise, noi dezvãluiri asupra amplorii
terorii* staliniste, are efectul unei bombe.
Totuºi, cenzura ideologicã rãmâne vigilentã. Publicarea în strãinãtate
a romanului Doctor Jivago, interzis în URSS, ºi atribuirea lui Pasternak
a Premiului Nobel pentru literaturã pentru acest roman în 1958,
reprezintã semnalul unei vehemente campanii antioccidentale. Tentativa
lui Grossman de a publica în 1960 Viaþã ºi destin, o valoroasã frescã
istoricã punând în paralel regimurile sovietic ºi nazist, se soldeazã cu

confiscarea manuscrisului de cãtre KGB. Secundat de ministrul Culturii,
Furþeva, ºi de principalul ideolog al partidului, Suslov, Hruºciov
supravegheazã activitatea intelighenþiei, datoare, dupã ei, sã redea
rolul crescând al partidului în construirea comunismului. În 1962,
acuzându-i de formalism ºi abstracþionism, el îi criticã pe tinerii
artiºti care expun la Moscova, viitor focar al artiºtilor ziºi noncon-
formiºti. În 1964, tânãrul poet Brodsky, viitor laureat al Premiului Nobel,
este condamnat la deportare ºi la muncã forþatã pentru parazitism.
De la Brejnev la perestroika
Odatã cu instalarea lui Brejnev* la putere, controlul ideologic se
întãreºte, marcat în 1965 prin arestarea ºi condamnarea la ani grei de
închisoare a scriitorilor Siniavski ºi Daniel, acuzaþi de activitãþi
antisovietice pentru a fi publicat în Occident, sub pseudonim, câteva
opere satirice. Acest fapt provoacã în 1966 una dintre primele manifestaþii
de protest, în piaþa Puºkin din Moscova, ºi un apel colectiv cerând
revizuirea procesului ºi eliberarea lor. Miºcarea disidentã* începe sã
capete formã ºi se asistã la o rupturã în sânul intelectualitãþii:
nomenclatura literarã ºi artisticã susþine regimul, din ce în ce mai
corupt ºi mai represiv, în vreme ce un numãr tot mai mare de artiºti
ºi scriitori se emancipeazã de sub presiunea ideologicã ºi chiar se
apropie de disidenþa politicã.
Aceastã emancipare interioarã provoacã o explozie creatoare în
toate domeniile ºi se bucurã de o admiraþie fãrã margini a publicului
cultivat, care vrea sã ºtie adevãrul despre trecutul ºi prezentul þãrii
ºi sã se deschidã înspre lumea exterioarã. Acum sunt turnate
filmele lui Paradjanov, Tarkovski, Askoldov, Mitta, Huþiev, Romm
care a cunoscut o transformare spiritualã în perioada dezgheþului ,
Gherman, Panfilov, Iosseliani. Muzica inoveazã cu Volkonski,
Schnitke, Gubaidulina, Denisov, ªcedrin, Part, Grabovski. Apare ºi
o picturã nonconformistã, a unor artiºti ca Rabin, Krasnopevþev, Zverev,
Kabakov, Iankilevski, Bulatov, Steinberg, Iakovlev, Neizvestnîi. Cântecul
devine neoficial cu Galici, Okudjava, Vîsoþki. Teatrele Taganka ºi
Sovremennik prezintã spectacole moderniste. În sfârºit, operele unor
scriitori ca Soljeniþîn, ªalamov, Brodsky, Voinovici, Vladimov, Zinoviev,
Axionov, Venedkit Erofeev îºi fac cu greu drum printre zãbrelele
cenzurii ºi mai multe dintre ele rãmân interzise. Unii creatori îºi
asumã imposibilitatea publicãrii sau expunerii operelor lor în URSS,
preferând libertatea avantajelor de statut ori bãneºti. Operele lor

literare circulã în samizdat sau sunt publicate în strãinãtate. Cât despre
pictori, ei organizeazã expoziþii în apartamente private sau chiar în
parcuri cum a fost cazul unei celebre expoziþii pe un teren viran din
Moscova, distrusã cu buldozerele în 1974, la ordinul autoritãþilor ,
fãrã sã le mai pese de recunoaºterea instanþelor oficiale.
Acest divorþ al intelighenþiei creatoare de regim intervine pe fondul
unor procese politice. La începutul anilor 1970, încurajatã de amenda-
mentul Jackson-Vanick ºi, mai ales, de cel de-al treilea coº al
acordurilor de la Helsinki, începe emigrarea evreilor* sovietici, mai
întâi înspre Israel, apoi spre Statele Unite ºi Europa*. În cincisprezece
ani, pânã la perestroika gorbaciovistã, aproape 265.000 de evrei ºi
circa 120.000 de sovietici de origine germanã ºi armeanã emigreazã.
Regimul îºi înãspreºte ºi el tonul: numeroºi disidenþi, printre care ºi
creatori Paradjanov, Stus, Vadim Delaunay, Amalrik, Gorbanevskaia
sunt trimiºi în lagãre sau internaþi în aziluri psihiatrice. Represiunea
este deosebit de severã contra intelighenþiei ucrainene, care îmbinã
aspiraþiile democratice cu ideea unei renaºteri culturale naþionale.
Sub presiuni internaþionale, puterea preferã sã se debaraseze de
sute de creatori rebeli, obligându-i sã emigreze cu o vizã evreiascã
sau expulzându-i din þarã. Multora dintre aceºtia li se retrage cetãþenia
sovieticã. În imposibilitate de a se exprima fãrã a se plia în faþa
dictatului ideologiei sau stilistic acuzaþii de formalism ºi de
influenþe occidentale , mii de creatori sunt obligaþi sã plece.
Este cazul unor celebritãþi mondiale ca Rostropovici, Viºnevskaia,
Nureev, Barîºnikov, Soljeniþîn (Premiul Nobel pentru literaturã în
1970), Axionov, Brodsky (Premiul Nobel pentru literaturã în 1987),
Tarkovski, Liubimov, Zinoviev etc. Între 1970 ºi 1988, aproape 50.000
de scriitori, muzicieni, realizatori, dansatori, regizori, ziariºti, istorici,
filosofi dintre care mulþi au fãcut parte din miºcarea disidentã
pãrãsesc URSS.
În emigraþie
O puternicã diasporã intelectualã se formeazã în Statele Unite, în
Franþa, în Israel; ele înfiinþeazã edituri (Ardis, Ermitage), îºi creeazã
propriile reviste ºi ziare (Syntaksis, Vremia i mî, 22 etc.), membrii lor
predau în universitãþi, toarnã filme, organizeazã expoziþii. Centrul
politic al acestei emigraþii zisã de al treilea val se aflã la Paris, unde
scriitorul Maximov fondeazã în 1974 revista Continent, care adunã în
curând laolaltã cele mai bune condeie ale emigraþiei, dar care îºi
deschide paginile ºi autorilor rãmaºi în URSS. În 1983, la iniþiativa
disidentului Vladimir Bukovski, ia fiinþã la Paris o Internaþionalã a
Rezistenþei, organizaþie antitotalitarã reunind disidenþi din toate regi-
murile comuniste. Aceºtia exercitã o influenþã considerabilã asupra
opiniei publice occidentale. În mai multe oraºe europene sunt organizate,
cu concursul unor intelectuali vest-europeni ºi îndeosebi a PEN Clubului
Internaþional, mai multe acþiuni contra represiunii ºi pentru libertatea
de expresie. Aceastã efervescenþã culturalã ºi politicã, urmatã cu
pasiune de cãtre intelighenþia sovieticã, o prefigureazã pe aceea a
perestroikãi.
Literatura ºi arta concentraþionare

Experienþa concentraþionarã traverseazã întreaga istorie sovieticã.
Existã mai mult de 1.300 de mãrturii repertoriate provenind de la
prizonieri din lagãre ºi închisori, scrise între 1920 ºi începutul secolului
XXI. Aceste memorii adunate îndeosebi datoritã eforturilor asociaþiei
ruse Memorial ºi centrului Saharov, din Moscova, reprezintã o preþioasã
sursã pentru studierea sistemului concentraþionar* ºi a totalitarismului*
sovietic. Cu excepþia publicãrii în 1962 a nuvelei lui Soljeniþîn O zi
din viaþa lui Ivan Denisovici, care descrie terifiantul cotidian al
lagãrelor, pânã în 1984, aceste mãrturii au fost publicate exclusiv în
strãinãtate.
Experienþa Gulagului a dat naºtere unei literaturi specifice, repre-
zentatã de scrierile a douã generaþii de scriitori. Primii sunt supra-
vieþuitori ai lagãrelor staliniste Soljeniþîn, Evghenia Ginzburg,
ªalamov, Dombrovski, Kopelev, Piotr Iakir, Razgon, Oleg Volkov;
ceilalþi, mai bine înarmaþi psihologic pentru a înfrunta sistemul judiciar
ºi penitenciar graþie lecturilor samizdat, vorbesc despre lagãre, despre
închisori ºi despre spitale psihiatrice sub Brejnev Bukovski, Amalrik,
Siniavski, Grigorenko, Kuzneþov. Dacã cea mai mare parte a autorilor
care descriu lumea concentraþionarã sub formã de documente sau de
ficþiuni se bazeazã pe propria experienþã, alþii reconstituie aceastã
lume fãrã a o fi cunoscut personal Grossman sau vorbesc despre
lagãre aºa cum s-au reflectat ele în societate Ahmatova, Lidia
Ciukovskaia, Nadejda Mandelºtam.
Literatura concentraþionarã care circulã sub formã de samizdat sau
de ediþii strãine în limba rusã în particular, monumentalul Arhipelag
Gulag al lui Soljeniþîn, Povestirile din Kolîma ale lui ªalamov, Viaþa
ºi destin de Grossman este un puternic instrument pentru trezirea

conºtiinþei în rândurile intelighenþiei contestatare. Începând cu anii
1970, aceste opere influenþeazã puternic atitudinea intelectualilor ºi a
opiniei publice din Occident. Sunt mai puþin cunoscute arta ºi teatrul
Gulagului, unele exemple fiind totuºi pãstrate graþiei Memorialului ºi
câtorva muzee locale din Gulag. Albumul Eufrosiniei Kersnovskaia
Vinovatã de nimic. Cronica ilustratã a vieþii mele în Gulag, ºi desenele
din închisoare ale lui Paradjanov reprezintã exemplele cele mai frapante
ale acestei arte. În plus, lagãrele au dat naºtere unei arte a tatuajului
cu totul particularã ºi cu un feroce caracter antisovietic precum ºi
unor cântece de o largã circulaþie în rândurile populaþiei.
199
DEMOCRAÞIE
Relaþia dintre comunism ºi democraþie nu este deloc simplã. Judecând
dupã activitatea constantã ºi concordantã a tuturor regimurilor comuniste,
fãrã excepþie, ea este pur ºi simplu înrobitoare. Raportându-ne la
soclul lor fondator, doctrina lui Marx*, ea este mai ambiguã, societatea
comunistã fiind adesea prezentatã ca înfãptuirea unei adevãrate
democraþii. Activitatea comunistã ar fi pervertit întru câtva nobilul
ideal al emancipãrii, care era la baza marxismului*. Care sã fie
realitatea?
Marx ºi Lenin contra democraþiei parlamentare

De la Marx pânã la Lenin* a fost elaboratã o criticã metodicã a
gândirii democratice. Mai întâi, ea n-a încetat sã denunþe pretinsele
drepturi ale omului. Încã din scrierile sale din tinereþe, Marx stigma-
tizeazã aceastã filosofie care atribuie în mod fictiv aceleaºi drepturi
tuturor indivizilor, când, de fapt, ea disimuleazã exploatarea care în
modul de producþie capitalist îi apasã pe muncitori. Deosebirea,
curând specificatã, între libertãþile formale proprii republicilor
parlamentare ºi libertãþile reale generate de edificarea socialismului
este, astfel, menitã unui viitor strãlucit evidenþiind alergia pe care o
vor manifesta mai târziu partidele comuniste faþã de democraþiile
burgheze.
Marx ºi, încã ºi mai mult, Lenin apreciazã radical antinomic
construirea socialismului ºi libertãþile democratice: Statul, scrie
Marx, nu poate fi nimic altceva decât dictatura revoluþionarã a prole-
tariatului; or, aceasta implicã distrugerea sistematicã a instituþiilor
ºi procedurilor proprii statului parlamentar burghez. În sfârºit,
200 DEMOCRAÞIE
succesul de care se bucurã în Franþa ºi mai ales Germania cu ocazia

alegerilor legislative partidele muncitoreºti îl face pe Marx (ºi,
încã ºi mai mult, pe Engels *) sã-ºi amendeze un pic condamnarea
sufragiului universal ºi al cretinismului parlamentar ºi sã formuleze
teza zisã a folosirii revoluþionare a votului: de alegeri s-ar putea
profita pentru a rãspândi mai eficient ideile comuniste ºi a-i mobiliza
pe cei ce muncesc; ele nu vor fi, bineînþeles, pãstrate în stadiul
construirii socialismului, în care autodeterminarea muncitorilor aso-
ciaþi se substituie progresiv statului reprezentativ burghez.
Cu toate acestea, miºcarea muncitoreascã ºi socialistã europeanã
este curând agasatã de chestiunea democraticã; acest fapt grãbeºte
apariþia fracturilor interne, evidenþiind mai ales marea rupturã dintre
social-democraþi ºi comuniºti. Chiar dacã primii, dupã exemplul lui
Jean Jaurès, Léon Blum ºi Karl Kautsky, se revendicã în mod public
de la doctrina lui Marx, ei evalueazã pozitiv moºtenirea rãmasã de la
democratismul burghez. Diferenþa specificatã de Jaurès între prin-
cipii ºi metode are valoare de doctrinã: dacã proprietatea colectivã
asupra mijloacelor de producþie este un principiu indiscutabil, el
trebuie atins prin metodele democratice, în primul rând al celor care
prezintã sufragiul universal, parlamentarismul ºi libertãþile publice
fundamentale.
De la triumful la prãbuºirea revoluþiei antidemocratice

Nu aceasta va fi calea urmatã în Rusia de cãtre Lenin, care despovãreazã
rapid gândirea de tip marxist de posibilele ei virtualitãþi democratice.
În ianuarie 1918, el nu ezitã sã dizolve o Adunare constituantã aleasã
conform procedurilor democratice, dar defavorabilã bolºevicilor*. El
se resemneazã tactic cu emergenþa unei democraþii sovietice înainte
de a deschide larg calea domniei exclusive a Partidului bolºevic asupra
statului ºi a societãþii. Profitând de Revoluþia din Octombrie* ºi de
stalinizarea ulterioarã a Internaþionalei Comuniste *, se oficializeazã
un prototip de edificare a socialismului care calcã în picioare principiile
democratice ºi care, dupã al Doilea Rãzboi Mondial, devine etalonul
de referinþã în faþa cãruia trebuie sã se plieze ansamblul statelor
membre ale sistemului comunist mondial*.
Asta nu înseamnã cã doctrina comunistã a triumfat în faþa democraþiei.
Pe de o parte, cele mai multe partide social-democrate, ca PSD
german, la Congresul de la Bad Godesberg, renunþã la orice referire
la marxism ºi se raliazã la principiul, nu doar la metodele
DEMOCRAÞII POPULARE 201
democratice. Pe de altã parte, PC occidentale suferã ºi ele atracþia

valorilor republicane. PCI* va sfârºi prin a se despãrþi de modelul de
referinþã leninist ºi se va autolichida pentru a ajunge pe þãrmurile
social-democraþiei*. Deºi PCF* a ales, dimpotrivã, fidelitatea faþã de
identitatea comunistã, el a renunþat, totuºi, la conceptul de dictaturã
a proletariatului, a acceptat alternanþa ºi a recunoscut valoarea proprie
ideilor democratice.
Implozia blocului comunist, întoarcerea la democraþia politicã ºi
la economia* de piaþã în fostele democraþii populare* au accelerat
desprinderea. Chiar dacã imaginea socialismului real se degradase
de-a lungul timpului, ea trimitea totuºi la un altundeva unde eco-
nomia de piaþã n-ar mai fi suveranã ºi unde emanciparea muncitorului ar
rãmâne plauzibilã. Odatã cu dispariþia acestei alte lumi, imaginarul
unei revoluþii violente ºi totalitare este atins mortal, iar dinamica
democraticã îºi afirmã, cel puþin provizoriu, universalitatea.
DEMOCRAÞII POPULARE
O cortinã de fier a cãzut peste Europa

Sunt numite democraþii populare cele opt þãri din Europa Centralã ºi
de Rãsãrit care, între 1944-1945 ºi 1989, s-au aflat sub controlul
direct al Uniunii Sovietice, au fost supuse unei sovietizãri forþate ºi unei
instaurãri a totalitarismului de înaltã ºi, apoi, de micã intensitate.
Zguduite de multe crize în 1953, 1956, 1968 ºi în anii 1980, democra-
þiile populare ºi-au redobândit independenþa în toamna anului 1989, iar
cele mai multe dintre ele sunt în prezent membre ale Uniunii Europene.
Elaborat în toamna anului 1936, dupã Congresul al VII-lea al

Internaþionalei Comuniste* (IC) ºi în cadrul rãzboiului din Spania*, de
cãtre liderii IC G. Dimitrov* ºi P. Togliatti , conceptul de democraþie
de tip nou era destinat sã fondeze în teorie o tacticã* politicã ce
afirma posibilitatea concilierii democraþiei parlamentare cu trecerea
pe cale paºnicã spre socialism; aceastã politicã era bazatã pe anti-
fascism*, pe apãrarea proclamatã a democraþiei* ºi pe unitatea forþelor
de stânga eventual unificarea lor sub o conducere comunistã.
Reapãrutã la sfârºitul rãzboiului sub forma noii democraþii sau a
democraþiei poporului, sintagma democraþie popularã o tautologie
specificã limbii de lemn* a marxism-leninismului* desemneazã, cu
202 DEMOCRAÞII POPULARE
începere din 1946, regimurile controlate de comuniºti din sfera de

influenþã sovieticã în Europa Centralã ºi de Est.
Spiritul de la Ialta ºi democraþia popularã

Acordurile de la Ialta* din februarie 1945 preconizeazã pentru þãrile
eliberate din Europa regimuri democratice ºi corespunzând intereselor
securitãþii sovietice. Pentru Stalin*, asta însemna cã, datoritã prezenþei
Armatei Roºii*, care a pãtruns pânã în inima Europei Centrale, URSS
se asigurã cã nimic nu se va face fãrã ea, chiar ºi mai puþin, împotriva
ei. Dar rãzboiul încã nu s-a sfârºit ºi Stalin doreºte ca Marea sa
Alianþã cu anglo-saxonii sã dureze cât mai mult, el continuând sã
pregãteascã cucerirea regiunilor ocupate de armata sa, prin înapoierea
în þãrile lor ºi în furgoanele sovietice a grupurilor conducãtoare*
formate cu multã vreme în urmã în sânul IC ºi refugiate la Moscova
în timpul rãzboiului. Astfel, bulgarul Dimitrov, cehul Gottwald ºi
germanul Piek toþi trei secretari ai IC pânã în 1943 vor ajunge la
conducerea þãrilor lor dupã 1945, în timp ce Iugoslavia, România ºi
Ungaria vor avea în fruntea lor niºte kominterniºti siguri, respectiv pe
Tito*, Ana Pauker ºi Mátyás Rákosi.
Aºadar comuniºtii europeni se vor strãdui sã acrediteze ideea cã
dizolvarea IC în 1943 implica abandonarea centrului ºi a unui model
unic de socialism, care va adopta de-acum înainte niºte cãi naþionale.
Cuvântul socialism abia dacã este pronunþat, iar democraþia popu-
larã trebuie sã fie o nouã formã de tranziþie care ar scuti lumea de
recursul la dictatura proletariatului. Astfel, Gottwald declarã în faþa
partidului sãu, la întoarcerea de la Moscova, în mai 1945: Noi
trebuie sã ne amintim permanent cã, în faza actualã, urmãm linia
revoluþiei naþionale ºi democratice, ºi nu linia socialistã. ªi Gomu³ka,
liderul PC polonez, declarã în noiembrie 1946: Democraþia noastrã
nu-i totuna cu sistemul sovietic. Singurii care exprimã unele rezerve
sunt comuniºtii iugoslavi, care au cucerit puterea fãrã Armata Roºie.
Într-adevãr, în Iugoslavia ºi în Albania, comuniºtii au eliminat în
timpul Rezistenþei* ºi la Eliberare* celelalte forþe politice, ºi-au adjudecat
monopolul puterii ºi încep sã-ºi impunã programul comunist.
Dar, în restul Europei Centrale ºi de Rãsãrit, regimurile instalate
la Eliberare în Bulgaria, Ungaria, Polonia, România, Cehoslovacia
ºi, curând, în zonele de ocupaþie sovieticã ale Germaniei viitoarea
RDG prezintã niºte caracteristici comune. Guvernele lor sunt
conduse de coaliþii ale Frontului Naþional, în care comuniºtii joacã
rolul determinant, ºi aplicã o politicã de epurare a elitelor politice ºi

sociale la putere pânã atunci fie cã au colaborat sau nu cu ocupanþii
din Axã , de expropriere a marilor proprietãþi funciare ºi de reformã
agrarã în Polonia, 6 milioane de hectare sunt împãrþite unui milion
de þãrani în 1945, iar în Ungaria, 642.000 de þãrani primesc 2 milioane
de hectare. ªi mai ales stabilesc o strânsã cooperare cu URSS, în vreme
ce Armata Roºie le ocupã teritoriul fie cã sunt consideraþi ca învinºi
pentru a fi participat la rãzboiul împotriva Uniunii Sovietice alãturi de
Germania (Ungaria, România, viitoarea RDG), fie cã au avut relaþii
normale cu URSS (Bulgaria) sau chiar cã au fost aliaþi ai Uniunii
Sovietice (Polonia, Cehoslovacia).
În aceastã etapã, democraþia popularã se rezumã la acel nici
nici al comuniºtilor est-europeni: nici democraþia burghezã, care
face trimitere la regimurile discreditate de dinainte de rãzboi, nici
revoluþia socialistã, întruchipatã de URSS. Dacã pluripartitismul este
încã pãstrat, aceasta se întâmplã numai cu predominarea comuniºtilor.
În România, Guvernul Petru Groza, instalat la presiunile lui Vîºinski
fostul procuror al proceselor* de la Moscova , este controlat de
comuniºti, care instaureazã o sovietizare* rapidã. Invers, în Cehoslovacia,
în martie 1946 au loc alegeri libere, iar coaliþia conceputã de preºedintele
Bene ºi de Gottwald ºi susþinutã de partidele ieºite din Rezistenþã nu
se va sparge decât la începutul anului 1948.
Foarte curând, comuniºtii îºi vor domina ºi, apoi, elimina par-
tenerii. Ei mizeazã pe cartea naþionalismului, dinamizeazã reconstrucþia
economicã, apar drept cei mai hotãrâþi în favoarea unor schimbãri la
care, dupã teribila încercare a rãzboiului, aspirã o mare parte a opiniei
publice. Dar acest lucru n-ar fi fost suficient pentru a le asigura
succesul fãrã prezenþa Armatei Roºii, fãrã ajutorul politic ºi poliþienesc
al sovieticilor, care le-au permis sã controleze principalele dispozitive
ale statului poliþie, armatã, justiþie ºi sã punã în practicã dubla
tacticã a calului troian ºi a salamului. Prima constã în a infiltra
masiv, graþie unor submarine militanþi comuniºti camuflaþi ,
partidele adverse, pentru a le diviza ºi slãbi, ºi aparatul de stat, pentru
a-l controla. Cea de-a doua tacticã, teoretizatã de liderul PC ungar
Rákosi, constã în a tãia, zi dupã zi, felie cu felie, reacþiunea ascunsã
în celelalte partide politice: sunt astfel lichidate progresiv partidele
de opoziþie, apoi cele aparþinând coaliþiei, începând cu interzicerea
celor de dreapta ºi terminând cu absorbþia social-democraþilor* de cãtre
PC în cadrul unei fuziuni forþate. În realitate, Stalin i se destãinuise
încã din 1945 lui Tito: Acest rãzboi nu seamãnã cu cele din trecut:
oricine ocupã un teritoriu îºi impune acolo propriul sistem social. Iar
formula democraþiei populare, dacã i-a putut iluziona pe unii, lui
Stalin i-a permis sã nu bruscheze cursul evenimentelor în þãrile aflate
în zona de protecþie nou-creatã ºi sã pregãteascã rãbdãtor sovietizarea
unei jumãtãþi din Europa. Astfel, Winston Churchill nu se înºela
atunci când, pe 5 martie 1946, declara cã, de la Stettin (Szczecin),
pe Marea Balticã, pânã la Trieste, pe Adriatica, o «cortinã de fier» a
cãzut peste un întreg continent.
Rãzboi Rece ºi democraþie popularã

Sfârºitul interludiului cãilor naþionale este anunþat în iunie 1947
prin respingerea, sub presiunea sovieticã, a Planului Marshall de cãtre
guvernele cehoslovac ºi polonez, chiar dacã iniþial fuseserã înclinate
sã îl accepte. Acest refuz marcheazã sfârºitul spiritului de la Ialta,
iar în septembrie, crearea Kominform* ºi raportul lui Jdanov inaugureazã
o cotiturã în relaþia Est-Vest. Rãzboiul Rece* antreneazã redefinirea
democraþiilor populare, obligate sã se alinieze la poziþiile Uniunii
Sovietice. Kominformul, al cãrui periodic este totuºi intitulat Pentru
pace trainicã, pentru democraþie popularã, pune capãt diversitãþii tolerate
ºi deschide calea uniformizãrii blocului sovietic. La reuniunea sa
inauguralã, liderul comunist iugoslav Edvard Kardelj este cel care dã
semnalul atacului: S-a exprimat pãrerea cã orice guvern la care
participã ºi comuniºtii este prin chiar acest fapt un guvern al noii
democraþii populare. Or, o asemenea pãrere este, fireºte, falsã ºi foarte
periculoasã. Democraþia popularã începe acolo unde clasa muncitoare,
aliatã cu celelalte mase din câmpul muncii, deþine poziþiile-cheie în
puterea statului. Este o condamnare indirectã a liniei urmate anterior
de celelalte partide prezente, în particular de PC ceh, al cãrui numãr
doi, Rudolf Slánský, a apãrat teza revoluþiei naþionale ºi democratice
ºi a reformelor de structurã. Dar e ºi o condamnare a PC polonez, al
cãrui ºef, Gomu³ka, apãra cu prudenþã calea polonezã spre socialism.
ªi chiar pe Dimitrov, care încã afirmã cã Bulgaria n-ar fi o republicã
sovieticã, ci o republicã popularã, înainte de a încheia: În Bulgaria
nu va fi dictaturã.
ªi, de fapt, deºi durata coaliþiilor Frontului Naþional a variat
foarte scurtã în România, din august 1944 pânã în martie 1945, ceva
mai lungã în Polonia, unde se terminã odatã cu fuga în strãinãtate a
prim-ministrului Miko³ajczyk, în 1947 , acestea îºi încheie existenþa
odatã cu lovitura de la Praga* din februarie 1948.
Începând din 1948 ºi cu accente diferite apar ingredientele

principale ale noii linii în discursul tuturor liderilor est-europeni.
Acum, democraþie popularã înseamnã rolul conducãtor al clasei
muncitoare, deci al comuniºtilor, cãile naþionale sunt uitate, iar
accentul este pus pe imitarea modelului sovietic ºi coeziunea lagãrului
socialist. Tot aºa cum, în perioada precedentã, teoria reprezenta un
ambalaj ideologic vag pentru un compromis potrivit unei situaþii
internaþionale ºi locale tranzitorii, etapa care începe cu anul 1948 face
explicit imperativul politic al monopolului puterii comuniste. Este
ºi ceea ce explicã Révai, ideologul PC ungar: Noi trebuie sã ter-
minãm odatã cu conceptul potrivit cãruia clasa muncitoare îºi
împarte puterea cu alte clase. Regãsim în asta reziduurile punctului
de vedere dupã care democraþia popularã este un stat cu totul original,
diferit de statul sovietic nu numai în formã, ci ºi în esenþa ºi în
funcþiile sale.
La cel de-al V-lea Congres al PC bulgar, în decembrie 1948,
Dimitrov distinge douã faze în experienþa democraþiei populare: aceea
a coaliþiei antifasciste din septembrie 1944 pânã în septembrie 1947
ºi cea în care ea îºi îndeplineºte funcþiile de dictaturã a proletariatului:
Regimul sovietic ºi cel de democraþie popularã sunt douã forme ale
unuia ºi acelaºi sistem de guvernare, [] ambele sunt bazate [] pe
dictatura proletariatului. Experienþa sovieticã reprezintã singurul ºi
cel mai bun model pentru construirea socialismului atât pentru þara
noastrã, cât ºi pentru celelalte democraþii populare. Dupã 1948,
democraþia popularã este definitã ca o formã specificã a dictaturii
proletariatului, fãrã necesitatea cuceririi pe cale violentã a puterii,
graþie prezenþei Armatei Roºii.
Toate þãrile blocului au aºadar regimuri politice foarte asemã-
nãtoare: cele mai multe dintre partidele admise în coaliþiile Frontului
Naþional sunt curãþate de elementele lor reacþionare, înlocuite cu
elemente progresiste sau cu tovarãºi de drum ºi menþinute în sânul
coaliþiilor numai de dragul formei Partidul Þãrãnesc din Polonia,
Partidul Popular Ceh etc. , social-democraþii fiind obligaþi sã fuzioneze
cu comuniºtii, ca în Cehoslovacia sau în RDG. ªi, deºi constituþiile
democraþiilor populare, ca ºi Constituþia sovieticã din 1936, garanteazã
formal libertãþile fundamentale, funcþia lor este pur declarativã ºi de
propagandã*. Alegerile devin mari manifestaþii plebiscitare, pentru cã
nu este admisã decât o singurã listã de candidaþi, cea aprobatã de
comuniºti. Astfel, la alegerile din România din martie 1948 se
înregistreazã o participare de 91%, iar candidaþii oficiali obþin 90,8%
din totalul voturilor. În Cehoslovacia, în mai 1948, procentele sunt de

90% ºi, respectiv, 89,2%. Alegerile din Ungaria din mai 1949 dau
94,6% ºi 95,6%, iar cele din Bulgaria, din decembrie 1949, 98,89%
ºi 97,66%. În democraþia popularã, alegerile sunt exact inversul celor
din democraþiile pluraliste: listã unicã, vot public votul secret este
descurajat sau considerat suspect ºi deschiderea în secret a urnelor.
Rezultatul: în patruzeci ºi cinci de ani, niciun candidat oficial n-a
suferit vreodatã un eºec în alegeri.
Începând din 1948 ºi pânã în 1953, sovietizarea este impusã de
URSS, de sus ºi cu o foarte mare violenþã, exceptând Iugoslavia, care
reuºeºte, cu preþul stigmatizãrii permanente, sã-ºi apere autonomia.
Hegemonia sovieticã se impune atât pe cãile instituþionale tratate de
prietenie ºi de asistenþã bilaterale, crearea CAER* pe baza planului
economic, Kominform pentru controlul partidelor comuniste , cât ºi
pe cãi oculte omniprezenþa consilierilor sovietici, mai ales în
armatã ºi în poliþiile politice* create de toate aceste regimuri. Aplicând
modelul sovietic, comuniºtii îºi asigurã controlul asupra societãþii,
organizând teroarea* ºi persecuþiile contra religiei*. Ei impun ideologia*
marxist-leninistã predatã în licee ºi la universitate , instaureazã
cultul ºefilor lor, lanseazã începând din 1949 planuri cincinale * care
dau prioritate industriei grele ºi colectivizãrii* agriculturii. Ei introduc
învãþarea obligatorie a limbii ruse în ºcoli ºi rup legãturile cu tradiþiile
europene ale þãrii lor pentru a adula Uniunea Sovieticã.
Pentru Moscova, consolidarea hegemoniei sovietice implicã nu
numai lichidarea coaliþiilor care au fãcut iniþial specificitatea demo-
craþiilor populare, ci ºi lupta împotriva deviaþiilor naþionaliste ºi
titoiste în sânul fiecãrui PC. La instigarea Moscovei ºi sub autoritatea
generalului KGB Bielkin, partidele comuniste îºi curãþã rândurile,
organizând între 1949 ºi 1952 procese* trucate rãsunãtoare, corolar al
momentului în care democraþie popularã înseamnã dictaturã a
proletariatului adicã dictaturã a Partidului Comunist ºi, mai exact,
dictatura organelor sale de securitate cel mai strâns legate de Moscova.
Destalinizare ºi crizã permanentã a democraþiilor

populare
Moartea lui Stalin, în martie 1953, deschide o nouã perioadã pentru
spaþiul est-european, pe care stãpânul Kremlinului voise sã îl modeleze
dupã imaginea Uniunii Sovietice. Prima ºi timida destalinizare*, din
primãvara anului 1953, incitã la revoltã ºi, pe 17 iunie 1953, în Berlinul
rãsãritean are loc o revoltã a muncitorilor, înãbuºitã de tancurile

sovietice. Ca reacþie, Moscova strânge legãturile instituþionale, favorizând
satelizarea militarã a democraþiilor populare, prin crearea, în 1955, a
Tratatului de la Varºovia, prin consolidarea CAER ºi prin reconcilierea
cu Tito, care reintegreazã Iugoslavia în lagãrul socialist. Totuºi,
destalinizarea mai importantã angajatã de Hruºciov* cu începere din
februarie 1956 accelereazã fermenþii crizei. În cursul anului 1956,
aceasta capãtã o amploare neegalatã pânã acum, cu revolta din toamna
polonezã ºi, mai ales, cu revoluþia maghiarã din noiembrie, înãbuºitã
în sânge. Motivele crizei sunt mereu aceleaºi: revendicãrile materiale
în faþa unor economii* de penurie, voinþa de a dispune de libertate,
dorinþa de a merge pe o cale conformã cu tradiþia naþionalã, ostilitatea
faþã de modelul sovietic. Criza va fi recurentã: în Cehoslovacia anului
1968, cu Primãvara de la Praga*, înãbuºitã prin intervenþia trupelor
Tratatului de la Varºovia; apoi, într-un mod cvasi-neîntrerupt, în
Polonia, cu emergenþa în 1980 a fenomenului Solidarnoæ*. În paralel,
Albania rupe în 1961 relaþiile cu URSS ºi se apropie de China*, iar cu
începere din 1967, România lui Ceauºescu încearcã sã obþinã o auto-
nomie limitatã în politica externã; ea nu participã la intervenþia
militarã din Cehoslovacia.
URSS încearcã sã stãpâneascã aceste evoluþii. Deºi poate tolera o
relativã diversitate de situaþii, în domeniul economic, cu Ungaria lui
Kádár dupã 1956 ºi cu socialismul gulaºului, sau în politica externã*
cu Ceauºescu, ea reacþioneazã la orice atingere adusã celor douã chei
de boltã ale sistemului sãu: apartenenþa ireversibilã la comunitatea
statelor socialiste având ca principiu de bazã internaþionalismul*
socialist ºi monopolul puterii deþinut de PC.
Se instaureazã astfel, timp de mai mult de treizeci de ani, un
totalitarism de micã intensitate, populaþii întregi, convinse de
caracterul ireversibil al regimului ºi al prezenþei sovietice, adaptându-se
la aceastã situaþie pentru a încerca sã reziste cât mai bine între
frontierele ermetic închise ale lagãrului socialist, în timp ce niºte
disidenþi*, mai mult sau mai puþin numeroºi, dupã caz, îºi fac auzite
din ce în ce mai tare vocile. Va fi suficient ca, în 1989, Gorbaciov sã
spunã clar cã Armata Roºie nu va mai interveni în democraþiile
populare pentru ca frica sã disparã, iar regimurile socialiste sã se
prãbuºeascã asemenea unui castel de cãrþi de joc. Pentru majoritatea
populaþiilor, experienþele privind democraþia popularã au contribuit
la ancorarea unei preferinþe pentru o democraþie fãrã adjectiv dupã
1989.
208 DENG XIAOPING
DENG XIAOPING
Nãscut în 1904 într-o familie de proprietari funciari ruinaþi din
Sichuan, Deng nu este la început decât unul dintre cei mai tineri
naþionaliºti radicali care merg în Franþa sã înveþe ce e comunismul
între 1920 ºi 1926, apoi în URSS*, în perioada 1926-1927 Membru
al PC chinez (PCC) din 1924, el militeazã la Shanghai ºi într-o bazã
din sud-est, apoi se distinge la Jiangxi prin susþinerea lui Mao*;
printre consecinþe un divorþ politic de a doua lui soþie, în 1933.
Dupã Marºul cel Lung*, se recãsãtoreºte pentru a deveni, spre
deosebire de Mao, un soþ ºi un tatã model ºi ajunge unul dintre cei
mai buni comisari politici ai Armatei Roºii*. Totuºi, nu aparþine
grupului conducãtor* ºi nu va intra în Comitetul Central al PCC decât
la cel de-al VII-lea Congres, în 1945.
Dupã ce joacã un rol determinant în cucerirea oraºului Shanghai
de cãtre comuniºti, ocupã postul de secretar de partid al Regiunii de
Sud-Vest. În 1952, cariera sa naþionalã începe printr-un post de
viceprim-ministru, Mao dorind sã echilibreze puterea lui Liu Shaoqi
ºi a lui Zhou Enlai*. Ea se accelereazã odatã cu epurarea lui Gao Gang
ºi a lui Rao Shushi, în care Deng joacã un rol de prim-plan; în 1954
devine ºef al Secretariatului Comitetului Central, apoi, oficial, secretar
general al PCC, dupã cel de-al VIII-lea Congres, din septembrie
1956.
De atunci, Deng figureazã printre principalii conducãtori. Capacitatea
sa de muncã ºi autoritatea de care se bucurã sunt remarcabile în toate
domeniile. Pânã la Marele Salt Înainte*, el este locotenentul preferat
al lui Mao. Dar eºecul Marelui Salt îl face sã fie de partea celor care
se preocupã înainte de toate sã repunã þara pe picioare. De aceea, îl
sprijinã pe Liu Shaoqi în tentativa lui de a controla Revoluþia
Culturalã*, în primãvara anului 1966, cãzând, odatã cu el, în dizgraþie.
Cu o diferenþã: Mao îl protejeazã de mânia maselor ºi îl trimite
într-un exil pãzit.
Dupã cãderea lui Lin Biao, Mao îl recheamã în 1973, convins cã
va aplica un fel de Revoluþie Culturalã moderatã. Or, devenit al treilea
personaj al regimului, Deng preia ºtafeta de la Zhou Enlai, con-
tracareazã ferm atacurile lui Jiang Qing ºi ale Bandei celor Patru ºi
porneºte (în 1975) un viguros program de redresare a þãrii. Deºi este
din nou îndepãrtat de la putere pentru a treia oarã în cariera sa! ,
moartea lui Mao, în septembrie 1976, ºi apoi eliminarea Bandei
celor Patru, în octombrie, îl readuc pe Deng la putere în iulie 1977.
DENG XIAOPING 209
Beneficiind de sprijinul cadrelor în vârstã ºi de popularitatea sa în

rândul maselor urbane, el îºi eliminã duºmanii în timpul lucrãrilor
sesiunii Comitetului Central din decembrie 1978.
Are ºaptezeci ºi patru de ani. Nimeni nu-ºi imagina atunci cã va
mai trãi aproape douã decenii ºi totuºi, Deng pune bazele unei politici
pe termen lung. El are iscusinþa de a nu-l îndepãrta pe Hua Guofeng,
succesorul oficial al lui Mao, decât dupã ce reabiliteazã victimele
Revoluþiei Culturale, în 1981, ºi lasã celor mai cunoscute dintre ele
Chen Yun, Peng Zhen o parte importantã a puterii. Se înconjoarã de
cadre valoroase: Hu Yaobang, în fruntea partidului, ºi Zhao Ziyang,
la conducerea guvernului. Este în acelaºi timp cel care concepe ºi
heraldul celor Patru Modernizãri; este cel care decide strategia
globalã, fãrã a ezita sã îi manipuleze pe disidenþi* în 1978 pentru a-i
strivi în 1981. Continuând sã susþinã menþinerea fermã a mono-
polului puterii de cãtre partid, apasã pedala creºterii economice: în
ansamblu, succesul este remarcabil. Brusc, bãtrânul lider sfârºeºte
prin a neglija atât nerãbdarea ºi nemulþumirile apãrute în societate,
cât ºi neînþelegerile de la nivelul conducerii între reformiºti ºi
conservatorii sprijiniþi de vechea gardã. Primele tulburãri stu-
denþeºti izbucnesc în iarna 1986-1987: le reprimã ºi îl înlocuieºte
pe Hu Yaobang cu Zhao Ziyang. Stupefiat de revolta Primãverii de
la Beijing* din aprilie-mai 1989, eºueazã în încercarea de a o înãbuºi
în faºã înainte de a-i încredinþa lui Li Peng sarcina de a o îneca în
sânge.
Alþii, mai tineri, ar fi ieºit atunci din scenã: nu ºi Deng, care-ºi
urmãreºte în continuare programul de salvare a þãrii. În locul lui Zhao
Ziyang, el îl instaleazã pe Jiang Zemin, venit din Shanghai ºi care va
ºti sã îmbine ordinea cu dezvoltarea. Apoi, dupã o spectaculoasã
cãlãtorie în sudul Chinei, relanseazã reforma ºi intensificã deschiderea,
vizând în mod explicit o economie socialistã de piaþã. La congresul
PCC din octombrie 1992, el îºi organizeazã succesiunea, confir-
mându-i pe Jiang Zemin ºi pe Li Peng, solid încadrat de Qiao Shi ºi,
mai ales, de Zhu Rongji, care îl va înlocui mai târziu, ºi sprijinind
ascensiunea lui Hu Jintao. Apoi, Deng Xiaoping le face succesorilor
sãi un ultim serviciu: acela de a nu se mai amesteca în politicã,
înainte de a muri, în 1997.
Poate cã viitorul îi va acorda lui Deng Xiaoping tot atâta importanþã
ca lui Mao Zedong. Într-adevãr, dacã primul a fondat Republica
Popularã Chinezã*, al doilea a fost, succesiv, unul dintre membrii
importanþi ai generaþiei fondatorilor ºi iniþiatorul compromisului cu
210 DEPORTARE
capitalismul, care a salvat regimul ºi a lansat China spre adevãrata ei

modernizare.
DEPORTARE
Deportarea este o formã a terorii* de masã, aplicatã esenþialmente în
URSS* sub Stalin* ºi în Cambodgia khmerilor roºii*. Ea vizeazã
grupuri politice, sociale ºi/sau etnice considerate a fi puþin sigure,
ostile, chiar vinovate, în ochii patriei socialiste. Dar ea constituie ºi
o formã a ingineriei societale, care i-a permis puterii sã modeleze o
societate* corespunzând proiectului sãu ce þine de utopie* ºi tota-
litarism*.
Aceste migraþii forþate rãspund cerinþelor a douã logici. Prima
este aceea a terorii ºi a profilaxiei; ea vizeazã elementele socialmente
periculoase, grupurile naþionale presupuse a deveni coloana a cincea
în caz de rãzboi, popoarele care trebuie pedepsite ºi elitele naþiunilor
alogene sau de pe teritoriile anexate de URSS: aceste grupe de
populaþie nu sunt considerate suficient de periculoase pentru a fi
exterminate, dar destul de nocive pentru a fi îndepãrtate de zonele
vitale pentru putere frontierele, marile oraºe, Rusia istoricã. Cea
de-a doua logicã este cea a utopiei ºi voluntarismului, pusã în practicã
printr-o inginerie societalã: deportarea procurã o mânã de lucru
abundentã ºi ieftinã care îi permite regimului sã colonizeze ºi sã
exploateze regiuni în care condiþiile de supravieþuire sunt dificile; ea
permite, de asemenea, ºtergerea particularitãþilor naþionale sau etnice,
pentru a realiza utopia unui popor sovietic omogen.
Deportaþii se împart în douã mari tipuri: pe de o parte, cei care
sunt trimiºi în lagãre de muncã forþatã ale sistemului concentraþionar*;
pe de altã parte, coloniºtii speciali care ºi-au pierdut drepturile de
cetãþeni obiºnuiþi ºi sunt afectaþi din oficiu de cãtre poliþia politicã* pe
lângã un ºantier, o uzinã sau un colhoz sau sunt puºi sã defriºeze stepa
ori taigaua în care au fost deportaþi. Între 1929 ºi 1953 s-au înregistrat
circa 130 de operaþiuni de deportare, cuprinzând aproximativ 14.500.000
de persoane.
De la colectivizare la Marea Teroare

Politica deportãrilor punitive apare în cursul rãzboiului civil*. Încã
din 1921, cazacii de pe Terek ºi numeroºi opozanþi politici sunt
deportaþi în insulele Solovki ºi în alte locuri. Dar deportãrile sistematice
DEPORTARE 211
nu încep decât cu ocazia colectivizãrii*. Numai în 1930-1931 sunt

deportaþi 1.800.000 de chiaburi; în realitate, numãrul lor s-ar fi
ridicat la 2.600.000. Cum colectivizarea a împins o masã de þãrani
înspre oraºe, Stalin inaugureazã la sfârºitul anului 1932 politica
profilacticã a paºaportizãrii: un paºaport interior stabileºte poziþia
socialã a fiecãrui individ ºi permite sã se ºtie dacã el este autorizat sã
stea în oraºele mari ºi sã caute de lucru acolo. Ea este destinatã, în
acelaºi timp, controlului fluxului migrator de la þarã înspre oraº ºi sã
epureze oraºele de elementele indezirabile. Þãranii ºi persoanele
private de drepturi civice din cauza fostei lor poziþii sociale (aristo-
craþi, preoþi, foºti ofiþeri þariºti etc.) ori politice (S-R, menºevici etc.)
sau din cauza vreunei condamnãri sunt privaþi de acest preþios
sesam, expulzaþi manu militari din oraºe ºi vizaþi de deportare la
cea mai micã greºealã de exemplu, dacã se întorc clandestin acasã.
Astfel, în 1933, þiganii de la Moscova sunt deportaþi la Tomsk, în
Siberia. În februarie-martie 1935, 11.000 de familii aparþinând fostelor
elite þariste sunt expulzate din Leningrad. În 1935-1936, zonele frontaliere
sunt curãþate de elementele contrarevoluþionare: 30.000 de finlan-
dezi, 450.000 de polonezi din Ucraina, precum ºi germani sunt
deportaþi în Kazahstan, în Siberia sau în Asia Centralã.
Din iulie 1937 pânã în octombrie 1938, Marea Teroare* continuã
aceastã logicã: 423.599 de persoane sunt deportate în cadrul reprimãrii
elementelor antisovietice ºi a foºtilor ºi 287.959 în virtutea
curãþãrii frontierelor ºi a prevenirii eventualelor acþiuni ale unor
grupuri naþionale considerate ca potenþiali duºmani. Un total de
711.588 de deportaþi în Gulag*, în calitate de coloniºti speciali
îndeosebi în Kazahstanul puternic depopulat de foametea* din 1930-1932.
Al Doilea Rãzboi Mondial

Prima fazã a rãzboiului caracterizatã prin încheierea pactelor ger-
mano-sovietice*, anexarea de cãtre URSS a mai multor teritorii ºi
sovietizarea* lor antreneazã deportãri în masã. Polonia orientalã
anexatã va cunoaºte patru asemenea deportãri: cea din 10 februarie
1940 îi vizeazã pe chiaburi ºi pe membrii familiilor lor, circa
140.000 de persoane; pe 13 aprilie, familiile ofiþerilor, prizonieri de
rãzboi asasinaþi la Katîn* ºi în alte locuri, adicã 61.000 de femei ºi
copii; pe 29 iunie 1940 75.000 de persoane, îndeosebi evrei* fugiþi
din zona de ocupaþie nazistã; în mai-iunie 1941, mai multe zeci de
mii de polonezi deportaþi sau masacraþi în momentul atacului german.
212 DEPORTARE
În total, 330.000 conform surselor sovietice, 800.000 dupã estimãrile

poloneze, diferenþa explicându-se între altele ºi prin confuzia între
cetãþenii polonezi de origine ucraineanã sau bielorusã consideraþi ca
ne-polonezi de cãtre sovietici. Dupã intrarea URSS în rãzboi ºi dupã
acordul Maiski-Sikorski din 30 iulie 1941, 120.000 dintre aceºti
polonezi se angajeazã în armata polonezã a generalului Anders ºi
pãrãsesc URSS, în vreme ce ceilalþi 165.000, care primiserã în
prealabil un paºaport sovietic, nu pot face acelaºi lucru.
Dupã ce anexeazã, în iunie 1940, statele baltice ºi provincia
româneascã Basarabia, conducãtorii URSS decid o curãþare a noilor
zone frontaliere. Pe 13 iunie 1941 sunt deportaþi 22.000 de contra-
revoluþionari activi din Basarabia. Pe 14 iunie, este rândul þãrilor
baltice: 10.187 de lituanieni, 9.546 de letoni ºi 5.978 de estonieni.
Marele Rãzboi pentru Apãrarea Patriei* antreneazã o escaladã.
Armata Roºie* primeºte dreptul de a deporta din teritoriile supuse
legii marþiale toate elementele socialmente periculoase ºi familiilor
lor ºi, în mod prioritar, populaþiile considerate a avea relaþii cu
duºmanul. La 27 august 1941, un decret ordonã deportarea în Kazahstan
ºi în Siberia a întregii populaþii a Republicii Autonome a Germanilor
de pe Volga instalaþi acolo din secolul al XVIII-lea , adicã 446.480
de deportaþi între 3 ºi 20 septembrie 1941. Din august 1941 pânã în
iunie 1942, 1.209.430 de cetãþeni de origine germanã, dintre cele
1.427.000 de persoane recenzate în URSS (82%), sunt deportaþi. De
asemenea, 89.000 de finlandezi sunt deportaþi din regiunea Leningrad,
fiind consideraþi coloniºti speciali.
Începând din 1943, Stalin începe deportarea popoarelor pedepsite,
acuzate de a fi colaborat masiv cu ocupantul nazist. Sunt vizaþi mai
întâi 69.267 de karaceaevi, în noiembrie 1943; 37.107 balkari, în
martie 1944; mai mult de 100.000 de kalmâci, la sfârºitul lunii
decembrie 1943, ºi 191.094 de tãtari din Crimeea 23% din populaþia
regiunii , de pe 18 pânã pe 21 mai 1944. Operaþiunea cea mai
impresionantã ºi care se înscrie într-o logicã a genocidului este
deportarea întregii populaþii a Ceceniei 387.229 de persoane ºi a
Inguºetiei 91.250 de pe 23 pânã pe 28 februarie 1944; ea mobilizeazã
mai mult de 100.000 de soldaþi din trupele NKVD, deºi doar câteva
unitãþi de avangardã germane pãtrunseserã în Cecenia, aflatã la mai
mult de 500 km de Stalingrad. Deportarea acestor popoare de munteni
se efectueazã în condiþii îngrozitoare: deportaþii sunt îngrãmãdiþi în
vagoane pentru vite ºi sunt lipsiþi de hranã ºi de apã, în condiþiile în
care transportul dureazã sãptãmâni întregi. Aºezaþi pe lângã colhozuri
DEPORTARE 213
sau uzine, fãrã haine ºi fãrã locuinþe, aproape un sfert dintre ei vor
muri în cursul anului 1948.
Crimeea ºi frontierele Caucazului sunt supuse unei veritabile
purificãri etnice: 37.000 de bulgari, greci ºi armeni din Crimeea sunt
deportaþi; în noiembrie 1944, 92.307 turci mesheþi, kurzi ºi hemcini
sunt expulzaþi din Georgia. Aceste operaþiuni efectuate în cursul iernii
antreneazã moartea a aproape o treime dintre deportaþi. În total,
1.514.000 de persoane au fost deportate cu titlul de popoare pedepsite.
În septembrie 1944, NKVD avea în administrare 2.225.000 de
coloniºti speciali (dintre care 666.000 de deschiaburiþi).
Deportãrile de dupã rãzboi

Eliberarea de cãtre Armata Roºie a teritoriilor ocupate de nemþi
provoacã imediat un nou val de deportãri: din februarie pânã la
jumãtatea lunii aprilie 1945, 23.500 de civili ucraineni ºi mai mult de
38.000 de membri ai familiilor unor elemente socialmente strãine,
bandiþi ºi naþionaliºti din Lituania. În iunie 1945, în închisorile ºi în
lagãrele din URSS se aflã 57.000 de polonezi. În decembrie 1944 ºi
ianuarie 1945, 112.000 de germani din þãrile Europei Centrale ºi de
Est, în special din România, sunt deportaþi în URSS, dar fiind atât de
slãbiþi, doar 25.000 pot fi întrebuinþaþi pe ºantiere; în aprilie 1945,
mobilizarea forþatã a germanilor ia sfârºit. În 1945, 230.000 de
sovietici de origine germanã aflaþi în Germania sau în regiunile
ocupate de Wehrmacht sunt repatriaþi cu forþa în URSS. Între 1947 ºi
1949, 103.500 de germani vor fi transferaþi din regiunea Königsberg
devenitã Kaliningrad în viitoarea RDG.
Cum în Ucraina ºi în Lituania are loc un adevãrat rãzboi de
gherilã antisovieticã, 77.806 membri ai familiilor partizanilor ucraineni
sunt deportaþi în octombrie 1947 ºi 49.000 de lituanieni în februarie
1948. Pe 21 februarie 1948, Hruºciov* propune ºi obþine aprobarea
unui decret privind deportarea din Ucraina a elementelor parazitare
ºi antisociale. Aceste mãsuri sunt generalizate ºi, la 2 iunie 1948,
PCUS* ordonã conducerilor republicilor ºi regiunilor sã îi deporteze
pe paraziþi, ceea ce va antrena deportarea a 33.266 de persoane.
În 1949, naþionaliºtii burghezi ajung din nou þinta lui Stalin: o
decizie a Consiliului de Miniºtri din 29 ianuarie 1949 ordonã
deportarea a 94.779 de locuitori ai þãrilor baltice, iar o nouã deportare
este decisã pe 3 martie 1951. Din 1940 pânã în 1953, numãrul acestora
214 DESTALINIZARE
se ridicã la 203.590, dintre care 118.599 de lituanieni. Iar între 1944 ºi

1952, numãrul ucrainenilor deportaþi este de 203.000.
Nu este uitatã nici regiunea Mãrii Negre: în iunie 1949, 57.680
de turci, iranieni, greci ºi armeni sunt deportaþi de pe coastele georgiene;
de asemenea, 48.850 de basarabeni. La începutul anilor 1950, regiunile
frontaliere sunt din nou curãþate ºi golite prin noi deportãri. Un
decret din 29 decembrie 1951 antrena deportarea în Kazahstan a 11.200
de georgieni; decizia a fost anulatã în aprilie 1953.
Moartea lui Stalin pune capãt deportãrilor în masã. Începând din
1957, în cadrul destalinizãrii*, coloniºtii speciali alogeni sunt autorizaþi
sã se întoarcã în locurile lor de baºtinã, iar popoarele pedepsite
sunt reabilitate ºi li se permite sã se întoarcã în patria lor, cu excepþia
tãtarilor din Crimeea ºi a turcilor mesheþi. Cât despre deportaþii în
Gulag, eliberaþi în mod progresiv cu începere de la jumãtatea anului
1953, ei nu vor fi decât rareori autorizaþi sã se întoarcã în regiunea lor
de origine, nevoiþi sã rãmânã în þinuturile unde au fost deportaþi,
consideraþi în continuare suspecþi.
DESTALINIZARE
De la dezgheþul lui Hruºciov la stagnarea
lui Brejnev
Termenul a început prin a desemna denunþarea cultului personalitãþii
lui Stalin, lansat în februarie 1956 la cel de-al XX-lea Congres al
PCUS, ºi, dupã aceea, tentativa fãcutã în cursul anilor 1956-1964 de
Hruºciov ºi apropiaþii sãi pentru a debarasa regimul de cele mai
staliniste dintre trãsãturile sale. Actualmente, termenul are o accepþie
mai largã ºi desemneazã procesul complex care, atingând sferele
politicã, economicã, socialã ºi culturalã, afectând elitele conducãtoare
ºi întreaga societate în URSS ºi în democraþiile populare, dar ºi
miºcarea comunistã internaþionalã, a încercat în cursul anilor 1953-1964
sã reformeze sistemul, inaugurând practici noi.
Cauzele ºi premisele destalinizãrii, 1953-1955

Începând cu anii 1930 ºi, încã ºi mai mult, în anii celui de-al doilea
stalinism (1945-1953), toate resorturile decizionale sunt confiscate de
un om care întruchipeazã el singur legitimitatea puterii. La moartea
DESTALINIZARE 215
lui Stalin *, grupul conducãtor* condamnã la unison cultul per-

sonalitãþii ºi încearcã sã doteze sistemul cu o nouã legitimitate, optând
pentru principiul unei conduceri colective. Beria reuneºte sub
autoritatea sa Ministerul de Interne ºi Securitatea statului, Malenkov
devine preºedinte al Consiliului de Miniºtri ºi Mikoian vicepreºedinte,
Molotov conduce Afacerile Externe, Voroºilov este promovat ºef al
statului, lui Hruºciov revenindu-i ºefia PCUS*; Comitetul Central al
partidului redevine, ca în anii 1920, un loc al dezbaterilor, chiar dacã
acestea rãmân încã foarte mãsurate.
La 27 martie 1953, un decret de amnistie elibereazã din Gulag*, în
câteva luni, 1.200.000 de persoane, aproximativ 48% din numãrul
total al deþinuþilor, exceptându-i însã în continuare pe condamnaþii pentru
crime contrarevoluþionare pe politici. La 4 aprilie, Beria recu-
noaºte cã aºa-zisul complot al halatelor albe, vizându-i pe medicii
de origine evreiascã*, fusese în întregime fabricat, dar el, personal,
nu obþine niciun avantaj din aceasta, pentru cã aroganþa ºi puterea
reþelelor sale poliþiste continuã sã-i sperie pe ceilalþi conducãtori; pe 26
iunie 1953, el este arestat ºi condamnat la moarte în cadrul unui
proces cu uºile închise. Dispariþia lui nu repune în discuþie liberali-
zarea: acum, sistemul concentraþionar* þine de Ministerul Justiþiei, ºi
nu de poliþia politicã*, aceasta fiind ºi ea reorganizatã: este creat
KGB-ul, care rãspunde în faþa Ministerului Public, iar prizonierii
politici încep sã fie eliberaþi. Aceste mãsuri diferite contribuie la repu-
nerea în discuþie a arbitrarului ºi a lipsei de omenie a puterii: atât
partidului, cât ºi populaþiei le sunt transmise niºte semnale liniºtitoare.
Dar n-a fost încã elaboratã nicio reflecþie teoreticã asupra sistemului
stalinist.
Efectele primei destalinizãri în URSS

În URSS*, evoluþiile politice sunt însoþite de schimbãri economice ºi
sociale. În 1953, economia este grevatã de lipsuri majore: producþia
agricolã nu reuºeºte sã asigure aprovizionarea unei populaþii urbane în
continuã creºtere, în vreme ce hipertrofia industriei grele provoacã o
penurie cronicã de bunuri de larg cosum. Lumea muncitoreascã are
de suportat constrângeri de producþie tot mai mari: mobilizarea forþatã
la muncã, salariaþii rãmân legaþi de întreprinderea lor prin cartea de
muncã. Colhoznicii, trataþi cu suspiciune, nu beneficiazã nici de
venituri stabile, nici de pensii.
216 DESTALINIZARE
Noua conducere încearcã sã remedieze aceastã situaþie. În 1954,

Malenkov promoveazã o micºorare a preþurilor de desfacere, mãrind
în acelaºi timp atât salariile cu 3%, cât ºi preþul de cumpãrare de cãtre
stat a produselor agricole provenind din colhozuri, fapt care suscitã o
creºtere sensibilã a puterii de cumpãrare. În februarie 1954, Hruºciov
impune un program de desþelenire a pãmânturilor virgine din Kazahstan
ºi din Siberia, iar în ianuarie 1955 lanseazã o campanie în favoarea
culturii de porumb. Cu toate aceste succese reale, dar provizorii,
mãsurile luate nu rezolvã nici problema slabei productivitãþi agricole,
nici primatul industriei grele.
În politica externã*, evoluþiile sunt mai clare. Dupã vizita fãcutã
de Hruºciov lui Mao în octombrie 1954, URSS consimte sã acorde
Chinei populare credite pentru echipamente ºi infrastructuri, trimite
cadre tehnice ºi profesori ºi susþine programul nuclear al chinezilor.
Între 26 mai ºi 3 iunie 1955, Hruºciov, Bulganin ºi Mikoian se aflã la
Belgrad, unde recunosc injusteþea atacurilor lui Stalin împotriva lui
Tito* ºi legitimitatea cãii iugoslave cãtre socialism. În relaþiile cu
Occidentul, Hruºciov pune capãt fazei intense a Rãzboiului Rece*. În
mai 1955, semnarea tratatului care face din Austria un stat neutru
constituie o primã reconsiderare a intangibilitãþii zonei protectoare a
spaþiului teritorial sovietic propriu-zis. În iulie 1955, pentru prima
oarã dupã conferinþa de la Postdam din 1945, conferinþa de la Geneva
îi reuneºte pe ºefii guvernelor celor patru puteri învingãtoare în al
Doilea Rãzboi Mondial; iar între 9 ºi 13 septembrie 1955, cancelarul
german Adenauer se aflã la Moscova pentru pregãtirea reluãrii relaþiilor
oficiale ºi pentru a negocia eliberarea miilor de soldaþi germani aflaþi
încã în detenþie în URSS. Anii 1953-1955 marcheazã aºadar emergenþa
unor noi practici, care atestã un început de rupturã cu moºtenirea
stalinistã. Totuºi, abia dupã al XX-lea Congres al PCUS, din februarie
1956, destalinizarea dobândeºte un cadru ideologic.
Prima destalinizare în sistemul comunist mondial

Evoluþiile începute în sânul PCUS au efecte contradictorii în restul
sistemului comunist. În Cehoslovacia, conducerea ultrastalinistã decide
sã dea lovitura de graþie elementelor capitaliste ºi impune, la 30 mai
1953, o reformã monetarã care duce la dublarea preþurilor ºi la
spolierea depunãtorilor la casele de economii. Aceasta provoacã, între
1 ºi 5 iunie, greve în marile uzine ºi manifestaþii; represiunea este
violentã, mai mult de 500 de manifestanþi fiind arestaþi. Pe 17 iunie,
DESTALINIZARE 217
în Berlinul de Est ºi într-o parte a RDG, izbucnesc greve ºi mani-

festaþii muncitoreºti pentru o viaþã mai bunã; acestea sunt reprimate de
tancurile sovietice, înregistrându-se mai mult de 50 de morþi ºi
numeroºi rãniþi.
Pe de altã parte, pe 14 iunie, conducãtorii PC ungar (PCU) sunt
convocaþi la Moscova de cãtre Beria ºi criticaþi pentru practicarea
cultului personalitãþii secretarului general Mátyás Rákosi, dar ºi
pentru incompetenþa lor, care aruncase þara într-o situaþie catastrofalã.
Pe 27 iunie, unul dintre oamenii de încredere ai sovieticilor, Imre
Nagy, este însãrcinat sã transmitã aceste critici Comitetului Central al
PCU: Nagy devine prim-ministru. Dupã arestarea lui Beria, Ungaria
va avea, vreme de un an, o conducere bicefalã: un ultrastalinist în
fruntea partidului, iar în fruntea guvernului, un partizan al reformelor
îndepãrtat, în cele din urmã, în 1955. Aceastã tensiune explicã revoluþia
ungarã* din 1956.
În vara anului 1953, Auguste Lecur, secretar cu probleme organi-
zatorice al PCF*, se duce la Moscova, unde tocmai sunt criticate
cultul personalitãþii ºi conducerea mult prea personalã a lui Maurice
Thorez. În momentul când repetã aceste critici la Paris, Lecur se
loveºte de reacþia vehementã a secretarului general ºi a soþiei acestuia,
Jeannette Vermeersch: demis din funcþiile sale, Lecur este exclus
din partid în anul urmãtor.
În Italia, situaþia este diferitã. Convocat la Moscova, Pietro Secchia,
secretar organizatoric al PCI *, încearcã sã îndrepte criticile împotriva
lui Togliatti, secretarul general cu care se aflã în concurenþã încã din
1947. Dar Togliatti întoarce jocul în favoarea sa: el se serveºte de
aceste critici pentru a ataca tendinþele centralizatoare ale lui Secchia
ºi obþine (în 1955) demiterea acestuia din toate funcþiile, înainte de a-l
îndepãrta definitiv de la conducere ºi de a remania jumãtate dintre
cadrele de conducere, la cel de-al VIII-lea Congres al PCI, în 1956.
Al XX-lea Congres al PCUS ºi ºocul

raportului secret
Pe 14 februarie 1956 se deschide la Moscova, în prezenþa a 1.436 de
delegaþi sovietici ºi a reprezentanþilor a 55 de partide comuniste
strãine, cel de-al XX-lea Congres al PCUS. Hruºciov prezintã un
raport oficial care, pe plan internaþional, subliniazã necesitatea de a
înlocui Rãzboiul Rece cu coexistenþa paºnicã ºi a recunoaºterii diversitãþii
pluralitãþii cãilor spre socialism; pe plan economic, el afirmã voinþa
218 DESTALINIZARE
de a pune accentul pe o agriculturã sacrificatã vreme prea îndelungatã.

Raportul confirmã aºadar o evoluþie deja începutã.
Dar evenimentul major intervine pe 25 februarie: în faþa delegaþilor
la Congres reuniþi în ºedinþã cu uºile închise, Hruºciov prezintã un
raport secret. Acesta fusese pregãtit încã din ianuarie 1956 de o
comisie avându-l în frunte pe Pospelov ºi care, la cererea Biroului
Politic, întocmise un bilanþ exact al victimelor represiunii sub conducerea
lui Stalin. Citând un anumit numãr de fapte, Hruºciov denunþã cultul
personalitãþii ºi puterile discreþionare pe care ºi le arogase Stalin,
recursul de teroare* ºi la arbitrar ca mod de guvernare, procesele *
trucate ºi tortura pentru obþinerea mãrturisirilor, rolul personal al
lui Stalin în activitatea de epurare a partidului ºi în deportarea*
popoarelor pedepsite în 1944-1945 ºi, în sfârºit, incompetenþa lui în
conducerea rãzboiului. Fãcând deosebirea între Stalin cel bun
pânã în 1934 ºi Stalin cel rãu din 1934 pânã la moartea sa ,
Hruºciov i-l opune pe Lenin* ºi cheamã la revenirea la respectarea
legalitãþii socialiste ºi la condamnarea unei pãrþi a moºtenirii
staliniste.
Raportul secret are în primul rând obiective interne în URSS:
sã asigure PCUS ºi populaþia cã teroarea de masã a luat sfârºit; sã
desemneze un þap ispãºitor care sã îi exonereze pe ceilalþi conducãtori
de responsabilitãþile lor dintre anii 1930-1950; sã impunã, de fapt, o
amnezie ºi o amnistie a crimelor din perioada stalinistã; sã privilegieze
figura miticã a lui Lenin pentru a instaura un nou cadru ideologic.
Dar de îndatã ce nu va mai fi secret, raportul va avea niºte efecte
neaºteptate.
Consecinþele interne ale raportului secret

Reacþiile la atacul lui Hruºciov sunt contrastante. Unii demoleazã
statuile lui Stalin ºi îi distrug portretele. Alþii continuã sã-ºi proclame
fidelitatea faþã de Conducãtor, ceea ce, în Georgia, patria sa, se
transformã aproape într-o rãscoalã însângeratã. Conducerea va adopta,
prin urmare, unele mãsuri pe cât de timide, pe atât de contradictorii.
În februarie 1957, mai multe naþionalitãþi deportate în anii 1944-1945
ceceni, inguºi, kalmâci beneficiazã de o reabilitare, nu însã ºi
germanii de pe Volga ºi nici tãtarii din Crimeea. În 1956-1958 sunt
reabilitaþi mai mulþi lideri, victime ale epurãrilor, printre care ºi
Tuhacevski, dar nu ºi Troþki* sau Buharin. Iar fenomenul represiv este
departe de a fi dezavuat în toatã amploarea sa. În 1958, Codul Penal
DESTALINIZARE 219
aboleºte noþiunea de duºman al poporului, ridicã vârsta respon-

sabilitãþii penale de la 14 la 16 ani ºi interzice torturile fizice ºi
psihologice.
Pe planul creaþiei artistice, acest dezgheþ permite unor scriitori
interziºi pânã atunci, ca Dostoievski, de exemplu, sã fie readuºi în
Panteonul literaturii ruse, în vreme ce unele piese ale lui Maiakovski,
cenzurate la sfârºitul anilor 1920, sunt din nou jucate. Unele reviste,
cum ar fi Novîi Mir, condusã de poetul Tvardovski, se fac ecoul
dezgheþului. De asemenea, muzicieni puºi la index în anii 1930 ºi
1940 ªostakovici ºi Haciaturian sunt reabilitaþi. Dar deschiderea
rãmâne limitatã, cãci, pentru Hruºciov, spiritul de partid ºi fidelitatea
faþã de principiile leniniste trebuie sã condiþioneze creaþia artisticã.
Iar cenzura rãmâne foarte prezentã: dacã, în noiembrie 1962, lui
Aleksandr Soljeniþîn i se permite sã publice O zi din viaþa lui Ivan
Denisovici, care descrie viaþa cotidianã a unui deþinut în Gulag ºi
constituie o acuzare la adresa stalinismului, în schimb Boris Pasternak
este exclus în octombrie 1958 din Uniunea Scriitorilor pentru a fi
lãsat sã i se publice în Occident Doctor Jivago ºi nu i se va permite sã
meargã la Stockholm pentru a primi Premiul Nobel care îi fusese
acordat.
Pe plan economic ºi social, Hruºciov sistematizeazã mãsurile
schiþate între 1953 ºi 1955. Sperând sã remedieze slaba productivitate
a muncii, el aboleºte pe 25 aprilie 1956 legile din 1940 care incriminau
schimbarea locului de muncã ºi neefectuarea unei munci; reduce
sãptãmâna de lucru de la 48 la 46 de ore, prelungeºte durata concediului
de maternitate, mãreºte salariile ºi pensiile ºi încearcã sã dea sindicatelor*
un rol mai important. Pentru a lupta contra birocraþiei*, el suprimã
vreo zece dintre ministerele centrale ºi creeazã în mai 1957 circa o
sutã de sovnarhozuri, consilii economice însãrcinate cu gestionarea
regiunilor; dar reforma suscitã opoziþia a mii de funcþionari mutaþi în
regiuni, dupã care se împotmoleºte, cu începere din anii 1960.
Efectele în strãinãtate: de la speranþã

la deziluzie brutalã
Raportul secret nu rãmâne multã vreme secret: publicat la 4 iunie
1956 de presa din Statele Unite, el provoacã o adevãratã undã de ºoc.
În Europa Centralã, speranþa eliberãrii politice suscitã încã din vara
anului 1956 miºcãri de contestaþie. În Polonia, criza se încheie paºnic,
cu instalarea unui guvern comunist condus de Gomu³ka. Dar în
220 DESTALINIZARE
Ungaria, criza cunoaºte o evoluþie tragicã: în noiembrie, tancurile

sovietice strivesc sub ºenilele lor insurecþia armatã de la Budapesta ºi
din întreaga þarã. Lecþia e clarã: destalinizarea trebuie sã rãmânã în
limitele fixate de Kremlin ºi nu trebuie în nici un caz sã favorizeze
repunerea în discuþie a sistemului politic ºi strategic moºtenit de la
Stalin în democraþiile populare.
În Occident, ºocul este brutal pentru numeroºi intelectuali atraºi
de comunism, care îºi dau demisia mai mult sau mai puþin zgomotos din
PC, dar aparatul ºi militanþii de bazã sunt puþin afectaþi. PCF rãmâne
unul dintre partidele cele mai staliniste ºi, de altfel, nici nu recunoaºte
existenþa raportului atribuit tovarãºului Hruºciov. ªi abia dupã
cãderea grupului antipartinic Molotov, Kaganovici în 1957
Thorez, care ºi-a pierdut astfel susþinãtorii de la Moscova, se împacã
cu Hruºciov, cu ocazia conflictului sino-sovietic*. În PCI, dimpotrivã,
Togliatti profitã de climatul creat de raportul secret pentru a dezvolta
ideea unei anumite diversitãþi de orientare în sânul miºcãrii comuniste
internaþionale*.
Aprofundarea, apoi eºecul destalinizãrii

Voinþa de reforme hruºciovistã se izbeºte atât de inerþia structuralã a
sistemului, cât ºi de opoziþia conservatoare manifestatã în iunie 1957
prin tentativa grupului antipartinic (reprezentat de Molotov, Malenkov
ºi Kaganovici) de a-l demite pe Hruºciov. Dar acesta, susþinut de o
majoritate din sânul Comitetului Central, triumfã ºi încearcã sã apro-
fundeze destalinizarea. În 1961, în timpul celui de-al XXII-lea Congres
al PCUS, vrea sã dea societãþii* noi probe ale voinþei sale: în august,
trupul îmbãlsãmat al lui Stalin este scos din mausoleul din Piaþa
Roºie; destalinizarea se înscrie în spaþiul cotidian: statuile ºi por-
tretele lui sunt retrase, oraºele ºi satele care îi purtau numele
rebotezate. Dar criticile nu pun niciodatã în discuþie regimul. De unde
ºi o înãsprire a acestuia, începând din 1961-1962, lucru dovedit ºi de
afacerea Brodsky.
Voinþa de a îmbunãtãþi soarta populaþiei rãmâne de actualitate:
construcþia de locuinþe este în plin avânt parcul imobiliar creºte cu
80% în zece ani ºi, în iulie 1964, Hruºciov instituie pensia pentru
colhoznici. Dar dupã 1960, producþia industrialã începe din nou sã
scadã ºi suscitã reapariþia mãsurilor contra absenteismului ºi a
trândãviei în câmpul muncii. Dacã în materie de bunuri de larg
consum se înregistreazã unele progrese reale, rezultatele rãmân mult
DIMITROV, GHEORGHI 221
în urma aºteptãrilor unei populaþii care, în primãvara anului 1962,

resimte din greu creºterea preþurilor produselor alimentare. Urmeazã
revolte, printre care ºi rãscoala de la Novocerkassk, înfrântã prin
forþã. În sfârºit, în sectorul agricol, succesul campaniei pãmânt
desþelenit nu dureazã multã vreme ºi, începând din 1963, pentru a
evita foametea*, puterea este obligatã sã recurgã la importuri masive
de cereale.
Deºi, pe plan diplomatic, coexistenþa paºnicã aduce o ameliorare
sensibilã în relaþiile cu Occidentul, situaþia rãmâne haoticã: crizei
Canalului Suez din 1956 îi rãspund, ca niºte ecouri, criza Berlinului
din 1958, care se încheie cu construirea în august 1961 a Zidului *, iar
în toamna anului 1962, criza din Cuba, care reaprinde tensiunea
nuclearã. Unitatea lagãrului socialist este repusã în discuþie de
conflictul sino-sovietic, devenit oficial în 1963.
Acest bilanþ antreneazã scãderea popularitãþii lui Hruºciov ºi, pe
12 octombrie 1964, el este constrâns sã demisioneze, eveniment care
marcheazã încetarea destalinizãrii. Totuºi, dezgheþul rãmâne un
moment-cheie al istoriei sovietice ºi comuniste. El a însemnat începutul
unei reflecþii colective asupra sistemului stalinist, asupra aspectelor
sale cele mai întunecate ºi asupra mijloacelor de a le remedia;
anesteziatã în anii Brejnev*, destalinizarea va reapãrea, mai amplã, în
anii perestroikãi. Dar, mai ales, dând o loviturã decisivã ºi, fãrã
îndoialã, involuntarã principiului totalitar al infailibilitãþii ºefului ºi
partidului, admiþând cã sistemul nu este perfect, ba chiar cã a fost
criminal, Hruºciov a contribuit la destrãmarea mitului revoluþiei
bolºevice ºi a utopiei* comuniste.
DEZINFORMARE ® INFORMARE/DEZINFORMARE
DICTATURA PROLETARIATULUI ® LENINISM
DIMITROV, GHEORGHI
Bulgarul Gheorghi Dimitrov s-a nãscut în 1882 într-o familie de
oameni sãraci. Nevoit sã pãrãseascã ºcoala ca sã lucreze ca tipograf
de la vârsta de doisprezece ani, el devine, graþie lecturii unor scrieri
populiste precum Ce-i de fãcut? a lui Cernîºevski, un militant
socialist înclinat în continuare cãtre studiu. Fondator al primei biblioteci
222 DIMITROV, GHEORGHI
muncitoreºti din Bulgaria, membru al Uniunii Tipografilor din Sofia,

el intrã în 1902 în Partidul Social-Democrat, alãturându-se aripii
stângi a acestuia. În 1904, este unul dintre fondatorii Uniunii Sin-
dicale Generale, a cãrei conducere o ºi preia în 1909. Ales deputat
în 1913, este secretar al grupului parlamentar socialist ºi consilier
municipal la Sofia. Favorabil unei fraternitãþi balcanice, în timpul
rãzboaielor din 1912-1913, el se opune intrãrii Bulgariei în Primul
Rãzboi Mondial ºi lanseazã lozinca Trãiascã Republica Federalã
Balcanicã!.
Închis pentru c\ s-a opus rãzboiului, Dimitrov este eliberat ºi, în
mai 1919, ia parte la transformarea stângii social-democrate în partid
comunist, devenind în 1920 unul dintre cei 50 de deputaþi ai aces-
tuia. Dupã întâlnirea cu Lenin, participã la al III-lea Congres al
Internaþionalei Comuniste* (IC) ºi, în 1922, la cel de-al II-lea Congres
al Internaþionalei Sindicale Roºii (ISR). Dimitrov îºi însuºeºte
ideea unui front unic muncitoresc-þãrãnesc contra loviturii de stat
militare din iunie 1923, dar PC bulgar rãspunde printr-o insurecþie,
pe 22 septembrie. Eºecul acesteia îl obligã pe Dimitrov sã fugã, fiind
condamnat la moarte în lipsã. Din octombrie 1923 pânã în februarie
1933, activeazã în cadrul IC, apoi, cu începere din 1925, ca lider al
IC ºi al ISR la Moscova, continuând sã deþinã conducerea PC bulgar.
În aprilie 1929, el este numit în fruntea Biroului pentru Europa
Occidentalã (WEB), organ de coordonare al partidelor comuniste
occidentale cu sediul la Berlin, unde asistã la ascensiunea ºi, apoi, la
luarea puterii de cãtre naziºti.
Pe 9 martie 1933, Dimitrov este arestat ºi acuzat de a fi pus la cale
incendierea Reichstagului. Organizeazã propria apãrare la procesul
care se deschide la Leipzig pe 21 septembrie ºi acesta este momentul
din care numele sãu devine celebru; într-adevãr, Dimitrov adoptã
linia unei apãrãri politice ºi demonteazã teza nazistã asupra incendiului,
o crimã anticomunistã atribuitã în mod eronat comuniºtilor; ºi,
mai ales, îl ridiculizeazã pe Hermann Göring, martor al acuzãrii la
proces. Pe 23 decembrie 1933, justiþia îl disculpã. Urmeazã o campanie
internaþionalã pentru eliberarea sa, organizatã de Willy Münzenberg.
În urma unui acord între URSS* ºi Germania, el este transferat cu
avionul la Moscova pe 27 februarie 1934.
Imediat dupã sosire, Stalin * se gândeºte la Dimitrov, devenit acum
simbolul mondial al antifascismului*, ca la omul cel mai potrivit
pentru a prelua conducerea IC. Întrevederea celor doi, pe 7 aprilie
1934, ºi scrisoarea adresatã de Dimitrov lui Stalin pe 1 iulie 1934
DIMITROV, GHEORGHI 223
semnaleazã acordul lor asupra necesitãþii unei schimbãri a direcþiei

politice, chiar dacã Dimitrov propune o revizie a strategiei de front*
unic, lãrgitã acum ºi la direcþiile social-democrate*, ceea ce presupune
abandonarea social-fascismului, în vreme ce Stalin, conºtient de
ponderea democraþiei reprezentative în mentalul muncitoresc occidental,
rãmâne ferm în caracterizarea datã de el social-democraþilor, niºte
trãdãtori, ºi ar prefera un front unic la bazã. Dimitrov este numit
oficial secretar general abia la al VII-lea Congres al IC, întrunit în
august 1935; el este ºi cel care prezintã raportul principal, definind
o politicã de front popular menitã sã se opunã ascensiunii fascismului.
Reunificarea cu partidele socialiste ºi cu sindicatele reformiste constituie
un obiectiv complementar.
În timpul rãzboiului din Spania*, Dimitrov susþine cauza Republicii,
care ar trebui sã se menþinã între limitele Frontului Popular ºi sã
tempereze elanul revoluþionar. El vede în asta un exemplu al democraþiei
de tip nou, care ar menþine pluralismul ºi ar proceda, în acelaºi
timp, la excluderea forþelor favorabile fascismului. El conduce în
august-septembrie 1936 organizaþia Brigãzilor Internaþionale, averti-
zând în acelaºi timp asupra imaginii PC spaniol ca partid al rãz-
boiului. Simultan, asistã fãrã nicio reacþie la epurãrile cãrora le cad
victime cadre ale IC în timpul Marii Terori*: Voi, toþi ãºtia din
Komintern, sunteþi în slujba duºmanului, îi va spune Stalin lui
Dimitrov pe 11 februarie 1937.
Dupã conferinþa de la München din septembrie 1938, politica
Frontului Popular este slãbitã; ea se prãbuºeºte odatã cu pactele
germano-sovietice* din august-septembrie 1939, înainte de a reapãrea
sub forma Frontului Naþional dupã atacul german contra URSS.
Considerând cã un centru conducãtor al diferitelor partide comuniste
nu mai este necesar ºi tot la ordinul lui Stalin, Dimitrov proclamã
autodizolvarea IC pe 15 mai 1943.
Acum, el se concentreazã asupra Bulgariei, unde se întoarce
triumfãtor pe 4 noiembrie 1944, în ajunul alegerilor care dau câºtig
de cauzã partidului sãu, Frontul Patriotic, dominat de PC bulgar. În
1946, Dimitrov inaugureazã noþiunea de democraþie popularã *,
distinctã de dictatura proletariatului, în care socializarea ar fi gradualã,
respectându-i pe micii întreprinzãtori ºi pe comercianþi, cu un pluralism
politic în care partidele democratice ar avea ºi ele locul lor. Dar deja
Partidul Agrar, condus de Nikolai Petkov, este acuzat cã abuzã de
libertãþile acordate.
Dupã victoria comunistã la alegerile din 28 noiembrie 1946,
Dimitrov este numit prim-ministru; el iniþiazã naþionalizarea economiei*
224 DISIDEN}|
ºi atacã Partidul Agrar, care a obþinut 28% din voturi Petkov va fi

executat în septembrie 1947. În schimb, Dimitrov eºueazã în a-ºi
vedea realizatã vechea idee a unei Federaþii Balcanice, asociatã la PC
iugoslav, al lui Tito*, idee condamnatã de Stalin pe 10 februarie 1948.
Afectat de diabet ºi de cirozã, Dimitrov moare la Moscova pe 2 iulie
1949. Îmbãlsãmat, ca ºi Lenin, va rãmâne în mausoleul sãu de la
Sofia pânã în 1999 când monumentul va fi demolat.
DISIDENÞÃ
Sã nu trãim în minciunã!

În regimul comunist, care revendicã ºi impune monopolul informaþiei,
al gândirii ºi al expresiei, cei care manifestã opinii diferite sunt
consideraþi disidenþi ºi îºi risc\ existenþa. În 1978, Vladimir Bukovski
îi definea astfel: Cei pe care îi numiþi «disidenþi» nu sunt decât
niºte oameni ca toþi ceilalþi, care însã au învãþat sã raþioneze cu
mintea lor, ºi nu bazându-se pe vreo schemã prestabilitã []. Ceea
ce face din cineva un disident este armonia dintre cuvintele ºi viaþa
lui, pe de o parte, ºi convingerile lui, pe de altã parte.
Naºterea disidenþei în URSS

Istoria disidenþei începe cu dezgheþul care a urmat destalinizãrii
începute în 1956. Ea se manifestã mai întâi în domeniul literar ºi în
istorie. Dar, dupã apariþia în Italia a remarcabilului sãu roman Doctor
Jivago, în 1957, Boris Pasternak, care introduce cuvântul Gulag în
literatura rusã, este supus unei campanii de intimidare ce îl va urmãri
pânã la moartea sa, survenitã în 1960. Deja, la Moscova, în vara
anului 1958, câþiva studenþi Vladimir Bukovski, Aleksandr Ginzburg
organizeazã, la mormântul lui Maiakovski, lectura unor opere cenzurate
de Glavlit, Direc]ia cenzurii. Represiunea loveºte atunci numeroase
persoane, din motive diferite.
Aceastã situaþie este simbolizatã de cazul muncitorului Anatoli
Marcenko, deportat din 1960 pânã în 1966 în lagãrele din Mordovia,
sau de poetul Joseph Brodsky, condamnat în 1964 pentru parazitism.
Doi tineri scriitori, Andrei Siniavski ºi Iuli Daniel, prezenþi la funeraliile
lui Pasternak, sunt condamnaþi în februarie 1966 la 7 ºi, respectiv, 5
ani de regim sever în lagãrele de muncã. Pe 11 septembrie 1966, un
DISIDENÞÃ 225
decret prevede pedepse cu detenþia în închisoare sau în lagãr pentru

exprimarea unor idei considerate antisovietice. Procesul lui Brodsky
face obiectul unui rezumat stenografiat care circulã pe ascuns: samizdat
(autoeditarea) ia fiinþã ºi evolueazã odatã cu procesele. Prietenii lui
Siniavski ºi ai lui Daniel organizeazã o manifestaþie ºi publicã în
noiembrie 1966 o Carte albã pregãtitã de A. Ginzburg. Dinamica îºi
urmeazã cursul.
Pe 5 decembrie 1965, Aleksandr Esenin-Volpin organizeazã o mani-
festaþie pentru respectarea drepturilor garantate de Constituþia sovieticã
ºi prin acordurile juridice internaþionale, cum ar fi Declaraþia Universalã
a Drepturilor Omului. Disidenþa înþelege sã rãmânã pe terenul legalitãþii
ºi respinge orice acþiune violentã. Aceasta este conºtiinþa juridicã
ce îi însufleþeºte pe disidenþii partizani ai libertãþii cuvântului. În
august 1967, Vladimir Bukovski, Vadim Delaunay ºi Evgheni Kuºev,
redactori ai revistei clandestine Russkoe slovo (Cuvântul rus), sunt
condamnaþi la câte 3 ani de lagãr. Dupã aceasta, Iuri Galanskov ºi
A. Ginzburg primesc ºi ei câte o condamnare de 7 ºi, respectiv, 5 ani
de lagãr, în regim sever. E drept cã, în iulie 1967, la propunerea
noului director al KGB, Iuri Andropov, Biroul Politic creeazã Direcþia
a 5-a, însãrcinatã expres cu lupta contra disidenþei, calificatã ca
diversiune ideologicã pusã la cale de Occident.
Dezvoltarea publicaþiilor samizdat

Anul 1968 este un an de cotiturã. Pe 30 aprilie începe publicarea
Cronicii evenimentelor în curs, în care apar declaraþii, petiþii ºi
informaþii despre deþinuþi. Cronica serveºte apoi ca model pentru
Cronica Bisericii Catolice din Lituania, pentru Buletinul Consiliului
pãrinþilor prizonierilor baptiºti ºi pentru multe altele. Întreprindere
colectivã independentã opusã propagandei oficiale, Cronica le aduce
responsabililor ei calificativul de samizdatºiki, atribuit de autoritãþi,
care îºi intensificã lupta ideologicã. Curând, disidenþii sunt consi-
deraþi ca þinând de domeniul psihiatriei. Natalia Gorbanevskaia este
internatã într-un spital psihiatric din decembrie 1969 pânã în
februarie 1972, iar Bukovski timp de 3 ani ºi jumãtate. În aceste
clinici plasate sub controlul KGB, sub pretextul tratamentului medi-
cal, deþinuþii sunt supuºi unor dureroase torturi chimice, metode
denunþate în 1971 într-o carte albã intitulatã O nouã boalã mintalã
în URSS: opoziþia.
226 DISIDENÞÃ
Intensitatea acestei represiuni este cu atât mai surprinzãtoare cu

cât numãrul disidenþilor este foarte mic. Pe 25 august 1968, protestul
împotriva înãbuºirii Primãverii de la Praga* nu adunã în Piaþa Roºie
decât ºapte persoane: Larissa Bogoraz, Natalia Gorbanevskaia, Pavel
Litvinov, Vadim Delaunay, Vladimir Dremliuga, Constantin Barbiþki
ºi muncitorul Victor Fainberg care va fi în 1979 unul dintre creatorii
sindicatului* liber SMOT. În iunie 1969, nimeni nu mai ia apãrarea
tãtarilor ºi a generalului Grigorenko, purtãtorul lor de cuvânt. Totuºi,
sectoare foarte diverse cunosc acum o anumitã agitaþie. Minoritãþi
etnice ºi/sau religioase, ca tãtarii din Crimeea, locuitori ai þãrilor
baltice, germanii de pe Volga, basarabeni ºi chiar bieloruºi îºi revendicã
drepturile. În noiembrie 1968, Vassil Makuha îºi dã foc pentru inde-
pendenþa Ucrainei. Estonia cunoaºte un val de sinucideri asemãnãtoare
pentru aceeaºi revendicare.
Pe 4 noiembrie, Andrei Saharov, împreunã cu alþi doi fizicieni,
creeazã Comitetul pentru Apãrarea Drepturilor Omului. Acum, Saharov
este cel care întruchipeazã disidenþa ºi, cu fiecare dintre iniþiativele
sale, el îºi extinde câmpul de acþiune: în Ucraina, la Kiev, se dezvoltã
o miºcare în favoarea apãrãrii drepturilor omului în jurul matema-
ticianului Leonid Pliuºci, internat într-o clinicã psihiatricã între 1972
ºi 1976. În 1971, Andrei Amalrik primeºte o nouã condamnare pentru
lucidul sãu eseu Uniunea Sovieticã va supravieþui oare în 1984?, o
aluzie clarã la cartea lui G. Orwell. În octombrie 1973 ia fiinþã secþia
rusã a organizaþiei Amnesty International.
Dar evenimentul cel mai important rãmâne publicarea în Occident,
în 1973, a Arhipelagului Gulag de Aleksandr Soljeniþîn. Rãsunetul
mondial al acestei descrieri detaliate a Gulagului face ca PCUS * sã
orchestreze împotriva autorului o campanie de defãimare reluatã de
toate partidele comuniste. În februarie 1974, imediat dupã lansarea
apelului sãu S\ nu trãim în minciunã!, Soljeniþîn este expulzat din
URSS. Succesul operei sale îi permite totuºi sã finanþeze un fond de
ajutorare a deþinuþilor politici. La puþinã vreme dupã aceea, prietenul
sãu Mstislav Rostropovici, muzician cunoscut în întreaga lume, este
constrâns ºi el sã ia calea exilului. Totuºi, disidenþa a reuºit sã creeze
o breºã în indiferenþa occidentalilor.
DISIDENÞÃ 227
Impactul acordurilor de la Helsinki

Pe 1 august 1975, miºcarea primeºte un sprijin neaºteptat odatã cu
semnarea actului final al Conferinþei pentru Securitate ºi Cooperare
în Europa (CSCE) de la Helsinki ºi care stipuleazã: Statele participante
respectã drepturile omului ºi libertãþile fundamentale, inclusiv libertatea
de gândire, de conºtiinþã, de religie sau de convingeri a tuturor
oamenilor, fãrã deosebire de rasã, sex, limbã sau religie. Ele favorizeazã
ºi încurajeazã exercitarea efectivã a libertãþilor, a drepturilor civile,
politice, economice, sociale ºi culturale, precum ºi a altora care decurg
toate din respectarea demnitãþii inerente persoanei umane ºi care sunt
esenþiale pentru înflorirea liberã ºi integralã a acesteia.
De[i liderii sovietici au obþinut recunoaºterea frontierelor din
1945, ei au fãcut ºi o concesie cãreia nu îi evaluaserã importanþa. În
URSS ºi în democraþiile populare*, disidenþii ºi opozanþii se vor
sprijini pe acordurile de la Helsinki pentru a-ºi legitima acþiunile. În
octombrie 1975, Saharov, pãrintele bombei H sovietice, primeºte
Premiul Nobel pentru pace ºi este în mãsurã sã facã auzitã vocea
disidenþei.
La 12 mai 1976 ia fiinþã o asociaþie pentru respectarea acordurilor
de la Helsinki, însufleþitã de A. Marcenko, P. Grigorenko ºi Iuri
Orlov, care, arestat în februarie 1977, este condamnat în mai 1978 la
7 ani de lagãr. La sfârºitul anului 1976, ucrainenii creeazã un grup
identic, desfiinþat aproape imediat, în vreme ce V. Bukovski este
expulzat din URSS, la schimb cu liderul PC chilian Luis Corvalán. În
acelaºi moment, pãrintele Gleb Iakunin creeazã Comitetul Creºtin
pentru Apãrarea Drepturilor Credincioºilor. Contestarea trece ºi prin
artele minore cum ar fi cântecul, cu Bulat Okudjava, Vladimir
Vîsoþki sau Aleksandr Galici. Caricaturistul Viaceslav Sîssoiev, arestat
în 1983 pentru desenele sale, dupã patru ani de clandestinitate, este
condamnat pentru pornografie. ªi, în întreaga þarã, circulã anecdote,
uneori filosofice, care ridiculizeazã puterea.
Occidentul ºi disidenþa
Acum, disidenþa cuprinde un numãr mai mare de oameni ºi este mai
diversificatã. Luãrile de poziþie ºi acþiunile sale întâlnesc aprobarea ºi
chiar susþinerea populaþiei, care variazã de la o þarã la alta. În jurul
unui nucleu de persoane implicate total se organizeazã cercuri concentrice
în care fiecare se achitã de sarcinile care îi convin, ocupându-se de
228 DISIDENÞÃ
ascunzãtori, de dactilografierea manuscriselor interzise, de legãturile

clandestine între persoane ºi grupuri. S-a constituit un mediu ºi s-a
stabilit un consens asupra naturii acþiunilor: respingerea violenþei ºi
a actelor extreme, ca acela al tânãrului ceh Jan Palach, care îºi dã foc
în 1969 pentru a protesta contra normalizãrii impuse de sovietici.
În Occident, pãrerile asupra disidenþei se modificã nu atât la
nivelul conducãtorilor, cât în societate. Disidenþii dispun acum de
relee în opinia publicã: în 1976, Listy (Scrisoarea), organ al opoziþiei
socialiste cehoslovace, condus de Jiøi Pelikán, este tipãritã la Paris;
în Belgia apar Caietele Samizdat; în Marea Britanie Index on
Censorschip. În noiembrie 1979 începe sã aparã la Paris revista
LAlternative Pour les droits et les libertés démocratiques en Europe
de lEst. În decembrie 1979, invadarea Afganistanului* este unul
dintre factorii care duc la boicotarea Jocurilor Olimpice de la Moscova
din 1980.
Disidenþa în democraþiile populare

La 1 ianuarie 1977, în Cehoslovacia ia naºtere miºcarea Charta 77,
care reia revendicãrile declaraþiei finale a CSCE. Pe 13 martie,
filosoful Jan PatoDka, purtãtorul de cuvânt al Chartei, moare dupã
interogatorii severe la poliþie. Represiunea antreneazã constituirea în
aprilie 1978 a Comitetului pentru Apãrarea Persoanelor Condamnate
pe Nedrept (VONS), susþinut de 600 de persoane. Cu aceastã ocazie se
eviden]iaz\ figura dramaturgului Václav Havel, care, dupã rãsunãtoarea
sa Scrisoare deschisã c\tre Gustáv Husák, va petrece cinci ani în
închisoare, între 1977 ºi 1989.
În Ungaria, condusã din noiembrie 1956 de János Kádár, regimul
încearcã sã frâneze dezvoltarea disidenþei care ia amploare printre
intelectuali, expulzându-i în 1973 pe András Hegedüs, Mihály Vajda
ºi János Kis. Sociologul Miklós Haraszti este arestat pentru a fi
descris în romanul sãu Salarii dupã numãrul de piese (1976) exploatarea
din uzinele din Ungaria.
În Polonia se asistã la îmbinarea contestaþiei sociale cu critica politicã.
În 1965, doi tineri intelectuali, Jacek Kuroñ ºi Karol Modzelewski,
publicã o Scrisoare deschisã adresatã PMUP (Partidul Muncitoresc
Unic din Polonia). Represiunea antisemitã iniþiatã de puterea comunistã
în martie 1968 frâneazã evoluþia lucrurilor, dar, în 1970, muncitorii
din porturile Balticii se revoltã. În decembrie 1975, 59 de intelectuali
printre care J. Kuroñ, L. Ko³akowski ºi A. Michnik cer abolirea
DISIDENÞÃ 229
cenzurii. În 1976, dupã revoltele de la Radom ºi Ursus, ia fiinþã

Comitetul de Apãrare a Muncitorilor (KOR), apoi ºi alte organizaþii
(ROPCiO, KPN). Disidenþa se constituie ca opoziþie democraticã
graþie unei renaºteri a societãþii civile* care anunþã Solidarnoæ *.
În Bulgaria, disidenþa este reprimatã cu violenþã, iar scriitorul
Gheorghi Markov este asasinat la Londra în 1978. În România, dictatura
cuplului Ceauºescu înãspreºte represiunea. În 1977, scriitorul Paul Goma,
care îºi face publicã adeziunea la Charta 77, este arestat ºi constrâns
s\ plece `n exil*. Muncitorul Vasile Paraschiv, care încearcã sã orga-
nizeze un sindicat* liber, este persecutat. Inginerul ºi poetul Gheorghe
Ursu este asasinat de cãtre Securitate în noiembrie 1985. În ciuda
izolãrii, disidenþa supravieþuieºte, iar Doina Cornea, profesoarã de
francezã la Cluj, îºi face publice scrisorile în care criticã regimul.
În RDG, opoziþia se structureazã în jurul Bisericilor protestante,
strãduindu-se sã nu înfrunte direct regimul: miºcarea pacifistã nãscutã
pe fondul crizei Est-Vest se sprijinã parþial pe discursul oficial.
În Albania, scriitorul Ismail Kadare este, datoritã publicãrii în
Franþa a romanelor sale critici feroce, dar foarte abil mascate ale
dictaturii lui Enver Hoxha , singura voce care se face auzitã într-o
societate cvasiparalizatã.
Victorie moralã, înfrângere politicã?

Disidenþa rusã resimte ºocul situaþiei din Polonia. Dupã un val de
expulzãri ºi exilãri forþate, puterea face din Saharov þinta preferatã a
represiunii. Disidenþii cautã atunci sã pãtrundã ºi pe terenul chestiunilor
internaþionale, intervenind în dezbaterea asupra rachetelor strategice
amplasate în Europa* ºi a demilitarizãrii continentului. Grupul pentru
Încredere între SUA ºi URSS, constituit în iunie 1982, este supus
hãrþuielilor, iar o lege din noiembrie 1983 le permite comandanþilor
de lagãre sã prelungeascã pedepsele deþinuþilor.
Deºi, începând din martie 1985, Mihail Gorbaciov* se strãduieºte
sã promoveze perestroika ºi glasnost, el înþelege, la rându-i, sã se
debaraseze de disidenþi ºi, într-o primã etapã, se aratã a fi mai represiv
decât Brejnev*. Astfel, Anatoli Marcenko, care fãcea greva foamei
pentru eliberarea tururor deþinuþilor politici, moare pe 8 decembrie
1986, urmat în octombrie 1987 de Valeri Marcenko, care fusese
condamnat la 15 ani de închisoare pentru propagandã antisovieticã.
Gorbaciov încearcã sã reprime miºcãrile separatiste din Caucaz ºi din
Þãrile Baltice.
230 DISIDENÞÃ
În China*, o primã disidenþã apare în 1976, cu ocazia morþii lui

Zhou Enlai*. Promotor al celei de-a cincea modernitãþi, democraþia,
Wei Jingsheng, închis vreme de 14 ani, este eliberat în 1993. Dar
miºcarea de contestare internã primeºte o loviturã mortalã odatã cu
reprimarea sângeroasã a Primãverii de la Beijing* ºi, ulterior, regimul
n-a lãsat nicio speranþã nici celei mai mici atitudini disidente.
Astãzi, ideea de disidenþã mai este adoptatã de opozanþii lui Fidel
Castro Miºcarea Creºtinã de Eliberare susþinând proiectul Valera
(referendum asupra libertãþilor) sau Doamnele Albe, soþii ale con-
testatarilor arestaþi în 2003, ambele miºcãri bucurându-se de susþi-
nerea lui Václav Havel. Prãbuºirea sistemului comunist în 1989-1991 a
marcat victoria moralã a disidenþilor, dar constituirea unui câmp
politic nou a fost uneori fatalã însuºi spiritului disidenþei în sine. În
Rusia, rãzboaiele din Cecenia nu mai sunt denunþate decât de persoane
izolate, ca Serghei Kovaliev.
Ale[i preºedinþi ai þãrilor lor imediat dupã dispariþia blocului
sovietic, foºtii disidenþi V. Havel, J. Jelev ºi L. Wa³êsa au fost nevoi]i
sã cedeze locul unei noi generaþii de oameni politici, veniþi câteodatã
din postcomunism.
231
ECONOMIA COMUNISTÃ
Distrugerea economiei de piaþã
De[i fondatorii marxismului au acordat multã atenþie economiei, ei
au fãcut-o mai întâi pentru a descrie ºi critica sistemul capitalist.
Dar, începând din 1917, marxiºtii sunt pentru prima oarã în situaþia
de a inventa o economie socialistã. De soluþiile aduse acestei
probleme în URSS depinde întregul demers comunist în domeniul
economic.
Din noiembrie 1917, bolºevicii vor sã înlocuiascã mâna invizibilã

a pieþei cu controlul integral, expresie a voinþei de dominaþie
exclusivã a Partidului Comunist asupra structurilor economice ºi
sociale. Aceastã voinþã titanicã de a controla toate elementele componente
ale producþiei ºi ale schimburilor implicã recurgerea la constrângere
ºi, deci, la violenþa generalizatã, la teroare* chiar. Încã din 1917-1918,
prin decret, Lenin* naþionalizeazã industria, rechiziþioneazã recoltele
ºi etatizeazã orice formã de activitate profesionalã, cum ar fi me[te[u-
gãritul ºi comerþul; simultan, confiscã conþinutul a 35.000 de seifuri
ale bãncilor ruseºti, dar ºi obiectele religioase de valoare ºi anuleazã
rambursarea tuturor împrumuturilor. Acestea vor fi ºi primele hotãrâri
adoptate, cu mai mare sau mai micã intensitate, de toate regimurile
comuniste. Aceastã spoliere generalizatã, operatã prin violenþã, vizeazã
douã obiective: rãspunde imperativelor doctrinale ale marxismului*,
care condamnã proprietatea privatã, ºi slãbeºte concret, prin ruinarea
definitivã, grupurile sociale considerate duºmani burghezi, aristo-
craþi, oameni de afaceri, þãrani, Biserici.
232 ECONOMIA COMUNISTÃ
Prin exproprierea arbitrarã a dreptului de proprietate, prin rechiziþio-

narea produselor ºi interzicerea comerþului privat, bolºevicii* distrug
economia de piaþã ºi vor s-o schimbe cu o economie planificatã zisã
ºi administratã sau de comandã dirijatã de un organism centralizat,
Gosplan. În loc sã lase ca preþurile sã rezulte din jocul ofertei ºi al
cererii, puterea are pretenþia sã defineascã nevoile care urmeazã a fi
satisfãcute ºi, deci, produsele necesare, dar ºi preþurile, circuitul
schimburilor ºi, în sfârºit, salariile. Nici mãcar în afara oricãrei
aprecieri etice un asemenea proiect nu poate reuºi pe plan tehnic,
decât cu condiþia dispunerii de o informaþie integralã ºi pertinentã
privind aºteptãrile consumatorilor ºi produsele care urmeazã a fi
fabricate, informaþie bazatã pe competenþa absolutã a administraþiilor
respective. Tehnic ireproºabilã, în abstract, o astfel de viziune meca-
nicistã a economiei nu tolereazã nici eroare statisticã, nici întârziere
în producþie, nici probleme în desfacerea produselor. Or, toate acestea
sunt nenumãrate ºi inevitabile, aºa cum o aratã, încã din 1921,
foametea* care loveºte Rusia, provocatã în parte ºi de o eroare în
prevederea recoltei, ºi ruinarea generalã a economiei ruseºti. În 1921,
Lenin va fi obligat sã abandoneze acest comunism de rãzboi ºi sã
adopte Noua Politicã Economicã (NEP*); este vorba despre un fel de
economie mixtã, cu o industrie ºi un comerþ exterior etatizate ºi cu o
agriculturã ºi un sector meºteºugãresc private; ea funcþioneazã ca o
economie de piaþã în care statul intervine masiv prin credite ºi impozite.
Aceastã formulã permite o relansare a economiei, care, în 1927,
ajunge aproape de nivelul atins în 1913.
Economia planificatã: penuria constantã, mijloc

de regularizare a economiei
În 1928, Stalin* hotãrãºte sã mizeze totul pe dezvoltarea acceleratã a
industriei grele, asiguratã prin disciplina totalã a clasei muncitoare*,
prin colectivizarea* agriculturii, prin instaurarea muncii forþate în
sânul unui uriaº sistem concentraþionar* ºi prin generalizarea terorii.
El lanseazã primul plan cincinal* care, într-un mod autoritar ºi birocratic,
alocã 80% din investiþii industriei grele, fixând preþurile în mod
centralizat. Sunt astfel privilegiate sectorul armamentului, aºadar
minele ºi siderurgia, apoi chimia, materialele de construcþii ºi, în
sfârºit, industriile metalurgice, mecanice ºi electrice, în detrimentul
sectoarelor consumului, unde penuriile sunt cronice. În sânul primelor
trebuie sã aparã omul nou, loial faþã de partid, cãruia se cuvine sã
ECONOMIA COMUNISTÃ 233
i se atribuie recompense materiale ºi o recunoºtinþã simbolicã. Acest

model de industrializare ºi, într-un mod mai general, de economie
comunistã va fi aplicat cu mai mare sau mai micã intensitate, potrivit
momentului, în democraþiile populare*, apoi în China* lui Mao* sau
în Coreea de Nord* cu excepþia Cambodgiei, unde khmerii roºii*
mizeazã pe un fel de autarhie ruralã.
Economia URSS se bazeazã pe superioritatea Gosplanului, având
în vârful ei Comisia Centralã a Planului, cãreia, cu unele mici diferenþe,
îi sunt subordonate ministerele responsabile de industria grea ºi de
cea uºoarã. Organizarea schimburilor externe depinde de o centralã,
singurul organism abilitat sã aibã relaþii comerciale cu partenerii
strãini ºi, deci, sã beneficieze de devize. Acest cadru complex aratã
cum circulã diferitele monede de schimb în funcþie de numeroase
circuite, separate unele faþã de altele: devize limitate la schimburile
internaþionale, monedã în numerar utilizatã în magazinele de stat,
monedã pur contabilã, permiþând înregistrarea fluxurilor între între-
prinderi ºi trocul pe care fiecare îl anticipeazã având în vedere penuriile
cronice ºi pe care, din chiar acest motiv, el le amplificã. Existã mai
multe pieþe, iar unele sunt închise rezervate privilegiaþilor ,
fiecare cu propriile sale magazine, uneori chiar ºi cu moneda specificã.
Totuºi, în acest tip de economie, instituirea unei organizãri generale a
controlului integralitãþii fluxurilor atât ale bunurilor care intrã în
producþie, cât ºi ale produselor finite , atât la nivel naþional, cât ºi
internaþional, se dovedeºte a fi deosebit de complex\, inaplicabil\
chiar, ceea ce constituie una dintre sursele penuriei permanente, care
împovãreazã viaþa cotidianã*.
Penuria este în acelaºi timp caracteristica principalã a unei economii
a vânzãtorilor ºi o dinamicã reprodusã de ansamblul actorilor circuitului
economic. Ea este regulatorul economiei centralizate. Întrucât este
riguros imposibil sã prevezi ºi sã fixezi totul de la bilele de rulment
pentru o întreprindere care fabricã biciclete pânã la sacul de nisip
necesar unui ºantier de construcþii, situate amândouã la sute de
kilometri depãrtare de centru , goluri întrerup neîncetat aprovizionarea.
Actorii rãspund cu constante reajustãri care reflectã atât capacitatea
cuiva de a se descurca, cât ºi densitatea relaþiilor informale. Astfel,
niºte saci de nisip deturnaþi cu îndemânare permit înãlþarea unei
construcþii private în schimbul unei piese de schimb care sã înlocuiascã
bilele de rulment ce lipsesc. ªi, pentru cã toþi operatorii de la
muncitor pânã la responsabilul regional au interes sã vadã planul
realizat ºi, deci, dotãrile bugetare reînnoite, toþi închid ochii. Fiecare
umflã dimensiunile cererii nu numai pentru cã mãrimea este un

factor al prestigiului, ci mai ales pentru cã acest lucru permite anticiparea
disfuncþiilor.
Astfel, fiecare întreprindere sau agent acumuleazã resurse materiale
ºi umane ºi contribuie, dupã importanþa sa, la generarea penuriei.
Corupþia ºi confuzia sunt consecinþele cvasifuncþionale ale unui sistem
în care cererea nu-ºi are, în mod oficial, locul. În virtutea autoritãþii
sale discreþionare, centrul defineºte nevoile ºi, în consecinþã, pompeazã
resursele la toate nivelurile. Or, fiecare actor reproduce prin anticipare
aceastã schemã ºi penuria devine sistemicã: logica macroeconomicã
ce duce la crearea penuriei în funcþie de voinþa doctrinalã de control
integral ºi de deciziile politice privind suprainvestiþiile în anumite
ramuri este reprodusã la nivel microeconomic de actorii confruntaþi
local cu unele penurii atunci când sunt constrânºi sã îndeplineascã
planul. Acestã economie prezintã aºadar o mare coerenþã, prinsã între
planificarea cãreia i se supun toþi ºi ocoliºurile de tot felul, singurele
care asigurã o funcþionare, fie ºi deficitarã, a sistemului.
Schimburi economice ºi echilibre sociale

Acest tip de economie implicã o ierarhie socialã strictã ºi puternice
consensuri sociale chiar dacã acestea sunt forþate. Astfel, a ocupa
un post de vânzãtor poate fi mai avantajos decât sã fii responsabil de
întreprindere: dacã acesta din urmã are nevoie de un bun pe care
numai primul este în mãsurã sã-l furnizeze, funcþia ocupatã devine
mult mai importantã decât titlul sau prestigiul. Iar a dispune de o rudã
care vinde produse de primã necesitate devine un avantaj de prim
ordin. Tot aºa cum a fi mai bine plasat la o coadã îþi permite sã speri
obþinerea unui bun a cãrui calitate nu se mãsoarã dupã valoarea sa de
întrebuinþare, ci dupã potenþialul sãu de schimb cu un alt bun dorit,
dar indisponibil imediat. În aceastã competiþie acerbã conteazã mai
mult sã ai un bunic pensionar dispus sã stea la coadã când tu eºti la
serviciu, decât sã aºtepþi sfârºitul programului pentru a spera sã faci
tu respectiva cumpãrãturã, fãrã garanþia succesului. În faþa carenþelor
economiei oficiale, legãturile familiale devin foarte curând baza eco-
nomiei domestice. Relaþiile neeconomice piaþa neagrã asigurã
supravieþuirea economiei oficiale, cele douã tipuri de activitate fiind
într-o strânsã conexiune.
Funcþionarea întreprinderilor o aratã din plin. Aici, consensurile
se bazeazã, pe de o parte, pe interesul larg împãrtãºit de toþi actorii de
ECONOMIA COMUNISTÃ 235
a nu informa instanþele exterioare despre carenþele din unitãþile de

muncã ºi, pe de altã parte, pe relaþiile de complicitate ºi de loialitate
care se înscriu în relaþiile de autoritate. Complicitãþi, relaþii informale,
încredere ºi paternalism toate sunt strâns dependente într-un sistem
unde, aºa cum au visat pãrinþii regimului, infrastructura suportã
cu generozitate superstructura politicã, dar nu în transparenþa spe-
ratã pe fondul ocoliºurilor ºi a legãturilor implicite din care rezultã
o puternicã dependenþã a economiei oficiale faþã de economia informalã.
În principiu, planul acoperã nevoile; în realitate, în fiecare întreprindere,
un actor intermediar numit tolkasc este însãrcinat oficial cu
împingerea dosarelor la administraþii ºi cu rezolvarea problemelor
aprovizionãrii, inclusiv în resurse umane, atunci când acestea lipsesc,
pe scurt, cu atenuarea consecinþelor nepãsãrii oficiale. Tot aºa cum,
dacã, pe hârtie, agricultura este colectivizatã, în realitate, micul lot de
pãmânt lãsat în exploatare privatã fiecãrui colhoznic câþiva ari este
singurul care permite realizarea planului ºi asigurarea satisfacerii
nevoilor.
În teorie, activitatea privatã este proscrisã ºi planul este singurul
cadru regulator. În realitate, pentru a îndeplini planul, autoritãþile
sunt nevoite sã lase departamentele întreprinderii ºi fermele colective
cele mai productive sã-ºi organizeze singure activitatea. Astfel, o
formã larvarã de privatizare îºi face apariþia în anii 1980 în URSS ºi
în democraþiile populare. În sânul marilor întreprinderi, în afara orelor
oficiale de muncã, funcþioneazã adevãrate ateliere private, pe baza
unor comenzi publice realizate în schimbul unor salarii mai mari,
satisfãcându-se astfel unele prevederi ale planului central pe care
organizarea formalã n-ar reuºi sã le atingã.
Economistul american Aron Katsenelinboigen distinge nivelurile
schimburilor economice în funcþie de natura preþurilor ºi de toleranþa
manifestatã în privinþa acestora de autoritãþile politice. El aratã în ce
mãsurã regula de drept variazã în funcþie de interesele proprii ale
acestora din urmã, ºi nu de criteriile stabilite cu fermitate. Coexistã
mai multe niveluri de schimburi. Primul desemneazã sectorul militar
privilegiat în URSS, 300 de mari întreprinderi a cãrui piaþã este
dominatã de cumpãrãtori ºi care, din aceastã cauzã, dovedeºte o mare
eficacitate. Al doilea nivel este cel al cuplului economie oficialã/eco-
nomie paralelã, care, strâns legate între ele, reprezintã sectorul civil
socializat. Cel de-al treilea nivel, al economiei informale, privat\ sau
ilegal\, desemneazã ansamblul activitãþilor bazate pe deturnarea acti-
velor publice ºi implicã o corupþie cotidianã mergând pânã la deturnãri
pe scarã mare, practicate de mafiile legate de organizaþiile politice

regionale. Din aceste motive, existã o strânsã conexiune între pieþele
economice ºi treptele legalitãþii admise, nivelurile schimburilor eco-
nomice ºi sociale sprijinindu-se pe diferite reþele de actori ºi tipuri de
legalitate.
Reforme imposibile
Numeroasele crize care puncteazã dezvoltarea economiilor de tip
sovietic trimit toate la natura economiei centralizate, care articuleazã
strâns între ele preeminenþa Partidului Comunist, gestionarea centralizatã
a aprovizionãrii, suprainvestiþiile în anumite ramuri, dominaþia vânzã-
torilor ºi adaptarea comportamentelor microeconomice. Puternica
logicã a sistemului creeazã dependenþe de comportament: orice
tentativã de amenajare localã nu poate duce decât la apariþia unor
gâtuiri, a blocajului, a tendinþei actorilor de a tergiversa, a insatisfacþiei
crescânde ºi a revenirii la vechiul sistem de reglare. În URSS, de la
NEP prima tentativã de amendare a economiei dirijate pânã la
politica lui Gorbaciov* din 1986, nicio reformã n-a redus voinþa
partidului de a exercita un control permanent, împiedicând astfel o
realã descentralizare a deciziei la nivel local ºi o autonomie a între-
prinderilor. Niciuna dintre reforme cea a lui Hruºciov*, de diminuare
a numãrului ministerelor; cea din 1965, de desfiinþare a unitãþilor de
maºini agricole (sovnarkoz), cea a lui Lieberman, în URSS, care a
servit ulterior ca model al reformelor lansate în democraþiile populare
nu a modificat în profunzime comportamentele.
Numai reforma iniþiatã în 1968 în Ungaria s-a tradus vreme de
douãzeci de ani prin retragerea relativã a partidului ºi prin începutul
unei anumite descentralizãri. Numãrul indicatorilor obligatorii a fost
redus, iar directorii de întreprinderi au putut utiliza o parte a profiturilor
pentru a mãri salariile. Totuºi, aceastã reformã a dus la o anumitã
confuzie, o situaþie calificatã atunci ca nici-nici nici economie
de partid, nici economie de piaþã , economie-hibrid, improprie
sã combine în mod eficient elementele celor douã sisteme, capitalist
ºi comunist.
În decursul timpului, acest tip de economie ºi-a arãtat incapacitatea
de a satisface nevoile cetãþenilor penurie constantã a produselor de
primã necesitate, creºteri brutale ale anumitor preþuri , în vreme ce
nivelul datoriilor contractate în strãinãtate a atins în 1989 cote foarte
ridicate. În aceste condiþii, amenajarea cadrului economic s-a dovedit
ECONOMIA POSTCOMUNISTÃ 237
a fi riguros imposibil, iar prãbuºirea democraþiilor populare în 1989 a

antrenat ruptura legãturilor cu modul sovietic de conducere a economiei,
chiar dacã unele elemente subzistã ºi în economia postcomunistã*
îndeosebi corupþia.
Cele douã tipuri de transformare a sferei politice ºi a sferei
economice au mers mânã în mânã, cu atât mai mult cu cât Uniunea
Europeanã a fãcut din adoptarea democraþiei ºi a economiei de piaþã
un dublu criteriu de aderare. Doar România reuºise înainte de 1989
sã-ºi limiteze cuantumul datoriei externe, asta însã cu preþul unor
sacrificii care au lãsat populaþia atât de epuizatã, încât, dupã 1989,
aici a fost imposibilã lansarea unei reforme brutale, deci dureroase,
ceea ce a favorizat menþinerea la putere a aripii gorbacioviste în cursul
anilor 1990.
În China ºi în Vietnam*, comuniºtii au ajuns încã de pe la mijlocul
anilor 1980 la concluzia cã trebuie slãbit controlul asupra activitãþilor
economice private, datã fiind amploarea crizei economice ºi a inca-
pacitãþii partidului-stat de a asigura aprovizionarea de bazã, fãrã însã
a ceda nimic din dominaþia lor politicã. A început atunci o perioadã
de reamenajãri permanente ºi de creºtere a tensiunilor dintre liberalizarea
economicã rapidã ºi menþinerea dominaþiei aparatului comunist. În
sfârºit, în ciuda crizei la fel de profunde ca ºi în celelalte regimuri
comuniste, replierea pe poziþiile celei mai stricte ortodoxii a triumfat
în Cuba* ºi în Coreea de Nord, unde totalitarismul* persistã.
ECONOMIA POSTCOMUNISTÃ
Tranziþia cãtre economia de piaþã
În urma prãbuºirii sistemului comunist mondial în 1989-1991, toate
þãrile cu regim comunist s-au confruntat cu evoluþia economiei lor
dirijate ºi a societãþii lor în stare de anomie înspre economia de piaþã
ºi renaºterea societãþii civile. Oricare a fost calea urmatã, s-a pus
problema statului de drept, adicã a capacitãþii statului de a garanta
funcþionarea autonomã a sferelor economicã ºi socialã.
Dupã 1989-1991, fostele democraþii populare*, cele trei state

baltice ºi Slovenia se orienteazã înspre economia de piaþã ºi democraþie,
pentru a se alãtura `n cele din urm\ Uniunii Europene (UE), care le
susþine ºi la care aderã între 2004 ºi 2007. În unele republici foste
238 ECONOMIA POSTCOMUNISTÃ
sovietice asistãm în schimb la reafirmarea puterii vechilor elite ºi la

menþinerea lor la conducere, datoritã susþinerii fostelor poliþii politice,
dominaþiei lor neschimbate asupra aparatelor de stat ºi strivirii celui
mai mic germene de societate civilã*, ca în Rusia, Ucraina ºi Bielorusia.
Altele, în sfârºit, cunosc ravagiile rãzboiului* ºi ale rãzboiului civil*,
cum este cazul fostelor republici sovietice din Asia Centralã ºi din
Caucaz, pentru o duratã mai mult sau mai puþin îndelungatã; Ceceniei
ºi Iugoslaviei le este dat sã se confrunte cu formele cele mai brutale
ale tranziþiei postcomuniste. Cât despre China* de la începutul anilor
1980 ºi Vietnamul* anului 1988 cu Doi Moi, ele au trasat propriile
planuri de tranziþie economicã.
Aºadar nu existã o schemã predeterminatã de economie postco-
munistã, mergând în mod necesar în sensul economiei de piaþã ºi al
capitalismului sau în cel al menþinerii neschimbate a structurilor
existente. Totuºi, se succed unele etape care permit distingerea între
tranziþie, postcomunism ºi europenizare. Þãrile est-europene
au parcurs aceste trei etape; altele rãmân la prima sau chiar abia o
încep pe a doua.
Tranziþii economice ºi cãi de stabilizare a monedei

Tranziþia desemneazã momentul în care, simultan, economiile au
renunþat la centralizarea de tip sovietic ºi au adoptat noi reguli de
funcþionare. Ea se traduce prin voinþa de a pune capãt dezordinii
legate de coexistenþa diferitelor pieþe, care a antrenat anterior
utilizarea mai multor monede. Pentru cã economia de comand\ a
dus la un regim de penurie ºi de ocolire flagrantã a regulii centrale de
cãtre toþi actorii, economia oficialã nu poate funcþiona decât datoritã
economiei zise secundare, care permite fluiditatea schimburilor pe
baza folosirii resurselor private, deturnate sau nedeclarate. Simultan,
existã circuite de monede care nu pot fi schimbate, care definesc
locuri de schimb magazinele pentru privilegiaþi sau sectoare cel
militar, de exemplu separate unele faþã de altele. Devizele strãine
câºtigate pe pieþele externe sunt rezervate unei elite, în vreme ce
moneda naþionalã nu are curs în exterior, iar preþurile fixate în interior
nu corespund celor de pe piaþa mondialã. În afarã de asta, o importantã
acumulare privatã de monedã nu poate fi cheltuitã din cauza penuriei
de produse de pe pieþele domestice. Aceastã economisire neproductivã
creºte în urma formidabilei activitãþi speculative care însoþeºte prãbuºirea
democraþiilor populare în 1989.
Þãrile care încearcã sã-ºi reformeze radical principiile economice

îºi propun în mod prioritar sã punã capãt acestei dezordini, cu atât
mai mult cu cât ele suferã presiunea datoriilor acumulate sub vechiul
regim, datorii externe care se ridicã în 1989 la 21 de miliarde de
dolari în RDG, la aproape 16 miliarde în Ungaria, la 35 în Polonia,
la 4 în Cehoslovacia ºi în Bulgaria, la 4,7 în România ºi, în 1991, la
70 de miliarde de dolari în URSS. Pentru asanarea pieþelor, trebuie
fixat\ o rat\ de schimb a monedelor naþionale cât mai aproape de
capacitãþile de producþie, trebuie reduse drastic activele particularilor
ºi, renovând finanþele publice, trebuie reduse brutal subvenþiile acordate
întreprinderilor.
Aceastã politicã nu este posibilã decât atunci când autoritãþile
politice sunt destul de puternice pentru a-ºi asuma nepopularitatea
legatã de aceste mecanisme care au ca efect sãrãcirea considerabilã ºi
foarte rapidã a populaþiei. Într-adevãr, fixarea ratei de schimb este
însoþitã de o importantã devalorizare ºi de reducerea drasticã a acti-
velor întreprinderilor, constrânse acum sã gãseascã în ele însele
mijloacele de supravieþuire asigurate pânã mai ieri de cãtre stat.
Aceastã forþã a autoritãþilor publice þine atât de consensul social, cât
ºi de susþinerea acordatã de organizaþiile internaþionale. Când lipseºte
unul sau altul dintre aceºti doi factori, reformele nu se înfãptuiesc sau
eºueazã.
De acest consens beneficiazã pe larg autoritãþile din Polonia,
pentru a lansa în ianuarie 1990 un plan de terapie de ºoc susþinut
masiv de Banca Mondialã, de FMI ºi de Clubul de la Paris, gata sã
reeºaloneze scadenþele datoriei. Numai cã, de[i stabilizeazã moneda
ºi opereazã atât o creºtere brutalã a preþurilor, cât ºi o încetare a
subvenþiilor, acest plan ridicã împotriva lui o majoritate a cetãþenilor
afectaþi de mãsurile de restricþie.
La polul opus, în unele þãri nu existã consens în favoarea reformei.
În România, aceasta se datoreazã epuizãrii populaþiei sub efectul
politicii lui Ceauºescu înainte de 1989 ºi competenþei noilor conducãtori
de a profita de aceastã istovire a populaþiei, pentru a-ºi consolida
poziþiile. La fel se întâmplã în Ucraina ºi în Bielorusia dupã 1991. În
toate aceste þãri ºi situaþia este aceeaºi în Vietnam ºi China ,
obiectivul noilor conducãtori este de a pãstra supremaþia sectorului de
stat ºi a limita mãsurile þinând de reforma economicã numai la
iniþiativa internã privatã. Aceste douã domenii ar putea subzista,
separate însã unul de celãlalt: uriaºul sector de stat ar putea rãmâne
neschimbat, dar, simultan, ar lua fiinþã activitãþi comerciale,
meºteºugãreºti ºi de servicii de tip familial, eliberate în sfârºit de

constrângerile anterioare ale birocraþiei*.
În Ungaria, starea finanþelor publice ºi a relaþiilor stabilite înainte
de 1989 cu parteneri strãini fac ca noile autoritãþi sã opteze pentru o
tranziþie gradualã, deschizând în acelaºi timp larg porþile pentru
pãtrunderea capitalului strãin. La polul opus, în Cehoslovacia, gradua-
lismul capãtã aspectul apãrãrii patrimoniului industrial naþional,
cãutându-se îndepãrtarea capitalului strãin ºi întemeierea legitimitãþii
noilor responsabili pe privatizarea masivã, controlul efectuându-se
prin intermediul bãncilor rãmase publice.
Astfel, prima perioadã, zisã de tranziþie, lasã ca o mulþime de
cazuri de reformã sau de non-reformã sã se desfãºoare pe baza
unei constatãri larg admise: trebuie fixate reguli macroeconomice
care sã le permitã actorilor locali sã-ºi facã jocul în voie. Diferenþa
între opþiuni þine de rolul care îi revine statului, moºtenirii în materie
de datorii ºi inflaþie, violenþei loviturilor date prin mãsurile macro-
economice adoptate ºi de climatul social în care au fost înfãptuite
reformele, deci, finalmente, de legitimitatea autoritãþilor politice de a
urma o cale sau alta.
Douã sunt concluziile care pot fi formulate imediat. Pe de o parte,
þãrile care au implementat primele mãsuri de rupturã sunt ºi primele
care ajung la o însãnãtoºire a economiei ºi încep de îndatã negocieri
cu Uniunea Europeanã. Cele care amânã scadenþa nu scapã necesitãþii
de a se confrunta ulterior cu ea sau intrã în configuraþii economice
care þin de un socialism mai mult sau mai puþin modificat
socialismul de piaþã de tip chinezesc. În Ungaria, gradualismul lasã
loc în 1995 unor mãsuri bugetare radicale; în timp ce în Polonia,
planul brutal din 1990 întâmpinã o rezistenþã considerabilã încheiatã
cu un derivativ: la alegerile din 1993, guvernul ieºit din Solidarnoæ*
este învins ºi înlocuit cu foºti comuniºti reformiºti. În sfârºit, odatã
încheiatã rapid mica privatizare întreprinderi locale ºi activitãþi
de detaliu cedate foºtilor gestionari , toate þãrile combinã mai mult
sau mai puþin aceleaºi metode de privatizare pentru marile pri-
vatizãri care afecteazã întreprinderile publice: concesionãri prin
bunã înþelegere, privatizare de masã (mai ales în Cehoslovacia),
vânzare la bursã sau privatizare prin lichidare în registrul comerþului,
apoi restructurare ºi concesionare unui întreprinzãtor privat. Ele duc
la trei mari tipuri de întreprinderi: cele vândute salariaþilor (MBO), cele
achiziþionate de investitori strãini ºi cele rãmase întreprinderi de stat
între 20% ºi 30% dintre locurile de muncã în þãrile Europei Centrale
în 2004.
Postcomunism ºi politicã a drepturilor de proprietate

Odatã stabilizate regulile macroeconomice, obiectivul rãmâne trans-
formarea drepturilor de proprietate astfel încât schimbarea sã se înscrie
în ordinea juridicã, apoi sã confirme drepturile noilor proprietari ºi,
în sfârºit, sã contribuie la modificarea comportamentelor. Aceastã
politicã se întinde pe tot parcursul deceniului 1990 ºi caracterizeazã
postcomunismul pe plan economic ºi social, celelalte politici publice
depinzând de reglementarea problemei proprietãþii.
Dacã pentru a modifica drepturile de proprietate este suficientã o
simplã miºcare din condei, nu este la fel ºi cu comportamentele:
unitãþile economice nu devin mai eficiente pentru cã titlurile de
proprietate fac dintr-un proprietar public unul privat. Schimbarea
drepturilor poate fi operatã ºi în beneficiul aceloraºi indivizi foºtii
responsabili ºi ea poate sã nu ducã la nicio modificare serioasã. Cei
care ocupã posturi de responsabilitate politicã sau economicã beneficiazã
în acest moment de o ocazie unicã de a-ºi reconverti resursele personale
ºi, adoptând noile principii ale dreptului, de a nu ceda nimic din
puterile lor.
Perioada iniþialã a tranziþiei se traduce printr-o mare incertitudine
din cauza rãsturnãrilor istorice, a impreciziei noilor legi ºi a neclaritãþii
cãilor de urmat: ea favorizeazã deturnãrile în favoarea celor bine
plasaþi în aparatul de stat. Corupþia se dezvoltã pe scarã foarte mare,
generând un capitalism roºu care le aduce beneficii foºtilor responsabili
comuniºti. Aceste deturnãri sunt susþinute de mari grupuri sociale
care n-au niciun interes în modificarea situaþiei anterioare, caracterizatã
prin subvenþii publice ºi prin compromisuri locale ce garanteazã
pãstrarea locurilor de muncã. Postcomunismul ia astfel înfãþiºarea
unui capitalism politic de jaf, pe care Max Weber l-a definit ca
fiind timpul tranziþiilor istorice ºi al acaparãrii violente a resurselor
aflate la dispoziþie. Diferenþa dintre þãrile postcomuniste constã în
capacitatea lor de a edifica niºte state de drept bazate în acelaºi timp
pe formarea unei birocraþii administrative eficiente, garante ale unor
proceduri de schimburi ºi pe alianþe încheiate cu partenerii strãini.
De unde ºi chestiunea fundamentalã a controlului care, împreunã
cu emergenþa statelor de drept, caracterizeazã perioada de edificare a
economiilor postcomuniste. Succesul trecerii de la public la privat
depinde de înfiinþarea unor agenþii publice de gestionare ºi de regle-
mentare care sã asigure garanþiile necesare durabilitãþii contractelor
semnate. A garanta validitatea procedurilor înseamnã a fixa niºte
reguli, a impune controale, a dispune de funcþionari deciºi sã le facã

respectate. Astfel, privatizarea este momentul în care se construieºte
statul de drept, care îi asigurã perenitatea.
Abordãrii în termeni de drept de proprietate i se substituie cea
care pune accentul pe Principalul proprietarul înzestrat cu
capacitatea de a controla Agentul executantul sau managerul ,
graþie recompenselor ºi sancþiunilor care limiteazã marja de oportu-
nism a acestuia. Problema managerialã se impune ca fiind miza noilor
unitãþi economice: într-adevãr, nu este de ajuns sã schimbi regulile,
trebuie ºi sã poþi controla aplicarea lor. Concesion\rii activelor cãtre
foºtii salariaþi ai întreprinderii publice care a facilitat deturnãri
masive, cel mai adesea în dauna muncitorilor ºi în beneficiul foºtilor
directori i s-a preferat concesionarea cãtre parteneri strãini care ºi-au
demonstrat superioritatea incontestabilã în materie de fonduri dispo-
nibile, de stãpânirea pieþelor, de retehnologizare, dar ºi de gestionare, de
organizare ºi de reþele.
Aceste douã moduri de dezvoltare au dat naºtere unor puternice
conflicte sociale, unii punând accentul pe redistribuire ºi, deci, pe
justiþie, alþii insistând asupra eficacitãþii ºi a necesitãþii de a se alia cu
parteneri strãini recunoscuþi pe scena internaþionalã. Ele au contribuit
mai ales la stabilirea diferenþei între diversele ramuri industriale, dar
ºi între regiuni, dupã cum acestea au atras sau nu investiþii din partea
marilor firme strãine. În general, cele situate pe circuitele occidentale
au fost, istoriceºte, mai dezvoltate decât cele de la graniþele orientale,
mai rurale ºi învecinate cu regiuni încã ºi mai sãrace din Rusia, la
nord, din Ucraina, Bielorusia ºi Moldova, la est.
Constelaþia pozitivã a dezvoltãrii este deci legatã de apartenenþa la
fostele imperii dezvoltate Austro-Ungar, Reichul german , de
prezenþa unor industrii cu valoare adãugatã mare ºi a unori investitori
strãini, în vreme ce constelaþia negativã a întârzierii sau a declinului
priveºte regiunile care au apaþinut imperiilor rus ºi otoman, eminamente
rurale, istoriceºte puþin industrializate ºi de care investitorii nu se
prea apropie. În sfârºit, aceste delimitãri favorizeazã în anumite þãri
redescoperirea statului de drept ºi închid altele în tipuri de dominaþie
autoritarã. Primele invocã proximitatea Uniunii Europene pentru a-ºi
desãvârºi transformarea, în timp ce celelalte se îndepãrteazã de ea în
proporþie directã cu imixtiunea statului în economia lor.
Intrarea în Uniunea Europeanã

A desãvârºi transformarea înseamnã obligaþia de a accepta nu numai
principiile politice sau economice ale Uniunii Europene, ci toate regulile
ºi procedurile ei specifice. În 1997, UE impune drept condiþie sine qua
non a aderãrii acceptarea Acquis-ului comunitar, adicã a ansamblu-
lui legislaþiei Uniunii Europene 31 de capitole, 80.000 de pagini
pe care þãrile candidate trebuie sã le adopte în legislaþia lor. Dacã
unele dintre aceste capitole sunt adoptate cu uºurinþã, altele fac
obiectul unor negocieri dure, în special din cauza redistribuirii puterilor
pe care le implicã. Este cazul capitolului XXI, care obligã orice þarã
candidatã la aderare sã adopte structura regionalã descentralizatã
susceptibilã de a gestiona ºi a pune în aplicare proiectele de dezvoltare
ca fonduri structurale. Aceastã reluare a Acquis-ului este determinantã
pentru a fundamenta democraþia pe baze locale, pentru a permite
regiunilor sã defineascã propria strategie ºi pentru a implementa
regulile de management al fondurilor europene.
Modernizarea statului sub foarte puternica presiune a regulilor
Uniunii Europene reprezintã ultimul mare ºantier al transformãrii
înainte de intrarea în UE. Importanþa lui este la fel de mare ca ºi aceea
a investitorilor strãini, având în vedere învãþarea regulilor ºi adoptarea
obiºnuinþelor comune. Or, pentru majoritatea candidaþilor la aderare,
confruntaþi cu probleme þinând de minoritãþile etnice, exigenþa descen-
tralizãrii reprezintã opþiuni dureroase în materie de suveranitate naþio-
nalã. De altfel, rezultatele finale se bazeazã pe compromisuri în
beneficiul centrelor naþionale, ºi nu al regiunilor ale cãror contururi
sunt, în majoritatea cazurilor, redesenate cu claritate. Doar Polonia,
din 1998, ºi apoi Slovacia, Ungaria ºi Cehia, în 2003, au instaurat o
veritabilã regionalizare.
Aceste dificultãþi în a redefini puterile între centrele statale ºi
periferiile regionale aratã în ce mãsurã, chiar ºi în ultima perioadã
dinaintea aderãrii la UE, forþa motrice a transformãrilor postcomuniste
este suveranitatea naþionalã a statelor respective. Aceastã concluzie
este valabilã ºi pentru statele care n-au nicio ºansã sã se alãture
Uniunii Europene într-un viitor apropiat sau îndepãrtat. Dacã ele n-au
fost reþinute în trenul integrãrii, aceasta s-a întâmplat pentru cã nu
ºi-au fundamentat în suficientã mãsurã transformãrile pe existenþa
unui stat de drept, care rãmâne baza primordialã a Uniunii Europene.
244 EGALITARISM
EGALITARISM
Plasând sfânta egalitate în inima doctrinei sale, comunistul francez
Gracchus Babeuf apropie explicaþia rousseauistã a originilor ine-
galitãþii de mijloacele de a-i distruge cauzele. Lucrarea sa Manifestul
egalilor, din 1795, propovãduieºte o societate bazatã pe suprimarea
proprietãþii private, a comerþului ºi a banilor, pe extincþia clasei
trândave ºi pe repartiþia bogãþiilor în funcþie de nevoi. Necesitatea
unei restauraþii a egalitãþii primitive, soclu al fericirii comune,
serveºte drept tramã a tuturor scrierilor comuniste din prima parte a
secolului al XIX-lea: atât în cele ale utopiºtilor comunitariºti ca
R. Owen, E. Cabet, T. Dezamy sau W. Weitling, cât ºi în ale comu-
niºtilor adepþi ai revoltei ca L.-A. Blanqui ºi A. Barbès.
În aceastã logicã, principiul egalitate depãºeºte limitele noþiunii
de drept natural, reþinutã de liberali, de radicali ºi de socialiºti,
pentru a se afirma ca egalitate realã, cea din primele societãþi,
anterioare apariþiei proprietãþii. Preschimbatã în drept burghez,
falsa egalitate sau egalitatea formalã este denunþatã ca ideologie *
a sistemului exploatator, care ar masca alienarea producãtorului sub
vãlul cetãþeniei. Contrar noþiunilor de echitate ºi justiþie socialã,
egalitarismul comunist este opus principiilor socialiste ale unei
egalitãþi legate de meritele ºi talentele care, dupã Saint-Simon, trebuie
sã suprime prerogativele naºterii. Egalitarismul comunist rezidã în
refuzul oricãrei diferenþe de condiþie: Comunitatea nu cunoaºte
decât egali (Dezamy, 1842).
Pentru a depãºi economia de partaj proprie comunismului vechi ºi
a propovãdui societatea dezalienatã, Marx* se sprijinã pe egalitatea
proletarã, nãscutã din pauperizarea producãtorilor industriali ºi din
condiþia comunã a exploataþilor. Legatã de progresul industrial, aceasta
alimenteazã promisiunea unei societãþi a abundenþei, în care inegalitãþile
naturale, fizice ºi intelectuale s-ar ºterge în sfârºit. De aceea, dupã
abolirea proprietãþii, a claselor ºi a statului, fiecãruia i-ar fi suficient
sã presteze o muncã dupã posibilitãþi, într-un mod cât se poate de
liber, pentru a-ºi vedea existenþa asiguratã. Pentru Marx ºi pentru
continuatorii sãi într-ale comunismului, odatã suprimate inconvenientele
inevitabile ale fazei postrevoluþionare tranziþia în care mai domneºte
egalitatea socialistã , trebuie sã se impunã comunismul integral în
care, dupã o afirmaþie a lui Marx din 1875, dreptul nu mai este
egal, ci inegal. În 1927, Stalin* va reaminti cã, în aceastã nouã
lume, dreptul inegal ar decurge din repartiþia produselor dupã
ELIBERARE 245
regula: De la fiecare dupã capacitãþile sale, fiecãruia dupã nevoi.

Acest egalitarism teoretic a alimentat cu generozitate pasiunea egalita-
ristã, voinþa de a lupta contra inegalitãþilor sociale ºi culturale, care a
fost ºi rãmâne unul dintre resorturile fundamentale ale angajamentului
comunist, chiar dacã, în mod paradoxal, regimurile comuniste au
instaurat niºte societãþi profund inegalitare.
ELIBERARE
Revenirea la libertate sau sovietizare?

Eliberarea constituie cea mai fastã perioadã a comunismului european.
Ameninþatã cu distrugerea totalã în 1941, URSS terminã rãzboiul în
poziþie de forþã. Perceputã aºadar drept principal agent al victoriei
asupra Germaniei, ea devine una dintre cele douã supraputeri, îºi
lãrgeºte teritoriul ºi îºi extinde influenþa pânã în inima Europei.
Partidele comuniste înregistrezã pretutindeni victorii, decisive în Est
odatã cu crearea democraþiilor populare, parþiale în Occident, cu
participãri la guvernare. Dar dacã în Vest Eliberare înseamnã
libertatea regãsitã, nu este la fel ºi în Est, unde Armata Roºie va
impune încet-încet sovietizarea.
Insurecþia naþionalã ºi preluarea puterii

de cãtre comuniºti
Sã nu vorbeºti niciodatã despre ea, dar sã te gândeºti la ea mereu
aceasta ar putea fi, în timpul celui de al Doilea Rãzboi Mondial, deviza
comuniºtilor europeni privitoare la Eliberarea pe care, din iulie 1941,
ei au ordinul sã nu o evoce. Ei se aratã preocupaþi numai de lupta
antihitleristã, îndepãrtând din discursul lor perspectiva trecerii la socia-
lism odatã cu sfârºitul rãzboiului. În acelaºi timp însã, ei militeazã
pentru crearea condiþiilor cuceririi puterii. Aceastã strategie se desfã-
ºoarã în trei timpi.
Înainte de Eliberare, comuniºtii urmãresc un dublu þel: constituirea
în cadrul Rezistenþei a unei miºcãri puternice, diversificate, dinamice
ºi, în acelaºi timp, acapararea conducerii acesteia. De la þarã la þarã,
rezultatele sunt diferite, fapt care va influenþa desfãºurarea celui de-al
doilea moment, al Eliberãrii propriu-zise, al cãrei semnal e dat în
246 ELIBERARE
Vest de debarcarea Aliaþilor în Normandia, pe 6 iunie 1944, iar la

Est, de ofensiva începutã de Armata Roºie * în vara anului 1944.
Obiectivul comuniºtilor este rezumat acum într-o formulã: insurecþia
naþionalã. Într-adevãr, populaþia n-ar putea rãmâne spectatoare la
eliberarea sa, pe care trebuie s-o cucereascã sub conducerea avangãrzii
sale. Baricadelor, ambuscadelor ºi acþiunilor de anvergurã din maquis
le corespund douã funcþii: în felul acesta, poporul se convinge cã s-a
eliberat singur, legitimând astfel Rezistenþa interioarã, solicitatã sã
discute de la egal la egal cu guvernele din exil ºi cu Aliaþii, iar
insurecþia sau simulacrele ei maximizeazã ponderea celor mai
deciºi, mai intransigenþi, pe scurt, a revoluþionarilor.
Dincolo de inevitabilele contingenþe, aceastã schemã se impune
pretutindeni unde situaþia localã aduce insurecþia la ordinea zilei: în
Italia, începând din toamna anului 1943, în Franþa, dar ºi în Cehoslovacia,
în Polonia, în Balcani Unii istorici considerã cã, dimpotrivã, în
Slovacia, sovieticii, departe de a înconjura insurecþia, ar fi lãsat-o sã
fie strivitã, dar se pare cã eºecul rezistenþei slovace, majoritar însufleþitã
de comuniºti, a avut raþiuni militare. Ceea ce se ºtie cu certitudine
este cã Armata Roºie n-a dat niciun ajutor insurecþiei din Varºovia:
or, de pe 1 august pânã pe 2 octombrie 1944, ea staþioneazã pe celãlalt
mal al Vistulei: URSS * se opune unei insurecþii care i-ar permite
Rezistenþei poloneze în rândul cãreia comuniºtii sunt minoritari sã
întãreascã poziþiile guvernului legal aflat în exil la Londra, cu care
Stalin are relaþii foarte proaste dupã dezvãluirile referitoare la masacrul
de la Kat`n*; lãsând Wehrmachtul sã îi zdrobeascã pe insurgenþi,
sovieticii stabilesc un raport de forþe în favoarea lor ºi în Comitetul de
la Lublin, pe care îl controleazã.
În afara Poloniei, voinþa insurecþionalã a comuniºtilor nu pare sã
fie nicãieri pusã sub semnul îndoielii, dar rezultatele sunt foarte
diferite. Cazul-ºcoalã este acela al Bulgariei, unde comuniºtii sunt
relativ slabi. Pe 5 septembrie 1944, URSS declarã rãzboi acestei þãri,
cu care continuã totuºi sã întreþinã relaþii diplomatice. În paralel cu
înaintarea trupelor sovietice, izbucneºte ºi un fel de insurecþie care
legitimeazã accesul la putere al Frontului Patriei ºi formarea unui
guvern de coaliþie în care comuniºtii sunt minoritari, dar controleazã
posturile esenþiale (Afaceri Interne, Justiþie). Ei instaureazã teroarea*, cu
o teribilã epurare a elitelor instituþionalizate, din rândul cãrora 30.000
de membri dispar între septembrie ºi decembrie 1944. Victoria rãmâne
însã clar externã: liderul PC bulgar G. Dimitrov*, în acel moment
aflat la Moscova, scria: Noi nu trebuie sã uitãm cã, dacã duºmanii
ELIBERARE 247
noºtri dau înapoi, acest fapt trebuie pus pe seama prezenþei Armatei
Roºii în þarã. În caz contrar, noi am fi deja în rãzboi civil *.
Profitând de acelaºi factor extern, comuniºtii ocupã fãþiº pos-
turile-cheie ale puterii în Bulgaria, în România ºi în Polonia ºi mai
discret în Ungaria sau în Cehoslovacia. În viitoarea RDG, dupã o fazã
militarã deosebit de violentã ºi marcatã de o succesiune de jafuri ºi
violuri în masã la care s-au dedat trupele sovietice, accesul la putere
al comuniºtilor nu este contestat, în schimbul unei ficþiuni memoriale:
în numele antifascismului* natural al poporului care s-a opus
nazismului, instrument al marelui capital, este îndepãrtatã introspecþia
colectivã a trecutului, precum ºi orice urmã a culpabilitãþii naþionale.
Iugoslavia ºi Albania reprezintã cel de-al doilea caz-ºcoalã. Margina-
lizându-i ºi eliminându-i pe concurenþii lor în cadrul rãzboiului civil
din sânul Rezistenþei, comuniºtii nu se încurcã în fineþuri tactice.
Omiþând sã menþioneze rolul trupelor sovietice în retragerea
Wehrmachtului, iugoslavul Tito * ºi albanezul Enver Hoxha dezvoltã
legenda poporului autoeliberat ºi, începând cu cucerirea oraºelor mari,
instituie o putere hegemonicã ºi teroarea. Apoi, bazându-se pe acest
raport de forþe interior, se strãduiesc sã se delimiteze de tovarãºii
strãini: comuniºtii albanezi nu au încredere în iugoslavi, care, la
rândul lor, se opun comuniºtilor bulgari, apoi celor sovietici.
În Europa* Occidentalã, comuniºtii participã la guvernele Eliberãrii
în Austria, Belgia, Danemarca, Franþa, Grecia, Italia ºi Norvegia, dar
numai PC belgian, francez, italian ºi grec pot nutri unele iluzii privind
o eventualã preluare a puterii. Pe 4 aprilie 1944, generalul de Gaulle
coopteazã doi miniºtri comuniºti în guvernul sãu provizoriu ºi, pe
21 aprilie, generalul Badoglio face acelaºi lucru în Italia. Pe 2 septem-
brie, comuniºtii intrã în guvernul grec, iar pe 24 septembrie, în cel
belgian. Asta nu înseamnã cã se instituie imediat o politicã loialistã.
PCI* pare sã urmeze calea cea mai prudentã dupã ce, pe 3 martie
1944, Togliatti a fost primit la Moscova de cãtre Stalin, care îi cere sã
se arate conciliant. Dimitrov rezumã astfel întrevederea: În momentul
actual, sã nu cereþi abdicarea imediatã a regelui, comuniºtii pot intra
în guvernul lui Badoglio, principalele eforturi trebuie concentrate în
vederea creãrii ºi întãririi unitãþii în lupta contra nemþilor. În ziua
urmãtoare, el îi dicteazã lui Togliatti niºte instrucþiuni la fel de
moderate ºi la adresa PCF. Pentru cã, deºi participã la guvernare,
PCF ºi PCI încearcã sã modifice raportul de forþe în favoarea lor. Ca
ºi în Belgia, Grecia sau în alte pãrþi, ele desfãºoarã aceeaºi gamã de
acþiuni: greve, manifestaþii ºi încãierãri, presupuse a duce la o
248 ELIBERARE
puternicã insurecþie. Dar, oricât de activã ar fi miºcarea de Rezistenþã,

în niciuna din aceste þãri ea nu duce la izgonirea ocupanþilor.
Un studiu detaliat al cazului francez aratã cã, din 227 de oraºe
examinate, numai 5 (2%) au cunoscut o adevãratã insurecþie; în alte
30 (13%) populaþia a rãmas pasivã, chiar dacã Forþele Franceze din
Interior (FFI) au putut da impresia cã Rezistenþa a fost agentul
Eliberãrii. În sfârºit, în 192 de oraºe (85%), eºecul voinþei insurec-
þionale a PCF este categoric. Insurecþia din Paris nu trebuie, aºadar,
sã ascundã absenþa insurecþiei naþionale: poporul francez nu s-a
perceput ca învingãtor, ci, înainte de toate, ca spectator. Este adevãrat
cã trebuie þinut cont ºi de geografie. La sud de Loara ºi la vest de
Rhône, unde nu era prezent niciun soldat francez sau aliat, populaþia
a putut avea impresia cã plecarea trupelor germane rezultã exclusiv
din acþiunea Rezistenþei, favorizând astfel partidul miºcãrii or,
aceste trupe n-au fãcut decât sã se supunã ordinelor statului lor major,
care voia sã evite încercuirea de cãtre armatele debarcate pe 6 iunie în
Normandia ºi pe 15 august în Provence. În restul þãrii, recunoºtinþa
faþã de trupele normale faciliteazã voinþa de ordine a generalului de
Gaule; tot aºa se petrec lucrurile ºi cu Guvernul Pierlot din Belgia.
În total, forþa Rezistenþei, în special a celei comuniste, faptele de
arme ºi sacrificiile ei dau o anumitã libertate de acþiune comuniºtilor,
dar nu le permit sã preia puterea.
De la eºecul insurecþiei la strategia infiltrãrii

Marele eºec al insurecþiei ca factor al Eliberãrii se traduce în Vest
printr-o dublã politicã: pe de o parte, încheierea unor acorduri între
partidele comuniste ºi Rezistenþa necomunistã ºi prezenþa lor la guver-
nare; pe de altã parte, întãrirea poziþiilor partidelor comuniste în
noul aparat de stat. Astfel, de la sfârºitul lunii august pânã la sfârºitul
lunii noiembrie 1944, o luptã surdã opune PCF guvernului lui de
Gaulle, îndeosebi în privinþa poliþiei paralele controlate de comuniºti
miliþiile patriotice ºi ponderea FFI în sânul armatei. Pânã la
întoarcerea secretarului general, Maurice Thorez refugiat în URSS
din octombrie 1939 , tensiunea este evidentã. Dar pe 19 noiembrie
1944, Stalin îl primeºte pe Thorez ºi îi ordonã sã facã un compromis:
Tovarãºul Stalin precizeazã cã a abordat aceastã problemã întrucât i
se pare cã tovarãºii [francezi] încã n-au înþeles cã situaþia din Franþa
s-a schimbat. [] Între timp, situaþia este diferitã, nouã, favorabilã
lui de Gaulle. Situaþia s-a schimbat, trebuie sã facem o cotiturã. PC
ELIBERARE 249
nu este destul de puternic pentru a lovi decisiv guvernul. El îl

sfãtuieºte aºadar pe Thorez sã ascundã armele ºi sã închege o mare
coaliþie destinatã în mod prioritar sã îl învingã pe generalul de
Gaulle pe care îl va primi cincisprezece zile mai târziu la Kremlin
pentru încheierea Pactului franco-sovietic. Aºadar, odatã întors în
Franþa, Thorez devine propovãduitorul legalismului republican, iar PCF
renunþã la orice veleitate de împãrþire a puterii. Dar când generalul
demisioneazã din fruntea guvernului, pe 30 ianuarie 1946, conducãtorul
comunist Marcel Cachin noteazã: Zi istoricã, l-am învins pe de
Gaulle fãrã a speria populaþia!. ªi, dupã alegerile legislative din
noiembrie 1946, Thorez e cât pe ce sã fie desemnat ºef al guvernului.
Evenimentele din Belgia ºi din Grecia confirmã necesitatea demer-
sului prudent al PCF ºi al PCI. Ca ºi în Franþa, guvernul belgian
încearcã sã îi integreze pe luptãtorii din maquis în armatã ºi sã îi
dezarmeze pe ceilalþi oponenþi. Or, dacã ameninþãrile PCF au rãmas
doar verbale, PC belgian trece la fapte: pe 16 noiembrie 1944,
miniºtrii comuniºti demisioneazã ºi, printr-o puternicã agitaþie la care
iau parte ºi militanþi înarmaþi, se încearcã obþinerea demiterii Guvernului
Pierlot. Dar armatele aliate reacþioneazã ferm, PC e obligat sã batã în
retragere ºi se trezeºte marginalizat. În Grecia, ºi în mod deosebit la
Atena, luptãtorii comuniºti din Rezistenþã se confruntã cu forþele
guvernamentale sprijinite de britanici ºi pierd bãtãlia, care provoac\
moartea a 10.000-15.000 de persoane, preludiu al rãzboiului civil
reaprins în 1946.
Totuºi, dincolo de diferenþele naþionale, atât în Est, cât ºi în Vest,
pot fi specificate ºi numeroase puncte comune în cursul acestei a treia
faze care urmeazã perioadei Rezistenþei ºi, apoi, zilelor Eliberãrii.
Înainte de toate, permanenþa în moderarea discursului: dupã înfrângerea
Germaniei, comuniºtii continuã sã nu evoce în discursul lor public
perspectiva socialismului*, pãrând sã se mulþumeascã doar cu o demo-
craþie nouã, popularã sau progresivã. Apoi se dezvoltã o laborioasã
activitate de legitimare memorialã pentru a-i impune pe comuniºti ca
singurii adevãraþi moºtenitori ai Rezistenþei, ei fãcând în acelaºi timp
tot posibilul pentru a-ºi delegitima adversarii, acuzându-i fie de
colaborare, fie de prelungirea expectativei, fie de trãdare a idealurilor
Rezistenþei. Douã sunt strategiile la care se recurge în aceastã ofen-
sivã: fuziunea cu fraþii inamici socialiºti, ceea ce permite eliminarea
concurenþei lor ºi, în privinþa forþelor situate mai la dreapta, epurarea
patrioticã mai mult sau mai puþin violentã , care duce la acelaºi
rezultat. Totuºi, dacã strategia comunistã este identicã în întreaga
250 ELIBERARE
Europã, nu este tot aºa ºi în ce priveºte raporturile de forþã: capaci-

tatea militarã a Rezistenþei ºi controlul comunist asupra ei sunt niºte
realitãþi foarte diversificate. ªi, într-o ultimã analizã, elementul decisiv
rãmâne ponderea Uniunii Sovietice ºi a diferitelor ei servicii represive.
Motivele creºterii importanþei miºcãrii comuniste

Aceastã viziune a strategiei comuniste nu este împãrtãºitã unanim de
istorici. Percepþia tradiþionalã consta în a distinge radical Europa
Occidentalã de cea Rãsãriteanã. ªi, pentru istoricii comuniºti, voinþa
popularã ar explica emergenþa democraþiilor populare*, în timp ce, în
Vest, presiunile americane ar fi împiedicat niºte cuceriri democratice
mai ample. Pentru alþii, numai târguielile diplomatice ar explica evoluþia
diferitã a celor douã spaþii, respectiv cucerirea de cãtre comuniºti a
Estului ºi pretinsa moderaþie în Vest.
Toþi invocã întâlnirea dintre Churchill ºi Stalin, la Moscova, pe
9 octombrie 1944, unde s-a ajuns la un acord asupra influenþelor în
Europa de Est: dupã mãrturia lui Churchill, URSS trebuia sã beneficieze
de 90% influenþã în România (10% rãmânând pentru occidentali),
75% în Bulgaria, 50% în Iugoslavia ºi în Ungaria ºi numai 10% în
Grecia. Dacã acest acord certificã eforturile britanice pentru a limita
pe cât posibil presiunile Uniunii Sovietive ºi a împiedica în mod prioritar
controlul ei asupra Greciei, el nu presupune nicio obligaþie pentru
americani care nu sunt informaþi ºi nici pentru Stalin. De alt-
minteri, acesta va valorifica la maximum procentajele în cazurile
român ºi bulgar, fãrã a-ºi interzice sã depãºeascã acel 50% în Iugoslavia
ºi Ungaria, dominând în Polonia ºi Cehoslovacia ºi susþinându-i pe
comuniºti în rãzboiul civil din Grecia.
Celãlalt eveniment invocat este Conferinþa de la Ialta*, la care nu
numai cã nu a avut loc nicio târguialã, dar documentul final, Declaraþia
asupra Europei eliberate, prevedea instalarea unor guverne provizorii
în care sã fie larg reprezentate toate elementele democratice ale
populaþiei ºi care vor trebui sã constituie cât mai rapid posibil, prin
alegeri libere, guverne corespunzând voinþei populare. Or, aºa cum
le spune Stalin conducãtorilor iugoslavi la douã luni dupã Ialta, acest
rãzboi nu seamãnã cu cele din trecut; cine ocupã un teritoriu îºi
impune acolo propriul sãu sistem social. ªi prezenþa Armatei Roºii
este cea care a impus sistemul sovietic în Europa Rãsãriteanã. Dacã
legenda împãrþirii lumii larg întreþinutã de generalul de Gaulle
permite sã se rãsfrângã ºi asupra lui Churchill ºi Roosevelt o
EPUR|RI 251
responsabilitate care îi revine numai lui Stalin, e clar cã prezenþa

sovieticã a fost decisivã în stabilirea raportului de forþe final. Nu din
cauza sovieticilor n-au ajuns comuniºtii occidentali la putere, dar
datorit\ lor au cucerit-o tovarãºii lor în Rãsãrit. În 1944-1945, situaþia
endogenã a comuniºtilor nu le permitea sã ia puterea nici în Est, nici
în Vest; iar Marcel Cachin sublinia în noiembrie 1947, în Carnetele
sale, importanþa decisivã a factorului extern: Iugoslavii au greºit
atunci când ne-au reproºat cã n-am fãcut revoluþia; Stalin zice: «Da,
ei au avut sprijinul Armatei Roºii! Dacã Armata Roºie ar fi fost la
Paris, acum ar fi ca în Iugoslavia».
Totuºi, chiar dacã partidele comuniste occidentale nu pun mâna pe
putere, perioada Eliberãrii le este deosebit de fastã. Când se ia în
considerare numãrul de aderenþi ºi de votanþi sau ponderea în sindi-
cate*, în aparatul de stat, bilanþul e univoc, iar progresele specta-
culoase, chiar dacã acestea sunt mai importante în Est decât în Vest. În
ajunul rãzboiului, treisprezece partide comuniste activau în ilegalitate;
la terminarea lui, singurele rãmase ilegale erau PC spaniol ºi PC
portughez. Dacã, înainte de rãzboi, PC vest-europene obþineau doar
4,5% din voturile exprimate numai PCF depãºea 10% , dupã
rãzboi, ele obþin, în medie, 14%; nouã partide au mai mult de 10%
din sufragiile exprimate ºi, în noiembrie 1946, PCF atinge apogeul,
cu 28,6%. Cât despre efective, ele sunt în permanentã progresie în
Vest indice mediu de 446 pentru PC vest-europene legale înainte de
rãzboi, faþã de 100 în 1938 ºi în creºtere exponenþialã în Est. Totuºi,
implicit, apar ºi câteva slãbiciuni. Reconstrucþia economicã susþinutã de
comuniºti bãtãlia producþiei impune grele sacrificii muncitorilor,
suscitând ici nedumerire ºi neliniºte, colo unele manifestãri de con-
curenþã stângistã. Dar, cel mai adesea, explozia audienþei comuniste
se datoreazã în mare parte unor serioase confuzii de sens un discurs
exclusiv patriotic ºi democratic , care vor dispãrea odatã cu declan-
ºarea Rãzboiului Rece*. Într-adevãr, acestea provoacã expulzarea câtorva
miniºtri comuniºti din guvernele Franþei ºi Italiei, precum ºi izolarea
partidelor comuniste vest-occidentale, lãsând democraþiile populare
pradã unei sovietizãri* accelerate.
ENGELS, FRIEDRICH ® MARX ªI ENGELS
EPURÃRI ® MAREA TEROARE

252 EUROPA
EUROPA
Europa a fost în inima reflecþiei, acþiunii ºi proiectului comunist.
Ea este matricea marxismului*, care a fost elaboratã plecându-se de
la observarea criticã a revoluþiei industriale europene din secolul
al XIX-lea. Ea se aflã în centrul structurãrii miºcãrii socialiste în
jurul Internaþionalelor socialiste. ªi dacã Lenin* se opune marxiºtilor
ortodocºi, care nu cred cã revoluþia este posibilã în þãri democratice ºi
industrializate, el considerã Rusia ca fiind veriga slabã a lanþului
imperialist, care va duce în mod inevitabil la izbucnirea unei revoluþii
în Europa.
De-abia a triumfat Revoluþia din Octombrie*, abia s-a încheiat
Primul Rãzboi Mondial, ºi un val revoluþionar strãbate Europa. Tensiunile
generate de rãzboi, marea luminã venitã de la Rãsãrit (Romain
Rolland) ºi voinþa lui Lenin de extindere a revoluþiei bolºevice se aflã
la originea creãrii în 1919-1920 a Internaþionalei Comuniste* (IC) ºi a
diferitelor partide comuniste. De altfel, Lenin nu considerã ca durabil
succesul revoluþiei din Rusia fãrã o basculare revoluþionarã a Germaniei
industriale, pe care sperã s-o provoace trimiþând Armata Roºie*, în
vara anului 1920, împotriva Poloniei. Numai cã operaþiunea se încheie
cu un eºec, care urmeazã celui al revoluþiei din Finlanda, în 1918,
celui suferit de Bela Kun, care preluase puterea în Ungaria, în 1919,
ºi celui al tentativelor insurecþionale din Germania între 1919 ºi 1923,
din Estonia, în 1924, ºi din Bulgaria, în 1925.
Internaþionala Comunistã ºi Europa

De[i, dupã moartea lui Lenin, Troþki* continuã sã viseze la Statele
Unite Socialiste ale Europei care ar fi forma politicã a dictaturii
proletariatului din Europa, Stalin* opteazã pentru construcþia socialis-
mului într-o singurã þarã. IC se mulþumeºte aºadar sã asigure bolºe-
vizarea ºi, apoi, stalinizarea partidelor comuniste europene, astfel încât
URSS* sã dispunã de instrumente disciplinate. În toatã Europa Centralã
ºi de Rãsãrit, aceste partide comuniste sunt slabe, fiind interzise ºi
clandestine. În Europa Occidentalã, dupã niºte începuturi promiþã-
toare, politica sectarã ºi antisocialistã a lui Stalin, între 1928 ºi 1933,
face ca partidele comuniste sã scadã la nivelul lor electoral cel mai de
jos, cu excepþia PC german, puternic susþinut, ce-i drept, de cãtre IC.
Pânã în 1934, comuniºtii considerã cã acþiunea în favoarea unitãþii
europene nu urmãreºte decât constituirea unei coaliþii antisovietice.
EUROPA 253
Astfel, în 1930, IC denunþã propunerile francezului Aristide Briand

în favoarea unei uniuni federale europene, considerat\ un plan de
hegemonie al imperialismului francez, respins atât de Italia lui Mussolini,
cât ºi de Republica de la Weimar ºi de URSS.
Victoria lui Hitler din 1933 modificã serios situaþia. Distrugerea
rapidã a PC german de cãtre naziºti înlãturã orice speranþã într-o
revoluþie germanã ºi îl obligã pe Stalin sã se apropie de Franþa ºi de
Marea Britanie. El îºi însoþeºte aceastã evoluþie diplomaticã, de fapt,
cu o schimbare completã a strategiei IC, care abandoneazã linia clasã
contra clasã în beneficiul unei politici de front* popular. Aceastã
strategie de alianþã se concretizeazã printr-o creºtere considerabilã a
influenþei partidelor comuniste europene, bazatã pe temele antifas-
cismului*, a luptei pentru pace* ºi a unitãþii miºcãrii muncitoreºti. Unele
PC interzise reintrã în legalitate, ca în Grecia, Iugoslavia [i România.
Altele devin partide de masã, ca în Franþa sau Spania. Creºterea
puternicã a PC spaniol (PCE) în timpul rãzboiului din Spania* îi
permite chiar IC sã experimenteze o formulã politicã ineditã, demo-
craþia de tip nou, dar înfrângerea republicanilor provoacã prãbuºirea
PCE, multã vreme unul dintre cele mai puternice, alãturi de PCF*.
Europa, o þintã decisivã pentru Stalin

Pactele germano-sovietice* din septembrie 1939 demonstreazã în mod
strãlucit cã privirile lui Stalin sunt aþintite prioritar asupra Europei,
cãreia, în înþelegere cu Hitler, îi modificã harta între septembrie 1939
ºi iunie 1941, chiar dacã acest lucru se înfãptuieºte în detrimentul
partidelor comuniste interzise, clandestine, prigonite ºi reduse la
dimensiunile stricte ale aparatului de partid în întreaga Europã din
toamna anului 1940, cu excepþia celui din Marea Britanie.
Totuºi, dupã faza criticã dintre iunie 1941 ºi sfârºitul anului 1942,
URSS îºi restabileºte situaþia militarã ºi beneficiazã de Marea Alianþã
cu Statele Unite ºi Marea Britanie, ca ºi de formidabila mobilizare a
comuniºtilor din Rezistenþã* în întreaga Europã ocupatã de naziºti ºi,
apoi, la Eliberare*. PC ies din încercare considerabil întãrite. În
Europa Occidentalã, ele devin partide de masã cu o importantã pondere
electoralã ºi participã la guvernare în acest sens distingându-se PCF
ºi PCI*. În Europa de Rãsãrit, succesul comunist se transformã în
triumf. Stalin anexeazã la URSS cele trei state baltice, partea de
rãsãrit a Poloniei, Basarabia ºi Bucovina de Nord rãpite României ,
ca ºi Rutenia subcarpaticã slovacã ºi o parte a Prusiei Orientale.
254 EUROPA
Violând acordurile de la Ialta*, el instaureazã regimuri de democraþie

popularã* în Albania, Bulgaria, Ungaria, Polonia, România, Cehoslovacia,
Iugoslavia, precum ºi în zona sa de ocupaþie din Germania viitoarea
RDG. Din 1946, o cortinã de fier separã Europa Occidentalã de
Europa Centralã ºi de Est supus\ sovietizãrii*, în timp ce partidele
comuniste occidentale prezintã democraþiile populare ca reprezentând
noua cale de trecere la socialism. ªi, pentru comuniºtii europeni, anii
Rãzboiului Rece* vor fi marcaþi de crizele recurente din Europa de
Rãsãrit: Lovitura de la Praga ºi blocada Berlinului în 1948, revol-
tele din Berlinul rãsãritean în 1953 cu înãlþarea în 1961 a Zidului
Berlinului*, revoluþia ungarã din 1956, înãbuºirea Primãverii de la
Praga* din 1968, emergenþa Solidarnoæ* în Polonia în 1980.
Comuniºtii ºi Uniunea Europeanã

Dacã înfrângerea nazismului în 1945 permite întrezãrirea unei construcþii
europene, comuniºtii se opun cu fermitate acestei idei. Începând din
toamna anului 1947, Kominform*, care nu regrupeazã decât partidele
comuniste europene, declanºeazã în mod deschis Rãzboiul Rece, combã-
tând Planul Marshall, ajutorul american adus refacerii economiilor
europene distruse de rãzboi ºi care este considerat ca o tentativã de
unificare a Europei Occidentale sub influenþa Statelor Unite. Stalin
interzice democraþiilor populare sã beneficieze de el, voind în mod
imperativ sã decupleze cealaltã Europã cea de Est de lagãrul
american. În 1948, Congresul mondial al intelectualilor de la Wroc³aw,
organizat de comuniºti, încearcã sã suscite reflexe antiamericane în
numele culturii europene, desemnând SUA ca factor de diviziune a
B\tr^nului Continent. Moscova poate conta pe susþinerea neºtirbitã a
PCF, în vreme ce Franþa reprezintã un actor central al construcþiei
europene. De[i nu reuºeºte sã împiedice crearea Comunitãþii Europene
a Cãrbunelui ºi Oþelului, în 1951, PCF gãseºte totuºi destui aliaþi
îndeosebi gaulliºti pentru a provoca în 1954 eºecul Comunitãþii
Europene a Apãrãrii (CED), mizând cu succes pe teama reînarmãrii
Germaniei Occidentale. Proiectul Comunitãþii Economice Europene
(CEE) devine una dintre þintele constante ale comuniºtilor, care dez-
voltã proiectul unui spaþiu dezarmat, liber de prezenþa trupelor strãine
ºi deschizând diferitelor þãri pieþe naturale ºi complementare.
În 1956, ºocul celui de-al XX-lea Congres al PCUS* începe sã
provoace divergenþe între PCF ºi PCI în privinþa felului în care fiecare
apreciazã apariþia CEE prin voinþa comunã a Beneluxului, Italiei,
EUROPA 255
RFG ºi Franþei; aceste partide nu au o poziþie comunã în momentul

semnãrii Tratatului de la Roma, în 1957. Dacã PCF se opune cu
înverºunare, PCI este mai favorabil deschiderii frontierelor. Naþional-
-thorezismul ºi fidelitatea faþã de URSS explicã atitudinea francezilor,
în vreme ce, în Italia, Europa apare deja ca un cadru de substituþie
acceptabil în comparaþie cu statul-naþiune, a cãrui legitimitate este
fragilã. În 1959, Moscova revitalizeazã CAER-ul*, înfiinþat în 1949,
care, spre deosebire de CEE, n-are nimic dintr-o piaþã unificatã, ci
tinde cãtre o diviziune socialistã a muncii; comparaþia dintre aceste
douã instanþe va deveni ºi mai puþin pertinentã dupã aderarea la CAER
a Mongoliei, Cubei* ºi Vietnamului*.
Comuniºtii se bucurã de contradicþiile generate de crearea CEE în
sânul Alianþei atlantice: Marea Britanie, legatã de SUA ºi preocupatã
sã torpileze Piaþa Comunã, favorizând astfel dislocarea frontului
imperialist, bãnuit mereu de planuri de agresiune antisovietice. De
asemenea, cât\ vreme decolonizarea nu este încã înfãptuitã, scenariul
integrãrii teritoriilor de peste mãri în spaþiul economic european este,
din punctul de vedere al PCF, bogat în antagonisme, între o Franþã
slãbitã ºi o RFG manifestând un dinamism indiscutabil în politica faþã
de Lumea a Treia, îndeosebi arabo-musulmanã.
Abia în 1973 PCF recunoaºte realitatea CEE. În 1977, el participã
la alegerile pentru Parlamentul European ales prin vot universal. Dar,
ulterior, îºi menajeazã electoratul rural, opunându-se admiterii Spaniei
în CEE. Totuºi, cu începere din 1974, se înscrie în evoluþia generalã,
multiplicând contactele cu diferite PC din Europa capitalistã în
privinþa unor teme ca siderurgia sau politica agricolã comunã. Aceastã
evoluþie este legatã de desfãºurarea, din 1973 pânã în 1975, a
lucrãrilor Conferinþei pentru Securitatea ºi Cooperare în Europa
(CSCE).
Întruniþi la Helsinki de pe 30 iulie pânã pe 1 august 1975, ºefii
de state ºi de guverne a treizeci ºi trei de þãri europene, ai Statelor
Unite ºi Canadei semneazã Actul final al CSCE, care ratificã invio-
labilitatea frontierelor aºa cum au fost ele stabilite la sfârºitul celui
de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi conþine o secþiune referitoare la
securitate schimbul de informaþii militare , dar ºi un aºa-zis al
treilea coº privind libera circulaþie a ideilor ºi persoanelor, a cãrui
importanþã se va vedea mai târziu. Totuºi, URSS nu reuºeºte sã
impunã crearea unui organ permanent paneuropean care ar fi asociat-o
cu înfiinþarea unor organisme comune, mai ales în domeniul trans-
portului ºi al energiei.
256 EVREI
Acesta este momentul în care relaþii mai strânse sunt închegate de

PCF cu PCI ºi PC spaniol. Perioada zisã a eurocomunismului
cãruia i s-a asociat ºi PC japonez se caracterizeazã, din 1974 pânã
în 1978, printr-o repunere în discu]ie a raporturilor cu URSS, vizibilã
în 1976 la conferinþa miºcãrii comuniste internaþionale*, care reuneºte
la Berlin partide comuniste din Europa de Est ºi de Vest. Dar episodul
rãmâne fãrã urmãri.
Pânã în 1985, criza rachetelor din Europa reaminteºte importanþa
teatrului european în confruntarea Est-Vest. Dar PCF nu reuºeºte sã
federalizeze ansamblul comuniºtilor est- ºi vest-europeni, în ciuda
þinerii la Paris, în 1980, a unei conferinþe co-organizate cu PC polo-
nez. Dupã 1985, Mihail Gorbaciov* lanseazã ideea Casei comune
europene, destinatã sã reducã tensiunile Est-Vest ºi sã obþinã ca
unitatea Germaniei sã fie restabilitã în cadrul unei reunificãri în care
ea ar fi demilitarizatã ºi fãrã armament nuclear, ceea ce ar fi presupus
o dezangajare americanã. Aceastã încercare de decuplare a Europei
în raporturile ei cu Statele Unite nu se bucurã de mai mult succes
decât tentativele precedente. ªi întreaga problematicã europeanã a
comuniºtilor este radical modificatã prin prãbuºirea democraþiilor
populare ºi a Uniunii Sovietice în 1989-1991, deschizându-se calea
postcomunismului* politic ºi economic ºi a unei reunificãri complete a
Europei. Totuºi, Partidul Stângii Europene*, care regrupeazã astãzi
majoritatea partidelor comuniste europene, s-a pronunþat în mod
radical în 2006 împotriva tratatului constituþional european, considerat
ca fiind ultraliberal.
EVREI
Gestionarea politicã a chestiunii evreieºti de cãtre bolºevici* este
marcatã la origine de o incertitudine teoreticã. Lenin* neagã existenþa
unei naþionalitãþi evreieºti care contrazice interesele proletariatului
evreu ºi genereazã starea de spirit a «ghetoului». Absolut inconsis-
tentã din punct de vedere ºtiinþific, ideea unui popor evreu special
este, prin încãrcãtura sa politicã, reacþionarã, scrie el în 1903, în
cursul unei polemici cu Bundul partidul social-democrat muncitoresc
evreiesc. În 1913, Stalin* continuã aceastã argumentaþie în Marxismul
ºi chestiunea naþionalã: pentru a fi o naþiune, evreilor le lipseºte o
limbã comunã, o economie ºi un teritoriu; aºadar nu le rãmâne decât
asimilarea. Aceastã atitudine, ostilã recunoaºterii identitare, explicã
slaba participare a evreilor la miºcarea bolºevicã, în comparaþie cu cea
menºevicã sau cu cea a socialiºtilor revoluþionari. Totuºi, în martie
EVREI 257
1914, Lenin prevede abrogarea tuturor discriminãrilor la care sunt

supuºi evreii de la încorporarea lor în imperiul þarist la sfârºitul
secolului al XVIII-lea drepturi de reºedinþã, de deplasare, de instruire,
de a ocupa o slujbã în administraþie , în cadrul unei propuneri vizând
instaurarea egalitãþii între naþiuni; ceea ce înseamnã, de fapt, recu-
noaºterea acestui statut ºi pentru ei.
La 21 martie 1917, guvernul provizoriu proclamã emanciparea
evreilor, decizie confirmatã de puterea bolºevicã pe 15 noiembrie
1917, în Declaraþia drepturilor popoarelor din Rusia. Participarea
evreilor la grupul conducãtor* exprimã aceastã integrare politicã în
1925-1926; dintre cei 104 membri ºi membri supleanþi ai Comitetului
Central al PCUS, 11 sunt evrei printre care Kaganovici, Kamenev,
Radek, Sokolnikov, Troþki* ºi Zinoviev. Dar aceastã suprareprezentare
evreii reprezintã doar 2% din populaþia sovieticã , chiar dacã ali-
menteazã într-un fel mitul iudeo-bolºevismului, este înºelãtoare ºi
efemerã. Ea scade în anii 1920 ºi mascheazã o prezenþã sensibil mai
puþin importantã în eºaloanele inferioare ale puterii. Totuºi, pânã la
sfârºitul anilor 1930, ea rãmâne foarte ridicatã în aparatul Internaþionalei
Comuniste* sau în corpul diplomatic (30% din personal), în virtutea
anumitor competenþe specifice stãpânirea limbilor strãine, cunoaº-
terea strãinãtãþii, o formaþie ºcolarã mai aprofundatã.
Politica stalinistã
Politica bolºevicã a anilor 1920 faþã de naþionalitãþi, ºi de evrei în
mod deosebit, recunoscându-se necesitatea extinderii perioadei de
integrare, este marcatã de pragmatism tactic. Pentru rezolvarea pro-
blemelor unei populaþii confruntate cu chestiunea limbii 70% dintre
evrei declarã la recensãmântul din 1926 idiºul ca limbã maternã ºi
cu probleme economice specifice naþionalizarea economiei* a ruinat
me[te[ug\ritul, o specialitate evreiascã , în 1918 au fost create douã
structuri. Astfel, PCUS instituie Evsekþii secþiuni evreieºti ,
însãrcinate sã instaureze dictatura proletariatului pe strada evreiascã,
iar Comisariatul pentru Naþionalitãþi înfiinþeazã un departament evreiesc,
Evkom, care va fi dizolvat în 1924, odatã cu obþinerea statutului
juridic de naþionalitate.
Rãmâne de rezolvat anomalia ce rezid\ în absenþa teritoriului pentru
o naþiune de acum recunoscutã. Douã proiecte concurente, lansate în
1925 ºi susþinute din exterior de organizaþia filantropicã evreiascã
americanã Joint, dovedesc existenþa voinþei de a normaliza lucrurile,
258 EVREI
dublând-o cu un obiectiv economic ºi politic: rezolvarea problemei

ºomajului ºi opunerea unei soluþii pozitive aspiraþiilor sioniste. Eco-
nomistul Iuri Larin propune instalarea unui milion de evrei în Ucraina
ºi în Crimeea. ªeful statului, Kalinin, lanseazã însã ideea unui plan de
colonizare agricolã evreiascã în Extremul Orient ºi, ca urmare, prin
decretul din 7 mai 1934, este înfiinþatã regiunea autonomã evreiascã
Birobidjan.
Aceastã politicã implicã ºi korenizaþia, adicã indigenizarea. Puterea
combate iudaismul, sionismul, ebraica limbã consideratã ca fiind a
burgheziei, spre deosebire de idiº , dar antisemitismul face chiar
obiectul unei condamnãri oficiale. Între 1924 ºi 1931, numãrul ºcolilor
de stat cu limba de predare idiº creºte în Ucraina ºi în Bielorusia, de
la 400 la 1.100, înregistrându-se 130.000 de elevi, fapt care necesitã
publicarea de manuale ºi pregãtirea unor cadre didactice. Existã circa
douãzeci de teatre în limba idiº, iar notorietatea celui din Moscova,
GOSSET, sub conducerea actorului Solomon Mihoels, e atestatã de
fidelitatea unui public larg (Regele Lear, 1935). La primul Congres al
Scriitorilor, în 1934, Isaac Fefer, reprezentant al delegaþiei evreieºti
al doilea grup naþional dupã ruºi, cu 113 delegaþi , declarã rezolvatã
chestiunea evreiascã.
Totuºi, odatã cu cotitura marcatã de anii 1930, se schiþeazã o
schimbare ºi în problema naþionalã. În 1930, Evsekþiile sunt dizolvate.
Acum se pune problema resorbþiei accelerate a particularitãþilor naþionale
în cadrul unei politici de rusificare, ceea ce antreneazã scãderea
sensibilã a publicaþiilor în idiº ºi a frecventãrii ºcolilor evreieºti,
ajungându-se la închiderea lor, în 1939. Departe de a fi reprezentat
Cãutarea fericirii titlul unui film de propagandã din 1936 al
regizorului Vladimir Korsh-Sablin , regiunea Birobidjan nu este popu-
latã în 1939 decât de 18.000 de evrei, adicã abia 10% din populaþia
sa. Începând din 1932, clauza nr. 5 din paºaportul intern, privitoare
la naþionalitate, desemneazã ca evreu orice persoanã nãscutã din
ambii pãrinþi evrei. Antisemitismul persistã ºi în timpul Marii Terori*,
evreii plãtind un greu tribut pentru prezenþa lor în aparatul de stat: în
momentul reorganizãrii corpului diplomatic, efectuatã în 1939 sub
supravegherea lui Molotov, reprezentarea lor scade pânã la 2%. Sunt
afectate atât fostele cadre ale Evsekþiilor, cât ºi liderii regiunii Birobidjan:
Dimanstein, Litvakov directorul ziarului Der Emes (Adevãrul) ,
profesorul Liberberg ºeful guvernului sunt arestaþi ºi executaþi. În
1939, evreii reprezintã aproape 16% din populaþia Gulagului*.
EVREI 259
Al Doilea Rãzboi Mondial

În iunie 1941, pe teritoriul sovietic trãiesc 5 milioane de evrei, dintre
care 2 milioane în regiunile anexate de URSS* în urma pactelor
germano-sovietice ºi imediat dupã aceea ocupate de naziºti. Evreii
sunt asasinaþi pe loc, îndeosebi de cãtre Einsatzgruppen, unitãþi de
acþiune specialã; din iunie 1941 pânã în ianuarie 1942 (data Conferinþei
de la Wannsee privitoare la soluþia finalã) îºi gãsesc moartea
1.250.000 de evrei, adicã jumãtate dintre victimele Shoah: 1.430.000
în Ucraina (dintre care 35.000 de evrei din Kiev masacraþi încã din
septembrie 1941, în râpele de la Babi Yar), 810.000 în Bielorusia,
130.000 în Moldova, 220.000 în Lituania, 140.000 în Rusia, 77.000
în Letonia. Confruntatã cu aceastã tragedie, politica stalinistã rãmâne
ambivalentã.
Pe de o parte, puterea încurajeazã afirmarea identitãþii evreieºti.
Înþelegând încã de la începutul conflictului importanþa sprijinului
internaþional, Stalin promoveazã o propagandã favorabilã evreimii;
pe 24 august 1941 este lansat apelul Fraþilor noºtri evrei din lumea
întreagã, difuzat prin intermediul grupurilor din rezistenþa comunistã
evreiascã precum secþia evreiascã a Mâinii de Lucru Imigrate din
PCF*. Semnat de personalitãþi scriitorul Ilya Ehrenburg, actorul
Mihoels, cineastul Serghei Eisenstein , apelul insistã, în contextul
dezastrului sovietic, asupra specificitãþii tragediei evreilor din URSS
confruntaþi cu primele exterminãri naziste. Aceastã propagandã este
în principal opera Comitetului Evreiesc Antifascist (CEA), creat în
aprilie 1942, care publicã ºi un ziar, Eynikayt (Unitatea). El organizeazã
turneul a doi dintre membrii sãi, Mihoels ºi Fefer, în SUA ºi în Marea
Britanie, ocazie cu care se întâlnesc cu reprezentantul Joint ºi cu
personalitãþi ale lumii intelectuale Einstein, Charlie Chaplin, Marc
Chagall. El pregãteºte Cartea neagrã, o culegere de mãrturii culese
prin grija scriitorilor Ehrenburg ºi Vassili Grossman referitoare la
exterminarea sceleratã a evreilor de cãtre invadatorii fasciºti germani.
Pe de altã parte, puterea nu iniþiazã nicio acþiune specificã de
salvare a evreilor sovietici ameninþaþi de invazia nazistã. Ea îi condamnã
chiar la moarte pe Victor Alter ºi pe Henryk Erlich, doi dintre
conducãtorii Bundului partidul socialist evreiesc din Polonia ,
refugiaþi în URSS în 1939 pentru a scãpa de naziºti: Erlich se
spânzurã în celula sa de la Lubianka, pe 15 mai 1942, iar Alter este
executat tot acolo, pe 17 februarie 1943.
În paralel se dezvoltã un nou antisemitism, cu caracter statal, care
se manifestã mai întâi în culturã. În numele ruso-centrismului oficial,
260 EVREI
puterea decide sã ia mãsuri pentru formarea ºi promovarea cadrelor

ruseºti, eliminându-i deci pe evrei din conservatoarele din Moscova
ºi din Leningrad, din redacþiile ziarelor etc. În februarie 1947, Cartea
neagrã, deºi aflatã deja sub tipar, este cenzuratã cãci a devenit
nedoritã, dupã expresia lui Aleksandrov, directorul agit-prop* din
Comitetul Central al PCUS. În ianuarie 1948 începe o nouã etapã:
Mihoels este ucis la Minsk; asasinarea lui este mascatã în accident ºi
actorul are dreptul la funeralii oficiale.
Totuºi, printr-un discurs al lui Gromîko þinut pe 14 mai 1947 la
ONU, URSS susþine crearea statului Israel. ªi, la 4 octombrie 1948,
cu ocazia sãrbãtorii Rosh Hashana, 10.000 de persoane se adunã în
faþa marii sinagogi din Moscova pentru a onora prezenþa Goldei Meir,
prima ambasadoare a Israelului în URSS.
Un antisemitism de stat
Dar schimbãrile din politica internã Stalin reia cu o mânã de fier
controlul societãþii , ca ºi întorsãtura geopoliticã provocatã de începutul
Rãzboiului Rece* pun capãt politicii morcovului ºi a bâtei. În
noiembrie 1948, Comitetul Evreiesc Antifascist este dizolvat ºi toþi
conducãtorii lui sunt arestaþi, odatã cu alte personalitãþi evreieºti,
printre care Lozovski, fost ministru adjunct al Afacerilor Externe, ºi
Polina Jemciujina, soþia lui Molotov.
E ora luptei contra cosmopolitismului, termen paradoxal în
mãsura în care el se identificã de fapt cu contrariul sãu: persistenþa
fidelitãþii faþã de cultura evreiascã (A. Kriegel).
Democraþiile populare sunt atinse ºi ele de acest fenomen. Secretara
PC român, Ana Pauker, e arestatã în mai 1952. La încheierea procesului*
Slánský de la Praga, în decembrie 1952, unsprezece conducãtori
comuniºti, toþi evrei, sunt spânzuraþi. Paul Merker, lider istoric al PC
german, este exclus din partid în 1950 ºi apoi arestat, în decembrie
1952. În URSS, la capãtul procesului intentat CEA, þinut cu uºile
închise, treispreceze inculpaþi sunt condamnaþi la moarte ºi executaþi
pe 12 august 1952. La 13 ianuarie 1953, Pravda face publicã afacerea
numitã complotul halatelor albe: medici evrei sunt acuzaþi de a fi
otrãvit doi conducãtori sovietici: pe ªcerbakov, în 1945, ºi pe Jdanov,
în 1948. Moartea lui Stalin, pe 5 martie 1953, pune brusc capãt unei
extraordinare dezlãnþuiri de ºovinism. Medicii sabotori sunt eliberaþi
ºi repuºi în funcþii. ~ns\ abia `n anul 1961 poetul Evtuºenko îºi poate
publica poemul Babi Yar.
EXIL 261
Perioada poststalinistã se caracterizeazã printr-o politicã oficioasã

de discriminare în sânul cadrelor superioare din PCUS, din Armata
Roºie*, din guvern, din corpul diplomatic, din învãþãmântul superior etc.
Rãzboiul israeliano-arab din 1967 duce la ruperea relaþiilor diplomatice
cu statul Israel ºi la dezlãnþuirea propagandei antisioniste. În paralel,
prinde contur o figurã nouã, aceea a refuznikului, evreul sovietic
cãruia autoritãþile îi refuzã autorizaþia de emigrare. În contextul
Destinderii, Moscova este obligatã sã îºi nuanþeze politica, supusã
fiind presiunilor occidentale în special amendamentul Jackson-Vanick,
care condiþioneazã acordarea unor avantaje economice din partea
Statelor Unite, de liberalizarea politicii sovietice în privinþa emigrãrii
minoritãþilor. Între 1971 ºi 1979, 180.000 de evrei pãrãsesc URSS.
Miºcarea se accelereazã sub Gorbaciov*, cu 71.000 de plecãri în
1989. În prezent, în Rusia mai existã aproape 700.000 de evrei.
EXIL
Exilul a reprezentat adesea soarta revoluþionarilor învinºi ºi prigoniþi
în þara lor. Marx ºi-a petrecut ultimii 33 de ani ai vieþii în exil, Lenin
a fost în exil 16 ani, iar Troþki 26. Încã din 1949, dupã înfrângerea
în rãzboiul civil, comuniºtii greci se exileazã în URSS ºi în democraþiile
populare, antrenând cu ei mai mult de 10.000 de persoane. În afarã de
asta, instaurarea regimurilor comuniste a provocat ºi ea uriaºe valuri
de exilaþi fugind de dictaturã, teroare ºi mizerie, aspect adesea uitat al
tragediei din þãrile socialismului adevãrat.
Exilul ruºilor albi

Începând din 1918, ruºii calificaþi din diverse motive ca albi de
cãtre puterea bolºevicã încearcã sã scape de dezastrul ºi de persecuþiile
provocate de rãzboiul civil*. Ei au origini sociale diferite, dar mai
ales membrii fostelor elite ale societãþii þariste ofiþeri, aristocraþi,
intelectuali , precum ºi evrei* fugind de pogromurile iniþiate de
diverºi protagoniºti. În 1926, Societatea Naþiunilor estimeazã numãrul
acestor ruºi la 1.126.000. Exilul lor poate fi temporar: în 1921,
121.000 de persoane se întorc în Rusia ºi mai mult de 180.000 între
1921 ºi 1931.
Este reprezentativ întreg spectrul opoziþiei la bolºevism: social-
-democraþi din Georgia, dupã anexarea þãrii lor de cãtre URSS *, în
primãvara anului 1921; lideri menºevici care editeazã la Berlin Curierul
262 EXIL
socialist, difuzat în URSS pânã la sfârºitul anilor 1920; socialiºti

revoluþionari ca Aleksandr Kerenski; anarhiºti ca Volin ºi Mahno,
refugiaþi în Franþa; monarhiºti sau liberali ca Pavel Miliukov.
Aceastã emigraþie rusã se rãspândeºte în lumea întreagã: în
Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, Polonia, Germania Berlinul
devine unul dintre marile sale centre ºi aici apar cãrþi ºi ziare , þãrile
baltice, Franþa, China. În Franþa, figura fostului general rus ajuns
ºofer de taxi a devenit celebrã. De altfel, ea nu este decât parþial
adevãratã: numeroºi exilaþi muncesc în uzine; Renault, la Billancourt,
înregistreazã un important contingent de ruºi ºi ucraineni, precum
anarhistul Nestor Mahno.
În amintirile ei, Nina Berberova descrie dificultãþile prin care trec
intelectualii emigraþi în încercãrile lor de a-ºi tipãri scrierile, publicaþiile
în limba rusã ale imigraþiei neoferind decât posibilitãþi restrânse.
Francezii ignorã în acel moment cã o adevãratã pleiadã de scriitori ºi
artiºti trãieºte printre ei: Boris Zaiþev, Ivan Bunin, viitor laureat al
Premiului Nobel (1933), pictorul Iuri Annenkov, poetul Constantin
Balmont, mort într-o sãrãcie lucie, romancierii Ivan Hmeliov ºi
Evgheni Zamiatin. Cât despre compozitorul Serghei Rahmaninov, el a
ales Statele Unite.
Mulþi dintre aceºti opozanþi s-au exilat de bunãvoie, alþii sunt însã
victimele reactivãrii unei cutume antice, surghiunul. În toamna anului
1922, Lenin* ordonã expulzarea a 160 de intelectuali economiºti,
scriitori, profesori , denunþaþi ca ideologi burghezi activi. Printre
aceºtia, numeroºi savanþi cunoscuþi: filosofii N. Berdiaev, L. ªestov,
S. Bulgakov, lingvistul R. Jakobson.
Odatã ajunºi în strãinãtate, nu înseamnã cã exilaþii au încheiat
socotelile cu puterea sovieticã: ei sunt urmãriþi, grupurile lor sunt
infiltrate de agenþi ai poliþiei politice*, care se strãduiesc sã îi neutralizeze,
fie împingându-i sã se întoarcã în URSS, fie eliminându-i prin asasinat
politic* pe cei mai activi dintre opozanþi. Astfel, Serghei Efron, soþul
poetei Marina Þvetaeva, este un agent GPU însãrcinat sã controleze
Uniunea pentru Întoarcere (în þarã), care se ocupã în Franþa de
repatrieri. În ce-i priveºte pe generalul Kutiepov ºi succesorul sãu,
generalul Miller, liderii Uniunii Militare Generale, care îi regrupeazã
pe albii din Franþa, ei sunt rãpiþi în plin Paris ºi lichidaþi. Unul
dintre cei mai cunoscuþi exilaþi este Lev Troþki*, expulzat din URSS în
februarie 1929 ºi urmãrit fãrã cruþare de Stalin*, care ordonã asa-
sinarea lui în august 1940, la Mexico.
EXIL 263
Exiluri provocate de victoria sovieticã

asupra Germaniei
Al Doilea Rãzboi Mondial provoacã enorme deplasãri de populaþii,
mai întâi din cauza operaþiunilor militare, apoi ca urmare a recon-
figurãrii generale a frontierelor ºi, în sfârºit, prin exiluri datorate
instaurãrii de regimuri comuniste.
În 1944, sosirea Armatei Roºii* antreneazã fuga masivã a populaþiei
germane din Prusia Orientalã ºi, apoi, din Pomerania; ruºii angajaþi
în armata generalului Vlassov, ucrainenii deportaþi de naziºti în lagãre
de muncã forþatã, baltici care fugiserã deja o datã de sovietizare,
polonezi ºi basarabeni, toþi cautã sã scape.
Totuºi, prin aplicarea strictã a acordurilor de la Ialta* din februarie
1945, occidentalii îi vor preda Uniunii Sovietice pe toþi fugarii. Mai
mult de 2 milioane de sovietici, printre care un mare numãr de
prizonieri de rãzboi consideraþi de Stalin ca trãdãtori, sunt astfel
predaþi, uneori cu forþa, poliþiei politice sovietice ºi serviciului ei de
contraspionaj (SMERSH), care îi expediazã direct în Gulag, atunci
când nu îi executã. Lângã Paris, sovieticii îi regrupeazã pe concetãþenii
astfel recuperaþi în lagãrul de la Beauregard, sustras jurisdicþiei auto-
ritãþilor franceze pânã la desfiinþarea lui, manu militari, în 1947.
Acest proces nu îi priveºte numai pe sovietici: în mai 1945, la
Maribor, pe frontiera dintre zona de ocupaþie britanicã din Austria ºi
Iugoslavia, circa 120.000 de refugiaþi îndeosebi croaþi, dar ºi sârbi
ºi sloveni sunt predaþi partizanilor lui Tito *, care îi executã în
masã. Aceiaºi partizani practicã purificarea etnicã a enclavei Trieste
ºi a regiunii Veneþia Iulianã, provocând fuga a 350.000 de italieni.
Reconfigurarea frontierelor în 1945 îi obligã pe 5.500.000 de
germani sã pãrãseascã Polonia ºi pe 2.700.000 Cehoslovacia; 410.000
de finlandezi fug din Karelia anexatã de URSS; la fel procedeazã ºi
60.000 de estonieni, 90.000 de letoni ºi 50.000 de lituanieni, care
trec în Vest. 1.500.000 de polonezi pãrãsesc partea rãsãriteanã a þãrii
lor, anexatã de URSS. Exilul este în acest moment o opþiune inevitabilã,
determinatã de natura noilor regiuni: absenþa democraþiei, persecuþii,
spolieri.
Unii dintre aceºti exilaþi înfiinþeazã în þãrile în care se stabilesc
veritabile centre culturale. Astfel, militari ai armatei poloneze a
generalului Anders, rãmasã blocatã în Vest dupã rãzboi, fondeazã în
1946 în Franþa, sub direcþia lui Jerzy Giedroyc, Institutul Literar, apoi
lanseazã în iunie 1947 revista Kultura. Institutul devine unul dintre
264 EXIL
cele mai importante centre ale emigraþiei din Europa Centralã ºi de

Est ºi reuºeºte sã stabileascã o continuitate între generaþiile poloneze:
comuniºti revizioniºti din 1956, exilaþi dupã martie 1968, disidenþi*
ai KOR ºi din alte grupãri democratice, militanþi ai Solidarnoæ*
împiedicaþi sã se întoarcã în Polonia dupã decembrie 1981.
Filmul [Est] Vest al regizorului Régis Wargnier (1998) ilustreazã
un alt fenomen: repatrierile voluntare care se transformã în exil.
Astfel, supuºi unei intense propagande, mii de armeni, scãpaþi de
genocidul din Turcia, emigreazã de bunãvoie în 1946 din Franþa în
Armenia sovieticã. Abia ajunºi, li se confiscã totul, sunt trataþi ca
paria ºi ca recalcitranþi ºi sunt trimiºi cu sutele în Gulag*. Abia dup\
vizita oficial\ în URSS (`n 1956) a unui ministru francez o parte
dintre ei vor obþine dreptul de a se întoarce în Franþa.
Instaurarea regimurilor comuniste ºi exilul

Instaurarea regimurilor de democraþie popularã* dupã 1945 provoacã
noi valuri de emigraþie. Într-un prim moment, aceasta este relativ
lesnicioasã, dar, spre sfârºitul anilor 1940, regimurile comuniste îºi
închid ermetic frontierele. Acum, aceste popoare sunt supuse unei
claustrãri indispensabile supravieþuirii totalitarismului*.
Lovitura de la Praga* din februarie 1948 îi sileºte la exil pe
numeroºi democraþi. Este ºi cazul lui Paul Barton (Jiri Weltruski),
socialist ºi democrat, autor în 1957 al primei cãrþi despre munca
silnicã în URSS. Sau al lui Pavel Tigrid, care lucreazã la München în
redacþia cehã a postului de radio Europa Liberã ºi în SUA, apoi se
instaleazã la Paris pentru a scoate acolo revista Svìdectví (Mãrturii),
fondatã în 1956; întors în Cehoslovacia în 1989, dupã Revoluþia de
catifea*, el devine consilier al preºedintelui Václav Havel, apoi ministru
al Culturii în 1994. Dupã înãbuºirea revoluþiei ungare* din 1956,
aproape 200.000 de maghiari, mai ales tineri, îºi pãrãsesc þara lor de
8 milioane de locuitori.
Prin Berlin, singurul punct pe unde, între 1949 ºi 1961, se poate
trece cu oarecare uºurinþã din Europa comunistã în Europa democraticã,
2.686.942 de cetãþeni est-germani dar ºi polonezi, unguri etc. au
trecut dincolo de cortina de fier. La 13 august 1961, RDG pune
capãt acestei hemoragii construind Zidul Berlinului*.
În anii 1970, practica expulzãrilor revine la ordinea zilei. Multor
disidenþi ruºi li se retrage cetãþenia ºi sunt izgoniþi din þarã cum a
fost cazul lui A. Soljeniþîn, în 1974, sau al lui M. Rostropovici, în
EXIL 265
1978. În paralel, se înmulþesc cazurile de fugã a sportivilor, muzi-

cienilor sau coregrafilor (R. Nureev) în timpul competiþiilor sau al
turneelor în Occident.
Odatã cu comunizarea regimului lui Fidel Castro*, în Cuba* asis-
tãm la un fenomen al exilului care, de la 4.000 de plecãri pe an între
1970 ºi 1979, se tot accentueazã. În aprilie 1980, mii de cubanezi
pãtrund în ambasada statului Perú din Havana, obligându-l pe Castro
sã lase sã plece 125.000 de oameni de toate condiþiile sociale. Criza
reizbucneºte în 1994: pleacã 25.000 de persoane ºi apare fenomenul
balseiros, acei exilaþi care, cu riscul pierderii vieþii ºi prin tot felul de
mijloace, încearcã sã traverseze Marea Caraibilor, pentru a ajunge în
SUA. Se estimeazã cã 2 milioane de cubanezi trãiesc în exil, faþã de
10,5 milioane în Cuba.
În timpul cuceririi Vietnamului* de Sud de cãtre trupele Vietnamului
de Nord, în 1975, un mare numãr de locuitori din Sud încearcã sã
fugã, exodul transformându-se în ceea ce s-a numit tragedia Boat
People. Între 1977 ºi 1994, circa 1.300.000 de vietnamezi au încercat
sã fugã, în ambarcaþiuni precare, din þara unificatã sub tiranie comunistã:
400.000 dintre ei au pierit în larg înecaþi sau masacraþi de piraþi ,
750.000 au ajuns în Statele Unite, 150.000 în Franþa. Acest tip de
exil reprezintã ºi astãzi soarta tibetanilor* care refuzã asimilarea
chinezã, sau a coreenilor din Nord care vor sã scape de mizerie ºi de
foamete.
De asemenea, când, în 1991, URSS s-a dislocat ºi Republica
Moldova a devenit independentã, dar comuniºtii au rãmas la putere,
un milion dintre cetãþenii ei din totalul de 4 milioane de locuitori
au pãrãsit þara.
Dar cel mai stupefiant a fost faptul cã mai multe regimuri comuniste
au ajuns sã-[i vândã propriii cetãþeni. Astfel, între 1963 ºi 1989,
RDG a vândut Republicii Federale a Germaniei 31.775 de germani
din Est doritori sã se exileze, contra sumei modice de 3,4 miliarde de
mãrci Iar în anii 1970, România lui Ceauºescu a vândut ºi ea
aceleiaºi RFG mai multe zeci de mii de români de origine germanã,
dupã niºte tarife progresive de la 1.800 de mãrci pentru un om
obiºnuit pânã la 11.000 de mãrci pentru un absolvent de studii supe-
rioare.
266
267
FEMEI
În tradiþia marxistã, femeile sunt victimele unei duble opresiuni în
sânul familiei ºi în societate a cãrei origine este istoriceºte legatã de
diviziunea muncii, de dezvoltarea forþelor de producþie ºi de apariþia
claselor. În familie, bãrbatul este burghezul; femeii îi revine rolul
proletariatului, scrie Engels* în Originea familiei, a proprietãþii
private ºi a statului (1884). Femeia, consideratã a fi prima victimã a
civilizaþiei burgheze, ar fi aºadar adusã în avangarda luptei pentru
emanciparea omenirii. Totuºi, miºcarea socialistã dinainte de 1914
rãmâne foarte prudentã asupra chestiunii feminismului, prin respingerea
oricãrei lupte specifice.
De la mãsurile de avangardã
Odatã cu revoluþia rusã este relansatã problema relaþiei dintre socialism
ºi feminism. Astfel, pe 20 iulie 1917, guvernul provizoriu acordã
drept de vot femeilor, chiar înaintea Marii Britanii (1918) ºi Statelor
Unite (1920). Dar, de[i Revoluþia din Octombrie* accelereazã miºcarea
de emancipare, aceastã miºcare se face prin intermediul proiectului de
distrugere a modelului de familie burghezã. Divorþul prin consimþã-
mânt mutual este recunoscut pe 19 decembrie 1917; cãsãtoria religioasã
e abolitã; copiii legitimi ºi nelegitimi beneficiazã de drepturi identice.
Codul Familiei din decembrie 1918 pune capãt puterii maritale ºi
afirmã egalitatea dintre soþi. Avortul sub control medical este legalizat
pe 20 noiembrie 1920, iar contracepþia în 1923. În 1926 este
simplificatã procedura divorþului, instituindu-se divorþul prin carte
poºtalã, printr-o simplã cerere unilateralã. Uniunea liberã devine
juridic echivalentã cu cãsãtoria. Astfel, legislaþia sovieticã opereazã
268 FEMEI
o distincþie absolutã între relaþiile familiale [] ºi relaþiile matri-

moniale.
Novîi bît (Viaþa nouã) vrea sã instaureze o nouã moralã ºi mizeazã
pe transformarea relaþiei dintre sexe. Un afiº de propagandã din 1931,
Jos sclavia domesticã, afirmã cã, transformând sarcinile casnice,
menajere, într-o muncã remuneratã, femeia îºi dobândeºte autonomia
financiarã ºi, colectivizând-o prin crearea de cantine ºi creºe, timpul
feminin este eliberat pentru practicarea sportului ºi animarea clu-
burilor. Femeia nouã nu este doar citadinã, ci ºi ruralã. Figura
mujicului este înlocuitã cu cea a colhoznicei care conduce tractorul,
reprezentatã la Expoziþia universalã de la Paris din 1937 de sculptoriþa
Vera Muhina alãturi de muncitor ea înalþã o secerã ºi el un ciocan,
elemente clasice ale simbolisticii comuniste*. Aceste mãsuri sunt luate
sub impulsul secþiei feminine a Comitetului Central al PCUS*, Jenotdel,
înfiinþatã în august 1919 ºi care lanseazã campania de alfabetizare în
1926, proporþia femeilor analfabete este de 57%, faþã de 28% la
bãrbaþi ºi de luptã împotriva prostituþiei, vegheazã la nediscrimi-
narea femeilor la angajarea în muncã ºi inspecteazã ºcolile.
Jenotdel este condus de câteva dintre puþinele personalitãþi femi-
nine membre ale Partidului bolºevic 2% din numãrul total al mem-
brilor în 1917, 15% în anii 1930. Comitetul a fost înfiinþat de Inessa
Armand amanta lui Lenin , care a lansat în 1914 primul ziar
bolºevic destinat femeilor, Rabotniþa (Muncitoarea), fãrã susþinerea
financiarã a partidului. Îi succede Aleksandra Kollontai, de origine
nobilã, care a divorþat de soþul ei inginer pentru a trãi cu unul dintre
puþinii lideri bolºevici muncitori, Aleksandr ªliapnikov. Devenitã
marxistã, ea se strãduieºte sã atragã muncitoarele la social-democraþia
rusã. Analizele ei se ocupã de familie, consideratã o instituþie bur-
ghezã, ºi de cucerirea de cãtre femei a independenþei, atât economice,
cât ºi afective articolul ei din 1923, Loc lui Eros înaripat, face
referire la utopiile* feministe ale lui Aristofan. Totuºi, aceste poziþii
îndrãzneþe sunt foarte minoritare ºi ºocheazã mentalitãþile epocii.
De[i, la primul Congres Panrus al Muncitoarelor, din noiembrie 1918,
Lenin* denunþã micul menaj [care] striveºte, sufocã, ridiculizeazã ºi
degradeazã, de[i pe 8 martie 1921 decretatã Ziua Femeii el
declarã cã este imposibil sã antrenezi masele în politicã fãrã a antrena
femeile în politicã, el condamnã vehement dezordinea în chestiunile
iubirii ºi în cele sexuale. Soþia lui, Nadejda Krupskaia, nu spune
altceva atunci când slãveºte rolul matern al muncitoarelor.
FEMEI 269
la întoarcerea la tradiþie

Jenotdel, în curând poreclit bab-kom (comitetul babelor), este acuzat
de derivã feministã pe motiv de separatism ºi sindicatele* se aratã
puþin înclinate sã coopereze. Criticilor de ordin politic li se adaugã
cele de ordin social, mãsurile de emancipare producând efecte per-
verse. Ele agraveazã instabilitatea familialã în anii 1920, o cãsãtorie
din douã se încheie prin divorþ ºi absenþa de autonomie a femeilor:
dificultãþilor economice neplata pensiilor alimentare le corespund
probleme materiale, lipsa de locuinþe obligând adesea la coabitare
forþatã aºa cum o aratã ºi filmul lui Abram Room din 1927 Trei
într-un subsol. Numãrul cazurilor de infanticid ºi de abandonãri de
copii creºte sensibil, indicele natalitãþii scade, trecând de la 45 în
1925 la 31 în 1940.
Or, regimul are nevoie imperioasã de mânã de lucru. În 1930,
Jenotdel este dizolvat. În 1935 este lansatã o campanie contra avortului
ºi a divorþului. Noul Cod al Familiei, instituit de Stalin* în iunie
1936, interzice avortul, întãreºte protecþia mamei ºi a copilului,
precum ºi constrângeile vizându-i pe taþii divorþaþi. Stalin afirmã cã
femeia sovieticã are aceleaºi drepturi ca ºi bãrbatul, dar cã acest
lucru n-o scuteºte de marea ºi nobila datorie pe care i-a dat-o natura:
ea este mamã ºi dã viaþã, cu atât mai mult cu cât aceasta nu este
o problemã privatã, ci o problemã de cea mai mare importanþã
socialã (Trud, 17 aprilie 1936). Valorile familiale sunt purtate de
femeile elitei sovietice, cu Miºcarea Soþiilor (1936-1941), patronatã de
comisarul poporului la Industria grea, Sergo Ordjonikidze. Totuºi, grupul
conducãtor* rãmâne esenþialmente masculin, chiar dacã unele soþii au
un rol deloc neglijabil cea a lui Ejov sau cea a lui Molotov. Între
1941 ºi 1945, femeile participã activ la efortul pentru rãzboi. În
spatele frontului, ele ocupã locurile rãmase vacante 57% din mâna
de lucru neagricolã în 1943. De asemenea, ele sunt solicitate cu
scopuri propagandistice* în Comitetul Antifascist al Femeilor, creat în
aprilie 1942 dupã modelul Secretariatului internaþional al femeilor
al Internaþionalei Comuniste*, animat îndeosebi de Clara Zetkin ,
din care face parte ºi Ana Pauker, viitor secretar al PC român.
Anii de dupã rãzboi sunt plasaþi sub semnul celebrãrii familiei, în
ciuda unui foarte puternic dezechilibru demografic bãrbaþi-femei în
1959, URSS încã avea un deficit de 20 de milioane de bãrbaþi.
Hruºciov* înscrie politica sa familialã în continuitate, chiar dacã legea
asupra divorþului devine mai maleabilã, iar avortul este din nou
270 FEMEI
legalizat. În decembrie 1965, Brejnev* propune simplificarea procedurii

de divorþ ºi un control limitat al naºterilor în principal prin întreruperi
de sarcinã. Totuºi, pe plan economic ºi profesional, femeile sunt
concentrate pânã în anii 1980 în sectoarele economice cu cele mai
mici salarii, mai mici cu 20-30% faþã de medie: sãnãtate, educaþie,
alimentar ºi comerþul cu amãnuntul.
Exportarea modelului sovietic

De la sfârºitul anilor 1940, modelul sovietic este impus democraþiilor
populare*, uneori cu grave derive, ca în România, unde, sub Ceauºescu,
cu începere din 1966, femeile sunt obligate sã aibã cel puþin patru
copii ºi sã fie plasate sub supraveghere ginecologicã forþatã, ceea ce
va provoca nenumãrate avorturi ilegale ºi abandonarea a zeci de mii de
copii, regrupaþi ulterior în triste orfelinate de stat. De[i revoluþia
comunistã din China* a emancipat considerabil femeia de sub rigorile
statutului ei anterior, fãcând-o sã acceadã la studii ºi la cetãþenie, ea
a cãutat în acelaºi timp sã îi impunã, în ciuda unor foarte puternice
rezistenþe ºi a poziþiei tradiþionale a lui Mao Zedong*, o politicã
antinatalistã, pânã la a inventa, în anii 1980, principiul copilului unic,
politicã ducând la practicarea masivã a infanticidului în cazul fetiþelor.
Urmând modelul sovietic din anii 1930, partidele comuniste occi-
dentale se intereseazã de femeie ca muncitoare ºi ca mamã iar în a doua
calitate, mai ales în timpul campaniilor în favoarea luptei pentru pace*.
În 1936, în sânul PCF* ia fiinþã, la iniþiativa Daniellei Casanova ºi a Jeannettei
Vermersch, tovarãºa de viaþã a secretarului general Maurice Thorez,
o Uniune a Tinerelor Fete din Franþa. În timpul Rezistenþei*, femeilor
comuniste le revine un rol ingrat, dar important, acela de agent de
legãturã; multe îl vor plãti cu deportarea, ca D. Casanova. Totuºi, în
aprilie 1956, J. Vermersch lanseazã o campanie `mpotriva controlului
naºterilor, declarând cã maternitatea voluntarã este o amãgire pentru
masele populare ºi, mai ales, o armã în mâinile burgheziei contra
legilor sociale. Aceste poziþii tradiþionaliste pun PCF într-o situaþie
delicatã atunci când, dupã Mai 1968*, se dezvoltã miºcarea pentru
eliberarea femeilor, de-a lungul întregii perioade cât Georges Marchais
a fost secretar al partidului. Dar, semn al timpului, în 2001, PCF
încredinþeazã conducerea sa unei femei, Marie-George Buffet.
FOAMETE 271
FOAMETE
Problema hranei a fost în regimurile comuniste o preocupare recurentã
a populaþiei a cãrei viaþã cotidianã* consta adesea în a petrece ore
întregi la coadã pentru a cumpãra pâine, lapte sau câteva ouã, în
funcþie de ce se gãsea. Aceastã penurie cronicã a fost provocatã la
început de rãzboiul dus de bolºevici contra þãrãnimii independente,
printr-o politicã de rechiziþionare a recoltelor ºi de suprimare a
pieþelor þãrãneºti tradiþionale orice piaþã liberã fiind consideratã capi-
talistã , ºi, în sfârºit, de colectivizarea pãmânturilor.
Lenin ºi prima mare foamete

În Rusia, încã din primãvara anului 1918, Lenin*, care a promis
pãmânt þãranilor, impune rechiziþionarea forþatã a cerealelor pentru
aprovizionarea prioritarã a oraºelor, unde se aflã partizanii sãi, unde
nemulþumirea muncitorilor creºte ºi unde îºi are garnizoanele o Armatã
Roºie* devenitã pletoricã. Pe 13 mai 1918, el înfiinþeazã Armata aprovi-
zionãrii: zeci de mii de oameni trimiºi la þarã pentru a lua cu forþa
produsele agricole sunt plãtiþi proporþional cu rechiziþiile efectuate.
Timp de trei ani, aceastã politicã a comunismului de rãzboi duce la
izbucnirea a numeroase rãscoale þãrãneºti, înãbuºite fãrã cruþare, ºi îl
incitã pe þãran sã se replieze într-o economie de subzistenþã ºi sã
reducã suprafeþele însãmânþate, ceea ce face ºi mai dificilã problema
aprovizionãrii.
Penuria obligã puterea comunistã sã stabileascã un sistem de
raþionalizare foarte ierarhizat, care devine rapid un instrument politic.
Într-adevãr, în 1917 deja, Lenin decretase: Cine nu munceºte nu
mãnâncã. Or, într-un regim în care statul acapareazã monopolul
locurilor de muncã ºi al aprovizionãrii, aceastã maximã, de un bun-
-simþ aparent, devine o armã decisivã împotriva oricãrei persoane
care rezistã puterii arma alimentarã. Cetãþenii sunt împãrþiþi în mai
multe categorii, dupã utilitatea lor socialã: leneºii primesc raþii
de foamete, în vreme ce comuniºtii ºi membrii Armatei Roºii sau ai
poliþiei politice* sunt bine hrãniþi. Deja, în mai 1918, 7 academicieni
ruºi din 40 mor de inaniþie.
În ianuarie 1919, puterea bolºevicã fixeazã dinainte cotele de
rechiziþii, de la regiune pânã la sat, cu responsabilitatea colectivã a
þãranilor. Stabilirea acestor cote pune problema evaluãrii recoltelor
viitoare ºi, în 1920, apare un conflict între Direcþia Centralã a Statisticii
272 FOAMETE
formatã din profesioniºti ºi Gosplan, instrument creat de Partidul

bolºevic pentru a dirija economia. Statisticile Gosplanului, larg supra-
estimate din raþiuni politico-ideologice, sunt reþinute de cãtre Biroul
Politic ºi provoacã rechiziþii foarte mari, care antreneazã o gravã
foamete.
În ianuarie 1921, intelectuali ruºi se mobilizeazã ºi creeazã un
Comitet Panrus de Ajutorare a celor Înfometaþi. Având ºi susþinerea
Bisericii Ortodoxe, Comitetul face apel la Crucea Roºie ºi la American
Relief Association. Aceste instituþii reuºesc sã hrãneascã zilnic circa
11 milioane de persoane dintre cei 30 de milioane de înfometaþi.
Foametea va dura pânã la sfârºitul anului 1922, cu întregul ei cortegiu
de orori: moartea atroce a sute de mii de copii, înmulþirea cazurilor
de antropofagie; vor fi înregistraþi circa 5 milioane de morþi, în
special þãrani. În faþa acestei tragedii, reacþia bolºevicilor este brutalã.
Deja, în timpul foametei din 1891 ultima care a bântuit Rusia
þaristã, din cauza proastelor condiþii climatice, ºi care a fãcut 400.000
de victime , Lenin reacþionase fãrã milã, explicând cã foametea ar
avea numeroase consecinþe pozitive: distrugerea economiei þãrãneºti
înapoiate; apariþia unui proletariat industrial, gropar al orânduirii
burgheze ºi deci promotor al socialismului; ºi chiar dispariþia credinþei
în þar ºi în Dumnezeu. La 19 martie 1922, Lenin este în aceeaºi stare
de spirit atunci când cere Biroului Politic sã se profite de foamete
pentru a ataca Biserica: Chiar acum, când în regiunile bântuite de
foamete oamenii consumã carne de om ºi când mii de cadavre zac pe
toate drumurile, noi trebuie sã trecem la confiscarea bunurilor bise-
riceºti cu energia cea mai sãlbaticã ºi mai necruþãtoare ºi sã strivim
orice veleitate de rezistenþã. Dupã revolta de la Kronstadt* din martie
1921, Lenin pune capãt comunismului de rãzboi ºi inaugureazã
Noua Politicã Economicã (NEP*). Dar, pentru þãrani, asta nu va
însemna decât un rãgaz. Într-adevãr, în 1929, Stalin* lanseazã colec-
tivizarea pãmânturilor, care va provoca nenumãrate rãscoale, distru-
gerea economiei rurale ºi va declan[a o nouã foamete.
De la colectivizare la foamete
Kazahstanul a fost lovit primul. Kazahii sunt o populaþie nomadã de
aproximativ 4 milioane de locuitori. Obligându-i sã se sedentarizeze
în colhozuri, colectivizarea provoacã moartea rapidã a întregului lor
ºeptel baza alimentaþiei lor , care, pânã atunci, se muta dintr-un
loc în altul, în cãutare permanentã de noi pãºuni. Din 1930 pânã în
FOAMETE 273
1933, între 1.300.000 ºi 1.500.000 de kazahi mor de foame, în timp

ce alþi 600.000 fug cãtre China.
În 1932-1933 sunt atinse de foamete cele mai mari regiuni cerealiere
din URSS Ucraina ºi Caucazul de Nord. Deja în 1931, statul luase
42% din recolta ucraineanã. Pe 21 iunie 1932, Stalin, care fixase cote
de livrãri exorbitante, ordonã sã se treacã la colectare cu orice preþ.
Lipsa de alimente devine un fenomen de masã, se generalizeazã ºi se
agraveazã. Întrucât conducãtorii ucraineni îndeosebi Skr`pnik ºi
Ciubar adreseazã critici Moscovei, din august 1932, Stalin considerã
cã incompetenþa lor de a realiza planul de rechiziþii este dublatã de
o derivã naþionalistã ucraineanã care trebuie sfãrâmatã. În octombrie
1932, el îi trimite pe Molotov în Ucraina ºi pe Kaganovici în Caucaz
pentru a impune cotele de rechiziþii.
Pe 16 octombrie este adoptatã rezoluþia care va declanºa foametea:
livrãrile cãtre stat trebuie sã fie prioritare faþã de nevoile colhozului,
Stalin hotãrând sã dea o loviturã zdrobitoare colhoznicilor care au
ridicat batalioane întregi contra statului sovietic. În noiembrie, comu-
niºtii locali care se solidarizaserã cu concetãþenii aflaþi în subordinea
lor cad victime epurãrilor. Într-adevãr, Hataevici, secretarul organizaþiei
de partid a regiunii Dniepropetrovsk, îi scrie lui Molotov: Pentru
ca, pe viitor, producþia sã poatã creºte conform nevoilor statului
proletar, noi trebuie sã luãm în considerare nevoile minimale ale
colhoznicilor; fãrã aceasta nu va mai avea cine face semãnãturile ºi
asigura producþia. Zadarnic însã. Poziþia dumneavoastrã, îi rãspunde
Molotov, este profund incorectã, nicidecum bolºevicã La sfârºitul
lunii decembrie, Stalin ordonã sã se confiºte pânã ºi rezervele pentru
însãmânþãrile de primãvarã.
Pe 6 decembrie 1932, ucrainenilor le sunt impuse mãsuri draconice:
circulaþia produselor alimentare este interzisã, comerþul de stat ºi
cooperatist este suprimat, toate stocurile sunt rechiziþionate. Arestãrile
ºi deportãrile* în masã ale colhoznicilor se înmulþesc. Pe 27 decembrie
este inauguratã paºaportizarea: paºaportul intern obligatoriu nu este
eliberat decât locuitorilor de la oraºe, pentru a împiedica exodul
înspre oraºe a hoardelor de þãrani înfometaþi. Armata Roºie ºi poliþia
politicã înconjoarã zonele de foamete ºi îi trimite înapoi pe cei care
încearcã sã scape de acolo. În sfârºit, la 22 ianuarie 1933, un membru
al Biroului Politic, Postîºev, este trimis în Ucraina cu puteri discre-
þionare, însoþit de sute de cadre ruseºti. Skr`pnik se sinucide ºi mii de
comuniºti ucraineni sunt epuraþi.
274 FOAMETE
Dat fiind secretul absolut impus de Stalin ºi de succesorii sãi

asupra foametei din acei ani, bilanþul exact este greu de stabilit.
Demografii cei mai prudenþi dau cifrele de 2.600.000 de morþi de
foame, 1.100.000 deficit al naºterilor ºi un milion de deportaþi. Dar
specialiºtii ucraineni estimeazã numãrul victimelor la 4 sau 5 milioane
ºi vorbesc despre genocid. La acestea se adaugã 20 de milioane de
þãrani care au fugit de la þarã dupã foamete.
Obiectivele politice ale foametei

Ne confruntãm aici cu o foamete artificialã sau înfometare orga-
nizatã, în care lipsa alimentelor rezultã nu dintr-un dezastru climatic
ºi nici mãcar dintr-o gravã incompetenþã economicã precum în 1921
sau ca în Kazahstan , ci din confiscarea de cãtre stat a produselor
alimentare indispensabile populaþiei locale. Într-adevãr, Stalin este
perfect la curent cu situaþia din Ucraina: încã din august 1932,
Molotov îi raportase cã existã o realã ameninþare cu foametea, chiar
ºi în districtele unde recolta a fost excelentã. ªi totuºi, confiscãrile
de cereale continuã în tot timpul foametei. ªi, mai ales, URSS exportã
1,7 milioane de tone de cereale în 1932 ºi tot atâtea în 1933
produsele alimentare constituind 20% din exporturile sovietice. Stalin
vrea sã obþinã cu orice preþ devize pentru a-ºi finanþa planul
cincinal. Dar foametea organizatã vizeazã un alt obiectiv: distrugerea
forþei vii a Ucrainei, a þãrãnimii ei tradiþional independente ºi, în
paralel, a intelectualitãþii sale 5.000 de intelectuali ucraineni cad
victime epurãrilor din 1930. În paralel, numeroase sate golite de
populaþia lor sunt repopulate cu coloniºti ruºi. Astfel, foametea a fost
ºi un instrument al rusificãrii ºi sovietizãrii*.
În septembrie 1946, Stalin vrea sã le reia þãranilor pãmântul anexat
de ei loturilor individuale în haosul rãzboiului. Rezultã o nouã foamete
artificialã, în toamna-iarna 1946-1947, care face mai mult de 700.000
de victime. Ca ºi foametea din 1932-1933, ºi aceasta este total trecutã
sub tãcere. De altfel, URSS ºi-a organizat din 1933 dezinformarea
cãtre exterior. Astfel, dupã o ºedere în URSS în 1933, omul politic
francez Édouard Herriot neagã public existenþa foametei. Cât despre
cunoscutul ziarist american Walter Duranty care a primit Premiul
Pulitzer pentru remarcabilele sale reportaje despre URSS din anii
1930, în special despre absenþa foametei , arhivele* scot la ivealã
faptul cã el a fost cumpãrat cu sume substanþiale ºi se solicit\ acum
extragerea post-mortem a premiului.
FOªTI 275
Fenomenul foametei nu s-a limitat doar la URSS. Pentru raþiuni

apropiate de cele ale foametei din 1932-1933 printre altele voinþa lui
Mao Zedong* de a obþine devize pentru o industrializare acceleratã ,
China Marelui Salt Înainte* a cunoscut foametea cea mai ucigãtoare,
cu aproximativ 40 de milioane de victime între 1959 ºi 1961.
Etiopia comunistã a lui Mengistu a cunoscut între 1982 ºi 1985 o
gravã foamete provocatã de proastele condiþii climatice, dar agravatã
în mod dramatic de transferurile forþate ºi masive de populaþii þãrãneºti,
provocând moartea prin înfometare a sute de mii de persoane. Unul
dintre cazurile cele mai tragice este cel din Cambodgia khmerilor
roºii*, unde, servindu-se în mod sistematic de arma alimentarã, regimul
lui Pol Pot a provocat, între 1975 ºi 1978, moartea prin înfometare a
circa 800.000 de cambodgieni dintr-o populaþie de ceva mai mult de
7 milioane de locuitori. Regimul nord-coreean al lui Kim Ir Sen* ºi al
fiului sãu, Kim Jong-Il, a provocat ºi el o gravã foamete ºi ºi-a obligat
populaþia sã trãiascã într-o permanentã stare de înfometare; dar
secretul cu care se înconjoarã n-a permis nici pânã astãzi o evaluare
veridic\ a numãrului de victime.
FOªTI
În cele mai bine de ºapte decenii de existenþã a sistemului comunist
mondial, care a adunat laolaltã milioane de comuniºti, un mare numãr
dintre ei au pãrãsit sistemul, de bunãvoie sau constrânºi ºi forþaþi.
Astfel, `n ansamblul societãþilor sunt rãspândiþi sute de mii de foºti
comuniºti care au împãrtãºit într-un moment sau altul al vieþii lor
aceastã experienþã specificã de credinþã, angajament ºi disciplinã.
Acest fenomen specific comunismului îºi are originea în concepþia,
structura ºi modul de funcþionare a partidelor comuniste. În 1902,
Lenin* a pus ca moto al lucrãrii sale Ce-i de fãcut? citatul:
Curãþându-se, partidul se întãreºte ºi a impus în 1903 ca acest
partid sã fie format din revoluþionari de profesie, agenþi disciplinaþi
supuºi voinþei centrului ºi fiind nevoiþi sã se comporte în totalã
conformitate cu ideologia ºi cu linia politicã definite de acesta. Odatã
ajuns la putere, Partidul bolºevic devine un partid-stat* puternic, care
oferã recompense ºi serveºte ca model pentru secþiile IC. Acum,
conducerea partidului îi alege pe aderenþi ºi îi respinge atunci când nu
mai corespund obiectivelor sale. Deja sub Lenin, dar ºi mai mult sub
Stalin*, PCUS trece în mai multe rânduri prin epurãri ºi campanii de
excluderi, expulzând din sânul sãu nenumãraþi comuniºti. Unii dintre
276 FOªTI
excluºi rãmân profund ataºaþi ideologiei ºi proiectului comunist, lui

Stalin însuºi, pânã ºi în Gulagul în care acesta i-a trimis. Alþii reuºesc
sã reintre în partid; alþii sunt reabilitaþi postum; în sfârºit, o a treia
categorie de foºti rup definitiv legãturile cu partidul ºi alunecã în
disidenþã*.
Dezamãgiþi, excluºi, trãdãtori ºi renegaþi

Din 1920, IC* îºi impune ortodoxia* oricãrui partid care doreºte sã
devinã una dintre secþiile sale naþionale, cu obligaþia de a aproba 21 de
condiþii de aderare. ªi curând, prin bolºevizare, apoi prin stalinizare,
respectarea strictã a directivelor devine mijlocul de a mãsura fide-
litatea fiecãrei secþii ºi a fiecãrui aderent la inima sistemului PCUS
ºi ºeful sãu, Stalin: spiritul de partid este decisiv. Abaterile de la
acest spirit permit reperarea oricãrei deviaþii de la ortodoxia ideologicã
ºi politicã.
Cum cea mai mare parte a secþiilor IC provin din grupuri preexis-
tente socialiºti, anarhiºti, sindicaliºti , care au cunoscut cultura
politicã a discuþiei libere ºi a liberului-arbitru personal, impunerea
ortodoxiei provoacã inevitabile tensiuni care duc încã de la începuturi
la numeroase despãrþiri.
Unele dintre acestea nu sunt voluntare ºi corespund procesului de
epurare deja practicat în sânul PCUS. Istoria tuturor partidelor comu-
niste e plinã de astfel de afaceri în cursul cãrora figuri cunoscute sunt
excluse ºi defãimate uneori asasinate chiar , pentru a se asigura
conformitatea ideologicã ºi disciplina politicã. Astfel, încã din mai
1924, Boris Souvarine, co-fondator al PCF * ºi unul dintre liderii IC,
este exclus pentru cã a cerut o dezbatere liberã despre tezele lui
Troþki*. Vor urma nenumãrate afaceri: Barbé-Celor în 1931, grupul
Ce-i de fãcut? în 1936, Nizan în 1939, Gitton în 1939-1941, Marty
ºi Tillon în 1952, Guingouin în 1952, Lecur în 1953, Servin [i
Casanova în 1961, Fiszbin în 1979, pentru a nu le cita decât pe cele
mai cunoscute din sânul PCF.
Totuºi, majoritatea plecãrilor sunt voluntare. Cele mai spectaculoase
sunt cele ale unor conducãtori cunoscuþi. Astfel, la sfârºitul anului
1922, Louis Oscar Frossard, secretarul general în funcþie al PCF,
demisioneazã din partid. Uneori, plecarea unui lider antreneazã un
val masiv de demisii: în 1949, secretarul general al PC norvegian,
Peder Furubotn, pãrãseºte partidul, ducând cu el jumãtate din numãrul
membrilor.
FOªTI 277
Majoritatea celor plecaþi se mulþumesc sã nu mai cearã vreodatã

carnetul de membru, se îndepãrteazã de grupurile militante, nu mai
frecventeazã locurile de întâlnire comuniste (municipalitãþi, cafenele,
mitinguri, manifestaþii etc.). Acest tip de plecare poate fi masiv; astfel,
în septembrie 1939, în urma încheierii pactelor germano-sovietice*,
numeroºi membri ai PCF, intraþi în partid pe calea antifascismului*, îl
pãrãsesc fãrã zgomot din acelaºi motiv. Dupã 1956*, în urma destali-
nizãrii* ºi a zdrobirii revoluþiei ungare*, numeroºi intelectuali pleacã
din PCF ºi jumãtate dintre membri pãrãsesc PC din Marea Britanie.
Chiar ºi în afara acestor perioade de crizã, partidele comuniste cunosc
un important turn over: intrat în partid în euforia vreunei sãrbãtori
specifice sau a unui miting, se întâmplã ca noul comunist sã nu
suporte mult timp disciplina ºi alinierea ideologicã, devenind astfel un
dezamãgit. Foºtii, mai ales atunci când se manifestã public, sunt
stigmatizaþi de cãtre tovarãºii rãmaºi în partid ºi sunt adesea consi-
deraþi trãdãtori ºi renegaþi.
Dupã comunism
Care este evoluþia comuniºtilor care pãrãsesc partidul? Unii, pentru care
partidul înseamnã însãºi viaþa lor ºi care, odatã excluºi, sunt ostracizaþi
de foºtii tovarãºi ce formau cercul lor de sociabilitate se consumã;
acesta este de altfel ºi unul dintre motivele care îi fac pe numeroºi
nemulþumiþi sã rãmânã în partid, pentru a nu se rupe de familie.
Alþii îºi menþin angajamentul fie în cadrul comunismului heterodox
al diverselor grupuri troþkiste sau maoiste* care vor recurge ºi ele la
epurãri ºi excluderi , fie în cadrul socialismului tradiþional în
aprilie 1923, Frossard creeazã o Uniune Socialistã-Comunistã ºi un
ziar, LÉgalité, înainte de a se alãtura SFIO (Sec]iunea Francez\ a
Interna]ionalei Muncitore[ti). Sunt ºi unii care aleg sã revinã în
sindicalism, ca Pierre Monatte, dezgustat de caporalizarea PC, de
mentalitatea de cazarmã ºi de apucãturile de subofiþer. Alþii, în
sfârºit, îºi publicã memoriile sau, mai rar, contribuie la istoria comu-
nismului: în 1964, cu teza sa Originile Partidului Comunist Francez,
Annie Kriegel inaugureazã cercetãrile universitare asupra PCF; François
Furet zdruncinã istoriografia marxizantã a Revoluþiei Franceze; Alain
Besançon exploreazã rãdãcinile leninismului. Vom regãsi un fenomen
identic la stângiºti dupã consumarea fazei intense a evenimentelor din
Mai 1968*.
278 FRONT POPULAR
Unul dintre cazurile cele mai simptomatice este cel al lui Boris
Souvarine, care, în Buletin comunist, se proclamã exclus, dar comunist.
Curând, el trece la analiza istoricã publicând o lucrare fundamentalã,
Stalin (1935). Îºi continuã reflecþia ºi în timpul Rãzboiului Rece*,
dezvoltând în acelaºi timp o activitate anticomunistã la revista Est &
Ouest. De asemenea, liderul comunist italian Angelo Tasca, exclus
din PCI* în 1929, publicã dupã rãzboi lucrãri documentate despre
PCF din anii 1939-1941 ºi despre pactele germano-sovietice.
În mod paradoxal, fabricând foºti, dintre care majoritatea redesco-
perã democraþia, comunismul produce anticomuniºtii cei mai virulenþi.
Exemplul lui Jacques Doriot este reprezentativ în acest sens: secretar
al PCF în dezacord cu conducerea, el este exclus în 1934 ºi creeazã un
partid fascist, Partidul Popular Francez, reutilizând tehnicile agit-prop*
ºi de organizare* comuniste. Devenit unul dintre promotorii colaborãrii
cu ocupantul, el moare în 1945 îmbrãcat în uniformã germanã.
FRONT POPULAR ® FRONTURI
FRONTURI
Strategia alianþelor
Trãgând învãþãmintele din eºecul Comunei din Paris ºi temându-se
de izolarea avangãrzii revoluþionare, Lenin ºi, apoi, Stalin au dezvoltat
o strategie de alianþã care a luat forma ideologicã, politicã ºi organi-
zaþionalã a fronturilor unit, unic, popular, naþional sau al pãcii.
Aceastã strategie a fost o constantã a istoriei Internaþionalei Comuniste
(IC), apoi a miºcãrii comuniste internaþionale.
Frontul, în care comuniºtii se strãduiesc sã-ºi asigure controlul,

punându-l în slujba propriilor obiective, este cadrul în care ei încheie
alianþe cu forþe mai largi decât cele ale partidelor comuniste ºi pe care
acestea cautã sã le mobilizeze. Diferitele sale denumiri trimit la niºte
strategii clar identificate.
Frontul unic urmãreºte sã federeze pe plan naþional ºi internaþional
eforturile clasei muncitoare*, eventual unitã cu þãranii. Prin existenþa
ºi a altor partide care se revendicã de la aceeaºi bazã sociologicã
social-democraþia* , IC distinge douã situaþii. Frontul unic la bazã
comandã unitatea de acþiune numai cu militanþii socialiºti sau sindicaliºti
FRONTURI 279
ºi implicã denunþarea trãdãrii de cãtre conducãtorii lor a idealurilor

muncitoreºti; Frontul unic la vârf se caracterizeazã prin existenþa
unor acorduri încheiate în mod transparent cu conducerea cutãrui sau
cutãrui partid muncitoresc.
Frontul popular este o extindere a Frontului unic, incluzând ºi
organizaþii de stânga Partidul Radical, organizaþii republicane
considerate ca întruchipând clasele mijlocii. În cadrul antifascismului*,
el urmãreºte neutralizarea mediilor considerate ca fiind expuse tentaþiei
extremei drepte, lãrgind programul Frontului unic muncitoresc astfel
încât sã cuprindã ºi anumite revendicãri ale lor. Revalorizând posibilitãþile
tactice oferite de regimul parlamentar, Frontul popular se transformã
în alianþã electoralã ºi parlamentarã.
Frontul naþional sau patriotic constituie cadrul cel mai larg, închegat
atunci când este ameninþatã independenþa naþionalã. Este adaptarea,
în cazul statelor-naþiuni independente, a antiimperialismului*, familiar
militanþilor din America Latinã*, Africa* ºi din Asia*. El implicã o
alianþã cu fracþiunea naþionalã a burgheziei, dar nu trebuie sã se
transforme într-o Uniune sacrã, ca în 1914. El exclude fracþiunea
fascistã a burgheziei atunci când aceasta pactizeazã cu agresorul,
dar o poate include eventual cel puþin la bazã când ea îºi
manifestã patriotismul.
Acestui ansamblu i se adaugã Frontul unic de luptã pentru pace,
dupã modelul celui propus pe 18 mai 1936 de Gheorghi Dimitrov*
pentru a-ºi asigura controlul maselor organizate pe ideea de apãrare
a þãrii, dupã ce remilitarizarea de cãtre Hitler a malului stâng al
Rinului, pe 7 martie 1936, a dat peste cap datele strategice din Europa
Occidentalã. Dar, în acest caz, este vorba despre o logicã specificã în
cadrul cãreia alianþa poate cuprinde chiar ºi statele respective, iar
obiectivele ei pot coincide cu cele ale politicii externe* a Uniunii
Sovietice*. Pe plan naþional, termenul Front este rezervat în general
cartelurilor de organizaþii politice ºi sindicale, flancate sau nu de
organizaþii unitare deschise celor fãrã de partid, în vreme ce lupta
pentru pace* reprezintã prin excelenþã terenul organizaþiilor de masã*.
În sfârºit, linia zisã a mâinii întinse expresia lui Maurice Thorez din
1936 vizeazã apropierea dintre cel care credea în Ceruri ºi cel care
nu credea (Aragon) ºi nu constituie decât un subcompartiment spe-
cific fiecãruia dintre modelele pe care le-am amintit.
280 FRONTURI
Politica Frontului unic

În Occident, partidele comuniste sunt invitate din 1921-1922 sã trans-
punã în realitãþile naþionale politica de repliere inauguratã de Lenin*
odatã cu NEP* ºi confirmatã prin eºecul revoluþiei germane din
octombrie 1923. Abia depãºit momentul despãrþirii de socialiºti,
secþiile IC cârtesc împotriva Frontului unic, îndeosebi în Germania,
unde social-democraþia a fost asociatã cu represiunea contra insurecþiei
spartakiste din 1919 de la Berlin. Emisarii IC îi impun aceastã linie
Partidului Comunist Francez, pe care secretarul formaþiunii politice,
Albert Treint, o defineºte astfel: PCF trebuie sã se aproprie de PS
aºa cum mâna se apropie ºi se îndepãrteazã de gãina pe care o
jumuleºte.
Frontul unic are o dimensiune internaþionalã. În aprilie 1922, o
conferinþã îi reuneºte la Berlin pe reprezentanþii IC, ai Internaþionalei
a II-a, precum ºi pe cei ai Internaþionalei a doua ºi jumãtate, formatã
din socialiºtii care refuzã sã adere la celelalte douã IC. Cu puþine
rezultate concrete, este o formã de recunoaºtere reciprocã ºi care,
intervenind la capãtul unei perioade de confruntãri uneori sângeroase,
încetãþeneºte ideea de bloc potenþial între fraþi momentan duºmani.
Astfel, în noiembrie 1925, Manuilski convinge PCF sã accepte
principiul unei susþineri în guvern a Cartelului stângilor, dominat de
radicalii consideraþi a reprezenta clasele de mijloc ºi la care socialiºtii
nu participã. Frontul unic evolueazã înspre o adunare trans-clasistã,
PCF acceptând acþiuni comune cu Liga Drepturilor Omului sau Cuge-
tarea Liberã. Aceastã reconsiderare realistã a jocului politic este
marcatã de accente uimitoare. Marcel Cachin se situeazã de partea
claselor mijlocii ºi a þãrãnimii, cãrora le expune obiectivele pe care le
urmãreºte prin susþinerea acordatã guvernului: Programul nostru
este acela de a reda naþiunii toate bogãþiile de care a fost jefuitã. ªi
cu condiþia ca guvernul sã înceapã lupta efectivã contra fascismului, în
special prin dezarmare ºi prin dizolvarea ligilor. De altfel, antifascismul
alimenteazã campania victorioasã dusã de viitorul secretar al PCF,
Jacques Duclos, ales deputat pe 28 martie 1926.
În acest timp, Stalin*, care a triumfat împotriva adversarilor sãi,
lanseazã în 1928 primul plan cincinal*, dupã care începe colec-
tivizarea*. În aceastã situaþie de atacuri violente ale puterii contra
clasei muncitoare ºi a þãrãnimii din URSS, el agitã spectrul unei
imaginare coaliþii internaþionale antisovietice, decreteazã sfârºitul
stabilizãrii capitaliste ºi lanseazã IC în politica intitulatã clasã
FRONTURI 281
contra clasã, caracterizatã prin iminenþa revoluþiei, printr-o soli-

daritate întãritã cu URSS ºi printr-un riguros atac contra social-
-democraþiei. ªansele Frontului unic se reduc astfel la formula unificãrii
pornite de jos.
Politica Frontului Popular

Odatã cu accederea la putere a lui Hitler, Stalin hotãrãºte sã se apropie
de þãrile democratice ºi sã treacã dintr-odatã de la un Front unit la
bazã violent antisocialist la un Front unit la vârf. PCF îi va servi
ca teren de încercare. În mai 1934, Thorez este convocat la Moscova,
unde Dimitrov îi ordonã sã propunã SFIO un acord politic; surprins
la început de schimbarea de direcþie, acesta acceptã ºi, pe 27 iulie
1934, PCF ºi SFIO încheie pentru prima datã un pact de unitate de
acþiune pe baza antifascismului, care se concretizeazã prin retrageri
reciproce ale unor candidaþi la cel de-al doilea tur al alegerilor, în
favoarea candidatului cel mai bine plasat. Trecând peste consemnul
IC, pe 24 octombrie, Thorez invitã Partidul Radical sã se alãture celor
douã formaþiuni politice muncitoreºti, în sânul unui Front popular al
libertãþii, al muncii ºi al pãcii. PCF promite sã integreze în programul
sãu revendicãrile lucrãtorilor din administraþie, ale funcþionarilor ºi
ale micilor comercianþi destinaþi încorporãrii, aduºi alãturi de pro-
letariat într-un bloc anticapitalist. Cum, în mai 1935, Stalin se
pronunþã în favoarea Apãrãrii Naþionale Franceze, Daladier obþine de
la radicali, pe 19 iunie, un acord frãþesc între clasele mijlocii ºi
proletariat contra celor douã sute de familii, mijloc decisiv de a
smulge aceste clase din demagogia fascismului. Datã fiind ponderea
geopoliticã a Franþei, acest acord are un mare rãsunet internaþional ºi
va servi curând drept model pentru tactica frontistã a comuniºtilor.
Muncitoresc ºi þãrãnesc fãrã exclusivitãþi sociologice cu excepþia
unei mâini de miliardari , patriotic ºi internaþionalist*, antifascist
ºi anticapitalist*, Frontul Popular combinã cele trei modele enunþate
mai sus, inclusiv cu tuºa pacifistã care contribuie la succesul lui. El
cunoaºte o extindere mondialã: este pus în aplicare în Spania, unde
Frente Popular câºtigã alegerile din februarie 1936, în Franþa, unde
câºtigã alegerile din mai 1936, ºi, în sfârºit, în Chile, în 1938.
Totuºi, Frontul Popular încã nu autorizeazã participarea comuniºtilor
la un guvern burghez. În mai 1936, IC se opune oricãrei participãri
la guvernul lui Léon Blum a PCF, care trebuie sã se mulþumeascã cu
282 FRONTURI
ministerul maselor. Dar, odatã cu izbucnirea rãzboiului din Spania *,

în iulie 1936, ºi luând notã de ajutorul dat lui Franco de Mussolini ºi
de Hitler, PCF pozeazã în campion al securitãþii Franþei, ameninþatã
în Pirinei ºi în Maghreb în cazul unei înfrângeri a republicanilor. Pe
6 august, Thorez propune aºadar o lãrgire a Frontului Popular la un
Front Francez. De altfel, încã din 1935, PCI propovãduia în Italia
unificarea la bazã cu fasciºtii contra Germaniei, dupã ce Mussolini
luase apãrarea Austriei contra intenþiilor hitleriste în vederea unui
Anschluss; iar în Spania, în 1937-1938, miniºtrii comuniºti participã
la guvernare.
Anschluss-ul fiind pânã la urmã realizat, în martie 1938, Thorez
propune sã se treacã de la Frontul Francez la Frontul Naþional
expresie rezervatã pânã atunci extremei drepte ºi cere de la IC
permisiunea de a participa la un guvern condus de Léon Blum ºi
deschis dreptei republicane. Rãspunsul, negativ, precizeazã cã numai
rãzboiul ar justifica o asemenea decizie. Dupã acordurile de la München,
în septembrie 1938, ºi dupã punerea pe tapet a experienþelor din
1936, PCF organizeazã o grevã generalã destinatã sã resudeze Frontul
Popular în jurul axei PCF-SFIO. Dar pe 30 noiembrie, Guvernul
Daladier pãrãseºte miºcarea în numele imperativelor Apãrãrii naþionale.
În schimb, în China*, Stalin continuã sã le impunã comuniºtilor o
alianþã cu naþionalistul Jiang Jieshi, în cadrul unui front antijaponez.
De la sfârºitul oric\rei alianþe la alianþele

cele mai largi
Dupã semnarea pactelor germano-sovietice* ºi intrarea în rãzboi,
comuniºtii se regãsesc pe linia uniunilor de la bazã, condamnarea
de cãtre Stalin a antifascismului provocând respingerea comuniºtilor
de cãtre toate forþele de stânga, cu atât mai mult de cãtre radicali sau
de dreapta. În majoritatea þãrilor, partidele comuniste sunt mai izolate
ca oric^nd, IC revenind la teoria pregãtirii imediate a revoluþiei socia-
liste, pe care înfrângerea Franþei n-o modificã deloc.
La sãrbãtoarea de 1 mai 1941, Stalin, chiar dacã este puþin doritor
sã arate cu degetul spre aliatul sãu, Hitler, înclinã politica IC în
favoarea luptei contra oprimãrii naþionale. Pe 15 mai, PCF inaugureazã
o politicã a Frontului Naþional pentru libertatea ºi independenþa
Franþei, amânând pentru o etapã ulterioarã rãsturnarea capitalismului,
dar reclamând un guvern al poporului fãrã exploatatori; baza
acestuia ar fi crearea unui larg front naþional de luptã contra ocupanþilor,
FRONTURI 283
front la care s-ar putea asocia ºi gaulliºtii de la bazã. Aceastã unitate

s-ar fãuri sub controlul PCF ºi în opoziþie cu conducerea gaullistã,
o aplicare la Frontul Naþional a tacticii Frontului unit de la bazã. Ca
ºi în 1921 sau în 1934-1936, schimbarea de orientare este internaþionalã.
Iar în 1941, Ho ªi Min* se întoarce în Vietnam* ºi creeazã Viet Nam
Doc Lap Dong Minh sau Vietminh, Liga pentru Independenþa
Vietnamului , consideratã a regrupa comuniºti ºi patrioþi burghezi, ca
în Frontul Naþional Francez.
Dupã atacul german împotriva Uniunii Sovietice, acordul semnat
pe 12 iulie între URSS ºi Marea Britanie concretizeazã integrarea în
tabãra antifascistã a tuturor guvernelor þãrilor ocupate de Germania,
în exil, la Londra, ºi a tuturor grupãrilor angajate în Rezistenþa* opus\
acestui ocupant. De[i generalul polonez Anders este autorizat sã
reconstituie o armatã polonezã cu soldaþii ºi ofiþerii deportaþi în URSS
în 1940, PCF primeºte ordinul de a se apropia de generalul de Gaulle,
cu care luase deja contact în 1942. PCF dezvoltã un Front Naþional
extrem de larg, incluzând pânã ºi cãlugãri catolici. În mai 1943, el
participã, cu Frontul Naþional, la crearea Consiliului Naþional al
Rezistenþei (CNR), iar liderul sãu, Jacques Duclos, va fi la începutul
anului 1944 principalul redactor al Programului CNR. În sfârºit, în
martie 1944, PCF participã pentru prima oarã la un guvern burghez,
cu doi miniºtri într-un executiv de eliberare naþionalã prezidat în
plus de un general catolic.
Cu excepþia Poloniei dupã izbucnirea afacerii Kat`n*, rãzboiul
civil din interiorul Rezistenþei se dezlãnþuie în 1943 ºi în Grecia,
Albania, Iugoslavia; acelaºi scenariu se reproduce peste tot în Europa
ocupatã, dar mai ales în Italia, unde Togliatti impune PCI participarea
acestuia la Guvernul Badoglio. Aceeaºi linie este aplicatã în þãrile
ocupate de Japonia, îndeosebi în China ºi Vietnam. Dinamica unitãþii
antifasciste este de aºa naturã încât, în 1944, liderul PC american,
Earl Browder, crezând cã a venit timpul colaborãrii paºnice dintre
capitalism ºi comunism, îºi transformã partidul în asociaþie politicã,
înainte de a fi exclus pentru a nu fi respectat regula: în cadrul unei
alianþe, comuniºtii trebuie sã-ºi pãstreze imperativ autonomia politicã,
for]a revoluþionarã ºi fidelitatea faþã de Moscova.
284 FRONTURI
De la alianþele din momentul Eliberãrii la rupturile

din timpul Rãzboiului Rece
În 1945, dupã eliberarea Europei ºi Asiei, partidele comuniste sunt în
inima alianþelor din Frontul Naþional Antifascist, chiar dacã, de pe
acum, precum în Albania, Iugoslavia sau Bulgaria, acest Front
camufleazã faptul cã ei au pus mâna pe monopolul puterii. Acestui
proces îi va trebui ceva mai mult timp în celelalte democraþii popu-
lare*, unde comuniºtii practicã tactica salamului, fragmentând zi
de zi reacþia ascunsã în celelalte partide politice (Mátyás Rákosi,
1952). În Vest, posibilitãþile sunt mai mici, din cauza prezenþei militare
americane. PCF, care crede cã poate sã nu þinã cont de ea, este chemat
la ordine de cãtre Stalin în noiembrie 1944. Structurile unitare ale
Frontului Naþional sau ale Frontului pentru Independenþã din Belgia
ieºite din Rezistenþã sunt menþinute în cadrul organizaþiilor de masã,
în timp ce, în Austria, Belgia, Danemarca, Franþa, Finlanda, Italia ºi
Norvegia, comuniºtii intrã în guvernele de coaliþie. Numai cã ei nu
reuºesc sã impunã unitatea organicã cu socialiºtii ºi, în 1947, odatã
cu Rãzboiul Rece*, era Fronturilor Antifasciste ia sfârºit.
Din 1947 pânã în 1953, comuniºtii nu numai cã rup orice alianþã
cu formaþiunile de dreapta din Rezistenþã gaulliºti, democrat-creºtini ,
dar atacã violent atât pe socialiºti, cât ºi sindicatele* libere, considerate
agenþi americani, ºi reiau tema frontului unic la bazã. Acesta este
momentul în care SFIO situeazã PCF nu la stânga, ci la Est, iar
Pierre Mendès France refuzã la învestitura sa susþinerea deputaþilor
comuniºti. Abia în 1958, odatã cu revenirea la putere a generalului de
Gaulle, se opereazã o apropiere de forþele stângii, pe baza opoziþiei
faþã de puterea personalã. Demersul nu reuºeºte decât în 1972, în
momentul semnãrii unui Program comun între PCF, PS ºi radicali.
Dar sovieticii sunt sceptici în faþa unui guvern de Uniune a Stângii,
care îi dã mari ºanse lui F. Mitterrand, apreciat ca proeuropean ºi
proamerican. URSS are încã ºi mai puþinã influenþã asupra strategiei
de compromis istoric cu Democraþia creºtinã la care a recurs PCI
între 1973 ºi 1978. În Chile, integrarea comuniºtilor în Unitatea
Popularã, care îl aduce pe Salvador Allende la preºedinþia Republicii,
este perturbatã de supralicitarea unei extreme stângi guevariste manipulate
de Castro*, iar stânga va fi strivitã de lovitura de stat a lui Pinochet
din 1973.
Dupã 1989-1991, comuniºtii, foarte slãbiþi în Europa Occidentalã,
încearcã sã participe la majoritãþi ale stângii pluraliste în Franþa
dintre 1997 ºi 2002, în anumite landuri ale fostei RDG, în Italia între
FRONTURI 285
2006 [i 2007 , în care ei joacã rolul forþei de sprijin. Ei încearcã sã

reactiveze dinamicile antifasciste contra extremei drepte ºi participã
la un front antirasist sau chiar xenofil, în care le este greu sã obþinã
hegemonia în faþa extremei stângi ºi a sensibilitãþilor comunitare. În
Europa Centralã ºi de Est, alianþele comuniºtilor ºi ale foºtilor comu-
niºti sunt comandate de situaþia postcomunistã* a fiecãrei þãri.
286
287
*GHEORGHIU-DEJ, GHEORGHE ® vezi Postfaþa
GHERILÃ ® LUPTÃ ARMATÃ
GORBACIOV, MIHAIL SERGHEEVICI

Nãscut în martie 1931 într-o familie de þãrani ruºi din provincia
Stavropol, M. Gorbaciov militeazã în rândurile Komsomolului din
timpul studiilor secundare. În 1950, devine student la Drept la
Moscova, iar în 1952 aderã la PCUS*. Acum o întâlneºte pe Raisa
Titorenko, studentã la Filosofie Politicã, ºi se cãsãtoreºte cu ea în
1953. Absolvind studiile universitare în 1955, cuplul se întoarce la
Stavropol, unde Gorbaciov devine secretar al organizaþiei de Komsomol.
În 1966 este numit prim-secretar al partidului pentru Stavropol,
apoi pentru întreaga regiune, înainte de a fi promovat, în 1971, în
Comitetul Central al PCUS. Are astfel ocazia de a cunoaºte ºi stabili
relaþii cu lideri importanþi: Kulakov, predecesorul sãu la Stavropol,
responsabil cu problemele agriculturii, Suslov, eminenþa cenuºie a
regimului, Andropov, ºeful KGB, mareºalul Ustinov, ministrul Apãrãrii
începând din 1976. Aceºti oameni joacã un rol hotãrâtor în accelerarea
carierei sale: în 1978, el este chemat la Moscova, ca secretar al
Comitetului Central însãrcinat cu problemele agricole; în 1980 devine
membru titular al Biroului Politic, înainte de a fi numit, în martie
1985, secretar general al PCUS, cu acordul celor mai ortodocºi
membri ai conducerii, care vãd în el omul dinamic de care þara are
nevoie pentru a ieºi din stagnarea brejnevianã.
Mai deschis ºi mai puþin mãrginit ca predecesorii sãi, cãlãtorind
în strãinãtate, ºi îndeosebi în Franþa, Gorbaciov promite schimbãri
care vizeazã reformarea sistemului pentru a-l face mai eficient.
Perestroika restructurarea autorizeazã înfiinþarea de întreprinderi
288 GORBACIOV, MIHAIL SERGHEEVICI
private în sectoarele meºteºugãreºti, al comerþului cu amãnuntul ºi al

serviciilor ºi permite legalizarea cooperativelor de producþie în sec-
torul bunurilor de consum ºi al alimentaþiei; în iunie 1987 este
adoptatã legea asupra întreprinderilor de stat, care dã o largã auto-
nomie directorilor, acordându-le dreptul de a-ºi alege furnizorii ºi
acela de a fixa preþul de vânzare.
Încearcã, de asemenea, sã moralizeze sistemul prin glasnost
transparenþã ºi, puþin câte puþin, societatea * redescoperã libertatea
de gândire, de expresie ºi cea a religiei*. Sunt difuzate opere critice la
adresa trecutului stalinist, ca filmul Cãinþa al georgianului Abuladze
sau romanul Copiii de pe strada Arbat al rusului Rîbakov; sunt
reabilitate celebre victime ale stalinismului Zinoviev, Kamenev ºi
Buharin; asociaþia Memorial, centru de cercetãri asupra terorii* ºi a
Gulagului*, este autorizatã din ianuarie 1989; iar Andrei Saharov,
principal disident* din exilul* interior, se poate reinstala la Moscova.
Pe plan politic, în 1988, o reformã constituþionalã adoptã principiile
votului cu buletin secret ºi a candidaturilor multiple la Congresul
Poporului. Tot atâtea iniþiative opuse logicilor fundamentale ale unui
regim totalitar.
ªi în politica externã* a venit ceasul unei noi concepþii. Adoptatã în
februarie 1986, aceasta inaugureazã o abordare a relaþiilor internaþionale
care privilegiazã interdependenþa problemelor planetei a cãror tragicã
ilustrare va fi ºi accidentul de la Cernobîl, din aprilie 1986 , dezideo-
logizarea relaþiilor internaþionale, sfârºitul cursei înarmãrilor ºi o
destindere durabilã. Reluat în 1985, dialogul sovieto-american duce,
în decembrie 1987, la semnarea Tratatului de la Washington, care
eliminã rachetele cu razã medie de acþiune. Apropierea de Europa*
Occidentalã este ilustratã, în noiembrie 1990, de semnarea de cãtre
URSS a Chartei pentru Noua Europã ºi de ralierea ei la valorile
democraþiei*. De asemenea, Gorbaciov decide retragerea trupelor
sovietice din Afganistan*, operaþiune încheiatã în februarie 1989.
Cultivând relaþii personale cu liderii occidentali Reagan, Kohl,
Mitterrand ºi Thatcher , el recunoaºte în decembrie 1988 dreptul
democraþiilor populare* de a-ºi alege regimul, fapt care accelereazã în
toamna anului 1989 cãderea Zidului Berlinului* ºi a regimurilor
comuniste din Europa Centralã ºi de Est ºi, apoi, reunificarea
Germaniei, în 1990. Aceastã activitate diplomaticã îi aduce în 1990
Premiul Nobel pentru pace.
Dar cu cât Occidentul este mai atins de gorbimanie, cu atât
Gorbaciov este mai puþin apreciat la el acasã, din cauza bilanþului
GRUP CONDUCÃTOR 289
economic mediocru. Desigur, o reþea de cooperative a început sã

funcþioneze ºi se observã o timidã dezetatizare a industriei grele, dar
inflaþia pune populaþia la grea încercare. Legea din 1989 prin care se
încearcã decolectivizarea parþialã a agriculturii, dându-li-se þãranilor
dreptul de a lua în arendã pãmânturi cu contracte pe cincizeci de ani,
suscitã neîncredere ºi are puþine efecte. Pentru a recâºtiga susþinerea
populaþiei, Gorbaciov mãreºte numãrul concesiilor: în martie 1990
este abolit rolul conducãtor al PCUS ºi este restabilitã proprietatea
privatã asupra mijloacelor de producþie. Dar, de[i abandoneazã postul
de secretar general al partidului ºi, în martie 1990, este ales preºedinte
al Uniunii Sovietice, Gorbaciov este atacat atât de conservatori, cât ºi
de liberali: dupã exemplul lui Boris Elþîn, preºedintele Federaþiei
Ruse, aceºtia rup legãturile cu PCUS în iulie 1990, reclamând o
democraþie de tip occidental ºi trecerea la economia de piaþã.
În sfârºit, Gorbaciov se confrunt\ cu forþe centrifuge care, în
1990, fac ca republicile sã-ºi proclame, una dupã alta, suveranitatea.
Pentru a contracara acest proces, el pregãteºte proiectul unui tratat de
Uniune care, fãcut public la jumãtatea lunii august 1991, suscitã o
tentativã de puci pus la cale de conservatori, al cãror eºec îl pune
într-o poziþie avantajoasã pe Elþîn. Favorabil dispariþiei Uniunii Sovietice,
acesta impune (la 29 august 1991) suspendarea activitãþilor PCUS ºi,
pe 21 decembrie 1991, crearea Comunitãþii Statelor Independente,
care reuneºte pe o bazã egalã ºi voluntarã Rusia, Ucraina, Bielorusia,
Kazahstan, Armenia, Azerbaidjan, Kîrgîzstan, Moldova, Uzbekistan,
Tadjikistan ºi Turkmenistan. Preºedinte al unei URSS private de orice
substanþã, Gorbaciov îºi dã demisia pe 25 decembrie 1991. Data
marcheazã sfârºitul a trei sferturi de secol de experienþã comunistã.
GRUP CONDUCÃTOR
În inima puterii
În regimurile comuniste, locul puterii supreme este de nepãtruns ºi se
concentreazã în sânul unui grup conducãtor a cãrui funcþionare a
fost în mare parte ocultatã pânã la începutul anilor 1990 ºi pânã la
deschiderea unor arhive din fosta URSS ºi din mai multe foste
democraþii populare chiar dacã ea rãmâne în continuare foarte
secretã în Coreea de Nord, în Cuba ºi în China popularã.
290 GRUP CONDUCÃTOR
Puterea sub Lenin

Încã înainte de luarea puterii de cãtre bolºevici *, Lenin* imagineazã
un dispozitiv de putere fictiv: sovietele (sfaturi) alese în fiecare oraº
ºi sat ar alege niºte delegaþi care ar forma congresul sovietelor, iar
acesta ºi-ar alege el însuºi un Comitet Executiv însãrcinat cu desemnarea
unui guvern, Consiliul Comisarilor Poporului sau Sovnarkom. În
paralel, Lenin pune în funcþie dispozitivul puterii efective care se aflã
în întregime în mâinile Partidului bolºevic. Acest partid funcþioneazã
din 1902 mai întâi ca fracþiune a PMSDR (Partidul Muncitoresc
Social-Democrat din Rusia), apoi ca partid autonom ca organizaþie
clandestinã, condusã de un Comitet Central format din circa douãzeci
de membri, care desemneazã, din rândul acestora, un Birou Politic,
instaurat definitiv la cel de-al VIII-lea Congres al partidului, în martie
1919. Acestui Birou format din cinci membri Lenin, Troþki*,
Krestinski, Kamenev ºi Stalin* îi revine sarcina de a lua hotãrârile
urgente. El este asistat de Biroul Organizatoric, însãrcinat cu problemele
curente. Aceste organisme sunt considerate a fi instanþe executive ale
Comitetului Central, dar, foarte curând, Biroul Politic este cel care
devine organul conducãtor, Comitetului Central nerãmânându-i decât
sã ratifice hotãrârile luate de un cerc restrâns de lideri.
Din 1918-1919, sovietele sunt plasate sub controlul Partidului
bolºevic, care îi desemneazã pe responsabilii lor de la toate nivelurile,
astfel încât, din sovietic, regimului nu îi r\mâne decât numele,
faþada unei pseudodemocraþii directe care mascheazã structurile puterii
comuniste. Acestea se bazeazã pe centralismul democratic: o ierarhie
verticalã riguroasã, o disciplinã de tip militar ºi practicarea sistematicã
a epurãrilor*, pentru a-i îndepãrta pe deviaþioniºti, pe nesupuºi ºi, în
curând, pe cei care nu au o origine socialã s\n\toas\ muncitoreascã
sau þãrãneascã. Comitetele de partid controleazã ºi dirijeazã sovietele,
dar conducerea partidului este cea care numeºte cadrele în toate
posturile de rãspundere din administraþie, armatã, economie, culturã.
Astfel, regimul sovietic ignorã principiul separaþiei puterilor între
executiv, legislativ ºi judiciar. Repartizarea competenþelor, nedefinitã
în mod legal, este a[adar instabilã ºi nu existã veritabile instituþii
politice. Lenin scria de altfel: Avem un haos de instanþe de toate
felurile, iar acest lucru va rãmâne neschimbat pânã la sfârºitul regi-
mului. Partidul a pus mâna pe stat, transformându-l în partid-stat*.
Format din revoluþionari de profesie aleºi cu grijã ºi conceput
pentru a funcþiona în clandestinitate sub þarism, partidul îºi pãstreazã
obiºnuinþa conspiraþiei* ºi când ajunge la putere, ºi în timpul rãzboiului

civil*: el impune mijloacele excepþionale, recurge la legea marþialã
ºi la starea de asediu. În chiar sânul partidului, figura lui Lenin,
deja primordialã înainte de 1917, se impune acum ca autocraticã. La
al X-lea Congres al partidului din martie 1921, Lenin hotãrãºte cã a
venit timpul sã punem capãt opoziþiei ºi interzice exprimarea altor
opinii (fracþioniste), mãrind cu atât mai mult puterea aparatului intern
de partid. La al XI-lea Congres, în martie 1922, Lenin îl propulseazã
pe Stalin în postul de secretar general al Comitetului Central; acesta
devine stãpânul aparatului ºi singurul prezent în toate cele patru
organisme conducãtoare: Biroul Politic, Biroul Organizatoric, Secreta-
riatul Comitetului Central ºi Comisia de Control.
Puterea sub Stalin

Din 1922 pânã în 1926, Stalin manevreazã cu multã abilitate pentru
a face din Secretariat centrul administraþiei partidului, putându-ºi
astfel numi oameni în posturile de decizie secretari regionali,
membri ai Comitetului Central. În ianuarie 1926, partizanii sãi
Molotov, Voroºilov ºi Kalinin intrã în Biroul Politic, ceea ce îi
permite sã-i îndepãrteze pe Troþki, Zinoviev ºi Kamenev. Totuºi, la
aceastã datã, cele douã componente ale partidului-stat partidul,
controlat acum în întregime de Stalin, ºi Sovnarkom, cu aparatul sãu
administrativ încã n-au fuzionat complet. În decembrie 1930,
Stalin convinge Biroul Politic sã îl înlocuiascã pe Rîkov, ºeful
Sovnarkom-ului, cu Molotov.
Începând cu aceastã datã, care marcheazã debutul puterii personale
a lui Stalin, s-au confruntat vreme îndelungatã douã teze. Pe de o
parte, cea a unui Stalin programând cu suprem machiavelism, încã de
la sfârºitul anilor 1920, lichidarea celorlalþi conducãtori din perioada
leninistã, inclusiv prin punerea la cale a asasinãrii lui Kirov, care, în
decembrie 1934, va servi ca detonator al terorii*. Pe de altã parte,
teza unui Stalin dictator slab oscilând permanent între durii ºi
moderaþii din Biroul Politic.
În realitate, ne aflãm în faþa unui proces complex, început prin
1922 de cãtre un om de o remarcabilã inteligenþã politicã ºi care a
înþeles înaintea tuturor celorlalþi cã logica puterii inventate de Lenin
era aceea a totalitarismului*. Prudent, dar redutabil în a manevra din
umbrã, mãsurând cu precizie raporturile de forþã, neezitând în faþa
niciunui mijloc presiune, intimidare, ºantaj, compromis ºi, bineînþeles,
asasinat, dar ºi seducþie ºi recompense , Stalin ºi-a calibrat la

maximum mijloacele în raport cu obiectivele regimului totalitar
menþinerea cu orice preþ la putere, extinderea neîncetatã a acestei
puteri asupra statului ºi a societãþii pentru înfãptuirea proiectului
comunist ºi în raport cu propriile obiective accederea la puterea
totalã.
Astfel, între 1930 ºi 1937, Stalin transformã treptat Biroul Politic,
instanþã colegial\, în camerã de înregistrare a ordinelor Secreta-
riatului, în care ºi-a numit oameni de încredere, pe care îi manipuleazã
dupã bunul-plac. De prin 1934, Stalin controleazã totul: ideologia*,
cultura*, economia*, politica militarã. Instructorii Comitetului Central îi
inspecteazã pe responsabilii locali ai partidului. Epurãrile din anii
1934-1936 îi permit sã-ºi întãreascã ºi mai mult puterea. ªi mai ales,
dupã 1929, sub impulsul sãu ºi al clanului sãu, se dezvoltã un cult al
personalitãþii tot mai neînfrânat, care îl glorificã pe liderul charismatic
ca pe un semizeu în viaþã ºi care se rãspândeºte cu rapiditate în toatã
Internaþionala Comunistã.
Pe 14 aprilie 1937, Stalin concentreazã toate puterile într-o structurã
informalã care scurtcircuiteazã organismele existente ºi se doteazã cu
douã comisii permanente. Prima, însãrcinatã cu chestiunile secrete,
inclusiv în politica externã*, este compusã din Stalin, Molotov, Kaganovici
ºi Ejov; ea se substituie Biroului Politic pentru toate problemele
importante. Cea de-a doua, compusã din Stalin, Molotov, Ciubar,
Mikoian ºi Kaganovici, se ocupã de problemele economice.
Stalin îi poate alege ºi învrãjbi dupã bunul-plac pe membrii
Biroului Politic, cu posibilitatea de a da peste cap în orice clipã
eºichierul politic. Dupã introducerea planului cincinal* ºi eliminarea
vechii gãrzi bolºevice, el este preocupat sã contrabalanseze efectele
unui proces inevitabil: întãrirea poziþiilor tehnocraþilor guverna-
mentali însãrcinaþi cu gestionarea tehnicã a þãrii, în detrimentul acti-
viºtilor partidului, numiþi mai mult în funcþie de fidelitatea lor faþã de
Stalin decât de competenþele lor profesionale. Acest fapt se traduce
prin redistribuirea unei pãrþi a funcþiilor Biroului Politic în beneficiul
Sovnarkom-ului. Stalin guverneazã mânuind tehnica loviturii de stat
permanente: el înfiinþeazã ºi desfiinþeazã dupã cum vrea diferitele
servicii, îi promoveazã pe favoriþii momentului, îi coboarã pe cei
cãzuþi în dizgraþie, întreþine o harababurã instituþionalã care, sus-
pendatã la începutul rãzboiului, reîncepe odatã cu victoria întrezãritã
ºi va dura pânã în martie 1953.
Cu marile procese* de la Moscova ºi cu instaurarea Marii

Terori*, nicio opoziþie nu se poate cristaliza în jurul unui organism
birocratic. Stalin domneºte ca stãpân absolut, veghind cu strãºnicie
asupra principalelor pârghii ale puterii: aparatul de partid, Comisia
de Control ºi poliþia politicã*. El îºi întãreºte monopolul asupra
informaþiei; dacã e sã îl credem pe Hruºciov*, începând din 1937,
nici mãcar membrii supleanþi nu mai au dreptul sã asiste la reuniunile
de dãri de seamã ale Biroului Politic, care, de fapt, înceteazã a mai fi
regulate: Stalin îi convoacã pe cei de care are nevoie în momentul ºi
în locul ales de el la Kremlin, la vila sa particularã, în loja sa de la
teatru.
El îºi pãstreazã puterea stimulând concurenþa între diferitele segmente
ale birocraþiei* ºi între ºefii lor. Instabilitatea cronicã a administraþiilor,
mutarea frecventã a apropiaþilor sãi dintr-un post în altul garanteazã
soliditatea dictaturii sale. Întreþine animozitãþile: Malenkov împotriva
lui Jdanov, Beria împotriva lui Voznessenski, Molotov contra lui
Jukov. Întãrâtã clanurile unele împotriva altora responsabilii cu
problemele economiei contra activiºtilor din domeniul ideologic,
moscoviþi contra leningrãdeni , favorizând când pe unul, când
pe celãlalt ºi rezervându-ºi rolul de arbitru. Aceastã politicã este cu
atât mai uºor de dus cu cât nicio competenþã nu este clar delimitatã,
iar Stalin este singurul care poate tranºa în caz de conflict între
administraþii, fiecare geloasã pe atribuþiile celorlalte. Toate acestea
duc la stabilirea haosului în administraþie; Mikoian scrie în Memoriile
sale: Aceste schimbãri nu numai cã duceau la un bordel instituþional,
dar erau pur ºi simplu de neînþeles. [] Nu mai era niciun fel de
opoziþie nici în Comitet, nici în guvern, nicãieri în þarã.
Totuºi, acest mod de gestionare a relaþiilor la vârf antreneazã
puternice tensiuni cãrora epurãrile ºi sinuciderile le vor servi ca
derivativ. Între 1936 ºi 1940, mai mulþi foºti membri ai Biroului
Politic sunt asasinaþi; le vor urma Ejov, în 1940, Voznessenski, în
1950, ºi Beria, în 1953. Tensiunile sunt uneori prea puternice: soþia
lui Stalin, Nadejda Aleluieva, se sinucide în noiembrie 1932, iar
Sergo Ordjonikidze, complice al lui Stalin încã din timpul rãzboiului
civil ºi patron în industria grea, îi urmeazã exemplul în februarie
1937. Jdanov moare la 56 de ani în urma unei crize cardiace, în
august 1948. Cât despre mareºalul Jukov, învingãtor în rãzboi, el
cade în dizgraþie încã din 1945.
Aceleaºi practici de conducere vor fi impuse ºi în celelalte regimuri
comuniste, iar ele vor produce aceleaºi efecte, uneori mai rele decât
în URSS* ca în timpul Revoluþiei Culturale* maoiste sau sub regimul

khmerilor roºii*. În China*, preºedintele Republicii, Liu Shaoqi,
moare în închisoare în 1972, iar Lin Biao, cel mai apropiat tovarãº
de arme al preºedintelui Mao, se sinucide în timpul încercãrii
nereuºite de a fugi, în 1971. În Albania, prim-ministrul Mehmet
Shehu, principal locotenent vreme de decenii al dictatorului Enver
Hoxha, este asasinat în 1981. În democraþiile populare*, în urma unor
procese trucate, secretarul general al PC bulgar, Traicio Kostov, este
spânzurat în 1949, la fel ca László Rajk, ministrul Afacerilor Externe
al Ungariei comuniste, în septembrie 1949, sau Rudolf Slánský,
secretarul general al PC cehoslovac, în 1952. În sferele înalte ale
comunismului ajuns la putere, oamenii mor de tineri.
Grupul conducãtor în partidele comuniste de opoziþie

În partidele comuniste care nu sunt la putere, funcþionarea e mai puþin
haoticã. Într-adevãr, la sfârºitul anilor 1920, Stalin s-a preocupat ca,
în fruntea fiecãruia, sã fie desemnat un secretar general care este
ochiul stãpânului ºi care face sã domneascã un strict centralism
democratic. Datoritã contactului sãu privilegiat cu conducerea sovie-
ticã chiar cu Stalin personal , secretarul general dispune de o
putere exorbitantã fondatã în egalã mãsurã pe monopolul informaþiilor
confidenþiale, pe manipularea ambiþiilor concurente ale subordonaþilor
sãi, pe instituirea propriului cult al personalitãþii ºi pe epurãri sistematice,
inclusiv la nivelul conducerii. Astfel, mai mulþi membri ai Biroului
Politic al PCF* au fost retrimiºi la munca de jos ca Tillon, în 1952,
sau Servin ºi Casanova, în 1961 ori chiar exclu[i din partid, ca
Doriot, în 1934, Marty, în 1952, [i Lecur, în 1954. Cei mai mulþi
dintre secretarii generali au cunoscut o formidabilã longevitate în
fruntea partidului: francezii Maurice Thorez (1930-1964) ºi Georges
Marchais (1972-1994), portughezul Álvaro Cunhal (1961-1992), italianul
Palmiro Togliatti (1927-1964), englezul Harry Pollitt (1929-1956),
spaniolul Santiago Carrillo (1960-1982) sau suedezul Sven Linderot
(1929-1951).
Dupã moartea lui Stalin

Funcþionarea grupului conducãtor stalinist este instabilã; ea nu þine,
slãbiciune fundamentalã, decât de puterea personalã: nu existã un
GULAG 295
mecanism de succesiune ºi nici o adevãratã legitimitate; cel mai

puternic se impune, dar se teme permanent pentru puterea sa, aºa cum
s-a vãzut dupã moartea lui Stalin sau a lui Mao*. Iar accesul la vârful
partidului nu înseamnã sfârºitul luptei: lui Hruºciov îi vor trebui trei
ani pentru a-ºi consolida puterea dupã ce s-a debarasat de Beria; dar
el însuºi va fi rãsturnat de la putere printr-o revoluþie de palat ºi
succesorul sãu, Brejnev, va face uz de niºte intrigi întortocheate pentru
a se pune la adãpost de o soartã identicã.
Începând din anii 1970, conducãtorii comuniºti la putere, conºtienþi
de aceastã fragilitate, vor sã amâne cât mai mult momentul succe-
siunii. Birourile Politice ajung sã semene cu niºte cãmine de bãtrâni,
abandonarea terorii în sânul partidului, dupã 1956 în URSS ºi dupã 1976
în China, condamnând pânã la urmã sistemul. În democraþiile populare,
popoarele au fost cele care, înþelegând cã URSS nu va mai interveni
militar, au rãsturnat grupurile conducãtoare de la putere ºi regimurile
odatã cu ele. În URSS, sfârºitul grupului conducãtor a fost rezultatul
unei lupte prost gestionate între clanul federal, în frunte cu Mihail
Gorbaciov*, ºi clanul birocraþiei ruseºti pe cale de a se naºte ºi care îl
susþinea pe Boris Elþîn. Deoarece grupul conducãtor deþinea totalitatea
legitimitãþii în regimul comunist, implozia lui a antrenat-o ºi pe aceea
a Uniunii Sovietice înseºi. În China, sub conducerea lui Deng Xiaoping*,
grupul conducãtor a reuºit sã îºi pãstreze unitatea ºi sã gestioneze
trecerea de la totalitarism la autoritarism. În Coreea de Nord* ºi în
Cuba*, grupul conducãtor rãmâne sub controlul strict al liderului
charismatic ºi menþine un regim de înaltã sau de micã intensitate
totalitarã. Cât despre partidele comuniste din þãrile democratice, ele
sunt acum obligate sã aplice normele democratice pânã ºi în funcþio-
narea lor internã.
GULAG ® SISTEM CONCENTRAÞIONAR

296
297
HO ªI MIN
Naþionalist sau comunist? Parcursul lui Ho ªi Min este emblematic
pentru întrebãrile suscitate de cel al unei întregi generaþii pentru care
angajamentul comunist a mers mânã în mânã cu lupta pentru inde-
pendenþa þãrii lor colonizate.
Nguyen Singh Cung s-a nãscut în 1890 în provincia Tonkin. El
este puternic marcat în 1911 de destituirea tatãlui sãu, funcþionar
provenit din rândurile þãrãnimii. {i atunci se îmbarcã într-unul dintre
cargourile care fac escalã în Africa*, în America ºi în Europa*. În
1919 se instaleazã la Paris, unde devine membru al SFIO, apoi al
foarte tânãrului PCF*, la Congresul de la Tours. Între timp, a început
sã militeze contra colonialismului, îndeosebi cu ocazia Conferinþei de la
Versailles, în 1919, la care el prezintã Revendicãrile poporului anamit.
Dar destinul sãu ia o întorsãturã capitalã în 1923, când pleacã la
Moscova.
Reperat de Dmitri Manuilski, unul dintre liderii Internaþionalei
Comuniste*, este pus mai întâi pe lângã Krestintern, apoi trimis în
misiune în China ºi în Europa. În 1930, el unificã micile grupuri
revoluþionare vietnameze pentru a fonda PC vietnamez, care, la ordi-
nele Moscovei, îºi ia numele de PC Indochinez. Arestat la Hong Kong
un an mai târziu ºi eliberat în 1933, el se întoarce la Moscova, unde
petrece anii Marii Terori* la Universitatea Muncitorilor din Orient. În
1941, Ho ªi Min fondeazã Vietminh, organizaþie al cãrei obiectiv este
independenþa Indochinei. Pe 2 septembrie 1945, el proclamã Repu-
blica Democraticã Vietnam, dar negocierile cu Franþa eºueazã. Dupã
opt ani de rãzboi, Vietnamul* este împãrþit în douã, în 1954. Deo-
potriv\ pãrintele naþiunii Unchiul Ho ºi comunist format la ºcoala
stalinistã, diplomat abil ºi simbol al Lumii a Treia emergente, el
298 HRUªCIOV, NIKITA SERGHEEVICI
instaureazã pe cale violentã un sistem calchiat dup\ modelul sovietic.

Moare în 1969, în plin rãzboi cu SUA ºi în plin conflict sino-sovietic,
la care n-a vrut sã ia parte. În 1975, Saigonul cade în mâinile
nord-vietnamezilor ºi este rebotezat Oraºul Ho ªi Min. Asemenea lui
Lenin*, el este îmbãlsãmat ºi expus într-un mausoleu.
HRUªCIOV, NIKITA SERGHEEVICI

Nãscut în aprilie 1894 în regiunea Kursk într-o familie de þãrani ruºi,
N.S. Hruºciov era cioban înainte de a deveni, la paisprezece ani, când
abia ºtia sã citeascã ºi sã scrie, muncitor metalurgist în bazinul minier
Donbass.
Neimplicat în revoluþiile din 1917, el aderã la Partidul bolºevic în
1918, se încadreazã în Armata Roºie* în 1919 ºi ia parte la rãzboiul
civil*. În 1921, partidul îl trimite sã facã studii secundare într-un
institut tehnic de pe Don. În 1924, devenit secretar al unui comitet
raional de partid, este tentat de opoziþia troþkistã, însã apoi i se
alãturã lui Stalin*; reperat de Lazar Kaganovici, pe atunci prim-secretar
al partidului în Ucraina, el este însãrcinat în 1926 cu problemele
organizatorice ale partidului ucrainean.
În 1929, Hruºciov ajunge la Moscova, iar în mai 1930 este cooptat
în echipa lui Kaganovici, în acel moment prim-secretar de partid al
regiunii. Promovat membru al Comitetului Central în 1934, el a avut
pânã în 1938 funcþia de prim-secretar al oraºului, apoi al regiunii
Moscova, înainte de a fi promovat în Biroul Politic, în 1938. Devenit
unul dintre locotenenþii preferaþi ai lui Stalin, numit secretar al
Comitetului Central în martie 1939, el este membru al grupului
conducãtor* ºi va fi, din 1938 pânã în 1947, apoi din decembrie 1947
pânã în decembrie 1949, prim-secretar al partidului în Ucraina. Ia
parte activ la epurãrile* din anii 1934-1937, apoi la Marea Teroare*
mai întâi la Moscova, apoi în Ucraina ºi la sovietizarea* Poloniei
Rãsãritene anexate de URSS în septembrie 1939; ordonã mai ales
deportarea* a 25.000 de familii de duºmani ai poporului polonezi,
printre care ºi ofiþerii asasinaþi la Kat`n*.
În timpul Marelui Rãzboi pentru Apãrarea Patriei*, dupã ce a fost
asociat dezastrului militar de la Harkov, în primãvara anului 1942, el
contribuie la victoria de la Stalingrad, apoi, în 1944, la epurãrile
ucrainenilor acuzaþi de colaboraþionism. Rechemat la Moscova în
decembrie 1949 ca secretar al Biroului Politic, el se implicã, în
1950-1951, într-o campanie în favoarea dezvoltãrii colhozurilor, dar,
pentru cã a îndrãznit sã reproºeze partidului ignorarea realitãþilor ºi a
HRUªCIOV, NIKITA SERGHEEVICI 299
psihologiei rurale, îºi atrage neîncrederea lui Stalin ºi, din acel moment,
trãieºte cu frica unei posibile arest\ri.
Membru la început discret al conducerii colective instalate dupã
moartea lui Stalin, el contribuie la eliminarea lui Beria, apoi la
marginalizarea lui Malenkov; în septembrie 1953 devine prim-secretar
al PCUS*. Pe 25 februarie 1956, el prezintã în faþa celui de-al XX-lea
Congres al PCUS raportul secret, declanºând procesul destalinizãrii*.
În 1957 îndepãrteazã din conducerea partidului grupul antipartinic,
format din mai mulþi staliniºti. Amnistiazã ºi elibereazã mai bine de
jumãtate dintre deþinuþii din Gulag* ºi reabiliteazã numeroase victime
comuniste ale terorii*. Pe plan intelectual, permite o anumitã relaxare
a cenzurii în 1962, Soljeniþîn publicã O zi din viaþa lui Ivan
Denisovici, prima povestire despre Gulag. Cum raportul secret
suscitã speranþe de libertate în democraþiile populare*, Hruºciov acceptã
în toamna anului 1956 evoluþiile din Polonia, dar ordonã zdrobirea
revoluþiei ungare din noiembrie.
În paralel, încearcã sã iniþieze mari schimbãri economice. Astfel,
între 1954 ºi 1957 lanseazã o campanie pentru defriºarea pãmân-
turilor nedesþelenite din Siberia Occidentalã ºi din Kazahstan. Sunt
cultivate 37 de milioane de hectare ºi, în 1956, rezultatele par edifica-
toare, jumãtate din recolta de cereale provenind din aceste regiuni.
Numai cã, foarte curând, lucrurile iau o întorsãturã nefastã: opþiunea
pentru monocultura intensivã provoacã o rapidã erodare a solurilor ºi
o diminuare a randamentului: din 1963, URSS redevine importatoare
de cereale. Acelaºi fiasco are loc ºi în ce priveºte campania volunta-
ristã pentru cultivarea porumbului, aceastã culturã dovedindu-se a fi
neadaptatã solurilor. În sfârºit, în ciuda atenþiei acordate bunãstãrii
populaþiei ºi a condiþiilor ei materiale, industriile de consum rãmân
puþin performante, iar nivelul de viaþã nu creºte deloc.
În politica externã, deºi þara s-a dotat cu bomba H în august 1953
ºi a lansat Sputnikul în 1957, asigurându-ºi astfel un avantaj în
domeniul nuclear, Hruºciov promoveazã coexistenþa paºnicã * pentru
depãºirea impasului Rãzboiului Rece* ºi pentru îmbunãtãþirea relaþiilor
Est-Vest: `n 1956, îl întâlneºte la Londra pe Anthony Eden ºi îl
primeºte la Moscova pe francezul Guy Mollet; în septembrie 1959,
este primul conducãtor suprem al Uniunii Sovietice care face o vizitã
în SUA, iar în martie 1960, în Franþa. Cu aceastã ocazie, Hruºciov
apare în ochii occidentalilor ca un fel de mujic simpatic, jovial, cu
spirit practic, deºi cam fanfaron. Dar Domnul K poate fi ºi vulgar
sau violent când, nemulþumit de unele luãri de poziþie din ONU, în
300 HRUªCIOV, NIKITA SERGHEEVICI
plinã adunare generalã, el scoate un pantof ºi bate cu el în pupitrul din

faþa lui pentru a-ºi manifesta dezaprobarea. De altfel, politica de
coexistenþã paºnicã se poticneºte în problema germanã, iar criza dintre
anii 1958 ºi 1961 ia sfârºit în noaptea de 12 spre 13 august, prin
ridicarea Zidului*.
Faþã de þãrile din Lumea a Treia intrate atunci pe calea decolonizãrii,
Hruºciov angajeazã o vastã ofensivã de seducþie ºi stabileºte în 1956
un contact cu lumea arabã, apropiindu-se de Egiptul lui Nasser.
Reuºeºte sã se infiltreze ºi pe continentul american, susþinând puterea
lui Castro în Cuba*. Dar activismul sãu aventuros duce la tensiuni cu
Occidentul ºi la grava crizã din Cuba din 1962. În sfârºit, dacã, în
sânul blocului comunist, el devine artizanul unei reconcilieri reuºite
cu Iugoslavia, în schimb se dovedeºte incapabil sã evite conflictul
sino-sovietic* din 1960.
Opþiunile sale din ce în ce mai pripite ºi personale îi atrag ostilitatea
crescândã a Comitetului Central ºi, pe 12 octombrie 1964, pe când era
în vacanþã, Hruºciov este demis pe neaºteptate din toate funcþiile sale;
scos la pensie, el îºi scrie memoriile, înainte de a deceda, la 11 septem-
brie 1971.
301
IALTA
Între 4 ºi 11 februarie 1945, Stalin*, Roosevelt ºi Churchill se întâlnesc
la Ialta, staþiune balnearã pe malul Mãrii Negre, în Crimeea. Nedorind
sã se deplaseze în afara Uniunii Sovietice, Stalin a ales acest loc
pentru cea de-a doua întâlnire la nivel înalt a Aliaþilor, dupã Conferinþa
de la Teheran, din decembrie 1943. Fiind gazda întâlnirii, dispune de
toatã libertatea pentru a pune în aplicare un dispozitiv de spionaj* al
delegaþiilor americanã ºi britanicã, dispozitiv care îi va furniza infor-
maþii preþioase pentru negociere. Stalin se gãseºte în poziþie de forþã
din punct de vedere militar, deoarece Armata Roºie* se aflã la optzeci de
kilometri de Berlin ºi ocupã deja o mare parte a Europei de Rãsãrit,
în special Polonia, în timp ce forþele americano-britanice, întârziate
de ofensiva germanã în Ardeni, au dificultãþi la traversarea Rinului.
Negocierea de la Ialta
Pe durata acestei sãptãmâni cruciale, discuþiile care au avut loc la
Palatul Livadia se concentreazã pe crearea ONU, condiþiile de intrare
în rãzboi a Uniunii Sovietice împotriva Japoniei, ocuparea Germaniei,
viitoarea conducere a Poloniei ºi restabilirea instituþiilor politice în
Europa eliberatã de sub Germania nazistã. Imaginea Ialtei înseamnã
în primul rând dorinþa Aliaþilor de a afiºa unitatea Marii Alianþe pânã la
înfrângerea totalã a Germaniei ºi de a o prelungi ºi dupã aceea; acesta
este aspectul care incitã participanþii sã facã niºte compromisiuri ai
cãror termeni nu vor avea acelaºi înþeles pentru fiecare dintre ei.
Principiul creãrii ONU este agreat, dar Stalin obþine ca membrii
permanenþi ai Consiliului de Securitate sã poatã uza de dreptul lor de
veto în toate situaþiile, inclusiv când sunt implicaþi într-un conflict.
302 IALTA
Aliaþii îi acordã, de asemenea, în aceastã instanþã un loc pentru

Ucraina ºi unul pentru Bielorusia, care nu sunt decât republici sovie-
tice ºi, deci, nu sunt state independente. Cum Roosevelt þinea mult la
intrarea în rãzboi a Uniunii Sovietice `mpotriva Japoniei, Stalin pro-
mite sã-i dea curs în termen de trei luni de la încheierea ostilitãþilor
din Europa, în schimbul anexãrii la URSS a insulelor Kurile, sudului
Sahalinului, Port-Arthur ºi Dairen ºi a cãilor ferate din Manciuria
altfel spus, a teritoriilor pierdute cu ocazia înfrângerii ruseºti din
1905 `n fa]a Japoniei.
Discuþiile cele mai aprige au loc pe tema Poloniei, în special în
legãturã cu guvernul aflat în exil la Londra, susþinut de occidentali, în
timp ce Stalin a instalat deja la Varºovia Comitetul de la Lublin,
controlat de comuniºti. Churchill este un partizan al fermitãþii, dar
Roosevelt, dupã ce a obþinut satisfacþie pe tema ONU ºi pe cea a
Japoniei, este gata de concesii. Stalin nu consimte decât sã extindã
Comitetul de la Lublin, iar cei doi occidentali acceptã sã-l reorga-
nizeze, termen foarte vag care, de facto, îndepãrteazã de putere
guvernul aflat în exil.
La fel, organizarea de alegeri libere este bine consemnatã în
declaraþia finalã, însã este însoþitã de menþiunea de îndatã ce e
posibil. În plus, Stalin respinge orice idee de mecanism de control al
scrutinului. Cu alte cuvinte, Churchill ºi Roosevelt renunþã la orice
garanþie asupra organizãrii de alegeri libere în Polonia. În sfârºit, în
timp ce URSS a pãstrat teritoriile anexate în 1939-1940 prin pactele
germano-sovietice*, ea reclamã o extindere a teritoriului polonez spre
vest, în defavoarea Germaniei, însã nu este gãsitã nici o soluþie de
compromis. Germania este celãlalt mare dosar tratat la Ialta, chiar
dacã soarta sa nu va fi cu adevãrat stabilitã în detaliu decât la
Conferinþa de la Postdam, în iulie 1945. Negocierea abordeazã delimitarea
zonelor de ocupaþie. Churchill obþine o zonã pentru Franþa, dar Stalin
cere ca ea sã fie prelevatã din zonele atribuite Marii Britanii ºi Statelor
Unite. În schimb, nu are loc niciun acord cu privire la reparaþiile de
rãzboi ale Germaniei sau la frontierele ei.
Toate ambiguitãþile Ialtei sunt concentrate în Declaraþia privind
Europa eliberatã. Stalin îi este ostil, iar Churchill ºi Roosevelt trebuie
sã ducã o bãtãlie dificilã pentru a face sã fie adoptatã ºi, mai ales, sã
figureze în ea principiile democraþiei* ºi ale alegerilor libere. Aceste
expresii nu au, însã, aceeaºi semnificaþie pentru unii sau pentru
ceilalþi. Stalin ºi Molotov o acceptã, cu condiþia ca ea sã fie lipsitã de
dispoziþiile constrângãtoare ºi de un calendar precis. Edificaþi cu
IALTA 303
privire la veleitãþile democratice ale lui Stalin, Churchill ºi Roosevelt

sperã cã acordul va permite menþinerea pluralismului în Europa
Rãsãriteanã.
Semnificaþia Ialtei
Contrar legendei vehiculate de generalul de Gaulle, acordurile de la
Ialta nu reprezintã în nici un caz o împãrþire a lumii între marile
puteri învingãtoare în 1945 ºi nici mãcar delimitarea sferei de influenþã
în Europa. Încã de la Conferinþa de la Teheran, URSS obþinuse
pãstrarea teritoriilor cucerite în 1939-1940, iar soarta Balcanilor
fusese hotãrâtã cu ocazia întâlnirii lui Stalin cu Churchill la Moscova
în octombrie 1944, când încã nimic nu era fixat. Poziþiile armatelor,
precum ºi evoluþia raporturilor de forþã militare ºi politice sunt cele
care au modelat harta Europei. Ialta nu este, aºadar, punctul de plecare
al Rãzboiului Rece*.
Ialta a fãcut obiectul multor interpretãri din partea istoricilor.
Pentru unii, ea înseamnã acorduri defectuoase, prost negociate, din
cauza slãbiciunii lui Roosevelt, foarte afectat de boalã, ºi a neînþelegerii,
ba chiar a complezenþei unora dintre consilierii sãi faþã de URSS.
Pentru alþii, sunt acorduri bune, dar care, în funcþie de versiuni, nu au
fost respectate de Stalin sau au fost repuse `n discu]ie de Truman. În
sfârºit, pentru numeroºi conducãtori necomuniºti din Europa Rãsãriteanã
ºi, ulterior, pentru disidenþi*, Ialta este un nou München, o nouã
abandonare a þãrilor lor de cãtre occidentali. Fiecare dintre aceste
interpretãri neglijeazã elementele esenþiale.
La Ialta, rãzboiul împotriva Germaniei încã nu s-a încheiat, chiar
dacã deznodãmântul nu mai ridicã deloc dubii. Situaþia strategicã este
favorabilã Uniunii Sovietice, ale cãrei armate ocupã o mare parte a
Europei Rãsãritene. Apoi, Stalin ºi Molotov se dovedesc niºte nego-
ciatori redutabili, intransigenþi în ce priveºte obiectivele lor, dar
fãcând concesii asupra punctelor ce li se par secundare. Sunt ferm
hotãrâþi sã-ºi transforme victoriile militare în câºtiguri teritoriale ºi
politice durabile ºi sã facã din URSS o mare putere, în timp ce, în anii
1920-1930, nu era decât un stat paria sau marginalizat. Sunt cu atât mai
hotãrâþi cu cât considerã în urma unei confidenþe a lui Roosevelt cã
trupele americane vor pãrãsi Europa dup\ doi ani. La rândul lor,
Churchill ºi Roosevelt nu prezintã un front unit ºi au dificultãþi în
evaluarea intenþiilor lui Stalin: vrea cumva acesta sã se asigure cã
guvernele Europei Rãsãritene nu vor fi ostile Uniunii Sovietice sau
vrea sã transforme aceste þãri în sateliþi comuniºti?
304 IDEOLOGIE
În sfârºit, dacã principiile enunþate la Ialta au fost foarte inegal

aplicate, nu este mai puþin adevãrat cã ele au pus bazele unei noi
ordini mondiale ºi cã, în parte, acestea au supravieþuit Rãzboiului
Rece. Astfel, compromisul de la Ialta a permis crearea ONU, care
în pofida defectelor ºi a neajunsurilor sale a fost ºi rãmâne un
instrument de regularizare, un spaþiu de dialog ºi de negociere între
puterile antagonice, o instanþã de producere a normelor ºi regulilor
societãþii internaþionale. Iar dacã principiul democratic înscris în
Declaraþia privind Europa eliberatã a fost batjocorit de Stalin ºi de
succesorii lui, el a servit drept referinþã opoziþiilor faþã de ocupaþia
sovieticã pe tot parcursul Rãzboiului Rece. Din acest punct de vedere,
tranziþia democraticã începutã odatã cu cãderea Zidului Berlinului* a
echivalat oarecum cu o reîntoarcere la Ialta.
IDEOLOGIE
Ideologia, termen creat în 1798 de cãtre filosoful Destutt de Tracy,
este o caracteristicã esenþialã a sistemului comunist, dupã cum sublinia
ºi Raymond Aron: Nu înþelegi nimic din Lenin*, din Stalin* ºi nici
chiar din Brejnev* dacã neglijezi doctrina (sau dogma, sau credinþa,
cuvântul nu conteazã) în numele cãreia o sectã marxistã a pus mâna pe
putere ºi a început reconstruirea lumii sau construcþia socialismului.
Socialiºtii ºi comuniºtii din prima jumãtate a secolului XX ignorã
ideologia, dar unii opun deja sensul obiºnuit unui adevãr care
urmeazã a fi stabilit prin ºtiinþa organismelor sociale. Saint-Simon
vede în ºtiinþele pozitive soluþia enigmei erei industriale, mizeria în
abundenþã; fãcând dovada falsitãþii ideilor revelate teologice ºi
metafizice , el susþine necesitatea abolirii puterilor moºtenite,
aflate acum în contradicþie cu societatea realã. De asemenea, Proudhon
crede într-o ºtiinþã a societãþii, absolutã, riguroasã, bazatã pe natura
omului ºi a facultãþilor sale, care ar produce fuziunea raþiunii ºi a
experienþei pentru a face vizibil invizibilul.
Aceºti doi gânditori i-au influenþat, neîndoielnic, pe Marx* ºi pe
Engels*, care asociazã ideologia unei conºtiinþe false: Pânã
acum, oamenii ºi-au fãcut întotdeauna idei false despre ei înºiºi
(Ideologia germanã, 1846). În ochii lor, ideile nu au o autonomie ºi
reflectã raporturile de producþie ºi interesele clasei dominante. Ideologia
este o imagine inversatã a realitãþii, elaboratã ºi impusã de o
burghezie preocupatã de menþinerea dominaþiei ei politice ºi economice.
De aceea, Marx îi criticã pe hegelienii germani Friedrich Strauss
ºi Marx Stirner, care, dupã afirmaþiile lui Ludwig Feuerbach, ar fi
IDEOLOGIE 305
rãmas înþepeniþi în gândirea lor criticã la adresa reprezentãrilor religioase,

incapabili sã vadã în politicã ºi, deci, în stat creuzetul alienãrii
moderne.
Cu ºtiinþa capitalului, Marx abandoneazã aspectul filosofic al
alienãrii prin gândire pentru a reduce iluzia la mecanismele economice.
Capitalul, al cãrui prim volum este publicat în 1867, se presupune c\
a ridicat vãlul de pe reproducþia claselor sociale, distrugând astfel
credinþele împãrtãºite de capitalist ºi de muncitor, respectiv cã profitul
este remuneraþia normalã a capitalului, iar salariul preþul muncii.
Punând de acord teoria ºi practica, Marx vrea sã aducã de fapt clasa
exploatatã la conºtiinþa de sine, pentru a transforma starea lucrurilor
ºi a accelera distrugerea capitalismului.
Mai mult militant decât teoretician, Lenin vede în ideologii niºte
arme pe care protagoniºtii luptei de clasã le utilizeazã în mod conºtient
în lupta lor. Nu conteazã falsitatea sau sinceritatea lor, ci doar eficien]a
acestora. Ideologia comunistã trebuie sã serveascã practicii politice
ºi nu revendicãrilor economice , devenind critica sistemului detestat.
Lenin mizeazã în mod prioritar pe agitatorii care, mânuind ideea,
trebuie sã îi aducã pe muncitori la lupta cea mare: Aceste denunþãri
politice care îmbrãþiºeazã toate domeniile reprezintã condiþia necesarã
ºi fundamentalã a învãþãrii de cãtre mase a activitãþii revoluþionare
(Ce-i de fãcut?, 1902).
Aºadar, pentru Lenin, legitimitatea luptei comuniste nu este fondatã
pe o ideologie, ci pe o ºtiinþã obþinutã dintr-o dogmã provenitã din
texte sacre îndeosebi ale lui Marx , a cãror decriptare cade în
sarcina intelectualilor revoluþionari. Amestec de scientism ºi utopie*,
leninismul* ºi, apoi, marxism-leninismul* devin creuzetul unei credinþe
laice care va permite sã se explice ºi sã se justifice totul. Dupã
Revoluþia din Octombrie* ºi publicarea în 1924, de cãtre Stalin, a
Principiilor leninismului, marxism-leninismul, ca ideologie sistem
global de interpretare a lumii istorico-politice (R. Aron) , a fost
extins la ansamblul partidelor* comuniste ºi, apoi, la întregul sistem
comunist mondial.
Funcþiile esenþiale ale acestei ideologii sunt duble. În partidele-stat*,
ea este în inima procesului de legitimare a puterii ºi, fãrã ea, acþiunea
comunistã ºi-ar pierde raþiunea de a fi. Prevalându-se de fundamente
ºtiinþifice, ea promite un viitor luminos adepþilor sãi convinºi cã
utopia se va realiza. Pentru istoricul Alain Besançon, ideologia
impune ficþiunea cã un alt real existã deja, al sãu. Regimul nu e
terorist numai pentru cã face sã treacã ideologia de la putere la act, ci
306 INDUSTRIALIZARE
ºi pânã la urmã mai ales pentru cã el pretinde cã ea existã deja în

act. În þãrile în care comunismul nu este la putere, ideologia comunistã
poate avea un efect realmente atrãgãtor: prezentând o viziune utopicã,
dar globalizantã a lumii ºi niºte mize politice, pretinzând cã dã o
semnificaþie mondialã celui mai mic semn de contestare a sistemului
instituþionalizat, ea reprezintã unul dintre principalele motoare ale
recrutãrii, formãrii ºi mobilizãrii comuniste.
Timp de ºapte decenii, partidele comuniste au opus ideologie
burghezã ºi ideologie proletarã, cu o dimensiune miticã acordatã
clasei muncitoare* ºi partidului sãu. Ele au practicat lupta ideologicã
împotriva ideilor neconforme cu societatea; au combãtut neobosit în
sânul lor orice opoziþie comunistã* ºi orice opinie care devia de la
ortodoxie*. În faþa diversitãþii istoriilor ºi a tradiþiilor þãrilor în care
partidele comuniste au fost influente, ideologia a fost cea care, prin
limba de lemn*, a constituit liantul, factorul major al omogenitãþii
sistemului comunist mondial; ea a fost în aºa mãsurã principiul de
legimitate al acestuia, încât regimurile comuniste au fost calificate
drept ideocraþii. Totuºi, dupã breºa fãcutã de anul 1956 ºi, apoi, de
înãbuºirea Primãverii de la Praga*, dupã apariþia ºi afirmarea disidenþilor*
ºi a foºtilor*, ideologia ºi-a pierdut mult din influenþa ei. Începând
cu anii 1970, societãþile, chiar ºi grupurile conducãtoare*, nemai-
crezând în ea, abia dacã s-au mai prefãcut cã îi respectã riturile.
INDUSTRIALIZARE
Mitul productivist
Industrializarea a fost una dintre principalele preocupãri ale partidelor
comuniste aflate la putere care încercau sã facã din ea pivotul
organizãrii centralizate a economiei, sã se doteze cu o forþã armatã
modernã în stare sã menþinã regimul instituþionalizat, sã îi asigure
chiar expansiunea ºi sã favorizeze emergenþa unei clase muncitoare,
condiþie a punerii în practicã a proiectului comunist. Or, chiar dacã
aceastã dinamicã a industrializãrii transformã profund economiile de
tip sovietic, ea acumuleazã întârzieri considerabile, din cauza preferinþei
acordate industriei grele în detrimentul industriilor de consum ºi din
cauza lipsei de preocupare pentru a favoriza inovaþia. Numeroase
crize jaloneazã punerea în scenã a acestui model de industrializare,
pânã la prãbuºirea lui finalã.
INDUSTRIALIZARE 307
Între 1918 ºi 1921, rãzboiul civil* a ruinat Rusia ºi i-a distrus

industria. Iar NEP *, inauguratã de Lenin în 1921, abia dacã îi
permite þãrii sã reajungã în 1927 la nivelul ei din 1913. Ca urmare,
odatã cu declanºarea, în 1928, a lucrãrilor primului plan cincinal*,
Stalin* decide sã facã din industrializare motorul dezvoltãrii unei
societãþi considerate þãrãneascã ºi arhaicã, descrisã pentru nevoile
propagandei*, dar adesea nu fãrã motiv cu termenii de întârziere
istoricã.
Industrializarea în marº forþat

Industrializarea este consideratã mijlocul de a realiza aceastã ambiþie
în acelaºi timp economicã, militarã ºi societalã , cãreia toate celelalte
mijloace trebuie sã îi fie subordonate, începând cu crearea unui sistem
concentraþionar*, care, în afara funcþiei sale represive, permite reali-
zarea unor ºantiere industriale prin munca silnicã pe scarã larg\. Din
cauza penuriei de for]ã de lucru, Stalin justificã recurgerea la munca
silnicã prin necesitatea absolutã de a asigura bazele unei societãþi*
noi. ªi, pe fondul distrugerii vechii þãrãnimi, politica de colectivizare*
permite transferuri masive de mânã de lucru de la þarã înspre centrele
industriale în curs de afirmare ºi spre ºantierele Gulagului*, în vreme
ce mijloacele tradiþionale de apãrare ale clasei muncitoare* îndeosebi
sindicalismul* sunt prohibite sau aservite. În democraþiile populare*,
aceste dinamici vor fi mai puþin violente decât în URSS, dar vor duce
la rezultate, în mare, comparabile. În 1952, Bulgaria anunþã naþio-
nalizarea aproape integralã a sectorului industrial, la fel ca Polonia,
Cehoslovacia, Ungaria ºi România ºi, în proporþie de 77%, în RDG.
China* va urma acelaºi drum. Pe de altã parte, mizând pe un comu-
nism rural, khmerii roºii* vor refuza acest model industrial.
Pentru o putere care se considerã în permanentã stare de rãzboi cu
capitalismul, aceastã politicã acordã prioritate industriei grele, care
absoarbe esenþialul avuþiei naþionale, deschide gigantice ºantiere ºi
înfiinþeazã întreprinderi uriaºe. ~n schimb, consumul ºi industria
uºoarã sunt în mod sistematic neglijate, ceea ce duce, puþin câte
puþin, la o intensã decapitalizare a echipamentelor industriale. Aceastã
prioritate acordatã industriei grele mine, petrol ºi siderurgie, dar ºi
materiale de construcþii, chimie grea, sectorul automobilelor este
dublatã de o politicã salarialã care îi favorizeazã pe muncitorii din
aceste ramuri.
308 INDUSTRIALIZARE
Acest tip de dezvoltare industrialã implicã o exploatare extensivã,

cu defriºarea ºi punerea în valoare a unor vaste întinderi rãmase pânã
atunci neexploatate, cum ar fi regiunile arctice sau câmpiile Siberiei
din URSS; aceste obiective sunt larg asigurate prin deportarea* în
masã, în regiunile inospitaliere, a coloniºtilor speciali sau a condamna-
þilor la Gulag. Acumularea primitivã socialistã necesitã investiþii în
devize pentru importul din þãri capitaliste a unor maºini moderne ºi
pentru plata inginerilor ºi tehnicienilor strãini indispensabili punerii
la punct a activitãþii de pe marile ºanþiere baraje, combinate siderurgice
sau mecanice. Devizele sunt obþinute prin exportul de cereale
începând din 1932, colectivizarea asigurã puterii sovietice pomparea
recoltelor , de lemn o resursã inepuizabilã graþie inclusiv mâinii de
lucru servile ºi vânzãrii la preþuri de dumping ºi de aur, extras în
principal din Kolîma cu începere din 1932 14 tone în 1932, 66 de
tone în 1939.
Pe de altã parte, recurgerea pe scarã mare la munca silnicã, precum
ºi disciplinarea mâinii de lucru provenite de la þarã permit exploatarea
zãcãmintelor petroliere din Republica Komis, a celor de cãrbune din
Vorkuta sau înfiinþarea unor baze industriale. În vecinãtatea zãcãmintelor
miniere ºi a sectoarelor industriale, apar ca din pãmânt oraºe noi, ca
Magnitogorsk, polul electricitãþii din URSS, iar, dupã rãzboi, a centrelor
siderurgice de la Nowa Huta, din Polonia, Eisenhüttenstadt, din RDG,
Dunaújváros, din Ungaria. În URSS ºi în democraþiile populare,
industrializarea asigurã o dezvoltare rapidã a clasei muncitoare ºi o
importantã creºtere a avuþiei naþionale. ~n schimb, Marele Salt Înainte*
al lui Mao* duce în 1961 la un teribil fiasco.
Industrializarea Uniunii Sovietice, apoi a democraþiilor populare
ºi, în sfârºit, a Chinei asigurã modernizarea acestor þãri prin reducerea
ponderii agriculturii ºi creºterea sectoarelor industrial ºi administrativ,
dar ºi prin factori caracteristici modernizãrii seculare a societãþilor
occidentale: urbanizare considerabilã, crearea unor centre de formaþie
tehnicã ºi universitarã, reducerea analfabetismului. Totuºi, înfãptuitã
în cea mai mare dezordine ºi într-un ritm excesiv, aceastã modernizare
se caracterizeazã prin slaba calitate a produselor, prin risipa de resurse
umane, financiare ºi materiale inclusiv din cauza locului ocupat de
producþia militarã ºi prin creºterea birocraþiei * neproductive.
INDUSTRIALIZARE 309
Organizarea muncii în industria de tip sovietic

Întreprinderea industrialã este matricea organizãrii muncii de tip
sovietic, începând cu sistemul de autoritate bazat pe dominaþia a trei
personaje: secretarul de partid, directorul economic ºi responsabilul
organizaþiei de sindicat. Primului, releu fundamental al autoritãþii
politice centrale ºi regionale, îi sunt subordonate organizaþiile de
partid din fiecare departament ºi din fiecare atelier, la fel ca ºi ceilalþi
doi responsabili. Directorul conduce secþiile funcþionale ºi de producþie,
caracterizate prin hipertrofia sectoarelor de reparaþii, specifice unei
economii de penurie. Responsabilul de sindicat cureaua de transmisie
a partidului, dupã expresia lui Lenin* încadreazã ºi controleazã
forþa de muncã, în special prin organizarea întrecerii socialiste.
Subordonate acestui triumvirat, numeroase alte organizaþii sunt
instalate permanent în întreprindere de tineret, a tehnicienilor ºi a
inovatorilor, a femeilor, a pensionarilor etc. ºi sunt tot atâtea relee
care întreþin mobilizarea generalã, ilustratã ºi de planuri, de campaniile
de agit-prop* ºi de întrecere, în cadrul cãrora intrã ºi angajamentele de
depãºire a normelor, precum ºi diferite recompense. Numai departa-
mentul securitãþii interne scapã controlului celor trei responsabili:
subordonat poliþiei politice ca fiind braþul înarmat al partidului în
întreprindere, el supravegheazã întregul personal ºi încadreazã grupe
militarizate.
Natura opþiunii pentru industria grea, urgenþele situaþiei iniþiale
din fiecare þarã, necesitatea de a face faþã penuriilor neîncetate ºi
accelerarea proprie acestei economii, care se vrea mobilizatã în perma-
nenþã, explicã dominaþia unei forme de salariat: salariul pe bucãþi sau
în funcþie de randament, care cuprinde o parte fixã (de bazã) ºi o parte
mobilã, variind în funcþie de efortul depus. Deja condamnat de Marx*
ca reprezentând cea mai severã formã de exploatare, din cauza inechi-
tãþilor pe care le introduce între grupele de muncitori tineri sau în
vârstã, calificaþi sau necalificaþi , acest sistem se bucurã totuºi de
favorurile comuniºtilor, care vãd în el un mijloc decisiv pentru a
controla o dinamicã de producþie dezlãnþuitã ºi pentru a mãsura
eforturile celor mai buni muncitori.
În 1935, Stalin generalizeazã acest sistem, instaurând stahanovismul.
Aleksei Stahanov, miner din Donbass, este promovat erou al muncii
ºi ajunge figurã centralã a sistemului de producþie pentru c\ a reuºit sã
extragã de patru ori mai mult cãrbune decât un miner obiºnuit.
Propaganda îl glorificã pe acest comunist venit de la þarã atât pentru
310 INDUSTRIALIZARE
a afirma superioritatea voinþei individuale asupra normei tehnice

specifice specialistului burghez , cât ºi posibilitatea ca un muncitor
provenit din rândurile þãrãnimii sã urce treptele ierarhiei industriale,
cu condiþia sã accepte supunerea faþã de partid. Vastã operaþiune de
mobilizare a muncii, stahanovismul va fi extins la toate ramurile
industriale ºi la sectoarele agricole ºi va fi aplicat dupã 1945 ºi în
democraþiile populare iar din 1949, ºi în China.
La depãºirea normelor sunt ataºate gratificaþii simbolice* ºi mate-
riale bonuri de masã, medalii etc. Stahanovismul este aºadar ºi un
factor de diferenþiere în rândurile clasei muncitoare ºi de introducere a
unor inegalitãþi în întreprindere. Cu toate acestea, foarte curând,
acest eroism în muncã se loveºte de rezistenþe puternice, muncitorii
înþelegând cã el nu vizeazã decât creºterea normelor ºi întãrirea
disciplinei. Abia `n 1988 Gorbaciov* va denunþa manipularea repre-
zentatã de isprãvile lui Stahanov, o adevãratã înscenare pusã la cale de
partid. Stahanovismul nu este decât o piesã, dar una foarte importantã,
în vastul dispozitiv de controlare a forþei de muncã ºi de disciplinare a
muncitorilor ºi þãranilor. În democraþiile populare, el serveºte ºi pentru
a lupta împotriva clasei muncitoare formate sub regimul capitalist,
experimentatã în combaterea exploatãrii ºi adeptã a unei împãrþiri mai
egalitare a veniturilor.
Acestor douã componente ale salariului fixã ºi variabilã li se
adaug\, în decursul timpului, numeroase prime, acordate pentru
vechime, cu ocazia sãrbãtoririi întreprinderii sau ramurii respective,
precum ºi bonuri în naturã în câteva sectoare privilegiate, în special
minerilor. Toate aceste elemente fac ca fiºele de platã (fluturaºii) sã
fie greu de descifrat de cãtre salariaþi, care se plâng uneori ºi gãsesc
în ele pricini de conflicte. În contextul penuriei din aprovizionare,
caracteristicã atelierului de tip sovietic, care provoacã în mod frecvent
accelerãri în ultima decadã a lunii, pentru realizarea planului, aceste
conflicte duc uneori la crize violente, ca la Berlin, pe 17 iunie 1953,
la Poznañ, în iunie 1956, sau la Novocerkassk, pe 2 iunie 1962. De
fiecare datã, anunþarea inopinatã a creºterii normelor, fãrã o mãrire
corespunzãtoare a salariilor, este cea care declanºeazã greve ºi mani-
festaþii înecate în sânge.
Dupã moartea lui Stalin, dezordinea provocatã de campaniile de
eroism în muncã lasã loc unui discurs care valorizeazã mai mult
organizarea ºtiinþificã a muncii, ce corespunde unor forme de muncã
mai colective. Eroismul individual este transferat acum brigãzii de
muncã, fãrã a renega, totuºi, moºtenirile în materie de angajamente
INDUSTRIALIZARE 311
individuale. Îndemnul la depãºirea normelor rãmâne o constantã: în

1956, aproape 100% dintre muncitorii polonezi sunt plãtiþi la bucatã
ºi 72% în România.
În cea mai mare parte a regimurilor comuniste, autoritãþile valorizeazã
în tot cursul acestei perioade sistemul de randament, privilegiindu-i
pe cei mai buni muncitori ai anului, ai lunii, la nivelul întreprinderii,
al departamentului sau al atelierului. Aceastã organizare nu rezolvã,
bineînþeles, problemele intensei diviziuni a muncii între birourile de
studiu ºi programatori, pe de o parte, ºi producãtori, pe de altã parte.
Chiar ºi falsificat din cauza neconcordanþelor, care sunt extrem de
numeroase în procesul muncii, recunoaºtem în acest sistem taylorismul
cãruia îi sunt supuse clasele muncitoreºti. În 1976, sociologul maghiar
Miklós Haraszti a analizat aceste conflicte legate de norma de lucru,
insistând asupra opoziþiei dintre reprezentanþii conducerii însãrcinaþi
cu disciplina cronometrori ºi contramaiºtri ºi grupurile de muncitori
mai mult sau mai puþin în mãsurã sã punã în valoare o reglementare
mai autonomã ºi mai puþin oficialã.
Industrializare ºi schimbãri sociale

În primii ani ai transformãrilor comuniste, industrializarea în marº
forþat duce la o mobilitate considerabilã, iniþial în favoarea þãranilor
veniþi sã lucreze în industrie: dezvoltarea extensivã a acesteia cere
mereu mai multe braþe de muncã. Simultan, mulþi muncitori sunt
promovaþi în posturile rãmase vacante prin eliminarea responsabililor
din epoca burghezã. Spre deosebire de societãþile industriale capitaliste,
în care un post de rãspundere poate fi ocupat numai de persoane a
cãror calificare este doveditã printr-o diplomã, în regimurile comuniste
apare o nouã intelighen]ie, bazatã pe originea de clasã sãnãtoasã
muncitoreascã sau þãrãneascã , completatã prin dobândirea unei
diplome. Aceasta este frecvent obþinutã dupã ocuparea postului, astfel
încât, în primii ani ai industrializãrii, sunt puse la punct intense
programe de formare, sunt înfiinþate centre tehnice ºi universitãþi,
pentru a rãspunde cererii crescânde de ingineri ºi tehnicieni. Aceastã
dinamicã de acces la culturã se bucurã de un mare succes în rândurile
fracþiunii clasei muncitoreºti sau þãrãneºti, care beneficiazã de diverse
promovãri ºi gratificaþii în contrapartidã pentru angajarea de partea puterii.
Dar dacã o fracþiune muncitoreascã beneficiazã de o indiscutabilã
mobilitate ascendentã, condiþiile de muncã ºi de viaþã ale masei de
muncitori nu se îmbunãtãþesc câtuºi de puþin, ca sã nu mai vorbim de
312 INDUSTRIALIZARE
cele ale condamnaþilor la muncã silnicã. Conflictele rãmân asemã-

nãtoare celor din sânul întreprinderilor capitaliste în epoca primei
industrializãri ºi au ca principale subiecte de disputã carenþele în
aprovizionare, lipsa de igienã ºi de securitate a muncii. Mai mult,
intensa mobilitate socialã caracteristicã primilor ani ai industrializãrii
se stabilizeazã pe la mijlocul anilor 1950 atât în URSS, cât ºi în
democraþiile populare, atunci când dezvoltarea extensivã lasã locul
dezvoltãrii intensive, mai exigente, în productivitate ºi în competitivitate.
Masei de absolvenþi îi este acum mai greu sã gãseascã posturi cores-
punzãtoare pregãtirii, în timp ce înmulþirea socialã îºi impune regula:
copiii intelectualilor ºi ai nomenclaturii pot accede mai uºor la studii
universitare decât copiii de muncitori ºi încã ºi mai uºor decât copiii
de þãrani.
Departe de a deschide vreo perspectivã înspre egalitarismul* procla-
mat, dezvoltarea industrializãrii pe baze mai competitive reclamã o
întãrire a etosului meritocratic: acum, diploma devine mai importantã
decât originea socialã. Dinamica modernizãrii industriale bazatã pe
selecþia celor mai buni candidaþi ºi valorizarea prestigiului intelectual
ajunge puþin câte puþin sã contrarieze exigenþa de egalitarism a masei
salariaþilor. Caracterul excepþional al Solidarnoæ* din Polonia anilor
1980-1981 rezidã, de altfel, în capacitatea acestei miºcãri, nãscute în
industrie, de a îmbina exigenþele egalitarismului revendicate de clasa
muncitoare ºi de þãrani cu cele ale intelectualilor care cer mai multã
eficacitate în conducerea economiei ºi dincolo de ea, de a revendica
autonomia naþionalã plecând de la o viziune egalitarã a societãþii
industriale.
În vreme ce, pentru a-ºi menþine intactã puterea de control ºi
pentru a asigura în acelaºi timp succesul modernizãrii, partidele
comuniste se vãd obligate sã se specializeze tot mai mult, masa
membrilor lor se considerã a fi marea perdantã a unei schimbãri care
se opereazã fãrã ea. Exigenþa eficacitãþii economice justificând mereu
mai multã specializare, ea asigurã o largã înmulþire a copiilor de
intelectuali în universitãþi, în vreme ce egalitarismul fondat pe aparte-
nenþa de clasã ºi pe fidelitatea faþã de idealurile iniþiale necesitã o
împãrþire mai echitabilã a veniturilor ºi respectarea unei politici de
discriminare pozitivã din ce în ce mai fugitivã. Criza finalã din
1989-1991 reflectã în mare mãsurã aceastã dublã insatisfacþie, atât a
intelectualitãþii tehnice, cât ºi a muncitorilor, punând în evidenþã cei
doi poli revendicativi: eficien]a ºi justiþia.
INFORMARE/DEZINFORMARE 313
INFORMARE/DEZINFORMARE
În universul leninist ºi stalinist, noþiunile tradiþionale de adevãr ºi
minciunã nu existã. Enunþarea oricãrui adevãr este comandatã numai
de imperativele ortodoxiei* ideologice ºi ale liniei politice a momentului.
În regimurile comuniste, partidul* deþine monopolul tuturor mijloacelor
de expresie presã, edituri, radio, cinematograf, învãþãmânt etc. ºi
le controleazã îndeaproape graþie monopolului numirilor ºi unui redutabil
dispozitiv al cenzurii prealabile în URSS*, Glavlit, organul central
al cenzurii, este creat încã din 1921.
Informaþia datã astfel publicitãþii este aºadar întotdeauna o informaþie
oficialã care utilizeazã expresia stereotipã ºi codificatã conform canoa-
nelor limbii de lemn*. Cel mai adesea, ea þine de agit-prop*, care
vizeazã în acelaºi timp sã convingã populaþia ºi pe observatorii externi
sã adere la ideile ºi la reprezentãrile puterii ºi sã le mobilizeze pentru
a le face sã acþioneze dupã bunul-plac al puterii. Organul central al
partidului, care se aflã în inima dispozitivului de informaþie, este
numit adesea prin antifrazã pentru PCUS*, Pravda (Adevãrul);
pentru PCF*, lHumanité; pentru PCI*, lUnità sau într-un mod
mai simbolic pentru PC cubanez, Granma (de la numele vaporului
de pe care Castro* ºi Che Guevara au debarcat în Cuba pentru lupta
lor de gherilã), iar pentru PC chinez, Jenmin Jibao (Cotidianul
poporului). Informaþia este permanent orientatã înspre propagandã,
care prezintã o imagine idilicã a regimului ºi, prin puterea ei, poate
impresiona sau chiar intimida persoanele supuse acestui tir continuu.
Dar, adesea, informaþia mascheazã dezinformarea, care, prin mani-
pularea faptelor, vizeazã ascunderea dezastrelor ºi a tragediilor ce
constituie realitatea cotidianã a regimului ºi, în acelaºi timp, prezentarea
adversarilor acestuia în lumina cea mai negativã posibil. Dacã dezinfor-
marea este utilizatã de cãtre serviciile secrete în scopuri foarte precise,
ea a fost folositã pe scarã mare de cãtre regimurile comuniste ºi de
releele lor internaþionale partide comuniste, organizaþii de masã*,
tovarãºi de drum pentru a neutraliza, slãbi, destabiliza sau chiar
pentru a câºtiga de partea lor opiniile publice ºi guvernele strãine. În
acest sens, au fost puse la punct cu eficacitate foarte multe operaþiuni,
în mãsura în care închiderea frontierelor, cenzura, secretul ºi teroarea*
care domnesc în regimul comunist împiedicã circularea unei contrain-
formaþii.
În 1932-1933, când a avut loc marea foamete* din Ucraina, NKVD
s-a bazat pe naivitatea îngãduitoare a turistului revoluþionar* Édouard
314 INFORMARE/DEZINFORMARE
Herriot, pe corupþia ziaristului american Duranty ºi pe fanatismul

partidelor comuniste pentru a nega existenþa însãºi a foametei. În
1933, marele fotograf Rodcenko publicã în revista URSS în construcþie
fotografii superbe ale canalului Baltica-Marea Albã, care îi prezintã
pe muncitori ca fiind niºte eroi voluntari, când, în realitate, era vorba
despre primul mare ºantier al Gulagului*, pe care zeci de mii de
condamnaþi la muncã silnicã ºi-au pierdut viaþa. În timpul marilor
procese* de la Moscova, toatã presa internaþionalã este victima formi-
dabilei regizãri a mãrturisirilor acuzaþilor, mãrturisiri imaginare
smulse sub torturã ºi recitate ca o lecþie. Iar în 1944, vicepreºedintele
american Henry Wallace este invitat sã viziteze Kolîma, prezentatã ca
un model de centru minier, când, de fapt, ea este unul dintre cele mai
ucigaºe ºantiere ale Gulagului.
În timpul Rãzboiului Rece*, URSS ºi sateliþii sãi organizeazã
campanii cu þintã precisã care þin mai curând de provocare. Vrând sã
activeze resortul antifascismului*, Stasi, poliþia politicã est-germanã,
profaneazã în 1954 sinagoga din Köln; apoi îi inventeazã un trecut
naþional-socialist preºedintelui RFG Heinrich Lübke acuzat pe
nedrept, în 1966, cã ar fi construit un lagãr de concentrare; de
asemenea, tot ea infiltreazã în anii 1980 grupuri neonaziste vest-germane
ºi organizeazã campanii antisemite.
Un alt resort este antiamericanismul. Astfel, în timpul rãzboiului
din Coreea*, URSS, cu complicitatea PCF, lanseazã o campanie
mondialã, acuzându-i pe americani cã duc un rãzboi bacteriologic, ºi
care serveºte ºi astãzi ca suport pentru un anumit antiamericanism. În
1985, Literaturnaia gazeta avanseazã ideea cã virusul SIDA ar fi o
consecinþã a cercetãrilor biologice militare americane, operaþiune de
dezinformare recunoscutã ca atare dupã 1991 de cãtre prim-ministrul
rus Evgheni Primakov.
Unul dintre terenurile privilegiate ale dezinformãrii ºi unul dintre
principalele ei succese se constituie campaniile de luptã pentru pace*:
contra pericolului prezentat de bomba atomicã americanã, cu Miºcarea
pentru Pace din anii 1948-1952, ºi contra rachetelor americane
Pershing II, între 1979 ºi 1983.
Fiecare campanie este plasatã sub controlul PCUS ºi dispune de
mijloace importante în oameni între 10.000 ºi 15.000 de persoane la
KGB, 3.000 la Stasi, printre care ºi falsificatori, istorici, lingviºti, socio-
logi, agenþi operaþionali atât în strãinãtate, cât ºi în URSS ºi în finanþãri.
Campania este preluatã de partidele comuniste ºi de organizaþiile lor
de masã având în frunte, în Occident, personalitãþi necomuniste,
fiecare campanie putând mobiliza mai multe milioane de europeni.
INTERNAÞIONALA 315
Împreunã cu propaganda* ºi dezinformarea, minciuna a devenit o

a doua naturã a regimurilor ºi partidelor comuniste. De altfel,
Soljeniþîn a fost expulzat din URSS în februarie 1974, dupã lansarea
apelului Sã nu trãim în minciunã!: Tocmai aici se aflã, neglijatã
de noi, dar atât de simplã, atât de accesibilã, cheia eliberãrii noastre:
refuzul de a participa personal la minciunã! Nu conteazã faptul cã
minciuna acoperã totul, cã devine stãpânã peste tot, noi trebuie sã fim
de neclintit mãcar asupra acestui punct: sã nu devinã stãpânã prin
noi!.
INTERNAÞIONALA
Acest poem, scris de Eugène Pottier la puþinã vreme dupã înfrângerea
Comunei din Paris, în 1871, pus pe muzicã de cãtre Pierre Degeyter
în 1882, a devenit cunoscut când bolºevicii au fãcut din el imnul
oficial al URSS* pânã în 1945 ºi al tuturor comuniºtilor pânã în zilele
noastre.
Sculaþi, voi oropsiþi ai vieþii,

Voi, osândiþi la foame, sus!
Sã fiarbã-n inimi rãzvrãtirea,
Sã-nceapã-al lumii vechi apus!
Sfârºiþi odatã cu trecutul negru,
Sculaþi, popor de osândiþi!
Azi nu sunteþi nimic în lume,
Luptaþi ca totul voi sã fiþi!
Refren: Hai la lupta cea mare,

Rob cu rob sã ne unim,
Internaþionala
Prin noi s-o fãurim!
Sculaþi, nu-i nicio mântuire

În regi, ciocoi sau dumnezei!
Unire, muncitori, unire,
ªi lumea va scãpa de ei!
Prea mult ne-au despuiat tâlharii
Ce-n lene, lux, desfrâu se scald;
Sã ne unim toþi proletarii,
Sã batem fierul cât e cald!
316 INTERNAÞIONALA
Statul ne oprimã, legea ne înºalã,

Impozitele îl storc de bani pe amãrât,
Bogatul nu are nicio datorie,
Dreptul sãracului e un cuvânt gol de sens
Destul am suferit sub stãpân,
Egalitatea cere alte legi:
Nici drepturi fãrã datorii, zice ea,
Egali, nici datorii fãrã drepturi!
Hidoºi în onorurile, strãlucirea lor,

Regii minelor [i ai cãilor ferate
Fãcut-au ei vreodatã altceva
Decât sã fure munca?
În casele de bani ale bandei
E topit cel care le-a creat
Decretând sã i se înapoieze,
Poporul nu vrea decât ce i se datoreazã.
Regii ne ameþesc cu fumuri,

Pace între noi, rãzboi tiranilor!
Greva armatelor,
Sã ne revoltãm! Sã rupem rândurile !
Dacã insistã aceºti canibali
Sã facã din noi eroi
Vor ºti curând cã gloanþele noastre
Sunt pentru propriii generali.
Þãrani ºi muncitori, noi suntem

Partidul, mare muncitor!
Pãmântul este-al celor harnici,
Cei leneºi plece unde vor!
Când vulturi lacomi, corbi de pradã,
N-or mai pluti nori negri-n vânt,
Pe cer luci-va-ntotdeauna
Al înfrãþirii soare sfânt!
INTERNAÞIONALA COMUNISTÃ 317
INTERNAÞIONALA COMUNISTÃ
Un partid comunist mondial
Simbol al proiectului mondial al lui Lenin ºi al solidaritãþii muncitoreºti
ºi revoluþionare internaþionale, Internaþionala Comunistã (IC) a devenit
în decursul anilor un instrument în mâinile conducãtorilor sovietici,
care le-a permis sã intervinã în întreaga lume prin intermediul
partidelor comuniste, simple secþii naþionale ale IC, ºi formãrii între
1920 ºi 1939 a unei generaþii de cadre comuniste staliniste care a
asigurat pânã în anii 1970 stabilitatea miºcãrii în dimensiunea ei
mondialã.
Crearea Internaþionalei Comuniste Internaþionala a III-a sau

Komintern se înscrie în tradiþia de internaþionalism* a miºcãrii
socialiste europene. Asociaþia Internaþionalã a Muncitorilor sau Interna-
þionala I a luat fiinþã la Londra pe 28 septembrie 1864 ºi, în august
1889, la Bruxelles a fost fondatã Internaþionala a II-a. Dar, în august
1914, aceasta din urmã nu reuºeºte sã împiedice rãzboiul, fiecare
partid socialist raliindu-se poziþiilor guvernului sãu, cu excepþia bolºe-
vicilor* ºi a lui Lenin*, care denunþã eºecul Internaþionalei.
Crearea Internaþionalei Comuniste

Dupã ce pune mâna pe putere, pe 7 noiembrie 1917, Lenin considerã
cã a venit momentul sã extindã la scara întregii lumi procesul început
prin Revoluþia din Octombrie*. Pe 2 martie 1919, la Kremlin are loc
congresul de înfiinþare a IC, în prezenþa a nouã revoluþionari veniþi
din strãinãtate. Troþki* îi redacteazã Manifestul, în care el subliniazã
relaþia de filiaþie cu Internaþionala I a lui Marx * ºi obiectivul: sã
termine cu lumea burghezã, pentru a o înlocui cu dictatura proleta-
riatului, formã a democraþiei* muncitoreºti, superioarã celei a bur-
gheziei.
Înfiinþarea efectivã a IC are loc doar odatã cu al II-lea Congres
al ei, þinut la Petrograd ºi, apoi, la Moscova, de pe 9 iulie pânã pe
7 august 1920, în chiar zilele în care Armata Roºie* înainta spre
Varºovia, suscitând mari speranþe într-o revoluþie europeanã. La
congres participã mai mult de 200 de delegaþi veniþi din 37 de þãri.
Ideea este de a crea un partid revoluþionar mondial, al cãrui Comitet
Executiv (CEIC) ar conduce activitãþile fiecãrei secþii naþionale ºi ar
318 INTERNAÞIONALA COMUNISTÃ
menþine coeziunea ansamblului expulzând partidele, grupurile sau

indivizii care ar contraveni directivelor sale. IC formuleazã 21 de
condiþii de admitere, destinate sã provoace ruptura ideologicã ºi
politicã de social-democraþie*, sã provoace sciziuni în interiorul acesteia
care sã ducã la formarea unor fracþiuni comuniste, embrioni ai viitoarelor
partide comuniste care sã accepte modelul de organizare* bolºevic
disciplinã de fier, centralism democratic, structuri clandestine, infiltrare
a organizaþiilor adverse. IC considerã într-adevãr cã, în þãrile din
Europa ºi din America, lupta de clasã intrã într-o perioadã de rãzboi
civil*.
Organizarea ºi funcþionarea Internaþionalei

Foarte curând, centrul direcþiei se deplaseazã dinspre CEIC înspre un
Secretariat care, cu începere din 1924, rãspunde de relaþiile cu diferitele
partide comuniste ºi în rândul cãruia sunt promovaþi liderii Piatniþki,
Kuusinen, Humbert-Droz. IC înfiinþeazã ramuri specializate: Interna-
þionala Sindicalã Roºie (Profintern), Internaþionala Comunistã a
Tineretului, Ajutorul Roºu Internaþional. Departamentul pentru Relaþii
Internaþionale (OMS) este însãrcinat cu gestionarea finanþelor printre
care ºi susþinerea acordatã secþiilor naþionale , precum ºi cu circulaþia
clandestinã a agenþilor ºi a documentelor confidenþiale. Mai existã
departamentele agit-prop*, al informaþiei ºi statisticii, al presei. Unul
dintre cele mai importante este Departamentul Cadrelor, care, începând
din 1932, constituie dosare personale ale principalilor militanþi ai
fiecãrui PC, în vederea gestionãrii personalului politic atât în ce
priveºte promovãrile, cât ºi excluderile ºi epurãrile. Începând din
1935, NKVD controleazã tot mai îndeaproape IC, secretarul Comi-
tetului Executiv Piatniþki fiind înlocuit cu Trilisser (Moskvin),
înalt responsabil al NKVD.
Chiar de la începuturi, direcþia IC este subordonatã în fapt PCUS*,
iar principalele sale decizii sunt adoptate în prealabil în cadrul Biroului
Politic sovietic. Dupã cum explica Togliatti în 1926: Noi avem,
fireºte, statutul IC care garanteazã unele drepturi câtorva tovarãºi, dar
existã ceva care nu figureazã în acest statut este vorba despre poziþia
partidului rus în IC, funcþia lui de comandã. ªi acest lucru este
deasupra statutului. Din 1928, politica ºi organizarea IC sunt supervizate
de Stalin*, care stabileºte linia politicã ºi, cu începere din 1934, îºi
transmite directivele prin intermediul lui Manuilski, apoi al lui Jdanov
membri ai Comitetului Central al PCUS ºi ai CEIC ºi al secretarului
general în funcþie, bulgarul Gheorghi Dimitrov. Aparatul birocratic al

IC îºi are sediul la Moscova ºi, în momentul sãu de apogeu, în 1935,
numãrã mai multe sute de salariaþi.
Din 1921, delegaþii ºi reprezentanþii sunt însãrcinaþi sã informeze
centrul în legãturã cu funcþionarea ºi cu activitatea diferitelor partide
comuniste, pentru a se asigura cã acestea aplicã strict politica fixatã
de IC. Curând, un reprezentant al IC rãmâne definitiv adevãratul ºef
al partidului pe care îl controleazã. Este cazul lui Eugen Fried pentru
PCF*, între 1930 ºi 1939, al lui Victorio Codovilla pentru PC spaniol,
între 1932 ºi 1937, sau al lui Andor Berei pentru PC belgian, din
1934 pânã în 1946. Statutul adoptat la cel de-al VI-lea Congres al IC,
în 1928, îl autorizeazã pe ºef sã asiste la toate întrunirile partidului ºi
sã se opunã conducerii lui dacã linia politicã nu este conformã cu
directivele CE al IC. Începând din 1933-1934, instalarea de staþii de
emisie-recepþie clandestine rezolvã parþial problema transmiterii în timp
real a obiectivelor ºi informaþiilor. În paralel, fiecare PC este obligat
sã îºi trimitã un reprezentant la IC.
În 1926, postul de preºedinte al IC este suprimat, iar prezidiul
devine o direcþie lãrgitã, trecând de la zece membri, în 1922, la
patruzeci ºi doi, în 1932, având însã chiar ºi o sutã de participanþi la
unele reuniuni ale lui din 1936. Conducãtorii Manuilski, Piatniþki,
Kuusinen, Togliatti, Pieck sunt membri ai unei Comisii Politice
selectate din rândurile Secretariatului ºi sunt asistaþi de Secretariate
Regionale, care urmãresc activitatea partidelor comuniste zi de zi, în
toate sectoarele ºi în toate manifestãrile.
Bolºevizarea ºi linia clasã contra clasã

În 1922-1923, la recomandarea lui Zinoviev, IC organizeazã în Europa
o subversiune generalã. Dar, dupã eºecul insurecþiei comuniste din
octombrie 1923, în Germania, la cel de-al V-lea Congres, din iulie
1924, Zinoviev este îndepãrtat, ca ºi Troþki, ºi înlocuit cu Buharin,
care inaugureazã o politicã de alianþe. În Europa, aceasta se adreseazã
social-democraþiei, cu propuneri de front unic, la bazã sau la vârf de
exemplu, cu sindicatele* britanice , dar este însoþitã întotdeauna de
o urã profundã faþã de reformiºti, precum ºi de practici de infiltrare.
Cealaltã axã este alianþa cu miºcãrile de eliberare naþionalã, susceptibilã
de a declanºa un proces revoluþionar de mare amploare în spatele
lumii capitaliste, îndeosebi în China*, cu Guomindangul lui Jiang
Jieshi.
În paralel, din 1924 pânã în 1928, IC trece la bolºevizarea diferitelor

partide comuniste, care trebuie sã impunã disciplina faþã de Moscova
ºi, în acelaºi timp, sã selecþioneze încet-încet grupuri conducãtoare*
susceptibile de a aplica în mod eficient politica IC. Ceea ce nu este
chiar simplu, în mãsura în care luptele interne din PCUS dintre
Stalin, Troþki, Zinoviev ºi alþii se repercuteazã în sânul IC ºi pânã
ºi în secþiile naþionale.
Totuºi, eºecul social-democraþiei din Austria, reprimarea PC chinez
de cãtre Guomindang în 1927, ruperea relaþiilor cu Marea Britanie îl
determinã pe Stalin sã îl îndepãrteze pe Buharin de la conducerea IC
pentru oportunism de dreapta ºi sã îl `nlocuiasc\ cu Molotov,
mâna sa dreaptã. La al VI-lea Congres al IC, þinut la Moscova din
iulie pânã în septembrie 1928, el impune ideea sfârºitului stabilizãrii
capitaliste ºi avântului miºcãrii revoluþionare, care ar deschide o
a treia perioadã marcatã de confruntarea clasã contra clasã.
Aceastã linie duce la desemnarea social-democraþiei ca social-fascistã
ºi face din ea duºmanul principal al comuniºtilor. Din 1929 pânã în
1934, radicalizarea politicii IC, care corespunde revoluþiei staliniste
din interiorul URSS, duce la izolarea ºi slãbirea generalã a partidelor
comuniste în 1932, PCF obþine cel mai scãzut scor electoral de pânã
atunci. Consecinþele cele mai grave se înregistreazã în Germania,
unde PC german nu ezitã sã lupte cot la cot cu naziºtii contra
socialiºtilor, compromiþând astfel ºansele oricãrei uniuni a stângii ºi
facilitând serios accederea legalã a lui Hitler la putere. De fapt,
relaþiile dintre URSS ºi IC au intrat într-o nouã fazã: IC nu mai este
motorul unei revoluþii mondiale, ci un instrument al susþinerii patriei
socialismului, ale cãrei interese sunt presupuse a coincide cu cele ale
miºcãrii comuniste. În aceste împrejurãri, IC este cea care se aliniazã
politicii externe* sovietice.
Politica frontului popular

Discursul tot mai antisovietic al lui Hitler îl obligã pe Stalin sã se
apropie de democraþiile occidentale ºi de politica de securitate colec-
tivã simbolizatã de Societatea Naþiunilor. În acelaºi timp, în Europa,
mai cu seamã în Franþa, apare un puternic curent antifascist * care
cuprinde întreaga stângã. Nemulþumit de rezultatele dezastruoase ale
politicii clasã contra clasã, Stalin va provoca o rãsturnare specta-
culoasã a politicii IC. El îl îndepãrteazã de la conducerea supremã pe
Manuilski, considerat ca responsabil de eºec, ºi îl înlocuieºte cu bulgarul
Gheorghi Dimitrov, cadru experimentat al IC care, arestat la Berlin în

1933 ºi acuzat de incendierea Reichstagului, l-a dominat pe Göring în
cursul procesului care i-a fost intentat, devenind simbolul rezistenþei
împotriva nazismului.
Pe 7 aprilie 1934, Dimitrov este convocat de Stalin ºi, pe 1 iulie,
el îi adreseazã o scrisoare-program politic care, adnotatã de Stalin,
scoate în evidenþã amploarea ºi limitele schimbãrii care se anunþã.
Stalin recunoaºte importanþa democraþiei pentru muncitorii occidentali,
dar o considerã un obstacol ce trebuie înlãturat. Dimitrov propune
modificarea poziþiei faþã de social-fascism, dar Stalin continuã sã creadã
în valaditatea acestuia, cel puþin în privin]a conducãtorilor. Cei doi cad
de acord asupra necesitãþii de a suscita o miºcare unitarã cu partidele
social-democrate ºi cu sindicatele reformiste, Stalin insistând ca frontul
unic sã fie construit în mod fundamental pornindu-se de jos. Criticile
bulgarului la adresa funcþionãrii IC sunt contrabalansate de reco-
mandarea finalã: Se va stabili o legãturã strânsã între conducerea IC
ºi Biroul Politic al PCUS.
Din aceste schimburi de opinii apare ideea unui nou congres al IC
în 1935 ºi a experimentãrii noii politici pe terenul cel mai favorabil,
Franþa. Convocat la Moscova, secretarul general al PCF, Thorez,
primeºte ordinul de a le propune socialiºtilor o alianþã, care duce la
un prim acord de retragere a candidatului mai prost plasat în alegerile
din iulie 1934. Încurajat de succesul sãu, Thorez propune în octombrie,
contrar avizului IC, lãrgirea alianþei, astfel încât sã îi cuprindã ºi pe
radicali, ºi formarea unui Front* popular al libertãþii, al muncii ºi al
pãcii. Convocat în decembrie la Moscova pentru a da explicaþii, el
obþine pânã la urmã acordul lui Stalin.
Întrunit la Moscova între 23 iulie ºi 21 august 1935, al VII-lea ºi
ultimul congres al IC dã formã virajului tactic al fronturilor populare.
În raportul sãu, Dimitrov recupereazã democraþia ca instrument pentru
înaintarea spre socialism deci numai ca instrument tranzitoriu ºi
pentru apãrarea pe plan politic a intereselor clasei muncitoare* în
confruntarea cu fascismul. Pe plan sindical, aceastã convergenþã
trebuie sã se traducã prin unificarea cu sindicatele reformiste, iar în
domeniul politic, prin înfiinþarea unui partid politic de masã al clasei
muncitoare. În spatele aparenþelor, virajul ascunde o pretenþie funda-
mentalã: acest proces de unificare trebuie sã se opereze în cadrul
comunismului. La fel va trebui sã fie ºi în cazul organizaþiilor de
tineret socialiste ºi comuniste.
Este ceea ce se întâmplã parþial în Spania, þarã în care, ca ºi `n
Franþa, recomandarea privitoare la frontul popular se bucur\ de cel
mai favorabil ecou. Pânã în septembrie 1934, PC spaniol a fãcut

dovada unei sectarism stângist. Dar, devenit herald al politicii Frontului
Popular care, însufleþit de republicanii de stânga ºi de socialiºti,
capãtã formã în decembrie 1935, el pune în practicã procesele de
unificare cerute de cel de-al VII-lea Congres al IC; la nivel sindical,
minoritarii comuniºti intrã în UGT (Uniunea General\ a Muncitorilor)
socialistã, în vreme ce Tineretul Socialist, sub conducerea lui Santiago
Carrillo, basculeazã în tabãra comunistã. În iulie 1936, sub ameninþa-
rea iminentã a rãzboiului civil, este creat Partidul Socialist Unificat
din Catalonia, prima fuziune dintre socialiºti ºi comuniºti, adunaþi
acum în sânul aceluiaºi partid. În Franþa, CGTU comunistã se alãturã
Confederaþiei Generale a Muncii reformiste în martie 1936, reformiºtii
fiind majoritari în conducere, dar PCF ºi SFIO îºi pãstreazã totala
independenþã. Totuºi, calea unitãþii inauguratã în 1936 prefigureazã
procesele de unificare forþatã a socialiºtilor cu comuniºtii, înfãptuite
dupã 1945 în democraþiile populare*.
Victoriile electorale ale Frontului Popular din Franþa ºi din Spania
în prima jumãtate a anului 1936 constituie proba ce permite evaluarea
prioritãþii date de IC intereselor sovietice. Anticipând trimiterea de
ajutor militar sovietic, IC opteazã pentru apãrarea democraþiei repu-
blicane din Spania, fãrã a pierde nicio clipã din vedere interesele
sovietice. Abia când progresele franchiste semnaleazã amploarea ame-
ninþãrii devenite realitate începe, în septembrie 1936, organizarea
Brigãzilor Internaþionale, menite sã ajungã emblema internaþiona-
lismului comunist.
Chiar în momentul în care recomandarea privind frontul popular
este pusã în practicã în diverse forme în alte þãri, inclusiv prin victoria
din Chile, experienþa singularã din Spania serveºte ca referinþã pentru
o iluzorie împãcare a democraþiei cu tranziþia spre socialism. Conceptul
de democraþie de tip nou, elaborat în toamna anului 1936 de cãtre
Dimitrov ºi Togliatti, dã oarecare consistenþã visului unui regim
pluralist, excluzându-i pe fasciºti, ºi în care clasele populare grupate
în jurul proletariatului ar pune bazele acestei tranziþii. Experienþa lui
Togliatti, delegat al IC în Spania din august 1937 pânã în martie
1939, aratã cã funcþionarea organelor Frontului Popular nu este chiar
democraticã, în mãsura în care Stalin propune deja, pe aceastã bazã,
o convergenþã monoliticã a antifasciºtilor, sub conducere comunistã.
Totuºi, în chiar momentul c^nd politica ei cunoaºte un real succes,
IC este antrenatã în vârtejul Marii Terori*, instauratã în URSS în anii
1936-1938. În februarie 1937, Stalin îi spune lui Dimitrov: Voi, toþi
ãºtia din Komintern, lucraþi în slujba duºmanului. Ejov, ºeful NKVD,

considerã IC un cuib de spioni atât la nivelul nucleului sãu central, cât
ºi în partidele comuniste. În vara anului 1938, hotãrârea de dizolvare
a PC polonez simbolizeazã generalizarea represiunii, care duce la
execuþia a zeci de membri ai Kominternului, inclusiv a conducãtorilor
ei staliniºti Piatniþki, Béla Kun, Knorin ºi a mii de comuniºti
refugiaþi în URSS.
De la pactele germano-sovietice la întoarcerea

la antifascism
Dupã semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, pe 23 august 1939, ºi
dupã declanºarea rãzboiului, Stalin efectueazã un viraj radical în
raport cu linia stabilitã la Congresul al VII-lea. Pe 7 februarie, el îl
primeºte pe Dimitrov ºi îi expune noua linie, în strânsã legãturã cu
politica externã a Uniunii Sovietice: Înainte de rãzboi, a opune un
regim democratic fascismului era un lucru în întregime corect; dar
acum, împãrþirea statelor capitaliste în fasciste ºi democratice nu mai
are niciun sens. Este vorba despre un rãzboi imperialist în care
comuniºtii nu trebuie sã se amestece, lãsându-i pe protagoniºti sã îºi
epuizeze forþele, dupã care revoluþia ºi URSS îi va mãtura pe toþi. IC
va impune aceastã linie partidelor comuniste care nu se adapteazã
destul de repede (cum este cazul PCF, PC britanic, belgian ºi ame-
rican). Principala rezistenþã vine din partea secretarului general al PC
britanic, Harry Pollitt, care încearcã (fãrã succes) sã menþinã linia
antifascistã, propunând o opoziþie pe douã fronturi: politicã împo-
triva guvernului burghez ºi militarã contra naziºtilor. Linia luptei
contra rãzboiului imperialist va incita chiar ºi PC belgian, danez,
norvegian ºi PCF sã angajeze negocieri cu ocupantul german în vara
anului 1940, sub pretextul alianþei germano-sovietice. Dar, confruntat
cu invadarea germanã a Iugoslaviei, în aprilie 1941, Stalin acceptã un
viraj tactic cu ocazia apelului IC pentru ziua de 1 Mai, care cheamã
la o anumitã rezistenþã în faþa ocupanþilor inaugurând astfel politica
Frontului Naþional , fãrã a repune, totuºi, `n discu]ie marile orientãri
ale politicii sovietice.
Pe 22 iunie 1941, la puþinã vreme dupã atacul german împotriva
Uniunii Sovietice, Stalin îi primeºte pe Manuilski ºi pe Dimitrov ºi le
transmite directivele sale: întoarcerea la antifascism, dar nu atât în
cadrul internaþionalismului, cât în ideea apãrãrii Uniunii Sovietice ºi a
susþinerii Marelui Rãzboi pentru Apãrarea Patriei*: Sarcina principalã
324 INTERNAÞIONALISM
este în prezent obþinerea victoriei de cãtre poporul sovietic ºi distru-

gerea completã a barbarilor fasciºti. În contextul înaintãrii trupelor
germane cãtre Moscova, IC se instaleazã la Ufa, semn al dizgraþiei
din partea lui Stalin, care, pe 8 mai 1943, le transmite lui Manuilski
ºi Dimitrov cã IC este dizolvatã. Oficial, pentru a nu împiedica
dezvoltarea independentã a partidelor comuniste; în realitate, pentru
a risipi neîncrederea Aliaþilor occidentali confruntaþi cu existenþa
unui partid mondial al revoluþiei. Pentru Stalin, este dovada cã
eºecul IC era inevitabil, dupã cum explicã: Experienþa a arãtat cã nu
este posibil sã avem un centru director internaþional pentru toate
þãrile. Pe 15 mai, prezidiul CEIC formuleazã cererea de autodizol-
vare, iar pe 10 iunie dizolvarea este anunþatã în mod public.
La 12 iunie, Stalin ordonã înfiinþarea unui Departament Internaþional
de Informaþii, fãrã existenþã publicã, din care Dimitrov ºi Manuilski
nu mai fac parte. De acum înainte, controlul lui Stalin asupra miºcãrii
comuniste va trece printr-un contact direct cu fiecare secretar general
ºi prin oamenii de încredere ai serviciilor sovietice din sânul fiecãrui
partid comunist.
INTERNAÞIONALISM ® NAÞIONALISM/INTERNAÞIO-
NALISM
325
KATÎN
Pe 1 iulie 1946, în cea de-a 168-a zi a procesului de la Nürnberg,
încep dezbaterile asupra afacerii Katîn, asasinarea mai multor mii
de ofiþeri polonezi. La cererea pãrþii sovietice, aceastã crimã de rãzboi
este imputatã naziºtilor ºi Tribunalul Internaþional urmeazã sã stabileascã
vinovãþiile ºi responsabilitatea. La încheierea dezbaterilor, judecãtorii
`[i declarã incompetenþa `n privin]a efectu\rii unei anchete asupra
unei crime comise de altcineva decât de germani, iar Kat`n nu figu-
reazã ºi în sentinþa finalã.
Afacerea de la Kat`n izbucneºte pe 13 aprilie 1943, când Radio-Berlin
anunþã descoperirea în pãdurile de la Kat`n, lângã Smolensk, în Rusia
ocupatã, a unor gropi comune conþinând circa o mie de cadavre de
ofiþeri polonezi ºi atribuie crima sovieticilor. În tabãra Aliaþilor, anunþul
are efectul unei bombe. Într-adevãr, în urma pactului germano-sovietic*
din august 1939 ºi a invadãrii Poloniei de cãtre URSS, Armata Roºie *
a luat prizonieri circa 250.000 de soldaþi ºi ofiþeri. Dupã atacarea
Uniunii Sovietice de cãtre germani, pe 22 iunie 1941, relaþiile diplo-
matice dintre URSS ºi guvernul polonez aflat în exil la Londra sunt
reluate. ªi, la 12 august 1941, generalul polonez Anders este autorizat
sã constituie o armatã polonezã cu prizonierii de rãzboi eliberaþi. Or,
numai 448 de ofiþeri se prezintã la apel, iar Anders nu obþine niciun
rãspuns privitor la soarta miilor de absenþi.
Descoperirea de la Kat`n aratã cã aceºti ofiþeri nu vor mai fi nicio-
datã gãsiþi în viaþã. Metoda utilizatã mâinile legate la spate, un glonte
în ceafã tras de la micã distanþã, trupurile aranjate ordonat în groapa
comunã aminteºte de practicile NKVD. Dupã ce, pe 17 aprilie,
guvernul polonez cere o anchetã a Crucii Roºii, Stalin* decide (pe
26 aprilie) ruperea relaþiilor diplomatice cu el.
326 KATÎN
Separat, al III-lea Reich creeazã o comisie internaþionalã, compusã

din profesori de medicinã, printre care ºi elveþianul François Naville,
care se deplaseazã la Kat`n, fac autopsii, examineazã documentele gãsite
asupra cadavrelor exhumate ºi conchide, pe 30 mai 1943, cã execuþiile
au avut loc în primãvara anului 1940. Data confirmã crima. O comisie
a Crucii Roºii poloneze cu legãturi în rândurile Rezistenþei ajunge la
aceeaºi concluzie. Totuºi, Aliaþii preferã sã impute crima celui
de-al III-lea Reich, Churchill ºi mai ales Roosevelt nedorind sã
pericliteze Marea Alianþã pentru atâta lucru. Cenzura interzice sã se
mai vorbeascã despre Kat`n altfel decât ca despre o crimã comisã de
nemþi.
Dezinformare ºi minciuni sovietice

Pe data de 10 ianuarie 1944, Smolenskul este recucerit de Armata
Roºie, iar NKVD organizeazã propria-i comisie de anchetã, care
ajunge la concluzia responsabilitãþii naziºtilor. În septembrie 1944,
comuniºtii polonezi publicã la Moscova o broºurã, Adevãrul despre
Kat`n, care confirmã teza sovieticã. Începe o campanie mondialã de
dezinformare*, dusã de toate partidele comuniste. Dupã moartea lui
Stalin, Hruºciov nu suflã niciun cuvânt despre Kat`n în raportul
secret din 1956. Iar în martie 1959, când ªelepin, ºeful KGB, îi
propune ca, din motive de securitate, arhivele * privitoare la ofiþerii
polonezi sã fie distruse ºi ca versiunea sovieticã sã devinã oficialã, el
îºi dã acordul.
Abia perestroika a f\cut ca discursul oficial sã se schimbe, în
urma concluziilor prezentate de o comisie de istorici polono-sovieticã
ºi datoritã ºi lui Aleksandr Iakovlev, consilier apropiat al lui Gorbaciov*.
În mai 1988, partea sovieticã îºi asumã în sfârºit responsabilitatea
pentru crima comisã, iar la 13 octombrie 1990 Gorbaciov cere în mod
oficial scuze poporului polonez. Dar Boris Elþîn va fi acela care, pe
13 octombrie 1992, îi va remite preºedintelui polonez Lech Wa³êsa
arhivele care au dus la stabilirea vinovãþiei sovietice ºi care au permis
reconstituirea crimei.
Crima de la Kat`n
Soldaþii ºi ofiþerii polonezi luaþi prizonieri de cãtre URSS în 1939 au
fãcut obiectul unei trieri: soldaþilor de origine bielorusã ºi ucraineanã
KHMERII ROªII 327
li s-a dat drumul, soldaþii care avuseserã domiciliul în zona de ocupaþie

germanã sunt internaþi în lagãrele de la Putiol ºi Kozielsk, devenind
ulterior jandarmi, poliþiºti ºi gardieni de închisoare la Ostaºkov; în
sfârºit, ofiþerii sunt închiºi în lagãrul de la Starobielsk, unde fac
obiectul anchetelor, pentru a-i deosebi pe contrarevoluþionari* de
cei care ar accepta sã colaboreze cu NVKD. La 10 februarie 1940 are
loc primul val, din cele patru, de deportãri ale polonezilor înspre
Kazahstan ºi Siberia. Pe 2 martie, Beria, ºeful NVKD, ºi Hruºciov,
lider al PC din Ucraina, cãreia i-a fost anexatã Polonia Rãsãriteanã, îi
propun lui Stalin ca familiile ofiþerilor prizonieri (circa 60.000 de
femei ºi copii) sã fie deportate.
Pe data de 5 martie 1940, Biroul Politic decide aplicarea mãsurii
primitive maxime: execuþia, aceasta urmând a fi soarta a 25.700 de
polonezi duºmani juraþi ai puterii sovietice, printre care ºi ofiþerii.
În raportul înaintat lui Hruºciov în 1959, ªelepin specifica urmãtoarele
cifre: în aprilie ºi mai 1940 au fost împuºcaþi 21.857 de oameni,
dintre care 4.421 de ofiþeri la Kat`n, 3.927 lângã Harkov ºi 6.311 la
Mednoe, lângã Tver.
În 1991 s-a aflat cã Nikolai Zoria, colonel GRU ºi procuror
însãrcinat de Tribunalul de la Nürnberg cu anchetarea crimei de la
Kat`n, era departe de a fi convins de teza guvernului sãu ºi ceruse
instrucþiuni suplimentare: a fost gãsit ucis cu un glonte în cap, pe
data de 23 mai 1946
Crima de la Kat`n este o crimã de rãzboi ce face parte din politica
de sovietizare* a teritoriului polonez anexat. În acelaºi timp, este o
crimã caracteristicã pentru regimurile totalitare care au exterminat în
mod sistematic elitele din þãrile cucerite. Spre nefericirea ei, Polonia a
avut parte, începând cu anul 1939, de dubla experienþã a acestei
politici criminale: nazistã ºi comunistã.
KHMERII ROªII
Cambodgia, colonie francezã devenitã independentã în 1953, avea în
acel moment în fruntea ei pe regele Norodom Sihanouk; acesta reuºise
sã facã din þara sa o insuliþã de relativã prosperitate, dar practica o
politicã autoritarã ºi îi supunea represiunilor pe opozanþii regimului
monarhic. O parte a comuniºtilor cambodgieni declanºeazã în jungã o
luptã armatã*, sprijinitã ºi de PC vietnamez. Grupul conducãtor* este
constituit din intelectuali formaþi în Franþa, atât în universitãþi, cât ºi
în rândurile PCF*: Pol Pot pseudonimul lui Saloth Sar sau fratele
nr. 1 , tehnician radio, Ieng Sary, economist ºi, apoi, profesor,
328 KHMERII ROªII
Khieu Samphan, jurist ºi economist, Hou Youn, jurist, Son Sen,

pedagog.
În 1965, Cambodgia este implicatã în rãzboiul din Vietnam*,
nord-vietnamezii stabilind pe teritoriul ei Pista Ho ªi Min, pentru
aprovizionarea trupelor comuniste, Viet-cong, care acþionau în Vietnamul
de Sud. SUA reacþioneazã în 1969 prin bombardarea intensivã a
acestei piste, ceea ce provoacã moartea a mai mult de 200.000 de
oameni. În 1970, la instigarea americanilor, generalul Lon Nol îl
rãstoarnã de la putere pe Sihanouk; se refugiazã în China* popularã,
unde încheie o alianþã cu khmerii roºii. Confruntat cu o insurecþie
comunistã din ce în ce mai puternicã, Lon Nol primeºte un ajutor
masiv din partea Statelor Unite, în timp ce khmerii roºii sunt înarmaþi
de China, URSS* ºi Vietnamul de Nord. Rãzboiul se înteþeºte.
Puterea khmerilor roºii

Pe 17 aprilie 1975, cu douã sãptãmâni înainte de cãderea Saigonului,
khmerii roºii intrã în Phnom Penh. Ideologia* lor se inspirã din
dimensiunile cele mai extreme ale comunismului: suprimarea imediatã
a oricãrei proprietãþi private pânã ºi a obiectelor personale ,
teroarea* de masã de tip stalinist, Revoluþia Culturalã* maoistã, izo-
larea, preconizatã de Kim Ir Sen în ale sale principii juche, disciplina
militarã a Viet-minhului. Pol Pot adaugã tuturor acestora puternice
tuºe de naþionalism* ºi rasism; el vrea sã recreeze puternicul regat
Angkor, proiect care implicã schimbarea mentalitãþii oamenilor ºi
ruperea legãturilor cu modernitatea.
Se începe cu evacuarea oraºelor, surse ale corupþiei. Astfel, în 48
de ore, capitala Phnom Penh este golitã de cele trei milioane de
locuitori ai sãi. Transferul forþat ºi masiv de populaþie este însoþit de
masacrarea soldaþilor ºi a responsabililor regimului Lon Nol. Regrupatã
în lagãre, populaþia este acum supusã unor filtre. Toþi intelectualii,
profesorii, medicii ºi funcþionarii care îºi trãdeazã prin înfãþiºare
statutul sunt executaþi cu familii cu tot. E suficient sã porþi bijuterii,
ochelari, un stilou, haine de provenienþã occidentalã, sã vorbeºti o
limbã strãinã pentru a fi executat. Populaþia este împãrþitã în douã
grupe: poporul vechi ºi poporul nou. Primul corespunde locui-
torilor din regiunile eliberate de miºcarea de gherilã înainte de
1975. Al doilea, care îi cuprinde pe orãºeni, este considerat, în afara
oricãrei apartenenþe de clasã, ca fiind esenþialmente pervertit de
capitalism ºi sortit dispariþiei. Instanþa supremã a operaþiunii este
KHMERII ROªII 329
Partidul Comunist, numit Angkar Organizaþia , iar identitatea

ºefilor este þinutã secretã.
Între 15 aprilie 1975 ºi 7 ianuarie 1979 data cãderii regimului ,
aproximativ jumãtate din populaþie este deplasatã ºi regrupatã în
colective agricole în care toþi trebuie sã munceascã asemenea sclavilor,
victime ale malnutriþiei ºi absenþei de îngrijiri. Operaþiunea implicã
un sistem de supraveghere gigantic, cuprinzând aproape 20% din
populaþie.
Angkar ordonã triplarea recoltelor. Eºecul e total, dar acest comunism
de epocã de piatrã va costa viaþa a sute de mii de orãºeni transformaþi
peste noapte în þãrani ºi ignorând totul despre lucrul pãmântului.
Transferurile neîncetate de populaþie provoacã haos ºi se ajunge la o
foamete generalizatã, utilizatã de altfel pentru a lichida populaþii
considerate ca puþin sigure sau impure din punct de vedere etnic
cambodgieni cu suflet de vietnamez.
Angkar întreprinde distrugerea sistematicã a legãturilor familiale
ºi sociale tradiþionale. Budismul e interzis, templele sunt distruse ºi
între 40.000 ºi 60.000 de cãlugãri sunt executaþi. Se consider\ c\
statul înlocuie[te familiile, acestea fiind separate ºi dispersate în
lungul ºi în latul þãrii. Cãsãtoria nu este posibilã decât la ordinul
Angkar. Mesele se iau în comun iar mâncarea este pregãtitã în
bucãtãrii colective. Orice persoanã inclusiv copiii surprinsã cãutând
mâncare este pedepsitã cu moartea. Toþi poartã aceeaºi uniformã
pijamaua neagrã , au aceeaºi tunsoare, cu excepþia cambodgienilor
impuri, îmbrãcaþi în uniforme albastre, însemnul celor ce vor fi
exterminaþi. Aceastã dezintegrare socialã faciliteazã exterminarea ºi
declanºeazã `n r^ndul victimelor un asemenea stres, încât acestea se
resemneazã sã moarã. Este ceea ce `[i dore[te [i Pol Pot, care are în
vedere o scãdere a populaþiei pânã la un sfert din ceea ce era în
1975.
Genocid sau democid?

În anii 1976-1977, Cambodgia întreagã este transformatã în sistem
concentraþionar* ºi de exterminare a poporului nou. Conºtientizând
eºecul, Angkar cautã responsabili în propriile rânduri: epurãrile*
ating mai întâi cadrele locale ºi regionale, acuzate de sabotaj ºi de
spionaj, apoi grupul conducãtor pro-vietnamezii, ulterior pro-
-chinezii ºi aparatul militar ofiþerii formaþi în Vietnamul de
Nord. Visând o rasã cambodgianã purã din punct de vedere biologic,
330 KHMERII ROªII
Pol Pot ordonã masacrarea minoritãþilor etnice: musulmani cham,

vietnamezi ºi chinezi, în condiþiile în care China maoistã susþine
regimul, trimiþând în Cambodgia 15.000 de consilieri.
Numãrul victimelor este evaluat între 1.900.000 ºi 2.500.000,
adicã între 25 ºi 32% din populaþie, procentul exterminãrii ajungând
pânã la 80% în anumite regiuni ºi atingând mai ales clasele de vârstã
extreme copiii mai mici de 5 ani, adulþii de peste 45 de ani. Circa
37% dintre decese sunt cauzate de foamete* organizat\, iar 40% de
asasinarea prin aplicarea unei lovituri de mãciucã în ceafã sau sufo-
carea într-un sac de plastic, pentru a economisi muniþia. Sistemul
carceral este condus de o structurã specialã, Santebal, centru de
decizie a epurãrilor. Închisoarea de la Tuol-Sleng sau S 21, cãreia
cineastul cambodgian Rithy Panh i-a consacrat în 2003 un remarcabil
documentar este rezervatã celor 15.000 de cadre cãzute în dizgraþie
ºi torturate cu sãlbãticie înainte de a fi lichidate n-au existat decât 7
supravieþuitori. S-a iniþiat o importantã dezbatere, în calificarea acestor
crime: genocid, genocid de clasã sau democid. Aceste exterminãri
presupun existenþa unei armate de torþionari. În majoritatea lor, aceºtia
erau tineri recruþi între 12 ºi 15 ani, care au supravieþuit sfârºitului
regimului ºi formeazã actualmente un grup greu de gestionat în cadrul
procesului de reconciliere naþionalã.
Khmerii roºii au determinat ei înºiºi prãbuºirea regimului lor.
Începând din 1978, ei îºi înmulþesc atacurile sângeroase împotriva
Vietnamului, în timp ce numeroase cadre ºi combatanþi, ameninþaþi de
epurãri, se refugiazã în Vietnam, unde sunt organizaþi ºi înarmaþi.
Astfel ia naºtere o gherilã `mpotriva khmerilor roºii, cuprinzând ºi
supravieþuitori ai colaborãrii cu Viet-minh de dinainte de 1954
numiþi khmeri Hanoi , dar ºi cadre tinere. În ianuarie 1979,
vietnamezii ocupã Phnom Penh ºi îi zdrobesc pe khmerii roºii, care se
retrag spre frontiera thailandezã.
Regimul khmerilor roºii lasã o Cambodgie în ruine: 141.000 de
invalizi, 200.000 de orfani ºi distrugeri imense 635.000 de case,
5.800 de ºcoli, toate universitãþile, 790 de spitale ºi laboratoare,
1.900 de pagode, 100 de moschei, 100 de uzine ºi 1.500.000 de vite.
Din corpul medical au supravieþuit numai 50 de doctori.
Supravieþuirea ºi impunitatea khmerilor roºii

Începe acum o lungã perioadã de rãzboi de gherilã marcatã de noi
masacre. Vietnamezii securizeazã circa 70% din teritoriu ºi pulverizeazã
KHMERII ROªII 331
încã o datã, în 1985, forþele lui Pol Pot. Ei ocupã Cambodgia pânã în
1989, desfãºurând aici 2.500.000 de oameni. Guvernul cambodgian
compus din personalitãþi pro-vietnameze nu reuºeºte totuºi sã-ºi impunã
autoritatea, populaþia rãmânând ostilã invadatorilor. Cum ONU
condamnã agresiunea vietnamezã, Republica Popularã Kampuchea
e izolatã pe plan internaþional ºi este pustiitã de rãzboiul civil. Khmerii
roºii, recunoscuþi în continuare pe plan internaþional, sunt susþinuþi
de cãtre China, Statele Unite ºi Thailanda, care le furnizeazã instructori
ºi armament. Pentru anii 1980-1989, cifra victimelor este de 30.000
pânã la 40.000, la care trebuie adãugaþi mai mult de 30.000 de
amputaþi ºi 90.000 de handicapaþi pe viaþã, victime ale minelor
antipersonal.
Din 1982, khmerii roºii participã la lucrãrile ONU ca reprezentanþi
ai Cambodgiei. Deºi crimele lor sunt cunoscute, China ºi SUA îl
împing pe prinþul Sihanouk sã creeze un guvern în exil la care sã
participe ºi khmerii roºii. Sfârºitul Rãzboiului Rece* aduce China în
situaþia de a face presiuni pentru încheierea rãzboiului civil, cu preþul
asocierii khmerilor roºii la guvernarea þãrii. În 1989, armata vietnamezã
se retrage din Cambodgia, iar khmerii roºii rãmân în stãpânirea unui
vast teritoriu de-a lungul frontierei cu Thailanda. Ei îºi finanþeazã
rãzboiul de gherilã din traficul cu antichitãþi, cu pietre preþioase ºi din
vânzãrile de lemn; ei exercitã o constantã presiune militarã, pentru a
forþa asocierea la putere.
În 1991, Tratatul de la Paris defineºte modalitãþile unei ºanse
teoretice de pace: încetarea ostilitãþilor, alegeri libere, mandatul ONU
ca autoritate temporarã, revenirea lui Sihanouk pe tron în fruntea
þãrii. Khmerii roºii resping proiectul ºi pãrãsesc negocierile. În iulie
1993, alegerile permit desemnarea unui guvern din care va face parte
în 1996 ºi Ieng Sary, fost ministru al Afacerilor Externe al lui Pol
Pot, cu trupele sale, care îl urmeazã în schimbul unei promisiuni de
amnistie. Aceastã dezertare provoacã o gravã crizã în tabãra khmerilor
roºii: Pol Pot este condamnat de cãtre tovarãºii sãi ºi moare în
aprilie 1998, în condiþii necunoscute. În 1999, ultimii khmeri roºii
capituleazã sau sunt capturaþi. Guvernul cambodgian iniþiazã atunci o
politicã de reconciliere naþionalã ºi nu aresteazã decât douã persoane
din cadrul khmerilor roºii: pe Ta Mok, fost conducãtor al zonei de
sud-vest, ºi pe Duch, fost comandant al închisorii Tuol-Sleng. Ceilalþi
conducãtori trãiesc în exil în SUA, dar chiar ºi în Cambodgia, unde
continuã sã joace un rol în politica þãrii. Astfel, Ieng Sary, deºi
condamnat la moarte în 1979, devine ministru de stat, în timp ce
332 KIM IR SEN
comandanþii forþelor aeriene ºi maritime ale khmerilor roºii, Sou Met

ºi Meah Mut, sunt integraþi în armata cambodgianã.
În 2004, deputaþii cambodgieni acceptã crearea unui tribunal format
din judecãtori cambodgieni ºi internaþionali pentru examinarea cazului
a circa ºaizeci de responsabili ai khmerilor roºii acuzaþi de crime de
rãzboi ºi de crime contra umanitãþii. Totuºi, acest tribunal se confrunt\
în continuare cu o puternicã rezistenþã politicã.
KIM IR SEN
Nãscut pe 15 aprilie 1912 `n apropiere de Phenian, Kim Ir Sen îºi ia
acest nume de la un luptãtor faimos de pe vremea primului rãzboi de
gherilã împotriva ocupaþiei japoneze din 1910. Pe adevãratul sãu nume
Kim Song Ju, el se trage, dinspre mamã, dintr-o familie de penticostali
ºi ºi-a urmat pãrinþii în Manciuria în 1925, înainte de a se alãtura, în
1933, unei gherile comuniste chineze. Încorporat în 1941 în Armata
Roºie*, cãpitan în 1945, el este trimis în nordul Coreei, ocupat\ pânã
la paralela 38 de cãtre URSS *. Dupã ce îi eliminã sau ºi-i subordo-
neazã pe liderii naþionaliºti (Cho Man Sik) ºi pe comuniºtii din
Rezistenþa internã (Kim Du Bong), Kim Ir Sen este promovat în
februarie 1946 preºedinte al unui guvern comunist nord-coreean de
facto. El insista pe lângã Stalin pentru eliberarea sudului þãrii, dar
acesta nu îºi dã acceptul pentru declanºarea rãzboiului din Coreea
decât în primãvara anului 1950.
Dupã acest rãzboi, care consacrã existenþa a douã state coreene,
Kim Ir Sen reconstruieºte Coreea de Nord dupã modelul stalinist:
prioritate acordat\ industrializãrii* (cu pivotul ei, industria grea),
cultul personalitãþii dus la extrem, reprimarea oricãrei opoziþii, supra-
vegherea populaþiei, teroarea * de masã, lagãre de concentrare ºi
propagandã* omniprezentã. În timp ce situaþia economicã se înrãutãþeºte
începând din anii 1970, el privilegiazã confruntarea cu americanii
inspectarea navei Pueblo în 1968, propunerea de a trimite trupe în
Vietnamul* de Nord Evitând sã se pronunþe clar în favoarea Uniunii
Sovietice sau Chinei* lui Mao*, el eliminã facþiunile favorabile uneia
sau alteia dintre aceste puteri, apoi teoretizeazã policentrismul în
miºcarea comunistã internaþionalã*, înlocuind marxism-leninismul* cu
juche o ideologie care propovãduieºte un socialism autarhaic ºi
autosuficient.
Izolarea sa diplomaticã este agravatã prin practicile sale: rãpirea
în anii 1970 a unor cetãþeni japonezi, acte de terorism* în cursul
anilor 1980, fabricarea de droguri ºi de monedã falsã, contrabandã
KOMINFORM 333
vizând compensarea unei economii epuizate. Cum situaþia generalã

continuã sã se agraveze în cursul anilor 1990 din cauza întreruperii
ajutorului care venea din URSS ºi din democraþiile populare*, iar
populaþia este tot mai expusã lipsurilor ºi chiar foametei*, Kim Ir Sen
favorizeazã îmbunãtãþirea relaþiilor cu lumea exterioarã.
Mort pe 8 iulie 1994 ºi numit preºedinte pentru eternitate al
Adunãrii Naþionale Populare, Kim Ir Sen a instaurat prima dinastie
comunistã din istorie, transferând puterea fiului sãu, Kim Jong Il,
care menþine þara într-o strictã dictaturã comunistã ºi consacrã toate
resursele þãrii întreþinerii celei de-a cincea armate din lume, ca efective mai
mult de un milion de soldaþi în serviciu activ ºi mai mult de 4 milioane
de rezerviºti.
KOMINFORM
Biroul de informare pentru partidele comuniste ºi muncitoreºti
(Kominform) ia fiinþã la iniþiativa lui Stalin*, între 22 ºi 28 septembrie
1947, la Szklarska Porêba (Polonia). El vizeazã întãrirea coeziunii
blocului comunist nou-apãrut în Europa* Rãsãriteanã, în faþa supe-
rioritãþii temporare de care beneficiau Aliaþii occidentali, atât pe plan
economic, datoritã Planului Marshall, cât ºi pe plan militar, datoritã
bombei atomice. Dizolvarea Internaþionalei Comuniste* în 1943 a fost
justificatã prin existenþa, inutilã acum, a unei conduceri unice a
miºcãrii comuniste; era însã vorba, înainte de toate, de a inspira
încredere americanilor. Creºterea tensiunilor imediat dupã încheierea
rãzboiului ºi dorinþa lui Stalin de a controla îndeaproape propria zonã
de influenþã fac necesar un mecanism de control în Europa.
Conferinþa inauguralã reuneºte în secret ºapte partide-stat URSS*,
Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Polonia ºi România ºi
douã partide din opoziþie PCF* ºi PCI*. Raportul orientativ, prezentat
de liderul sovietic Andrei Jdanov, descrie o situaþie de ireversibilã
confruntare între douã blocuri: pe de o parte, lagãrul imperialist,
avându-i în frunte pe americani, întruchipând capitalismul ºi rãzboiul,
aspirând la distrugerea Uniunii Sovietice ºi a democraþiilor populare*;
pe de altã parte, lagãrul comunist, al pãcii ºi al socialismului, condus
de URSS, în jurul cãreia trebuie sã se constituie un front de luptã.
Atacate de Jdanov ºi de comuniºtii iugoslavi, PCF ºi PCI servesc
drept þapi ispãºitori, fiind acuzate de a se fi comportat ca niºte partide
de guvernãmânt dupã ce au fost izgonite din coaliþiile respective. În
mod indirect sunt vizaþi ºi polonezii, cehii ºi bulgarii, care evocaserã
eventualitatea cãilor naþionale ºi specifice socialismului.
334 KOMINTERN
Kominformul îºi instaleazã sediul la Belgrad, dar posturile sale

importante sunt în mâinile sovieticilor. El este dotat cu un organ de
presã intitulat Pentru pace trainicã, pentru democraþie popularã, se
întruneºte periodic, dispune de un centru de documentare ºi de un
secretariat prezidat de liderul sovietic Mihail Suslov. Dar aceastã
frumoasã unitate nu rezist\. Între februarie ºi iunie 1948, voinþa lui
Stalin de a-l supune pe Tito* care manifestã veleitãþi de autonomie
provoacã o crizã. De pe 19 pânã pe 23 iunie, cea de-a doua conferinþã
a Kominformului, întrunitã la Bucureºti, îl condamnã pe Tito ºi
expulzeazã din rândurile sale PC iugoslav. Acum, Stalin obþine coeziunea
printr-un val de epurãri* ºi procese* în numele luptei contra titoismului,
deviaþie naþionalistã prin excelenþã. Întrunitã la Budapesta între 16 ºi
19 noiembrie 1949, ultima conferinþã a Kominformului confirmã ofensiva
aflatã în curs de desfãºurare în democraþiile populare contra agenþilor
lui Tito.
Curând, Stalin controleazã îndeaproape aceste þãri, inclusiv pe
plan economic, datoritã creãrii în ianuarie 1949 a Consiliului de Ajutor
Economic Reciproc CAER*. În decembrie 1950, el îi oferã lui
Togliatti conducerea Kominformului, dar acesta refuzã, iar dupã
moartea lui Stalin, la al XX-lea Congres al PCUS*, propune supri-
marea unui organism care nu mai funcþioneazã, fiind cvasiinexistent,
redus la un aparat birocratic plin de funcþionari, inutil. Fãrã a emana
din vreo reuniune, o simplã notã anunþã, pe 17 aprilie 1956, dizolvarea
Kominformului. Rãmâne, totuºi, un fapt: contribuþia importantã a acestuia
la instaurarea în rândurile partidelor comuniste, îndeosebi ale PCF ºi
PCI, a unei culturi a Rãzboiului Rece.
KOMINTERN ® INTERNAÞIONALA COMUNISTÃ
KRONSTADT
Situatã în largul apelor Golfului Finic, pe insula Kotlin, nu departe de
Sankt-Petersburg, aceastã bazã fortificatã a marinei de rãzboi ruse
este un simbol al naturii duble ºi, în definitiv, contradictorii a revoluþiei
ruse sovietice ºi bolºevice. Într-adevãr, miile de marinari adepþi ai
radicalismului din Kronstadt au reprezentat, în noiembrie 1917 ºi în
primii ani ai rãzboiului civil*, una dintre trupele de ºoc ale bolºevicilor*.
Or, spre sfârºitul iernii 1920-1921, ei devin opozanþi hotãrâþi ai
regimului comunist.
KRONSTADT 335
În februarie 1921, nemulþumirea muncitorilor din Petrograd ajunge

la apogeu, din cauza proastei aprovizionãri, a lipsei de lemne de foc
ºi a arbitrarului bolºevic. Sovietele muncitoreºti se declarã favorabile
unor alegeri libere ºi, pe 22 februarie, izbucneºte o grevã generalã,
reprimatã violent de CEKA 12 morþi, circa o mie de muncitori
arestaþi. Garnizoana din Kronstadt îºi exprimã solidaritatea cu mun-
citorii din Petrograd ºi, pe 1 martie, sovietul insulei publicã un
manifest în care cere libertatea de exprimare pentru curentele revolu-
þionare, soviete alese în mod liber ºi pe bazã de scrutin secret, încetarea
arestãrilor pe motive politice ºi a comisarocraþiei, încetarea rechi-
ziþionãrilor forþate, dreptul þãranilor de a dispune dupã cum cred de
cuviinþã de pãmânt ºi de surplusul recoltei lor.
Guvernul bolºevic refuzã orice negociere, susþinând cã este vorba
despre o contrarevoluþie*. Pe 5 martie 1921, în ziua întrunirii celui
de-al X-lea Congres al Partidului bolºevic, Troþki * ordonã înãbuºirea
revoltei. La Petrograd sunt arestaþi 2.000 de muncitori, iar Armata
Roºie* ºi trupele CEKA atacã Kronstadt. Insula este ocupatã pe 18 martie
1921, în ziua aniversãrii Comunei din Paris. Luptele au durat opt zile
ºi au fãcut 2.000 de victime în rândurile insurgenþilor ºi mai multe
sute în rândurile atacatorilor. Mai multe sute de prizonieri sunt
masacraþi, alþi 2.000 sunt condamnaþi la moarte ºi împuºcaþi, aproape
6.500 sunt deportaþi în lagãre, 8.000 de marinari se refugiazã împreunã
cu familiile lor în Finlanda, traversând golful printre gheþuri.
Amintirea insurecþiei a rãmas vie în mediile socialiste ºi mai ales
în cele anarhiste*, care considerau cã episodul Kronstadt marca decli-
nul sovietelor ºi triumful dictaturii proletariatului asupra proleta-
riatului. Totuºi, trãgând învãþãmintele din aceastã lecþie de respingere
a politicii sale de comunism de rãzboi de cãtre susþinãtorii sãi cei
mai fideli, Lenin* hotãrãºte s-o înlocuiascã, inaugurând Noua Politicã
Economicã NEP*. Desigur, aceasta nu este decât o manevrã tacticã
pentru a gãsi un fundament mai potrivit instaurãrii la termenul fixat a
dictaturii proletariatului.
336
337
LAOGAI
Acest termen chinez înseamnã reformare prin muncã, adicã executarea
unor pedepse în lagãrele cu profil agricol ºi în închisorile-uzine,
dar desemneazã prin extensie ºi ansamblul arhipelagului concentra-
þionar: lagãrele de reeducare prin muncã (decizie administrativã,
duratã mai micã), închisorile pentru deþinuþii preventiv, centrele de
detenþie temporarã sau provizorie, centrele pentru tineri delincvenþi,
cât ºi unele tipuri de clase de studii temporare.
Înaintea epocii moderne, întemniþarea n-a jucat decât un rol marginal
în sistemul de pedepse din China. În schimb, unele tradiþii au insistat
în mod deosebit asupra necesitãþii reeducãrii criminalilor astfel încât
aceºtia sã se îndrepte. Primele închisori veritabile au fost înfiinþate
sub influenþã occidentalã la începuturile secolului XX, iar PC Chinez
ºi-a format progresiv propria politicã de încarcerare a duºmanilor sãi,
ca instrument al terorii* sale. În zonele pe care le controleazã la
începutul anilor 1930, el preferã munca silnicã; apoi, în perioada
Yanan, reeducarea un amestec de spãlare a creierului ºi de presiune
disciplinarã cu pretenþii moraliste. Începând din 1949, arhipelagul
concentraþionar chinez ia fiinþã din coincidenþa între douã necesitãþi
a izola undeva masele de prizonieri naþionaliºti (soldaþi ºi funcþionari) ºi
a-i pune la muncã forþatã ºi dintr-un model: arhipelagul Gulag* sovietic.
Dupã o scurtã perioadã de masacre ºi, apoi, de structurãri, laogai
face în 1954 obiectul unei legi ºi intrã în perioada sa clasicã. El
avea atunci permanent în evidenþã aproape zece milioane de deþinuþi,
prezentaþi în majoritate ca politici ºi care erau victimele fie ale
unor campanii de masã recurente, fie ale supravegherii cotidiene de cãtre
aparatul politico-represiv. Ei sunt închiºi în mii de închisori-uzine ºi
în lagãre cu profil agricol de toate mãrimile, controlate de poliþia
338 LENIN, VLADIMIR ILICI
politicã*, dar în care unii deþinuþi-model îºi asumã responsabilitatea

de ºefi de celulã. Laogai contribuie la construcþia economicã, reve-
nindu-i muncile cele mai grele ºi mai periculoase ale primului plan*.
Dar sistemul se ocupã mai ales cu reformarea gândirii, iar aceasta
este principala lui specificitate: printr-o serie de obligaþii, de torturi
psihice ºi de ºantaje psihologice, se vrea obþinerea de la deþinuþi a
unei conformitãþi morale ºi ideologice perfecte ºi, în acelaºi timp,
sincere, presupuse a face disciplina carceralã automatã ºi fericitã.
Bazatã pe constrângere ºi, în marea majoritate a cazurilor, acceptatã
de deþinuþi, reformarea gândirii se dovedeºte a fi, în ansamblu, o
metodã represivã foarte eficace.
Totuºi, tragedia Marelui Salt Înainte* loveºte necruþãtor sistemul
laogai, antrenând moartea a milioane de oameni, inclusiv din rândurile
gardienilor. Curând se dezlãnþuie Revoluþia Culturalã*, care dezorga-
nizeazã, la rându-i, anumite lagãre ºi aduce atingere definiþiei înseºi
a sistemului: conducãtorii ºi cãlãii de pânã mai ieri ajung acum
deþinuþi. Pânã la sfârºitul anilor 1970, laogai intrã în declin ºi se
descompune încet-încet. Are loc atunci o nouã convulsie ºi arhipelagul
pierde cea mai mare parte a deþinuþilor politici. În ciuda noilor afluxuri
de politici în anii 1983-1984 ºi 1989-1990, el conþine în principal
deþinuþi de drept comun, majoritatea cu pedepse scurte. Cu toate
eforturile de modernizare juridicã ºi cu toate îmbunãtãþirile materiale,
laogai se descompune în mod inevitabil. Astãzi, sistemul acoperã
situaþii foarte diferite: mine ale condamnaþilor la muncã silnicã,
lagãre cu profil agricol, uzine pe jumãtate ruinate, închisori ultramoderne
deschise publicului vizitator. Dar, în total, probabil cã zeci de milioane
de chinezi au trecut prin laogai ºi milioane au murit acolo.
LENIN, VLADIMIR ILICI

Strategul revoluþiei
Lenin este figura fondatoare a comunismului în secolul XX. El i-a
conceput ideologia ºi tipul de organizare, el a fost iniþiatorul preluãrii
puterii pe 7 noiembrie 1917, iar, ulterior, tot el a fost promotorul
proiectului societãþii comuniste ºi al extinderii acestei miºcãri la
scara întregii lumi.
Vladimir Ilici Ulianov s-a nãscut pe 10 aprilie 1870 la Simbirsk,

oraº de pe cursul mijlociu al Volgãi. Era al treilea copil al unei familii
LENIN, VLADIMIR ILICI 339
cu o ascendenþã variatã germanã, suedezã, evreiascã ºi calmucã ,

tipicã pentru mica intelectualitate rusã, cultivatã, adeptã a modernitãþii
ºi în plinã ascensiune socialã tatãl, inspector ºcolar, fusese înnobilat
de þar. Elev excelent, inteligent ºi charismatic, dar solitar ºi exigent,
Vladimir este destinat unui viitor plin de reuºite, când, brusc, viaþa lui
atinge un punct critic. În 1886, tatãl sãu moare subit în urma unui atac
cerebral, iar în 1887, fratele sãu mai mare, Aleksandr, este arestat ºi
executat pentru tentativã de atentat contra þarului. Acestea sunt tot
atâtea evenimente care determinã ruina socialã a familiei. Deºi începe
studiile de Drept, Vladimir este tot mai închis în sine ºi se adânceºte
în lecturi, pânã atunci interzise, care îl determinã sã privilegieze trei
logici fundamentale ce vor duce la întemeierea bolºevismului*.
De la Vladimir Ilici la Lenin

Prima dintre aceste logici þine de pasiunea revoluþionarã alimentatã pe
atunci de exemplul inaugural al Revoluþiei Franceze, în particular de
faza ei iacobinã. Aceastã pasiune se inspirã ºi din gândirea revolu-
þionarului rus* Serghei Neceaev, care, în Catehismul revoluþionarului,
exprimã voinþa de distrugere radicalã a societãþii ºi necesitatea unei
organizaþii secrete de profesioniºti ai subversiunii, abilitaþi sã recurgã
la orice mijloace. Cea de-a doua logicã este legatã de utopia pe care
tânãrul o descoperã prin intermediul romanului lui Nikolai Cernîºevski
Ce-i de fãcut?: personajul principal este un revoluþionar de profesie
care e obsedat de emergenþa unei societãþi perfecte, descrisã pe larg.
Cea de-a treia este logica scientistã a marxismului*, în care Vladimir
se iniþiazã în 1888-1889, înainte de a întâlni primele grupuri marxiste,
în 1893, ºi de a face cunoºtinþã, în 1895, cu pãrintele marxismului
rus, G. Plehanov, ºi cu marxistul francez P. Lafargue, iar mai apoi,
cu germanul Karl Liebknecht. Astfel, în timpul marii foamete* þãrãneºti
din perioada þaristã, în 1891-1892, el declarã cã, distrugând economia
þãrãneascã primitivã, foametea ne apropie obiectiv de scopul nostru
final, socialismul*, etapã imediat posterioarã capitalismului. Vladimir
are deja o viziune teleologicã ºi doctrinalã asupra societãþii ºi istoriei.
În 1895, el creeazã împreunã cu Iuri Martov Uniunea de Luptã
pentru Emanciparea Clasei Muncitoare, fapt care are drept consecinþã
arestarea ºi deportarea sa în Siberia, pentru o perioadã de trei ani.
Profitã de aceasta pentru a se cãsãtori cu tovarãºa sa, Nadejda
Krupskaia care îi va fi un sprijin constant în acþiunea politicã ºi
pentru a publica prima sa lucrare, Dezvoltarea capitalismului în Rusia
(1898), în care încearcã sã demonstreze cã Rusia este deja o þarã

capitalistã, în care revoluþia burghezã va trebui foarte rapid urmatã
de o revoluþie socialistã. În ciuda criticilor pe care alþi marxiºti le
aduc analizei sale, atât economice, cât ºi politice, Ulianov se poziþioneazã
ca unul dintre revoluþionarii cei mai doctrinari ºi cei mai radicali.
Ce-i de fãcut?
În 1900, el pãrãseºte Rusia ºi se stabileºte la Zürich, unde locuieºte
Plehanov, împreunã cu care fondeazã ziarul Iskra (Scânteia). Acolo
pune piatra de temelie a bolºevismului, în 1902, cu lucrarea Ce-i de
fãcut?, semnatã cu pseudonimul Lenin, ales cu referire la fluviul
Lena, lângã care a fost exilat. Dezvoltã aici ideea cã proletariatului nu
i se poate inculca o conºtiinþã revoluþionarã decât din exterior, prin
intermediul intelectualilor revoluþionari, al cãror prototip ar fi el
însuºi. Preconizeazã înfiinþarea unei organizaþii clandestine, secrete,
puþin numeroase, centralizate ºi formate din oameni aleºi printr-o
selecþie riguroasã, din agenþi: Acest cuvânt îmi place, scrie el,
pentru cã aratã clar ºi precis cauza comunã cãreia toþi agenþii îi
subordoneazã gândurile ºi actele lor []. O organizaþie militarã de
agenþi, iatã ceea ce ne trebuie. Lenin este fascinat de organizarea
riguroasã modernã a armatei, a marii întreprinderi capitaliste, care
implicã o conducere întrupând unitate de voinþã. Într-o aluzie la
Neceaev, el merge pânã la a afirma cã, pentru a se debarasa de un
membru nedemn de ea, o organizaþie de revoluþionari adevãraþi nu se
va da înapoi de la niciun mijloc legitimând deja crima printr-o
justificare politico-ideologicã.
Astfel, Lenin rãstoarnã concepþia social-democratã* a partidului*:
nu clasa muncitoare* este cea care creeazã, în cursul luptei de clasã,
partidul, ci intelectualii revoluþionari, deþinãtori ai teoriei socialiste;
bizuindu-se pe ideologia* pãtrunsã în rândurile muncitorilor revoluþionari
ºi pe o organizare care îi permite sã-ºi înzeceascã forþa, partidul este cel
care produce clasa, lupta de clasã ºi Istoria. Substituind partidul clasei,
Lenin modificã profund gândirea marxistã. În spatele acestui partid,
ridicat la rangul de demiurg al Istoriei, se profileazã silueta conducã-
torului sãu, care scoate în evidenþã partea cea mai secretã a perso-
najului: cea a eroului romantic ºi paranoic, suferind de pe urma faptului
cã nu se bucurã de o recunoaºtere socialã, visând la fapte rãsunãtoare
ºi înconjurat de duºmani, dotat cu o remarcabilã dorinþã de putere.
Lenin, lider al bolºevicilor

În 1903, cu ocazia celui de-al II-lea Congres al Partidului Muncitoresc
Social-Democrat din Rusia (PMSDR), ai cãrui delegaþi sunt în cea
mai mare parte cititori ai Iskrãi, Lenin trece la acþiune. Esenþialul
dezbaterilor are ca obiect chestiuni de conducere ºi de persoane,
opunându-i pe cei numiþi de Leon Troþki iskriºtii duri iskriºtilor
moi, desemnaþi ulterior cu numele de bolºevici ºi, respectiv, menºevici.
Între Lenin ºi Martov, dezbaterea se focalizeazã asupra primului articol
al statutului, cel care defineºte calitatea de membru al partidului,
Lenin privilegiindu-i pe revoluþionarii de profesie ºi susþinând modelul
unei organizaþii foarte centralizate ºi disciplinate. Logica ce se degajã
din lucrãrile congresului este cea a dominaþiei totale a unei facþiuni
asupra partidului ºi a unui om asupra respectivei facþiuni. Prin manevre
abile de aparat, Lenin îi exclude din redacþia Iskrãi pe trei dintre
fondatorii ei pe Axelrod, Zasulici ºi Martov ºi pune mâna pe
redacþia ziarului. El recurge de pe acum la epurãri, aplicând fraza lui
Lassalle citatã ca motto al lucrãrii Ce-i de fãcut?: Prin epurãri,
partidul devine ºi mai puternic. Astfel, în 1902-1903, Lenin începe
sã elaboreze, în eprubeta facþiunii bolºevice a PMSDR, un prototip
politic care va fi un formidabil instrument de cucerire a puterii ºi,
totodatã, creuzetul iniþial al totalitarismului*.
Crearea Partidului bolºevic

Ampla revoltã care scuturã din temelii Rusia în 1905 îl face pe Lenin
sã se întoarcã în þarã. Nu joacã decât un rol marginal, dar evenimentele
îi întãresc convingerea cã revoluþia trebuie sã ia forma unui rãzboi
civil* de lungã duratã, un rãzboi social înverºunat al cãrui obiectiv
este exterminarea necruþãtoare a duºmanului. În 1907, el pleacã din
nou în strãinãtate, colindând capitalele europene Paris, Berlin,
Bruxelles, Copenhaga, Geneva, Londra ºi mai multe staþiuni de
vilegiaturã Capri, Nisa, Lucerna , ducând o existenþã dublã: aceea
a unui mic-burghez trãind de pe urma rentelor sale ºi din fondurile
partidului, respectiv cea a unui lider care îºi consacrã viaþa pregãtirii
unei revoluþii*. Ia parte la numeroase polemici în interiorul ºi în afara
facþiunii bolºevice, întãrindu-ºi neîncetat influenþa asupra ei.
În ianuarie 1912, Lenin se simte destul de sigur de ea pentru a o
erija în partid autonom, având propriul Comitet Central. Totuºi, dupã
criza din 1905, Rusia îºi regãseºte un anumit echilibru: puþin câte
puþin, regimul se liberalizeazã, sub efectul diferitelor alegeri pentru

Dumã ºi al puterii crescânde a zemstvelor adunãrile teritoriale;
economia înregistreazã progrese spectaculoase. Climatul de revoltã se
diminueazã în intensitate, poliþia politicã Ohrana infiltreazã ºi
reprimã cercurile revoluþionare, iar discursul radical al lui Lenin are
un ecou slab. Iatã însã cã în 1914 izbucneºte rãzboiul, care va bulversa
situaþia ºi îl va propulsa pe Lenin în prim-planul scenei ruseºti ºi,
apoi, mondiale.
Impactul rãzboiului din 1914

Opozant deschis al tuturor partidelor socialiste care se raliazã, fiecare
în þara sa, uniunii sacre, Lenin considerã cã rãzboiul oferã o conjuncturã
excepþionalã pentru transformarea rãzboiului imperialist în rãzboi
civil. În Imperialismul stadiul cel mai înalt al capitalismului
(1916), el apreciazã cã orânduirea capitalistã a ajuns în faza finalã,
de putrefacþie, ºi, în august-septembrie 1916, scrie: Rãzboiului
burghezo-imperialist, rãzboiului capitalismului ajuns într-un înalt
stadiu al dezvoltãrii sale, nu-i poate fi opus în mod obiectiv, din punctul
de vedere al progresului, din punctul de vedere al clasei de avangardã,
decât rãzboiul contra burgheziei, adicã, înainte de orice, rãzboiul
civil al proletariatului contra burgheziei, pentru cucerirea puterii, un
rãzboi fãrã de care orice progres serios este imposibil []. Politica
e conceputã ca un rãzboi total, chemând la exterminarea duºmanilor
de clasã. Structurile gândirii totalitare sunt deja lesne de identificat
în gândirea lui Lenin, care, în exilul sãu, pare totuºi a nu-ºi face prea
multe iluzii când, pe 22 ianuarie 1917, declarã: Poate cã noi, ãºtia,
bãtrânii din vechea gardã, nu vom ajunge sã vedem bãtãliile revoluþiei
viitoare.
Februarie 1917: conjunctura revoluþionarã aºteptatã

Zguduind întreaga Rusie ºi aducând la paroxism pasiunile, revoluþia
din februarie 1917 creeazã dintr-odatã circumstanþele care îi vor
furniza lui Lenin o extraordinarã ocazie de a trece de la experimentarea
în eprubetã la experienþa in vivo. Într-adevãr, dacã el s-a dovedit a fi
un sociolog destul de mediocru cu a sa Dezvoltare a capitalismului în
Rusia, un filosof execrabil în Materialism ºi empiriocriticism (1909), un
dialectician primar în Caietele sale filosofice (1914-1916), un economist
lamentabil în Imperialismul, stadiul cel mai înalt ºi un utopist puþin

original în Statul ºi revoluþia (1917), dublat de un scriitor lipsit de
talent în comparaþie cu inspiratul Troþki, în 1917 el se dovedeºte a fi
un maestru al strategiei* ºi al tacticii revoluþionare. În cinci momente
cruciale, intervenþia sa a schimbat istoria.
Primul a fost acela al respingerii patriotismului în august 1914.
Cel de-al doilea este datat 17 aprilie 1917: cu un instinct revoluþionar
ºi totalitar sigur, Lenin înþelege cã bolºevicii nu vor avea majoritatea
în Adunarea constituantã revendicatã vreme de decenii de toþi democraþii
ºi revoluþionarii ºi care urma sã fie aleasã prin vot universal. El simte
cã singura ºansã de a pune mâna pe putere constã tocmai în distrugerea
acestui embrion de democraþie*. Astfel, el impune partizanilor sãi
uluiþi o criticã radicalã a guvernului provizoriu, format din socialiºti
moderaþi, ºi o tacticã a dublei puteri: puterii legale el îi opune
puterea sovietelor, ele însele tot mai puternic infiltrate de bolºevici.
Graþie unei agit-prop* demagogice, care promite totul tuturor
pãmânt þãranilor, pâine ºi uzine muncitorilor ºi pace generalã , ºi
organizaþiei sale formate din mii de cadre revoluþionare cãlite, Partidul
bolºevic se bucurã de audienþã din partea unei bune pãrþi a populaþiei
muncitoreºti a marilor oraºe ºi din partea soldaþilor garnizoanei din
Petrograd. Micul grup bolºevic îºi mãreºte rândurile ºi devine un partid
de masã a cãrui propagandã* exaltã egalitarismul*, exacerbeazã ura
faþã de cei avuþi, setea de jaf, gustul rãzbunãrii sociale ºi, în curând,
gustul sângelui. El contribuie la suscitarea acelui gen de moment pe
care Hannah Arendt îl considerã ca fiind întâlnirea dintre grupul
totalitar ºi masele care îºi descoperã apetitul pentru organizarea
politicã. În plus, acest partid devine un partid-miliþie, bolºevicii orga-
nizându-ºi armata lor privatã, gãrzile roºii.
Trecerea la fapte: Revoluþia din Octombrie

Pe 17 iunie, Lenin anunþã public faptul cã Partidul bolºevic este
pregãtit sã guverneze singur, ceea ce provoacã un hohot de râs general.
Totuºi, în cursul revoltelor de la Petrograd din 16 ºi 17 iulie 1917,
bolºevicii încearcã sã ia puterea; dar guvernul reacþioneazã, iar Lenin
e nevoit sã intre în clandestinitate. Însã el nu a încetat nicio clipã sã
viseze la insurecþie. Este acum rândul celui de-al treilea moment al
sãu de geniu: având împotriva sa o parte a Comitetului sãu Central,
dar cu sprijinul lui Troþki, el impune pregãtirea la Petrograd a unei
lovituri de stat, care va reuºi pe data de 7 noiembrie 1917. Acest act
înseamnã trecerea la punerea în practicã a douã logici: cea a rãzboiului

civil ºi cea ineditã ºi surprinzãtoare a transformãrii miºcãrii
revoluþionare într-un partid-stat totalitar.
Rãzboiul civil prezintã avantajul distrugerii statului de drept, a
democraþiei pluraliste ºi a statului-naþiune. El devine un rãzboi al
claselor, care, din punctul de vedere al lui Lenin, trebuie sã fie
preventiv ºi este fundamentat pe deosebirea radicalã dintre prieteni ºi
duºmani adversari politici, inclusiv revoluþionari (menºevici, anar-
hiºti*, sindicaliºti etc.), sau grupuri considerate realmente ori numai
la modul imaginar ca opunându-se noii puteri (aristocraþi, burghezi,
ofiþeri, cler etc.).
Punând mâna pe putere, Partidul bolºevic devine un partid-stat
care îndeplineºte simultan atât funcþiile unui stat, cât ºi cele ale
unui partid, fapt care are loc prin numirea unor membri ai formaþiunii
politice în toate posturile de conducere din stat, Lenin fiind liderul
partidului ºi, totodatã, ºef al guvernului. El impune încã de la început
regimul partidului unic, recuzã separarea puterilor, subordonându-ºi
executivul, legislativul ºi judiciarul, ºi îºi instaureazã propria dictaturã
asupra partidului. Pe 14 noiembrie 1917, Lunacearski declarã cã, în
curând, nu va rãmâne în partid decât un singur om Dictatorul. Pe
17 noiembrie, Lozovski condamnã cultul eroului care îl aureoleazã
pe Lenin, devenit acum principiul de bazã al disciplinei de partid.
Noua putere se îndreaptã spre semnarea actului de naºtere a
regimului totalitar: suprimarea premeditatã a Adunãrii constituante,
fapt confirmat ºi prin crearea Cekãi, poliþia politicã*, pe data de 20 de-
cembrie. Nedispunând de majoritate în Adunare, Lenin inaugureazã
pe 15 decembrie logica poporului nedemn sau a poporului imbecil:
În alegeri, poporul a votat pentru cei care nu exprimau voinþa ºi
dorinþele sale. Câteva decenii mai târziu, Brecht va rezuma aceastã
logicã vorbind despre conducãtorii politici nemulþumiþi care doresc
sã desfiinþeze poporul ºi sã «aleagã» altul. Pe 18 ianuarie 1918,
Adunarea e dispersatã cu forþa.
Pãstrarea cu orice preþ a puterii

Într-o logicã a pãstrãrii cu orice preþ a puterii, Lenin întãreºte neîncetat
monopolul puterii bolºevicilor, accelereazã cucerirea aparatului de
stat de cãtre partid ºi multiplicã mijloacele de acþiune ale acestuia,
îndeosebi datoritã Cekãi, apoi a unei armate de rãzboi civil, Armata
Roºie*. Instaureazã teroarea*. Teroarea urbanã spontanã este indusã
prin lozinca: Furaþi-i pe hoþi, jefuiþi-i pe jefuitori! ºi asta în

asemenea mãsurã, încât Gorki, pânã atunci un susþinãtor fidel al
bolºevicilor, protesteazã pe 19 decembrie 1917: Instinctele surescitate
ale acestor mulþimi mãrginite ºi-au gãsit purtãtorii de cuvânt ai anar-
hismului lor zoologic ºi îi vedem astãzi pe aceºti ºefuleþi mic-burghezi
rãsculaþi experimentându-ºi jalnicele idei care le vin nu de la Marx*,
ci de la Proudhon, rãspândind nu socialismul, ci subversiunea, dupã
modelul lui Pugaciov, ºi propovãduind care mai de care nivelarea
generalã pe baza unei mizerii atât morale, cât ºi materiale. La þarã,
teroarea este adusã de soldaþii demobilizaþi sau dezertori, contaminaþi
de bolºevism; ei se întorc acasã cu arme cu tot ºi provoacã o puternicã
escaladare a violenþei fizice. Dar existã ºi o teroare organizatã de Ceka,
devenitã o putere care nu dã socotealã nimãnui, protejatã de Lenin
personal ºi care vizeazã atât adversarii politici, cât ºi grupuri sociale
întregi: acþiunile ei þin de logica exterminãrii unor clase.
Totuºi, aceastã teroare nu poate face nimic contra unui duºman
deosebit de puternic: Germania, împotriva cãreia Rusia continuã sã
fie în rãzboi ºi care, ca preþ al neutralitãþii sale faþã de puterea
bolºevicã, pretinde anexarea celei mai bogate pãrþi a Rusiei europene.
Aproape singur contra Comitetului sãu Central, Lenin îºi impune cea
de-a patra sa hotãrâre genialã: pe 3 martie 1918, prin Tratatul de la
Brest-Litovsk, el satisface pretenþiile germanilor, fapt care le permite
bolºevicilor sã îºi pãstreze puterea. Opt luni mai târziu, Germania
pierde rãzboiul ºi tratatul cade de la sine.
Punerea în practicã a proiectului: totalitarismul

Încã de la preluarea puterii, Lenin viseazã la instaurarea socialismului
ºi promulgã decrete dupã decrete care pun sub control muncitoresc
uzinele, apoi naþionalizeazã rapid întreaga economie*, autorizeazã
jefuirea depunerilor particularilor în bãnci, dupã care, în primãvara
anului 1918, rechiziþioneazã cerealele, sarcinã încredinþatã armatei
aprovizionãrii, care trece deja la acþiune cu strigãte de tipul Moarte
chiaburilor!. În vara anului 1918, revolta e generalã, atât în rândurile
þãrãnimii, cât ºi în cele ale muncitorilor: din ea se hrãnesc rãzboiul civil
ºi teroarea. Dar toate acestea nu îl sperie deloc pe Lenin, care, încã
din septembrie 1917, se gândea la instaurarea socialismului: Noi nu
trebuie doar sã sfãrâmãm rezistenþa, oricare ar fi ea. Noi trebuie sã-i
ºi obligãm pe oameni sã munceascã în cadrul noii organizãri a statului
[]. ªi avem mijloacele de a o face []. Aceste mijloace sunt
monopolul asupra grânelor, cartela pentru pâine, obligaþia generalã

de a munci. «Cine nu munceºte nu mãnâncã», aceasta e legea fun-
damentalã (Bolºevicii vor pãstra oare puterea?). În felul acesta,
ansamblul societãþii* este vizat de proiectul de dominaþie totalã, care
þine atât de cinism ºi de naivitate, cât ºi de necunoaºterea modurilor de
funcþionare a economiei ºi a societãþii.
Pentru Lenin, orice rezistenþã a societãþii civile* trebuie strivitã;
el îºi dezvãluie fondul gândirii în ianuarie 1918: Numai participarea
benevolã ºi conºtiincioasã a maselor de muncitori ºi de þãrani, în
spiritul entuziasmului revoluþionar, la recenzarea ºi la controlul asupra
celor bogaþi, asupra escrocilor, paraziþilor ºi vagabonzilor poate
veni de hac acestor rãmãºiþe ale blestematei societãþi capitaliste,
acestor gunoaie ale omenirii, acestor membre iremediabil putrezite ºi
cangrenate, acestei infecþii, acestei ciume, acestei plãgi pe care capitalis-
mul a lãsat-o moºtenire socialismului. [...] nici o milã pentru aceºti
duºmani ai poporului, aceºti duºmani ai socialismului, aceºti duºmani
ai muncitorilor. Rãzboi pe viaþã ºi pe moarte bogãtaºilor ºi slugilor
lor, intelectualii burghezi; rãzboi pungaºilor, trândavilor ºi vaga-
bonzilor []. Sã scãpãm pãmântul rusesc de toate insectele dãunãtoare,
de purici (escrocii), de ploºniþe (bogaþii) ºi aºa mai departe. Aici vom
bãga în puºcãrie vreo zece bogaþi, vreo doisprezece vagabonzi, o
jumãtate de duzinã de muncitori care trag în lãturi. [] ªi vom mai
împuºca pe loc câte un individ din zece, dacã se face vinovat de
parazitism.
Aºadar, Lenin instaureazã comunismul de rãzboi care îi permite
sã câºtige rãzboiul civil, dar duce la dezastrul general, provocând mai
ales marea foamete din 1920-1922 ºi revolta de la Kronstadt*. ªi
acesta e momentul când el face pentru ultima oarã ca balanþa sã
încline în mod decisiv: în martie 1921, el impune NEP*, o repliere
tacticã permiþând þãrii sã supravieþuiascã ºi regimului sã se consolideze.
Dar, dacã, pe de o parte, el slãbeºte tensiunea asupra societãþii, pe de
altã parte, el o sporeºte asupra partidului, interzicând fracþiunile:
este declanºat astfel procesul care duce spre puterea absolutã a con-
ducerii partidului ºi a secretarului general asupra conducerii.
Dupã ce a interzis cea mai mare parte a ziarelor nebolºevice, în
1920 el instaureazã Glavlit, organul de cenzurã ºi de control prealabil
al tuturor tipãriturilor. Rãspânditã prin toate mijloacele de comunicare
ºi printr-o propagandã omniprezentã, ideologia bolºevicã devine
norma obligatorie. Monopolurile asupra puterii, economiei, culturii*
LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM 347
ºi ideilor, teroarea ca mijloc uzual al guvernãrii: sunt instalate acum

toate elementele esenþiale ale totalitarismului, cãrora li se adaugã
deriva paranoicã a conducãtorului.
Într-adevãr, deja foarte obosit, Lenin suferã pe 26 mai 1922 primul
atac cerebral. Teama de o posibilã paralizie este dublatã de aceea a
freneziei lichidãrii ºi ultimilor duºmani. Deja, pe 19 martie, el ceruse
lichidarea Bisericii Ortodoxe. În mai iniþiazã un vast plan de
expulzare a scriitorilor ºi profesorilor care sprijinã contrarevoluþia
ºi dã directive pentru redactarea unui nou Cod Penal, care va servi la
organizarea procesului * trucat al socialiºtilor revoluþionari. Pe 17 iulie
are convorbiri cu Stalin*, privitoare la deportarea* menºevicilor. Iar la
sfârºitul lunii septembrie dispune expulzarea din þarã a 160 dintre cei
mai cunoscuþi intelectuali ruºi. Nemulþumit de a impune doar Rusiei
acest regim, Lenin plãnuieºte generalizarea lui ºi creeazã în acest
scop Internaþionala Comunistã*, partid mondial al revoluþiei însãrcinat,
sub impulsionarea ºi conducerea Moscovei, sã rãspândeascã revoluþia în
întreaga lume.
Cu toate acestea, în ajunul morþii lui, survenite pe 21 ianuarie
1924, nimic nu se desfãºoarã aºa cum ºi-a imaginat el: instalarea în
Rusia a unei economii comuniste se dovedeºte a fi un fiasco, iar
proiectul revoluþiei europene eºueazã ºi el. Îi va reveni lui Stalin, unul
dintre locotenenþii sãi, desemnat ca succesor, sã reia proiectul ºi sã îl
aducã la incandescenþa unui totalitarism de mare intensitate.
A intrat în tradiþie, îndeosebi la comuniºtii de dupã destanilizarea*
din 1956, dar ºi la analista deosebit de perspicace Hannah Arendt, ca
puterea leninistã dintre anii 1917 ºi 1923 sã fie definitã ca o dictaturã
revoluþionarã. Asta înseamnã a uita cã, spre deosebire de experienþele
precedente, dictatura avea la bazã o ideologie scientist-mesianicã bine
structuratã ºi un partid de revoluþionari de profesie elemente
fundamentale de care momentul iacobin al Revoluþiei Franceze nu
dispunea , fapt care a dus la apariþia prototipului regimurilor totalitare.
LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM
Leninismul este înainte de toate un model teoretic al revoluþiei* din
Rusia, aºa cum se degajã din ansamblul scrierilor lui Lenin* dintre
1899 ºi 1923. Acest model se referã la ideologie*, la organizare* ºi la
strategie*. Lenin considerã cã puritatea revoluþionarã a ideologiei e
decisivã Fãrã teorie revoluþionarã, nu existã nici miºcare
revoluþionarã ºi adoptã versiunea cea mai radicalã a marxismului*,
pe care o ridicã la rangul de ºtiinþã a istoriei ºi a societãþii. El
348 LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM
condamnã orice revizionism, orice interpretare reformistã ºi

democraticã. Apreciazã cã revoluþia socialistã este posibilã ºi iminentã
în Rusia, aspirã la preluarea puterii prin rãzboi civil* ºi preconizeazã
instituirea dictaturii proletariatului expresie utilizatã punctual ºi
de Marx*.
În materie de organizare, Lenin recurge la un element inedit:
partidul* nu mai este, aºa cum era la Marx ºi la social-democraþi*,
emanaþia clasei muncitoare*, ea însãºi purtãtoare a conºtiinþei de clasã
revoluþionare; pentru Lenin, partidul este format din intelectuali,
revoluþionari de profesie care îi aduc din afarã clasei muncitoare
conºtiinþa revoluþionarã. În locul clasei, partidul este adevãratul actor
istoric. Aceastã inversare a rolurilor se aflã la originea dimensiunii
totalitare a bolºevismului*, debranºat de realitãþile societale ºi pus în
miºcare de utopie*, de pasiunea revoluþionarã ºi de ideologia scientistã.
Pe planul strategiei, Lenin impune în 1903 în programul PMSDR,
noþiunea de dictaturã a proletariatului; apoi, între 1905 ºi 1916,
trãgând învãþãminte din revoluþia de la 1905, care a fost o mare miºcare
þãrãneascã, el preconizeazã alianþa proletariatului cu þãrãnimea sãracã,
sub forma unei dictaturi democratice revoluþionare a muncitorilor ºi
a þãranilor. În 1914, rãzboiul european îl face sã îºi înãspreascã
poziþia: el refuzã orice patriotism ºi cheamã la transformarea rãzboiului
imperialist în rãzboi civil. În sfârºit, revoluþia din februarie 1917 îl
face sã adopte teoria revoluþiei permanente, a lui Troþki*: instaurarea
dictaturii proletariatului ºi trecerea de la revoluþia burghezo-demo-
craticã direct la revoluþia socialistã. Dar aceastã concepþie presupune
ca Rusia, þarã în care clasa muncitoare este slabã, sã fie imediat
susþinutã ºi înlocuitã prin revoluþia din Europa*, în primul rând în
Germania; aceasta implicã luarea în considerare a revoluþiei pe plan
mondial, deci crearea Internaþionalei Comuniste*. Tentativa de extindere
la scara Europei industriale ºi democratizate a unei teorii ºi a unei
practici concepute pentru Rusia autocraticã va fi aceea care va decide
strategia lui Lenin între 1917 ºi 1923 ºi, apoi, aceea a lui Troþki
pentru perioada urmãtoare.
Totuºi, Lenin n-a avut destul timp pentru a trata problemele statului
socialist, fiind preocupat de preluarea puterii. În cursul verii anului
1917, el scrie Statul ºi revoluþia, în care îºi expune viziunea asupra
unui stat revoluþionar. Dar, pe 7 noiembrie 1917, el instaureazã
puterea sovietelor, în cadrul cãreia Partidul bolºevic controleazã,
apoi înlãturã sovietele ºi deþine monopolul puterii, bazã a totalita-
rismului*. Interzicerea de cãtre Lenin a fracþiunilor în sânul partidului,
LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM 349
în martie 1921, transferã acest monopol exclusiv conducerii partidului

ºi biroului sãu permanent, al cãrui ºef este Stalin*. De acum, regula
este aceea a unanimitãþii, definitã printr-un oximoron: centralismul
democratic.
Dupã moartea lui Lenin, Stalin publicã Principiile leninismului
(1924), o teoretizare a bolºevismului de dinainte ºi dupã 1917. Definirea
ortodoxiei* leniniste devine una dintre mizele luptei pentru putere
între succesori. Astfel, în 1925, Zinoviev publicã Leninismul, în timp
ce Troþki revendicã singura filiaþie autenticã. În curând apare expresia
marxism-leninism, destinatã sã precizeze interpretarea leninistã a
marxismului transformatã de Stalin în literã de lege ºi sã le stigma-
tizeze ca eretice pe toate celelalte.
În 1924, Stalin impune propria teorie asupra construcþiei socialis-
mului într-o singurã þarã, care ia act de neizbucnirea revoluþiei
bolºevice în Europa. Odatã cu întorsãtura pe care o iau lucrurile în
1928 industrializarea* ºi colectivizarea* , Stalin avanseazã ideea
intensificãrii luptei de clasã în timpul construcþiei socialismului,
ceea ce justificã teroarea*. El îºi încoroneazã aceastã teorie publicând
în 1938 Materialismul dialectic ºi materialismul istoric o viziune
sumarã ºi mecanicistã a marxismului ºi Tratat de istorie a PC(b)US
o rescriere pro domo a istoriei bolºevismului. Îºi completeazã opera
de transformare a marxism-leninismului în dogmã publicând Probleme
ale leninismului, o culegere periodic îmbogãþitã cu noi reflecþii pe
marginea problemelor de actualitate. Dupã rãzboi, el le adaugã unele
teorii extreme, cum ar fi teoria celor douã ºtiinþe*. Între 1928 ºi 1943,
releul acestei ideologii este Internaþionala Comunistã. Ulterior, între
1945 ºi 1956, toate PC se conformeazã acestei dogme, pe care o
calificã sus ºi tare ca fiind stalinistã.
Numai cã destalinizarea* iniþiatã în 1956 tulburã apele. Într-adevãr,
în raportul sãu secret, Hruºciov* se sprijinã pe Lenin pentru a-l
stigmatiza cu mai mult succes pe Stalin cel de dupã 1934. Continuitatea
teoreticã este parþial întreruptã ºi, în 1959, în URSS apare un manual,
Fundamentele marxism-leninismului, în care dezvoltãrile cele mai
excesive ale lui Stalin sunt trecute sub tãcere. Utilizarea polemicã a
leninismului reapare în 1960, când, în cadrul conflictului sino-sovietic,
Mao* publicã un editorial intitulat Trãiascã leninismul!, în care
sovieticii sunt denunþaþi ca revizioniºtii moderni; maoiºtii*, care recu-
pereazã figura lui Stalin, se revendicã de la marxism-leninism, aceasta
fiind consideratã singura teorie revoluþionarã înainte ca gândirea lui
Mao Zedong sã mãture totul în timpul Revoluþiei Culturale*.
350 LIMBA DE LEMN
LIMBA DE LEMN
Minciuna organizatã a fost consubstanþialã regimurilor comuniste
ºi a rãmas pe loc chiar ºi atunci când, în URSS* ºi în democraþiile
populare*, s-a pus capãt terorii*, în timpul destalinizãrii*. Or, aceastã
minciunã organizatã, care altereazã permanent reprezentãrile realitãþii
ºi care neagã pânã ºi existenþa unui adevãr obiectiv, se bazeazã pe
propagandã* ºi pe dezinformare* sistematicã, dar ºi pe un discurs
specific. Scriitorul englez George Orwell a fost printre primii care au
atras atenþia asupra transformãrilor suferite de limbajul obiºnuit sub
influenþa ideologiei*, numind în romanul sãu 1984 (apãrut în 1949)
acest idiom newspeak; în 1971, ziaristul francez de stânga Gilles
Martinet preferã termenul de limbã de lemn, expresie reluatã de
opoziþia polonezã sub forma cuvinte de lemn.
Limba de lemn seamãnã cu un jargon administrativ, ea este
constituitã din cliºee ºi din metafore repetate la nesfârºit, din vocabule
cu sens vag ºi contradictoriu, din acronime care intimideazã Gosplan,
Gensec, Komintern, Polex etc. ºi din eufemisme sub Stalin*, cea
mai înaltã mãsurã de protecþie socialã înseamnã execuþie prin împuºcare.
Ea se caracterizeazã prin voinþa cuiva de a nu-ºi asuma responsabilitatea
cuvintelor proprii ºi de a se ascunde îndãrãtul unui limbaj codificat,
prin negarea libertãþii celui care vorbeºte ºi a celor cãrora le este
adresat discursul respectiv. Ea prezintã, de asemenea, o predilecþie
pentru formele impersonale s-a decis , precum ºi recurgerea
repetatã la stereotipii.
Limba de lemn este limba ortodoxiei*, controlul limbii permiþând
controlarea gândirii. Ea se învaþã încã din ºcoala primarã, iar mai
apoi, la cursurile de marxism-leninism* care fixeazã puncte de reper
în parcursul ºcolar ºi universitar. În cazuri extreme, limba se rezumã
la lozinci, iar gândirea devine slogan; astfel, în China Revoluþiei
Culturale*, gândirea lui Mao Zedong, rezumatã în Cãrticica roºie,
este hrana intelectualã obligatorie; ºi în Cambodgia khmerilor roºii*,
mitingurile cotidiene cu care se încheie ziua de lucru constau în
repetarea la nesfârºit a unor sloganuri.
Limba de lemn are câteva trãsãturi specifice. Înainte de toate, ea
trebuie sã reprezinte evoluþia inevitabilã a societãþii spre comunism;
ea va abunda, aºadar, în formule semnificând determinismul ºi istoria
în mersul ei. Astfel: Capitalismul nu poate rezolva, pentru oameni,
niciuna dintre problemele ajunse la maturitate. Apare din ce în ce mai
LIMBA DE LEMN 351
limpede faptul cã soluþiile acestor probleme rezidã numai în calea

spre socialism sau: Nu existã nicio forþã în lume capabilã sã
opreascã înaintarea omenirii pe calea progresului.
Limba de lemn este impulsionatã de voinþa locutorului nu de a
exprima o idee personalã, ci, dimpotrivã, de aceea de a-ºi etala în
mod demonstrativ ortodoxia, conformitatea cu ideologia ºi, înainte de
toate, cu dualitatea maniheistã care o articuleazã: Douã linii, douã
tendinþe istorice apar din ce în ce mai clar în evoluþia socialã. Una
este linia progresului social, a pãcii ºi a creaþiei. Cea de-a doua este
linia reacþiunii, a asupririi ºi a rãzboiului. Ea are ºi o funcþie
defensivã, de uz intern, atunci când un conducãtor comunist se
serveºte de formule stereotipe pentru a rãspunde în mod codificat
atacurilor detractorilor sãi.
Înainte de orice, limba de lemn serveºte la camuflarea abisului
dintre doctrina marxist-leninistã ºi realitate. Pentru aceasta, ea se
serveºte de formule de genul este ºtiut faptul cã, nu-i un secret
pentru nimeni, care îi plãceau în mod deosebit lui Stalin ºi care
semnaleazã minciuna. Astfel, oricine vede cã þãrile socialiste sunt în
mãsurã sã dezvolte forþe de producþie excepþionale sau: Se ºtie cã
imperialiºtii au încercat de nenumãrate ori în ultimii ani sã aprindã
vâlvãtaia unui nou rãzboi.
Pentru a masca prãpastia dintre propagandã ºi realitate, limba de
lemn recurge la practica dublului limbaj, corespunzând unei duble
gândiri: adevãrul este stigmatizat ca neadevãr, neadevãrul este erijat
în adevãr. Regimurile comuniste îºi spun socialiste, sovietice ºi
democratice, când, de fapt, sunt dictaturi care au lichidat demult
sovietele ºi practicã cele mai dure metode de exploatare specifice
capitalismului.
Limba de lemn confundã sistematic a fi cu trebuie sã fii. Ceea
ce este prezentat ca o constatare este în realitate un ordin. Astfel, când
Jdanov declarã în septembrie 1947: Uniunea Sovieticã apãrã drepturile
suverane ale tuturor naþiunilor, mici ºi mari. Actualmente, þãri imperialiste
ca Statele Unite, Anglia ºi aliaþii lor apropiaþi devin niºte duºmani
periculoºi pentru independenþa naþionalã ºi pentru autodeterminarea
naþiunilor, el nu numai cã mascheazã faptul cã URSS tocmai ºi-a
extins dominaþia asupra mai multor þãri europene ºi a impus sovietizarea*
democraþiilor populare, dar le aratã comuniºtilor din Europa ºi care
trebuie sã fie axa propagandei contra Planului Marshall.
În sfârºit, funcþia limbii de lemn este mai ales de a desemna
duºmanul ºi de a-l dezumaniza înainte de a-l extermina. În acest
352 LITERATURA CRITICÃ
registru, ea cunoaºte variaþiuni nelimitate, aºa cum o aratã ºi aceste

chemãri ale lui Vîºinski, procurorul proceselor* de la Moscova: Trageþi
în aceºti câini turbaþi! []. La dracu cu hultanul Troþki *, ale cãrui
bale veninoase întineazã marile idealuri ale marxism-leninismului! Sã
nu li se mai permitã sã facã rãu acestor mincinoºi, acestor mãscãrici,
acestor pigmei nemernici, acestor javre, acestor potãi care îndrãznesc
sã îºi arate colþii elefantului! []. Sã terminãm odatã cu aceste
jalnice corcituri de vulpi ºi de porci, cu aceste hoituri împuþite!.
Teroarea e necesarã bunei funcþionãri a limbii de lemn, care
întruchipeazã puterea Partidului ºi capacitatea lui de a impune
indivizilor un discurs situat la antipozii adevãrului. Fãrã aportul
terorii, limba de lemn se preteazã de minune registrului parodic,
favorizând naºterea umorului specific þãrilor comuniste, produs al
descompunerii limbii de lemn.
LITERATURA CRITICÃ
A gândi comunismul
Politice, sociologice, poetice, filosofice sau teologice, protestatare
sau literare, publicaþiile critice la adresa comunismului au apãrut în
toate timpurile ºi pe toate meridianele, fiind cu mult anterioare
revoluþiei bolºevice. O parte a acestei literaturi este opera unor foºti
comuniºti, a unor opozanþi sau disidenþi. O altã parte provine din
locuri clasice de reflecþie, cum ar fi universitãþile.
Bolºevismul: un obiect enigmatic

În 1872, Dostoievski schiþeazã în Demonii un tablou izbitor al nihilis-
mului revoluþionarilor ruºi* ai epocii sale. Iar în 1911, în Sub ochii
Occidentului, Joseph Conrad îi pune pe aceºtia în scenã, în exilul lor
din Elveþia, denunþând puterea absolutã ºi ineditã la care aspirã ºi
subliniind orbirea Occidentului în faþa fenomenului revoluþionar modern.
Lovitura de stat reuºitã de Lenin suscitã concomitent o criticã a
evenimentului: articolele corespondentului ziarului lHumanité la
Petrograd, Boris Kritchevski, ºi mai ales Gândurile intempestive ale
lui Maxim Gorki, apãrute în revista sa, Novaia Jizn (Viaþa nouã),
interzise în iunie 1918. Acestora li se adaugã reflecþiile lui Evgheni
LITERATURA CRITICÃ 353
Zamiatin sau articolele lui Charles Rappoport, care calificã acþiunea

lui Lenin drept blanquism în sos tartar.
Pentru marxiºti, prima chestiune este de a ºti dacã Revoluþia din
Octombrie* corespunde criteriilor marxiste clasice. Favorabil bolºe-
vicilor, italianul Antonio Gramsci considerã cã Octombrie este o
revoluþie ce contrazice Capitalul lui Marx pentru cã a avut loc în
þara cea mai puþin dezvoltatã. În iunie 1918, sociologul german Max
Weber denunþã recurgerea la teroare* în conferinþa sa asupra Socialis-
mului. Iar în 1922, economistul liberal Ludwig von Mises publicã
Socialismul, în care explicã falimentul inevitabil al economiei planificate.
Socialiºtii revoluþionari ruºi din exil* publicã în 1922 Ceka, o
descriere detaliatã a diferitelor forme de represiune bolºevicã, completatã
în 1924 de cartea lui Melgunov, Teroarea roºie în Rusia. La rândul
lor, menºevicii publicã la Berlin, în 1921, Curierul socialist ºi tot ei
sunt la originea unei literaturi analitice de înaltã þinutã. Dupã liderul
social-democraþiei germane, Karl Kautsky (Dictatura proletariatului,
1918), ºeful menºevicilor, Iuri Martov, criticã în Bolºevismul mondial
(1919) concepþiile iacobine ºi nemarxiste ale lui Lenin; economistul
David Dallin publicã una dintre primele lucrãri asupra muncii silnice
în URSS, juristul Salomon Schwarz descrie condiþia muncitorului
(Muncitorii în Uniunea Sovieticã, 1952), iar Boris Nicolaevski se
intereseazã de luptele din sânul grupului conducãtor*.
Curând se iscã o dezbatere asupra originilor bolºevismului. Unii
insistã asupra caracterului sãu asiatic, iar în 1928, Nikolai Buharin îl
va prezenta pe Stalin drept un Ginghis-Han gata sã-ºi strângã de gât
adversarii. Profesorul Raoul Labry, fost director al Institutului Francez
de la Petrograd, are o opinie contrarie: Bolºevismul, spun adversarii
sãi, n-ar avea nimic în comun cu socialismul * []. El ar însemna
întoarcerea la tirania lui Ginghis-Han, iar Lenin ar fi încarnarea unui
nou Timur Lenk []. Atât ca sistem politic, cât ºi ca sistem economic,
bolºevismul este un socialism pur. El este sinonim cu aplicarea la
nivelul unui popor imens de suferinzi a consecinþelor extreme ale
marxismului. [] El constituie un produs de import occidental.
Încã de la moartea lui Lenin, în 1924, o întreagã literaturã încearcã
sã surprindã evoluþiile puterii sovietice. Americanul Max Eastman
scoate în evidenþã în Since Lenin Died (1925) existenþa testamentului
lui Lenin ºi intensitatea conflictului dintre moºtenitorii lui. Sunt
numeroºi scriitorii care se intereseazã de figura inventatorului bol-
ºevismului: Landau-Aldanov (1919), Isaac Levine (1924), Bertram
Wolfe (1951) ºi David Shub (1952).
Curând, Lenin este înlocuit de continuatorul sãu: în 1935, Boris

Suvarin publicã Stalin, un rezumat al bolºevismului, iar în 1953, în
revista sa Est & Vest, Un Caligula la Kremlin ºi continuã activitatea
de informare la revista Le Contrat Social (1957-1968), la care colaboreazã
ºi Kostas Papaioannou; articolele acestuia vor fi adunate în Despre
Marx ºi marxiºti (1983), aceasta dupã ce a publicat una dintre cãrþile cele
mai incitante asupra comunismului sovietic (Ideologia rece, 1967).
Filosoful Nikolai Berdiaev, expulzat din Rusia de cãtre Lenin în
1922, revine asupra opoziþiei dintre slavofili ºi occidentaliºti în Probleme
ale comunismului (1933): dacã lui comunismul îi apare ca fiind
misiunea neîndeplinitã a creºtinismului, bolºevismul ar fi ultima
încarnare a mesianismului rus ºi, totodatã, purtãtorul unui ateism
care duce la neomenie. Alþi creºtini se referã la enciclica Divini
Redemptoris, din 19 martie 1937, în care Papa Pius al XI-lea propune
o condamnare argumentatã a comunismului. Unul dintre fondatorii
din Rezistenþa francezã a publicaþiei Cahiers du Témoignage chrétien,
pãrintele Gaston Fessard, susþine în Franþã, ai grijã sã nu-þi pierzi
libertatea! (1946) cã, de îndatã ce înþelegi înrudirea profundã a
nazismului cu comunismul, pe baza raþionalismului care le face sã
divinizeze Natura materialã ºi inumanã, nu te mai poþi îndoi de faptul
cã o asemenea barbarie este fructul misticii lor opuse.
Albert Camus condamnã comunismul stalinist încã din 1946, în
Ni victimes, ni bourreaux; dar în Omul revoltat (1951), atunci când
cugetã asupra problemei terorii, raþionale sau iraþionale, el refuzã
orice confuzie între teocraþiile totalitare. În opinia sa, revoluþiile
fasciste nu au ambiþia universalã a comunismului rus, care are
pretenþii, mãrturisite la Imperiul mondial ºi ambiþia metafizicã []
de a edifica, dupã moartea lui Dumnezeu, o cetate în care omul este
în sfârºit divinizat. Camus se inspirã din criticile sindicaliºtilor revolu-
þionari ºi libertari ai comunismului ºi din Simone Weil, filosof al
cãrei eseu Reflecþii asupra cauzelor libertãþii ºi oprimãrii sociale
(1934) constituie una dintre cele mai pãtrunzãtoare critici ale marxis-
mului ajuns la starea de dogmã; pentru ea, statul sovietic este la
fel de opresiv ca oricare altul ºi [el] nu este nici capitalist, nici
muncitoresc.
Întrebarea asupra naturii sociale a URSS a fost pusã încã din 1931
de cãtre marxistul Lucien Laurat, care, în Economia sovieticã, denunþã
existenþa unei oligarhii birocratice provenite din rândurile castei conducã-
toare, care îºi obþine veniturile din exploatare. Chestiunea este reluatã
în 1939 în cadrul dezbaterilor despre troþkism* de cãtre Bruno Rizzi,
în lucrarea Birocratizarea lumii. Zece ani mai târziu, fostul comunist*

iugoslav Milovan Djilas o abordeazã în Noua clasã, care, dupã
destalinizarea* începutã în 1956, se bucurã de un anume rãsunet.
Analiza comunismului ca totalitarism

Dupã 1945, lucrãrile Hannei Arendt ºi cele ale lui Carl Friedrich
reînnoiesc abordarea în termeni de totalitarism*. O mare parte a
operei lui Raymond Aron este consacratã ºi ea analizei comunismului,
atât în implicaþiile sale internaþionale, cât ºi în cele franceze. Aron o
abordeazã în aproape toate dimensiunile sale, de la Rãzboaiele în lanþ
(1951), Polemici ºi Opiul intelectualilor (1955), eseul sãu asupra
revoluþiei ungare din 1956, la Optsprezece lecþii asupra societãþii
industriale (1962) ºi Democraþie ºi totalitarism (1965). Printre criticii
care merg pânã la rãdãcinile filosofice ale totalitarismului, britanicul
Karl Popper opune în Societatea deschisã ºi adversarii sãi (1962)
societatea deschisã democraþie ºi economie de piaþã totalitarismului.
Jules Monnerot publicã în 1949 Sociologia comunismului, interpretat
ca islamul secolului XX, prezentându-se în acelaºi timp ca religie
secularã ºi ca stat universal.
Apropiaþi de conseiliºti, situaþioniºtii considerã cã sistemul comunist
nu este decât un capitalism de stat. În Societatea spectacolului (1967),
Guy Debord afirmã: Birocraþia rãmasã unica proprietarã a unui
capitalism de stat ºi-a asigurat mai întâi puterea în interior printr-o
alianþã temporarã cu þãrãnimea, dupã Kronstadt*, în timpul «Noii
Politici Economice»*, aºa cum l-a apãrat în exterior utilizând muncitorii
înregimentaþi în partidele birocratice ale celei de-a III-a Internaþionale
ca forþã de sprijin a diplomaþiei ruse. Situaþioniºtii sunt printre puþinii
care îl înþeleg pe Simon Leys (Noile haine ale preºedintelui Mao,
1971), acesta revelând adevãrata naturã a Revoluþiei Culturale* ºi
deschizând calea unor lucrãri critice ca Révo Cul dans la Chine Pop
(1974), o antologie a presei gãrzilor roºii.
Despãrþindu-se de troþkism dupã Eliberare*, Claude Lefort, fondator
împreunã cu Cornelius Castoriadis al revistei Socialisme ou Barbarie
ºi care a urmãrit seminariile lui R. Aron între 1960 ºi 1967, revine la
o abordare centratã pe conceptul de totalitarism. În Un homme en trop
(1976), el scruteazã opera lui Soljeniþîn, care face sã aparã marea
maºinã a opresiunii, mecanismele exterminãrii ascunse sub panourile
revoluþiei. Critica pe care o face totalitarismului ºi reflecþiile sale
asupra emergenþei democratice (Invenþia democraticã, 1981) îl incitã

sã comenteze lucrarea prietenului sãu, François Furet, Trecutul unei
iluzii. Eseu despre ideea comunistã în secolul XX (1995); el îi
contestã anumite puncte, insistând asupra fascinaþiei violenþei ºi asupra
respingerii democraþiei care îi animau pe intelectualii comuniºti (Compli-
caþia, 1999).
Mecanismele psihologice ale comunismului

Dacã Furet insistã asupra dimensiunii de manipulare a antifascismului*
comunist fãrã a întârzia prea mult asupra mecanismelor psihologice
de la originea adeziunii sau a rupturii ºi a comportamentelor militante,
acestea sunt abordate însã de italianul Ignazio Silone (Ieºire în caz de
pericol, 1966) care, înainte de rãzboi, scrisese remarcabilul studiu
ªcoala dictatorilor (1938) , de ex-comunistul german Arthur Koestler
ºi de psihologul Manès Sperber.
Asemenea comportamente pot fi observate în timpul proceselor*
trucate inaugurate de bolºevici încã din 1922. Textele care denunþã
justiþia sovieticã ºi procesele ei moderne de vrãjitorie sunt numeroase,
dar enigma mãrturisirilor suscitã imaginaþia scriitorilor. Belgianul
Charles Plisnier este primul care abordeazã fenomenul în Paºapoarte
false (1937): el aduce aici în scenã un bolºevic prizonier al mecanicii
procesului, în ciuda fidelitãþii sale faþã de partid. Koestler reia tema în
Zero ºi infinitul (1946): torturat, bolºevicul Rubaºov mãrturiseºte
crime imaginare. Procesele organizate în democraþiile populare* contra
unor înalþi responsabili comuniºti prelungesc ºi înnoiesc întrebãrile
asupra pedagogiei infernale, dupã expresia cu care Annie Kriegel
calificã acest exerciþiu atât de special (Les Grands Procès dans les
systèmes communistes, 1972).
Scriitorul britanic George Orwell, care a luptat în rãzboiul civil
din Spania alãturi de POUM (Omagiu Cataloniei, 1938), reînnoadã în
1945 legãturile cu literatura de inspiraþie swiftianã ºi publicã Ferma
animalelor, povestea preluãrii puterii de cãtre niºte animale supuse ºi
ele imediat puterii dictatoriale a unuia singur dintre ele, o metaforã a
istoriei bolºevismului. În 1949, Orwell publicã romanul 1984, care
sintetizeazã practicile totalitare ale unei puteri omnisciente datoritã
tehnicii; inventând o newspeak, Orwell insistã asupra pervertirii
limbajului ºi asupra schimbãrii sensului cuvintelor în regimul totalitar:
Rãzboi înseamnã Pace, libertate sclavie, ignoranþã forþã. Acest
roman de anticipaþie aparþine genului utopiei*, ales ºi de Evgheni
Zamiatin pentru a denunþa încã din anii 1920 implacabila dictaturã

birocraticã pe cale de a se instala (Noi, 1924).
Literatura mãrturiilor
O consecinþã neaºteptatã a celui de-al Doilea Rãzboi Mondial este cã
apar numeroase mãrturii inedite. Primele sunt cele ale unor polonezi
ieºiþi din Gulag* în 1941. Kazimierz Zamorski ºi Stanislas Starzewski
publicã în 1945, sub pseudonim, o solidã sintezã asupra funcþionãrii
Justiþiei sovietice. În revista Kultura, Czes³aw Mi³osz viitor laureat
al Premiului Nobel pentru literaturã în 1980 descrie în romanul
sãu, Luarea puterii, instalarea democraþiei populare; apoi, tot el
scrie Gândirea captivã. Eseu asupra logocraþiilor populare (1953), în
care dezvoltã tema schizofreniei intelectualilor comuniºti. În Jurnalul,
ca ºi în interviurile sale, Witold Gombrowicz aduce o criticã originalã
comunismului, a cãrui esenþã o rezumã în formula Omul poate face
orice din om. Poetul Zbigniew Herbert, cu volumul sãu Pan Cogito
(1974), eseistul Alexandre Wat, cu Secolul meu o reflecþie asupra
fascinaþiei violenþei ºi dominaþiei comunismului asupra spiritelor ,
filosoful Leszek Ko³akowski (Istoria marxismului), cu toþii contribuie
la o criticã a comunismului deosebit de consistentã. Literatura nu
rãmâne nici ea mai prejos: Tadeusz Konwicki descrie absurditatea
unui sistem care nu oferã oamenilor decât un viitor prefabricat ºi
normalizat (Mica apocalipsã, 1978). Absurditatea ºi umorul sunt
specialitãþile lui S³awomir Mroæek, care parodiazã scrisorile de denunþ.
Acest autor poate fi comparat cu Eugène Ionesco, care denunþã
ravagiile totalitarismului în Rinocerii (1958) o parabolã valabilã atât
pentru comunism, cât ºi pentru nazism; de altfel, Ionesco a refuzat
ca piesa lui sã fie reprezentatã în URSS, unde autoritãþile insistau ca
rinocerii sã poarte uniforme naziste.
Dupã 1968, romanele lui Milan Kundera au cu certitudine un mai
mare impact: Gluma, roman publicat la puþinã vreme dupã reprimarea
Primãverii de la Praga*, Cartea râsului ºi a uitãrii ºi, în 2003,
Ignoranþa, în care revine asupra cicatricilor de neºters ale exilului la
care a fost constrâns în 1975. Disidenþa* cehã ºi slovacã numãrã mulþi
alþi scriitori ale cãror romane înfãþiºeazã individul confruntat cu
mecanica totalitarã: Pavel Kohout (Executoarea, 1979), Josef kvorecký
(Minune în Boemia, 1972), slovacul Dominik Tatarka (Demonul
consimþirii, 1956). Dramaturgul Václav Havel (Audienþa, Vernisajul,
1957; Petiþia, 1978) dobândeºte o mare notorietate ca militant al
358 LOVITURA DE LA PRAGA
Chartei 77, dar ºi datoritã reflecþiilor sale asupra puterii celor fãrã
de putere (Eseuri politice, 1989). Publicarea în 1992 a jurnalului lui
Jan Zabrana, O viaþã întreagã, a fost o adevãratã revelaþie: cartea
repune pe tapet visul iluzoriu al unui socialism cu faþã umanã.
În Bulgaria, Jelio Jelev publicã Fascismul stat totalitar (1982),
care este ºi o descriere a dictaturii comuniste. În Albania, Ismail
Kadare utilizeazã modalitatea literarã ºi a povestirii codificate pentru
a descrie regimul (Iarna marii singurãtãþi, Concertul). În 1975, cartea
lui Jean Pasqualini, Prizonier al lui Mao, provoacã reculul maolatriei
prezente atât la stânga, cât ºi la dreapta spectrului politic. Martorii
dramei cambodgiene nu povestesc decât cu o atenþie intermitentã:
Pin Yathay (Utopia ucigaºã, 1980) ºi, mai apoi, Laurence Picq (Dincolo
de cer. Cinci ani printre khmerii roºii, 1984) precedã romanul-amintire
al lui François Bizot (Portalul, 2000), remarcabilã mãrturie a confruntãrii
cu unul dintre cei mai cruzi khmeri roºii, ridicând din nou enigma
absenþei sentimentului de omenie a cãlãilor.
Felul în care este perceput comunismul s-a modificat mult atât
datoritã revoluþiei documentare, care, începând din anii 1989-1991,
autorizeazã un acces tot mai larg la arhivele* regimurilor ºi ale partidelor,
cât ºi publicãrii în 1997 a Cãrþii negre a comunismului, care a
determinat cãderea tabuului constând în aruncarea unui vãl pudic
peste dimensiunea criminalã a comunismului marxist-leninist. În felul
acesta, abordarea criticã a comunismului este tot mai puþin subiectivã
ºi se bazeazã pe o istoriografie documentatã care nu face decât sã
confirme necesitatea ºi pertinenþa interogaþiilor filosofice asupra comu-
nismului secolului XX.
LOVITURA DE LA PRAGA
Expresia lovitura de la Praga face referire la cucerirea puterii de
cãtre PC cehoslovac (PCC) în februarie 1948. Intratã în vocabularul
politic în timpul Rãzboiului Rece*, ea desemneazã cucerirea puterii
de cãtre comuniºti într-o democraþie parlamentarã, fãrã nicio împuºcãturã
ºi fãrã prezenþa Armatei Roºii *, care se retrãsese din Cehoslovacia în
decembrie 1945. Spre deosebire de partidele-surori din alte democraþii
populare*, PCC dispunea de o bazã endogenã care data dintre cele
douã rãzboaie mondiale, întãritã de abandonarea Cehoslovaciei de
cãtre democraþiile occidentale la München, în 1938, ºi de eliberarea
de cãtre Armata Roºie în 1945. PCC iese învingãtor în primele alegeri,
din mai 1946, cu 38% dintre voturi, ºi devine pivotul sistemului care
se sprijinã pe un Front* Naþional, coaliþie a tuturor partidelor în sânul
LOVITURA DE LA PRAGA 359
unui guvern prezidat de liderul comunist Klement Gottwald, sistem al

democraþiei fãrã opoziþie.
Criza politicã izbucneºte pe 13 februarie 1948, când opt comisari
de poliþie necomuniºti sunt înlocuiþi la ordinul ministrului de Interne
comunist. Miniºtrii necomuniºti cer anularea mãsurii ºi coaliþia se
divizeazã pe tema libertãþilor. PCC refuzând sã revinã asupra deciziei
ºi provocând astfel o escaladare a tensiunii, conducãtorii partidelor
democratice Partidul Popular (creºtin-democrat), Partidul Socialist-
-Naþionalist, apropiat preºedintelui republicii, ºi Partidul Democrat
Slovac decid sã treacã la ofensivã. În mod paradoxal, pe 20 fe-
bruarie, miniºtrii lor îºi înainteazã demisiile, având ca obiectiv
izolarea PCC ºi pregãtirea alegerilor anticipate.
Aceastã strategie are însã ºi niºte neajunsuri, care se vor dovedi a
fi fatale. Partidul Social-Democrat neretrãgându-ºi miniºtrii, de-
misionarii sunt minoritari 12 miniºtri din 26 , ceea ce, constituþional,
evitã cãderea guvernului. Moderaþii s-au situat astfel ei înºiºi în afara
jocului. Simultan, Gottwald ºi PCC îºi mobilizeazã trupele Comitetele
de acþiune ale Frontului Naþional, Congresul consiliilor de întreprindere
puternic infiltrate de sindicaliºti comuniºti ºi miliþiile populare
(20.000 de membri) pentru a cere înlocuirea miniºtrilor demisionari
cu personalitãþi favorabile PCC. În timp ce partidele demisionare
raþioneazã în termeni de crizã de guvern, comuniºtii gândesc în
termeni de crizã a regimului: trebuie dejucatã tentativa forþelor
antisocialiste de a rãsturna regimul de democraþie popularã.
Dupã câteva manevre la care recurge pentru a câºtiga timp, pe
25 februarie, preºedintele Bene este nevoit sã se supunã în faþa
ameninþãrii PCC, care agitã spectrul mâniei maselor. În faþa a
200.000 de comuniºti adunaþi în piaþa Oraºului Vechi, Gottwald anunþã
sfârºitul interludiului democratic, imortalizat în Cartea râsului ºi a
uitãrii, de Milan Kundera. Aºa cum capitularea lui Bene în 1938 la
München anunþã victoria Germaniei naziste, cea din 1948 confirmã
cucerirea monopolului puterii de cãtre PCC ºi sovietizarea* progresivã
a þãrii.
360 LUPTA PENTRU PACE
LUPTA PENTRU PACE

De la pacifism la revoluþie
În Rusia anului 1917, angajamentul de a pune capãt rãzboiului a
fãcut pentru succesul bolºevicilor mai mult decât promisiunea unei
societãþi egalitare. De atunci, expresia lupta pentru pace desemneazã
la comuniºti ansamblul practicilor destinate sã ia în considerare
variabila rãzboi în înfãptuirea proiectului revoluþionar. În cursul
secolului XX, comuniºtii au dus, în cadrul luptei pentru pace, vaste
campanii naþionale ºi internaþionale de agitaþie ºi de propagandã,
suscitând mobilizãri gigantice.
Pentru Marx* ºi Engels*, problema pãcii sau a rãzboiului este decisivã

în mãsura în care ea poate deschide calea spre putere: un conflict
poate destabiliza regimul, iar perspectiva unui conflict poate provoca
efervescenþã în rândul maselor fie cã ele se tem de perspectiva unui
masacru, fie cã apreciazã puterea ca incapabilã de a conduce operaþiu-
nile pânã la izbândã. Totuºi, Marx nu ignorã forþa de atracþie a
frazeologiei pacifiste ºi îi explicã lui Engels cã trebuie fãcute concesii
umanitarismului ambiant, care se dezvoltã mai ales în timpul rãzboaielor
duse sub cel de-al doilea Imperiu, odatã cu crearea Crucii Roºii.
În 1889, primul congres al Internaþionalei a II-a afirmã cã pacea
este condiþia primã ºi indispensabilã pentru orice fel de emancipare a
muncitorilor, dar denunþã nebunia pacifiºtilor burghezi. Într-ade-
vãr, dupã Jaurès, societatea capitalistã poartã rãzboiul în ea aºa cum
poartã o noapte liniºtitã furtuna. De-acum înainte, socialiºtii vor
recurge la ameninþarea cu revoluþia pentru a obliga burghezia la
prudenþã. În practicã, ei se aratã circumspecþi în privinþa atitudinii pe
care trebuie s-o adopte în caz de rãzboi. Nu toate imperialismele pot
fi puse pe acelaºi plan, iar o grevã generalã ar risca sã defavorizeze
þara în care miºcarea muncitoreascã este cea mai puternicã.
Lenin ºi pacea
Lenin* considerã inutilã o acþiune preventivã în caz de crizã interna-
þionalã, dat fiind cã imensa majoritate a muncitorilor vor tranºa
inevitabil în favoarea propriei burghezii. Pentru evitarea impasurilor
moralismului, el caracterizeazã un conflict determinând condiþiile
istorice din care rezultã un rãzboi, clasele care îl duc ºi scopul pe care
LUPTA PENTRU PACE 361
acestea îl urmãresc, dar tot atât de adevãrat este faptul cã nu

caracterul defensiv sau ofensiv al rãzboiului, ci interesele luptei de
clasã a proletariatului sau, mai degrabã, interesele miºcãrii internaþionale
a proletariatului sunt cele care constituie singurul punct de vedere
posibil.
În 1914, Lenin dã întâietate sloganului transformãrii rãzboiului*
imperialist în rãzboi civil*, singurul susceptibil de a trezi dorinþa de
revoluþie în rândul maselor. Spulberând iluziile unei pãci democratice,
el admite cã lupta împotriva propriului guvern în vreme de rãzboi n-ar
putea îndepãrta eventualitatea unei înfrângeri ca urmare a agitaþiei
revoluþionare. Cu toate acestea, el propovãduieºte defetismul revoluþio-
nar, vehement contestat de Rosa Luxemburg ºi mai ales de Troþki*,
care preferã sã orienteze masele mai curând contra rãzboiului, decât
contra puterii. Miºcarea contra rãzboiului este exprimatã la conferinþa
de la Zimmerwald, în Elveþia (5-9 septembrie 1915), în cadrul cãreia
Troþki poate plasa pacea în centrul manifestului final, denunþând în
acelaºi timp minciuna apãrãrii patriei ºi propovãduind calea revolu-
þionarã; dupã ce ºi-a regrupat partizanii în sânul unei stângi zimmer-
waldiene, Lenin aprobã aceastã poziþie. Conferinþa de la Kienthal,
24-29 aprilie 1916, confirmã o extindere a miºcãrii, fãrã a reuºi totuºi
sã ralieze fracþiuni semnificative ale marilor partide socialiste.
Dupã trei ani de rãzboi, propaganda pacifistã devine în Rusia un
strigãt de raliere antiguvernamentalã, atât înainte, cât ºi dupã cãderea
þarului. În acel moment, pentru Lenin, starea de spirit a maselor în
favoarea pãcii exprimã adesea începutul unui protest, al unei revolte ºi
al trezirii conºtiinþei privitoare la caracterul reacþionar al rãzboiului.
Eficace într-o þarã în care construcþia naþionalã este neterminatã,
steagul pãcii este de aceastã datã mai greu de fluturat decât în statele-
-naþiuni din Occident. În Franþa, mai ales, socialiºtii nu repun în
discuþie înainte de noiembrie 1918 necesitatea apãrãrii naþionale.
De aceea, scindarea SFIO la congresul de la Tours, din decembrie
1920, nu se face în mod fundamental pe chestiunea rãzboiului ºi a
pãcii, ci, bineînþeles, pe aceea a revoluþiei ºi a modelului bolºevic.
A ºasea dintre cele 21 de condiþii de aderare la Internaþionala
Comunistã* (IC) stipuleazã cã fiecare partid are datoria de a demasca
nu numai social-patriotismul declarat, ci ºi nesinceritatea ºi ipocrizia
social-pacifismului, datoria de a arãta în mod sistematic muncitorilor
cã, fãrã rãsturnarea revoluþionarã a capitalismului, niciun arbitraj
internaþional, nicio convenþie asupra limitãrii armamentelor, nicio
înnoire «democraticã» a Societãþii Naþiunilor n-ar fi chiar în stare sã
opreascã un nou rãzboi capitalist. Desigur, aceastã intransigenþã

doctrinalã nu exclude supleþea tacticã, dupã cum îi explicã Lenin, în
1922, diplomatului sovietic Cicerin: A declarat cineva vreodatã cã
partidul nostru nu se va servi de pacifiºti pentru a nimici duºmanul
nostru, burghezia?. Este adevãrat cã în sânul tinerelor PC mai
coexistã unele reflexe violente provenite din cultura rãzboiului, dar ºi
tendinþe pacifiste pe care IC trebuie sã le înfrâneze, impunând în 1922
secþiilor sale cultul rãzboiului just.
În ce priveºte cea de-a 14-a condiþie, ea impune PC sã susþinã
fãrã rezerve toate republicile sovietice în lupta lor cu contrarevoluþia*,
sã stimuleze neobosit refuzul muncitorilor de a transporta muniþiile
ºi echipamentele destinate duºmanilor republicilor sovietice ºi sã
înteþeascã, fie legal, fie ilegal, propaganda în rândul trupelor trimise
contra republicilor sovietice. Aºa cum precizeazã Troþki, frontierele
URSS nu sunt decât tranºeele luptei de clasã. Este astfel oficializatã
necesitatea pentru comuniºti de a duce un rãzboi antimilitarist în
sânul propriilor armate naþionale, iar principalul factor de acþiune în
acest sens îl reprezintã organizaþiile comuniste de tineret.
În þãrile coloniale (Indochina) sau semicoloniale (China*) a venit
ora discursului naþional-revoluþionar; în 1923, aceasta este ºi
situaþia Germaniei, unde comuniºtii sunt în competiþie cu extrema
dreaptã pentru a recupera resentimentele naþionaliste contra pãcii
tâlharilor de la Versailles.
Partidele comuniste regãsesc accente antirãzboinice în timpul
conflictelor coloniale rãzboiul din Rif, în Maroc, în 1925 ºi atunci
când stânga democraticã denunþã imperialismul italian. Spre deosebire
de anii 1934-1939, antifascismul* interior nu are un echivalent pe
scena internaþionalã: când forþele antifasciste republicane atacã poftele
teritoriale ale lui Mussolini, PCF* vede în atitudinea lor masca
imperialismului francez. Acest discurs este reactivat în 1928, când
proletariatul occidental este întreþinut în ideea unei agresiuni iminente
împotriva URSS*, ºi asta în momentul când, prin politica sa de
colectivizare* forþatã, Stalin* este de fapt în rãzboi cu propriul sãu
popor. Secþiile IC trebuie sã stea de gardã în jurul patriei celor ce
muncesc. 1 august aniversarea primului conflict mondial este
instituitã zi de luptã contra rãzboiului, ocazie de mobilizare contra
intenþiilor belicoase puse pe seama învingãtorilor, Franþa fiind pro-
movatã în 1931 la rangul de pericol principal.
Lupta pentru pace ºi apãrarea URSS

Date fiind tensiunile din Extremul Orient, IC organizeazã la Amsterdam,
între 27 ºi 29 august 1932, Congresul contra Rãzboiului; el este
marcat ºi printr-o formidabilã campanie de agit-prop* condusã de
comunistul german Willi Münzenberg. Iar când, la Geneva, are loc o
conferinþã asupra dezarmãrii, Marcel Cachin dezvãluie sensul manevrei
operaþiunea anti-Geneva antisocialistã care preconiza presiuni asupra
guvernului francez, caracterizat în continuare ca pericolul nr. 1 pentru
pace în Europa, asta în momentul în care stânga aflatã la putere la
Paris pregãtea acordul de neagresiune cu URSS, semnat pe 29 octombrie
1932. Chiar ºi dupã accederea lui Hitler la putere, cuvântul de ordine
Contra naþionalismului antifascist care pregãteºte rãzboiul figureazã
printre sloganele difuzate cu ocazia zilei de 1 august 1933.
Dupã apropierea antigermanã dintre URSS ºi Franþa, IC pune în
surdinã activitãþile Comitetului contra Rãzboiului ºi Fascismului
(Amsterdam-Pleyel), cu o orientare prea deschis comunistã, ºi creeazã
Adunarea Universalã pentru Pace, plasatã sub auspiciile securitãþii
colective ºi ale Societãþii Naþiunilor. Bucurându-se de autoritatea
nominalã a lui Pierre Cot ºi a Lordului Cecil, AUP va regrupa pentru
o vreme sindicaliºti sovietici, personalitãþi radicale franceze ºi membri
ai instituþiilor britanice în frunte cu Winston Churchill În faþa
agresivitãþii naziste este totuºi greu sã conciliezi dragostea de pace cu
chemarea la rezistenþã antifascistã. În septembrie 1938, fermitatea
adoptatã de comuniºti în cazul crizei de la München nu este scutitã de
ambiguitãþi ºi contradicþii. Confruntaþi cu riscul izbucnirii unei con-
flagraþii, comuniºtii menajeazã pacifismul opiniei publice, avansând
ideea cã fermitate nu înseamnã rãzboi, mizând pe virtuþile descurajãrii
oferite de existenþa unui instrument militar împotriva cãruia s-au
declarat a fi pânã la o datã recentã.
O anumitã clarificare se schiþeazã în etapa inauguratã în august-
-septembrie 1939 prin încheierea pactelor germano-sovietice*. URSS
ºi IC îi denunþã la unison pe aþâþãtorii la rãzboi anglo-saxoni, în
vreme ce Molotov înfiereazã imaginare ambiþii imperialiste ascunse
sub masca antifascismului occidental. Dupã înfrângerea Franþei, în
iunie 1940, cadrul general rãmâne neschimbat: nici vorbã sã fie
salutatã rezistenþa britanicã a unui Churchill pentru comuniºti, el
rãmâne animat de intenþii imperialiste , iar PCF îi denunþã pe
francezii care, la Vichy, ca ºi la Londra, ar vrea sã vadã Franþa
reintrând în rãzboi. Numai cã degradarea relaþiilor germano-sovietice
devine perceptibilã când, pe 26 aprilie 1941, IC abandoneazã prioritatea

acordatã pânã atunci luptei pentru pace. Odatã cu atacul german
contra URSS, toþi comuniºtii se mobilizeazã într-un rãzboi total contra
ocupantului, readucând în actualitate sloganurile cele mai ºovine ale
rãzboiului din 1914-1918: Fiecare sã omoare mãcar un fritz!.
Lupta pentru pace în timpul Rãzboiului Rece

Rãzboiul ºi victoria contra nazismului, ca, de altfel, ºi rãzboaiele
civile Grecia ºi China, între 1946 ºi 1949 sau cele de eliberare
naþionalã Indochina oculteazã între 1941 ºi 1947 tema luptei
pentru pace. Dar, în septembrie 1947, crearea Kominform* inaugureazã
Rãzboiul Rece*, iar doctrina Jdanov face deosebirea între douã tabere
cea a pãcii, condusã de URSS, ºi cea a rãzboiului, având în frunte
Statele Unite ale Americii ºi marcheazã o cotiturã. Odatã ridicatã
ipoteca prezenþei sale în guvern, PCF denunþã rãzboiul murdar din
Indochina. Prin internaþionalizarea conflictului, începutã în 1949, el
îºi intensificã acþiunile, împiedicând transportarea materialului militar
ºi nedând înapoi din faþa niciunui fel de sabotaj: lozinca este Pace în
Indochina!.
Odatã cu intrarea în era nuclearã, problema pãcii se pune în
termeni cu totul noi. Exploatarea fricii de rãzboiul nuclear prezintã
un dublu sens: oare, în cazul unui nou rãzboi mondial, nu trebuie sã
sperãm mai degrabã la prãbuºirea imperialismului, decât sã ne temem
de moartea civilizaþiei? Denunþând monopolul atomic american,
comuniºtii înfiinþeazã Miºcarea pentru Pace, organizaþie de masã * de
anvergurã mondialã, bine încadratã de sovietici, dar în care francezii
ocupã un loc important: savantul atomist ºi comunistul Frédéric
Joliot-Curie este unul dintre liderii Miºcãrii. Pe 19 martie 1950,
aceasta lanseazã Apelul de la Stockholm, cerând interzicerea
absolutã a rãzboiului atomic o gãselniþã publicitarã care se bucurã
de un formidabil succes, ce se înscrie în pregãtirea rãzboiului din
Coreea*, data izbucnirii: 25 iunie 1950, ºi redã întreaga ei importanþã
strivitoarei superioritãþi convenþionale a Armatei Roºii*. În afarã de
aceasta, tematica pacifistã permite atenuarea, în cazul câtorva perso-
nalitãþi catolice, a condamnãrii fãrã drept de apel a comunismului,
condamnare pronunþatã de Vatican în iulie 1949.
Comuniºtii denunþã utilizarea masivã ºi imaginarã a armei
bacteriologice de cãtre americani în rãzboiul din Coreea ºi printr-o
campanie de dezinformare care, în viziunea lor, ar fi împiedicat
utilizarea armei atomice contra Chinei; aceastã campanie a reuºit sã

impunã în imaginarul occidental porumbelul lui Picasso. Dar, dacã în
Anglia, în Germania sau în Italia, pacifismul a putut sã influenþeze
deciziile guvernamentale, în Franþa, miºcarea împotriva rãzboiului
este relativ slabã chiar din vina cvasimonopolului exercitat de PCF.
De la coexistenþa paºnicã la prãbuºirea URSS

Dupã moartea lui Stalin, cea mai mare parte a PC se poziþioneazã sub
stindardul coexistenþei paºnice*, iar spectrul morþii nucleare este
abordat într-un mod mai liber nu însã ºi în cazul maoiºtilor*.
Miºcarea pentru Pace este menþinutã în viaþã, fãrã a-ºi regãsi totuºi
amploarea de odinioarã ºi nu fãrã a cunoaºte unele crize cea de la
Budapesta din 1956, cea din Afganistan* din 1979 care pãteazã
imaginea pacifistã a URSS. Neutralismele, vãzute cu ochi rãi de
Stalin, dar considerate de Hruºciov* drept factori de extindere a
zonelor de pace, devin aliaþi obiectivi în lupta antiimperialistã*.
Comuniºtii susþin rãzboaiele pentru independenþã sub lozinci ca:
Pace în Algeria, care, chiar dacã îi nemulþumesc câteodatã pe
naþionaliºtii locali, au avantajul de a fi în ton cu dorinþa de dezangajare,
efectivã în metropole.
Între 1963 ºi 1975, cel de-al doilea rãzboi din Vietnam* reprezintã
o nouã ocazie pentru comuniºti de a se regrupa în mari fronturi*
unite, sub flamura unui antiamericanism care nu mai este stânjenit de
nevoia vreunei protecþii împotriva stalinismului, beneficiind ºi mai
mult de ostilitatea faþã de politica Washingtonului, flamurã agitatã ºi
de o contraculturã care contamineazã SUA ºi apare ca un gaj al
modernitãþii. Comuniºtii menþin cu fermitate noþiunea de rãzboi
just, opunându-se atât contestaþiei Peace and Love, consideratã încã
plinã de exotism, cât ºi apologiei luptei armate*, aºa cum este ea
fãcutã de grupurile de extremã stânga. Chiar ºi în SUA, aripa radicalã
a miºcãrii studenþeºti antirãzboinice, Weatherman Underground, intrã
în clandestinitate ºi iniþiazã o campanie de atentate contra unor clãdiri
simbolice. La Paris, Roma sau Berlin, stângismul* îºi afiºeazã solida-
ritatea internaþionalistã cu Hanoiul prin strigãte ca: FNL va învinge!.
PC favorabile Moscovei se limiteazã la: Pace în Vietnam!, slogan
conform cu directivele sovietice; rãzboiul trebuie câºtigat de cãtre
PC vietnamez, dar conflictul nu trebuie sã degenereze într-o confruntare
directã a lagãrului socialist cu imperialismul american.
366 LUPTÃ ARMATÃ
Dacã, în cazul rãzboiului din Vietnam, comuniºtii triumfã cu brio

în bãtãlia ideologiei ºi a propagandei, situaþia este diferitã în problema
eurorachetelor, în 1979-1984. Într-adevãr, în vreme ce comuniºtii
dovedesc o datã în plus cã terenul pãcii rãmâne bogat în posibilitãþi de
mobilizãri unitare, îndeosebi în Italia ºi în Germania, ei nu pot
împiedica amplasarea rachetelor Pershing 2. De altfel, PCF, care face
în acel moment parte din guvern, preºedinþia þãrii aparþinându-i lui
François Mitterrand, este prins pe picior greºit când preºedintele
declarã cã eurorachetele se gãsesc în Est ºi pacifiºtii în Vest. Nici în
timpul primului rãzboi din Golf, în 1990-1991, ºi al intervenþiei din
Irak, mobilizãrile nu sunt atât de intense. În ciuda sprijinului acordat
de URSS ºi a deciziilor ONU, comuniºtii manifestã o datã în plus
alãturi de extrema stângã.
Dupã cãderea Zidului Berlinului* ºi dispariþia URSS, comuniºtii
nu mai reprezintã sufletul mobilizãrilor împotriva NATO în timpul
intervenþiei din Iugoslavia ºi, apoi, împotriva SUA, în timpul rãzboiului
din Irak, în 2003. Când, în ciuda avertismentelor troþkiste, Uniunea
Europeanã nu mai putea constitui un termen de comparaþie militarist,
Israelul a devenit, la capãtul unui proces început dupã rãzboiul israeliano-
-arab din 1967, cea de-a doua þintã majorã a taberei antirãzboinice în
care comuniºtii pãlesc cel mai adesea când sunt puºi alãturi de
altermondialiºti ºi de islamiºti.
LUPTÃ ARMATÃ
Violenþã ºi revoluþie
Karl Marx subliniazã încã din 1843 cã arma criticii nu poate înlocui
critica armelor, iar în 1848, în Manifestul Partidului Comunist, el
proclamã cã revoluþia nu poate fi înfãptuitã decât prin violenþã.
Revoluþiile europene din 1848 ºi, apoi, Comuna din Paris din 1871
ridicã problema oportunitãþii pentru revoluþionari de a se angaja pe
calea luptei armate.
Liderii socialiºti de la începutul secolului XX, care recuzã rãzboiul

civil* ºi opteazã pentru democraþie*, refuzã sã se angajeze pe calea
luptei armate, dar anarhiºtii* ºi revoluþionarii ruºi* practicã terorismul*.
Lenin*, care nu concepe o revoluþie fãrã rãzboi civil, respinge terorismul,
însã preconizeazã încã din 1905 organizarea insurecþiei ºi a terorii* de
LUPTÃ ARMATÃ 367
masã necesare pentru asigurarea luãrii puterii ceea ce îi reuºeºte

odatã cu Revoluþia din Octombrie*.
Insurecþia, lupta de gherilã ºi rãzboiul propriu-zis

În anii 1920, Internaþionala Comunistã* (IC) organizeazã, dupã modelul
leninist, insurecþii care eºueazã: pe 22 septembrie 1922 în Bulgaria,
pe 23 octombrie 1923 la Hamburg, pe 1 decembrie 1924 la Tallin, în
Estonia, pe 13 noiembrie 1926 în colonia olandezã Batavia, pe 21 martie
1927 la Shanghai ºi în decembrie 1927 la Canton. IC merge chiar
pânã la a publica manuale insurecþionale redactate sub pseudonim
de ofiþeri a Armatei Roºii*: cel al lui Alfred Langer, apãrut în
Germania în 1928 Drumul victoriei. Arta insurecþiei armate sau
cel al lui A. Neuberg, apãrut în 1931, în Franþa, sub titlul Insurecþia
armatã.
Totuºi, eºecurile determinã atât IC, cât ºi pe Stalin* sã îºi schimbe
orientarea. În rãzboiul din Spania*, lupta armatã ia forma rãzboiului
propriu-zis, puternic încurajatã de PC spaniol în faþa miliþiilor anarhiste.
Cel mai adesea însã, luptele de gherilã veche tacticã militarã
constând în refuzul luptei deschise, în hãrþuiri ºi lovituri date prin
surprindere sunt preferate ca prefigurare a unui rãzboi în toatã
regula. Aceastã formã a reþinut în micã mãsurã atenþia lui Marx* ºi
a lui Lenin, chiar dacã luptele de partizani au jucat un rol deloc
neglijabil în rãzboiul civil din Rusia. ªi ea este practicatã în timpul
Rezistenþei* în þãrile ocupate din întreaga Europã * ºi din Asia*, orga-
nizându-se detaºamente de partizani care fie cã susþin acþiunile
trupelor aliate regulate, fie cã faciliteazã preluarea puterii de cãtre
comuniºti, ca în Iugoslavia ºi în Albania.
Rãzboiul revoluþionar în þãrile Lumii a Treia

Mao Zedong* este cel care a înþeles primul importanþa rãzboiului de
partizani în mediul rural. Mai întâi ca practician, el integreazã aceastã
tacticã militarã într-o teorie a rãzboiului revoluþionar bazat pe strânsa
legãturã dintre politic ºi militar: o armatã roºie care, condusã ºi
încadratã de un partid comunist, practicã simultan atât lupta de
gherilã, cât ºi revoluþia socialã. Rãzboiul revoluþionar le permite mai
ales comuniºtilor sã înregistreze succese mari, mai întâi în China *, în
1949, apoi în Vietnam* partizanii din Viet-minh ºi, apoi, armata
368 LUPTÃ ARMATÃ
Vietnamului de Nord reuºind sã învingã în 1954 ºi, respectiv, în 1975

douã mari puteri, Franþa ºi Statele Unite, ºi în Cuba*, odatã cu
intrarea detaºamentelor de barbudos ai lui Fidel Castro în Havana, pe
8 ianuarie 1959.
Începând din anii 1960, asistãm la o întãrire a luptei armate, care
va dura pânã la începutul anilor 1980. Aceastã fazã este caracterizatã
prin intensificarea antiimperialismului* îndeosebi antiamerican
inclusiv în unele þãri democratice ºi prin susþinerea de cãtre China ºi
URSS, dar ºi de cãtre sateliþii acestora, în mod deosebit de cãtre Cuba
ºi RDG a acestei lupte armate sub forma finanþãrii, a livrãrilor de
arme, a transferului de informaþii, a formãrii cadrelor în tabere de
antrenament ºi chiar prin integrarea unor militari din serviciul activ
în detaºamentele de gherilã. Astfel, între 1969 ºi 1977, brigãzile
Venceremos circa 2.500 de oameni sunt formate din cubanezi,
discret încadraþi de KGB, cu scopul de a organiza acþiuni de gherilã în
America Latinã*. Au loc periodic conferinþe internaþionale, cea mai
cunoscutã fiind cea a Tricontinentalei de la Havana din ianuarie 1966,
la care, în faþa a 83 de grupãri de luptã armatã, Che Guevara lanseazã
sloganul: Douã sau trei Vietnamuri pe suprafaþa globului!, înainte
de a dezvolta teoria sa foco, ce preconiza crearea ex nihilo a unor
focare de gherilã destinate sã mobilizeze masele; astfel de focare a
încercat el fãrã succes sã fondeze în Bolivia.
Deºi partidele sau grupãrile comuniste practicã terorismul armã
a celui slab împotriva unei puteri redutabile , cu scopul destabilizãrii
statului în societãþi în care ele au puþinã influenþã, ele reuºesc sã
dezvolte o luptã armatã într-un stat slab ºi într-o societate încercatã de
puternice tensiuni naþionale ºi/sau sociale provocate de colonialism ºi
de mizerie.
Lupta armatã în America Latinã

În anii 1960, America Latinã este zguduitã de o adevãratã dezlãnþuire
a violenþei revoluþionare. În afara terorismului urban Tupamaros
etc. , apar miºcãrile de gherilã. În Columbia este înfiinþatã în 1964,
dupã modelul castrist, Armata de Eliberare Naþionalã (ELN), formatã
din studenþi ºi profesori marxiºti. Strivitã din punct de vedere militar
la începutul anilor 1970, ELN continuã lupta cu aproximativ 3.000 de
combatanþi, finanþându-se prin rãpiri colective de persoane ºi prin
racket practicat pe seama întreprinderilor petroliere. În 1967 este
creatã Armata Popularã de Eliberare (EPL), provenitã din PC Columbian
LUPTÃ ARMATÃ 369
Marxist-Leninist, care promoveazã un rãzboi al poporului, stabi-

lindu-ºi bazele la sate; în 1991, aproape toþi membrii EPL renunþã la
lupta armatã.
Simultan însã, PC columbian, înfiinþat în 1966, creeazã Forþele
Armate Revoluþionare din Columbia (FARC), o puternicã miºcare de
gherilã numãrând peste 15.000 de combatanþi bine înarmaþi ºi
antrenaþi ºi utilizând serviciile unor revoluþionari germani, irakieni,
irlandezi, israelieni ºi cubanezi. Aceastã miºcare de gherilã a provocat
în treizeci ºi cinci de ani moartea a mai mult de 60.000 de persoane
þinându-se cont ºi de coresponsabilitatea armatei ºi a grupãrilor para-
militare. Finanþarea FARC, mai multe sute de milioane de dolari pe
an, este asiguratã prin traficul de cocainã produsã în zonele pe care le
controleazã. Detaºamentele FARC, specializate în rãpiri, atacã per-
manent, cu o eficacitate crescândã, obiective guvernamentale ºi interesele
americane ºi sunt pe punctul de a-ºi elimina concurenþii revoluþionari
extinzându-ºi zona de influenþã pânã în Panama, Venezuela ºi Ecuador.
O altã miºcare armatã activã îºi are baza în Perú. PC din Perú
pentru Cãrarea Luminoasã, Sentero Luminoso, a lui José Carlos
Mariategui, de inspiraþie maoistã*, a fost fondat în 1970 de universitarul
Abimael Guzman Reynoso. Intrat în miºcarea de gherilã în mai 1980,
el ºi-a implantat formaþiunile în rândurile populaþiei indio de la þarã.
Autor a numeroase masacre circa 30.000 de morþi , Sentero
Luminoso þine în ºah armata peruanã, finanþându-se prin valorificarea
cocainei produse sub controlul sãu. Dupã arestarea lui Guzman, în
septembrie 1992, miºcarea pierde rapid din influenþã ºi, la sfârºitul
anului 1994, 6.400 dintre membrii ei depun armele. Sentero Luminoso
îºi continuã totuºi activitatea cu circa 700 de combatanþi.
Lupta armatã în Asia

Celãlalt mare pol al luptei armate comuniste este Asia, cuprinzând
între anii 1930 ºi 1940 China, iar în anii 1940-1970, Indochina-Vietnam,
Laos, Cambodgia. De fapt, lupta armatã s-a extins practic la dimensiunile
întregului continent.
În India, în urma înãbuºirii în sânge, în 1967, a unei rãscoale
þãrãneºti conduse în Naxalbari de cãtre PC Indian Marxist-Leninist,
se dezvoltã o miºcare de gherilã numitã naxalistã, ce va dura din
1967 pânã în 1972. Susþinutã de o bunã parte a þãrãnimii, care îi
combate pe marii proprietari, aceastã miºcare constituie o realã
ameninþare militarã pentru statul indian, în regiunea Andhra Pradesh
370 LUPTÃ ARMATÃ
fiind asasinaþi poliþiºti, funcþionari ºi þãrani bogaþi. Arestarea în 1972

a preºedintelui PCIML, Charu Mazumdar, ºi moartea lui în beciurile
poliþiei slãbesc miºcarea, care se stinge la sfârºitul anilor 1970.
Spiritul ei subzistã totuºi, pentru cã, în 2007, continuã sã existe circa
douãzeci de organizaþii naxaliste, dintre care cea mai importantã pare
a fi PCI Maoist, nãscut în 2004 ºi care practicã o gherilã clasicã,
dispunând de aproximativ 30.000 de membri. Dacã în anii 1980
miºcarea a fost susþinutã de China, aceasta pare a se fi dezangajat
astãzi. Gherila naxalistã mai controleazã teritorii în nordul ºi în centrul
þãrii.
Nepalul a fost cadrul unei importante gherile comuniste. În 1990,
o miºcare popularã pune capãt autocraþiei ºi impune alegeri generale.
Ia atunci fiinþã un partid maoist, PC din Nepal-Centru Unitar, care
devine cea de-a treia forþã electoralã. În 1993 izbucnesc incidente
violente între maoiºti ºi concurenþii lor politici. Poliþia multiplicã
arestãrile ºi actele de torturã ºi duce o campanie deosebit de violentã
contra þãranilor care îi susþin pe maoiºti. Aripa durã a partidului trece
atunci la lupta armatã.
PC din Nepal-Maoist (PCN-M), condus de Pushpa Kamal Dahal,
alias Prachanda, duce în anii 1990 un foarte dur rãzboi de gherilã,
practicând asasinate cu þintã precisã ºi masacre în rândul populaþiei
în total, mai mult de 13.000 de victime. Inspirându-se din modelul
chinez de implantare în zona ruralã ºi ajungând apoi la încercuirea
oraºelor, PCN-M îºi lãrgeºte teritoriul controlat, înrolând þãrani. În
alte locuri, gherila paralizeazã þara, distrugând infrastructurile (drumuri,
poduri etc.). Dispunând de o considerabilã bazã de masã, PCN-M
numãrã 6.000 de combatanþi ºi 15.000 de miliþieni. El practicã rãpirile
colective mai mult de 38.000 de persoane, elevi ºi cadre didactice,
au fost rãpite ºi supuse unor ºedinþe de îndoctrinare comunistã ºi îºi
recruteazã combatanþii, uneori foarte tineri, din acest rezervor uman.
Din 1999 pânã în 2001, gherila controleazã aproape tot Nepalul, cu
excepþia capitalei ºi a câtorva oraºe. În 2001, regele ºi întreaga lui
familie sunt asasinaþi de o rudã care încearcã sã restabileascã o
monarhie autoritarã, suscitând opoziþii pânã ºi în rândurile partidelor
democratice ºi ale armatei, fapt care, în 2004, le permite maoiºtilor
sã ajungã pânã la porþile capitalei Katmandu. ªapte dintre marile
partide nepaleze fondeazã atunci o alianþã democraticã, ceea ce
incitã PCN-M sã declare o încetare unilateralã a focului, pe 3 septembrie
2005. În noiembrie, o conferinþã îi regrupeazã pe toþi actorii politici,
iar maoiºtii acceptã sã depunã armele în schimbul unei amnistii ºi al
LUPTÃ ARMATÃ 371
alegerilor libere. În noiembrie 2006 este semnat un acord între primul-

-ministru ºi liderul maoist Prachanda, a cãrui miºcare este de-acum
afiliatã la conducerea politicã a þãrii.
ªi insulele Filipine cunosc o luptã armatã comunistã, cu Noua
Armatã a Poporului (NAP), miºcare maoistã creatã în 1969 ºi legatã
de PC din Filipine. Practicând o gherilã ucigaºã, NAP numãrã în anii
1980 pânã la 20.000 de combatanþi, activând îndeosebi în satele
insulei Luçon; actualmente, miºcarea pare sã treacã de partea teroris-
mului islamist.
Lupta armatã comunistã în Orientul Mijlociu

Principala miºcare este cea a kurzilor. În 1978, Abdullah Öçalan,
membru al organizaþiei marxist-leniniste Devrimci Genc, fondeazã
Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), care, dispunând de baze
în Siria ºi Liban, opereazã în Kurdistanul turc, populaþiile kurde din
Iran ºi Irak fiind controlate de partide ostile PKK. În 1984, Öçalan se
angajeazã într-o miºcare de gherilã ale cãrei forþe vor atinge 10.000 de
combatanþi datoritã unui flux continuu de voluntari proveniþi din
diaspora kurdã ºi care, în douãzeci de ani, a fãcut mai mult de
30.000 de victime. PKK beneficiazã pânã în 1989 de susþinerea URSS *,
a Siriei, dar ºi a Greciei, care tolereazã tabere de antrenament pe
teritoriul ei. În 1985, PKK fondeazã Frontul de Eliberare Naþionalã a
Kurdistanului, implantat prin violenþã în diaspora kurdã. El antreneazã
combatanþi turci din Devrimci Sol ºi se aliazã cu ASALA armeanã.
Foarte slãbit în urma confruntãrilor cu armata turcã, Öçalan declarã
în 1995 o încetare unilateralã a focului, acceptã ideea unei autonomii
kurde în sânul unui sistem federal turc ºi abandoneazã marxism-le-
ninismul*. Dar, în 1997-1998, PKK e zdrobit din punct de vedere
militar, Öçalan este expulzat din Siria ºi capturat de turci în februarie
1999. În aprilie 1999, PKK îºi ia numele de Congresul pentru Libertate
ºi Democraþie a Kurdistanului, care se vrea un partid politic dispunând
de o aripã militarã ºi al cãrui preºedinte devine Öçalan. Confederaþia
Asociaþiilor Kurde rãmâne structura legalã a PKK în Europa.
Africa* nu a cunoscut deloc rãzboaie de gherilã comuniste, singura
luptã armatã în cadrul acestei ideologii desfãºurându-se între grupurile
comuniste angoleze MPLA ºi UNITA.
372
373
MAI 1968
Anul 1968 a devenit simbolul apogeului unei miºcãri contestatare
studenþeºti la scarã mondialã, dupã modelul campusurilor americane
care protestau la adresa rãzboiului din Vietnam*, al manifestaþiilor
studenþilor polonezi din luna martie reprimate cu duritate sau al
tinerilor cehi care bravau prezenþa trupelor Tratatului de la Varºovia
venite sã înãbuºe Primãvara de la Praga * al cãrei act de deces este
marcat de jertfa studentului Jan Palach, care, pe 16 ianuarie 1969, ºi-a
dat foc, în semn de protest, la Praga.
Acesta este contextul în care are loc fenomenul Mai 1968 din
Franþa. El începe printr-o contestare mocnitã în universitãþi, cea de la
Nanterre devenind cãlãuza celorlalte în urma unei manifestaþii a
studenþilor radicali, care revendicã amestecarea reºedinþelor universitare
ºi criticã programele de învãþãmânt. Convocarea lui Daniel Cohn-Bendit,
unul dintre liderii Miºcãrii din 22 martie, în faþa consiliului de
disciplinã, pe data de 3 mai, provoacã începutul revoltei ºi emergenþa
unei miºcãri anarhist*-conseiliste care recuzã acþiunea tradiþionalã
atât a PCF* ºi a Uniunii Studenþilor Comuniºti, patronate de el, cât ºi
a grupurilor troþkiste* sau maoiste*. Contestaþia cuvânt-cheie pentru
momentul Mai 1968 , limitatã mai întâi la studenþi, se extinde începând
din 13 mai la ansamblul societãþii*, cu o grevã generalã de trei sãptãmâni.
La sfârºitul lunii mai, acordurile de la Grenelle duc la mãriri salariale,
iar stânga este marginalizatã în cursul alegerilor legislative din iunie.
Deºi reactiveazã pasiunea revoluþiei* ºi a anticapitalismului*, Mai
1968 priveazã PCF de monopolul de reprezentare a polului revoluþionar
în ansamblul câmpului politic ºi societal, revendicat acum de stângism*.
Punând accentul pe libertãþile individuale ºi pe libertatea moravurilor,
o parte a miºcãrii adreseazã critici din ce în ce mai radicale PCF ºi
modelului sãu, URSS*. Neînþelegând evoluþia antiautoritarã care se
374 MAO ZEDONG
manifestã în rândurile întregului tineret, inclusiv în ale celui muncitor,

PCF intrã în divorþ cu societatea, despãrþirea nedevenind efectivã
decât la sfârºitul anilor 1970, care îi vor accentua, de altfel, declinul.
Cu excepþia Ligii Comuniste Revoluþionare (troþkiste) ºi a grupului
anarho-maoist Vive la Révolution, grupurile stângiste, ieºite la început
întãrite de evenimente, rãmân ºi ele prizonierele culturii lor leniniste.
Dacã în mai 1968 miºcarea contestatarã din Franþa rãmâne una
fericitã, în Germania ºi în Italia ea capãtã o formã violentã, prin
Fracþiunea Armata Roºie* ºi, respectiv, un Mai mocnit, apoi prin
Brigãzile Roºii: o parte a grupurilor de extremã stânga adoptã lupta
armatã*. În Franþa, aceastã derivã a dus la câteva asasinate politice *
anticapitaliste înfãptuite de gruparea Action Directe (Acþiunea Directã).
MAO ZEDONG
Demiurgul revoluþiei chineze
Preamãrit mai întâi ca strateg al victoriei comuniste în China, apoi
ca autor al reînnoirii revoluþiei în lume, Mao Zedong este astãzi
criticat în Occident pentru metodele utilizate în cucerirea puterii,
denunþat pentru zecile de milioane de victime din timpul regimului
sãu ºi considerat responsabil pentru întârzierile în dezvoltarea econo-
micã a Chinei. Un fapt real este cã el n-a lãsat în urma lui o operã
politicã la fel de importantã pentru viitor ca aceea a lui Deng
Xiaoping ºi cã, dincolo de unele nostalgii inspirate de nemulþumiri
conjuncturale, China zilelor noastre s-a îndepãrtat mult de moºtenirea
lui.
La mai bine de treizeci de ani distanþã, poeziile ºi caligrafia lui

rãmân apreciate de specialiºti, dar operele lui pretins teoretice sunt
înþelese mai ales ca îmbrãcând necesitãþile politice ale momentului.
În schimb, personajul, prezentând ºi unele faþete seducãtoare, rãmâne
puþin cunoscut, dat fiind cã nenumãratele mãrturii apãrute în China ºi
avându-l ca subiect sunt inegale ºi vorbesc foarte puþin despre aspectele
lui cele mai întunecate.
Þinând cont de ceea ce ºtim, este totuºi posibilã reperarea câtorva
trãsãturi personale principale, care se combinã în mod diferit, în
funcþie de diversele momente: o foarte puternicã afirmare a sinelui,
dublatã de o neîncredere universalã în ceilalþi, inclusiv în cei mai
apropiaþi; un gust pronunþat pentru toate plãcerile fizice, inclusiv
MAO ZEDONG 375
sportive; un remarcabil simþ al organizãrii timpului, spaþiului ºi

oamenilor; o mare apetenþã nu atât pentru exercitarea puterii, cât
pentru toate actele îndeosebi de înþelegere, de luptã ºi de vigilenþã
care permit cucerirea, pãstrarea ºi recucerirea ei; o relaþie ambivalentã
cu intelectualii ºi cultura; o concepþie despre economie* în acelaºi timp
poeticã ºi militarã; ºi un naþionalism * nu ostil lumii, dar sino-centrat,
imperial ºi oarecum explicabil: el n-a ieºit decât de douã ori din
China, pentru a se duce la Moscova.
Tânãr cadru comunist

Originea geograficã ºi socialã a lui Mao, precum ºi anii de tinereþe
explicã unele dintre trãsãturile sale. Nãscut în 1893 într-o provincie
meridionalã, departe de marile centre urbane, Hunan, cãreia îi va
pãstra accentul destul de greu de înþeles, ºi într-o familie de þãrani
destul de înstãriþi, dar puþin deschiºi la modernitate, el a avut mult de
luptat pentru a se face acceptat în rândurile elitei intelectuale ºi chiar
în elita comunistã cea de-a patra soþie a sa, Jiang Qing, îl trata ca pe
un þãran (tu baozi), din cauza gusturilor lui culinare.
Copilãria lui, visãtoare, este plasatã sub semnul conflictului cu
tatãl sãu, o personalitate autoritarã care îi maltrateazã mama ºi vrea
sã îl împiedice pe fiu sã facã studii mai aprofundate. La 16 ani,
adolescentul se revoltã ºi intrã într-o ºcoalã primarã superioarã, apoi
pleacã la Changsha, capitala provinciei, unde se situeazã de partea
revoluþiei republicane din 1911, apoi urmeazã cursurile unei ºcoli
normale pe care o absolvã în 1918: Mao nu este un adolescent
precoce; ascensiunea lui va fi lungã.
Are totuºi ºi puþin noroc: Changsha este în plinã fierbere, iar în
dezbaterile politice la care ia parte, Mao ia partea unui naþionalism
destul de confuz. În 1918-1919, pleacã la Beijing ºi îl cunoaºte pe Li
Dazhao, principalul marxist chinez al epocii; în 1920, la Shanghai,
îl întâlneºte pe Chen Duxiu, viitorul prim-secretar general al PC
Chinez (PCC). Câºtigat de ideologia comunistã, Mao se maturizeazã
ºi ca individ: dupã o soþie-copil, se va cãsãtori cu Yang Kaihui;
abandonatã apoi de el, aceastã a doua soþie va fi împuºcatã de naþionaliºti.
Dupã ce refuzã sã plece în strãinãtate, Mao participã în iulie 1921 la
înfiinþarea grupului comunist de la Hunan ºi figureazã printre cei
treisprezece delegaþi la primul Congres al PCC. Ascensiunea lui este
lentã într-un partid plasat pe atunci sub severa tutelã a emisarilor
376 MAO ZEDONG
sovietici care sperã sã dezvolte în China o nouã revoluþie comunistã

prin susþinerea naþionaliºtilor din Guomindang.
În 1926, el conduce la Canton Institutul de cadre pentru miºcarea
þãrãneascã, apoi realizeazã în Hunan o anchetã, devenitã ulterior
faimoasã, despre viaþa þãranilor. Descoperã violenþa socialã din rândurile
þãrãnimii, conchide cã este de datoria comuniºtilor sã susþinã ºi sã
orienteze aceastã clasã ºi, în vreme ce liderii PCC rãmân la Shanghai,
el conduce în 1927 o rãscoalã în Hunan, al cãrei eºec sângeros îl duce
la o a doua inovaþie: organizeazã din punct de vedere militar o bazã
roºie. Primind în ea elemente antisociale ºi rãmãºiþe ale trupelor
comuniste în derutã ºi, mai ales, câþiva dintre strãluciþii lor comandanþi,
Peng Dehuai ºi Zhu De , fãcând manevre între rivalii locali, conducerea
partidului de la Shanghai ºi Internaþionala Comunistã* (IC), întãrindu-ºi
puterea prin jafuri ºi prin epurãri* violente, Mao reuºeºte sã întemeieze
în 1931 Republica Sovieticã din Jiangxi, care va servi ca model pentru
restul þãrii.
Ascensiunea lui rãmâne totuºi incertã: statul major al partidului
se repliazã la Jiangxi ºi, cu ajutorul bolºevicilor formaþi la Moscova,
îi îndepãrteazã pe Mao ºi pe adepþii lui de la putere. Numai în
contextul înfrângerilor ulterioare ºi al retragerii care urmeazã, Marºul
cel Lung*, reuºeºte Mao sã îºi impunã tezele asupra luptei armate*,
înþeleasã ca un mod de integrare a politicului cu strategia militarã ºi
ca o metodã spaþio-temporalã pentru pãstrarea în permanenþã a iniþiativei.
Este reintegrat în grupul conducãtor* în cursul întrunirii de la
Zunyi, în ianuarie 1935, iar Zhou Enlai* îi abandoneazã controlul
afacerilor militare. Dar poziþia lui variazã în funcþie de soarta campaniei.
Când Zhang Guotao refuzã conducerea sa, mai mulþi tovarãºi de arme
îl urmeazã pe concurentul sãu. Mao nu-ºi pãstreazã ºi nu-ºi întãreºte
influenþa decât datoritã bolii lui Zhou Enlai, a lipsei de energie a lui
Zhang Wentian, a erorilor lui Zhang Guotao ºi controlului comunicaþiilor
radiotelegrafice cu Moscova, care îi asigurã o legãturã privilegiatã cu IC.
Lupta pentru puterea supremã în sânul PCC

Ajuns la Shenxi, Mao se strãduie mai întâi sã-ºi întãreascã poziþia la
Yanan, care va deveni capitala comunismului chinez pânã în 1949.
Apoi, cu ajutorul lui Zhou Enlai, el gestioneazã incidentul de la Xian
din decembrie 1936, astfel încât sã slãbeascã poziþia lui Jiang Jieshi
în Frontul Unit Antijaponez, fapt care le aduce un aflux de recruþi
MAO ZEDONG 377
comuniºtilor. Cu multã perspicacitate ºi abilitate, Mao se înfruntã cu

IC pentru a pãstra independenþa PCC în cadrul acestei noi alianþe.
În decembrie 1937, IC îl trimite la Yanan pe Wang Ming, secretar
al IC ºi lider al bolºevicilor chinezi un grup de comuniºti formaþi
la Moscova ºi destinat sã preia controlul PCC în numele ºi în folosul
lui Stalin*. El este însoþit de Kang Sheng, care tocmai a epurat secþiile
PCC din URSS. Pentru Mao, obstacolul este unul mare. Într-adevãr,
Wang Ming se bucurã de un imens prestigiu, ca protejat al lui Dimitrov*,
ºi vine la Yanan pentru a întãri o politicã de Front Unit cu
Guomindangul, pe linia oficialã de altfel, foarte popularã a PCC.
Mao însã se situeazã pe o poziþie diferitã. Versiunea sa publicã este cã
PCC trebuie sã-ºi pãstreze independenþa în interiorul Frontului Unit.
Iar ideea lui ascunsã este ca, la adãpostul unei propagande unitare,
sã-ºi reducã angajarea contra Japoniei rezervând principalele lovituri
naþionaliºtilor.
Sunt lunile decisive ale carierei lui Mao, în care acest comandant
de gherilã se transformã într-un mare conducãtor, la ora când naþiunea
chinezã este ameninþatã sã fie strivitã de japonezi. Semnificativã pentru
aceastã schimbare este ºi evoluþia lui matrimonialã: se cãsãtoreºte cu o
actriþã provenitã din mediile ramificate din Shanghai, ambiþioasã,
remarcabilã, numitã Jiang Qing. Cãutat acum de ziariºtii chinezi ºi
strãini, Mao îi manipuleazã foarte abil în confecþionarea legendei
sale. Aspirând la anvergura unui Stalin chinez, trebuie sã adauge
personalitãþii sale dimensiunea de teoretician, pentru a ridica la rangul
de dogmã conceptul de independenþã a PCC faþã de URSS. Cu ajutorul
a doi colaboratori, Hu Qiaomu ºi Chen Boda, el demonstreazã cã
revoluþionarii comuniºti chinezi trebuie sã aplice la condiþiile Chinei
adevãrul universal al marxism-leninismului, atrãgându-i astfel pe
intelectualii naþionaliºti.
Numai cã tovarãºii sãi bolºevici nu se lasã convinºi de aceastã
ºtiinþã ineditã. Va trebui deci sã îi striveascã unul câte unul în cursul
unei îndelungate ofensive de aproape opt ani. Îl atrage de partea sa pe
Kang Sheng, care va deveni ºeful poliþiei politice*. Apoi, lãsându-i o
întâietate de faþadã lui Wang Ming, îl trimite sã-ºi epuizeze energia
aplanând divergenþele cu naþionaliºtii în capitala lor, Wuhan: cucerirea
oraºului de cãtre japonezi va diminua ulterior credibilitatea politicii
propuse de Wang. ªi, mai ales, Mao încheie o alianþã politicã cu omul
care urcã în partid, Liu Shaoqi, puternicul ºef al Biroului Chinei de
Nord, care acoperã zonele comuniste cele mai importante ºi profitã de
afluxul de forþe proaspete în bazele roºii. Profitând de controlul asupra
378 MAO ZEDONG
comunicaþiilor cu Moscova ºi trimiþând mesageri, el câºtigã credibilitate

în ochii lui Stalin, care, încet-încet, consimte la noua distribuire a
forþelor.
Începând din toamna anului 1938, victoria sa devine probabilã;
dar Mao înþelege s-o facã în acelaºi timp completã ºi definitivã.
Remodeleazã grupul conducãtor, îndepãrtându-l pe Zhang Wentian,
delegându-l pe Zhou Enlai în funcþii de reprezentare, profitând de
incidentele survenite în diversele baze pentru a-ºi lichida adversarii ºi
a-ºi promova partizanii ºi atrãgând în Yanan cadrele puþin sigure sub
pretextul unui congres iminent. Simultan, el pregãteºte penultimul
act: o campanie de rectificare care va unifica din punct de vedere
ideologic partidul sub conducerea sa exclusivã. Începutã în 1942,
aceasta se transformã într-o epurare ucigaºã. Mao ºi Liu Shaoqi
reuºesc astfel sã adune în jurul lor un mic nucleu de militanþi devotaþi,
sã distrugã tabãra dogmaticilor ºi sã-i punã sub observaþie pe toþi
centriºtii, de la Zhou Enlai la Peng Dehuai sau Chen Yi. Acum,
concluzia poate fi proclamatã sus ºi tare: cel de-al VII-lea Congres al
PCC, din aprilie-iunie 1945, glorificã gândirea Mao Zedong ºi îi
dã autorului întâietatea absolutã. El marcheazã astfel apogeul unui
sistem al bazelor roºii care, cu deosebire în China de Nord, prefigureazã
China comunistã: un sistem foarte eficace în ce priveºte controlul
politic ºi mobilizarea luptãtorilor ºi având o diplomaþie incipientã
dar încã total neexperimentat în materie de industrializare*.
Asigurat de puterea supremã în acest embrion de partid-stat*, Mao
se strãduie acum sã îl extindã la dimensiunile întregii þãri, pe care
japonezii sunt obligaþi s-o pãrãseascã în vara anului 1945. Asistat de
Liu Shaoqi ºi de Zhou Enlai, Mao contribuie decisiv mai întâi la
eºuarea negocierilor cu naþionaliºtii, regrupându-ºi apoi forþele ºi
ocupând noi teritorii, în special în nord-est, profitând de retragerea
sovieticilor din Manciuria ºi de lipsa de interes a americanilor. Cunoscând
slãbiciunile lui Jiang Jieshi, el concepe ºi câºtigã un imens pariu: sã
îl atragã departe de bazele lui ºi apoi sã îl distrugã treptat, începând
din Manciuria pânã în sudul extrem oraºul Canton este cucerit în
septembrie 1949. În cursul acestei campanii, Mao a ºtiut sã îi utilizeze
pe cei mai buni generali ai sãi Lin Biao, Liu Bocheng, Deng
Xiaoping*, Chen Yi , sã îi controleze ºi sã le orienteze miºcãrile.
N-a comis decât o eroare, pe care o va regreta toatã viaþa: aceea cã,
în toiul ofensivei, n-a debarcat în insula Taiwan, acolo unde s-au
repliat naþionaliºtii.
MAO ZEDONG 379
Preºedintele Mao
Din acel moment, pentru el începe o nouã viaþã, aceea a preºedintelui,
în mod paradoxal mult mai puþin reuºitã decât aceea, stimulativã ºi
plinã de speranþe, a cuceritorului. Pe plan personal, ea nu va fi
fericitã. La puþinã vreme dupã ce i-a dãruit o fiicã, Jiang Qing îl
respinge, el fiind încã îndrãgostit de ea. La Zhongnanhai, superbul
parc din Beijing unde locuiesc conducãtorii, aceºtia se viziteazã puþin
între ei. Dacã viaþa de familie e cãlduroasã la Liu Shaoqi, acasã la
Mao atmosfera este rece ºi lipsitã de armonie: Jiang Qing e ostilã
copiilor soþului din celelalte cãsãtorii: de altfel, fiul cel mare moare
în rãzboiul din Coreea*. Mao pleacã frecvent de acasã, cãlãtorind cu
trenul personal, petrecând perioade mai mult sau mai puþin îndelungate
în vile superbe. Se consoleazã tiranizându-ºi însoþitorii permanenþi ºi
având nenumãrate concubine.
Dar viaþa lui cotidianã este mai întâi aceea a unui neobosit muncitor,
pentru cã ºi-a impus rezolvarea problemelor pânã în cele mai mici
detalii. Organizeazã nenumãrate întruniri ºi primeºte multã lume.
Încã din 1953, el vorbeºte despre o retragere în linia a doua. Numai
cã se minte singur, cãci, în lungile lui insomnii, ameninþãrile la
adresa puterii sale îl obsedeazã, iar el le traduce ca fiind tot atâtea
ameninþãri la adresa socialismului. Cum n-a avut niciodatã destulã
încredere în alþii pentru a închega un adevãrat grup de partizani,
problema majorã o constituie de la început relaþiile cu Liu Shaoqi ºi
Zhou Enlai, de care are nevoie ºi care, în ce îi priveºte, au prieteni ºi
gãsesc sprijin peste tot. Incidentele sunt frecvente pentru cã primul
are propriile opinii, iar cel de-al doilea munceºte atât de eficient,
încât are tendinþa sã acapareze totul.
În 1953-1954, dupã o ezitare, Mao este obligat sã le ia partea
contra ambiþiosului Gao Gang. El le impune înfiinþarea cooperativelor
în 1955, dar ei îi întrerup excesele în primãvara urmãtoare. Prima sa
reacþie va fi de a-l promova pe Deng Xiaoping în postul de secretar
general, la cel de-al VIII-lea Congres al PCC, din septembrie 1956.
Cea de-a doua va fi sã reacþioneze fãrã a înfrunta opoziþia celorlalþi
doi în acelaºi timp.
În 1958, împreunã cu Liu Shaoqi ºi împotriva lui Zhou Enlai ºi
promovându-l la cel mai înalt rang pe Lin Biao , demiurgul Mao
Zedong, într-un acces de voluntarism totalitar, lanseazã Marele Salt
Înainte*, pretinzând cã, în zece ani, China va ajunge din urmã economia
americanã. Când Marele Salt se transformã în dezastru ºi, apoi, în
380 MAO ZEDONG
timpul perioadei de reconstrucþie, Lin Biao este singurul care îi rãmâne

cu adevãrat credincios, ceilalþi ocupându-se mai ales de redresarea
economiei*. Dar Mao îºi pregãteºte revanºa: în 1965-1966, el decide
sã preia controlul total al puterii. Pentru aceasta însã, trebuie sã
sprijine ascensiunea lui Lin, sã ºi-l aserveascã pe Zhou, sã-l slãbeascã
pe Deng ºi sã-l zdrobeascã pe Liu.
Revoluþie Culturalã ºi putere totalã

Începe aºadar Revoluþia Culturalã*, care a fost, probabil, la începuturile
ei cel puþin, perioada cea mai fericitã din viaþa lui Mao de dupã 1949.
Înconjurat de ambiþioºi ºi de linguºitori, reconfortat în privinþa capa-
citãþilor lui vitale, fericit cã a terminat în sfârºit cu virtuoºii ºi cu
savanþii, Mao se joacã dãrâmându-ºi ºi reconstruindu-ºi þara cu uºurinþa
unui semizeu, ridicat în slãvi de cultul pe care i-l dedicã tineretul* ºi,
de voie-de nevoie, întreaga populaþie; acest cult este simbolizat de
omniprezenþa Cãrticelei Roºii, o culegere a gândirii lui Mao Zedong.
Fãrã îndoialã, unele elemente rezistã, Revoluþia Culturalã se dovedeºte
a fi mai lungã decât fusese prevãzut, dar el se convinge cã acestea
nu sunt decât niºte inevitabile intruziuni ale hazardului în lumea
realã, iar febra revoluþionarã a gãrzilor roºii îl consoleazã. Începe
sã se supere când Lin Biao încearcã sã grãbeascã preluarea suc-
cesiunii. Într-o ultimã campanie, secondat de Zhou Enlai, Mao îl
izoleazã ºi îl încolþeºte pe trãdãtor, apoi îl constrânge sã fugã, în
septembrie 1971.
Numai cã, de data aceasta, ºi-a supraevaluat forþele: descoperind
cât de mult îl ura Lin Biao, înþelegând cã nu mai are nici el mult pânã
când sã i se alãture lui Marx*, Mao se îmbolnãveºte grav ºi este la
un pas de moarte la începutul anului 1972. Într-o zvâcnire de orgoliu,
îºi revine ca sã primeascã vizita lui Nixon, în februarie. Dar un resort
intim s-a rupt. Pentru a evita organizarea propriei succesiuni, se lasã
în voia jocului facþiunilor: dupã ce îi cere lui Zhou Enlai sã restaureze
economia ºi sã reia relaþiile cu Occidentul, îi interzice sã îl îngrijeascã
de cancerul care îi macinã forþele ºi se întoarce la Jiang Qing, pe care
o admirã ºi o dispreþuieºte în acelaºi timp; pânã la urmã însã, ea îl
enerveazã. De ce nu l-ar readuce în prim-plan pe Deng Xiaoping,
chiar dacã, în mod evident, acesta îºi face propriul joc ºi se aratã tot
atât de puternic cât o oþelãrie?, se întreabã înciudat bãtrânul tiran,
care nici mãcar nu-ºi dã osteneala sã salute moartea lui Zhou Enlai,
în ianuarie 1976.
MAOISM/MAOIªTI 381
Incapabil acum sã se deplaseze ºi sã se exprime inteligibil, surd la

tânguirile unei populaþii care trãieºte în sãrãcie ºi la suplimentul de
suferinþã adus de teribilul cutremur de pãmânt din iulie 1976 cel
puþin 500.000 de victime , Mao nu mai este decât umbra lui însuºi;
moare pe data de 9 septembrie a aceluiaºi an, într-o atmosferã de
sfârºit de lume.
Imagine a revoluþiei chineze înseºi, acest tiran totalitar a avut în
final o traiectorie mai puþin originalã ºi creativã decât va fi crezut
chiar el: ieºit de nicãieri, el a avut într-adevãr capacitãþi extraordinare
de a cuceri puterea ºi geniul de a-i da substanþã, dar mult mai puþinã
luciditate în a o exercita. Oare chiar credea în gestica revoluþionarã
care îi fãcea atâta plãcere? Acest punct rãmâne de elucidat. Cel
puþin, disperarea în care ºi-a aruncat poporul a fãcut ca viitorul sã i se
parã acestuia mai puþin întunecat.
MAOISM/MAOIªTI
Gândirea mao zedong este bazatã pe o serie de texte Probleme
strategice ale rãzboiului revoluþionar din China (1936), Chestiuni de
strategie în rãzboiul dus de partizani împotriva japonezilor (1938),
Despre soluþionarea corectã a contradicþiilor apãrute în sânul poporului
(1957) care trag învãþãminte din revoluþia chinezã; simplificate ºi
apoi reformulate de Lin Biao, mai întâi în 1965, în Trãiascã rãzboiul
victorios al poporului!, iar dupã aceea în Mica Cãrticicã Roºie
apãrutã în timpul Revoluþiei Culturale.
Originalitatea teoreticã a maoismului se reduce la douã analize.
Prima afirmã cã opoziþia dintre burghezie ºi proletariat este una
secundarã în secolul XX ºi cã principala contradicþie pe plan internaþional
opune þãrile subdezvoltate, numite lumea ruralã, statelor capitaliste
dezvoltate considerate oraºe, primele fiind nevoite sã le încercuiascã
ºi sã le înãbuºe pe acestea din urmã, dupã modelul luptei armate *
comuniste din China ºi urmând chemarea: Puterea e în vârful
puºtii. Cea de-a doua analizã, formulatã de Mao în 1957, este
fundamentatã pe o viziune voluntaristã a economiei* în cadrul tranziþiei
spre socialism; ea implicã remodelarea completã a mentalitãþii ºi a
structurii societãþii ºi explicã Marele Salt Înainte * (1957-1960) ºi,
apoi, Revoluþia Culturalã (1965-1969), care au ca obiective fãurirea
omului nou ºi revitalizarea luptei de clasã.
Dupã publicarea raportului secret al lui Hruºciov*, în care se
criticau cultul personalitãþii ºi crimele lui Stalin*, Mao acuzã PCUS*
începând din 1960, de revizionism ºi denunþã atât compromisurile PC
382 MAOISM/MAOIªTI
prosovietice cu capitalismul, cât ºi politica social-imperialistã a

URSS*. El este susþinut de conducãtorul PC albanez, Enver Hoxha,
care va rupe legãturile cu China în 1976. Conflictul sino-sovietic* ºi
apelul PC Chinez din 1963 la constituirea unei noi miºcãri comuniste
internaþionale* Scrisoarea în 25 de puncte nu au la început decât
un ecou limitat. Singura sciziune importantã este cea a PC belgian,
care, sub conducerea lui Jacques Grippa luptãtor în Rezistenþa
comunistã din Bruxelles , se organizeazã cu sprijin financiar din partea
Beijingului, în sânul PC Wallon; timp de câþiva ani, acesta va juca rolul
de placã turnantã ºi de centru de comunicaþii pentru maoismul din Europa.
În Franþa, maoiºtii, maos, sunt rãspândiþi la revista Révolution
(1963-1965), în Federaþia Cercurilor Marxist-Leniniste din Franþa
(1964-1966), în Centrul Marxist-Leninist din Franþa (1965-1976), în
Miºcarea Comunistã Francezã (Marxist-Leninistã) (1966-1967), în
Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franþa (1967-1977) ºi, în
sfârºit, în Uniunea Tineretului Comunist Marxist-Leninist (1966-1968).
Evenimentele din Mai 1968* accelereazã pãtrunderea în Europa a
maoismului, care fascineazã anumite cercuri culturale occidentale
prin radicalitatea sa revoluþionarã ºi prin mitul violenþei. În RFG,
formaþiunile maoiste cele mai importante sunt Kommunistische Partei
Deutschlands/Marxisten-Leninisten, Kommunistische Bund Westdeutsch-
land, Kommunistische Arbeiterbund Deutschlands ºi Arbeiterbund
für den Wiederaufbau der KPD, care, în 1974, regrupau mai bine de
15.000 de membri. În Franþa apar numeroase grupuri, printre care La
Gauche Prolétarienne (Stânga Proletarã, 1968-1973), Vive la révolution!
(Trãiascã revoluþia!, 1969-1971), LUnion des communistes de France
(1969), Le Parti communiste révolutionnaire (marxiste-leniniste)
(1974-1983), La Cause du Peuple (Cauza Poporului, 1974-1976). În
Portugalia, în Spania, în Italia, grupurile maoiste practicã terorismul*
ºi îºi pun problema trecerii la lupta armatã.
Moartea lui Mao, în 1976, provoacã în Europa o prãbuºire uimitor
de rapidã a maoismului, care este criticat ºi apoi abandonat, numeroºi
militanþi cãutând noi moduri de organizare politicã Grünen, în
Germania, Verzii, în Franþa. Maoiºtii sunt în prezent puþin numeroºi:
GRAPO, în Spania, Lotta Continua, în Italia, TKP/ML, în Turcia.
În Asia*, impactul maoismului este mai important. Khmerii roºii*
se inspirã, cu începere din 1975, din unele dintre principiile sale. În
Malaysia, Thailanda ºi Birmania, comuniºtii se aratã favorabili liniei
chineze la începutul anilor 1960, înainte de a se îndepãrta de ea,
începând din 1967-1968. PC japonez ºi PC indian sunt majoritar
favorabile maoismului, înainte de a rupe legãturile cu el în urma
MAREA TEROARE 383
exceselor Revoluþiei Culturale. Dupã 1976, China reduce numãrul

contactelor internaþionale cu partidele maoiste, cu excepþia câtorva
aliaþi strategici în India þarã consideratã o ameninþare. Astfel,
naxaliºtii practicã o luptã armatã extrem de sângeroasã. Iar miºcarea
maoistã din Nepal este singura care ºi-a atins obiectivul: dupã un
deceniu de rãzboi ucigaº de gherilã, ea este astãzi asociatã la putere.
Mai multe miºcãri maoiste de gherilã sunt în continuare active:
Sentero Luminoso, în Perú, ºi PC din Filipine.
*MAREA ADUNARE NAÞIONALÃ ® vezi Postfaþa
MAREA TEROARE
Totalitarismul la apogeul sãu

Asasinarea pe 1 decembrie 1934 a lui Serghei Kirov, principalul
conducãtor comunist de la Leningrad ºi membru al Biroului Politic,
este de regulã consideratã a fi evenimentul declanºator al epurãrilor
din Partidul bolºevic simbolizate prin cele trei mari procese de la
Moscova ºi, apoi, al Marii Terori. El permite introducerea legislaþiei
excepþionale care face posibilã extinderea terorii, autorizând o pro-
cedurã expeditivã pentru judecarea proceselor politice ºi pentru
aplicarea imediatã a pedepsei cu moartea. Evenimentele din anii
1934-1939 reprezintã un crescendo al terorii: aceastã perioadã este
o epurare aproape neîntreruptã, cãreia deschiderea arhivelor a permis
sã i se punã în luminã mecanismul.
Stalin* inaugureazã Marea Teroare organizând primul dintre marile

procese* de la Moscova de pe 19 pânã pe 24 august 1936. Pe 26 sep-
tembrie 1936, el îl numeºte în fruntea NKVD pe Nikolai Ejov, care
va fi artizanul Marii Terori. Aceasta este lansatã pe 7 iulie 1937
printr-o directivã a Biroului Politic cãtre autoritãþile locale, recoman-
dându-le sã întocmeascã lista duºmanilor poporului aflaþi încã în
libertate chiaburi, gãrzi albe, socialiºti-revoluþionari, menºevici etc.
ºi sã constituie câte o troika tribunal excepþional compus din
prim-secretarul partidului, ºeful NKVD ºi un procuror , pentru a-i
judeca pe aceºti indivizi în mod expeditiv. Nu se au în vedere decât
douã sentinþe: Categoria I împuºcaþi; Categoria a II-a
deportaþi. Pe baza informaþiilor trimise la centru, NKVD fixeazã
cotele de îndeplinit pentru fiecare categorie.
384 MAREA TEROARE
Pentru a-ºi arãta zelul, conducãtorii locali cer mãrirea cotelor,

întrucât orice moderaþie ar putea pãrea suspectã. Dar Biroul Politic ºi
Stalin rãmân cei care dau ordinul, zelul poliþiei politice* fiind încurajat
în mod constant de sus. Epurãrile îi lovesc pe responsabilii
partidului, dar ele se extind cu repeziciune ºi la eºaloanele inferioare,
precum ºi la sutele de mii de cadre din domeniile administrativ, militar,
economic, cultural. Sub torturã sau ºantaj, fiecare persoanã arestatã
denunþã zeci de complici, iar arestãrile se propagã într-un val tot
mai mare. Membrii familiilor duºmanilor poporului pãrinþi, soþie,
copii , calificaþi ca elemente socialmente periculoase, sunt arestaþi
la rândul lor ºi merg sã îngroaºe efectivele Gulagului*. Provinciile ºi
republicile organizeazã, dupã modelul centrului, vânãtoarea de naþio-
naliºti burghezi, de spioni ºi de sabotori. Totuºi, zelul agenþilor NKVD
va fi prost rãsplãtit: cei mai mulþi dintre ei vor fi lichidaþi la rândul lor,
iar cãlãii vor merge sã se alãture victimelor în gropile comune.
Cele trei orientãri ale Marii Terori

Ordinele operaþionale ale NKVD vor puncta cele paisprezece luni ale
Marii Terori, de pe 30 iulie 1937 pânã pe 1 noiembrie 1938. Ele
vizeazã trei mari categorii de duºmani ai poporului: grupuri sociale
ºi politice, minoritãþi naþionale ºi aparatul de partid ºi de stat.
Teroarea* de clasã este comandatã prin primul ordin operaþional,
nr. 00447, din 30 iulie 1937, ce îi vizeazã pe chiaburii care ºi-au
ispãºit pedeapsa sau care au evadat din Gulag, pe oamenii Bisericii ºi
pe credincioºi, pe foºtii membri ai partidelor necomuniste (menºevici,
socialiºti revoluþionari etc.), pe criminali ºi, în general, pe oamenii
trecutului (aristocraþi, burghezi, foºti ofiþeri þariºti, comercianþi etc.).
Având scopul de a elimina rãmãºiþele categoriilor sociale persecutate
din noiembrie 1917, el pune în miºcare arestarea a 767.397 de persoane,
dintre care 386.798 vor fi împuºcate. În completare, ordinul operaþional
nr. 00486, din 15 august 1937, dat de Biroul Politic pe 5 iulie 1937,
dispune arestarea a mai mult de 18.000 de femei ºi a 25.000 de copii
peste 15 ani ai unor duºmani ai poporului deja condamnaþi. Este
aplicarea, curentã în regimurile comuniste, a responsabilitãþii colective
a familiei, a satului, a întreprinderii etc. ºi, în acelaºi timp, o
acþiune profilacticã.
Teroarea vizând naþionalitãþile este inauguratã prin ordinul operaþional
nr. 00439, din 25 iulie 1937, referitor la germanii care lucreazã în
URSS ºi la sovieticii care au avut relaþii cu Germania un total de
MAREA TEROARE 385
68.000 de arestaþi, dintre care 42.000 sunt executaþi. Ordinul operaþional

nr. 00485, din 11 august 1937, îi vizeazã pe toþi cetãþenii sovietici
care au avut relaþii cu Polonia sau pe polonezii din URSS, adicã un
total de 144.000 de arestaþi, dintre care 110.000 sunt executaþi, inclusiv
cea mai mare parte a conducãtorilor ºi a cadrelor PC polonez, dizolvat
în mod oficial de cãtre Internaþionala Comunistã* (IC) în august 1938,
sub pretextul infiltrãrii lui de cãtre poliþia polonezã. În realitate,
Stalin pregãteºte terenul pentru cazul în care ar cãdea de acord cu
Germania nazistã în privinþa împãrþirii Poloniei.
Ordinul operaþional nr. 00593, din 20 septembrie 1937, îi vizeazã
pe sovieticii originari din Harbin, respectiv 25.000 de persoane. În
paralel, din august pânã în octombrie 1937, NKVD deporteazã de la
frontierele din Extremul Orient în Kazahstan peste 170.000 de
coreeni. Pe 19 septembrie 1937, Biroul Politic autorizeazã NKVD sã
intervinã în Mongolia exterioarã, prin arestarea a 10.728 de conspira-
tori, dintre care 7.814 lama, 322 de proprietari feudali, 300 de
ofiþeri ministeriali, 180 de responsabili militari, dintre care 6.311 vor
fi împuºcaþi pânã pe 31 martie 1938. Pe 31 ianuarie 1938, Biroul
Politic autorizeazã NKVD sã-ºi extindã acþiunile ºi asupra letonilor,
estonienilor, grecilor, iranienilor, românilor, finlandezilor, chinezilor,
bulgarilor ºi macedonenilor, vizând astfel comunitãþi instalate de
multã vreme în Rusia greci de la Marea Neagrã, baltici ºi finlandezi.
Pe 1 august 1938, NKVD îi atacã pe afgani. Totalul victimelor acestor
operaþiuni naþionale se ridicã la 350.000 de arestaþi, dintre care
247.157 sunt executaþi.
La începutul anului 1938, Stalin anunþã o falsã retragere tacticã.
Pe 14 ianuarie, în urma unui raport al lui Malenkov, o plenarã a
PCUS îndeamnã la corectarea erorilor ºi a exceselor comise cu
ocazia epurãrilor*, erori de care Stalin acuzã autoritãþile, iar o campanie
îi vizeazã pe duºmanii camuflaþi care creeazã un climat de neîncredere
în partid, fãcând ca unii comuniºti de nãdejde sã fie acuzaþi de lipsã
de vigilenþã ºi de relaþii cu duºmanul. Dar, la sfârºitul lunii ianuarie,
cotele de arestãri sunt majorate din nou, iar acum nimeni, nici mãcar
stalinistul cel mai fidel ºi cel mai sus plasat, nu mai este la adãpost.
Stalin a declanºat o uriaºã epurare a cadrelor regimului, punctatã
de momente culminante. Al doilea dintre marile procese de la
Moscova, desfãºurat între 23 ºi 29 ianuarie 1937, condamnã la
moarte 13 dintre cei 17 acuzaþi. În iunie 1937, Stalin începe epurarea
generalã a Armatei Roºii*, care, întinsã pe parcursul a doi ani, duce la
asasinarea a 299 dintre cei 316 ofiþeri superiori ºi la arestarea a mai
386 MAREA TEROARE
mult de 30.000 de ofiþeri din totalul de 178.000. În sfârºit, din 2 pânã

pe 13 martie 1938 are loc cel de-al treilea mare proces de la
Moscova. În paralel, Stalin semneazã 383 de liste de responsabili
care urmeazã sã fie arestaþi, contrasemnate de Molotov, pentru 373 dintre
ele, ºi de Kaganovici, pentru 191. Transmise de Ejov, aceste liste
cuprind numele a peste 44.000 de membri ai PCUS* ºi ai aparatului
de stat, dintre care 39.000 sunt executaþi, iar alþii deportaþi. Vechea
gardã bolºevicã a Revoluþiei din Octombrie* a fost atunci exterminatã
aproape în întregime, în timp ce IC acest cuib de spioni, cum
spunea Stalin este ºi ea decimatã.
În vara anului 1938, ajungând la concluzia cã þara este dezorganizatã
în mod periculos, Stalin considerã cã a venit timpul sã opreascã
masacrul. Pe 21 august, Ejov este mutat ºi înlocuit de Lavrenti Beria
pe 24 noiembrie. Cu ipocrizia obiºnuitã, Stalin aruncã pe seama
subordonaþilor sãi responsabilitatea crimelor pe care el însuºi le-a
ordonat, când, de fapt, el este personal responsabil de Marea Teroare,
prea adesea pusã doar pe seama lui Ejov ºi desemnatã de sovietici cu
termenul de Ejovºcina când, în realitate, în 1937-1938, ºeful NKVD
a fost primit de Stalin la Kremlin de 278 de ori, cu doar ceva mai
puþine ori decât Molotov, mâna dreaptã a tiranului. Pe 17 noiembrie
1938, o rezoluþie secretã, intitulatã Cu privire la arestãri, la controlul
Parchetului ºi la desfãºurarea investigaþiilor, interzice arestãrile ºi
deportãrile* în masã ºi desfiinþeazã troicele NKVD. Este semnalul
sfârºitului Marii Terori. În fapt însã, practica arestãrilor în masã ºi a
deportãrilor va continua pânã la moartea lui Stalin, în martie 1953.
Bilanþul ºi consecinþele Marii Terori

Care este numãrul victimelor? În total, de pe 1 octombrie 1936 pânã
pe 1 noiembrie 1938, au fost arestate 1.565.000 de persoane 365.805
pentru operaþiuni naþionale ºi 767.397 în virtutea ordinului
nr. 00447 , dintre care 668.305 au fost executate ºi 668.558 trimise
în Gulag. ªi aceste cifre sunt subestimate, numãrul execuþiilor depãºind
în realitate cifra de 700.000. Mai trebuie adãugate 33.924 de arestãri
în 1939 ºi 87.109 în 1940, precum ºi cele 4.464 de execuþii în perioada
1939-1940. Între 1941 ºi 1952 vor avea loc 1.076.563 de arestãri ºi
59.653 de execuþii. Aceste cifre nu redau un tablou complet al terorii:
nu sunt luaþi în calcul cei morþi sub torturã, cei care au murit în cursul
transferurilor în deportare ºi nici cei decedaþi în Gulag.
MAREA TEROARE 387
Consecinþele epurãrilor sunt profunde ºi durabile. Ele duc la

înnoirea totalã a PCUS ºi instaureazã o promovare în sens invers:
delatorii, criminalii, mediocrii, oportuniºtii, ºarlatanii beneficiazã de
cariere fulgurante. Stalin creeazã, aºadar, o elitã cu totul specialã,
formatã din executanþi primitivi, din carieriºti fãrã scrupule. Toþi
conducãtorii aflaþi sub ordinele sale ºi care îi vor succeda sunt pãrtaºi
activi la aceste crime în masã, cãrora le datoreazã de fapt înaltele lor
funcþii: bãtrânii Molotov, Kaganovici, Voroºilov , dar ºi tinerii
Beria, Jdanov, Hruºciov*, Mikoian. Teroarea are un efect ºi mai nefast
asupra societãþii*. Ea distruge legãtura socialã, incitând soþiile sã-ºi
denunþe soþii, copiii sã-ºi renege pãrinþii, vecinii ºi colegii sã se
suspecteze unii pe alþii. Sub Marea Teroare, ca în timpul unei epidemii
de ciumã, orice contact poate fi fatal: nu se ºtie dacã interlocutorul
de azi nu va fi duºmanul poporului de mâine.
Teroarea este o consecinþã logicã a colectivizãrii* ºi a catastrofei
pe care aceasta a antrenat-o, Stalin dorind sã îi elimine pe toþi cei care se
îndoiau de politica sa sau care ar fi putut eventual sã devinã opozanþi.
Ea îi permite sã-ºi asigure puterea absolutã asupra partidului* ºi asupra
administraþiei, pentru a dispune astfel de o unealtã perfect disciplinatã.
Reuºind sã destructureze tot mai mult societatea, ea întãreºte puterea
absolutã a partidului asupra ansamblului populaþiei, pentru a-i impune
acesteia politica definitã de ºef ºi pentru a reprima orice rezistenþã,
lichidându-i pe oamenii trecutului. În sfârºit, ea este consideratã
cea care pregãteºte URSS pentru rãzboi, exterminând sau dezrã-
dãcinând categorii de populaþie, definite dupã criterii sociale ºi/sau
naþionale ºi apreciate ca fiind potenþiale coloane a cincea. Teroarea
de masã rãmâne sub Stalin unul dintre principalele mijloace de a
guverna, una dintre condiþiile eficacitãþii ei fiind secretul de care este
înconjuratã.
Teroarea, secretul ºi istoricii

Timp de douã decenii, realitatea Marii Terori a rãmas total ocultatã.
Abia într-un discurs pronunþat în faþa celui de-al XX-lea Congres al
PCUS, pe 25 februarie 1956, ridicã noul conducãtor al URSS, Nikita
Hruºciov, un colþ al vãlului, accentuând procesul de destalinizare*.
Nefiind interesat decât de anumite victime comuniste, el recunoaºte
totuºi cã epurãrile au reprezentat un abuz de putere din partea lui
Stalin, cã ele au avut consecinþe dezastruoase pentru þarã ºi cã mai mulþi
acuzaþi erau nevinovaþi, mãrturisirile lor fiind smulse sub torturã. La
388 MARELE RÃZBOI PENTRU APÃRAREA PATRIEI
plenara PCUS din iunie 1957, mareºalul Jukov afirmã cã, de pe 27 fe-
bruarie 1937 pânã pe 12 noiembrie 1938, 38.679 de persoane au fost
trimise la moarte personal de cãtre Stalin, Molotov ºi Kaganovici.
Dar noua perioadã glaciarã brejnevianã împiedicã alte dezvãluiri.
Istoriografia occidentalã a fost vreme îndelungatã divizatã în privinþa
realitãþii Marii Terori: istoricul britanic Robert Conquest a publicat
în 1968 o lucrare devenitã clasicã ºi care încerca sã cuprindã amploarea
tragediei, în timp ce unul dintre principalii susþinãtori ai unei istorii
sociale a URSS, americanul John Arch Getty, nu evoca în anii 1980
decât câteva mii de victime nevinovate. În 1974, Aleksandr Soljeniþîn
a adus cu Arhipelagul Gulag un cu totul alt punct de vedere. Dar a
trebuit sã se aºtepte momentul glasnost al lui M. Gorbaciov*, activitatea
asociaþiei ruse Memorial ºi, mai ales, deschiderea arhivelor*, în 1991,
pentru ca tragedia sã înceapã a fi perceputã în toatã amploarea ei
peste 1.500.000 de victime. Astãzi, Marea Teroare apare în istoria
URSS ºi a comunismului ca un episod central al totalitarismului
atroce care a fost repetat în modalitãþi diferite ºi de alte regimuri
comuniste.
MARELE RÃZBOI PENTRU APÃRAREA

PATRIEI
Triumful mondial al lui Stalin
Dupã Revoluþia din Octombrie în 1917 ºi dupã Marea cotiturã
stalinistã de la sfârºitul anilor 1920, Marele Rãzboi pentru Apãrarea
Patriei nume pe care sovieticii l-au dat rãzboiului lor contra
Germaniei din iunie 1941 pânã în mai 1945 a fost a treia mare fazã
a edificãrii regimului comunist ºi a puterii URSS.
Pe 22 iunie 1941, Germania lanseazã operaþiunea Barbarossa

numele de cod al invaziei URSS* , care mobilizeazã 150 de divizii
germane (3 milioane de oameni), dar ºi trupe finlandeze, române ºi
ungare. Stalin* este luat total prin surprindere, deºi primise încã din
aprilie informaþii asupra pregãtirilor invaziei de la agentul sovietic
Richard Sorge, stabilit la Tokyo, ºi din partea Orchestrei Roºii din
Germania, ba chiar ºi de la ambasadorul britanic; dar n-a þinut cont
de ele. În consecinþã, înaintarea nemþilor este extrem de rapidã. La
nord, Riga este ocupatã pe 1 iulie; la începutul lunii septembrie,
MARELE RÃZBOI PENTRU APÃRAREA PATRIEI 389
Wehrmachtul ajunge în faþa liniilor de apãrare ale oraºului Leningrad.

În centru, Minskul cade pe 28 iunie, iar Smolensk pe 16 iulie. La
sud, Kievul capituleazã pe 19 septembrie ºi Rostov-pe-Don este atins
douã zile mai târziu. Atacul contra Moscovei începe la 30 septembrie.
Dupã primele ºase luni ale rãzboiului-fulger (Blitzkrieg), Armata
Roºie* este foarte slãbitã: 3.350.000 de soldaþi au fost fãcuþi prizonieri,
3 milioane au fost uciºi sau rãniþi. Ocuparea regiunilor occidentale
reprezintã pierderea a 40% din producþia agricolã, a douã treimi din
producþia de cãrbuni, de oþel, de aluminiu. Pe plan uman, aceste
teritorii cuprind 40% din populaþia sovieticã, între care ºi populaþia
þãrilor ºi a teritoriilor anexate de URSS ca urmare a pactelor ger-
mano-sovietice* din august ºi septembrie 1939.
Un rãzboi total
Rãzboiul contra URSS îmbracã un triplu caracter: este un rãzboi de
cucerire clasic, Hitler cãutând sã lãrgeascã spaþiul vital al poporului
german; este un rãzboi de hegemonie, Hitler dorind sã distrugã
iudeo-bolºevismul ºi sã impunã supremaþia absolutã a Germaniei ºi
a nazismului într-o Europã care se întinde pânã în Urali; în sfârºit,
este un rãzboi de exterminare vizând nimicirea popoarelor cãrora
ideologia rasistã le neagã orice drept la existenþã în special a
evreilor*.
Aºadar, acest rãzboi se caracterizeazã printr-o extremã brutalitate
a trupelor germane pe frontul de Est faþã de cei pe care teoreticianul
nazist Rosenberg îi considerã ca Untermenschen slavii, evreii,
þiganii. Pe 17 iulie 1941, Reinhard Heydrich, care conduce Oficiul
Central al Securitãþii Reichului (RSHA), emite ordinul nr. 8 referitor
la categoriile suspecte responsabilii politici ai Armatei Roºii, militarii
de origine evreiascã ce trebuie lichidate. În lagãrele pentru prizonierii
de rãzboi, supravieþuirea este dificilã: în cel de la Minsk, în cursul
iernii 1941-1942, mor de foame sau de frig 40.000 de oameni.
Începând din 1942, aceºti prizonieri fac obiectul unei intense propagande,
care îi împinge sã se angajeze ca Hiwi Hilfswillige sau auxiliari
voluntari , ºi numãrul acestora va ajunge la aproximativ 500.000 în
februarie 1943. Ulterior, ei vor fi înrolaþi în Armata de Eliberare
Rusã condusã de un general sovietic fãcut prizonier, Andrei Vlasov.
În sânul populaþiei civile, evreii, care, în majoritatea lor, locuiesc
în teritoriile ocupate 3 milioane din cele 5, câte numãrã URSS ,
sunt primele victime ale politicii naziste. Ei sunt asasinaþi pe loc de
cãtre Einsatzgruppen, unitãþi speciale ale poliþiei naziste. Astfel, la

Babi Yar, lângã Kiev, pe 29 ºi 30 septembrie 1941, sunt masacraþi
33.771 de evrei. O parte a populaþiei locale, mânatã de antisemitismul
conjugat cu respingerea colectivizãrii* din anii 1930-1933 sau a sovie-
tizãrii* din 1939-1941, participã uneori la exterminãri sau unii chiar
se dedau la pogromuri la incitarea agenþilor naziºti ca acela din satul
polonez Jedwabne, pe 10 iulie 1941. Totuºi, ostilitatea faþã de naziºti
creºte neîncetat ºi, la sfârºitul anului 1943, are loc o cotiturã, reacþia
la violenþa ocupantului ducând la o susþinere sporitã a miºcãrii de
partizani, nãscutã în cursul iernii 1941-1942 ºi structuratã de cãtre
Statul-Major Central al Partizanilor, înfiinþat pe 30 mai 1942.
Reacþia sovieticã
Stalin are o grea responsabilitate în eºecurile militare de la început.
Pe plan strategic, el a refuzat sã creadã cã Hitler, aflat în rãzboi cu
Marea Britanie, va fi atât de imprudent încât sã deschidã în 1941 un
al doilea front, în Est. Temându-se chiar ca o eventualã provocare sã
nu îi furnizeze lui Hitler pretextul unui atac, el interzisese deschiderea
focului asupra avioanelor de observaþie germane ºi mutase aero-
porturile militare în apropierea frontierelor occidentale ale URSS,
provocând astfel distrugerea la sol, încã din primele zile, a unei mari
pãrþi a aviaþiei sovietice.
Pe de altã parte, Marea Teroare* a slãbit considerabil ºi a dezor-
ganizat încadrarea militarã ºi, în vara anului 1941, 75% dintre condamnaþi
se aflã în post de mai puþin de un an. În plus, epurãrile* i-au marcat
psihologic pe ofiþeri, în rândul cãrora domneºte nehotãrârea, suspiciunea
ºi teama. Este ºi ceea ce explicã faptul cã, într-un prim moment,
marea cantitate de material modern sovietic n-a servit la nimic, statul-
-major fiind incapabil sã organizeze o retragere în ordine pentru a
salva armate întregi de la încercuire ºi distrugere. În sfârºit, comanda-
mentele funcþioneazã prost din cauza caracterului dual al componenþei
lor, militarã ºi civilã: comisarii politici plasaþi în iulie 1941 sub
autoritatea lui Lev Mehlis, ºeful Departamentului Politic al Armatei
Roºii au misiunea de a-i controla pe ofiþeri ºi ordinele date de ei.
Eºecul din rãzboiul cu Finlanda din iarna 1939-1940 scosese deja în
evidenþã grave disfuncþii, dar ºi lipsa de pregãtire ºi incompetenþa
statului-major. Numai curajul soldatului ºi problemele logistice ale
armatei germane cu noroiul care, din septembrie, împiedicã înaintarea
blindatelor, iar apoi sosirea precoce a generalului Iarnã îi permit

URSS sã restabileascã situaþia.
Începând din luna iulie, Stalin se implicã în operaþiunile militare.
Deja secretar general al PCUS* ºi ºef al guvernului din mai 1941, el
adaugã funcþiilor sale, pe 19 iulie, pe aceea de comisar al poporului
la Apãrare, apoi de comandant suprem al armatelor, pe 8 august ºi, în
sfârºit, titlul de generalisim, pe 22 octombrie. El reorganizeazã armata,
înfiinþând pe 23 iunie un mare cartier general, Stavka. În faþa dezastrului,
pe 24 iunie 1941 este înfiinþat un Consiliu al Evacuãrii, prezidat de
Kaganovici, care, din iunie 1941 pânã în octombrie 1942, va evacua
înspre Volga, Urali, Kazahstan ºi Siberia 17 milioane de sovietici ºi
aproape 2.600 de mari întreprinderi. Pe 30 iunie este creat ºi un
organism excepþional, foarte puternic centralizat, Comitetul de Stat
pentru Apãrare (GKO), însãrcinat cu toate chestiunile economice ºi
militare. Pe plan diplomatic, în sfârºit, URSS rãstoarnã sistemul
alianþelor încheind pe 12 iulie 1941 un Pact de asistenþã reciprocã cu
Marea Britanie, completat pe 16 august cu un acord economic de
comerþ ºi de credit cu SUA, ºi promulgând o lege care sã îi permitã
contractarea unui împrumut de un miliard de dolari, fãrã dobândã;
graþie acestuia, URSS va primi, din septembrie 1941 pânã la jumãtatea
lunii iunie 1942, 3.000 de avioane, 4.000 de tancuri ºi peste 30.000 de
vehicule americane.
A venit ºi ora mobilizãrii spiritelor. Dupã zece zile de muþenie, în
discursul radiodifuzat din 3 iulie 1941, Stalin îndeamnã poporul so-
vietic sã-ºi regãseascã mândria naþionalã, amintind explicit de tresãrirea
patrioticã din timpul rãzboiului din 1812 contra lui Napoleon. Caracte-
rului naþionalist al propagandei* care impregneazã discursul politic de
la mijlocul anilor 1930 i se adaugã acum o dimensiune religioasã.
Expresia rãzboi sfânt se bazeazã pe o reabilitare a Bisericii Ortodoxe,
astfel încât sã se obþinã o regrupare a întregii naþiuni: acest fapt
antreneazã în septembrie 1941 dizolvarea Uniunii celor Fãrã de Dumnezeu.
Este pus pe picior de rãzboi ansamblul forþelor militare ºi productive.
Mobilizarea iniþialã are loc pe frontul unui imens haos. În decursul a
opt zile sunt chemaþi sub drapel 5.300.000 de oameni ºi, la sfârºitul
lunii iulie, sunt trimiºi pe front 2.500.000 de soldaþi. Dar, în octombrie
1941, numãrul soldaþilor combatanþi scade, din cauza pierderilor, la
2.300.000. Pentru a face faþã nevoii de efective, un decret din 12 iulie
1941 autorizeazã eliberarea condamnaþilor pentru delicte minore, adicã
aproape 600.000 de deþinuþi de drept comun. În contextul reconvertirii
economiei, în care partea sectorului militar din venitul naþional creºte
de la 15%, în 1940, la 55%, în 1942, ºi în faþa lipsei de mânã de

lucru, 30 de milioane de bãrbaþi ºi femei servind în armatã în cursul
rãzboiului, puterea impune o mobilizare generalã în câmpul muncii.
Aceasta se traduce prin angajãri forþate în industrie, dublate de mãsuri
disciplinare: astfel, prin legea din 26 decembrie 1941, orice schimbare
neautorizatã a serviciului este asimilatã cu dezertarea ºi este pasibilã
cu o pedeapsã de 5 pânã la 8 ani de muncã forþatã în lagãr. Se noteazã,
de asemenea, o feminizare a mâinii de lucru, o prelungire a duratei
zilei de muncã ºi o accelerare a cadenþelor care, în patru ani, creºte
productivitatea cu 40%.
Pe front, disciplina este impusã graþie unui puternic arsenal represiv.
Cum ideologia* interzice pânã ºi ideea cã un soldat sovietic a putut sã
se lase capturat de duºman, prizonierii de rãzboi sunt numiþi foºti
militari ºi cad sub incidenþa acuzaþiei de crimã de trãdare, pasibilã de
pedeapsa cu moartea. Responsabilitatea penalã a familiilor trãdãtorilor
de patrie este recunoscutã prin Decretul din 28 iunie 1941. Ordinul
nr. 270, din 16 august 1941, considerã cã orice ofiþer sau responsabil
politic fãcut prizonier este un dezertor ºi este, deci, pasibil de execuþie
imediatã. Ordinul nr. 227, din 28 iulie 1942, Niciun pas înapoi!
prevede execuþia tuturor panicarzilor ºi a laºilor aceºtia vor
reprezenta 64% dintre condamnaþii la moarte între 1941 ºi 1943,
adicã 96.000 de soldaþi ºi înfiinþeazã unitãþi speciale NKVD însãrcinate
sã împiedice orice tentativã de retragere. Ansamblul condamnãrilor
pronunþate de cãtre tribunalele militare în cursul rãzboiului se ridicã
la 2.842.000, dintre care 175.000 la pedeapsa capitalã.
În paralel, sub acuzaþia de colaborare cu ocupantul german, populaþii
întregi cad victime deportãrilor* în masã: 1.200.000 de germani de
pe Volga ca urmare a unui decret din 28 august 1941 (82% din
populaþia germanã din URSS), inguºii ºi cecenii, în 1944, minoritãþile
de pe litoralul Mãrii Negre ºi de la frontierele cu Turcia ºi cu Iranul,
în 1945, sub pretextul securizãrii zonelor frontaliere.
Etapele rãzboiului
Mareºalul Voroºilov nu reuºeºte sã împiedice trupele germane ºi
finlandeze sã încercuiascã Leningradul, al cãrui asediu începe la data
de 8 septembrie 1941 ºi va dura 872 de zile, provocând moartea unui
milion de oameni 700.000 de foame ºi 300.000 sub bombardamente.
Jukov, numit ºef al Statului-Major în februarie 1941, reuºeºte sã îi
opreascã pe germani în faþa Moscovei, provocând Wehrmachtului
prima înfrângere semnificativã. Acest succes este datorat în principal

readucerii trupelor din Extremul Orient, devenite disponibile prin
Pactul sovieto-japonez semnat în aprilie 1941. Contraofensiva lansatã
în decembrie 1941 în faþa Moscovei se încheie în martie 1942 ºi
marcheazã eºecul Blitzkrieg-ului. Totuºi, între aprilie ºi octombrie
1942, sovieticii suferã o serie de înfrângeri: eºecul operaþiunii de
spargere a blocadei Leningradrului (aprilie-iunie), ofensiva germanã
în direcþia oraºului Kerci din Crimeea (mai), cãderea Sevastopolului
(2 iulie), a Voronejului (12 iulie), a Voroºilovgradului, în inima
bazinului Doneþk (19 iulie), ºi a Rostovului (24 iulie).
Bãtãlia de la Stalingrad începe la 17 iulie 1942 ºi opune forþele
generalului von Paulus celor ale mareºalului Timoºenko, cu întãriri
primite de la Jukov. Contraofensiva, pregãtitã cu grijã de Jukov, este
lansatã pe 19 noiembrie ºi duce la încercuirea Armatei a VI-a germanã
(330.000 de oameni), apoi la predarea lui von Paulus, pe 2 februarie,
dupã ºase luni de lupte terifiante pentru fiecare stradã, pentru fiecare
casã: sfârºitul înseamnã întreg oraºul în ruine ºi moartea a 800.000
de soldaþi ai Axei. Victoria de la Stalingrad marcheazã cotitura în
rãzboiul din Est. Ea este confirmatã ºi prin înfruntarea de la Kursk,
care, la începutul lunii august 1943, este cea mai mare bãtãlie de
tancuri din tot cursul istoriei, capacitãþile ofensive ale Wehrmachtului
fiind definitiv compromise. Începând cu aceastã bãtãlie, tãvãlugul
strivitor sovietic nu se va mai opri.
În iulie 1944, Armata Roºie elibereazã ansamblul teritoriului în
frontierele sale de dinainte de 1939. Pe 1 august, ea ajunge la periferia
Varºoviei, pe malul drept al Vistulei; asistã fãrã sã intervinã la cele
62 de zile ale eroicei insurecþii din capitala polonezã, condusã de
Armata din Interior (AK), ºi nu va intra în Varºovia distrusã decât în
ianuarie 1945. Ea se orienteazã atunci înspre Balcani, Ungaria ºi
Austria, pentru a o lua înaintea trupelor anglo-americane. În septembrie
1944, Armata Roºie se aflã în România, în Bulgaria ºi la Belgrad. În
marºul ei spre Vest, ea elibereazã, pe 27 ianuarie 1945, lagãrul de la
Auschwitz. Budapesta cade pe 11 februarie. Oderul este trecut pe
10 martie. Pe 12 aprilie, Jukov ºi douã milioane de oameni lanseazã
bãtãlia Berlinului. Mareºalul Keitel, comandantul-ºef al Wehrmachtului,
semneazã pe 9 mai 1945 actul de capitulare. Conform hotãrârilor
conferinþelor de la Teheran ºi Ialta*, URSS declarã rãzboi Japoniei pe
8 august 1945, la douã zile dupã bombardamentul atomic asupra
Hiroshimei, ºi pãtrunde în Manciuria. Pe 2 septembrie, Japonia
capituleazã.
Consecinþele rãzboiului
Costurile umane au fost extrem de ridicate. Numãrul morþilor cãzuþi
în rãzboi este evaluat la 26 de milioane de sovietici, adicã 16% din
populaþia din 1940. Zece milioane de soldaþi au fost uciºi în
comparaþie cu 3.200.000 de germani pe toate fronturile , dintre care
1.800.000 au murit în captivitate (dintre cei 4.600.000 de prizonieri
sovietici). Preþul plãtit de civili a fost ºi mai ridicat. Naziºtii au
provocat moartea a aproape zece milioane de civili, dintre care 7.400.000
în teritoriile ocupate ºi 2.200.000 în deportare, printre care 2.825.000
de evrei din URSS ºi din Polonia orientalã sovietizatã. În Gulag*,
procentul de mortalitate a atins 20% pe an ºi un milion de deþinuþi
ºi-au gãsit moartea aici în anii 1942 ºi 1943. La acestea se adaugã
pierderile indirecte, legate de supramortalitatea în spatele frontului
(foamete, epidemii).
Pe plan material, amploarea distrugerilor este considerabilã: conform
estimãrilor, a fost distrusã aproape o treime a bogãþiilor 32.000 de
uzine, 167.000 de ºcoli ºi spitale, 1.700 de oraºe, 70.000 de sate ºi 25
de milioane de persoane au rãmas fãrã adãpost.
Din 1943-1944 ºi în paralel cu munca de reconstrucþie are loc o
viguroasã reluare în stãpânire a societãþii. Ea vizeazã în primul rând
suprimarea autonomiei relative acordate de putere în condiþii de rãzboi
diferitelor instanþe ºi societãþii, care a beneficiat de o relaxare a
controlului; represiunea priveºte tineretul*, dar ºi instituþii cum ar fi
Comitetul Evreiesc Antifascist. Apoi, ea trebuie sã gestioneze situaþia
celor 4.200.000 de civili ºi militari, deportaþi ºi prizonieri de rãzboi,
repatriaþi din Vest. Recensãmântul lor ºi controlul politic sunt
efectuate de NKVD ºi de Smerº prescurtare de la Smert ªpionam!
(Moarte spionilor!), departament al contraspionajului creat pe 19 aprilie
1943 ºi condus de generalul Abakumov în lagãrele înfiinþate prin
Decretul din 27 decembrie 1941. Conform statisticilor oficiale, 62%
dintre ei sunt trimiºi acasã sau puºi sã efectueze muncã voluntarã,
31,5% sunt daþi armatei, iar 6,5% sunt transferaþi NKVD drept
contingent special. Recucerirea teritoriilor anexate în 1939-1941 se
loveºte de o puternicã rezistenþã: astfel, în iulie 1944, este constituit
un Consiliu Suprem de Eliberare a Ucrainei, iar în toamnã armata
ucraineanã rãsculatã, avându-l în frunte pe Roman ªuhovici, ar fi
numãrat peste 20.000 de oameni; aceastã rezistenþã provoacã o
represiune severã: din 1944 pânã în 1952, 500.000 de ucraineni cad
victime represaliilor, la fel ca 10% dintre lituanieni, 4,5% dintre
letoni, 5% dintre estonieni. Importante presiuni se exercitã ºi asupra

þãrãnimii, ca revenirea la colectivizarea destinatã sã permitã exportul
de produse agricole pentru finanþarea reconstrucþiei industriale. În
contextul unor recolte slabe, aceasta provoacã în Ucraina, în 1946-1947,
o foamete* care va duce la moartea a peste 700.000 de persoane. În
sfârºit, URSS trimite în Gulag sute de mii de prizonieri de rãzboi
germani, unguri, români, finlandezi , care, dacã au supravieþuit, nu
vor fi eliberaþi decât la sfârºitul anilor 1950.
Naºterea unei superputeri

Aureolatã de triumful ei militar, URSS devine o superputere, ceea ce
se traduce pe plan teritorial prin câºtiguri corespunzãtoare. La conferinþa
de la Teheran (28 noiembrie-1 decembrie 1943), Roosevelt ºi Churchill
au acceptat deplasarea frontierei poloneze spre vest ºi au recunoscut
pretenþiile lui Stalin asupra Königsberg-ului devenit Kaliningrad în
1946 , asupra insulelor Kurile ºi pãrþii de sud a insulei Sahalin. La
Ialta, ei acceptã de facto anexiunile sovietice din 1939-1940: partea
orientalã a Poloniei ºi Ucraina occidentalã, Þãrile Baltice, precum ºi
Basarabia româneascã. Acum se adaugã anexiunile prevãzute în trata-
tele militare: Karelia finlandezã prin Tratatul de la Moscova din
12 martie 1940 ºi Rutenia subcarpaticã prin Tratatul sovieto-
-cehoslovac din 29 iunie 1945. Pe plan politic, puterea URSS se
manifestã prin crearea unei zone-tampon, zona sa de influenþã în-
tinzându-se în Europa de Est pânã la Berlin. În sfârºit, pe plan
diplomatic, conferinþa constitutivã a ONU, organizatã la San Francisco
pe 25 aprilie 1945, îi oferã trei fotolii ºi dreptul de veto în Comitetul
de Securitate.
De fapt, Stalin a câºtigat pariul sãu foarte riscant din data de 23 august
1939: semnând pactul germano-sovietic care a precedat declanºarea
rãzboiului, el a obþinut distrugerea Germaniei, slãbirea foarte clarã a
Franþei ºi a Marii Britanii, o zonã de influenþã în Europa Centralã ºi
de Rãsãrit ºi statutul de a doua superputere. Pe plan ideologic ºi în
ochii opiniei publice, victoria URSS a demonstrat superioritatea
comunismului asupra nazismului ºi democraþiei. Ea a întãrit coeziunea
miºcãrii comuniste internaþionale*, i-a insuflat un nou dinamism ºi l-a
sacralizat pe ºeful sãu, pe Mareºalul Stalin.
396 MARELE SALT ÎNAINTE
MARELE SALT ÎNAINTE

Efectiv ca strategie politicã între anii 1958 ºi 1961, Marele Salt
Înainte a reprezentat cea mai mare eroare a Partidului Comunist
Chinez (PCC) ºi o foarte gravã greºealã a conducãtorilor sãi. Într-adevãr,
fãrã a þine cont de experienþa primului salt ºi de informaþiile
alarmante care le-au parvenit foarte devreme, ei s-au supus orbeºte
ordinelor demiurgului Mao Zedong*, principalul inspirator al acestei
iniþiative. Deºi poate evoca mobilizarea forþatã organizatã de Stalin*
în 1928-1929, tragedia Marelui Salt Înainte n-a fost inspiratã din
exemplele sovietice. Mao ºi colegii lui au inventat singuri propriul
delir, într-un sistem politic de altfel adânc inspirat de cel sovietic.
Raþionalitatea aparentã a proiectului a permis ca el sã fie impus cu
destulã uºurinþã cadrelor, ca ºi populaþiei, într-un moment în care se
constata încetinirea creºterii planificate. Refuzul gradualismului proslãvit
în acel moment de marele frate sovietic pãrea o opþiune credibilã
într-un PCC foarte naþionalist ºi în care inginerii erau încã puþini la
numãr.
Originile Marelui Salt

Originile imediate ale dezastrului se situeazã în vara anului 1955,
când Mao sileºte PCC sã accelereze tranziþia socialistã, susþinând
naþionalizarea întreprinderilor private, colectivizarea* pãmânturilor ºi
abolirea economiei private. La þarã este declanºatã o miºcare de masã
pentru generalizarea cooperativelor socialiste, remunerându-se exclusiv
munca, nu ºi comercializarea privatã a producþiei agricole. În timp ce
economia urbanã este socializatã rapid, cadrele rurale sunt încurajate sã
creeze cooperative mai vaste, capabile sã impulsioneze hidroamelioraþiile
ºi activitãþile artizanale.
Dar brutalitatea campaniei ºi natura acestor inovaþii suscitã dezbateri
dure. Luând notã de mediocritatea generalã a recoltelor, de faptul cã
þãranii furioºi taie copacii ºi sacrificã vitele, observând cã nemulþumirea
ia amploare, Liu Shaoqi ºi Zhou Enlai* impun în primãvara anului
1956 retragerea lui Mao ºi revin la o linie mai rezonabilã, odatã cu cel
de-al VIII-lea Congres al PCC, în septembrie. Pretutindeni, moderaþii
restructureazã cooperativele, autorizeazã din nou micile loturi indi-
viduale, precum ºi pieþele private ºi înlãturã cadrele radicale.
Dar, cu începere din vara anului 1957, pe mãsurã ce Mao reia
frâiele conducerii, linia politicã se inverseazã. La încheierea sesiunii
MARELE SALT ÎNAINTE 397
din octombrie a lucrãrilor Comitetului Central, este lansat un gigantic

program de hidroamelioraþii care obligã numeroase cooperative sã îºi
extindã câmpul de activitate. Cadrele moderate cad victime epurãrilor*
ºi sunt înlocuite cu cele care promoveazã politica primului salt. În
noiembrie, Mao declarã la Moscova cã vântul dinspre Est e mai
puternic decât cel dinspre Vest ºi, în primãvara anului 1958, sunt
înfiinþate primele comune populare.
În curând, radicalizarea politicã se întinde pe ansamblul câmpului
economic ºi social. Celei de-a doua sesiuni a celui de-al VIII-lea
Congres al PCC, convocatã în mai 1958, îi este dat sã audã o
autocriticã a lui Zhou Enlai, sã înregistreze ralierea pateticã a lui Liu
Shaoqi ºi sã îl promoveze pe mareºalul Lin Biao, un vechi tovarãº al
lui Mao, în Comitetul Permanent al Biroului Politic. Linia este cea a
unui Mare Salt Înainte, a cãrui unealtã va fi miºcarea de mase
impulsionatã de partid ºi care va viza atingerea nivelului economic al
Statelor Unite în zece ani.
Lansarea ºi intensificarea Marelui Salt

În momentul acela, proiectul fundamental al Marelui Salt rãspundea,
în ochii grupului conducãtor*, unei triple raþionalitãþi: el urma sã
regleze criza socialã ºi politicã provocatã de semieºecul cooperativelor,
sã accelereze o dezvoltare economicã ce pãrea prea lentã ºi sã afirme
independenþa modelului ideologic ºi economic al Chinei în raport cu
URSS*.
În varã, statisticile o iau razna, iar comunismul apare ca realizabil
imediat. Primindu-l pe Hruºciov*, Mao îi declarã cã Republica
Popularã Chinezã riscã sã nu aibã destule hambare pentru o recoltã
prea mare de cereale! Instrumentul trecerii la comunism va fi comuna
popularã, aceastã nouã structurã care lichideazã orice proprietate
privatã, pânã ºi proprietatea asupra obiectelor uzuale, ºi pretinde sã
remunereze munca dupã nevoi, ba chiar, la început, va asigura gratis
hrana, educaþia, îmbrãcãmintea etc. În plus, aceastã structurã este
între douãzeci ºi o sutã de ori mai mare decât cooperativa.
În realitate, ºtirile sunt proaste chiar de la început. Numeroase
hidroamelioraþii n-au þinut decât câteva luni. Beneficiind de condiþii
climatice favorabile, recolta este ceva mai bunã decât cea din 1957, în
parte ºi pentru cã numeroºi þãrani au migrat înspre oraº, profitând de
dezordine, sau sunt ocupaþi sã fabrice în niºte mici cuptoare artizanale
un oþel care se va dovedi inutilizabil. Or, partea recoltei urmând a fi
398 MARELE SALT ÎNAINTE
livratã statului a fost calculatã pe baza unor previziuni fondate nu pe

realitatea din teren, ci pe delirul voluntarist al conducãtorilor. Dar pe
aceastã bazã sunt rechiziþionate cerealele, lãsând numeroase comune
populare în incapacitatea de a-ºi hrãni þãranii. Penuria de alimente ºi,
apoi, foametea* apar încã din iarna anului 1958. Informat, Mao acceptã
niºte mãsuri ceva mai maleabile, care deconcentreazã comunele ºi
reduc obiectivele industriale. Ca semn de înþelegere a situaþiei, el îi
lasã, în aprilie 1959, preºedinþia republicii lui Liu Shaoqi. Pare sã se
formeze un consens în favoarea unei încetiniri.
Totuºi, în vara anului 1959, izbucneºte o crizã politicã ce relanseazã
Marele Salt. Într-adevãr, mareºalul Peng Dehuai decide dintr-odatã sã
spunã cu voce tare ceea ce mulþi gândesc în sinea lor: este cazul sã se
punã capãt urgent febrei mic-burgheze. Furios, Mao mobilizeazã
conducerea ºi obþine îndepãrtarea mareºalului, pe care Lin Biao îl
înlocuieºte la Ministerul Apãrãrii. Timp de mai multe luni, o campanie
împotriva deviaþioniºtilor de dreapta duce la epurãri în întreaga
þarã. Marele Salt Înainte este relansat se înfiinþeazã comune populare
ºi în oraºe! Refuzând inevitabila retragere, reacþia lui Mao la criticile
lui Peng Dehuai agraveazã considerabil dezastrul.
Ulterior, timp de un an ºi jumãtate, conducerea bate în retragere,
deconcentrând comunele populare pânã la readucerea unitãþii de cont
în limitele fostelor cooperative, autorizând cu generozitate defriºãri,
loturi individuale ºi pieþe libere, iar, mai apoi, forme abia deghizate
de agriculturã privatã. Însã criza nu va începe sã dea înapoi decât
odatã cu recolta din vara anului 1962.
Catastrofã economicã ºi foamete

Marele Salt provoacã o catastrofã care devasteazã þara. Cu greu
suficientã pânã atunci, recolta de cereale scade de la 195 la 150 de
milioane de tone în 1960 ºi nu va reajunge decât în 1965 la nivelul ei
din 1957. Industria este epuizatã fie prin risipã, fie din lipsã de
materii prime ºi nu va reajunge decât în 1966 la nivelul ei de producþie
din 1960. În afarã de aceasta, campania oarbã de hidroamelioraþii ºi
exploatãrile miniere dezordonate au produs pagube ireparabile.
Dar catastrofa este imensã mai ales la nivelul pierderilor de vieþi
omeneºti. Mãrturisiri parþiale ale responsabililor un milion de morþi
în sud-estul provinciei Henan ºi lectura piramidei vârstelor aratã un
deficit de naºteri ºi o pierdere de la 20 pânã la 50 de milioane de
persoane moarte de foame. În zonele cele mai afectate Shandong,
MARªUL CEL LUNG 399
Henan, Anhui , mulþimi de þãrani înfometaþi rãtãcesc pe drumuri, iar

canibalismul îºi face apariþia. Ici ºi colo izbucnesc rãzmeriþe. Dar, în
ansamblul sãu, regimul rezistã. Numeroase cadre de bazã îºi apãrã cu
devotament colectivitãþile. În oraºe, lipsa alimentelor a revenit, iar o
parte a populaþiei este trimisã la þarã pentru a reduce amploarea
problemei aprovizionãrii cu cereale. Conducerea superioarã, Zhou
Enlai ºi colaboratorii sãi, în mod deosebit Li Xiannian, obligã provinciile
sã se întrajutoreze.
Marele Salt a avut ºi un cost politic. Conducãtorii au incriminat
retragerea bruscã a tehnicienilor sovietici, în noiembrie 1960, ºi mai
ales incontestabile calamitãþi naturale: seceta din Nord, inundaþiile ºi
alte anomalii în Sud. Dar aceste explicaþii n-au convins deloc o
populaþie care a identificat atât iniþiatorul Marelui Salt demiurgul
Mao Zedong , cât ºi unealta lui oarbã Partidul Comunist ºi
eroarea lui fundamentalã un voluntarism totalitar. Reputaþia regimului
este, prin urmare, grav atinsã, iar reglãrile de conturi sunt inevitabile.
La nivelurile inferioare, activiºtii zeloºi din 1958 sunt epuraþi, unii
sunt aruncaþi în închisoare, câþiva sunt executaþi. La vârf, în ciuda
unor manevre abile, Mao nu reuºeºte sã evite dezbaterea publicã: el
este pus în cauzã în cursul Reuniunii celor ªapte Mii, în ianuarie
1962, în particular de cãtre Liu Shaoqi ºi Peng Zhen, care au totuºi
partea lor de responsabilitate. Mao însuºi nu reþine cu adevãrat decât
o lecþie: a nu se reforma decât cu precauþie comunele populare, a
cãror unitate de cont rãmâne echipa de producþie. Dar mai ales el este
dornic de revanºã: pentru aceasta, el relanseazã, începând din septembrie
1962, mobilizarea politicã, dând cele trei lovituri ale unei miºcãri de
educaþie socialistã înainte de a se lansa în Revoluþia Culturalã *.
MARªUL CEL LUNG

La originea Marºului cel Lung se aflã conflictul politic ºi, apoi,
militar care, începând din 1926-1927, opune guvernul naþionalist
condus de Jiang Jieshi comuniºtilor: aceºtia cãutau sã punã mâna pe
putere instigând la revoluþie socialã populaþia din sate ºi oraºe. Dupã
zdrobirea rãscoalelor comuniste de la Canton, în decembrie 1926, ºi
Shanghai, în aprilie 1927, unii lideri revoluþionari se retrag în zonele
rurale, unde instaureazã o putere de tip sovietic. La începutul anilor
1930, cea mai importantã zonã roºie este Sovietul din Jiangxi, unde
Mao s-a instalat înainte de a-i reîntâlni pe conducãtorii oficiali ai
Partidului Comunist Chinez (PCC), care aveau sã îl îndepãrteze de la
putere. Jiang Jieshi încearcã prin mai multe acþiuni militare sã distrugã
400 MARªUL CEL LUNG
acest soviet. În cursul celei de-a cincea campanii, conducãtorii ºi

cadrele comuniste nu scapã din încercuire decât cu preþul unor pierderi
grele ºi, în octombrie 1934, îºi croiesc drum mai întâi spre vest, apoi,
dupã mai multe ocoliºuri, spre nord.
Odatã cu întrunirea de la Zunyi din ianuarie 1935, Mao, critic al
strategiei care a dus la înfrângeri, este reintegrat în grupul conducãtor*
datoritã sprijinului bolºevicilor formaþi la Moscova Zhang Wentian
ºi Wang Jiaxiang ºi al lui Zhou Enlai*, care îi lasã conducerea
operaþiunilor militare. Este începutul unei ascensiuni politice care nu
se va încheia decât în 1945, la cel de-al VII-lea Congres al PCC, dar
care încã este contestatã Zhang Guotao împinge mai mulþi conducãtori
pe un alt traseu în august 1935. Marºul cel Lung se încheie în
octombrie 1935 în partea septentrionalã a regiunii Shanxi, unde face
joncþiunea cu detaºamentele unei mici gherile locale.
În cursul odiseei estimate la 6.000-10.000 de kilometri, Armata
Roºie ºi-a pierdut 90% din efectivul ei iniþial, nu atât în lupte, cât din
cauza intemperiilor ºi a epidemiilor.
Marºul cel Lung nu constituie un succes militar decât în sensul cã
principalii conducãtori deplasându-se în general în condiþii destul
de bune, cãlare sau într-o litierã ºi fiind mai bine hrãniþi au reuºit
sã ajungã într-un loc sigur, la adãpost de ameninþarea trupelor naþio-
naliste. El este însã un mare succes politic. Mai întâi pentru cã, pus
la încercare, PCC a putut vedea apariþia conducãtorilor sãi militari ºi
politici. Printre militari, unii comandanþi excepþionali: Zhu De, Peng
Dehuai, Lin Biao ºi Luo Ronghuan, dar ºi He Long sau Xu Xiangqian.
Afirmaþia este ºi mai adevãratã în ceea ce îi priveºte pe civili; toþi
viitorii conducãtori ai Chinei populare au participat la aceastã
retragere legendarã: Mao Zedong, Liu Shaoqi, Zhou Enlai, Chen
Yun, Deng Xiaoping*. Doar ordinea ierarhicã se schimbã, pentru cã,
în epocã, Liu ºi Deng fãceau parte din liniile a doua ºi, respectiv, a
treia, în vreme ce Zhang Wentian ºi Wang Jiaxiang, ale cãror figuri se
vor estompa mai târziu, le erau atunci net superiori.
În al doilea rând, încercãrile prin care au trecut au accentuat
amestecurile dintre conducãtorii care au luptat în oraºe ºi, uneori,
au trecut ºi prin ºcolile de la Moscova ºi cei care ºi-au câºtigat
reputaþia militând în principal în bazele roºii de la þarã. Acest amalgam
este simbolizat prin acordul încheiat la vârf între Mao, Zhang Wentian,
Zhou Enlai ºi Wang Jiaxiang.
Cel de-al treilea succes constã în fuziunea dintre cadrele politice ºi
militare. Într-adevãr, în cursul acestor luni de fugã, primii au înþeles
MARX, KARL; ENGELS, FRIEDRICH 401
cã nu vor supravieþui fãrã ajutorul celorlalþi ºi chiar fãrã a deveni ei

înºiºi responsabili militari ca Mao, Zhou Enlai sau Deng. Dar ºi
ultimii au fost nevoiþi sã admitã cã un succes militar nu capãtã sens
decât în raport cu o linie politicã adaptatã împrejurãrilor.
Cea de-a patra transformare esenþialã este naþionalizarea PCC.
Departe de Moscova, lipsit de legãturã radio-telegraficã timp de mai
multe luni, debarasat dupã întrunirea de la Zunyi de tutela lui Otto
Braun, delegatul Internaþionalei Comuniste*, PCC îºi accentueazã
procesul de naþionalizare. Consecinþa imediatã el are o mai bunã
percepþie a mutaþiei fundamentale a climatului politic chinez , avântul
naþionalismului* confruntat cu presiunea crescândã a Japoniei în
nordul Chinei. În cursul Marºului cel Lung îºi inaugureazã PCC
activitatea sa de captare a naþionalismului chinez, care îi va permite sã
se prezinte mai târziu drept cel mai vajnic apãrãtor al Chinei în faþa
invaziei japoneze.
Aºadar, chiar dacã Marºul cel Lung epuizeazã PCC, el salveazã ºi
reuneºte conducerea lui ºi îl face sã descopere mijloacele esenþiale ale
victoriei viitoare: captarea naþionalismului, relativa libertate de manevrã
a aparatului de conducere în raport cu Stalin ºi talentul militar. În
afarã de asta, importanþa centralã a acestui episod nu trebuie sã facã
uitat rolul celorlalte miºcãri de partizani, îndeosebi a celei a lui He
Long în provincia Guizhou ºi a lui Zhang Guotao în Hubei, iar apoi,
în nord-vestul Sichuanului.
MARX, KARL; ENGELS, FRIEDRICH

Karl Marx s-a nãscut în 1818 la Trier, în Renania, în familia unui
funcþionar evreu convertit la protestantism ºi profesând idei apropiate
de Iluminism. Dupã studii de Drept ºi Filosofie ºi o viaþã studenþeascã
destul de agitatã are o fire rebelã ºi bãtãioasã , Marx aderã la
teoriile lui Hegel ºi îºi susþine teza de doctorat. Dar, nereuºind sã
obþinã un post de profesor din cauza ideilor lui radicale, se angajeazã
la ziarul democrat Gazeta Renanã. Dupã interzicerea acestuia, în
1843, se instaleazã la Paris cu soþia sa, Jenny, provenitã dintr-o familie
aristocraticã. Aici face cunoºtinþã cu principalii gânditori socialiºti ºi
comuniºti Leroux, Proudhon, Heine, Bakunin ºi fondeazã revista
Vorwärts.
În august 1844 are loc întâlnirea lui decisivã cu Friedrich Engels;
nãscut în 1820 în Renania, fiu al unui patron din industria textilã,
hegelian ºi el, Engels locuieºte în capitala industrialã a epocii, la
Manchester, ceea ce îl face pe acest democrat sã devinã socialist ºi sã
402 MARX, KARL; ENGELS, FRIEDRICH
publice în 1844 un teribil rechizitoriu, Situaþia clasei muncitoare din

Anglia. Dupã discuþii îndelungate, Marx ºi Engels de acord asupra
tuturor problemelor vor inaugura o extraordinarã ºi exemplarã colabo-
rare. Nu numai cã vor duce împreunã o activitate politicã, dar Engels
faciliteazã munca intelectualã a lui Marx planuri de cercetare, lucrãri
de documentare, studii asupra chestiunilor ºtiinþifice ºi militare ºi îi
asigurã venituri regulate, mergând chiar pânã la a asigura paternitatea
unui copil nelegitim al prietenului sãu.
Expulzat din Franþa din cauza caracterului subversiv al publicaþiilor
sale, Marx se stabileºte la Bruxelles, unde publicã Sfânta familie,
criticã virulentã a unei filosofii care nu þine cont de situaþiile sociale.
Acolo îl întâlneºte pe Wilhelm Weitling, partizan al unui comunism
creºtin ºi lider al unei societãþi secrete, Liga celor Drepþi, la care
Marx aderã. În iunie 1847, la primul congres al acesteia, la Londra,
Engels impune ca ea sã se numeascã Liga Comuniºtilor ºi se adoptã
un nou statut; acesta stipuleazã cã scopul Ligii este rãsturnarea de
la putere a burgheziei, instaurarea domniei proletariatului, suprimarea
vechii societãþi burgheze bazatã pe antagonismele de clasã ºi fãurirea
unei noi societãþi fãrã clase ºi fãrã proprietate privatã.
În decembrie 1947, Liga îºi þine al doilea congres, la care Marx îºi
impune ideile, înlocuind vechea devizã: Toþi oamenii sunt fraþi
cu: Proletari din toate þãrile, uniþi-vã!; cu aceeaºi ocazie, el
anunþã iminenþa revoluþiei. Engels redacteazã ciorna unui manifest
care, rescris de Marx, va fi publicat în februarie 1848 este Manifestul
Partidului Comunist, text fondator al comunismului modern ºi al
marxismului*. Câteva zile mai târziu, la Paris izbucneºte revoluþia
republicanã din 1848, urmatã de o serie întreagã de manifestãri
revoluþionare în întreaga Europã, îndeosebi în Germania. Marx se
stabileºte la Köln, unde devine una dintre figurile miºcãrii democratice
ºi revoluþionare, fondând un cotidian, Neue Rheinische Zeitung. Dar
contrarevoluþia triumfã ºi este expulzat din Germania în mai 1849,
apoi din Paris; aºa ajunge sã se stabileascã la Londra.
În 1847 publicase deja o violentã criticã la adresa lui Proudhon
(Mizeria filosofiei). În 1852, el face, în 18 Brumar al lui Ludovic
Bonaparte, o analizã criticã a loviturii de stat din 2 decembrie, care a
pus capãt celei de-a II-a Republici. Aflat într-o situaþie financiarã
dezastruoasã, fãrã slujbã ºi fiind nevoit totuºi sã-ºi întreþinã familia,
Marx nu supravieþuieºte decât graþie subvenþiilor lui Engels ºi sumelor
primite de la un mare ziar american pentru articolele trimise multe
fiind redactate de prietenul sãu. De fapt, Marx petrece cea mai mare
MARX, KARL; ENGELS, FRIEDRICH 403
parte a timpului în bibliotecã, consacrându-se pregãtirii marii sale

opere, Capitalul; partea care constituie un fel de introducere a
acesteia, Contribuþii la critica economiei politice, este gata în 1859;
datoritã subvenþiilor primite de la Engels ºi care îl pun la adãpost de
lipsuri, el terminã Cartea I a lucrãrii în 1867.
Pe 28 septembrie 1864, el participã la Londra la înfiinþarea Asociaþiei
Internaþionale a Muncitorilor (AIT) sau Internaþionala I, pentru care
redacteazã Adresa inauguralã ºi cãreia îi devine unul dintre lideri.
La cel de-al III-lea congres, în 1869, AIT regrupeazã deja 700.000 de
aderenþi, muncitori din Franþa, Anglia, Germania, Elveþia fondatorii ,
apoi din SUA, Austria, Belgia, Spania, Italia, având secþii ºi în
Ungaria, Olanda, America de Sud. Atâta doar cã ea este mãcinatã de
puternice tensiuni între internaþionaliºti* (Marx), naþionaliºti* (Mazzini),
mutualiºti (Proudhon) ºi, foarte curând, anarhiºti* (Bakunin).
Cãderea celui de-al Doilea Imperiu în urma Rãzboiului franco-prusac
din 1870 deschide calea unei noi republici ºi, mai ales, de pe 18 martie
pânã pe 20 mai 1871, episodului Comunei din Paris, strivitã de trupele
lui Thiers. În Rãzboiul civil din Franþa, Marx, care manifestã un
dispreþ profund pentru Adunarea Naþionalã aleasã pe 8 februarie
1871 o adunare de þãrãnoi cu creiere de rumegãtoare ºi pentru
Thiers, trage învãþãmintele: [Comunarzii] au refuzat cu nesãbuinþã
sã declanºeze rãzboiul civil, ca ºi cum Thiers nu l-ar fi declanºat el
însuºi prin tentativa lui de a dezarma pe cale violentã Parisul. [...] Ar
fi trebuit sã porneascã asupra [guvernului de la] Versailles imediat
dupã victoria asupra reacþiunii din Paris. În septembrie 1871, Conferinþa
AIT de la Londra este tulburatã de un violent conflict între Marx ºi
Bakunin; pe 2 septembrie 1872, ultimul congres AIT se þine la
Haga: Bakunin este exclus, dar acest eveniment marcheazã ºi moartea
Internaþionalei.
Marx moare pe 14 martie 1883; la înmormântare au luat parte opt
persoane. Dar credinciosul Engels îi continuã opera. În 1885, el
publicã cea de-a II-a Carte a Capitalului, apoi, în 1894, Cartea a
III-a. În 1889, prezideazã crearea celei de-a II-a Internaþionale sau
Internaþionala Muncitoreascã Socialistã (IMS), plasatã sub semnul
unui marxism din ce în ce mai pregnant. În 1895, într-o prefaþã la o
reeditare a textelor lui Marx, Engels constatã evoluþiile capitalismului
ºi îºi pune întrebãri referitoare la posibilitatea unei treceri paºnice, pe
cãi legale, la socialism, ceea ce va sta la originea disputelor dintre
revoluþionarii ºi reformiºtii din sânul marxismului. În paralel, el
încearcã sã extindã materialismul istoric la ansamblul fenomenelor
404 MARXISM
ºtiinþifice ºi naturale, o viziune mecanicistã pe care Stalin* o va utiliza

din belºug pentru a fonda marxism-leninismul *.
MARXISM
O concepþie totalitarã a politicului?
Dacã termenul marxian este aplicat mai degrabã operei lui Marx,
iar cuvântul marxist, posteritãþii sale, ºi unul ºi celãlalt desemneazã
o aceeaºi filosofie a praxis-ului, care voia sã înþeleagã lumea ºi, în
acelaºi timp, s-o transforme în mod radical. Prolifica descendenþã
intelectualã ºi doctrinele ulterioare care se revendicã de la numele
lui aveau o anumitã legãturã cu aceastã matrice simbolicã, dar,
simultan, ele au inspirat ºi legitimat forme de organizare despoticã a
vieþii sociale. Dacã marxismul se prezintã ca o concepþie globalã
asupra lumii, rãmâne de stabilit dacã nu cumva, cu aceeaºi ocazie,
el deschide drumul unei concepþii totalitare asupra politicului.
O concepþie globalã asupra lumii

Broºura lui Lenin* Trei surse ale gândirii marxiste este o bunã
introducere în opera lui Marx, cu condiþia sã se adauge cã, dacã
acesta din urmã a preluat mult din filosofia germanã, din socialismul
francez ºi din economia politicã englezã, el a înþeles sã le depãºeascã,
integrându-le într-o viziune sinteticã asupra istoriei ºi asupra lumii.
Din filosofia lui Hegel, Marx reþine o viziune dialecticã ºi evolu-
þionistã a cursului istoriei care, printre contradicþii depãºite neîncetat
ºi renãscând mereu, evolueazã în mod necesar cãtre un moment în
care omenirea va sfârºi prin a se reconcilia cu ea însãºi. Aceastã
readaptare a dialecticii hegeliene se opereazã cu preþul unei rãsturnãri
decisive pe care Marx o enunþã în 1843 în Critica filosofiei dreptului la
Hegel. Într-adevãr, nu în cerul rarefiat al Ideilor, ci în înlãnþuirea
concretã a raporturilor de producþie ºi a antagonismelor de clasã se
dezvoltã acum dinamica istoriei.
Socialismul francez, atins tangenþial de Marx, furnizeazã sursa
politicã a gândirii acestuia. El nu-ºi cruþã criticile la adresa lui
Saint-Simon, Louis Blanc ºi, mai ales, Proudhon, pe care îi acuzã cã
promoveazã un socialism* utopic, când ar trebui de fapt sã se
MARXISM 405
vorbeascã despre un socialism ºtiinþific fundamentat pe o analizã

riguroasã a societãþii. El le este totuºi recunoscãtor pentru a fi luat
mãsura chestiunii sociale ºi pentru a fi trezit spiritele la ideea
necesitãþii unei transformãri radicale a societãþii.
Economia politicã englezã constituie în mod cert sursa cea mai
hotãrâtoare. Într-adevãr, Marx este înainte de toate autorul Capitalului,
lucrare în care el zdruncinã postulatele economiei politice clasice, cea
a lui Adam Smith ºi D. Ricardo, care declarau cã legile proprii economiei
liberale sunt universale. El expune metodic categoriile valoare,
salariu, plus valoare, profit, marfã care îl autorizeazã sã demonstreze
mecanismele modului de producþie capitalist ºi sã fondeze cu aceeaºi
ocazie principiile ºi modalitãþile distrugerii lui.
Din aceastã scurtã recapitulare a surselor gândirii marxiene ies în
evidenþã mai multe teze fundamentale. Simultan cu repunerea pe
picioare a dialecticii hegeliene, Marx enunþã un nou principiu de
interpretare a lumii sociale, numitã de el materialism istoric: Nu
conºtiinþa omului îi determinã fiinþa, ci, dimpotrivã, fiinþa lui socialã
este cea care îi determinã conºtiinþa; or, aceastã fiinþã socialã este
plasatã sub stricta dependenþã a structurii economice. Ceea ce putem
vedea ca realitate primã statul, legile, religiile*, ideologiile* nu
constituie decât niºte suprastructuri montate pe raporturile de
producþie, ele însele fixate într-o anumitã stare a forþelor de producþie.
În afarã de aceasta, proprietatea privatã asupra mijloacelor de
producþie este cea care determinã istoric divizarea societãþii în clase
antagoniste, pune în luminã naºterea statului slujitor înarmat al
intereselor clasei dominante , explicã rolul major al luptei de clasã
în transformarea societãþilor: Istoria tuturor orânduirilor sociale
din trecut este istoria luptei de clasã, proclamã Marx în Manifestul
Partidului Comunist.
Dacã modelul de producþie capitalist aduce la paroxism exploatarea
claselor dominate, el este, la rândul sãu, frãmântat de contradicþii
interne; el îºi sapã apãrându-se din rãsputeri propriul mormânt. În
Capitalul, Marx enumerã legile care submineazã acest mod de
producþie din interior ºi îi grãbesc sfârºitul: legea concentrãrii mono-
poliste a economiei, legea tendinþei descrescãtoare a ratei profitului,
legea pauperizãrii absolute a clasei muncitoare*. Ultima e decisivã:
capitalismul îºi produce propriii gropari; într-adevãr, proletariatul,
negare vie a burgheziei, este singura clasã care, date fiind sãrãcia ei
absolutã ºi creºterea ei numericã, este constrânsã sã rupã lanþurile ºi
sã devinã vârful de lance al revoluþiei.
406 MARXISM
Toate acestea subliniazã locul pe care îl ocupã lupta politicã în

opera lui Marx, prea adesea plasatã sub semnul supraevaluãrii eco-
nomicului ºi al devalorizãrii politicului. Ambiguitatea este aici obliga-
torie. Într-adevãr, pe de o parte, Marx refuzã sã disocieze teoria de
practicã. Cea de-a XI-a din Tezele asupra lui Feuerbach este clarã în
aceastã privinþã: Pânã azi, filosofii n-au fãcut decât sã interpreteze
lumea, acum ea trebuie transformatã. Idealului hegelian al unei ºtiinþe
absolute, Marx îi opune necesitatea unei ºtiinþe practice, a unui
praxis în care elaborarea teoreticã ºi practica revoluþionarã se
stimuleazã reciproc. Autorul Capitalului este ºi acela al Manifestului.
Omul care înþelege sã elucideze enigmele economiei capitaliste este ºi
cel care a þinut în braþe la botez Asociaþia Internaþionalã a Muncitorilor.
În acelaºi timp, el le transmite contemporanilor sãi o cronologie
foarte sumarã a procesului revoluþionar menitã unei strãlucite cariere,
instaurarea unei dictaturi temporare a proletariatului dupã luarea
puterii de cãtre muncitori, iniþiind apoi un proces de disoluþie a
claselor sociale, de dispariþie a statului, de edificare a unei societãþi
fãrã clase, în care administrarea lucrurilor se va substitui guvernãrii
oamenilor. Existã totuºi un punct asupra cãruia Marx n-a fãcut niciun
fel de concesie: ura faþã de democraþia* burghezã, de pretinsele
drepturi ale omului, iar atunci când consimte la recunoaºterea
utilitãþii tactice a votului universal, o face numai pentru a facilita
întãrirea comuniºtilor ºi a netezi calea revoluþiei*. Parlamentarismul
burghez ºi cortegiul sãu de libertãþi formale nu-ºi au locul în
stadiul construcþiei socialismului.
O concepþie fascinantã asupra revoluþiei

Dacã abordarea anterioarã pune în evidenþã unitatea profundã a gândirii
lui Marx ºi eroarea manifestã care ar reprezenta-o descompunerea ei
în sectoare separate, ea nu explicã totuºi lesne succesul ulterior
al acestei gândiri. A vorbi despre succesul ei astãzi, când ea pare
sortitã declinului, dacã nu cumva chiar pieirii iatã un lucru ciudat.
ªi totuºi, nu putem uita uimitoarea plasticitate a acestei doctrine care,
în decursul câtorva decenii, a fost capabilã sã dea viaþã atâtor puternice
proteste populare, sã suscite apariþia unor mari partide de masã, sã
ducã la declanºarea unor revoluþii autentice, sã stimuleze atâtea elite
intelectuale, sã impregneze o parte, adeseori decisivã, a cercetãrilor
filosofice, sociologice ºi istorice contemporane. Se pare cã trei ar fi
MARXISM 407
raþiunile indisociabile care permit explicarea a ceea ce Lucio Colletti

numea odinioarã excepþionala reuºitã a gândirii marxiste.
Înainte de orice, aceasta se datoreazã coerenþei discursului ºi
justificãrii ºtiinþifice cu care acesta a fost onorat ºi nu este câtuºi de
puþin lipsit de sens sã vedem în sociologia pozitivistã cea de-a patra
sursã, nerevendicatã, a doctrinei lui Marx contemporan al lui
Auguste Comte ºi al lui Herbert Spencer; ºi, în Etapele gândirii
sociologice, Raymond Aron nu va ezita sã îl claseze printre fondatorii
sociologiei moderne alãturi de Emile Durkheim, de Max Weber ºi de
Vilfredo Pareto. Marx înþelege sã rupã legãturile cu explicaþiile metafizice
ºi sã subordoneze transformarea societãþii unei analize riguroase a contra-
dicþiilor ei interne. Degradarea ulterioarã a marxismului în economism
ºi mecanicism marxismul vulgar, dupã Lenin nu anuleazã
importanþa pe care inventatorul lor a acordat-o enunþãrii unor legi
verificabile ºi imperative ale evoluþiei.
ªi, mai ales, Marx ºi-a pus concepþia lui ºtiinþificã asupra lumii
în slujba unei speranþe revoluþionare, iar o evidenþã a analogiilor între
marxism ºi religie este greu de þinut. În vreme ce marile monoteisme
indeo-creºtine par sã batã pasul pe loc, marxismul a apãrut ca echi-
valentul lor laic (Karl Lowith), o teodicee (doctrinã despre justiþia
divinã) laicizatã (Pierre Fougeyrollas) sau ca o religie secularã
(R. Aron, E. Voegelin). Aceastã ultimã categorie aratã cu claritate ce
anume permite înrudirea marxismului cu o varietate neobiºnuitã a
religiei: ideea unei societãþi bântuite de rãu ºi marcatã de stigmatele
exploatãrii capitaliste: desemnarea unui agent al mântuirii, proletariatul,
a cãrui menire este sã scape lumea de pãcat ºi de asuprire; ºi, în
sfârºit, promisiunea izbãvirii pentru toþi cei pe care modul de producþie
capitalist îi hãrãzea mizeriei ºi sãrãciei materiale. Marx ºi Engels*
s-au erijat în profeþi, reactivând fantasma Pãmântului fãgãduinþei,
promiþând tuturor oropsiþilor vieþii o lume a dreptãþii, a egalitãþii,
a fraternitãþii.
Aceastã îmbinare fãrã precedent de scientism ºi mesianism, de
rigoare metodologicã ºi de religiozitate misticã explicã succesul consi-
derabil al marxismului într-o perioadã în care capitalismul provoca
societãþii grave leziuni sociale ºi în care idealurile democratice abia
începeau sã prindã rãdãcini pe continentul european. Este însã cazul
sã amintim ºi cel de-al treilea factor.
Este neîndoielnic faptul cã marxismul n-ar fi cunoscut o asemenea
notorietate dacã vestirea unei noi Revelaþii n-ar fi venit sã se adauge
probei fascinante a Întrupãrii. Înfãptuirea marxismului în cadrul
408 MARXISM
comunismului rus a ridicat la rangul de credinþã palpabilã ceea ce nu

era decât o utopie* incertã. Revoluþia din Octombrie* ºi, apoi, naºterea
în dureri a primei societãþi socialiste au demonstrat cã un altundeva,
unde economia de piaþã înceteazã sã mai fie suveranã ºi unde
muncitorii îºi iau în mânã propriul destin, este nu numai dezirabil, ci ºi
posibil. Marxismul nu se mai mulþumea doar sã anunþe. El înfãptuia,
suscitând în jurul cauzei sale devotamentul cel mai profund ºi uneori
sacrificiile cele mai sublime. În afarã de aceasta, începând din anii
1960, atunci când comunismul de tip sovietic se scufunda în mlaºtina
birocraticã, ceea ce unii vor numi tiermondism, a reaprins flacãra
revoluþiei ºi a acþionat ca un puternic regenerator de utopie. Graþie
revoluþiilor chinezã, cubanezã ºi, apoi, vietnamezã, mitul viitorului
radios a reînceput sã prospere.
În sfârºit, cum am putea uita fascinaþia pe care marxismul a
exercitat-o asupra atâtor intelectuali, îndeosebi din Occident, furni-
zându-le la cheie certitudinile liniºtitoare ale unei interpretãri definitive
a lumii, posibilitatea de a trãi prin procurã suferinþele clasei muncitoare,
în sfârºit, perspectiva unei utopii înfãptuite, cãreia îi puteau fi verificate
la faþa locului în URSS*, în China*, în Cuba* formidabilele
realizãri.
O concepþie totalitarã asupra politicului

Douã remarci permit punerea problemei unei eventuale legãturi între
gândirea marxianã ºi modurile de întrebuinþare represive pe care le-a
cauzat ulterior. Pe de o parte, au existat indivizi ºi grupuri care s-au
revendicat de la opera lui Marx fãrã ca, pentru aceasta, sã adere ºi la
concepþia totalitarã a puterii. Primele partide social-democrate* din
Europa Occidentalã se refereau, sub influenþa lui Jaurès ºi a lui Guesde
în Franþa, a lui Kautsky ºi a lui Hilferding în Germania, a lui Otto
Bauer în Austria, la temele majore ale marxismului critica modului
de producþie capitalist, exaltarea rolului istoric al clasei muncitoare ,
asociindu-le însã ºi avantajele parlamentarismului republican ºi ale
pluralismului intelectual. Dacã au existat ºi utilizãri democratice ale
gândirii marxiene, înseamnã cã ea nu era total intolerantã la adresa lor.
Pe de altã parte, niciunul dintre statele care au ridicat marxism-leninismul*
la rangul de adevãr oficial sau chiar la acela de religie de stat nu a
menþinut ºi în niciun caz n-a fortificat valorile ºi instituþiile democratice.
Toate au edificat regimuri despotice, au manifestat încã din primul
moment o aceeaºi preocupare pentru intimidarea ºi supunerea societãþii
MARXISM 409
civile*, pentru înãbuºirea libertãþilor politice ºi intelectuale. Suntem

aºadar obligaþi sã respingem douã lecturi simetrice: pe aceea a
inocenþei absolute a gândirii marxiene în crimele comise în numele ei
ºi pe aceea a responsabilitãþii directe a lui Marx în teroarea* instituitã
de comunismul de stat.
Din acest punct de vedere, interpretarea propusã de filosoful
polonez Leszek Ko³akowski în monumentala sa Istorie a marxismului
nu pare a fi deosebit de stimulantã. Combãtând atât teza responsabilitãþii
imediate, cât ºi pe cea a inocenþei radicale, Ko³akowski detecteazã în
textul marxian o logicã internã cãreia stalinismul* nu-i era consecinþa
obligatorie, dar constituia, în ciuda a tot ºi a toate, o posibilã ieºire.
Aceastã interpretare, care coincide în multe privinþe cu cele ale lui
Hannah Arendt, Karl Popper sau Claude Lefort, evidenþiazã prezenþa
în opera lui Marx a unui nucleu antropologic vinovat în mare parte
de concepþia coercitivã a comunismului care va triumfa mai târziu ºi
va invita la despãrþirea de lecturile propuse de filosoful comunist francez
Louis Althusser. Într-adevãr, nu existã nicio separaþie epistemologicã
între operele din tinereþe marcate de umanism burghez ºi operele de
maturitate plasate sub semnul ºtiinþei* proletare, ci, dimpotrivã, o
profundã continuitate teoreticã, detectabilã încã de la început în tema
hegelianã a omului alienat, înstrãinat de propriile realizãri, a naturii
fãcute þãndãri pe care comunismul ar avea misiunea s-o resudeze ºi
care ar arãta cu degetul cãtre fantasma unei societãþi perfecte, trans-
parentã pentru ea însãºi.
Or, dupã Ko³akowski, aceastã imagine prometeicã a unei umanitãþi
reconciliate ar lãsa sã se întrevadã o violenþã nemaiîntâlnitã faþã de
indivizii ºi de grupurile care nu s-ar recunoaºte în aceastã întreprindere
de atomizare ºi de remodelare a corpului social. Aceasta a fost o
mitologie cu atât mai perversã cu cât era însoþitã de un praxis care
subordona în mod evident edificarea comunismului eliminãrii prealabile
a claselor dominante ale societãþii, care fãcea din violenþa revoluþionarã
marea fãuritoare a istoriei ºi care, la modul general, lãsa sã planeze o
suspiciune definitivã asupra valorilor ºi procedurilor unei democraþii
burgheze.
Cum s-ar putea împãca o reprezentare a lumii care îºi face un þel
din fãurirea unei societãþi omogene, lipsitã de conflicte ºi neîntinatã
de vreo mediere, care se sustrage ea însãºi probei criticii, cu principiile
democraþiei, care postuleazã nedeterminarea radicalã a finalitãþilor
existenþei colective ºi care disting în confruntarea paºnicã a valorilor
ºi a intereselor sursa evoluþiilor sociale? Intuim, în schimb, ce putea
aduce o astfel de antropologie socialã proiectului de aservire a societãþii.
410 MARXISM-LENINISM
Trebuie sã admitem însã, ºi asta în apãrarea lui Marx, cã acestei

mecanici intelectuale îi lipseºte o verigã decisivã, adusã de Lenin: o
teorie a organizãrii* revoluþionare, piesã intermediarã între doctrina
marxianã a revoluþiei ºi proiectul de reconstrucþie integralã a societãþii.
Nu cã Marx ar fi fost indiferent faþã de chestiunea grupãrii ºi a
autonomiei comuniºtilor; el i-a consacrat o parte importantã a vieþii
sale. Dar el n-a tematizat în mod sistematic ideea potrivit cãreia o
elitã de revoluþionari de profesie ar avea misiunea de a grãbi
transformarea radicalã a societãþii, de a monopoliza în profitul ei
exclusiv organizarea vieþii sociale ºi de a-i confisca, prin chiar acest
fapt, clasei muncitoare posibilitatea, teoretic recunoscutã, de a scrie
propria istorie. Dacã legãtura dintre marxism ºi totalitarism* rãmâne
parþial problematicã, cea care uneºte leninismul* ºi totalitarismul este
indiscutabilã.
Astãzi este acceptatã ideea cã marxismul revoluþionar ºi-a cam
trãit traiul. Chiar dacã el a inspirat experienþe ºi utilizãri diverse, nu
existã niciuna care sã fi rezistat erodãrii în timp ºi sã nu fi fost expusã
revanºei societãþilor*. În schimb, marxismul analitic n-a dispãrut, ba
chiar a regãsit în mod straniu o anumitã vigoare în unele universitãþi
din lumea anglofonã! Dacã autorul Manifestului Partidului Comunist
s-a înºelat în privinþa perimãrii sistemului capitalist, a destinului
proletariatului occidental ºi, mai mult, în privinþa liberalismului demo-
cratic, criticile aduse de el civilizaþiei bazate pe economia de piaþã
rãmân pertinente.
Totuºi, deosebirea care trebuie neapãrat fãcutã între marxismul
utopic ºi marxismul universitar sunã precum cea mai severã înfrângere
a lui Marx. Nimeni n-a pledat mai mult decât el în favoarea fecundãrii
reciproce a teoriei ºi a practicii ºi ar fi îngrozit sã constate soarta pe
care i-o rezervã acum cea mai mare parte a universitãþilor din Occident:
aceea a unui autor respectabil care se cuvine a fi studiat, cam ca un
Aristotel sau un Montesquieu.
MARXISM-LENINISM ® LENINISM/MARXISM-LENINISM/
STALINISM
MIªCAREA COMUNISTÃ INTERNAÞIONALÃ

Începând din 1919, miºcarea comunistã a fost gânditã într-o dimensiune
mondialã ºi a fost organizatã în consecinþã: Internaþionala Comunistã *
(IC) a fost constituitã ca un partid mondial al revoluþiei. Dizolvatã în
MIªCAREA COMUNISTÃ INTERNAÞIONALÃ 411
1943, IC a fost parþial înlocuitã în 1947 de Kominform*, care masca

în realitate o aservire mai directã ºi mai strânsã ca oricând a partidelor
comuniste faþã de URSS, avându-l în frunte pe Stalin*. Moartea
acestuia lasã miºcarea comunistã cu atât mai descumpãnitã cu cât
urmaºii lui Beria, Molotov, Hruºciov* îºi disputã cu furie succesiunea.
În 1956, dizolvarea Kominform deschide calea stabilirii unui nou
tip de relaþii între partidele comuniste din lumea întreagã, desemnate
cu numele de Miºcarea Comunistã Internaþionalã (MCI). Este vorba
despre relaþii bilaterale între fiecare PC ºi PCUS*, dar ºi între diferite
PC; ele constau ºi în unele conferinþe regionale sau mondiale mai
mult sau mai puþin sistematizate. Încã de la naºtere, MCI se confruntã cu
o gravã crizã: raportul secret al lui Hruºciov la cel de-al XX-lea
Congres al PCUS din februarie 1956, destalinizarea* care urmeazã ºi
intervenþia sovieticã în Ungaria, în noiembrie 1956, pun în discuþie
infailibilitatea PCUS ºi legitimitatea lui de a conduce MCI. Monolitismul
declarat al organizaþiei* ºi al ideologiei* comuniste pe plan mondial ºi
supremaþia sovieticã asupra miºcãrii, deja contestate de Tito* în 1948,
sunt acum puse în discuþie ºi de alþii, îndeosebi de PCI*.
Pentru a pune capãt oricãrei contestãri, sovieticii convoacã la
Moscova, în noiembrie 1957, prima mare conferinþã, regrupând 68 de
partide comuniste, ºi reuºesc sã creeze o unitate de faþadã. Este însã
pentru ultima oarã când ei reuºesc sã aparã ca lideri ai unei miºcãri
comuniste mondiale ºi unite. Criza, mocnitã în 1957, izbucneºte în
noiembrie 1960, în cursul celei de-a doua conferinþe mondiale care
reuneºte tot la Moscova 81 de partide comuniste. Iugoslavii au refuzat
sã vinã ºi mai ales PC chinez îl criticã în surdinã atât pe Hruºciov, cât
ºi condamnarea pronunþatã de el la adresa lui Stalin; PC albanez reia
zgomotos aceste critici. Chinezii ºi albanezii contestã concepþia lui
Hruºciov despre coexistenþa paºnicã*, pe care o considerã ca opor-
tunistã ºi revizionistã; ei cer o atitudine mai radicalã în lupta
antiimperialistã*. Pentru prima oarã, sovieticii au de înfruntat un
adversar de talie Mao Zedong* , iar divergenþele degenereazã rapid
într-un conflict deschis, provocând finalmente marea schismã în sânul
comunismului mondial. Fiecare partid comunist este acum obligat sã
se poziþioneze în raport cu una dintre cele douã tabere, iar în sânul
anumitor partide apar fracþiuni maoiste*.
În vreme ce conflictul sino-sovietic* capãtã proporþiile unui
conflict militar interstatal, cu incidentele de pe Ussuri din 1969,
unele partide europene criticã stalinismul sau aventurismul chine-
zilor ºi încearcã sã imprime o evoluþie unitarã dispozitivului MCI. În
412 MIªCAREA COMUNISTÃ INTERNAÞIONALÃ
noiembrie 1969, PCI cere însã deplinã autonomie a PC în raporturile

cu Moscova. În 1966, apoi în 1971, 1973 ºi 1975, PCI, PCF* ºi PC
spaniol criticã represiunea politicã din URSS, fie cã este vorba despre
procesul* scriitorilor disidenþi* Siniavski ºi Daniel, de procesul de la
Leningrad contra evreilor care doreau sã emigreze, de interzicerea
operelor lui Soljeniþîn sau de internarea abuzivã într-un spital psihiatric
a matematicianului ucrainean Leonid Pliuºci. Ele recidiveazã în 1968,
condamnând mai mult sau mai puþin vehement înãbuºirea Primãverii
de la Praga* de cãtre tancurile Tratatului de la Varºovia. Atacurile
împotriva sacrosanctului principiu al internaþionalismului* proletar se
multiplicã.
Sovieticii reacþioneazã prin convocarea unei a treia conferinþe
mondiale în 1969, la care participã 69 de partide; se înregistreazã însã
ºi absenþe de marcã: Mao, Tito, Castro*, Enver Hoxha, Kim Ir Sen*,
precum ºi conducãtorii vietnamezi. Acum începe sã se cristalizeze
curentul numit eurocomunist *, care se maturizeazã la începutul
anilor 1970, repunând în discuþie rolul violenþei ºi în particular al
terorii* în procesul revoluþionar ºi pãrând sã-i prefere calea demo-
craticã, eventual parlamentarã, de trecere la socialism. Acest curent
este reprezentat mai cu seamã de trei PC importante pentru istoria
comunismului: spaniol, francez ºi italian. În februarie 1976, Santiago
Carrillo ºi Georges Marchais, secretari generali ai primelor douã,
refuzã sã participe ca invitaþi la lucrãrile celui de-al XXVI-lea Congres
al PCUS; ºi, cu aceastã ocazie, Carrillo, al cãrui partid tocmai ºi-a
redobândit legalitatea într-o Spanie postfranchistã, subliniazã starea
primitivã [a regimului socialist sovietic] care se resimte de pe urma
sistemului cvasifeudal pe care l-a rãsturnat ºi ale cãrui stigmate
continuã sã le poarte. În iunie 1976, în cursul unei conferinþe a PC
europene, eurocomuniºtii se manifestã ºi îºi completeazã demersul
cu o întâlnire la vârf între Marchais, Carrillo ºi Enrico Berlinguer,
secretar general al PCI, la Madrid, pe 2 martie 1977. Va fi apogeul
eurocomunismului, intrat ulterior într-un declin pe care nu va mai
reuºi sã îl frâneze, sovieticii punând între timp la punct un plan în mai
multe etape de revenire la ortodoxie*.
Rãbdãtori, aceºtia profitã de câteva ocazii: moartea în 1978 a lui
Jean Kanapa, consilier al lui Georges Marchais în probleme de politicã
internaþionalã, apoi cea a lui Enrico Berlinguer, în 1984. Sovieticii îºi
multiplicã presiunile financiare ameninþarea de a întrerupe ajutoarele
pe care anumite PC le primeau sub formã de subsidii secrete ,
provoacã sciziuni ortodoxe în rândurile anumitor PC eurocomuniste
MIªCAREA DE NEALINIERE 413
spaniol ºi finlandez ºi reuºesc sã anihileze formarea unui pol

eurocomunist. Numai cã toate acestea nu curmã criticile care li se
aduc, alimentate de invadarea Afganistanului* în 1979 ºi de acþiunile
represive împotriva Solidarnoæ*, din Polonia, în 1981. MCI n-a fost
niciodatã mai divizat ºi mai dispersat.
Totuºi, chiar dacã îºi pierde din eficacitate, ea rãmâne un ansamblu
coerent datoritã relaþiilor bilaterale cu PCUS, persistenþei marxism-
-leninismului* ºi unei anumite unitãþi strategice mondiale, asiguratã
în parte prin revista Probleme ale pãcii ºi socialismului, care apare la
Praga, tipãritã în 37 de limbi ºi difuzatã în 145 de þãri , plasatã sub
egida Secþiei internaþionale a PCUS ºi a directorului aflat de mai
multe decenii în fruntea ei, Boris Ponomarev. MCI constituie un
punct de sprijin important pentru sovietici, mai ales în domeniul
luptei pentru pace*. Dar prãbuºirea subitã a regimurilor de democraþie
popularã*, în 1989, ºi, apoi, a URSS, în 1991, duce la dizolvarea
MCI. Astãzi, PC continuã sã întreþinã relaþii bilaterale ºi se regrupeazã
la nivel regional; în Europa, ele colaboreazã în cadrul Partidului
Stângii Europene*.
MIªCAREA DE NEALINIERE
Miºcarea de Nealiniere (MNA) a luat fiinþã în Asia* la iniþiativa a doi
lideri necomuniºti: primul-ministru indian Jawaharlal Nehru ºi preºe-
dintele indonezian Ahmed Sukarno. Nehru a fost primul care a între-
buinþat termenul nealiniere, în 1953, pentru a califica politica
externã indianã ºi a stigmatiza alinierea Pakistanului la politica SUA.
Sukarno oferã o tribunã acestei idei organizând în aprilie 1955 conferinþa
de la Bandung. 29 de þãri din Asia ºi Africa* Israel ºi URSS* nefiind
printre invitaþi dezbat aici teme þinând de anticolonialism ºi
antiimperialism*. Consideratã ca punct de plecare pentru emergenþa
Sudului Lumea a Treia pe scena internaþionalã, conferinþa îºi
propune sã depãºeascã separarea Est-Vest din timpul Rãzboiului Rece*.
Totuºi, ambiguitatea nealinierii apare aproape imediat, cãci premierul
Chinei*, Zhou Enlai*, figureazã printre liderii miºcãrii, deºi þara pe
care o reprezintã este indiscutabil aliniatã la poziþiile Moscovei.
O primã întâlnire între Tito*, Nasser ºi Nehru are loc în iulie 1956
pe insula Brioni, iar MNA ia naºtere oficial odatã cu conferinþa de la
Belgrad organizatã de Tito în 1961. Declaraþia finalã stabileºte cinci
criterii de aderare: susþinerea miºcãrilor de eliberare naþionalã, refuzul
alianþelor militare colective, refuzul alianþelor cu marile puteri, principiul
coexistenþei statelor cu sisteme sociale ºi politice diferite ºi neacceptarea
414 MOMENTUL 1989 ROMÂNIA
instalãrii de baze militare în relaþie cu conflictul dintre marile puteri.

Retorica nealinierii se bucurã în epocã de un indiscutabil succes.
MNA dispune de o forþã potenþialã importantã: în Adunarea Generalã
a ONU, ea cumuleazã majoritatea voturilor. Ar putea întrupa Sudul în
confruntare cu Nordul, inclusiv URSS, numai cã este rapid minatã de
diviziuni interne ºi de încercarea Moscovei de a o atrage pe orbita ei.
Conflictele dintre India ºi China, rãsturnarea de la putere a lui Sukarno
ºi intrarea Indoneziei în tabãra americanã, înfrângerea suferitã de
Nasser (în rãzboiul israeliano-arab) din 1967 slãbesc miºcarea. Ponderea
crescândã a Cubei*, sprijinul militar sovietic acordat lui Nasser,
apropierea dintre India ºi URSS în anii 1970 ºi discursurile din ce în
ce mai marcate de amprenta sovieticã divizeazã MNA, iar conceptul
nealinierii îºi pierde credibilitatea. Semn emblematic al acestei evoluþii,
conferinþa se reuneºte la Havana în 1979, în perioada imediat urmãtoare
invadãrii Afganistanului* de cãtre URSS, fapt care divizeazã profund
MNA. Tito, în vârstã de 87 de ani pe atunci, vine sã apere contra lui
Castro* o nealiniere fãrã legãturi cu Kremlinul.
De fapt, nealinierea a fost în mare parte un instrument pe care
unele þãri din Sud l-au utilizat pentru a obþine susþinerea uneia sau
alteia dintre marile puteri în uriaºul joc al Rãzboiului Rece. MNA a
supravieþuit cãderii Zidului Berlinului* având ca principal slogan
lupta contra imperialismului american, dar audienþa ei este dintre
cele mai limitate. Ultima conferinþã s-a þinut la Havana în 2006, fãrã
Fidel Castro, care era internat în spital, dar în prezenþa a 118 þãri
participante; vedetele reuniunii au fost preºedinþii venezuelean Hugo
Chávez ºi iranian Mahmud Ahmadinejad.
*MOMENTUL 1989 ROMÂNIA ® vezi Postfaþa

415
NAÞIONALISM/INTERNAÞIONALISM
În 1848, în plin puseu naþionalist în Europa*, Karl Marx* lanseazã, în
al sãu Manifest al Partidului Comunist, faimosul: Proletari din toate
þãrile, uniþi-vã!. Cuvântul sãu de ordine Proletarii nu au patrie!
înseamnã cã, de fapt, clasa dominatã trebuie sã combatã ºovinismul,
dar ºi cã are voinþa de a fi stãpânã la ea acasã, chiar ºi în cazul în care
naþiunea ar fi confiscatã (sau trãdatã) de cei avuþi. Formaþiune tran-
zitorie, care corespunde unei stãri a dezvoltãrii capitaliste, naþiunea trebuie
sã se subordoneze intereselor globale ale proletariatului internaþional.
Împlinirea naþionalistã este, prin urmare, judecatã în mod favorabil în
mãsura în care contribuie, ca în Irlanda, la accelerarea procesului de
conºtientizare a celor exploataþi. Crearea marilor state-naþiuni este
consideratã o etapã indispensabilã spre unificarea spaþiului economic,
dar sunt multe popoare vãzute ca incapabile sã dezvolte o culturã ºi
o viaþã politicã proprii. Dreptul popoarelor este o noþiune strãinã
marxismului*, chiar dacã poate fi folositã în scopul destabilizãrii unui
imperialism considerat mai ameninþãtor decât un altul în ceea ce
priveºte dezvoltarea luptei de clasã la scarã internaþionalã.
În septembrie 1864 a fost creatã Asociaþia Internaþionalã a Muncito-
rilor (AIM), a cãrei Adresã inauguralã este scrisã de Marx. AIM se
vrea partidul mondial al revoluþiei, într-o vreme în care partidele
socialiste încã nu existã. Ea întrupeazã un sentiment de apartenenþã la
o colectivitate supranaþionalã ºi, prin intermediul internaþionalismului
proletar, poartã ideea unei misiuni specifice a proletariatului.
Dizolvatã în 1876, AIM este înlocuitã în 1889 de Internaþionala
muncitoreascã socialistã, hotãrât europeanã ºi marxistã. Luptând
împotriva curentelor anarhiste*, anarhico-sindicaliste ºi trade-unioniste,
aceasta nu este decât o confederaþie secundarã de forþe naþionale
416 NAÞIONALISM/INTERNAÞIONALISM
iniþiale (A. Kriegel), ce organizeazã întâlniri periodice în care se

exprimã o dreaptã social-democraþia* germanã de marxism ortodox , o
stângã Jean Jaurès ºi o extremã stângã Lenin *, R. Luxemburg,
A. Pannekoek. La începutul anului 1914, aceasta reprezintã o forþã:
4 milioane de aderenþi, 10 milioane de sindicaliºti, 12 milioane de
alegãtori, 200 de mari ziare.
Dar, în august 1914, odatã cu Primul Rãzboi Mondial, voinþa
internaþionalistã a socialiºtilor dispare în faþa Uniunii sacre. Confrun-
tându-se cu falimentul celei de-a II-a Internaþionale ºi cu puseul
revoluþionar care zdruncinã Europa în 1918, Lenin creeazã în martie
1919 Internaþionala Comunistã* (IC), partid internaþional format din
secþiuni naþionale supuse unei discipline stricte. Internaþionalismul
sub forma pro-bolºevismului devine aºadar mijlocul prin care numeroºi
socialiºti îºi marcheazã refuzul ºovinismului de rãzboi ºi motivul
adeziunii la comunism cum s-a întâmplat ºi în timpul înfiinþãrii
PCF*. Totuºi, încã din 1918, Lenin instaureazã noþiunea de patrie
socialistã în primejdie ºi, începând din 1928, internaþionalismul
proletar se rezumã la susþinerea necondiþionatã a URSS*, ale cãrei
interese sunt asimilate celor ale revoluþiei mondiale. De altfel, mulþi
comuniºti considerã cã au douã patrii: þara lor de baºtinã ºi URSS.
Astfel, Maurice Thorez, ºeful PCF, îi spune lui Stalin* în timpul unei
întrevederi din 18 noiembrie 1947: Sunt francez, dar sufletul îmi
este de cetãþean sovietic.
Or, dacã emanciparea non-ruºilor a fost una dintre pârghiile folosite
de Lenin pentru a dezmembra Imperiul Þarist, odatã regimul
consolidat, URSS devine un sistem federal în care egalitarismul *
oficial dintre republici ascunde cu greu puseul ºovinismului velicorus
ºi punerea sub tutelã a minoritãþilor naþionale ºi a unor naþiuni întregi,
care culmineazã în timpul colectivizãrii*, Marii Terori*, deportãrilor*
în masã ºi sovietizãrii* regiunilor anexe Uniunii Sovietice între 1939
ºi 1945. Aceste practici ultranaþionaliste, asemãnãtoare rasismului*,
sunt reproduse de Mao Zedong* în Tibet* ºi de khmerii roºii*.
Dacã, în þãrile coloniale ºi semicoloniale, IC incitã pasiunile
naþionaliste, în Europa, ea adoptã niºte poziþii mai ambigue. Exacerbeazã
frustrãrile provocate de Tratatul de la Versailles în Germania, unde
PC german rivalizeazã cu naziºtii pentru cucerirea claselor de mijloc;
astfel, pe 20 iunie 1923, kominternistul Karl Radek aduce un omagiu
locotenentului naþionalist Schlageter, împuºcat pe 26 mai de ocupantul
francez; simultan, PCF este invitat sã lupte împotriva propriului
imperialism care ocupã Ruhrul ºi chiar sã întâmpine cu cãldurã
NAÞIONALISM/INTERNAÞIONALISM 417
Armata Roºie*, dacã aceasta ajungea sã îi elibereze pe proletarii

germani.
Începând din 1934-1935, atât din motive de politicã externã*, cât
ºi internã, Stalin reabiliteazã naþionalismul velicorus inaugurând politica
de front* popular, care incitã partidele comuniste sã-ºi revendice o
parte din istoria naþionalã, transformând proletariatul comunist în
moºtenitorul gloriilor apuse. În aceastã linie, consideratã ºovinã de
cãtre troþkiºti*, Franþa reprezintã punctul de aplicaþie privilegiat. Încã
din vara lui 1934, Thorez afirmã: Ne iubim þara ºi avanseazã o
concepþie a naþiunii clãdite pe moºtenirea culturalã de la catedrale
pânã la Revoluþia Francezã.
Dar numai în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi al
Rezistenþei* îºi încheie comuniºtii, în þãrile ocupate, integrarea într-o
patrie aflatã în suferinþã, la a cãrei reconstrucþie invitã în clipa Eliberãrii*.
Rãzboiul Rece* nu determinã reculul acestui naþional-comunism: PC
europene, din Est ºi din Vest, îºi fundamenteazã parþial patriotismul
pe un antiamericanism* combinat cu un resentiment antigerman, care
contrabalanseazã cu folos invitaþiile internaþionaliste de a ieºi în
întâmpinarea Armatei Roºii în caz de rãzboi în Europa. Iar în anii
1970, poziþionarea patrioticã a PCF funcþioneazã tot ca o marcã
identitarã în faþa nihilismului naþional al stângiºtilor*, atunci când
apãrã somptuoasele realizãri ale celei de-a V-a Republici pachebotul
France, avionul Concorde ºi sloganul: Sã fabricãm franþuzeºte.
În timp ce, în URSS, ºovinismul velicorus iese întãrit din Marele
Rãzboi pentru Apãrarea Patriei*, Stalin declarã: Internaþionalist este
acela care, necondiþionat, fãrã sã ezite, fãrã nici o rezervã, este gata
sã apere URSS, ce se aflã la baza miºcãrii revoluþionare mondiale. El
postuleazã astfel o identitate de interese între PCUS*, miºcarea
comunistã internaþionalã* ºi soarta revoluþiei în lume.
În 1976, Brejnev* inaugureazã solidaritatea internaþionalistã, dis-
tinctã de internaþionalismul socialist, care regleazã numai raporturile
dintre partidele-state* comuniste; aceasta nu modificã defel concepþia
fundamentalã care a legitimat pentru URSS înãbuºirea revoluþiei
maghiare din 1956 sau a Primãverii de la Praga* din 1968 potrivit
doctrinei suveranitãþii limitate ºi invadarea Afganistanului* în 1979.
În ex-democraþiile populare*, naþionalismul a fost uneori instru-
mentalizat de cãtre elitele comuniste, dupã modelul sârbului Miloeviæ
în Iugoslavia, care, din acest motiv, s-a bucurat la începutul anilor
1990 de simpatii în rândurile PC occidentale, inclusiv atunci când a
declanºat conflictele etnice pe spezele croaþilor ºi bosniacilor.
418 NEOCOMUNISM
În China*, naþionalismul a fost puternic instrumentalizat de miºcarea

comunistã ºi îi slujeºte ºi în ziua de astãzi drept pretext pentru
sinizarea Tibetului, anexarea Hong-Kong-ului sau revendicarea suve-
ranitãþii asupra insulei Taiwan, fief al naþionaliºtilor lui Jiang Jieshi
din 1949 încoace. Coreea de Nord* are aceeaºi atitudine în ceea ce
priveºte Coreea de Sud.
NEOCOMUNISM
Prãbuºirea în 1989-1991 a sistemului comunist mondial dominat de
URSS* a permis o nouã emergenþã a unor curente comuniste reduse la
tãcere din 1917 încoace de unica viziune leninistã. Astfel a apãrut un
neocomunism, nouã formã de gândire ºi de acþiune în scopul
apropierii de realitatea mondializatã. Susþinãtorii anticapitalismului *
au fost nevoiþi sã opereze o mutaþie în cadrul propriului discurs, unii
dintre ei optând pentru antiglobalism sau altermondialism. În
felul acesta s-a realizat un transfer al aspiraþiilor comuniste spre
nebuloasa alter.
Alcãtuitã dintr-o multitudine de grupuri dintre care organizaþia
Attac este una dintre cele mai reprezentative , întreþinând o viziune
pesimistã asupra evoluþiei economice ºi ecologice a lumii, aceastã
nebuloasã desemneazã un duºman comun, neoliberalismul, ºi manifestã
o voinþã de a se desprinde de partidele tradiþionale printr-un comporta-
ment militant inovator. Pentru a-ºi extinde câmpul de acþiune de la
cei fãrã acte pânã la cei fãrã patrie, trecând prin ºomeri, homosexuali,
femei etc. , neocomuniºtii au decis în 2000 sã organizeze sistematic
un forum social mondial care se vrea un anti-Davos. Primul forum s-a
desfãºurat în 2001 la Porto Alegre, în Brazilia.
Moartea comunismului industrial ºi slãbirea doctrinei sale
marxism* ºi apoi marxism-leninism* au favorizat acest transfer,
alimentat de practicile capitalismului financiar al anilor 1990. În
plus, trebuie sã se þinã seama ºi de ideologia* dominantã a altermon-
dialismului, care coincide cu cele dintâi forme ale comunismului
premarxist ºi prebolºevic , mai precis desemnarea profitului, chiar a
banilor, ca sursã a nedreptãþilor ºi, prin urmare, a rãului din societate.
Aceastã întoarcere la izvoare a favorizat o reinterpretare a corpusului
marxist-leninist, recentrarea logicii revoluþionare pe cel exclus sau
discriminat cel fãrã ºi o desemnare a duºmanului sub trãsãturile
bogãtaºului întrupat mai ales de organizaþiile ºi multinaþionalele occi-
dentale. Sãracul vede astfel cum îi sunt atribuite virtuoasele prerogative
NEOCOMUNISM 419
ale proletarului, forþã de distrugere ºi, totodatã, purtãtor al unei

societãþi bune.
Ideea unei necesare redistribuiri egalitare a bogãþiilor mondiale
între Nord ºi Sud a apropiat cu excepþia celor câþiva susþinãtori ai
ortodoxiei* leniniste sfere de influenþã, la prima vedere, irecon-
ciliabile marxiºti, neomarxiºti, libertari ºi chiar creºtini, împrãºtiaþi
sub diverse stindarde ale multiculturalismului, declinului, tiers-mondialis-
mului, troþkismului*, neozapatismului ºi chiar ale câtorva fracþiuni
ale islamismului radical.
Identificaþii marxiºti rãmaºi leniniºti formeazã mai ales Liga Comu-
nistã Revoluþionarã, Renovatorii PCF*, Partidul Muncitorilor din
Brazilia, englezii din Socialist Workers Party sau italienii din
Rifondazione Comunista. Aceºtia îºi pun speranþele în miºcãrile sociale,
la nivel naþional ºi mondial, percepute ca expresia aceleiaºi suferinþe,
prin urmare ca actor colectiv radical. Cu toate cã ºi-au extins câmpul
de acþiune la cei sãraci ºi excluºi, îºi menþin tezele escatologice ale
unei revoluþii* izbãvitoare care ar trece neapãrat prin preluarea puterii.
Adeziunea lor la miºcarea alter vizeazã în primul rând transformarea
acesteia în internaþionalism*, ba chiar într-o a V-a Internaþionalã,
care sã poatã sã îi adune sub calificativul de muncitori pe toþi
dezmoºteniþii sorþii.
Neomarxiºtii reinterpreteazã corpusul marxist în lumina lui Michel
Foucault, Gilles Deleuze, Rosa Luxemburg, Walter Benjamin sau
Pierre-Joseph Proudhon. Pentru federalizarea grupurilor, pânã mai
ieri duºmane, fãrã sã rupã legãturile cu moºtenirea comunistã, aceºtia
privilegiazã în familia marxistã partizanii materialismului istoric, care
au refuzat ideologia progresului ºi teroarea*. Dar singurul care a
inovat din punct de vedere teoretic este Antonio Negri, cu sacrul
multitudinii cei fãrã, excluºii, pierduþii, rãtãcitorii ca nou
subiect revoluþionar, garant al unei societãþi bune.
Adepþii împãrþirii formeazã o fracþiune a neocomunismului mai
diversificatã, cãci este plasatã la întretãierea solidarismului, anarhismului*
ºi comunismului. Acesta este cazul francezului José Bové, fost purtãtor
de cuvânt al Confederaþiei Þãrãneºti, care îi apropie pe neozapatiºtii
mexicani de þãranii lui Larzac ºi proiectul lor de patrimoniu colectiv.
În cazul acesta, nici nu se pune problema reaproprierii directe a
mijloacelor de producþie, ci a împãrþirii ºi a renunþãrii la anumite
privilegii în scopul îndreptãrii dezechilibrului Nord-Sud ºi al prezervãrii
mediului. Apropiat de Bové, englezul John Holloway se inspirã din
gherila neozapatistã a subcomandantului Marcos pentru a respinge
420 NEP
revoluþiile ºi experimentele secolului XX, axate pe cucerirea statului,

ºi pentru a propovãdui dizolvarea tuturor structurilor opresive.
Anumite experienþe realizate în America Latinã* slujesc, într-adevãr,
drept referinþe pentru inventarea unei societãþi egalitare ºi emancipate,
mai ales Revoluþia bolivarianã condusã de Hugo Chávez, preºedintele
Venezuelei din 1998, care simbolizeazã pentru neocomuniºti socialismul
secolului XXI.
Grupuri anarhiste plutesc pe valul alter în scopul accelerãrii
dãrâmãrii unui sistem detestat, dupã modelul aºa-numitelor Black
Blocks sau al câtorva opozanþi ai creºterii economice.
Miºcarea neo admite ºi creºtini, purtãtori ai unei doctrine
sociale, a cãror prioritate se îndreaptã spre pace ºi refluxul sãrãciei.
Deºi au mai degrabã tendinþa sã se apropie de linia solidaristã favorabilã
anulãrii datoriei þãrilor sãrace ºi taxãrii profiturilor în folosul dezmoº-
teniþilor sorþii, unii se identificã de fapt cu polurile de radicalitate în
ceea ce priveºte problema împãrþirii bogãþiilor planetare. Cele mai
active sunt unele grupuri creºtine sud-americane, purtãtoare ale unei
teologii a eliberãrii, nouã utopie* susþinutã de figura cristicã a celui
care nu are nimic.
Deºi reperele ideologice ale neocomunismului par sã fie foarte
diverse, ele converg pentru a transforma suferinþa ºi mânia sãracului în
pârghiile unei mântuiri a societãþii în confruntarea cu lumea occidentalã
chematã sã se cãiascã ºi sã împartã.
NEP
În mai 1918, voind sã distrugã în mod radical economia* ºi societatea*
ruse tradiþionale, pentru a-ºi pune imediat în practicã proiectul comunist,
Lenin* suprimã moneda, interzice comerþul intern, naþionalizeazã
întreprinderile ºi le impune þãranilor rechiziþionãri. Acest comunism
de rãzboi duce la prãbuºirea economiei, apoi la foamete* ºi provoacã
în februarie-martie 1921 revolta muncitorilor de la Petrograd ºi a
marinarilor din Kronstadt*.
Înþelegând cã puterea îi este grav ameninþatã, Lenin ordonã înãbuºirea
revoltei, dar se hotãrãºte sã facã o pauzã. În martie 1921 recunoaºte:
Acestea sunt faptele. [] Tot sistemul comunismului de rãzboi a
intrat în coliziune cu interesele þãrãnimii []. Am mers prea departe
cu naþionalizarea comerþului ºi industriei, cu blocarea schimburilor
locale. [] Putem sã dãm puþin înapoi fãrã sã distrugem dictatura
proletariatului.
NEP 421
Noua Politicã Economicã (NEP), decretatã pe 21 martie 1921,

proslãveºte o reîntoarcere parþialã la economia de piaþã: denaþionalizarea
ºi libertatea comerþului intern, deschiderea faþã de investitorii strãini,
denaþionalizarea întreprinderilor industriale cu mai puþin de zece
salariaþi etc. ªi, mai ales, pune capãt la þarã rechiziþionãrilor forþate,
înlocuite de un impozit în naturã, apoi în bani. Þãranii pot din nou
sã-ºi vândã neîngrãdiþi surplusul ºi, prin urmare, au interes sã producã
mai mult. Începând din 1922, þãranul are dreptul sã dispunã de propria
fermã ºi sã angajeze salariaþi. Bolºevicii tolereazã, aºadar, reconstruirea
unui sector privat. Fac apel la capitalurile ºi tehnicienii strãini ºi, încã
din 1921, este suprimatã munca obligatorie ºi este reintrodusã ierarhia
salariilor.
În 1922, statul pune în circulaþie o monedã, cervoneþul, garantatã
cu 25% din rezervele în aur, ºi restabileºte dreptul de moºtenire pânã
la 10.000 de ruble de aur. În oraºe se constituie o nouã clasã de
afaceriºti, nepmen. Aceste mãsuri permit producþiei industriale ºi
agricole sã renascã rapid. Dar statul pãstreazã controlul marii industrii
ºi al bãncilor ºi, prin urmare, al economiei. Totuºi, acest dezgheþ
economic este însoþit de o rigidizare în domeniul politic: al X-lea
Congres al Partidului bolºevic interzice fracþiunile ºi o nouã epurare*
afecteazã 25% dintre aderenþii partidului, ale cãrui reguli de admitere
se înãspresc.
NEP nu este decât un recul momentan impus de circumstanþe, aºa
cum scrie Lenin: Operãm o retragere strategicã ce ne va permite sã
înaintãm pe un front vast într-un viitor foarte apropiat. Pe 3 martie
1922, el adaugã: Este o mare greºealã sã se creadã cã NEP a pus
capãt terorii*; ne vom întoarce la teroare ºi la teroarea economicã.
În 1929, Stalin* estimeazã cã puterea comunistã este îndeajuns de
puternicã pentru a porni din nou la asaltul împotriva þãrãnimii. El
pune capãt NEP ºi începe colectivizarea* forþatã.
422
423
OMUL NOU
În romanul sãu Ce-i de fãcut? (1864), Cernîºevski distinge trei tipuri
de oameni: omul obiºnuit, supus regimului la putere, omul special
model al revoluþionarului de profesie, reluat de Lenin * ºi omul
nou, care, sub îndrumarea omului special, se emancipeazã puþin
câte puþin de sub oprimarea societãþii timpului. Pusã astfel în formã
revoluþionarã, aceastã idee este reluatã în numeroase utopii *, dar ea
exista ºi în faza iacobinã a Revoluþiei Franceze, care îºi imagineazã cã
este posibil sã modifici natura umanã.
Pentru mulþi revoluþionari, printre care ºi Lenin, omul alienat este
produsul unei societãþi edificate pe baze proaste. Distrugerea vechii
societãþi autocraticã, burghezã etc. trebuie aºadar sã permitã sã se
facã tabula rasa, aºa cum cântã Internaþionala*, ºi, pe niºte baze
corecte socialiste, iar mai apoi comuniste , sã fãureascã, prin
educaþie, un om nou, înzestrat cu o naturã umanã bunã. Astfel, în
Literaturã ºi revoluþie, Troþki* merge pânã la a scrie cã libertatea
omului faþã de Dumnezeu, de Þar ºi de Capital face posibilã crearea
unui tip biologic ºi social superior, un supraom, dacã vreþi. O idee
identicã este exprimatã ºi de cãtre Stalin* care, la înmormântarea lui
Lenin, declarã cã bolºevicii* sunt fãcuþi dintr-o stofã specialã,
glorificând astfel rolul revoluþionarilor ca avangardã a noii societãþi.
Ea emanã din ideea darwinismului social, enunþatã în mediile socialiste
prin anii 1880, ºi duce la justificarea terorii* ºi a exterminãrii de cãtre
purtãtorii viitorului istoric a unui duºman degenerat.
Acest mit al omului nou se dezvoltã considerabil sub Stalin, care
organizeazã eroismul proletarului de ºoc stahanovistul , apoi acela
al soldatului roºu, ºi obligã propaganda sã cânte superioritatea
omului sovietic. Mitul este reluat în toate regimurile comuniste, dar
cu maximã intensitate în China* maoistã sau în Coreea de Nord*. În
424 OPOZIÞII COMUNISTE
realitate, homo sovieticus mai curând membru al birocraþiei* decât

cetãþean obiºnuit s-a distins adesea prin corupþie, ipocrizie, irespon-
sabilitate, prin lipsa milei ºi a simþului moral.
OPOZIÞII COMUNISTE
Dupã succesul Revoluþiei din Octombrie*, în noiembrie 1917, leninismul*,
care nu este decât unul dintre numeroasele curente ale marxismului* în
cadrul celei de-a II-a Internaþionale, devine în mod evident dominant,
chiar din cauza succesului sãu politic. Totuºi, suscitã încã de la început
critica altor bolºevici*. Încã din 1918, Buharin ºi Radek se pun în fruntea
Comuniºtilor de stânga, împotriva semnãrii Tratatului de la Brest-
-Litovsk. În 1920 apare Opoziþia Muncitoreascã, condusã de Aleksandra
Kollontai ºi Aleksandr ªliapnikov, care denunþã derivele birocratice ale
Partidului bolºevic; este criticatã pe faþã de Lenin*, care profitã de aceastã
situaþie, în timpul celui de-al X-lea Congres al partidului, din martie
1921, pentru a interzice fracþiunile din sânul Comitetului Central.
Dacã, din acest moment, unii marxiºti reformiºti, ca Martov ºi
Kautsky, le aduc bolºevicilor critici fundamentale, alte critici le sunt
aduse de câþiva marxiºti revoluþionari, dintre care cea mai eminentã
este Rosa Luxemburg. Nãscutã în 1871, militantã încã de foarte tânãrã
ºi având legãturi cu socialiºtii ruºi, polonezi ºi germani, ea aparþine,
începând din 1898, social-democraþiei* germane, unde îºi manifestã
capacitãþile de teoreticianã. Închisã în 1916 din cauza poziþiilor ei
antipatriotice, susþine Revoluþia din Octombrie, dar îi criticã pe bolºevici
în mai multe aspecte, mai ales în privinþa concepþiei leniniste a
partidului ºi a absenþei democraþiei*. În 1918 scrie în Revoluþia rusã:
Fãrã alegeri generale, fãrã o libertate a presei ºi de întrunire nelimitatã,
fãrã o luptã de opinii libere, viaþa se ºubrezeºte în instituþiile publice,
iar birocraþia* rãmâne singurul element activ. Eliberatã din închisoare ºi
deºi nu o aprobã, ia parte la insurecþia Ligii Spartacus de la Berlin din
6 ianuarie 1919. Arestatã de câþiva soldaþi din trupele speciale, este
asasinatã, împreunã cu tovarãºul ei, Karl Liebknecht. Apare atunci un
curent de idei, mai încrezãtor decât Lenin în spontaneitatea revoluþionarã
a maselor, luxemburghismul.
Începând de la mijlocul anilor 1920 ºi la îndemnul lui Stalin*,
marxism-leninismul* este erijat într-o intangibilã ortodoxie, dar, deºi
rãmân legaþi de leninism ºi de partidul comunist, mai mulþi lideri
emit o serie de critici. Unii sunt pur ºi simplu expulzaþi din miºcare,
ca Troþki* fondator al troþkismului*, activ ºi astãzi sau ca ºeful
PCI*, Amedeo Bordiga, care dã naºtere unui mic curent, bordighismul.
ORGANIZARE 425
Alþii sunt marginalizaþi, acesta fiind cazul lui Antonio Gramsci.

Nãscut în 1891, jurnalist socialist din 1913, Gramsci joacã un rol
important în miºcarea consiliilor revoluþionare din Italia de Nord în
1919-1920. Chemat la Moscova, partizan al lui Stalin, îi ia în 1926
locul lui Bordiga în fruntea PCI. Arestat în acelaºi an de fasciºti, va
muri în domiciliu forþat, în 1937; dar, în cursul celor zece ani de
închisoare, el se gândeºte la experienþa bolºevicã ºi refuzã strategia
leninistã, apoi marxist-leninistã de asediere a statului ºi a societãþii.
Inventeazã noþiunea de bloc istoric, care desemneazã raporturile
complexe dintre infrastructurã ºi superstructuri ºi asupra cãruia clasa
care îl conduce îºi impune hegemonia socialã, dar ºi culturalã ºi
ideologicã. Deºi nu respinge violenþa revoluþionarã, Gramsci insistã
asupra rolului intelectualilor în lumea modernã ºi asupra rolului
partidului comunist ca intelectual organic. În anii 1960, gramscismul
este în mare vogã printre marxiºtii francezi ºi italieni, dar ºi în cadrul
dreptei, dacã nu chiar al extremei drepte.
Dupã rãzboi, principala opoziþie la comunismul ortodox este
maoismul*, apãrut în timpul conflictului sino-sovietic *. Cât despre
guevarism, susþinut de Che Guevara începând din 1963 ºi bazându-se
pe o strategie de gherilã* antiimperialistã, acesta nu are vreme sã se
cristalizeze într-un curent politic din cauza morþii lui Che, în 1967.
ORGANIZARE
O disciplinã de fier asemenea disciplinei militare

Chestiunea organizãrii este una dintre caracteristicile fundamentale
ale sistemului comunist mondial. Nici un congres comunist nu s-a
þinut fãrã dezbatere în privinþa organizãrii, formelor, perfecþionãrii
sale. Aceastã noþiune cuprinde totodatã modalitãþile de conducere,
structurile ºi modul de funcþionare ale partidului, recrutarea, formarea
ºi gestionarea militanþilor ºi desemnarea responsabililor.
Lenin ºi organizarea
Întâietatea problemelor de organizare este enunþatã de Lenin* în 1902
în Ce-i de fãcut? în care se pronunþã pentru un partid* care sã includã
structuri atât clandestine, cât ºi legale, organele de decizie rãmânând
secrete. Partidul trebuie sã fie format din revoluþionari profesioniºti
426 ORGANIZARE
riguros selectaþi ºi disciplinaþi agenþi ºi inseraþi într-o structurã

foarte centralizatã. Viziunea sa organizaþionalã fiind radicalizatã de
rãzboiul* din 1914, Lenin insistã de-acum înainte pe unitatea voinþei
ºi a autoritãþii ºi pe o disciplinã cvasimilitarã.
Aceastã organizare disciplinatã le permite bolºevicilor în 1917 sã
punã mâna pe putere ºi apoi sã o pãstreze în timpul rãzboiului civil*.
Pentru comuniºti, acest triumf valideazã pentru totdeauna natura
aproape sacrã a tipului lor de organizare, iar Partidul bolºevic devenit
PCUS* se transformã în modelul tuturor partidelor comuniste,
partide-stat ºi partide de opoziþie.
Caracterul centralizat al partidului se întãreºte încã din 1919.
Dorind sã nu informeze instanþa de conducere obiºnuitã Comitetul
Central despre toate deciziile sale, Lenin creeazã Politburo sau
Biroul Politic restrâns. În 1920 este stabilitã structura care, în curând,
va fi adoptatã de toate partidele comuniste: Biroul Politic (BP) este
locul în care se iau hotãrârile politice; Secretariatul BP, format din
secretarul partidului ºi din adjuncþii sãi direcþi, se ocupã de afacerile
urgente; Biroul de Organizare se îngrijeºte de aderenþi ºi de cadrele
intermediare; Comitetul Central (CC), cu o periodicitate multianualã,
dezbate marile orientãri.
În 1921, în timpul celui de-al X-lea Congres al Partidului bolºevic,
Lenin impune interzicerea fracþiunilor din cadrul CC, în numele unitãþii
partidului ºi al unei stricte ierarhii: de acum înainte, orice expresie a
unei opoziþii organizate este imposibilã. Centralizarea ºi personalizarea
puterii, accentuate, vor fi duse la extrem de cãtre Stalin* ºi vor deveni
norma tuturor partidelor ºi partidelor-state, inclusiv dupã destali-
nizare*. Cel mai radical caz este acela al khmerilor roºii* ºi al PC
cambodgian ajuns la putere, clandestini în propria lor þarã, deoarece nu
apar în faþa populaþiei decât sub numele de Angkar Organizaþia.
Internaþionala Comunistã ºi modelul de organizare

leninist
Dupã ce a creat în 1919 Internaþionala Comunistã* (IC), al cãrei rol
era reunirea partidelor comuniste din toatã lumea, Lenin îi impune
modul de organizare prin cea de-a 12-a dintre cele 21 de condiþii de
adeziune la IC, publicate în 1920: Partidele [] trebuie sã fie
edificate pe principiul centralizãrii democratice. În vremurile noastre de
rãzboi civil îndârjit, Partidul Comunist nu va putea sã-ºi îndeplineascã
rolul decât dacã este organizat în modul cel mai centralizat, dacã se
ORGANIZARE 427
admite o disciplinã de fier asemenea disciplinei militare []. ªi a

3-a condiþie ordonã sã se creeze pretutindeni, pe lângã organizaþia
legalã, un organism clandestin, capabil sã-ºi facã la momentul decisiv
datoria faþã de revoluþie.
Încã din 1920, IC este condus de un Comitet Executiv (CEIC),
care defineºte ºi implementeazã o linie politicã generalã, cu sprijinul
principalilor ºefi sovietici, ei înºiºi membri ai Biroului Politic al
PCUS Zinoviev, apoi Buharin ºi, în sfârºit, Molotov. Primele patru
congrese ale IC stabilesc principii în vigoare pânã la dizolvarea ei, în
1943. În paralel, IC înfiinþeazã diverse ramuri sectoriale tineret,
þãrani, sindicate, sporturi etc. ºi incitã fiecare PC sã facã la fel,
pentru a crea matricele organizaþiilor de masã*.
În 1923, CEIC inaugureazã bolºevizarea. Aceasta tinde sã suprime
formele de organizare ºi de funcþionare ale vechilor structuri social-
-democrate. Bolºevizarea este mai întâi aplicatã Internaþionalei Tine-
retului Comunist (ITC), apoi extinsã la ansamblul partidelor comuniste
ºi oficializatã în cadrul celui de-al V-lea Congres al IC, în 1924.
Principalii responsabili sunt Osip Piatniþki ºi Dmitri Manuilski. Bolºevic
din 1902, conducãtor al Departamentului Legãturilor Internaþionale
(OMS), însãrcinat cu finanþarea partidelor comuniste ºi deplasãrile în
strãinãtate ale reprezentanþilor în misiune ai IC, Piatniþki este unul
dintre iniþiatorii bolºevizãrii ºi, apoi, ai stalinizãrii, începând din
1929, înainte de a fi exclus din CC al PCUS ºi executat în timpul
Marii Terori*. Manuilski, student la Sorbona, menºevic raliat bolºevicilor
în 1918, se impune în 1922 ca unul dintre responsabilii politici ai IC;
în calitatea sa de delegat al IC pe lângã PCF* ºi PC german, le impune
cu iscusinþã grupuri conducãtoare; în strânsã legãturã cu Stalin, joacã
un rol preponderent în procesul decizional ºi determinã aplicarea liniei
clasã contra clasã, ulterior, dupã 1934, a liniei de Front Popular*,
pentru ca, ulterior, sã propunã denunþarea rãzboiului imperialist ºi, în
sfârºit, crearea Fronturilor* Naþionale. Dupã dizolvarea IC, în 1943,
organizeazã Departamentul 205, care îndeplineºte, în cadrul CC al
PCUS, funcþii analoage celor ale CEIC, dar neapãrând public.
Funcþii ale bolºevizãrii ºi stalinizãrii

Înainte de 1914, partidele socialiste sunt organizate pe baza unor
secþii locale care îºi aleg delegaþii; aceºtia desemneazã conducerea
federaþiilor departamentale care, la rândul lor, numesc o conducere
naþionalã. IC criticã acest tip de organizare, ce nu este adaptat rãzboiului
428 ORGANIZARE
de clasã pe care doreºte sã îl poarte. În consecinþã, bolºevizarea

vizeazã sã le impunã tinerelor PC, provenite în cea mai mare parte din
partidele social-democrate*, o organizare ierarhizatã ºi centralizatã, al
cãrei caracter este accentuat în toate þãrile în care PC sunt interzise,
funcþionarea lor ilegalã aplicând cât mai conºtiincios cu putinþã modelul
din Ce-i de fãcut?, radicalizat de Lenin între 1915 ºi 1922.
Baza fiecãrui PC este celula, care îºi orienteazã acþiunea cu prioritate
spre întreprindere, mai ales uzina. Deºi succesul nu este imediat, el
transformã în mod durabil modalitãþile de intervenþie militantã, lichidând
implantarea socialistã de tip interclasã ºi creând o bazã socialã
alcãtuitã în majoritate din muncitori. Un ansamblu de celule formeazã
un raion, strat intermediar înaintea unei regiuni, ea însãºi treaptã
intermediarã între local ºi naþional. Mai târziu, raionul reuneºte
secþiile pe plan judeþean, pentru a se potrivi cu structura administrativã
a þãrii.
În teorie, aceasta este baza care desemneazã treapta superioarã,
fiecare nivel al organizãrii procedând la fel pânã la desemnarea
conducerii. În realitate, ca în cadrul PCUS, este vorba despre o
faþadã: conducerea este cea care hotãrãºte numirea responsabililor.
Acest proces de selecþie se repercuteazã asupra întregii organizaþii;
astfel, numirea unui responsabil regional la Comitetul Central este
confirmatã de cãtre conducere. La fel, Comitetele regionale sunt
alcãtuite în acord cu Comisia de Cadre, iar cei care aprobã numirea
responsabililor de secþie ºi de celulã sunt responsabilii regionali.
Dacã o celulã se opune deciziilor venite de la treapta superioarã, este
preluatã sau dizolvatã.
Celulele trebuie sã reprezinte baza partidului, sporirea sau diminuarea
lor stând mãrturie pentru vitalitatea acestuia. Tipurile de aderenþi
variazã în funcþie de perioadã. Proveniþi din mraniþa socialistã ºi apoi
sindicalã, militanþii anilor 1920 formeazã un aliaj compozit; dar, din
pricina bolºevizãrii, organizarea ºi modurile de recrutare se schimbã.
Mediul prim ºi privilegiat rãmâne lumea muncitoreascã: muncitorii
din marile întreprinderi metalurgiºtii, minerii ºi cei din trans-
porturi feroviarii, docherii. Al doilea mediu este lumea serviciilor
publice feroviarii ºi lucrãtorii municipali , considerabil sporitã în
anii 1960-1970 de cadrele didactice. Al treilea grup se bazeazã pe
mica þãrãnime. Partidele comuniste vor cãuta decenii la rând sã
pãstreze aceastã reprezentare idealã, a cãrei reflecþie se vor instanþele
conducãtoare.
ORGANIZARE 429
A doua inovaþie majorã este reorganizarea grupului conducãtor*

dupã o ierarhie imuabilã: Secretarul General, Secretariatul, Biroul
Politic ºi Comitetul Central. Îndepãrtându-se de organizarea social-
-democratã, bolºevizarea inverseazã ordinea decizionalã, limiteazã
autonomia localã ºi regionalã, interzice tendinþele ºi obligã la luarea
hotãrârilor în unanimitate. Deºi funcþionarea este, în principiu, colegialã,
ea corespunde în realitate, în numele eficacitãþii, principiilor de
unificare a luãrii deciziei ºi ale unitãþii autoritãþii. Secretarul General
ºi Secretariatul iau hotãrârile ºi impulsioneazã funcþionarea Biroului
Politic ºi a partidului, Comitetul Central nefiind de cele mai multe ori
decât o instanþã legitimantã ºi pedagogicã, însãrcinatã sã gireze deciziile
ºi sã le trimitã spre partid. Secretariatul creeazã o multitudine de
comisii specializate în cadrul CC: þãrãneascã, organizare, informare,
statisticã, sindicalã, femininã, imigranþi, colonialã, presã, agit-prop*,
politicã externã etc. Fiecare este condusã de un secretar, rãspunzãtor
în faþa instanþelor superioare, însãrcinat sã organizeze dezvoltarea
miºcãrii comuniste în aceste domenii specifice. Secretariatul îºi orga-
nizeazã acþiunea în complicitate cu nucleele de militanþi comuniºti
grupaþi sau nu în fracþiuni în diferitele ramuri ale vieþii sociale.
Bolºevizarea ºi crearea corpului permanenþilor

Bolºevizarea structurilor organizaþionale induce profesionalizarea politicii
prin crearea unui corp de revoluþionari profesioniºti permanenþii ,
plãtiþi de cãtre partid, care constituie aparatul. Or, dacã puterea de
organizare ºi numãrul permanenþilor sãi i-au îngãduit social-demo-
craþiei germane de dinainte de 1914 sã aibã un aparat important, nu
aºa stãteau lucrurile, de exemplu, cu SFIO, care, în afara propriilor
aleºi, nu avea decât puþini reprezentanþi plãtiþi. Importantele finanþãri
acordate de IC le permit partidelor comuniste sã beneficieze încã din
anii 1920 de numeroºi permanenþi care se consacrã trup ºi suflet
dezvoltãrii partidului, sacrificându-i din plin viaþa personalã. La
apogeul sãu din anii 1970, PCF va numãra aproape o mie de asemenea
membri, o treime fiind retribuiþi de organele centrale, iar celelalte
douã, de cãtre federaþii.
Odatã cu înscrierea comunismului în timp, fenomenele de construire
a unor elite socialiste, observate de Vilfredo Pareto ºi Roberto Michels,
apar atât în partidele-state nomenclatura care se desprinde de
birocraþie* , cât ºi în partidele comuniste de opoziþie. Corpul
permanenþilor se detaºeazã de restul militanþilor ºi încearcã sã evite o
430 ORGANIZARE
întoarcere în lumea producþiei. Acestor permanenþi li se alãturã respon-

sabilii organizaþiilor de masã (sindicate etc.), care dau adesea o mânã
de ajutor la acþiunile partidului. Apariþiile publice masive întãresc
impresia de numãr ºi, pentru celelalte forþe politice, sentimentul
omniprezenþei comuniºtilor.
Dacã prima generaþie comunistã a anilor 1920, provenitã din
social-democraþie ºi din sindicalism*, are propriile resurse culturale,
a doua generaþie nu cunoaºte decât formarea comunistã asiguratã de
un sistem paraºcolar. ªcolile de formare create de cãtre partidele
comuniste se rãspândesc încã din anii 1920 la toate nivelurile
raional, regional, federal, naþional ºi internaþional. Într-adevãr, în
1926, IC creeazã ªcoala Leninistã Internaþionalã (ªLI), activã pânã în
1938. Dupã înfiinþarea Kominform*, unii dintre conducãtorii naþionali
îºi vor desãvârºi pregãtirea politicã în URSS sau în democraþiile
populare*. Astfel, ªLI formeazã cadre de renume: Iosip Broz, numit
Tito*, pentru Iugoslavia, W³adis³aw Gomu³ka pentru Polonia, Erich
Honecker pentru RDG ºi Deng Xiaoping* pentru China.
Peste 250 de francezi au participat la aceastã ºcoalã, cu puternice
nuanþe politice, chiar dacã reuºita unora dintre elevi aratã un proces
de selecþie care se poate dovedi eficient. Astfel, cea mai mare parte a
responsabililor din Comisia de Cadre a PCF a trecut prin ªLI:
Maurice Tréand, Henri Janin sau Arthur Dallidet, dar ºi Waldeck
Rochet, secretarul general al PCF din 1964 pânã în 1972. La ªLI,
elevii au cursuri teoretice marxism-leninism*, istorie a Partidului
bolºevic etc. ºi practice redactarea unui manifest, organizarea unei
greve sau a unei manifestãri etc. Unii dintre ei trec prin ªcoala
specialã codare de mesaje, manipulare de staþii de transmisie-recepþie,
metode de clandestinitate etc.
Dupã 1935, cel puþin în Franþa, procesul educativ se desfãºoarã la
ºcoala centralã din Arcueil, sub controlul unui kominternist, Fritz
Glaubauf, ºi a trei profesori legaþi de aparatul IC: Georges Cogniot,
Jean Bruhat ºi Étienne Fajon. ªcolile centrale ºi, într-un mod mai
extins, sistemul ºcolar comunist permit formarea mai multor generaþii
de militanþi pânã la sfârºitul anilor 1980 dupã modelul întemeiat de
Alfred Kurella, responsabil al IC însãrcinat în 1924 sã creeze ºi sã
supervizeze prima ºcoalã centralã a PCF.
Alegerea responsabililor ºi promovarea lor în partid sunt determinate
tot de politica de cadre, inauguratã în PCUS, apoi extinsã la ansamblul
PC. Secþia de Cadre este creatã în 1921 ºi, începând din 1927, Comisia
Centralã de Control se transformã progresiv în Comisia Centralã de
ORGANIZAÞIE DE MASÃ 431
Control Politic. Pânã la stalinizarea aparatului, aceastã comisie se

ocupã mai ales de îndepãrtarea opozanþilor, atât în URSS, cât ºi în
celelalte PC, apoi controleazã intimitatea ºi viaþa privatã a militanþilor
verificarea originilor sociale, a moralitãþii, a vieþii conjugale etc.
Într-o a doua etapã, Secþia de Cadre îi numeºte pe responsabili în
posturile care par cele mai potrivite ºi devine un adevãrat departament
de resurse umane.
Stalinizarea aparatelor restaureazã structurile de organizare ºi
procesele decizionale. Astfel, la cumpãna anilor 1930, reprezentantul
în Franþa al IC, Eugen Fried, ºi sute de instructori ºi emisari sunt
însãrcinaþi sã aplice noua linie: desemnarea în cadrul Secretariatului
a unui responsabil ce trebuie sã verifice aplicarea directivelor, crearea
unei Comisii a Cadrelor, raþionalizarea muncii de difuzare a presei
comuniste. Raþionalizarea politicului este dublatã mai apoi de convocarea
la sediul IC a celor mai multe dintre cadre ºi de distribuirea personalizatã
a responsabilitãþilor. Aceastã muncã de reorganizare ºi de specializare
a aparatului îi permite partidului sã înfrunte ºocurile ºi, mai ales, sã
limiteze la maximum posibilitatea unor disidenþe colective, întãrind
astfel definiþia Unitãþii ºi interzicând de facto orice posibilitate de a
crea un grup opoziþional, dacã nu chiar disident* de exemplu,
troþkist*.
La urma urmelor, acest tip de organizare, care a constituit decenii
la rând forþa partidelor-state ºi a partidelor de opoziþie comuniste,
ºi-a arãtat limitele începând din anii 1980, când s-a confruntat cu
niºte societãþi pacificate ºi din ce în ce mai autonome în raport cu
puterea ºi cu niºte indivizi din ce în ce mai reticenþi la autoritarism.
ORGANIZAÞIE DE MASÃ
Spre deosebire de partidul comunist, care reuneºte revoluþionari profe-
sioniºti selecþionaþi ºi care este însãrcinat sã conducã ansamblul politicii
comuniste, organizaþiile de masã adunã laolaltã sub o temã de mobilizare
specificã sindicalismul*, lupta pentru pace*, sportul, tineretul*,
apãrarea locatarilor etc. un maximum de persoane într-o structurã
care rãmâne controlatã de câþiva comuniºti ce reprezintã în general
între 10 ºi 20% dintre membri.
Acest tip de organizare preia elemente de la social-democraþia*
germanã de dinainte de 1914, al cãrei obiectiv era acoperirea tuturor
aspectelor vieþii cotidiene, în aºa fel încât societatea civilã* sã ajungã sã
susþinã ºi sã hrãneascã partidul politic. Invers, partidele comuniste
utilizeazã organizaþiile de masã atât pentru a-ºi spori forþa ceea ce
432 ORGANIZAÞIE DE MASÃ
Lenin* descria ca o curea de transmisie , cât ºi pentru a le mãri

influenþa, dacã nu chiar pentru a încadra societatea. Acolo unde
comuniºtii sunt la putere, acestea vizeazã mobilizarea populaþiei,
acreditând ideea unei puternice susþineri a unei societãþi civile care,
în realitate, este distrusã de regimul totalitar.
Încercând sã cuprindã largi straturi sociale ºi sã-ºi înmulþeascã
releele de implantare, Internaþionala Comunistã* (IC) creeazã organizaþii
de masã care se înscriu într-o concurenþã fãþiºã cu organizaþiile
social-democrate. Obiectivul prioritar este sã îi smulgã pe muncitori
din legãturile lor socialiste sau anarhiste ºi sã îi supunã influenþei
comuniste.
Încã din 1920, IC creeazã Internaþionala Tineretului Comunist
(ITC), pepinierã în care se adunã tinerii hãrãziþi sã devinã membri de
partid. În 1921 sunt înfiinþate Internaþionala Roºie a Sindicatelor
(IRS) ºi Ajutorul Muncitoresc Internaþional (AMI), menit sã strângã
fonduri pentru lupta împotriva foametei * care afecteazã Rusia. În
1922 este creatã Internaþionala Roºie a Sporturilor sau Sportintern,
condusã de Nikolai Podvoiski, director cu pregãtirea fizicã ºi militarã
a cadrelor din Armata Roºie*. Ajutorul Roºu Internaþional (ARI) în
rusã, MOPR , înfiinþat în acelaºi an ºi condus de Elena Stasova,
organizeazã apãrarea militanþilor politici din închisori. Mai târziu
apare o constelaþie de organizaþii care corespund unor obiective spe-
cifice: Internaþionala Þãranilor (Krestintern) în 1923, Prietenii Uniunii
Sovietice ºi Liga împotriva imperialismului ºi opresiunii coloniale
în 1927, Comitetul internaþional împotriva rãzboiului ºi imperialismului
în 1932.
Unul dintre principalii creatori ºi animatori ai acestor structuri
este Willi Münzenberg, tânãr socialist german care a participat în
1920 la înfiinþarea ITC. Datoritã unei multitudini de reþele ºi geniului
sãu de agit-prop*, el izbuteºte sã adune oameni cu mult dincolo de
sfera de influenþã comunistã, mai ales dupã 1935, odatã cu Reuniunea
Universalã pentru Pace (RUP).
Prin politica Frontului Popular*, comuniºtii încearcã sã strângã
laolaltã, în organizaþii în care ei joacã un rol preponderent, personalitãþi
venite din orizonturi politice diferite. Începând din 1936, IRS, AMI,
Profintern, Sportintern ºi Krestintern sunt dizolvate. Fiecare PC trebuie
sã genereze ºi sã-ºi controleze direct propriile organizaþii de masã, a
cãror accentuatã sporire a efectivelor comuniste începând din 1935 le
permite, în þãrile democratice, înmulþirea. Astfel, în Franþa, AMI ºi
IRS fuzioneazã pentru a da naºtere Ajutorului Popular, care, în 1937,
ORIENTUL MIJLOCIU 433
numãrã în jur de 150.000 de membri. Iar Bohumir Smeral, reprezentant

al IC în Franþa în 1937, declarã la Moscova cã PCF* controleazã
direct sau indirect mai bine de treizeci dintre aceste organizaþii de
masã.
Atât din pricina rãcirii relaþiilor, cât ºi a represiunii, pactele
germano-sovietice* provoacã în 1939-1941 o prãbuºire a acestor structuri.
În primãvara lui 1941, IC incitã la înfiinþarea unor fronturi* naþionale.
În Franþa, Frontul Naþional creeazã în 1942 grupuri armate franctirorii
ºi partizanii (FTP) care, în 1943-1944, iau o mare amploare, în
miºcãrile de rezistenþã în care se strâng tinerii ce refuzã sã meargã la
muncã forþatã în Germania ori în structurile cu caracter profesional
Frontul naþional al medicilor, al artiºtilor, al intelectualilor etc. La
Eliberare*, aceste organizaþii de masã sunt niºte vaste pepiniere din
care PC vor extrage o nouã generaþie militantã.
Odatã cu Rãzboiul Rece*, miºcarea comunistã reutilizeazã forme
apropiate de cele de dinainte de rãzboi, înmulþind organizaþiile care
guverneazã ansamblul vieþii cotidiene: pionerii, tinerii, Uniunea
femeilor, asociaþiile de rezistenþi, de deportaþi etc. Aceasta îºi înregis-
treazã principalele succese în sectoarele sindicalismului ºi al luptei
pentru pace, dar ºi, fapt nou, în mediile culturii, unde þese o puternicã
reþea de tovarãºi de drum, pentru care cele mai emblematice figuri
sunt, în Franþa, cuplurile Jean-Paul Sartre/Simone de Beauvoir sau
Yves Montand/Simone Signoret, ce se duc în URSS ca sã glorifice
acolo regimul.
Dar, începând din anii 1970, informaþiile din ce în ce mai negative
referitoare la regimurile comuniste ºi decalajul crescând dintre ideologia*
comunistã ºi evoluþia societãþii* de dupã Mai 1968 * provoacã o
îndepãrtare rapidã de organizaþiile de masã, în timp ce, în democraþiile
populare*, societatea civilã cunoaºte o renaºtere care va duce la
prãbuºirea regimurilor.
ORIENTUL MIJLOCIU
În Orientul Mijlociu, miºcarea comunistã a fost slabã, dar URSS* a
exercitat acolo, dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, o influenþã
considerabilã. Acest paradox se explicã prin caracteristicile intrinseci
ale comunismului din Orientul Mijlociu, prin prioritãþile politicii
sovietice ºi prin strategia statelor abia ieºite din decolonizare.
Dacã, dupã 1917, în Europa*, revoluþia constituie obiectivul prioritar
al bolºevicilor, Orientul Asia* ºi Orientul Mijlociu este considerat
un câmp de acþiune privilegiat. În septembrie 1920, Internaþionala
434 ORIENTUL MIJLOCIU
Comunistã* (IC) organizeazã Congresul Popoarelor din Orient la

Baku, în Azerbaidjan. El reuneºte 2.850 de delegaþi, dintre care
numai trei sunt din þãri arabe. Zinoviev lanseazã cu aceastã ocazie o
chemare la rãzboiul sfânt contra imperialismului britanic. A reduce
influenþa britanicã în Orientul Mijlociu va fi obiectivul strategic al
miºcãrii comuniste ºi al URSS timp de o jumãtate de veac. A rãmas
de vãzut doar cum sã-l atingã. Era oare nevoie de crearea ºi dezvoltarea
unei miºcãri comuniste puternice care sã ducã lupta contra imperialis-
mului britanic sau era mai bine sã se încheie o alianþã cu toate forþele
anticoloniale, în primul rând cu burgheziile naþionale care ºi-ar asuma
aceastã sarcinã? Aceastã dezbatere s-a aflat în centrul istoriei miºcãrii
comuniste internaþionale* pânã în anii 1970, cu accente variabile, în
funcþie de schimbãrile intervenite în politica sovieticã ºi, în acelaºi
timp, de evoluþiile situaþiei din Orientul Mijlociu.
Începuturile comunismului în Orientul Mijlociu

Pânã în 1943, URSS este absentã din Orientul Mijlociu, cel puþin pe
plan diplomatic, exceptând Iranul ºi Turcia, cu care a semnat tratate
încã de la începutul anilor 1920. Dar Moscova este exclusã de la
marile negocieri care, între 1918 ºi 1923, se încheie cu împãrþirea
Orientului Mijlociu între Franþa ºi Marea Britanie, îndeosebi prin
sistemul mandatelor asupra rãmãºiþelor Imperiului Otoman (Palestina,
Transiordania, Liban, Siria, Irak).
În toatã aceastã perioadã, Orientul Mijlociu þine deci aproape
exclusiv de IC. Încet-încet, au apãrut ºi aici partide comuniste, dar
ele au mari dificultãþi în a se implanta în mod durabil. În þãrile supuse
unei puteri coloniale, ele depind de partidul comunist din metropolã
PCF* sau PC din Marea Britanie ºi sunt supuse unei stricte su-
pravegheri ºi unor represiuni severe. În afarã de aceasta, ele sunt mai
ales formaþiuni înfiinþate de minoritari evrei*, armeni, kurzi,
creºtini , puþin reprezentativi pentru societatea lor majoritar arabã,
musulmanã ºi ruralã. Aceastã caracteristicã sociologicã va marca în
mod durabil istoria comunismului din Orientul Mijlociu, care va fi
dublu suspectat de a se afla în slujba strãinãtãþii, atât ca minoritar, cât
ºi ca agent al Moscovei. În sfârºit, schimbãrile brutale de linie impuse
de cãtre IC partidelor comuniste din zonã le divizeazã pe acestea din
urmã, uneori pânã la sciziune.
Cazul PC din Palestina (PCP), afiliat în 1924 la IC, este emblematic
din acest punct de vedere. Conducerea lui este compusã în întregime
din evrei. IC îi ordonã sã se arabizeze, dar cadrelor sale, nevorbind

araba, le este greu sã se implanteze în societate, în vreme ce antisionismul
lor le desparte de societatea evreiascã. În 1929, ca o consecinþã a
strategiei clasã contra clasã, PC impune arabizarea PCP, în contextul
în care, în august 1929, are loc o acþiune armatã antievreiascã a
arabilor, soldatã cu 133 de morþi ºi 300 de rãniþi în tabãra evreiascã ºi
67 de partea arabã; IC caracterizeazã conflictul drept miºcare antiimpe-
rialistã. Comuniºtii evrei care au colaborat cu Haganah pentru a
proteja populaþia evreiascã sunt acuzaþi cã se aflã sub influenþa sionistã.
IC face uz de întreaga sa autoritate pentru a arabiza conducerea PCP,
ceea ce duce la o primã sciziune între evrei ºi arabi, în 1937, urmatã
de o a doua, definitivã, în 1943. Comuniºtii din Palestina se vor sfâºia
din nou în momentul creãrii statului Israel, în 1947-1948.
Exemplul palestinian ilustreazã dificultãþile înfruntate de partidele
comuniste din Orientul Mijlociu. Intrarea în scena diplomaticã a
URSS în Orientul Mijlociu, cu începere din 1943, nu va favoriza
câtuºi de puþin dezvoltarea lor. Obiectivul principal al Moscovei era
în acel moment sã slãbeascã Marea Britanie ºi, conform principiului
leninist, sã exacerbeze contradicþiile dintre puterile imperialiste.
Neputându-se sprijini pe partide comuniste puternice ºi înregistrând
eºecuri în 1945-1946 în Iran ºi în Turcia, URSS are de ales între
susþinerea a douã miºcãri de eliberare naþionalã burgheze: ori sionismul,
ori naþionalismul arab. Dupã ce ezitã o vreme, Moscova decide în
1947 sã susþinã crearea unui stat al evreilor în Palestina. Miºcarea
sionistã îi pare a fi capabilã sã rupã echilibrul puterilor în Orientul
Mijlociu, sã dea o grea loviturã Londrei, care tocmai a pierdut India,
ºi sã semene zâzanie între americani ºi britanici. În sfârºit, ºocul
creãrii statului Israel este considerat ca destabilizator pentru lumea
arabã ºi ca favorizând forþele revoluþionare din sânul ei.
Dar susþinerea politicã, militarã ºi demograficã acordatã de URSS
miºcãrii sioniste aruncã miºcarea comunistã din Orientul Mijlociu
într-o crizã profundã, analoagã celei traversate de PC din Europa în
momentul semnãrii pactelor germano-sovietice*. Devenind aliata
Israelului, URSS îi supune pe comuniºti unui conflict de loialitate.
Dacã rãmân fideli Moscovei, ei se izoleazã de mediul societal în care
trãiesc; dacã îºi privilegiazã înrãdãcinarea socialã, riscã sã se rupã
de miºcarea comunistã. Cu câteva excepþii, PC arabe rãmân fidele
URSS, dar plãtesc un preþ greu pentru asta: scãderea efectivelor, repre-
siuni din partea guvernelor ºi intrarea în clandestinitate.
436 ORIENTUL MIJLOCIU
Dupã ruptura URSS cu Israelul

Începând din 1951, pentru raþiuni care þin mai mult de factori interni
din URSS ºi din blocul sovietic decât de schimbãrile de strategie din
Orientul Mijlociu, relaþiile dintre URSS ºi Israel se degradeazã
iremediabil. Dar Moscova se trezeºte fãrã aliaþi în regiune, iar
comuniºtii locali sunt considerabil slãbiþi. Aceastã situaþie nu mai
poate dura la ora când SUA ºi Marea Britanie încearcã sã creeze aici
un sistem de securitate pentru a stãvili comunismul. Începând din
1955, conducãtorii sovietici încep sã creadã cã miºcãrile naþionaliste
arabe le-ar putea servi interesele. În timp ce echilibrul atins în Europa
nu pare sã mai ofere vreo posibilitate de expansiune sistemului comunist,
avântul miºcãrilor naþionaliste ºi anticoloniale din þãrile Lumii a Treia
deschide un nou câmp de acþiune.
Noua strategie de alianþã este experimentatã în Orientul Mijlociu,
în special cu Egiptul lui Nasser. URSS le furnizeazã liderilor naþionaliºti
arme, un model de dezvoltare bazat pe industrializare* ºi naþionalizare,
precum ºi o inginerie politicã centratã pe modelul partidului-stat*,
care exercitã un control strict asupra economiei* ºi societãþii*, recurgând
la mobilizarea ºi la represiunea de masã. Noile elite din lumea arabã,
mai sensibile la ideologia marxistã* ºi socialistã* decât la democraþia
liberalã asimilatã colonizatorilor, gãsesc în modelul sovietic instrumente
adaptate ambiþiilor lor. În contextul Rãzboiului Rece*, alianþa cu
URSS le oferã o resursã de protecþie, de negociere ºi de ºantaj în
conflictele lor cu puterile occidentale. Dar, chiar în timp ce primesc
arme, credite ºi sprijin politic de la Moscova, conducãtorii arabi
reprimã cu mai multã sau mai puþinã duritate partidele comuniste
locale fãrã ca URSS sã poatã sau sã vrea sã îi împiedice.
Între 1955 ºi 1985, aceastã politicã de alianþã este pusã în practicã
mai ales cu Egiptul lui Nasser, precum ºi cu Siria ºi Irak dupã
instalarea la putere, în aceste douã þãri, a partidului Baas. Dupã o
perioadã de succese, îndeosebi în deceniul care a urmat crizei Canalului
Suez, în 1956, aceastã strategie înregistreazã mai multe eºecuri, dintre
care cel mai rãsunãtor este pierderea Egiptului: în 1972, ca urmare a
unei rãsturnãri a alianþelor efectuatã de Anwar Sadat, aceastã þarã se
apropie de SUA ºi angajeazã un proces de pace cu Israelul. Respectivele
eºecuri se explicã prin combinarea a trei factori.
Primul este politica la douã capete. Pe de o parte, URSS a cãutat
întotdeauna sã evite transformarea conflictelor din Orientul Mijlociu
într-o confruntare majorã cu americanii. Chiar dacã tensiunile au fost
puternice, mai ales în cursul rãzboaielor israeliano-arabe din 1967 ºi

1973, Moscova n-a vrut niciodatã sã se lase antrenatã de statele arabe
într-o escaladã cu Washingtonul ºi a cãutat mai degrabã ieºiri onorabile
pentru aliaþii ei învinºi. Pe de altã parte, dupã ce a rupt relaþiile
diplomatice cu Israelul în urma rãzboiului din iunie 1967, URSS mai
are foarte puþine lucruri de oferit actorilor conflictului israeliano-arab,
care vor sã intre într-un proces de negocieri, spre deosebire de SUA,
care pot juca rolul de mediatori, chiar dacã balanþa lor înclinã puternic
în favoarea Israelului.
Cel de-al doilea este unul militar. În ciuda ajutorului sovietic
sistematic dat þãrilor arabe, Israelul ºi-a pãstrat superioritatea militarã.
De-a lungul anilor, materialul livrat de cãtre URSS independent de
calitatea armatelor arabe a apãrut mai puþin performant decât cel
livrat Israelului de cãtre Franþa ºi, apoi, de Statele Unite, aºa cum a
arãtat-o înfrângerea Egiptului în 1967 ºi a Siriei în 1982, în timpul
rãzboiului din Liban. Cel de-al treilea factor este de naturã economicã.
Modelul de dezvoltare propus ºi finanþat de URSS nu a permis
edificarea unor economii prospere.
Aºadar, începând din anii 1970, URSS este puþin câte puþin margina-
lizatã în Orientul Mijlociu ºi nu îi mai are ca aliaþi decât pe cei care
refuzã procesul de normalizare cu Israelul angajat sub auspicii americane,
adicã Irak, Libia, Siria, Organizaþia pentru Eliberarea Palestinei
(OEP). Iar atunci când Washingtonul pierde unul dintre cei mai buni
clienþi ai sãi pe ºahul Iranului , aceasta se petrece în favoarea unei
forþe noi, islamul radical, nu în favoarea URSS ºi a miºcãrii comuniste.
Iar odatã cu invadarea Afganistanului*, în 1979, care aduce o gravã
atingere imaginii sale în lumea arabo-musulmanã, URSS devine duºmana
islamiºtilor.
Deºi continuã sã îi susþinã din punct de vedere militar ºi financiar
pe aliaþii ei arabi, deºi acordã, cu mai multe sau mai puþine rezerve,
ajutor logistic diferitelor organizaþii care au recurs la terorism*, URSS
vede cum influenþa ei în Orientul Mijlociu se diminueazã pânã când
Gorbaciov ajunge la putere, în 1985. Acesta reînnoadã legãturile cu
Israelul ºi deschide larg porþile emigrãrii evreilor sovietici în Israel.
În octombrie 1991, el coprezideazã conferinþa de la Madrid; este însã
ultima mare manifestare internaþionalã la care URSS e invitatã. Cât
despre comunismul din Orientul Mijlociu, mai precar implantat aici
decât oriunde în lume, el supravieþuieºte cu ºi mai mare greutate
dispariþiei URSS.
438 ORTODOXIE
ORTODOXIE
Ortodoxia proiect de rostire a adevãrului pe plan universal implicã
definirea unui ansamblu de moduri de gândire ºi de acþiune, de practici
politice ºi sociale, de ritualuri care se aplicã la toþi membrii comunitãþii
comuniste ºi pe care puterea comunistã încearcã sã le extindã la
întreaga populaþie, întemeind noi forme de viaþã individualã ºi colectivã,
permiþând calificarea opoziþiilor reale sau presupuse potrivit unei
definiþii axiologice care imitã disputele religioase, fãrã sã se bazeze
totuºi pe aceleaºi criterii.
Voinþa de a spune adevãrul ºi, prin urmare, de a defini o regulã
pentru ansamblul miºcãrii muncitoreºti este prezentã la Marx* ºi
Engels *, aºa cum dovedesc violentele lor polemici cu alþi lideri
comuniºti (Weitling, Cabet), socialiºti * (Proudhon) sau anarhiºti
(Bakunin). Aceastã voinþã de a defini un socialism ºtiinþific în
comparaþie cu alte curente considerate utopice, mic-burgheze, dacã
nu chiar reacþionare, tinde spre cristalizarea gândirii în ideologie*,
apoi în doctrinã, ba chiar în dogmã. Totuºi, cei mai mulþi dintre
liderii social-democraþiei* de dinainte de 1914 refuzã sã fixeze definitiv
canoanele marxismului*, mãrturie stând polemica dintre ortodoxul
Karl Kautsky ºi revizionistul Eduard Bernstein.
În 1902, în Ce-i de fãcut?, Lenin* dezvoltã o viziune care leagã
principii inspirate dintr-o linie politicã unicã ºi o organizaþie* centralizatã
ºi disciplinatã, bine rezumatã prin punerea în evidenþã a unei scrisori
adresate de Ferdinand Lassalle lui Marx, din 24 iunie 1852: Lupta
internã îi dã partidului forþã ºi vitalitate: cea mai mare dovadã de
slãbiciune a partidului este amorfismul sãu ºi absenþa unor frontiere
clar delimitate; partidul se întãreºte epurându-se.
Naºterea ortodoxiei partidului-stat

Odatã ajuns la putere, Lenin s-a confruntat atât cu adversarii sãi
într-ale socialismului, cât ºi cu opoziþiile comuniste*. Celor dintâi le
opune încã din martie 1918 denumirea de comunist pentru toate
organizaþiile care se declarã de aceeaºi orientare cu a sa, denumire
autentificatã pe plan mondial începând din 1919-1920 de Internaþionala
Comunistã* (IC). Pentru ceilalþi, el defineºte dreapta linie ºi condamnã
deviaþionismul, de exemplu, stângismul*, în broºura sa din 1920, Boala
infantilã a comunismului. Aceastã voinþã de ortodoxie ideologicã ºi
de disciplinã politicã este însoþitã de o epurare organizaþionalã.
ORTODOXIE 439
Epurarea* este instauratã în timpul celui de-al VIII-lea Congres al

PCUS*, care, în 1919, impune o campanie de verificare: 150.000 din
450.000 de comuniºti sunt excluºi din partid din cauza lipsei de
conformitate ideologicã sau socialã. Aceastã profilaxie este întãritã în
1921 prin hotãrârile celui de-al X-lea Congres, care interzice ten-
dinþele ºi toate analizele divergente faþã de linia dictatã de Biroul
Politic, considerate de acum înainte ca o manifestare de opoziþie.
Aceastã mãsurã vizeazã mai ales doi membri ai Comitetului Central,
Aleksandr ªliapnikov fost metalurgist ºi Aleksis Kislev fost
miner , care au publicat în 1920 un manifest numit al Opoziþiei
muncitoreºti, în care îi ironizau pe conducãtorii unui partid ce exercitã
puterea în numele unei clase muncitoare* inexistente în Rusia. Opoziþia
muncitoreascã este dizolvatã ºi interzisã ca opoziþie internã, în numele
referinþei la un singur adevãr în partid.
Cristalizarea ortodoxiei sub Stalin

Începând din 1922, conducãtorii PCUS construiesc o dogmã în care
textele lui Lenin slujesc drept referinþã absolutã. Recursul la ortodoxie
în elaborarea ei cea mai rafinatã ºi cea mai apropiatã de expresia ei
religioasã este instituit de acela care cucereºte puterea. În 1924,
Stalin* scrie Principiile leninismului, unul dintre textele sacre pe care
fiecare cadru al partidului are datoria sã le fi citit. Acesta instituie
fundamentele ortodoxiei doctrinale marxism-leninismul* , com-
pletate de câteva lucrãri de referinþã care definesc doxa ºi epurate de
unele dintre textele devenite eretice, precum cele ale lui Troþki * ºi
apoi Zinoviev sau Buharin, de exemplu.
Opoziþia devine o deviaþie, consideratã oportunistã atunci când
refuzã colectivizarea* ºi industrializarea* forþate; în IC sunt opor-
tuniºti comuniºtii care leagã alianþe cu social-democraþii sau care
refuzã linia clasã contra clasã, adoptatã în 1928. Opoziþia este
caracterizatã drept stângistã atunci când þine de o interpretare prea
radicalã a liniei, susceptibilã sã punã în pericol supravieþuirea unui
PC prin atragerea represiunii. Unii ajung pânã la urmã sã revendice
acest statut, ca partizanii lui Troþki, care, în 1931, se autointituleazã
Opoziþia de stânga.
În 1932-1933, PCUS începe o nouã verificare a conformitãþii
ideologice ºi sociale a militanþilor sãi, dintre care un milion de membri
din trei milioane sunt excluºi. Acuzaþiile de nonconformitate ideologicã
sunt folosite iarãºi dupã asasinarea lui Kirov, pe 1 decembrie 1934,
440 ORTODOXIE
pentru a arãta cã aceste devieri ideologice ºi politice constituie potenþiale

ameninþãri împotriva partidului ºi a URSS, ºi dobândesc o dimensiune
criminalã exacerbatã în timpul Marii Terori*. Din acest moment,
diferenþa este mare între partidul-stat* sovietic, în care nonconformitatea
ºi excluderea din partid duc la dispariþia fizicã prin împuºcare sau
trimitere în Gulag* , ºi celelalte partide comuniste, care îºi epureazã
rândurile de devianþi, dar nu îi pot împiedica sã mai aibã o viaþã
politicã foºtii* ºi pur ºi simplu o viaþã.
Aceste practici vor fi exportate în democraþiile populare* încã din
1944, dar ºi în China* maoistã, apoi în celelalte partide-stat, inclusiv
în Cuba*. Cât despre acele PC care nu se aflã la putere PCF*, PCI*,
PC spaniol, PC grec , ele nu vor utiliza aceste metode decât în
perioadele tulburi, practicând asasinatul* unor oponenþi politici
troþkiºti*, anarhiºti* etc. în timpul rãzboiului din Spania*, în timpul
Rezistenþei* ºi al Eliberãrii*.
Procedurile de ortodoxizare
Ortodoxizarea este un proces care se aflã la baza tipului de adeziune*
bolºevicã. În 1921, la imboldul lui Lenin, autocritica devine o obligaþie
în PCUS, fiecare militant fiind nevoit sã se supunã regulat unor
ºedinþe în care este criticat de propriii tovarãºi ºi în care îºi recunoaºte
greºelile. În timpul stalinizãrii de la sfârºitul anilor 1920, îºi face
apariþia o individualizare a autocriticii: acuza nu mai vizeazã partidul
ca instituþie, ci indivizii care îl alcãtuiesc, eliberând instituþia de orice
responsabilitate ºi confirmându-i infailibilitatea. Instaurarea autocriticii
publice dateazã din 1927 în PCUS ºi din 1929 în celelalte PC. Ea
însãºi este expusã unei noi critici: critica autocriticii. Acuzãrile
reciproce constituie unul dintre mecanismele pe care se bazeazã
epurarea, utilizate începând din 1933. În schimb, în partidele care nu
sunt la putere, autocritica rãmâne centratã pe greºelile de apreciere a
liniei, în timp ce biografia ºi autobiografia constituie un grad superior
al încredinþãrii de sine în voia instituþiei comuniste, pentru care
acestea constituie un exerciþiu specific.
Biografia este un formular la care militantul este constrâns sã
rãspundã ºi ale cãrei întrebãri se referã la viaþa privatã, anturajul
familial, legãturile politice, trecutul militant, lecturile, acþiunile sale. La
PCF, primele chestionare dateazã din 1924 ºi nu conþin decât 12 în-
trebãri. Începând din 1930, se ajunge la 34, iar Comisia de Cadre care
colecteazã biografiile principalilor militanþi mai multe mii
ORTODOXIE 441
repartizeazã responsabilitãþile în funcþie de rãspunsuri. În 1933, numãrul

de întrebãri este de 74, împãrþite în 5 categorii: origine socialã ºi
familialã, itinerar în partid, educaþie ºcolarã, participare la organizaþiile
de masã ºi represiune. Biografiile, examinate de responsabilul cu
cadrele Maurice Tréand, sunt clasate în patru categorii: promovare,
menþinere printre responsabili, de îndepãrtat, de eliminat.
Conducãtorii sunt supuºi procedurii autobiografiei: convocaþi la
Moscova, trebuie sã-ºi povesteascã în scris vieþile, iar în aceste
documente, ei îºi dezvãluie adesea cele mai intime secrete, autobiografia
fiind simbolul totalei încredinþãri în voia partidului.
Tripticul verificare-autocriticã-biografie/autobiografie impulsioneazã
procesul de epurare, care poate sã capete o formã extremã odatã cu
stabilirea listelor negre. Astfel, în fiecare semestru sunt oferite numele
a aproximativ o sutã de excluºi ºi motivele excluderii lor hoþ,
escroc, trãdãtor, renegat, agent provocator etc. Aceste liste permit
definirea în negativ a heterodoxiilor politice ºi sociale de care partidul
se simte ameninþat.
Aceste procese de damnatio memoriae ºi de rãscumpãrare merg
mânã în mânã cu implementarea unei liturghii care întrupeazã un alt
aspect al ortodoxiei comuniste: construirea unor vieþi de comuniºti
ideale sau idealizate. Astfel, autobiografiile lui Harry Pollit Serving
My Time sau Maurice Thorez Fils du peuple (1937) , secretari
generali ai PC din Anglia ºi PCF, îºi regizeazã edificatoarea relatare
a vieþii pentru a impulsiona poporul comunist sã se conformeze
modelului. Aceste povestiri se combinã cu unele hagiografii publicate
despre viaþa lui Lenin sau a principalilor martiri revoluþionari; itinerariul
lor devenit exemplar ºi adesea sterilizat, ca pentru Rosa Luxemburg
este astfel difuzat sub forma unor broºuri sau filme.
Aceste metode sunt reproduse în partidele-state comuniste, uneori
cu ºi mai mare intensitate decât în URSS în anii staliniºti. Astfel, în
timpul Revoluþiei Culturale*, Cãrticica roºie a lui Mao* devine referinþa
obligatorie a oricãrei exprimãri publice. Aceste proceduri de ortodoxizare
sunt aplicate, în diverse grade, de troþkiºti ºi maoiºti*.
Destalinizare ºi fracturã în ortodoxie

Ortodoxizarea se bazeazã pe principiul infailibilitãþii partidului ºi a
secretarului sãu general. Aceasta este ºtirbitã de raportul secret al lui
Hruºciov* de la cel de-al XX-lea Congres al PCUS ºi de destalinizarea*
ºi reabilitarea parþialã a victimelor mai întâi doar membri ai aparatului
442 ORTODOXIE
comunist. Aceastã criticã emisã de secretarul general în funcþie

împotriva predecesorului sãu instileazã la comuniºti îndoiala în privinþa
caracterului sacru al partidului. Când Hruºciov opune ortodoxia leninistã
devierii staliniste, Mao revendicã ortodoxia marxist-leninistã
împotriva revizionismului sovietic, alimentând astfel schisma dintre
URSS ºi China, dintre pro-sovietism ºi maoism.
443
PACIFISM ® LUPTÃ PENTRU PACE
PACTE GERMANO-SOVIETICE
Deºi, din 1934, URSS* ºi Internaþionala Comunistã* au promovat un
antifascism virulent, ale cãrui þinte privilegiate sunt Hitler ºi nazismul,
spre surpriza generalã, Stalin* încheie în august-septembrie 1939 o
alianþã cu Germania, care nu se va destrãma decât odatã cu atacul
Wehrmachtului din 22 iunie 1941.
Pactul de neagresiune ºi declanºarea rãzboiului

mondial
Pe 22 august 1939, în mare tainã, Joachim von Ribbentrop, ministrul
Afacerilor Externe al Germaniei, aterizeazã la Moscova, unde, dupã
câteva ore de discuþie cu Stalin, semneazã cu Molotov, omologul sãu
sovietic, un pact de neagresiune. Semnatarii stelele gemene ale
totalitarismului*, dixit Troþki* nutresc revendicãri teritoriale în
urma Tratatului de la Versailles din 1919. Încã din 1937, Hitler i-a
îndepãrtat pe aceia care pledau pentru o revizuire pacifistã a tratatului.
Cât despre Stalin, el considerã încã din 1938 cã al doilea rãzboi
imperialist a început în fapte ºi cã politica de securitate colectivã
care l-a condus, începând din 1932, la o apropiere de democraþii este
învechitã, mai ales dupã acordul de la München din septembrie 1938.
La 15 martie 1939, prin invadarea Cehoslovaciei, Hitler rupe acest
acord ºi se pregãteºte sã atace Polonia. Din acel moment, URSS este
pe o poziþie de forþã, pentru a supralicita. Stalin le cere Franþei ºi
Angliei un drept de intervenþie a Armatei Roºii* în Polonia ºi în
444 PACTE GERMANO-SOVIETICE
statele baltice, fapt pe care acestea nu îl pot accepta, spre deosebire de

Germania, care vrea sã evite o luptã pe douã fronturi.
În aceste condiþii, pactul de neagresiune din 23 august prezintã
o dublã dimensiune. Clauzele sale publice implicã o renunþare mutualã
la violenþa dintre semnatari. Dar nimic nu transpare din clauzele
secrete care delimiteazã zone de influenþã în perspectiva unei
eventuale rearanjãri teritoriale ºi politice în Europa de Est. Hitler
este de acord cu revendicãrile teritoriale ale URSS în Finlanda,
Estonia, Letonia ºi România, iar o linie de demarcaþie este deja
trasatã în centrul Poloniei. Asigurat pe frontul de est, Hitler atacã
Polonia pe 1 septembrie, declanºând astfel al Doilea Rãzboi Mondial.
Alianþa germano-sovieticã ºi expansiunea

comunismului
Pe 17 septembrie, dupã ce Stalin tocmai a semnat un armistiþiu cu
Japonia în Extremul Orient, Armata Roºie pãtrunde, la rândul ei, în
Polonia ºi vine în contact cu Wehrmachtul. Stalin propune suprimarea
statului polonez ºi, în schimbul anexãrii singurelor zone majoritar
populate cu bieloruºi ºi ucraineni, cere deplinul control asupra Lituaniei.
Hitler acceptã ºi îºi dã acordul pentru un Tratat de delimitare a
frontierelor ºi de prietenie, încheiat pe 28 septembrie la Moscova.
Protocoale secrete rectificã zonele de influenþã delimitate în august în
sensul dorit de Stalin ºi obligã cele douã pãrþi sã coopereze în repre-
siunea comploturilor naþionaliºtilor polonezi. NKVD ºi Gestapoul lucreazã
împreunã antinaziºti, inclusiv evrei* ex-comuniºti, ca Margaret Buber-
-Neumann, refugiaþi în URSS sunt predaþi Gestapoului , în timp ce
schimburile comerciale cresc în mod considerabil.
Astfel, URSS anexeazã jumãtate din Polonia 194.000 km2 ºi
12 milioane de locuitori. Pe 30 noiembrie 1939, Stalin vrea sã punã
mâna pe primele promisiuni ale acordurilor secrete, iar Armata Roºie
atacã Finlanda, care, dupã o rezistenþã îndârjitã, trebuie sã semneze
pe 12 martie 1940 un tratat ce o amputeazã de 55.000 km2. Statele
baltice, care au fost nevoite sã accepte prezenþa unor baze militare
sovietice, sunt ocupate de Armata Roºie în iunie 1940, ca ºi Basarabia
actuala Moldova ºi Bucovina de Nord, aparþinând României. La
Berlin, în noiembrie 1940, Molotov vine sã negocieze cu Hitler, care,
pregãtindu-ºi în tainã rãzboiul împotriva URSS, îl momeºte cu prãzi
de rãzboi în direcþia Golfului Persic (Iran), deºi Moscova se aratã
interesatã mai ales de accesul la Mediterana ºi Atlantic, cu riscul
PACTE GERMANO-SOVIETICE 445
încãlcãrii suveranitãþii turce sau daneze. Regiunile anexate de URSS

sunt supuse unei sovietizãri* care se caracterizeazã prin lichidarea
elitelor sociale ºi politice tradiþionale, provocând valuri de deportare*
în URSS ºi masacre în masã cum este cel al ofiþerilor polonezi la
Katîn*. Clerul plãteºte ºi el un greu tribut, la fel ca naþionaliºtii
ucraineni sau bieloruºi, iar evreii nu sunt nici ei sunt cruþaþi, în
calitatea lor de speculanþi, bundiºti sau sioniºti.
Internaþionala Comunistã ºi alianþa germano-sovieticã

Rãsturnarea politicii externe* a URSS implicã o schimbare radicalã a
liniei generale a Internaþionalei Comuniste (IC). A doua zi dupã 23 august
1939, secþiile IC susþin apãrarea naþionalã antifascistã, chiar dacã,
descumpãnitã de un viraj politic atât de brusc, o masã de aderenþi
pãrãseºte organizaþiile comuniste. Pe 7 septembrie, Stalin îl primeºte
pe Dimitrov* ºi fixeazã noua direcþie: rãzboiul angajat este un rãzboi
inter-imperialist care zdruncinã sistemul capitalist, aduce la ordinea
zilei revoluþia socialistã ºi, din cauza distrugerii statului fascist
polonez, permite extinderea zonelor eliberate de capitalism; din
acel moment, responsabilitatea continuãrii rãzboiului le incumbã
Franþei ºi Angliei, cãrora partidele comuniste trebuie sã le refuze
orice susþinere. Astfel, încã de la 1 octombrie 1939, PCF* îi cere
guvernului francez încheierea unei pãci imediate cu Germania, ceea
ce atrage asupra sa o puternicã represiune ºi rapida sa prãbuºire.
Dupã înfrângerea Franþei ºi ocuparea Europei Occidentale de cãtre
Germania, în vara anului 1940, rãzboiul continuã sã fie numit impe-
rialist, iar propaganda comunistã, inclusiv în þãrile aflate sub ocupaþie
germanã, menajeazã nazismul. În Statele Unite, comuniºtii rãmân pe
poziþii izolaþioniste pânã pe 22 iunie 1941. În þãrile cotropite de
Reich, dupã ce au încercat sã joace cartea legalitãþii, comuniºtii ridicã
treptat glasul împotriva ocupantului, fãrã sã abandoneze totuºi ostilitatea
faþã de Anglia ºi Rezistenþa* naþionalistã. În ciuda dificultãþilor clandesti-
nitãþii ºi amplorii dezertãrilor, aparatele comuniste, formate din cadre
alese cu grijã, îºi pãstreazã încrederea în Stalin, din plin justificatã
din punctul lor de vedere de extinderea teritorialã a URSS, prezentatã
ca eliberarea unor popoare înfrãþite, validatã de niºte alegeri organizate
în stil sovietic.
Dupã intrarea în rãzboi a URSS, Anglia ºi, apoi, Statele Unite
considerã anexãrile sovietice din 1939-1940 ca fiind definitiv pierdute,
446 PARTID/PARTID-STAT
recunoscându-le formal, ca atare, în timpul conferinþelor internaþionale

de la Teheran, din noiembrie 1943, ºi de la Ialta*, din februarie 1945.
Dupã rãzboi ºi pânã în 1991, URSS ºi comuniºtii din lumea
întreagã au negat existenþa clauzelor secrete ale celor douã pacte, în
ciuda arhivelor publicate încã din 1949 de cãtre americani. Din 1989,
statele baltice, Polonia ºi România se chinuiesc sã-ºi vadã revendicãrile
memoriale luate în seamã, atât de Rusia lui Vladimir Putin, cât ºi de
Uniunea Europeanã*. Reprezentanþii acestora au susþinut votarea de
cãtre adunarea parlamentarã a Consiliului Europei, pe 25 ianuarie 2006,
a unei condamnãri internaþionale a crimelor regimurilor comuniste
totalitare, ce s-a lovit de vii reticenþe, chiar ºi în afara taberei
comuniste. Istoricii înºiºi au ºi astãzi pãreri divergente în privinþa
analizei pactelor. Dacã unii percep aici prudenþa defensivã a unui
Stalin decepþionat de laºitatea democraþiilor în faþa Reichului în timpul
acordului de la München, alþii vãd îndemânarea strategicã a unui
expert în contradicþii interimperialiste care nu renunþase la maxima
leninistã potrivit cãreia drumul Berlinului trece prin Varºovia, iar
dezvoltarea Revoluþiei mondiale, prin avanposturile Armatei Roºii.
PARTID/PARTID-STAT
Deºi unul dintre cele mai cunoscute texte ale lui Marx* se intituleazã
Manifestul Partidului Comunist, autorul acestuia nu folosea cuvântul
partid decât într-un sens generic: ansamblul partizanilor comunis-
mului. În cadrul celei de-a II-a Internaþionale se contureazã forma
modernã a partidelor socialiste: o organizaþie* în care existã strânse
legãturi între aleºii politici, sindicate* ºi miºcarea asociativã munci-
toreascã. În acest sens, social-democraþia* germanã constituie înainte
de 1914 modelul european, care se regãseºte în Suedia, Norvegia,
Belgia ºi Anglia, în timp ce þãrile din Sud Italia, Spania, Franþa
sunt mai marcate de tradiþia anarhistã*.
Inventarea nucleului extremist cu vocaþie totalitarã

În 1902, în lucrarea sa Ce-i de fãcut?, Lenin* propune o nouã
concepþie despre partid, care se desparte în trei puncte fundamentale
de modelul social-democrat. În primul rând, la nivelul proiectului:
partidul leninist se doreºte a fi un detaºament de avangardã al clasei
muncitoare, dar nu din pricina eventualului statut muncitoresc al
membrilor sãi, ci a ideologiei* care îi însufleþeºte: teoria revoluþionarã,
PARTID/PARTID-STAT 447
cunoaºterea legilor revoluþiei, conºtiinþa intereselor proletariatului,

definite de cãtre Lenin. În al doilea rând, acest partid de tip nou se
bazeazã pe o organizaþie puternic centralizatã ºi disciplinatã, supusã
unei conduceri clandestine, ea însãºi supusã ºefului charismatic. În
sfârºit, în timp ce social-democraþia are un caracter de clasã *
muncitoresc foarte marcat, care corespunde funcþiei sale de tribun
de purtãtor de cuvânt ºi apãrãtor al societãþilor muncitoreºti ºi populare,
mai ales prin intermediul sufragiului universal ºi al Parlamentului ,
partidul leninist este format din revoluþionari de profesie, aleºi cu
grijã ºi preocupaþi doar de subversiunea puterii instituite.
Aceastã concepþie leninistã a partidului este obiectul unor critici
severe în cadrul celei de-a II-a Internaþionale, mai ales din partea
Rosei Luxemburg, care vorbeºte despre disciplinã de cazarmã; de
altfel, în comparaþie cu puternicele social-democraþii, facþiunea bolºevicã
nu este deocamdatã, în 1914, decât un mic grup, nucleu revoluþionar
asupra cãruia ºeful sãu încearcã sã instaureze o dominaþie totalã
ideologicã, politicã, organizaþionalã ºi financiarã.
De la nucleu la miºcarea de masã

Odatã cu revoluþia din februarie 1917 din Rusia, Lenin dispune în
sfârºit de câmpul de manevrã sperat de ani de zile. Mulþumitã falangei
sale mult mai organizate decât celelalte curente socialiste ºi excesivei
lui demagogii, influenþeazã o parte a opiniei populare de la Sankt-
-Petersburg. În ºase luni, micul grup bolºevic trece de la aproximativ
10.000 de membri la mai bine de 100.000 ºi devine un partid de masã.
Nu atât partidul clasei muncitoare, cum s-a prezentat singur mai
târziu, ci un partid al aºa-numitei, dupã cum spune Hannah Arendt,
plebe: un partid de declasaþi proveniþi din medii diverse. Con-
ducerea ºi cadrele sale sunt formate din intelectuali, burghezi ºi
artistocraþi rupþi de propria lor clasã Lenin, Dzerjinski, Troþki* ,
din militanþi de origine popularã ºi muncitoreascã ce nu mai aveau de
multã vreme nici o legãturã cu munca precum Stalin* , ba chiar din
aventurieri. Nou-veniþii, care alcãtuiesc marile batalioane, sunt, în
majoritatea lor, þãrani mujici , fie angajaþi de curând în uzinele de
armament, fie soldaþi de garnizoanã gata sã facã totul ca sã evite
trimiterea pe front.
În timp ce statul deþine în principiu monopolul forþei armate, acest
partid al plebei devine încã din vara anului 1917 un partid-miliþie,
bolºevicii* organizându-ºi propria forþã armatã, privativã Garda
448 PARTID/PARTID-STAT
Roºie , formatã din soldaþi revoltaþi sau din dezertori ºi civili înarmaþi.
Începând chiar din iunie 1917, Lenin se bazeazã pe aceastã forþã ca sã
ajungã la putere ºi îi pune în frunte un Comitet revoluþionar militar
condus de Troþki.
Desigur, mulþi dintre vechii militanþi sau neofiþii bolºevici sunt
încã impregnaþi de idealul unei societãþi drepte ºi egalitare ºi dau
dovadã de generozitate, dezinteres ºi simþ al sacrificiului. Dar fermenþii
totalitarismului* dospesc deja în aceastã masã: extremismul ideologiei,
exaltarea fidelitãþii faþã de conducãtor ºi partidul sãu, legitimarea
violenþei ºi a rãzboiului civil*, respingerea democraþiei pluraliste,
lipsa unei înrãdãcinãri în societatea civilã*. ªi, în plus, aceastã
afirmare a monopolului legitimitãþii revoluþionare care vrea ca partidul
sã-ºi plaseze sub dominaþia sa totalã sovietele, sindicatele, clasa
muncitoare ºi întreaga societate.
De la partidul extremist de masã la partidul-stat

totalitar
Cucerind puterea pe 7 noiembrie 1917, Lenin modificã, volens nolens,
natura Partidului bolºevic. Într-adevãr, el pune mâna pe stat, atât ca
loc, cât ºi ca aparat al puterii. Din acest moment, partidul este chemat
sã îndeplineascã simultan funcþiile unui partid ce nu urmãreºte
decât interesul propriu ºi pe cele ale unui stat care ar trebui sã se
ocupe de interesul general. Lucrul acesta trece mai ales prin numirea
unor membri de partid în toate posturile conducãtoare ale statului.
Aceastã formã de putere ineditã este simbolizatã de Consiliul Comisarilor
Poporului sau Sovnarkom, Lenin fiind preºedintele acestuia ºi, în
acelaºi timp, ºeful partidului. Partidul extremist de opoziþie devine un
partid-stat: partid unic care aspirã sã deþinã monopolurile politicii,
ideologiei ºi economiei* ºi sã înlocuiascã atât statul, cât ºi societatea.
Nici unul dintre succesorii ºi opozanþii lui Lenin Stalin, Hruºciov*,
Brejnev* începând din 1977, Andropov, dar ºi Mao*, Castro*, Kim Ir
Sen* nu se va abate de la acest principiu cardinal, cumulând adesea
funcþiile de secretar general al partidului, de preºedinte al republicii
ºi de mareºal, ºef al armatelor. Încã de la prima Constituþie sovieticã,
din 1919, ºi pânã la aceea a lui Brejnev, este afirmat acest principiu
intangibil: Forþa conducãtoare, cãlãuza societãþii sovietice, nucleul
sistemului sãu politic ºi al tuturor organizaþiilor sociale ºi de stat este
PCUS* (1977).
PARTID/PARTID-STAT 449
Aceastã mutaþie are trei consecinþe. Pe de o parte, partidul devine

un aparat administrativ care genereazã o giganticã birocraþie* ce are în
frunte nomenclatura. PCUS numãrã 600.000 de membri încã din
1920 ºi mai mult de un milion în 1926. Aceºtia îºi schimbã statutul de
militanþi cu acela de aparatcici ºi abandoneazã etica dezinteresului
pentru aceea a noii elite privilegiate ºi atotputernice, dar care datoreazã
supunere absolutã faþã de partid. Pe de altã parte, sub presiunea
circumstanþelor care favorizeazã predispoziþia totalitarã a leninismului*,
partidul devine monolitic încã din martie 1921, când Lenin interzice
fracþiunile ºi îl conduce ca autocrat, prin intermediul unui Birou
Politic care ia deciziile în locul ºi pentru Comitetul Central. În sfârºit,
devenit instanþã supremã monoliticã, PARTIDUL dobândeºte un
caracter sacru, proclamat încã din 1924 de Troþki, în timpul celui
de-al XIII-lea Congres: Nici unul dintre noi nu poate sã aibã dreptate
împotriva partidului. În ultimã instanþã, Partidul are întotdeauna
dreptate. [] Indiferent dacã are sau nu dreptate, este Partidul meu.
Atâta vreme cât a trãit Lenin, el a asigurat unitatea partidului ºi a
statului. Dar, dupã moartea charismaticului conducãtor, în regim se
instaleazã o anumitã instabilitate. Dacã Stalin este ºeful necontestat al
partidului ºi se strãduieºte din plin sã îi elimine de la conducerea
acestuia pe principalii sãi concurenþi (Troþki, Zinoviev, Kamenev,
Buharin) , el nu controleazã birocraþia statului, aflatã în subordinea
ºefului guvernului, Aleksei Rîkov. Prin urmare, cu o remarcabilã compre-
hensiune a logicii totalitare ºi într-un mod cu desãvârºire logic, pe
22 septembrie 1930, Stalin îi scrie adjunctului sãu, Molotov, o scrisoare
în care îi propune sã îl demitã pe Rîkov din funcþiile pe care le deþinea:
Acest lucru este absolut indispensabil. Dacã nu, va exista întotdeauna
o rupturã între conducerea partidului ºi conducerea statului. Cu com-
binaþia pe care þi-o propun, vom avea, în sfârºit, o desãvârºitã unitate
între vârfurile statului ºi ale partidului, ceea ce ne va întãri puterea.
Zis ºi fãcut: pe 19 decembrie, Biroul Politic îl destituie pe Rîkov din
funcþii ºi îl înlocuieºte cu Molotov.
Nu numai cã aceastã formã a partidului-stat se va impune în
democraþiile populare* ºi în regimurile comuniste din Asia*, Africa*
ºi America Latinã*, dar ea contamineazã partidele comuniste de
opoziþie atât în regimurile autoritare, cât ºi în democraþii. Centralismul
democratic a devenit, într-adevãr, obligatoriu încã din 1920, prin
cea de-a 12-a dintre cele 21 de condiþii de adeziune la Internaþionala
Comunistã*. Impus încã din anii 1920 prin intermediul bolºevizãrii
ºi, apoi, al stalinizãrii partidelor comuniste, acest model de organizare
450 PARTIDUL COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE
va constitui împreunã cu doctrina ºi strategia/tactica* hotãrâte de

Moscova unul dintre cele trei elemente fundamentale ale dimensiunii
teleologice a partidelor comuniste. Acolo unde vor izbuti sã iasã din
starea de sectã ºi sã obþinã o audienþã de masã PCF* în 1934-1938
ºi dupã 1944, PCI* dupã 1944 , PC de opoziþie vor deveni, potrivit
expresiei lui Annie Kriegel, niºte contrasocietãþi, prefigurând în cadrul
societãþii capitaliste partidul-stat comunist.
PARTIDUL COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE
Matrice ºi motor al comunismului secolului xx

Nãscutã în octombrie 1952, denumirea de Partid Comunist al Uniunii
Sovietice (PCUS) este ultima dintr-o întreagã succesiune: Partidul
Muncitoresc Social-Democrat al Rusiei (bolºevic), folositã între 1903
ºi 1918; Partidul Comunist Panrus Bolºevic, utilizatã din 1918 pânã
în 1925, ºi Partidul Comunist (bolºevic) al Uniunii Sovietice, folositã
din 1925 pânã în 1952. Acestea au desemnat singurul partid autorizat
în Rusia ºi, apoi, în URSS, începând de la preluarea puterii de cãtre
bolºevici, în noiembrie 1917. În martie 1990, sub Gorbaciov, PCUS
îºi pierde rolul de partid conducãtor, apoi, în octombrie 1990, statutul
de partid unic. Este dizolvat în decembrie 1991.
Un model politic inedit

De-a lungul întregii sale existenþe, PCUS, guvernat de ideologia*
marxist-leninistã, constituie matricea ºi motorul sistemului sovietic,
locul privilegiat unde, mai bine de ºapte decenii, au fost elaborate ºi
adoptate toate deciziile care angajau URSS* în materie de politicã
internã ºi externã *, Internaþionala Comunistã*, din 1919 pânã în 1943,
apoi miºcarea comunistã internaþionalã*. Supunându-se unor reguli de
funcþionare specifice, partidul conduce ºi controleazã aparatele de stat
printre care pe cele ale poliþiei politice* ºi ale Armatei Roºii* ºi
exercitã o tutelã strânsã asupra aparatelor de propagandã.
Încã din 1918 Lenin* impune ca partidul bolºevic social-demo-
crat* sã se transforme în Partid Comunist, definit ca forþa conducã-
toare esenþialã în sistemul dictaturii proletariatului. Într-adevãr, PCUS
este un partid-stat*, o organizaþie privatã care a pus mâna nu doar pe
monopolul deciziei politice, ci ºi pe aparatul de stat, excluzând toate
PARTIDUL COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE 451
celelalte forþe politice. În voinþa sa de control ºi de totalã dominare a

societãþii, PCUS ºi-a însuºit ºi monopolul proprietãþii bogãþiilor
existente, al producerii ºi al distribuirii bunurilor materiale. În sfârºit,
el dispune de monopolul creãrii ºi difuzãrii ideilor ºi culturii. Con-
centreazã toate puterile ºi funcþioneazã potrivit principiului centra-
lismului democratic, adicã al unei supuneri cvasimilitare a treptelor
inferioare faþã de treptele superioare.
PCUS influenþeazã în mod decisiv ºi structurile internaþionale pe
care le-a înfiinþat pe plan mondial sau european Internaþionala
Comunistã, din 1919 pânã în 1943, apoi Kominform*, din 1947 pânã în
1956 ºi, în sfârºit, prin Departamentul Internaþional al Comitetului
Central, creat în 1953, el orienteazã miºcarea comunistã internaþionalã,
mulþumitã relaþiilor sale strânse bilaterale ºi multilaterale cu
celelalte partide comuniste, indiferent dacã acestea sunt sau nu la
putere. Iatã amploarea prerogativelor care contribuie la transformarea
PCUS într-o structurã conducãtoare unicã în lume.
Faþadã democraticã, realitate totalitarã

Încã din 1918, partidul este oficial condus de Congres câteva sute de
delegaþi în 1920, 5.000 în anii 1970 ºi 1980 , care fixeazã marile
orientãri de politicã internã ºi externã. Acesta se reuneºte în fiecare
an între 1917 ºi 1924, dupã aceea în 1934, 1939, 1952 ºi, apoi, o datã
la fiecare cinci ani. Ca sã acþioneze în numele sãu, Congresul alege
un Comitet Central câteva zeci de persoane în 1918, în jur de 500 în
anii 1970 care se reuneºte de mai multe ori pe an. De la Congres
emanã ºi Comisia Centralã de Verificare ºi Comitetul de Control al
partidului. Comitetul Central dirijeazã activitatea partidului între douã
congrese, repartizeazã bugetul ºi controleazã punerea lui în practicã,
alege ºi numeºte cadrele conducãtoare ale administraþiei de stat ºi
administraþiei economice. Comisia Centralã de Verificare exercitã un
control asupra activitãþii secþiilor Comitetului Central ºi asupra realizãrii
bugetului. Comitetul de Control este o instanþã disciplinarã care poate
efectua anchete ºi aplica sancþiuni oricãrui membru de partid.
Comitetul Central alege Biroul Politic, alcãtuit din membri cu
drepturi depline ºi din supleanþi, care conduce activitatea partidului
între sesiunile plenare ale Comitetului Central, ºi Secretariatul, care
cuprinde un secretar general numit prim-secretar între 1956 ºi 1964
ºi zece secretari însãrcinaþi cu principalele sectoare de activitate
apãrare, industrie, agriculturã, ideologie, politicã externã. Biroul
Politic are puteri foarte extinse, cãci se pronunþã asupra proiectelor de
lege, delibereazã în privinþa orientãrilor politice ºi economice, adoptã

planurile de dezvoltare ºi asigurã controlul aplicãrii legilor ºi al
hotãrârilor care emanã de la Comitetul Central ºi Consiliul de Miniºtri.
Stabilitã încã din 1918-1919, organizaþia de conducere a partidului
va cunoaºte puþine schimbãri: în aprilie 1922, Stalin* instaureazã
Secretariatul Comitetului Central, pe care îl transformã rapid într-un
organ decizional; creat în martie 1919, Biroul de Organizare (Orgburo)
dispare în 1952, în timpul celui de-al XIX-lea Congres, care îi
transferã funcþiile Secretariatului. În perioada stalinistã, aceastã funcþio-
nare ºi repartiþia sarcinilor sunt foarte restrânse: în cursul anilor
1929-1941 ºi, încã ºi mai evident, în perioada 1941-1953, puterea este
din ce în ce mai mult confiscatã de cãtre Stalin, care þine la distanþã
Biroul Politic ºi Comitetul Central între 1945 ºi 1953, acesta din
urmã nu se reuneºte decât de douã ori, în 1947 ºi în 1952 ºi se
sprijinã pe comisii restrânse constituite din câþiva membri ai Biroului
Politic. Totuºi, moartea lui Stalin ºi destalinizarea* permit Comitetului
Central ºi Biroului Politic sã-ºi regãseascã funcþiile. Cu toate acestea,
ansamblul acestor instanþe, care sunt, în principiu, alese în mod
democratic de la bazã, sunt desemnate în realitate de sus în jos, de
cãtre grupul conducãtor *, aflat la ordinele liderului care dispune de o
putere cvasiabsolutã, mai ales sub Stalin, între 1936 ºi 1953.
Conducere, aparat, aderent, societate

Definit de Lenin ca avangarda conºtientã a proletariatului, PCUS
apare dupã Revoluþia din Octombrie ca o structurã elitistã ai cãrei
membri, puþin numeroºi, trebuie sã se arate întru totul devotaþi cauzei
revoluþionare ºi idealului comunist; totuºi, însuºindu-ºi puterea, vede
îngrãmãdindu-i-se între rânduri sute de mii de oameni hotãrâþi sã
profite de pe urma statutului privilegiat de membru de partid.
În cursul anilor 1920, sub oblãduirea lui Stalin, este implementat
un mod de funcþionare care va persista pânã în 1990. Grupul conducãtor
este singurul loc în care se iau deciziile politice ºi genereazã, prin
intermediul Secþiei de Cadre a Comitetului Central, o structurã formatã
din membri plãtiþi de partid aparatul care, în 1927, numãrã deja
25.000 de membri, adicã 1 pentru 40 de comuniºti. Aparatul are trei
misiuni principale.
Prima constã în selecþionarea ºi numirea cadrelor care administreazã
þara. În acest scop, partidul dispune la fiecare dintre nivelurile sale
(districte, regiuni etc.) de o listã de funcþii legate de posturi care
PARTIDUL COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE 453
formeazã structura de funcþionare a þãrii directori de uzine, de

colectivitãþi, ºefi militari, responsabili administrativi etc. Aceastã
listã este denumitã nomenclatura, cuvânt care desemneazã ºi ansamblul
persoanelor ce o compun. Orice înscriere în nomenclaturã se efectueazã
în acord cu treapta imediat superioarã a partidului instanþele regionale
atribuie posturi care þin de district etc. ºi tot aºa pânã la vârful
aparatului federal. Astfel, partidul înceteazã puþin câte puþin sã mai
fie aceastã avangardã pornitã sã cucereascã puterea ºi devine structura
care, însãrcinatã sã administreze aceastã putere, este un loc de instrucþie,
de formare a unui anumit tip de funcþionare politicã ºi, în definitiv,
pepiniera de unde grupul conducãtor îºi extrage cadrele de care are
nevoie pentru a-ºi perpetua puterea.
A doua misiune a aparatului este administrarea partidului însuºi,
care devine, încetul cu încetul, o enormã structurã. La moartea lui
Lenin, în ianuarie 1924, partidul numãrã deja aproape 400.000 de
membri, dintre care numai 11% femei, ºi rãmâne marcat de originile
sale revoluþionare. Dar Stalin încearcã sã îi modifice organizarea,
pentru a-l transforma într-un instrument devotat perenitãþii sistemului
ºi propriei sale ascensiuni. În 1924, el lanseazã promoþia Lenin,
care aduce 200.000 de noi membri, tineri, majoritar urbani, de origine
modestã ºi puþin educaþi, pentru care partidul devine un instrument de
promovare socialã. Încã din 1927, 85% dintre comuniºti au sub 40 de
ani, iar în 1929, aproape 60% sunt de origine muncitoreascã; dar,
dacã tinerii staliniºti dominã la bazã, secretarii regiunilor ºi marilor
oraºe sunt încã proveniþi din vechea gardã leninistã sau din perioada
rãzboiului civil*, de unde, pentru Stalin, necesitatea de a-ºi spori ºi
mai mult efectivele. De la 200.000 de membri esenþialmente urbani
pentru 120 de milioane de þãrani , în 1928, PCUS va sãri la 1.300.000
de membri în 1929 ºi, apoi, la 2.300.000 în 1939. De la sfârºitul
celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi pânã în anii 1980, efectivele sale
cresc continuu: 6 milioane la finele lui 1945, 7.200.000 în 1956,
apoi 9.700.000 în 1961 ºi 17.500.000 în 1981 pentru 278 de milioane
de locuitori.
Aici rezidã cea de-a treia funcþie a aparatului: el trebuie sã
controleze ºi sã conducã societatea* prin intermediul acestei mase de
comuniºti, care este prezentã la toate locurile de muncã întreprinderi,
administraþie etc. ºi în toate colectivitãþile care formeazã societatea
sovieticã organizaþii de femei*, de tineret*, de artiºti, de sportivi
etc. Trei comuniºti sunt de ajuns ca sã înfiinþeze o organizaþie de
bazã a PCUS. Conduºi de un birou de partid (partburo) în fruntea
cãruia se aflã un secretar permanent, aceste organizaþii asigurã controlul
societãþii ºi îi transmit directivele centrale. Sunt subordonate comitetelor

de partid (partkom) din sectoare urbane sau rurale sau unor comitete
orãºeneºti, ele însele supuse unor comitete districtuale ce depindeau
de comitete regionale care, la rândul lor, se aflã în subordinea comitetelor
centrale ale republicilor federale. Nivelul regiunii este capital: în
aceastã structurã piramidalã, el exercitã un control strict asupra bazei
ºi slujeºte la aplicarea directivelor adoptate la vârf.
Selecþie, conformitate ºi logicã a epurãrilor

Datoritã comunistului cursus honorum apartenenþa la pionieri, apoi
la Komsomol ºi, în sfârºit, la partid , tineri modeºti ºi docili pot sã
urce în ierarhie ºi sã acceadã la posturi de conducere; aceastã ascensiune
socialã de un tip aparte se realizeazã cu preþul unei desãvârºite
conformitãþi ideologice ºi politice: membrii partidului rãmân sub un
control strict. În cadrul partidului, disciplina este riguroasã. Dezbaterile
sunt autorizate, dar, din 1921 pânã la perestroika, fracþiunile sunt
interzise: minoritatea trebuie sã se supunã deciziilor adoptate de
majoritate, iar cu o majoritate de douã treimi, Comitetul Central
poate recurge la excluderea celor care nu respectã spiritul partidului ºi
îi ameninþã unitatea. De-a lungul întregii sale istorii, PCUS este
supus unor controale, verificãri ºi epurãri al cãror obiectiv este
asigurarea docilitãþii membrilor sãi.
Încã din 1919 se pronunþã un anumit numãr de îndepãrtãri 40%
din 250.000 de membri ai partidului sunt excluºi , iar în 1921-1922,
un nou val de epurãri duce la plecarea a 20% dintre membrii partidului,
consideraþi vinovaþi de indiferenþã politicã sau de comportamente nedemne
(îmburghezire, carierism, alcoolism). Începând din 1924, recurgerea
la epurãri* devine o practicã din ce în ce mai sistematicã, ce vizeazã
eliminarea vechii elite ºi asigurarea docilitãþii cadrelor nou promovate.
În acest scop, Stalin orchestreazã, mulþumitã poliþiei politice,
valuri succesive de controale ºi, apoi, de violente epurãri în 1933 ºi
1935. În 1935, controlul tuturor aderenþilor se soldeazã cu suspendãri
ºi excluderi ale indivizilor îndoielnici; în 1936, controlul îi vizeazã
pe membrii pasivi, formulare ambiguã care permite o dezlãnþuire a
violenþei ºi inaugureazã Marea Teroare*. Bilanþul acesteia va fi cumplit:
70% dintre membrii Comitetului Central aleºi în 1937 sunt eliminaþi
în mai puþin de doi ani, iar 80% dintre membrii intraþi în partid în
1920-1921 sunt epuraþi sau eliminaþi în 1937-1938. Dupã 1945, în
contextul stalinismului triumfãtor al anilor 1946-1952, partidul se
PARTIDUL COMUNIST FRANCEZ 455
confruntã cu jdanovºcina, apoi cu Rãzboiul Rece*, supus unei noi

uniformizãri ideologice ºi unei epurãri limitate.
Natura partidului: spre emergenþa unei caste

privilegiate?
Existând încã din primii ani ai regimului, acest sistem se întãreºte ºi
ia continuu amploare în anii 1960-1970, iar efectele sunt majore. El
contribuie la promovarea în cadrul partidului a unei structuri de
patronaj: fiecare patron de district, de regiune, de republicã
îºi creeazã o adevãratã clientelã, alegând ºi numind în posturile de
rãspundere pe acei membri ai partidului care, în schimb, îi dovedesc
devotament ºi loialitate. Fiecare post înscris în nomenclaturã corespunde
unor avantaje materiale acces rezervat în anumite magazine, cantine,
restaurante, spitale, centre de vacanþã etc. , ale cãror naturã ºi valoare
variazã în funcþie de locul ocupat în nomenclaturã. Astfel, aceasta
este mãsura felului în care PCUS favorizeazã în cadrul societãþii
emergenþa unei caste conducãtoare închisã în ea înseºi ºi a cãrei
putere, întru dispreþul egalitarismului* oficial proclamat, se bazeazã
pe privilegiu ºi favoare.
Decenii la rând, PCUS le-a slujit drept model ideologic, politic ºi
organizaþional partidelor comuniste care au ajuns la putere în democraþiile
populare*, în Asia*, în Cuba* ºi în Africa*.
PARTIDUL COMUNIST FRANCEZ

Fiul mai vârstnic al bisericii comuniste
Partidul Comunist Francez (PCF) a reprezentat unul dintre cele mai
puternice partide comuniste din Europa Occidentalã: solid ancorat
în anumite grupuri sociale, mai ales muncitoreºti, ale cãror aspiraþii
le traducea, el ºi-a pus, în schimb, amprenta asupra societãþii.
Naºterea
În decembrie 1920, în timpul congresului de la Tours, o majoritate a
delegaþilor Secþiei Franceze a Internaþionalei Muncitoreºti (SFIM) se
hotãrãºte sã adere la Internaþionala Comunistã* (IC); marcaþi de
456 PARTIDUL COMUNIST FRANCEZ
experienþa rãzboiului*, critici ai socialiºtilor care au participat la

guvernãrile Uniunii sacre, revoltându-se împotriva societãþii ºi ordinii
stabilite, aceºtia sunt uluiþi de revoluþia rusã ºi puterea bolºevicã.
Naºterea Partidului Comunist Secþia Francezã a Internaþionalei
Comuniste (PC-SFIC) marcheazã o cezurã fundamentalã în cadrul
stângii franceze, dar ºi a sindicalismului*, deoarece minoritatea revoluþio-
narã a CGT scizioneazã în 1921 ºi formeazã CGTU, rapid controlatã
de cãtre comuniºti, care va sluji drept canal de recrutare muncitoreascã
pentru partid.
Primii paºi ai noului partid sunt dificili. Aplicarea celor 21 de
condiþii ale IC ºi strategia de front* unic pe care o impun conducãtorii
ºi emisarii acesteia, pentru a extirpa valorile ºi practicile socialismului*
democratic ºi pentru a fãuri un partid de tip leninist*, genereazã crize
dupã crize ºi rupturi interne. Violentele campanii împotriva ocupaþiei
franceze a Ruhrului, în 1923, apoi a rãzboiului din munþii Rif, în
1924-1925 unde PCF îºi inaugureazã anticolonialismul* suscitã
asentimentul câtorva minoritãþi pacifiste ºi rebele; în schimb, izoleazã
partidul ºi îl expun represiunii. La alegerile legislative din mai 1924,
PCF obþine mai puþin de 880.000 de voturi, adicã 9,6% dintre cele
exprimate, ºi 26 de deputaþi. Un rezultat destul de slab, dar care lasã
sã se întrevadã câteva zone de implantare în regiunile rurale ºi industriale.
Efectivele sale scad de la 109.000, în 1921, la 57.000, în 1924 ,
dar partidul atrage tineri muncitori ºi, de asemenea, pe intelectualii
suprarealiºti sau grupul Octobre, cu Jacques Prévert , seduºi de
perspectiva revoluþiei.
Bolºevizarea, decretatã de cel de-al V-lea Congres al IC în 1924,
apoi stalinizarea bulverseazã de sus pânã jos organizaþia*, strategia* ºi
personalul PCF. La sfârºitul lui 1927 ºi începutul lui 1928, Moscova
lanseazã linia clasã contra clasã, care duce partidul la lupta împotriva
burgheziei ºi a imperialismului, dar mai ales a socialiºtilor. În sfârºit,
începând din 1931, IC selecþioneazã cadre de origine muncitoreascã
dupã modelul secretarilor Biroului Politic, Maurice Thorez, Jacques
Duclos, Benoît Frachon , care vor domina partidul mai bine de
patruzeci de ani, complãcându-se frecvent în uvrierism. Tinerii condu-
cãtori sunt instruiþi ºi formaþi la ªcoala Leninistã Internaþionalã de la
Moscova. Edificarea acestui aparat stalinist, îndeaproape controlat ºi
consiliat de missi dominici ai IC, mai ales Eugen Fried, transformã
partidul într-o sectã cu mai puþin de 30.000 de membri, care, în 1932,
nu obþine decât 8,4% dintre voturi la alegerile legislative ºi 10 deputaþi.
Totuºi, PCF dispune de o organizaþie structuratã, de militanþi zeloºi,
de cadre alese ºi de un grup conducãtor * omogen; prin organizaþiile

sale de masã*, printre care CGTU, el influenþeazã fracþiunile munci-
toreºti ºi izbuteºte sã mobilizeze intelectuali de renume, precum
Romain Rolland, în lupta pentru pace*.
Frontul Popular
Criza economicã mondialã loveºte Franþa începând din 1931, ducând
la o creºtere puternicã a ºomajului: PCF ºi CGTU organizeazã soli-
daritatea cu cei nevoiaºi. Rãzmeriþa extremei drepte la Paris, pe 6 fe-
bruarie 1934 provoacã un acces de antifascism* în opinia de stânga,
care cere unitate. Or, în urma sosirii la putere a lui Hitler, Stalin * îºi
modificã politica externã* ºi cautã o alianþã antifascistã internaþionalã.
Dupã ce a respins ideea unei alianþe cu SFIO ºi a exclus pe unul dintre
conducãtorii PCF, Jacques Doriot, care se erijase în purtãtorul sãu de
cuvânt, IC intenþioneazã în mai-iunie 1934 sã se apropie de social-demo-
craþie*. Franþa oferã laboratorul politicii de Front Popular*.
Maurice Thorez aplicã aceastã nouã orientare ºi o amplificã din
proprie iniþiativã. Astfel, dupã ce a semnat, pe 27 iulie 1934, un pact
de unitate de acþiune cu SFIO, el propune în toamnã sã extindã alianþa
la Partidul Radical, în scopul formãrii unui Front Popular al muncii,
libertãþii ºi pãcii, înzestrat cu un program ºi sudat de un acord
electoral. PCF se ridicã împotriva celor douã sute de familii ºi va
merge pânã acolo încât le va întinde mâna catolicilor. În mai 1935,
dupã pactul de asistenþã mutualã franco-sovietic, se raliazã apãrãrii
naþionale. Continuând sã se proclame avangarda clasei muncitoare*,
PCF pretinde sã se erijeze în mesagerul naþiunii.
Îmbinarea antifascismului, a apãrãrii intereselor muncitoreºti, a
unui patriotism de-acum revendicat ºi din mitologia sovieticã se
dovedeºte rodnicã. PCF înregistreazã succes dupã succes în timpul
alegerilor municipale din 1935, mai ales în regiunea parizianã, unde
se încheagã periferia roºie, ºi, apoi, la alegerile legislative din
aprilie-mai 1936, când obþine 15,4% dintre sufragiile exprimate ºi 72
de aleºi. Interdicþia, notificatã de IC, de a participa la guvernarea lui
Léon Blum nu îi dãuneazã influenþei sale, iar efectivele îi cresc la
peste 328.500 de aderenþi în 1937. Profitând de reunificarea CGT în
martie 1936, comuniºtii se dovedesc extrem de prezenþi în grevele din
mai-iunie 1936, strãduindu-se sã împiedice degenerarea lor; ei
realizeazã o teribilã strãpungere în lumea muncitoreascã cu aproape
7.000 de aderenþi la uzina Renault ºi se fixeazã în anumite profesii,

mai ales la meºteºugarii calificaþi.
Activi în susþinerea Republicii spaniole vor fi mai mult de
10.000 de francezi în Brigãzile Internaþionale , vârf de lance în lupta
antifascistã, aureolaþi de buna imagine a URSS, animând nenumãrate
asociaþii, comuniºtii îºi consolideazã prezenþa în ansamblul societãþii
ºi atrag câþiva intelectuali Aragon, Malraux. Vicisitudinile Frontului
Popular ºi dezbinãrile sale îl slãbesc întru câtva, dar inserþia sa în
centrul realitãþilor politice ºi sociale este profundã. De-acum înainte,
a fi comunist sau a vota în mod comunist nu mai þine doar de un
moment de intensã emoþie, de o alegere politicã raþionalã sau de o
opþiune ideologicã gânditã; adeziunea* þine ºi de o alegere existenþialã,
dacã nu chiar de o credinþã.
De la rãzboiul imperialist la Rezistenþã

Semnarea Pactului germano-sovietic* pe 23 august 1939 aruncã PCF
în cea mai gravã crizã a existenþei sale. Într-o primã perioadã, el
continuã sã denunþe belicismul hitlerist ºi voteazã în Parlament, pe
2 septembrie, creditele de rãzboi. Dar, constrâns sã se alinieze la
poziþiile lui Stalin ºi IC, va considera cã rãzboiul este imperialist, va
cere o pace imediatã ºi va critica aspru burgheziile britanicã ºi francezã.
La 26 septembrie, guvernul dizolvã PCF ºi organizaþiile sale de masã.
Tulburarea militanþilor, dezorganizarea datoratã mobilizãrii ºi repre-
siunii declanºeazã o hemoragie a efectivelor, care scad de la 270.000,
în 1939, la câteva mii, în timpul rãzboiului ciudat. Dezertãrile se
înmulþesc printre cei aleºi, dar aparatul central dã dovadã de o nezdrun-
cinatã fidelitate. În iunie 1940, partidul pune responsabilitatea înfrângerii
pe seama imperialiºtilor ºi cere sosirea la putere a lui Maurice Thorez,
care, mobilizat, dezerteazã ºi se duce clandestin în URSS în toamna
lui 1939. Din iunie pânã în august 1940, conducerea PCF ia contact
cu autoritãþile germane la Paris pentru a obþine o apariþie legalã a
propriei prese, LHumanité ºi, apoi, Ce soir. Primele incitãri la luptã
împotriva ocupantului rezultã din iniþiative personale, o linie mai
antigermanã avându-ºi începuturile în primãvara anului 1941, la
îndemnul IC, cu formarea unui Front* Naþional.
Intrarea în rezistenþa activã se realizeazã dupã invadarea URSS de
cãtre Wehrmacht, pe 22 iunie 1941. Încã o datã, PCF îºi negociazã una
dintre marile schimbãri de poziþie: se apropie iarãºi de antifascism ºi
duce acþiunea patrioticã la apogeu. Prezenþa sa pe ansamblul teritoriului,
practica ilegalitãþii, terorismul* pe care îl declanºeazã ºi care se va

dezvolta în luptã armatã*, disciplina militanþilor sãi, curajul acestora
în faþa unei represiuni intense îl transformã încetul cu încetul în cea
mai puternicã forþã a Rezistenþei* interne, în care nu izbuteºte totuºi
sã-ºi stabileascã hegemonia. În ianuarie 1943, PCF trimite un repre-
zentant oficial pe lângã generalul de Gaulle, iar în iunie se aflã în
Consiliul Naþional al Rezistenþei. Dupã un eºec în octombrie, participã
pentru prima oarã, în martie 1944, la guvernarea burghezã condusã
de Charles de Gaulle la Alger. Concomitent, dezvoltã în lunile de
dinainte ºi de dupã Eliberare* o strategie de dublã putere, sortitã
eºecului din cauza fermitãþii gaulliste în restabilirea statului.
Totuºi, de-abia în noiembrie 1944 ºi dupã întoarcerea în Franþa a
lui Thorez, muºtruluit de Stalin în persoanã, partidul se îndepãrteazã
de tentaþia rãzboiului civil*, ascunde armele ºi, bazându-se pe
prestigiul martirilor sãi se proclamã partidul celor 75.000 de
împuºcaþi, în realitate erau în jur de 3.000 ºi al URSS, inaugureazã
o tacticã apropiatã de cea folositã în democraþiile populare*. PCF
participã la guvernarea de uniune, în care dispune de mai multe
portofolii, ºi duce bãtãlia producþiei. În acelaºi timp, îºi avanseazã
pionii: îl împinge pe de Gaulle la demisie în ianuarie 1946, infiltreazã
statul ºi cautã sã-ºi stabileascã dominaþia peste segmente întregi ale
societãþii mulþumitã CGT, pe care o controleazã, ºi multiplelor sale
relee asociative. PCF îºi atinge astfel apogeul: el numãrã în 1946 mai
bine de 814.000 de aderenþi ºi devine primul partid al Franþei în
timpul alegerilor legislative din noiembrie, cu un scor istoric de
28,6% dintre voturi ºi 182 de deputaþi.
De la Rãzboiul Rece la cea de-a V-a Republicã

Totuºi, situaþia internaþionalã ºi naþionalã se înrãutãþeºte ºi, pe 4 mai
1947, din cauza unor tensiuni în cadrul guvernului rãzboiul din
Vietnam*, greva de la Renault , socialistul Paul Ramadier îi revocã
pe miniºtrii comuniºti. Dupã ce ºi-a proclamat intenþia de a se întoarce
la guvernare, PCF intrã, la rândul sãu, în Rãzboiul Rece*. Aceastã
schimbare de orientare este impusã de cãtre Stalin în septembrie
1947, în timpul adunãrii constitutive a Kominform*: el obligã PCF
sã-ºi facã autocritica ºi sã-ºi redefineascã strategia. Partidul trebuie
de-acum sã îi combatã pe imperialiºtii americani ºi pe lacheii
lor, mai ales socialiºtii, acuzaþi cã ameninþã pacea mondialã; nu
numai cã este nevoit sã apere, ci ºi sã glorifice URSS ºi democraþiile

populare ºi sã îl proslãveascã pe ºeful lor, Stalin.
Fiu mai vârstnic al Bisericii comuniste, PCF se aruncã fãrã
menajamente în aceastã nouã politicã. Exploatând un grav disconfort
social, acesta declanºeazã în 1947 ºi 1948 importante greve, care
capãtã uneori valenþe insurecþionale. Denunþã pericolele care, din
punctul sãu de vedere, ameninþã independenþa naþionalã: astfel, va
practica în mod iscusit o convergenþã cu gaulliºtii pentru a împiedica
înfiinþarea Comunitãþii Europene de Apãrare în 1954. Se angajeazã în
lupta pentru pace, adunând laolaltã personalitãþi venite din orizonturi
diverse, dar poate sã dea dovadã ºi de violenþã, ca în timpul manifestaþiei
împotriva venirii la Paris a generalului Ridgway, în mai 1952.
PCF o ia pe calea unei retrageri sectare care se traduce printr-un
recul net al efectivelor sale ºi o a doua glaciaþiune stalinistã. Expuºi
represiunii, militanþii strâng rândurile în jurul partidului ºi al URSS,
practicând un cult dezlãnþuit al personalitãþii cu prilejul celei de-a
70-a aniversãri a lui Stalin, în 1949, sau a celei de-a 50-a aniversãri
a lui Thorez, în 1950. Periodic, dupã un ritm impulsionat în general
de Moscova, conducerea declanºeazã în cadrul ei epurãri, eliminând
unii conducãtori André Marty ºi Charles Tillon în 1952, Auguste
Lecur în 1954 consideraþi brusc duºmani. Totuºi, PCF rãmâne
primul partid din Franþa. El formeazã o redutabilã contrasocietate
care atrage unul din patru alegãtori în toatã perioada celei de-a IV-a
Republici. Moartea lui Stalin în 1953 ºi, apoi, începând din 1956,
destalinizarea* cãreia i se opune conducerea ce aprobã înãbuºirea
revoluþiei maghiare* din 1956 de cãtre sovietici provoacã plecãri
printre intelectuali, dar afecteazã prea puþin masa partidului.
În schimb, întoarcerea lui de Gaulle la putere îl destabilizeazã
puternic. Încã de la alegerile din 1958, PCF coboarã la 18,6% dintre
sufragiile exprimate, apoi reuºeºte sã-ºi stabilizeze electoratul peste
pragul de 20%. Totuºi, se aratã incapabil sã înþeleagã originalitatea
gaullismului, pe care este silit sã îl menajeze din raþiuni de politicã
internaþionalã. Se chinuieºte sã înþeleagã ºi profundele mutaþii ale
societãþii*. Dezamãgeºte un tineret care joacã un rol din ce în ce mai
important ºi care îi criticã timiditatea în timpul rãzboiului din Algeria,
deºi denunþã colonialismul ºi cere pacea. Cu toate acestea, dominã
încã stânga, care se defineºte în raport cu el.
Waldeck Rochet, care i-a urmat lui Thorez, mort în 1964, încearcã
o reînnoire limitatã. Le propune socialiºtilor o apropiere care duce la
o serie de acorduri electorale în 1965 ºi 1967. Se deschide înspre alte
straturi sociale, acceptã principiul pluralismului politic într-o viitoare

societate socialistã, recunoaºte libertatea culturalã ºi-ºi exprimã dezapro-
barea faþã de înãbuºirea Primãverii de la Praga*, din vara lui 1968.
De la uniunea stângii la declin

Dacã, în timpul marii crize din Mai 1968*, PCF se izoleazã condamnând
contestarea stângii, el reuºeºte totuºi sã-ºi menþinã influenþa asupra
bastioanelor muncitoreºti. Georges Marchais, care l-a înlocuit pe
W. Rochet, ce se îmbolnãvise, relanseazã strategia de uniune a stângii,
bazatã pe un program comun, semnat în 1972, cu noul Partid Socialist
(PS) al lui François Mitterrand. Într-o primã etapã, PCF trece printr-o
perioadã de acalmie: efectivele îi cresc din nou ºi, în 1977, cucereºte
numeroase municipalitãþi. Concomitent, se apropie de PCI* în cadrul
eurocomunismului, criticã URSS ºi, în timpul celui de-al XXII-lea
Congres din 1976, abandoneazã principiul dictaturii proletariatului.
Dar politica sa de deschidere este favorabilã PS ºi provoacã dezbinãri
în propriile rânduri. Prin urmare, preferã sã se despartã în 1977,
provocând înfrângerea stângii la alegerile legislative din 1978. Declan-
ºeazã atacuri violente împotriva fostului aliat, se reîntoarce la linia
URSS al cãrei bilanþ îl declarã per total pozitiv ºi a cãrei intervenþie
în Afganistan* o aprobã ºi îi exclude pe cei care se opun acestei
reorientãri. PCF este singur împotriva tuturor. Aceastã splendidã
izolare îl costã scump. Se desconsiderã în politicã ºi se marginalizeazã
în societate. Efectivele sale regreseazã, iar G. Marchais este de-a
dreptul umilit, cu 15% dintre voturi la alegerile prezidenþiale din
1981, câºtigate de F. Mitterrand. Acest eºec inaugureazã un declin
rapid ºi constant, care aduce PCF sub pragul de 10%. Constrâns sã
participe la guvernare în 1981, nu ºtie cum sã se comporte în raport
cu cei patru miniºtri ai sãi care ei înºiºi nu influenþeazã defel hotãrârile
Executivului. În 1984, PCF pune capãt experimentului. Contestãrile
interne se înmulþesc odatã cu candidatura comunistã disidentã a lui
Pierre Juquin la alegerile prezidenþiale din 1988 ºi slãbesc un partid
mai întâi liniºtit, iar apoi speriat de politica lui Gorbaciov* ºi, pânã la
urmã, total destabilizat de prãbuºirea URSS. Partidul se repliazã în
bastioanele sale muncitoreºti, din ce în mai afectate de dezindustrializare,
ºi rurale.
În ianuarie 1994, G. Marchais se retrage dupã 22 de ani de dominaþie,
fiind înlocuit de Robert Hue, care dã startul unei mutaþii nesigure.
Acesta recunoaºte o parte dintre greºelile trecutului, deschide partidul
462 PARTIDUL COMUNIST ITALIAN
spre exterior, tolereazã exprimarea unor divergenþe interne, revizuieºte

poziþiile în privinþa anumitor subiecte politice ºi societale, îºi redefineºte
strategia. Minoritar, PCF participã din 1997 pânã în 2002 la experienþa
guvernamentalã a stângii plurale, condusã de Lionel Jospin. Dar
rezultatele electorale continuã sã regreseze la alegerile prezidenþiale
din 2002, Robert Hue nu obþine decât 3,4% dintre sufragii , ca ºi
efectivele 130.000 de aderenþi oficiali în 2003 ºi finanþele partidului.
Cea mai lungã participare din istoria sa la o guvernare i-a accentuat
criza.
În 2003, Robert Hue pãrãseºte conducerea partidului, fiind înlocuit
de Marie-George Buffet. De-acum înainte, PCF se diferenþiazã net de
PS, fãrã sã se despartã cu totul, încercând sã gãseascã resurse noi în
sferele de influenþã ale neocomunismului* ºi altermondialismului,
care, adesea, îl resping. Exerciþiul este periculos: PCF încearcã sã
îmbine identitatea revoluþionarã, acþiunea protestatarã ºi poziþionarea
responsabilã. În mai 2005, în timpul referendumului asupra tratatului
constituþional european, blameazã mai mult ca niciodatã o Uniune
Europeanã pe care a combãtut-o mereu ºi este de pãrere cã victoria lui
Nu, la care a contribuit, va relansa o dinamicã favorabilã. Dar
desemnarea lui M.-G. Buffet în calitate de candidat la alegerile
prezidenþiale din 2007 provoacã noi dezbinãri interne printre cei
95.000 de cotizanþi ºi nu este acceptatã de sfera de influenþã stângistã*.
Rezultatul este de douã ori dezastruos: M.-G. Buffet primeºte 1,9%
dintre voturi scorul cel mai mic din toatã istoria PCF , iar José
Bové, susþinut de un anumit numãr de primari comuniºti, 1,3%. Din
ce în ce mai marginalizat în câmpul politic, PCF nu mai obþine decât
15 deputaþi la alegerile legislative din iunie 2007. Totuºi, comunismul,
ca ideal, ca o culturã politicã, fie ea ºi degradatã, ca atitudine socialã,
ca loc vrãjit de aducere-aminte, dãinuieºte ºi continuã sã influenþeze
stânga francezã.
PARTIDUL COMUNIST ITALIAN
De la stalinism la întoarcerea la democraþie

Partidul Comunist Italian (PCI) prezintã o cvadruplã originalitate:
nãscut în 1921 dintr-o sciziune cu socialismul, hotãrãºte, ºapte
decenii mai târziu, sã-ºi respingã identitatea comunistã pentru a se
transforma într-o nouã organizaþie afiliatã la Internaþionala Socialistã.
PARTIDUL COMUNIST ITALIAN 463
Or, încã din 1945, acest partid a devenit cea mai puternicã formaþiune
comunistã occidentalã, exercitând în viaþa publicã o influenþã decisivã
deºi limitatã, deoarece a jucat un rol foarte mic în puterea centralã ,
adânc înrãdãcinatã în societate ºi înzestratã cu un real prestigiu cultural.
Naºtere, clandestinitate ºi stalinizare

PCI este ultimul nãscut între partidele comuniste europene. În ianuarie
1921, un sfert dintre delegaþii Partidului Socialist Italian (PSI)
caracterizat prin intransigenþa revoluþionarã ºi refuzul apãrãrii naþio-
nale hotãrãsc sã se alãture Internaþionalei Comuniste* (IC). Noul
partid se naºte într-un context dificil, dacã nu chiar ostil. Marile
miºcãri sociale din 1920 greve muncitoreºti, cu ocupare de uzine ºi
instaurare de consilii muncitoreºti, ºi ocupãri ale unor terenuri de
cãtre þãrani au eºuat, în timp ce fascismul trece la ofensivã. PCI
reuneºte mai puþin de 60.000 de aderenþi, adesea tineri, repartizaþi
mai ales în Italia centralã ºi ruralã Emilia Romagna ºi Toscana , cu
foarte rare implantãri muncitoreºti, îndeosebi la Torino. În mai 1921,
PCI nu adunã mai mult de 300.000 de voturi (4,6% dintre cele
exprimate). Este împãrþit între mai multe sensibilitãþi, una dintre cele
mai originale fiind aceea a teoreticianului marxist Antonio Gramsci.
Primul sãu conducãtor, Amadeo Bordiga, în dezacord cu directivele
IC, va fi exclus încã din 1926.
PCI este supus în 1923 represiunii declanºate de Mussolini, aflat
la putere din octombrie 1922: nu mai numãrã decât 9.000 de membri,
iar la alegerile din 1924, care se desfãºoarã într-un climat de violenþã,
nu obþine decât 2,7% dintre voturi. Bolºevizarea impusã de Moscova
bulverseazã partidul, dar îl ajutã sã înfrunte clandestinitatea. Congresul
de la Lyon, din 1926, consacrã victoria lui Gramsci ºi a lui Palmiro
Togliatti: cel dintâi, întors în peninsulã în 1924 dupã o scurtã ºedere
la Moscova, îºi face destul de repede griji în privinþa evoluþiilor IC,
deºi cel de-al doilea le aprobã. Legile excepþionale din noiembrie
1926, care duc la fascizarea regimului, decimeazã rândurile comu-
niºtilor: Gramsci este arestat ºi condamnat la douãzeci de ani de
închisoare.
PCI trãieºte atunci în clandestinitate, dispersat între Italia, Franþa ºi
URSS*. Militanþii sãi, reprimaþi ºi infiltraþi de poliþiºti, se strãduiesc
sã urmeze schimbãtoarele orientãri ale IC, în vreme ce conducãtorii
se luptã între ei. În exil, Togliatti i se raliazã lui Stalin * ºi devine în
1929 ºeful partidului ºi un conducãtor important al IC. Dezvoltã mai
ales linia clasã contra clasã, cu a sa denunþare a socialiºtilor

social-fascismul care îi tulburã pe militanþii ce se confruntã, în
plus, cu o durã represiune fascistã. Numeroasele epurãri* duc la
excluderea opozanþilor succesivi, ca Alfonso Leonetti, Pietro Tresso,
Paolo Ravazzoti sau Angelo Tasca ºi Ignazio Silone. Din închisoare,
Gramsci îºi exprimã opiniile divergente, dar moare în 1937.
Începând din 1934, Stalin constrânge PCI sã aplice politica Frontului
Popular*. Pe 17 august este semnat un pact de unitate de acþiune cu
PSI, în timp ce Togliatti încearcã, în ale sale Lecþii despre fascism, sã
analizeze motivele succesului regimului fascist. PCI este activ în
emigraþia italianã, mai ales în Franþa ºi în timpul rãzboiului din
Spania*, în care Togliatti sub pseudonimul Ercoli reprezintã IC ºi
în care militanþii sãi luptã în Brigãzile Internaþionale. El încearcã sã
acþioneze ºi în Italia pânã în rândurile organizaþiilor fasciste în care
ºi-a infiltrat militanþii din 1929, neezitând ca, în 1936, sã apeleze la
fraþii în cãmaºã neagrã.
Deºi foarte stalinist, PCI nu este ferit de represiunea lui Stalin.
Mulþi dintre militanþii sãi refugiaþi în URSS sunt victime ale epurãrilor,
iar Comitetul Central îi este desfiinþat în 1938, ceea ce permite IC sã
aleagã niºte conducãtori ºi mai fideli. PCI este aºadar o organizaþie
foarte slãbitã ºi din ce în ce mai izolatã, când, în 1939, conducãtorii
sãi cu excepþia a douã voci discordante, printre care cea a lui
Umberto Terracini aprobã pactul germano-sovietic*. Partidul scade
atunci la câteva mii de militanþi în Italia, dar ºi în exil, în Franþa sau
în URSS, unde Togliatti se refugiazã în mai 1940.
Lupta antifascistã ºi întoarcerea în legalitate

În iunie 1941, invadarea URSS de cãtre Germania modificã total
situaþia. PCI iese din marginalitate ºi, încã din toamnã, relanseazã
unitatea antifascismului*. În martie 1943 susþine marile greve din
oraºele din nord. Dupã destituirea lui Mussolini în iulie, militanþii
închiºi sunt eliberaþi ºi, în toamnã, dezlãnþuie în mod decisiv lupta
armatã împotriva ocupantului nazist ºi a fasciºtilor Republicii de la
Salò. Conducerea comunistã vrea sã rãstoarne neîntârziat monarhia ºi
Guvernul mareºalului Badoglio, susþinut de aliaþi. Dar, sosit de la
Moscova, Togliatti impune pe 27 martie 1944 o altã orientare definitã
de Stalin. Aceasta acordã prioritate continuãrii rãzboiului împotriva
Germaniei ºi recunoaºterii guvernãrii de uniune naþionalã a generalului
Badoglio care, în aprilie, acceptã doi miniºtri ºi doi subsecretari
comuniºti. În 1945, PCI profitã de impactul Rezistenþei*, de eficacitatea

ºi devotamentul de care dau dovadã militanþii sãi, de politica responsabilã
ºi hotãrâtã care vizeazã sã-i impunã hegemonia ºi, în fine, de prestigiul
URSS: la sfârºitul anului numãrã aproape 1.800.000 de membri.
PCI participã la toate guvernãrile pânã în 1947, fãrã ca, totuºi, sã
poatã promulga vreo reformã semnificativã, din cauza, mai ales, a
reticenþelor aliaþilor sãi ºi a propriei prudenþe. Cu toate acestea,
militeazã în favoarea republicii, aleasã prin referendum pe 2 iunie
1946; dezamãgit de rezultatele alegerilor din aceeaºi zi din cadrul
Constituantei 18,9% dintre sufragii , devine totuºi al treilea partid,
dupã Democraþia Creºtinã (DC) ºi PSI. PCI se strãduieºte sã instaureze
o democraþie progresivã, noþiune la care Togliatti se gândise încã
din timpul rãzboiului din Spania ºi a cãrei originalitate subliniatã
neîncetat de PCI ºi istoriografia ce îi este loialã e întru totul relativã,
deoarece se dovedeºte asemãnãtoare cu ceea ce propuneau atunci cei
mai mulþi dintre conducãtorii comuniºti din Europa de Est ºi Franþa;
aceasta consta în inventarea unei alte cãi decât cea adoptatã de sovietici
pentru a se îndrepta spre socialism. Deºi proiectul eºueazã, Togliatti
ºi tovarãºii sãi þin în continuare sã producã o reflecþie teoreticã despre
calea italianã spre socialism: astfel, în decembrie 1947, PCI
voteazã o Constituþie democraticã ºi, în numele antifascismului, îi
devine un apãrãtor plin de zel. Pe de altã parte, el, care se proclamã
partid nou, se transformã într-un adevãrat partid-societate, format
din mai bine de 2.250.000 de aderenþi repartizaþi pe întreg teritoriul,
cu zone de forþã în Italia Centralã ºi în Nord. Este puternic inserat în
mediile rurale ºi muncitoreºti ºi atrage numeroºi intelectuali.
În mai 1947, în timp ce tensiunile internaþionale se exacerbeazã, iar
Italia se confruntã cu o gravã crizã economicã ºi socialã, democrat-
-creºtinul Alcide De Gasperi formeazã un guvern fãrã comuniºti sau
socialiºti. În cadrul ºedinþei constitutive a Kominform*, în septembrie
1947, PCI este þinta unei critici violente, care îi marcheazã intrarea în
Rãzboiul Rece*. Din acest moment, îi denunþã pe imperialiºti, pe
democrat-creºtini ºi aliaþii lor ºi se întoarce la o strictã ortodoxie*:
susþinere totalã a URSS ºi a regimurilor comuniste, disciplinã de fier,
interzicere a celei mai insignifiante divergenþe ºi excludere a opozanþilor.
Beneficiazã de sprijinul majoritãþii PSI, singurul partid socialist
european care a rãmas într-o alianþã cu comuniºtii, în cadrul Frontului
Popular Democratic. Dar aceasta eºueazã la decisivele alegeri din
aprilie 1948; la capãtul unei campanii foarte dure, listele lor nu
primesc decât 31% dintre sufragii, cu 7,6 puncte mai puþin decât în
1946.
Climatul social, politic ºi cultural este extrem de încordat: grevele

ºi ocupãrile de terenuri se transformã adesea în înfruntãri, manifestãrile
sunt reprimate fãrã milã, iar comuniºtii primesc pedepse grele, în
timp ce Vaticanul publicã în 1949 un decret de excomunicare a
comuniºtilor, care nu va fi niciodatã aplicat cu adevãrat. Atât la
comuniºti, cât ºi la adversarii lor, se iau dispoziþii militare secrete, ca
pregãtire pentru o eventualã probã de forþã. Pe 14 iulie 1948, Togliatti
este victima unui atentat care provoacã o grevã generalã ºi rãzmeriþe
cvasiinsurecþionale, pe care conducerea comunistã reuºeºte sã le
controleze. PCI îºi dã toatã silinþa sã nu se izoleze prea tare, cu atât
mai mult cu cât este nevoit, în 1948, sã dezaprobe o sciziune sindicalã
care pune capãt celor patru ani de unitate. El reuºeºte, de altfel, sã
mobilizeze pe tema foarte sensibilã a luptei pentru pace* cu mult
în afara obiºnuitelor sfere de influenþã. În 1953 obþine 22,6% dintre
voturi, cu o intrare în mediile rurale meridionale, iar efectivele sale,
dupã ce au înregistrat o pantã descendentã între 1947 ºi 1949, se
stabilizeazã la peste 2 milioane în anii 1950.
Destalinizarea
Dupã al XX-lea Congres al PCUS*, destalinizarea* este, într-o primã
perioadã, refuzatã de Togliatti. Sub presiunea altor conducãtori ºi a
publicãrii raportului secret al lui Hruºciov* în presa occidentalã, el
publicã în iunie 1956, în revista Nuovi argomenti, o analizã a stalinismului
ºi o pledoarie pentru o autonomie sporitã a partidelor comuniste, care
marcheazã o incontestabilã originalitate în cadrul miºcãrii comuniste
internaþionale*. Totuºi, el aprobã ºi chiar solicitã intervenþia sovieticã
împotriva revoluþiei maghiare* în toamnã. Iar la sfârºitul lui 1956, al
VIII-lea Congres al PCI condamnã nu doar cele mai sectare poziþii, ci
ºi pe militanþii sãi cei mai antistaliniºti mai ales intelectualii, dintre
care mulþi vor pãrãsi partidul sau vor fi excluºi, Italo Calvino, Alberto
Moravia, Renzo De Felice, Lucio Colletti, Alberto Caracciolo, Luciano
Cafagna etc. ºi promite multe cadre noi. Din acest moment, PCI
adoptã o poziþie originalã: solidar cu URSS, pe care o considerã în
mod intrinsec superioarã capitalismului, ºi þinând la unitatea comunistã
mondialã, nu ezitã totuºi sã se îndepãrteze ºi sã apere diversitatea
partidelor comuniste, ceea ce îi aduce critici venite de la Moscova,
dar ºi din partea PCF*. În paralel, PCI întâmpinã foarte mari dificultãþi
în luarea în calcul a miracolului economic care modificã fizionomia
socialã ºi culturalã a Italiei. Cu 22,7% dintre voturi, stagneazã la
alegerile din 1958 ºi efectivele sale scad drastic din 1956 pânã în
1968, când trec cu puþin peste 1.500.000.
Începând din 1962-1963, experienþa guvernelor de centru-stânga
formate din DC ºi PSI, care, din 1956, s-a despãrþit de PCI, îl
transformã în principalul partid de opoziþie. Acest statut îi permite sã
progreseze din punct de vedere electoral 25,3% dintre voturi în
1963 , dar provoacã în cadrul grupului sãu conducãtor* o serie de
dezbinãri care se amplificã dupã moartea lui Togliatti, în august
1964, cãruia îi succedã Luigi Longo. Dreapta partidului, în jurul lui
Giorgio Amendola, vrea sã contribuie la unele reforme în stat, în
timp ce stânga, condusã de Pietro Ingrao, încearcã sã se sprijine pe
miºcãrile sociale. Aprecierea URSS îi opune pe cei mai intransigenþi
apãrãtori ai sãi celor care o criticã cel mai vehement. În mai 1968,
PCI progreseazã la alegeri cu 26,9% dintre voturi. În august, dezaprobã
înãbuºirea Primãverii de la Praga*, dar refuzã sã se ralieze revistei Il
Manifesto, editatã de comuniºti, care, începând din 1969, atacã URSS
ºi ai cãrei redactori vor fi excluºi. Concomitent, încearcã sã stãpâneascã
ampla contestare studenþeascã ºi muncitoreascã ce se dezlãnþuie asupra
Italiei ºi care îi criticã puternic timiditatea. Totuºi, PCI recruteazã ºi
mai mult dupã 1969, depãºeºte 1.800.000 de aderenþi în 1977 ºi
obþine 27,2% dintre sufragii în 1972.
De la compromisul istoric la abandonarea

comunismului
În 1973, noul secretar general, Enrico Berlinguer, îi propune Democraþiei
Creºtine un compromis istoric. Voindu-se responsabil, PCI îºi
nuanþeazã poziþia în privinþa Europei*, se angajeazã în eurocomunism,
recunoaºte virtuþile democraþiei*, acceptã NATO, se apropie de social-
-democraþie* ºi polemizeazã cu PCUS, dar fãrã sã se rupã de acesta.
Încearcã, cu moderaþie, sã accepte miºcãrile venite dinspre societatea
civilã*, care busculeazã conformismul tradiþional. În 1975 triumfã la
alegerile locale, ajungând astfel sã administreze un mare numãr de
oraºe ºi regiuni. În anul urmãtor obþine 34,4% dintre voturi la
alegerile legislative. Susþine atunci, fãrã sã participe la ele, guvernele
democrate creºtine, combate cu fermitate terorismul* de extremã
dreaptã ºi, apoi, dupã un moment de ezitare, cel de extremã stângã
mai ales al Brigãzilor Roºii, dupã asasinarea ºefului Guvernului
democrat-creºtin, Aldo Moro. Neputând sã acceadã la guvernare, PCI
obþine în compensaþie o parte dintre posturile sistemului etatic ºi
para-etatic. Dar baza sa îºi înþelege prost poziþiile, cu atât mai mult cu
cât criza economicã ºi socialã se adânceºte.
În 1979, PCI iese din majoritate, dar plãteºte preþul politicii duse:
din 1977 pânã în 1991, îºi pierde aproape 500.000 de aderenþi. La
alegerile legislative din 1979 nu primeºte decât 30,4% dintre sufragii,
iar toate alegerile urmãtoare îi vor marca declinul, cu excepþia euro-
penelor din 1984, survenite atunci când secretarul general, Berlinguer,
moare în plin miting din cauza unei crize cardiace, suscitând o
amplã miºcare de simpatie. În 1987, PCI primeºte 26,6% dintre
voturi. Este de-acum izolat ºi, mai mult, la concurenþã cu PSI, preluat
din 1976 de un nou lider, Bettino Craxi, care îl sfideazã sistematic. Îi
este din ce în ce mai greu sã înþeleagã mutaþiile societãþii, mai ales în
nord ºi în mediile industriale care trec prin restructurãri profunde.
Are parte de mari ºi traumatizante vicisitudini: în 1980 susþine
grevele muncitoreºti de la Fiat, care eºueazã; iar în 1985 este învins
la referendumul despre menþinerea ierarhiei mobile a salariilor, pe
care tot el o ceruse. PCI condamnã invazia sovieticã în Afganistan* în
1979 ºi denunþã lovitura de stat a generalului Jaruzelski în Polonia în
1981. În schimb, continuã sã afirme superioritatea URSS, ia poziþie
mai degrabã în favoarea acesteia în timpul crizei euro-rachetelor ºi nu
susþine disidenþii*. Sprijinã încercarea lui Gorbaciov*, vãzând în
aceasta o posibilitate de reformare a URSS ºi a ansamblului regimurilor
comuniste.
PCI este în derivã ºi fãrã o perspectivã politicã credibilã, în afara
aceleia de a fi, mai mult sau mai puþin rapid, marginalizat. Alessandro
Natta, care conducea partidul din 1984, demisioneazã în 1988. Succe-
sorul sãu, Achille Ochetto, se foloseºte de cãderea Zidului Berlinului*,
în noiembrie 1989, pentru a propune deschiderea unei faze consti-
tuante, pentru a da naºtere unui nou partid care sã renunþe la
identitatea comunistã. Urmeazã doi ani de aprige dezbateri ºi de
rupturi dramatice, pe mãsura schimbãrii cerute care ºocheazã profund
un partid ai cãrui conducãtori au afirmat întotdeauna cã este diferit de
celelalte partide comuniste: atunci, de ce sã i se schimbe numele ºi
identitatea? Dupã congresul extraordinar de la Bologna din 1990, în
cadrul cãruia s-a exprimat o puternicã opoziþie, ultimul congres al
PCI se desfãºoarã la Rimini, în februarie 1991. Imensa majoritate a
delegaþilor hotãrãºte sã formeze Partidul Democratic de Stânga (PDS),
care cere sã adere la Internaþionala Socialistã. Trei luni mai târziu,
ortodocºii se regrupeazã în Rifondazione Comunista, membru al
Partidului Stângii Europene*. PDS pierde un mare numãr de aderenþi
PARTIDUL STÂNGII EUROPENE 469
ai ex-PCI ºi nu obþine decât 16% dintre sufragii în 1992. Dar se

impune rapid ca un partid reformist de stânga, este chemat sã participe
la o guvernare de coaliþie încã din 1996, iar de atunci constituie unul
dintre stâlpii stângii democratice.
PARTIDUL STÂNGII EUROPENE

Odatã trecute stupoarea ºi traumatismul care le-au lovit dupã prãbuºirea
regimurilor comuniste în Europa Centralã ºi Rãsãriteanã ºi în URSS,
partidele comuniste est- ºi vest-europene încearcã sã se reorganizeze
ºi sã-ºi întãreascã influenþa instituþionalã. În iulie 1994 se creeazã în
cadrul Parlamentului European grupul Stângii Unitare Europene-Stânga
Verde Nordicã (GUE/NGL). Fondatorii sunt Izquierda Unida (Spania),
PCF*, Rifondazione Comunista (Italia), Coligação Democrática Unitária
(Portugalia), PC grec ºi Synaspismos (Grecia). Extinderea Uniunii
Europene* la þãrile nordice ºi Austria în ianuarie 1995 duce la o
lãrgire a grupului Partidul de Stânga (Suedia), Alianþa de Stânga
(Finlanda), Partidul Popular Socialist (Danemarca) ºi la adoptarea
numelui de GUE/NGL.
În 1999, acest grup dispune în Parlamentul European de 40 de aleºi
din 15 partide active în 10 þãri. Noile formaþiuni reprezentate sunt:
DIKKI (Grecia), Liga Comunistã Revoluþionarã ºi Lupta Muncitoreascã
(Franþa), PDS (Germania), PC din Portugalia ºi Italia ºi Socialistisch
Partij (Olanda). În 2001-2002, 8 deputaþi se alãturã GUE/NGL,
devenit cel de-a patrulea grup din Parlament. În 2003, dupã intrarea
în Uniune a 10 noi state membre, 2 deputaþi ciprioþi, 3 cehi, un leton
ºi un slovac se alãturã acestui grup.
În timpul alegerilor europene din iunie 2004, GUE/NGL obþine
38 de deputaþi, la care se adaugã 2 deputaþi ai Sinn Féin (Irlanda) ºi
un deputat din Blocul de Stânga (Portugalia), reprezentând în total
9 milioane de europeni. În toamna anului 2006, GUE/NGL reuneºte
41 de aleºi originari din 13 state membre: 6 cehi, un danez, 7 germani,
4 greci (3 din Partidul Comunist ºi unul din Synaspismos), un spaniol,
3 francezi (PCF), un irlandez, 7 italieni (5 din Rifondazione Comunista
ºi 2 din Partito dei Comunisti Italiani), 2 ciprioþi, 2 olandezi, 3 por-
tughezi (unul din Coligação Democrática Unitária [PCP-PEV], unul
din PC, unul din Blocul de Stânga), un finlandez ºi 2 suedezi. Trei
partide nereprezentate în Parlament au acorduri de cooperare cu GUE/
NGL: Stânga Socialistã (Norvegia), Partidul Muncii (Elveþia) ºi
Stânga/Déi Lénk (Luxemburg).
470 PARTIDUL STÂNGII EUROPENE
Prezidat de deputatul PCF Francis Würtz, GUE/NGL este prezent

în toate comisiile ºi instanþele parlamentare ºi joacã un rol important
în procesul legislativ european. Cu 3.940.000 de euro în 2005, grupul
are o intensã activitate politicã. Reuneºte partide comuniste ortodoxe*,
neocomuniste*, postcomuniste* ºi formaþiuni cu înclinaþii roºii-verzi.
În ciuda acestei diversitãþi ideologice, se regãseºte în jurul anticapi-
talismului* ºi al respingerii globalizãrii neoliberale, al antifascismului*,
al luptei pentru pace* ºi al antirasismului*.
În mai 2004, 14 formaþiuni comuniste sau postcomuniste creeazã
Partidul Stângii Europene (PSE), ai cãrui iniþiatori sunt Rifondazione
Comunista (Italia) ºi PDS (Germania). PSE doreºte sã reuneascã
formaþiuni care dispun de aleºi în Parlamentul European, partide ºi
miºcãri comuniste ºi postcomuniste active în Europa de Est, dar ºi în
þãrile de curând aderente la UE. Cu o organizare conformã constrân-
gerilor juridice europene, PSE primeºte anual 8 milioane de euro;
ºi-a constituit un aparat permanent, þine sistematic întruniri internaþionale
ºi organizeazã grupuri de lucru ºi reþele specializate din care, la
începutul anului 2007, cinci sunt active: Viitorul instituþional al
Europei; Femei, homosexuali, lesbiene, transsexuali de stânga; Reþeaua
balticã; Economia politicã; Activiºtii pe plan local.
La începutul anului 2007, PSE numãrã 17 partide membre ºi
10 partide cu statut de observatori. Membrii sunt PC austriac, spaniol,
francez, maghiar, walon, dar ºi Partidul Socialismului Democratic
(Republica Cehã), Partidul de Stânga din Estonia, Die Linke-PDS
(Germania), Synaspismos (Grecia), Rifondazione Comunista (Italia),
Stânga/Déi Lénk (Luxemburg), Blocul de Stânga (Portugalia), Partidul
Alianþa Socialistã (România), Rifondazione Comunista de Saint Marin,
Izquierda Unida (Spania), Stânga Alternativã Unificatã (Catalonia) ºi
Partidul Muncii (Elveþia). Statut de observator au PC din Germania,
Boemia ºi Moravia, Finlanda, Italia, Moldova ºi Slovacia, dar ºi
AKEL (Cipru), Alianþa Verde Roºie (Danemarca), Stânga Ecologicã
ºi Comunistã Renovatoare AKOA (Grecia) ºi Partidul Libertãþii ºi
Solidaritãþii (Turcia).
PSE este condus de un Comitet Executiv ales în 2005, în fruntea
cãruia se aflã Fausto Bertinotti (PRC, Italia), ajutat în sarcina sa de un
consiliu format din preºedinþi de partide, cu funcþii de supraveghere ºi
propuneri politice. PSE nu are în vedere nici crearea unei noi Interna-
þionale Comuniste* ºi nici revenirea la miºcarea comunistã interna-
þionalã*, ci se vrea o reþea europeanã suplã. Nu a dobândit încã o
adevãratã capacitate de mobilizare europeanã. Motivele sunt ideologice
PLAN CINCINAL 471
ºi strategice: într-adevãr, cele mai multe dintre PC ortodoxe, care

aderã tot la marxism-leninism ºi se definesc ca niºte partide de
avangardã proletarã, au refuzat sã adere sau nu au decât un rol de
observator, estimând cã Manifestul Partidului Stângii Europene,
adoptat în mai 2004, nu se înscrie îndeajuns în perspectiva anticapita-
lismului. Puternice disensiuni au apãrut astfel în timpul întâlnirii de
la Atena din 2005: Die Linke-PDS, purtãtor de cuvânt al formaþiunilor
reformiste care au abandonat marxism-leninismul, este partizanul unei linii
instituþionale ºi electorale, în timp ce PRC italian vrea sã se deschidã
înspre miºcãrile sociale articulate în jurul criticii globalizãrii, în scopul
organizãrii unei rezistenþe europene împotriva neoliberalismului. Dar toate
s-au pronunþat contra proiectului de Constituþie Europeanã în 2006.
*PAUKER, ANA ® vezi Postfaþa
PLAN CINCINAL
Planificarea este instrumentul strategic prin care Lenin* sperã sã
elimine mâna invizibilã a pieþei proprii capitalismului. Planul
pretinde sã înlocuiascã efectele imprevizibile ale pieþei cu viziunea
clarã ºi pe termen lung a unor obiective fixate de la centru pentru
îndeplinirea unor scopuri societale. Odatã cu Stalin*, planul se întrupeazã
în omul nou, cu Hruºciov, reprezintã promisiunea depãºirii capita-
lismului în douãzeci de ani, iar cu Gorbaciov*, în 1986, afirmã voinþa
de a transforma economia comunistã în cea mai desãvârºitã ºi mai
puternicã economie în anul 2000. În aceste vaste viziuni, planul
cincinal, ridicat la rangul de model, stabileºte niºte indicatori de
creºtere fantastici, care vizeazã atât infrastructurile, cât ºi volumul de
muncã ºi ansamblul schimburilor economice, de la producþie pânã la
distribuþie ºi consum. Acest plan þinteºte un singur scop: realizarea
obiectivului societal, conceput ca victoria finalã asupra materiei,
asupra relei-voinþe ºi capitalismului.
Schiþat la începutul anilor 1920 în URSS*, nu vede lumina zilei
decât în 1929 ºi încã în cea mai mare dezordine. În democraþiile
populare*, planul este mai întâi bienal sau trienal, Cehoslovacia ºi
Bulgaria nelansându-ºi planul cincinal decât în 1949, fiind urmate în
1950 de Ungaria, Polonia optând pentru un plan pe ºase ani. Aceste
planuri duc efortul de investire anualã la niºte niveluri enorme, de
25%, care contribuie la recuperare, dar exclusiv pe segmentele
industriei grele ºi apãrãrii ºi cu preþul sacrificãrii consumului.
472 POLITICÃ EXTERNÃ
În URSS, Gosplanul stabileºte 3.000 de indicatori, iar ministerele

dispun de 40.000, în timp ce economia sovieticã furnizeazã 20 de
milioane de produse. Aceste abateri dovedesc insuficienta capacitate a
puterii centrale de a satisface nevoile pe care le fixeazã pe hârtie.
Aceasta depinde enorm de informaþiile oferite de actorii însãrcinaþi cu
îndeplinirea planului; or, capacitatea lor de disimulare ºi de ºantaj
pentru a obþine maximumul de resurse este foarte mare. Pentru a
contracara aceastã supralicitare, autoritãþile centrale multiplicã indicatorii
constrângãtori, care, în 1953, sunt în jur de 10.000 în URSS. Pe de
altã parte, mãsurarea schimburilor capãtã forma unor cântare pentru
calcularea relaþiilor dintre economii ºi investiþii sau dintre acumulare
ºi consum; or, preþurile indicate nu sunt decât niºte elemente de
mãsurã fixate în mod arbitrar, nu niºte indicatori fiabili, ca în economia
de piaþã. În sfârºit, fiecare plan anual, ca ºi fiecare plan sectorial ºi
regional, este animat de propria logicã, iar reluarea fiecãruia dintre
ele la sfârºitul anului pentru corectarea abaterilor dintre previziunile
iniþiale ºi realizãrile efective contribuie la agravarea incoerenþei ansam-
blului. Eugène Zaleski a ajuns la concluzia cã existenþa unui plan
central, coerent ºi perfect care sã fie repartizat ºi executat la toate
nivelurile nu este, de fapt, decât un mit.
POLITICÃ EXTERNÃ
Dat fiind faptul cã partidele-stat comuniste mai ales URSS* ºi
China* erau puteri geopolitice ºi, totodatã, purtãtoarele unui proiect
revoluþionar ºi comunist mondial, politica externã a fost pentru ele un
teren de acþiune privilegiat, cu un mod propriu de a se proiecta în
spaþiul internaþional.
Specificitatea comunistã
Prima particularitate þine de faptul cã politica externã comunistã nu se
reduce doar la statele care se revendicã de la aceastã ideologie. Ea se
extinde ºi la partidele comuniste ºi la toate organizaþiile-satelit care
aparþin sistemului comunist mondial, aºa cum l-a definit Annie
Kriegel, ale cãrui centru ºi motor era URSS. În afara raporturilor lor
cu URSS ºi a participãrii la instituþiile sistemului comunist mondial,
partidele comuniste întreþin relaþii bilaterale directe cu omologii lor,
cu miºcãri de eliberare naþionalã ºi cu organizaþii apropiate de sfera de
influenþã comunistã. În acest scop, dispun de departamente specializate,
de un aparat diplomatic secþia de politicã externã pentru PCF*.
POLITICÃ EXTERNÃ 473
A doua caracteristicã este legatã de locul ideologiei*. Potrivit

anumitor observatori, susþinãtori ai unei abordãri realiste a relaþiilor
internaþionale, ideologia este un factor secundar al politicii externe a
partidelor-stat comuniste. Principala sa funcþie este aceea de a da sens
acumulãrii de putere, de a justifica o serie de comportamente agresive,
de a raþionaliza unele schimbãri de strategie sau de alianþã. Dovada ar
fi, din punctul lor de vedere, faptul cã URSS sau China nu au ezitat
sã se alieze cu cei mai înverºunaþi duºmani ai lor Germania nazistã
în cazul URSS, SUA în cel al Chinei atunci când interesele lor
naþionale le-o cereau. Totuºi, aceastã analizã este fundamentatã pe un
concept foarte aleatoriu interesul naþional ºi nu ia în seamã rolul
central al ideologiei în sistemul comunist.
Or, ideologia constituie coloana vertebralã a legitimitãþii partidelor-
-stat. Esenþialã legitimitãþii interne, dar ºi externe, ea constituie un
instrument indispensabil mobilizãrii unor forþe sociale în favoarea
partidelor comuniste. Formeazã o dimensiune a puterii lor soft
power. URSS, China, Cuba nu ar fi putut niciodatã sã obþinã atâta
sprijin pentru cauza lor fãrã puterea de atracþie ideologicã. Intervenþiile
sovietice în Europa de Est ºi Afganistan, Revoluþia Culturalã* în
China, intervenþia cubanezã în Africa* sau represiunea internã a
acestor regimuri nu ºi-ar fi aflat apãrãtori dacã toate acestea nu ar fi
fost îndeplinite în numele socialismului. În plus, ideologia le oferã
conducãtorilor comuniºti o grilã de interpretare a lumii ºi faptelor
sociale de la care îºi definesc ºi ierarhizeazã prietenii ºi duºmanii. În
sfârºit, ideologia este utilizatã ca liant, factor de coeziune ºi de
integrare, de unificare a unor tradiþii naþionale diferite în cadrul
sistemului comunist mondial. Ea slujeºte la canalizarea forþelor centri-
fuge ºi la asigurarea apãrãrii URSS.
A treia componentã a politicii externe comuniste þine de relaþiile
dintre unitãþile acestui sistem, care, departe de a fi egalitare, au fost
cãlãuzite de principiul ierarhic al întâietãþii absolute a URSS ºi al
obligaþiei celorlalte unitãþi de a asigura o apãrare necondiþionatã a
centrului moscovit. Între URSS ºi celelalte partide-stat, acest principiu
a fost aplicat cu brutalitate, aºa cum au demonstrat epurãrile* în
democraþiile populare*, intervenþiile sovietice în RDG în 1953, împotriva
revoluþiei maghiare*, în 1956, împotriva Primãverii de la Praga*, în
1968, în Afganistan*, în 1979. Leonid Brejnev* l-a teoretizat inventând
conceptul de suveranitate limitatã. Cât despre cei care nu voiau sã
se supunã acestei ierarhii, dar care nu puteau fi potoliþi prin violenþã,
ca Iugoslavia ºi China, au fost excomunicaþi. În timp ce omogenitatea
474 POLITICÃ EXTERNÃ
regimului lor politic pacificã relaþiile dintre democraþii, omogenitatea

în sistemul comunist nu a avut acest efect pacificator ºi chiar nu a
împiedicat rãzboiul*, aºa cum o aratã conflictul sino-sovietic* sau
conflictul dintre Vietnam* ºi Cambodgia khmerilor roºii *.
Ultima caracteristicã probabil cea mai importantã rezidã în
dualitatea politicii externe, atât în obiectivele, cât ºi în mijloacele
sale. Obiectivul este creºterea influenþei ºi spaþiului comunismului,
exportarea acestui sistem politic ºi social, remodelarea ordinii interna-
þionale pornind de la propriile valori, norme ºi reguli. Dar, pentru
atingerea acestui scop, partide-stat ºi PC de opoziþie sunt constrânse
sã se insereze în sistemul relaþiilor internaþionale ºi, prin urmare, sã
adere cel puþin formal la sistemul de norme ºi valori pe care le
combat. Acestei dualitãþi a obiectivelor îi corespunde o dualitate a
mijloacelor.
Insurmontabila dilemã a politicii externe comuniste

Obiectivul revoluþionar necesitã implementarea unor structuri paralele,
uneori clandestine, menite sã mobilizeze forþele care vor ataca ordinea
existentã ºi vor construi un sistem internaþional paralel ºi concurent,
o adevãratã contrasocietate la scarã mondialã, cu codurile, regulile ºi
riturile sale, prefigurare a viitoarei societãþi comuniste. Înfiinþarea
Internaþionalei Comuniste*, apoi a Kominform*, dar ºi a unor organizaþii
de masã* transnaþionale FSM, Miºcarea Pãcii , a unor reþele de
influenþã sau instituþii proprii lagãrului comunist în domeniul comercial
sau militar (CAER*, Tratatul de la Varºovia) a rãspuns acestei necesitãþi.
Instaurarea unei noi ordini internaþionale revoluþionare înseamnã ºi o
rupturã de normele ºi practicile diplomatice tradiþionale. Atunci când
este numit Comisar al Poporului la Afacerile Externe, în 1918, Troþki*
se gândeºte chiar sã închidã prãvãlia. Aceastã voinþã de eliberare
faþã de uzanþe, ba chiar de a le dispreþui ºi încãlca, a fost comunã
tuturor regimurilor comuniste, cu excepþia fazei preluãrii puterii.
Cum performerii comuniºti fãceau parte din douã sisteme concu-
rente societatea internaþionalã ºi sistemul comunist , politica lor
externã cuprinde, prin urmare, douã dimensiuni. Prima, teleologicã,
trimite la proiectul revoluþionar, la principiile ºi structurile sale. A doua,
societalã, include tot ceea ce þine de societatea internaþionalã. Toate
problemele de care se lovesc unitãþile sistemului comunist decurg din
articularea, tensiunile, conflictele ºi ierarhia existente între cele douã
POLITICÃ EXTERNÃ 475
dimensiuni. Problema este care dintre cele douã o comandã pe

cealaltã.
Pentru realiºti, dimensiunea societalã principiile, regulile ºi
instituþiile care guverneazã raporturile dintre unitãþile societãþii interna-
þionale este mai importantã decât dimensiunea teleologicã. Astfel,
Tratatul de la Brest-Litovsk, semnat de Lenin* cu Germania imperialã,
în martie 1918, ar fi primul pas al URSS spre integrarea sa în sistemul
internaþional westfalian ºi ducerea unei politici externe bazate pe
echilibrul puterilor ºi constrângerile geopolitice. Acesta a fost urmat
de multe altele: Tratatul de la Rapallo, adeziunea la SDN, pactele
germano-sovietice*, Marea Alianþã, coexistenþa pacificã*, destinderea,
perestroika. De nenumãrate ori, interesele partidelor comuniste au
fost sacrificate pe altarul sovieticei Realpolitik. Aceeaºi demonstraþie
ar fi valabilã ºi pentru China, care ºi-ar fi privilegiat interesele
naþionale în raporturile sale cu URSS, mergând pânã la conflictul
armat din 1969 sau la spectaculoasa apropiere de tigrul de hârtie
american.
Dacã obiectivul partidelor-stat este întru totul rãsturnarea ordinii
internaþionale stabilite, ele sunt totuºi obligate sã se insereze în aceastã
ordine, chiar ºi numai pentru a-ºi asigura supravieþuirea. În consecinþã,
necesitatea compromisurilor, la început tactice, cu ordinea existentã
se impune rapid. Dar prea multe compromisuri riscã sã altereze
proiectul revoluþionar, de unde ºi alternanþa unor faze de confruntare
ºi de pauzã. Problema ce se pune aºadar este determinarea gradului de
confruntare posibilã fãrã riscul cãderii regimului, dar ºi a gradului de
socializare de acceptare mãcar parþialã ºi formalã a normelor ordinii
internaþionale acceptabil fãrã afectarea naturii regimului. Fazele de
socializare sunt adesea urmate de secvenþe de repliere ºi de tensiuni
din pricina temerii provocate de costul acestora, mai ales pe plan
intern. Într-adevãr, regimurile comuniste se tem ca o prea mare
integrare în ordinea internaþionalã sã nu aibã o influenþã nefastã asupra
ordinii politice interne, ca influenþele strãine sã nu le contamineze
populaþiile. De unde ºi campaniile de represiune, reactivarea periodicã
a teoriei complotului, închiderea frontierelor, controlul strict al fluxurilor
informative, restricþia schimburilor ºi limitãrile draconice impuse
libertãþii de circulaþie. Dar aceastã politicã a replierii duce la izolare
ºi la pierderea beneficiilor socializãrii: schimburi comerciale, acces
la tehnologii, ameliorarea puterii relative, atenuarea tensiunii. Coreea
de Nord* rãmâne cea mai reprezentativã ilustrare a acestui fenomen. Mai
mult, o socializare prea îndrãzneaþã provoacã în interiorul sistemului
476 POLITICÃ NATALISTÃ
comunist contestaþii, aºa cum a dovedit-o mai ales disputa revizionismului

între URSS ºi China.
În realitate, dilema este de nedepãºit. Fie partidul-stat sfârºeºte
prin a adera la ordinea internaþionalã, dar îºi pierde legitimitatea; fie
rãmâne un outsider, dar costul contestãrii devine insurmontabil pe
termen lung. URSS este cel mai bun exemplu în acest sens. Stat paria
în anii 1920 ºi marginalizat în anii 1930, face un pas decisiv prin
inserþia sa în ordinea internaþionalã la sfârºitul celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial, moment excepþional în care izbuteºte, probabil, sã
depãºeascã dilema. Aceastã inserþie se realizeazã fãrã vreo concesie
acordatã ordinii occidentale, cu o substanþialã ameliorare a poziþiei
sale relative în echilibrul puterilor ºi o exportare a sistemului sãu
social în teritoriile cucerite în Europa de Est. Totuºi, aceastã socializare
fãrã concesii nu se poate prelungi sub nici o formã, aºa cum o aratã
tensiunea care precedã moartea lui Stalin* blocada Berlinului,
rãzboiul din Coreea etc.
Prin strategia coexistenþei paºnice, conducãtorii sovietici au impresia
cã pot sã depãºeascã dilema. În realitate, o agraveazã. Sub Hruºciov*,
încearcã sã jongleze cu termenii acestei contradicþii, încercând sã
ducã simultan politici de coexistenþã paºnicã sau de destindere cu
SUA ºi Europa* ºi ofensive în Lumea a Treia. Dar costurile acestei
politici ajung pânã la urmã sã fie mai mari decât beneficiile. Prin
semnarea, în 1975, a Actului final de la conferinþa de la Helsinki,
care îi garanteazã Uniunii Sovietice graniþele din 1945 ºi schimburi
tehnologice, dar care implicã apãrarea drepturilor omului, Brejnev*
declanºeazã miºcarea disidenþei*. În 1989, renunþând la folosirea
violenþei pentru împiedicarea prãbuºirii democraþiilor populare,
Gorbaciov* alege cooperarea cu Occidentul ºi definitiva socializare a
URSS în ordinea internaþionalã. Dar, prin acest gest, el dezintegreazã
principiul de legitimitate a URSS ºi îi grãbeºte dispariþia ºi, în acelaºi
timp, pe aceea a sistemului comunist mondial ºi a contrasocietãþii sale
internaþionale.
*POLITICÃ NATALISTÃ ® vezi Postfaþa

POLIÞIE POLITICÃ 477
POLIÞIE POLITICÃ
Instrumentul terorii
Multe state autoritare au întreþinut poliþii politice, dintre care cele
mai cunoscute exemple au fost cea a lui Fouché din timpul Imperiului
Napoleonian ºi Ohrana Imperiului Þarist. Fãrã îndoialã, îndelungatul
contact al bolºevicilor cu aceasta din urmã n-a fost strãin de hotãrârea
lui Lenin de a crea prima poliþie politicã comunistã, prototip ºi
arhetip al tuturor celorlalte.
Preluarea puterii ºi rãzboiul civil

Comisia panrusã extraordinarã pentru represiunea împotriva contrare-
voluþiei, speculaþiei ºi sabotajului (CEKA) este înfiinþatã pe 21 decembrie
1917 ºi apare ca unul dintre cei trei stâlpi fundamentali ai puterii
comuniste, împreunã cu partidul-stat* ºi Armata Roºie*. Condusã de
bolºevicul Feliks Dzerjinski, îºi instaleazã în 1918 sediul central la
Moscova, pe strada Marea-Lubianka. Oficial, CEKA este un organ
al dictaturii proletariatului, care aparã securitatea statului. Dar,
încã de la început, Lenin* declarã cã, pentru a o conduce, cautã un
Fouquier-Tinville, care sã facã praf toatã pleava contrarevoluþionarã.
Iar cel ales, Dzerjinski, precizeazã: N-avem ce face cu «dreptatea»!
Suntem în rãzboi*, pe frontul cel mai nemilos, cãci duºmanul înainteazã
mascat ºi este o luptã pe viaþã ºi pe moarte!. ªi, de fapt, CEKA este
atât o forþã de securitate privatã a Partidului bolºevic, însãrcinatã sã îl
apere ºi sã îl ajute sã se menþinã la putere, cât ºi un instrument de
rãzboi civil*, menit sã reprime, în afara oricãrui cadru juridic ºi în
secret, categorii întregi ale populaþiei burghezi, aristocraþi, ofiþeri
etc., consideraþi agenþi ai contrarevoluþiei*. Obiectivele sale sunt
triple: neutralizarea duºmanilor poporului prin trimiterea lor în
închisori sau lagãre; exterminarea lor prin asasinat; prin aceste
pilde, terorizarea opozanþilor ºi, apoi, a populaþiei, fie pentru a-i
ralia, fie pentru a-i constrânge la pasivitate.
Prima acþiune de anvergurã a CEKA intervine odatã cu crearea
sistemului ostaticilor ºi a primelor lagãre de concentrare, în august
1918, ºi mai ales odatã cu decretul referitor la teroarea* roºie, din
5 septembrie 1918, care inaugureazã lichidarea sistematicã a opozanþilor;
în câteva sãptãmâni, peste 50.000 de persoane sunt asasinate: muncitori
în grevã, anarhiºti*, menºevici, partizani ai þarismului, þãrani care
478 POLIÞIE POLITICÃ
refuzã rechiziþionãrile. Teroarea va creºte pânã în 1922 ºi va duce la

distrugerea principalelor focare de rezistenþã.
Numãrând deja 15.000 de colaboratori în 1918, CEKA are 37.000
în 1919 ºi 260.000 în 1921. O asemenea inflaþie indicã îndeajuns cã
personalul îi este recrutat dupã criterii de fidelitate faþã de regim, de
voinþã de rãzbunare socialã ºi de fanatism ideologic. CEKA are ca
misiune sã contribuie la exterminarea elitelor tradiþionale ºi sã câºtige
rãzboiul civil, în scopul pãstrãrii, prin orice mijloace, a puterii în
mâinile bolºevicilor.
În 1922 este înlocuitã de GPU (Direcþia Politicã de Stat). Condusã
de Viaceslav Menjinski din 1923 pânã în 1934, apoi de Ghenrih
Iagoda din 1934 pânã în 1936 ºi cu 75.000 de oameni în 1924, dintre
care 27.000 de grãniceri, GPU are statutul unui Comisariat al Poporului.
Va fi responsabilã pânã în 1934 de continuarea terorii* staliniste
împotriva popoarelor URSS în Georgia în 1924, în Cecenia în 1925 , de
lichidarea a nenumãraþi opozanþi pe teritoriul sovietic ºi de asasinate
politice* în strãinãtate. În plus, conduce încã din 1923 lagãrele din
insulele Solovki, unde instaureazã munca forþatã în 1926.
Teroarea stalinistã de masã

GPU joacã un rol important în momentul colectivizãrii*: aceasta
creeazã pe 25 aprilie 1930 Direcþia Generalã a Lagãrelor, mai cunoscutã
sub denumirea de Gulag*, care are în grijã formarea sistemului
concentraþionar*, numãrând deja un milion de deportaþi în 1934. Sub
aceastã denumire, GPU supravegheazã aplicarea planului cincinal* ºi
lupta împotriva sabotajului economic. În plus, dispune de o secþie
de spionaj*, INO. Din 1929, Stalin a inaugurat în URSS un totalitarism*
de mare intensitate, care îºi atinge apogeul între 1937 ºi 1953 ºi al
cãrui principal instrument este poliþia politicã. În 1934, GPU este
integrat în NKVD, Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne,
cu 500.000 de agenþi în 1941, unealta terorii staliniste, rãspunzãtor
mai ales pentru Marea Teroare*. Cei doi conducãtori Nikolai Ejov,
din 1936 pânã în 1938, ºi Lavrenti Beria, din 1938 pânã în 1946
practicã o teroare polimorfã care se dezvoltã în valuri succesive ºi
lovesc la toate nivelurile societãþii ºi ale partidului, la ordinele directe
ale lui Stalin*, bazându-se pe delaþiune, devenitã un act de virtute
comunistã ºi încurajatã la scarã largã.
NKVD joacã un rol important în timpul sovietizãrii* Poloniei
orientale, a statelor baltice ºi a Basarabiei în 1939-1940: asasinate
masive de exemplu, ofiþerii polonezi de la Katîn* ºi mari operaþiuni

de deportare*. În timpul rãzboiului cu Germania, NKVD este însãrcinat
cu lupta împotriva dezertãrii în jur de 120.000 de militari sovietici
vor fi împuºcaþi din acest motiv , cu deportarea prizonierilor de
rãzboi ºi, în 1944-1945, cu deportarea popoarelor pedepsite. În
1943, NKVD pierde controlul spionajului, preluat de NKGB, care, în
1946, numãrã deja 115.000 de membri, dintre care 60.000 doar pentru
departamentul de contraspionaj, SMERª iniþiale în rusã pentru
moarte spionilor.
În aprilie 1946, NKVD devine MDV, Ministerul Afacerilor Interne,
care se transformã în 1954 într-o clasicã structurã poliþieneascã. În
acelaºi an, NKGB devine MGB, Ministerul pentru Securitatea Statului,
care, în 1954, dã naºtere KGB, Comitetul Securitãþii Statului. Pânã la
dizolvarea sa, în 1991, KGB va pãstra aproape aceleaºi structuri:
spionaj ºi contraspionaj, luptã împotriva corupþiei ºi criminalitãþii
economice, protecþie a conducãtorilor, supraveghere generalã a popu-
laþiei, luptã împotriva disidenþilor *. Dispunând de trupe de elitã, KGB
vegheazã ºi la securitatea frontierelor foarte importantã într-un stat
totalitar care îºi închide populaþia , a comunicaþiilor, a transporturilor,
dar ºi la administraþia lagãrelor ºi a centrelor de represiune specializate
(închisori cu regim special ºi spitale psihiatrice). Este poliþie politicã
ºi serviciu de informaþii, dispunând de mijloace impresionante în
oameni, materiale ºi finanþare, de o mare eficacitate.
Sovietizarea democraþiilor populare* dupã 1945 deschide o a treia
fazã, modelul cekist constituind o referinþã organizaþionalã ºi ideologicã
pentru poliþiile politice ale celorlalte regimuri comuniste, formate
adesea, ba chiar direct supervizate la faþa locului, de cãtre sovietici.
Indiferent dacã au pus mâna pe putere printr-un rãzboi civil în
Iugoslavia sau în Albania , au fost aduºi la putere de URSS în
România, Polonia ºi RDG sau au obþinut o oarecare susþinere
popularã în Cehoslovacia sau Bulgaria , partidele comuniste est-euro-
pene urmeazã modelul bolºevic, în care poliþia politicã joacã un rol
major. Din 1942 la Yanan, poliþia politicã maoistã, condusã, pânã la
moartea sa, în septembrie 1975, de Kang Sheng, a procedat la fel
adesea cu ºi mai multã cruzime , înainte de a extinde procesul la
întregul teritoriu chinez dupã 1949.
Acest ciclu este inaugurat de preluarea puterii ºi simbolizat de

sentinþa: Cine nu este cu noi este împotriva noastrã. Se deschide cu
lichidarea elitelor tradiþionale, opozante reale sau presupuse. Prin
internare în închisori obiºnuite sau prin internare în lagãre sau prin
internare în lagãre de muncã forþatã canalul Dunãre-Marea Neagrã
în România sau prin deportare în Gulagul sovietic sau prin internare
în închisori în care exterminarea este programatã ca în închisoarea
din Sighet, în România, unde, între 1948 ºi 1953, este asasinatã elita
politicã, intelectualã ºi religioasã a þãrii sau, în sfârºit, prin execuþiile
în masã în Bulgaria, între septembrie ºi noiembrie 1944, în jur de
30.000 de membri ai elitelor dispar fãrã urmã. Obiectivul este ca,
printr-o teroare intensã, orice rezistenþã sã fie decapitatã ºi anihilatã.
Aceastã brutalitate se datoreazã în mare parte faptului cã ºefii
comuniºti ºtiu prea bine cã nu au nici o legitimitate în România, PC
nu numãrã decât câteva sute de membri în 1944 ºi cã li se opune
rezistenþã, cu atât mai puternicã cu cât, începând din 1948, Stalin
vrea sã le impunã sovietizarea. Rezistenþa militarã ºi gherilele în
Ucraina sau în România , chiar dacã sunt înãbuºite, aratã cu atât mai
mult cã popoarele sunt capabile sã se revolte. Dubla ameninþare,
internã prin rezistenþa societalã ºi externã prin izbucnirea
Rãzboiului Rece* , determinã poliþiile politice sã-ºi extindã preroga-
tivele, sã-ºi diferenþieze câmpurile de acþiune ºi sã-ºi întãreascã struc-
turile.
Totalitarisme de mare ºi micã intensitate

Dacã, între 1917 ºi 1953, poliþiile politice au reprezentat principalul
instrument al terorii, dupã moartea lui Stalin se observã evoluþii
provocate de douã evenimente. Primul este, în iunie 1953, revolta din
Berlinul de Est. Înãbuºitã de tancurile sovietice, aceasta va marca
psihologia securitarã a conducerilor comuniste ºi a poliþiilor politice
Stasi a fost cu totul luatã prin surprindere , care vor rãmâne, pe drept
cuvânt, convinse cã stabilitatea sistemului comunist nu este defel
asiguratã. În noiembrie 1956, revoluþia maghiarã* confirmã vulnera-
bilitatea puterii comuniste din clipa în care tolereazã o slãbiciune
represivã sau o veleitate democraticã. Represiunea este condusã personal,
chiar din Budapesta, de ºeful KGB, generalul Ivan Serov adjunctul
lui Hruºciov* în Ucraina între 1938 ºi 1941, responsabil pentru
nenumãrate masacre ºi deportãri , ºi de ambasadorul sovietic, Iuri
Andropov, care va deveni, la rândul sãu, ºeful KGB în 1967, apoi

conducãtor suprem al URSS în noiembrie 1982.
Poliþiile politice trag concluziile: de-acum înainte trebuie sã controleze
societatea* nu numai prin represiune sau ameninþare constantã cu
represiunea, ci ºi infiltrându-se la toate nivelurile pentru a recunoaºte
o eventualã escaladare a pericolelor. De la o situaþie de represiune
violentã ºi spectacularã se trece la niºte forme de supraveghere mai
discrete, care recurg la o represiune cu obiective precise. Deºi cele
mai multe lagãre sunt închise în Europa de Est în 1950 ºi în URSS
dupã 1956, poliþiile politice practicã o represiune numitã concentricã,
ce atinge segmente din ce în ce mai mari ale populaþiei. Toate formele
de rezistenþã politicã, culturalã, economicã sunt urmãrite. Sabotorii
ºi alþi trãdãtori ai construirii socialismului sunt arestaþi ºi con-
damnaþi la pedepse grele cu închisoarea, pedeapsa cu moartea devenind
mai rarã ºi servind drept exemplu. Intensitatea represiunii variazã
aºadar în funcþie de contextul geografic. RDG, care nu este încã
izolatã de Zidul Berlinului*, are o politicã de represiune mai puþin
brutalã decât România sau Bulgaria. Dar este adevãrat cã, la sfârºitul
anilor 1950, practic toþi opozanþii regimurilor comuniste au plecat în
exil*, au tãcut ori au fost lichidaþi.
Dat fiind faptul cã educaþia socialistã a dat roade, poliþiile
politice îºi rafineazã metodele. Dacã metoda cea mai brutalã rãmâne
un mijloc utilizabil ºi utilizat, arsenalul de supraveghere folosit împotriva
personalitãþilor critice se îmbogãþeºte cu modele de presiuni psihologice
ºi sociale: pierderea slujbei, excluderea copiilor de la universitate,
destructurare psihologicã prin izolare socialã, divorþuri sub constrângere
etc. Provocãrile, dezinformarea* ºi defãimarea sunt practici generalizate
ºi îi dau populaþiei sentimentul cã poliþia politicã este peste tot.
Dublul sistem al colaboratorilor agenþi atraºi ºi al infor-
matorilor informali este instituþionalizat ºi va fi în mod constant
perfecþionat pânã în 1989. În ciuda reducerii la tãcere a societãþilor,
efectivele de poliþie nu scad (vezi tabelul de la p. 481). Este implementat
un uriaº control al populaþiei, care se bazeazã pe o reþea de informatori
veniþi din toate sectoarele societãþii, cu excepþia chiar a serviciilor
care dispun de structuri interne de supraveghere. Aceastã scrutare a
societãþii prezintã avantajul unui cost redus ºi al înmulþirii surselor de
informaþie, inclusiv a celor mai intime, care îmbogãþesc aportul tehnic
al ascultãrilor telefonice, implantãrilor de microfoane ºi controalelor
poºtale. În sfârºit, favorizeazã autodisciplina ºi autocenzura societãþilor,
fiecare evaluând existenþa acestor informatori în propriul mediu
inclusiv cel mai apropiat ºi temându-se sã nu i se adauge la dosar

nici cea mai micã remarcã. Climatul de teamã generalã astfel creat
este înfãþiºat pe deplin de filmul cineastului german Florian Henckel
von Donnersmarck, Viaþa celorlalþi (2006).
Resemnare socialã ºi totalitarism de micã intensitate

În anii 1970, puterea militarã a blocului comunist, nãruirea speranþelor
într-o intervenþie eliberatoare occidentalã, relativa ameliorare a condi-
þiilor economice fac ca o mare parte a populaþiilor democraþiilor
populare sã nu mai nãdãjduiascã, sã se ralieze regimului ori sã adere
sincer la acesta. Opoziþiile se situeazã în sectoare limitate, ca bisericile,
care dobândesc un statut de duºman privilegiat. Mulþumitã întãririi
securitãþii frontierelor, tentativele de fugã devin tot mai rare, iar
sosirea unor documente ºi a unor informaþii susceptibile sã susþinã
contestarea devine dificilã.
La începutul anilor 1980, poliþiile politice sunt peste tot ºi supra-
vegheazã aproape toatã societatea ºi cultura. Totuºi, dacã în anii
1970-1980, URSS, democraþiile populare ºi Cuba* au intrat într-o
fazã de totalitarism de micã intensitate, China popularã*, Cambodgia
khmerilor roºii*, Vietnamul* pe de-a-ntregul comunizat continuã sã
traverseze faze de teroare intensã, ba chiar neegalatã. Aceste poliþii
politice au niºte moduri de funcþionare identice. Nu deþin exclusivitatea
mijloacelor coercitive, statele comuniste dispunând de forþe sistematice
de poliþie, însãrcinate cu menþinerea ordinii cotidiene ºi a luptei
împotriva criminalitãþii obiºnuite. Dar ele constituie un element central
al sistemului de dominare, considerându-se scutul ºi sabia partidului
ºi nefiind controlate decât de grupul conducãtor* comunist. Sunt
subordonate ºi, totodatã, realizatoare ale sistemului politic.
Colaboratorii lor sunt obligaþi în principiu sã respecte legile, dar,
în practicã, dau întotdeauna prioritate intereselor partidului. Dat fiind
cã organele judiciare nu au nici o influenþã asupra anchetelor, arestãrilor,
condiþiilor de detenþie ºi metodelor de interogatoriu, poliþiile politice
pot sã aresteze cu acordul partidului orice persoanã ºi sã o trimitã
în închisori speciale, fãrã ca aceasta din urmã sã se bucure de vreun
drept garantat. Metodele de interogatoriu sunt lãsate la bunul-plac al
serviciilor, care, pânã în 1989-1991, au practicat tortura sau chiar ºi
execuþiile.
Toate poliþiile politice care au o dublã funcþie, de serviciu de
spionaj/contraspionaj ºi de aparat de securitate internã, sunt împãrþite
în departamente sau secþii specializate de intervenþie, obligate sã

colaboreze între ele. Cele din Europa de Est sunt foarte rapid profesio-
nalizate dupã modelul sovietic. Dispun de propriile ºcoli ºi universitãþi,
de locuinþe, creºe, cluburi sportive ºi practicã o puternicã endogamie,
cu existenþa unor generaþii cekiste. Sociologia aratã, în afara aparte-
nenþei de clasã, o creºtere a titraþilor. În acest sens, poliþiile respective
constituie o elitã privilegiatã ºi mândrã de propriul statut.
Începând din 1957, fiecare stat îºi asumã recrutarea propriilor
cadre de securitate, numãrul de consilieri sovietici scãzând brusc.
Totuºi, KGB continuã pânã în 1989 sã coordoneze ºi sã influenþeze
activitãþile serviciilor prietene. Sistematic, se þin întâlniri centrale,
conferinþe comune diferitelor sectoare specializate, însoþite de stagii
ºi de cãlãtorii de informare.
În anii 1980, aceste poliþii evolueazã spre depolitizare ºi birocratizare.
Sufocate de marea de informaþii, ele aºteaptã din partea conducerilor
sã fie instruite în privinþa tratãrii unor opoziþii din ce în ce mai
îndrãzneþe în epoca lui Gorbaciov*. Neavând rãspunsuri, o parte a
conducãtorilor acþioneazã pentru a salva sistemul comunist ºi pe
privilegiaþii acestuia. Ei contribuie, cu ajutorul KGB, la îndepãrtarea
unor conducãtori politici consideraþi incapabili sau compromiþãtori
ca în RDG, în Cehoslovacia sau în România. Aceastã explozie a
aparatului de securitate ºi o evidentã slãbire a spiritului cekist sunt
motivele pentru care formidabilele aparate se vor dovedi incapabile sã
reziste la presiunea strãzii.
Tabel al poliþiilor politice în URSS ºi în Europa Centralã

ºi de Est în 1989
Albania Drejtora e sigurimi te shtetitt 10.000 de agenþi, dintre

(Direcþia securitãþii statului) care 2.000 de soldaþi
Bulgaria Durjavna Sigurnost (Securitatea 6.000/8.000 de agenþi
de stat) 50/65.000 de
informatori
RDG Hauptverwaltung Aufklärung 4.128 de agenþi
(Direcþia principalã a
informaþiilor [departament al
Stasi])
Ministerium für Staatssicherheit 91.015 de agenþi
(MfS sau Stasi [Minister al 174.000 de informatori
securitãþii statului])
484 POSTCOMUNISM
Ungaria Allamvédelmi Hatosag (AVH

[Autoritatea securitãþii statului])
Polonia Sluba Bezpieczenstra (Serviciul 25.634 de agenþi
securitãþii) 96/98.000 de
informatori
Cehoslovacia Statni Bezpecnost (Securitatea 12.000/18.000 de
statului) agenþi
153.000 de informatori
în 1968
România Departamentul Securitãþii 14.259 de agenþi
Statului (Securitatea) 23.370 de trupe de
securitate
450.000 de
informatori, dintre care
13.000 activi
Iugoslavia Sluzba Drzavne Bednosti
(Serviciul de securitate a
statului)
URSS Glavnoe Razvedivatelinoe aproximativ 100.000
Upravlenie (GRU [Direcþia de agenþi
principalã a informaþiilor])
Komitet Gosudarstvennoi 486.000 de agenþi,
Bezopasnosti (KGB [Comitetul dintre care 217.000 de
de securitate a statului]) grãniceri
POSTCOMUNISM
Dificila decomunizare
Cãderea Zidului Berlinului în 1989 ºi, apoi, destrãmarea URSS, în
1991, au creat o nouã situaþie politicã pentru partidele comuniste
intrate într-o perioadã postcomunistã. Partidele-stat au cunoscut
diverse evoluþii, în funcþie de felul în care ieºirea din comunism a
urmat unei revoluþii anticomunism statele baltice, Cehoslovacia,
RDG , unui compromis între forþele de opoziþie ºi o conversie a
elitelor comuniste la democraþie Polonia, Bulgaria, Ungaria sau
unei reconversii de faþadã a elitelor comuniste România, Albania,
Moldova, Ucraina. Uneori, a dus la o involuþie autoritarã, ba chiar
dictatorialã Rusia, Bielorusia, Asia Centralã.
POSTCOMUNISM 485
Din 1989-1991 încoace, China *, Vietnam*, Coreea de Nord* ºi

Cuba* rãmân þãri cu regim comunist, conduse de partide-stat*, ºi
continuã sã prezinte caracteristicile regimurilor totalitare de mare
sau micã intensitate. În Asia* mai ales în India* ºi în America
Latinã* persistã fenomene de terorism* ºi de luptã armatã* de obedienþã
comunistã. Pe de altã parte, situaþia în ex-URSS* ºi în ex-democraþiile
populare* s-a schimbat radical. Prãbuºirea sistemului sovietic a inaugurat
un proces de democratizare care a provocat, pe de o parte, transformãri
politice ºi economice ºi, pe de altã parte, naºterea unor state provenite din
dispariþia URSS Armenia, Azerbaidjan, Bielorusia, Estonia, Georgia,
Kazahstan, Kîrgîzstan, Letonia, Lituania, Moldova, Uzbekistan, Rusia,
Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina , a Iugoslaviei Bosnia ºi
Herþegovina, Croaþia, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Slovenia ºi
a Cehoslovaciei Slovacia, Republica Cehã.
Independenþã ºi democratizare în Europa Centralã ºi

de Est
Democratizarea se mãsoarã în primul rând prin întoarcerea la inde-
pendenþa naþionalã a respectivelor populaþii. Dar ºi prin faptul cã toate
aceste state sunt de-acum înainte înzestrate cu constituþii care, în
majoritatea lor, pot fi modificate de popor mulþumitã sufragiului
universal. Protecþia constituþiilor þine de tribunalele constituþionale,
care judecã ºi conformitatea legilor. Democraþia pluralistã, cu dreptul
de a fonda partide ºi asociaþii, este înscrisã în toate constituþiile, care
dispun de instrumente ce permit dizolvarea unor partide sau asociaþii
al cãror scop este eliminarea democraþiei. Toate aceste state se definesc
ca state de drept: drepturile individului de comunicare, de
asociere ºi de adunare sunt garantate.
În cele mai multe dintre ex-democraþiile populare existã regimuri
parlamentare în care guvernele pot fi rãsturnate printr-un vot al
deputaþilor. Tendinþe semiprezidenþiale sunt totuºi observabile în
Rusia, în Ucraina pânã la Revoluþia portocalie din 2004 ºi în
Bielorusia, unde, atât pe plan constituþional, cât ºi în cel al practicii
politice, regimurile sunt semiautoritare (Rusia, Ucraina) ºi autoritare
(Bielorusia). Sistemul partidelor se aflã într-o situaþie de relativã
instabilitate, favorizatã de scrutinul proporþional care face ca modelul
coaliþiilor multipartite sã domine, iar electorii au tendinþa ca, la
fiecare alegere, sã schimbe echipa conducãtoare. Cazurile de majoritãþi
486 POSTCOMUNISM
parlamentare fundamentate pe poziþia dominantã a unui singur partid

sunt rare (Bielorusia, Rusia).
Rolul foºtilor comuniºti diferã de la þarã la þarã. În fosta Iugoslavie
ºi în Rusia, PC au devenit miºcãri naþionaliste ºi/sau social populiste
cu un puternic caracter extremist. În Europa Centralã, PC au dispãrut
aproape complet cu excepþia PC din Boemia ºi Moravia sau nu
mai sunt decât niºte secte politice. Au fost înlocuite de formaþiuni
postcomuniste care se prezintã ca moºtenitorii aripii reformatoare a
fostelor partide-stat ºi reunesc comuniºti renovatori, o parte a fostei
nomenclaturi, tehnocraþi ºi socialiºti de stânga uniþi în jurul unui
proiect de tip social-democrat*.
Din anii 1990 încoace, aceste partide postcomuniste ocupã un
spaþiu politic important:
Social-democraþia Republicii Poloneze (SdRP), care dispare în
1999, Alianþa Stângii Democratice (SLD) ºi Uniunea Muncitoare.
Partidul Socialist Maghiar (MSZP), Partidul Social-Democrat Maghiar
(MszDP).
Partidul Social-Democrat Ceh.
Partidul de Stânga Democraticã din Slovacia (SDL).
Partidul Social-Democrat din România.
Partidul Socialist Bulgar (BSP) ºi Social-Democraþii Bulgari (PBSD).
În ex-RDG, Partidul Stângii (Linkspartei-PDS), devenit Stânga.
Partidul Social-Democrat (SDP) din Estonia.
Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Letonia (LSDSP).
Partidul Social-Democrat Lituanian (LSDP).
Partidul Socialist din Albania (PSA).
În Slovenia, Lista de Uniune a Social-Democraþilor (ZLSD) ºi
Social-Democraþii.
Partidul Social-Democrat din Bosnia ºi Herþegovina (SDP BiH) ºi
Alianþa Social-Democraþilor Independenþi.
Partidul Socialiºtilor Democratici din Muntenegru.
În Serbia, Partidul Democratic ºi Partidul Social-Democrat.
În Ucraina, Partidul Socialist ºi Partidul Social-Democrat.
Toate aceste formaþiuni cu excepþia Linkspartei-PDS sunt în

2007 membre sau observatori ai Internaþionalei Socialiste ºi trebuie,
prin urmare, clasate în tabãra democraticã, în ciuda prezenþei la toate
nivelurile a aparatelor lor ºi, printre aderenþi, a multor ex-comuniºti.
Aceste formaþiuni joacã un rol al sistemelor politice, contribuind la
absorbirea sau neutralizarea insatisfacþiei unei largi pãrþi a populaþiilor
POSTCOMUNISM 487
în faþa costului economic ºi social al trecerii la economia post-

comunistã*. Au adoptat poziþii proeuropene ºi favorabile economiei*
de piaþã, deºi corecþiile sociale sunt proslãvite împotriva exceselor
liberalismului economic. Adeziunea sau o perspectivã pe termen scurt
de adeziune la Uniunea Europeanã au contribuit la consolidarea majori-
tãþii acestor sisteme politice, care cunosc totuºi la marginile lor tentaþii
extremiste mai ales de dreapta , ce rãmân cu toate acestea relativ
reduse pe plan electoral, cu excepþia României Partidul România
Mare , a Slovaciei Partidul Naþional Slovac ºi a Bulgariei
miºcarea ATAKA.
Totuºi, existã unele ameninþãri: corupþia este prezentã la toate
nivelurile societãþii*, economiei ºi politicii. Populaþiilor le este teamã
de propriul viitor economic ºi social ºi sunt foarte critice faþã de elite
ºi instituþii politice. Legãturile partizane sunt slabe, iar participarea
cetãþeneascã este în declin. Cu toate acestea, democratizarea majoritãþii
acestor þãri a fost un succes, cu excepþia Bielorusiei, unde Lukaºenko
menþine o dictaturã, ºi a Rusiei, unde, dupã o fazã de democratizare
sub preºedinþia lui Boris Elþîn între 1991 ºi 1999, succesorul sãu,
Vladimir Putin, a instaurat o guvernare tare care se bazeazã pe
fostele cadre ale KGB ºi are tendinþa de a controla ºi monopoliza toate
puterile politice, economice ºi mediatice.
Comunismul menþinut în Europa de Vest

Prãbuºirea sistemului sovietic a lovit din plin comunismul vest-european
ºi i-a accelerat declinul, ce pare ireversibil. Ca sã supravieþuiascã,
aceste PC au urmat diferite logici de adaptare.
În varianta lor tradiþionalistã, PC se vor revoluþionare, muncitoreºti
ºi active în sindicate*, internaþionaliste*, antiimperialiste* ºi antifasciste*.
Se definesc ca niºte partide de avangardã, iar organizarea* lor se
bazeazã încã mult pe centralismul democratic. Ele refuzã, în general,
orice alianþã cu socialiºtii ºi vãd în miºcãrile altermondialiste niºte
concurenþi pe care vor sã-i infiltreze ºi sã-i instrumentalizeze. Aceastã
aripã tradiþionalistã reuneºte PC grec ºi portughez, cipriotul AKEL
care a obþinut 30% la alegeri , o aripã a Rifondazione Comunista în
Italia, germanul DKP, Nieuwe Communistiscje Partij van Nederland
ºi PC suedez, danez ºi norvegian. În Europa Centralã, PC din Boemia
ºi Moravia se aflã tot pe aceste poziþii, ca ºi grupurile maoiste* ºi
troþkiste*.
488 POSTCOMUNISM
Varianta roºie-verde reuneºte formaþiunile GroenLinks (Olanda),

Synaspismos ºi Dimokratiki Kinoniki Kinisi (Grecia), Dänische Socialistisk
Folkeparti (Danemarca), Norwegische Socialistisck Venstresparti ºi
Vasemmistoliitto finlandez. Aceste partide sunt favorabile unei creºteri
economice, dar în cadrul unui capitalism îmblânzit, þinând cont de
imperative ecologice. Se regãsesc în jurul unor linii programatice: o
dreaptã împãrþire a bogãþiilor, o diviziune internaþionalã a muncii,
acceptarea imigraþiei ºi protejarea naturii. Proiectul implicã o reformã
radicalã a societãþii, chiar dacã roº-verzii diferã în ceea ce priveºte
intensitatea procesului. Un consens existã în jurul feminismului,
democratizãrii înmulþire a procedurilor de democraþie directã, deschi-
dere la noile miºcãri sociale ºi reþele de cetãþeni , pacifismului* ºi
dezarmãrii, antiimperialismului ºi susþinerii þãrilor pe cale de dezvoltare,
opoziþiei (critice) a Uniunii Europene neoliberale, apãrãrii serviciului
public ºi a achiziþiilor statului social. Criticaþi pentru propria lor
gestiune a capitalismului, socialiºtii sunt totuºi consideraþi niºte
parteneri fireºti în cadrul unor coaliþii guvernamentale.
Varianta comunistã reformistã reuneºte PCF *, Linkspartei-PDS
german, Partidul Muncii elveþian, Partito dei Comunisti Italiani,
Movimento dei Comunisti Unitari ºi o aripã a Rifondazione Comunista,
Rifondazione Comunista din San Marino, PC din Luxemburg, Déi
Lénk Luxemburg, Vänsterpartiet Kommunisterna din Suedia ºi Özgürlük
ve Dayanisma Partisi din Turcia.
Chiar între opþiunile tradiþionalistã ºi reformistã, se aflã PC din
Spania ºi Izquierda Unida, Suomen kommunistinen puolue din Finlanda
ºi PC din Wallonia ºi Austria. În þãrile Europei Centrale existã mai
multe formaþiuni de acest tip: Strana demokratického socialismu în
Republica Cehã, Magyar Kommunista Munkáspárt în Ungaria, Eesti
Sotsiaaldemokraatlik Tööpartei din Estonia, Partidul Alianþa Socialistã
din România, Komunisticka strana Slovenska în Slovacia ºi PC din
Moldova.
Acest ansamblu de partide este foarte eterogen ºi cuprinde douã
blocuri: partidele comuniste ºi postcomuniste din Europa Occidentalã
ºi blocul de Est care evolueazã spre modelul occidental. Acesta
reprezintã caracteristici comune aproape tuturor formaþiunilor: o
situaþie de concurenþã ºi de presiune în raport cu stânga democraticã,
cu tactici de alianþã electoralã, de toleranþã guvernamentalã sau de
asociere la putere pe plan naþional, regional sau local. Pe terenul
ideologic, aceste partide au abandonat leninismul*, noþiunea de partid
de avangardã, centralismul democratic ºi încearcã sã-ºi modernizeze
POSTCOMUNISM 489
programele ºi principiile de organizare. Se vor eterogene, acceptã

curente ºi, din lipsã de bani, îºi reduc aparatul la un nucleu foarte
profesionalizat. Prezintã o dublã faþã, electoralistã ºi de opoziþie
extraparlamentarã, mai ales sindicalã. Au gãsit un mod de organizare
transnaþional, Partidul Stângii Europene*. Pe planul ideologic, resping
o evoluþie spre social-democraþie ºi vor sã ocupe un loc la stânga
stângii democratice, denunþatã ca gestionarã a capitalismului, dar
acceptatã ca partener politic.
Ofertele ideologice ºi strategiile acestor partide se rezumã la câteva
elemente puternice: marxismul* cel al tânãrului Marx* ºi al Manifes-
tului rãmâne principalul punct de referinþã. Utopia* comunistã este
ºi acum acceptatã ca ideal, deºi eºecul modelului sovietic este afirmat
ca fiind definitiv. Stalinismul este condamnat, dar natura totalitarã a
leninismului este trecutã sub tãcere. Cultura muncitoreascã este abando-
natã, ca sã se þinã seama de mutaþiile sociale în curs. Definindu-se ca
anticapitaliste*, antiimperialiste, pacifiste, antifasciste ºi antirasiste*,
aceste partide propun reconstruirea stângii în jurul unui pol de
radicalitate ºi cautã sã se alieze cu toþi actorii anticapitaliºti indivizi
izolaþi sau reþele de cetãþeni, creºtini progresiºti, critici ai globalizãrii
de tipul Attac sau stângiºti*. Viziunea revoluþionarã le este erodatã de
un anumit numãr de constrângeri puternice: prãbuºirea recrutãrii ºi
îmbãtrânirea aderenþilor, slãbiciunea financiarã, concurenþa extremei
drepte în mediul popular, reîntoarcerea troþkiºtilor* ºi anarhiºtilor*
care îi atrag pe tineri.
Asia Centralã
Prãbuºirea URSS în 1991 le-a permis celor cinci republici sovietice
din Asia Centralã sã-ºi obþinã independenþa, deºi, înainte de 1917, nu
aveau vreo existenþã etaticã, iar populaþia îndurase aceleaºi constrângeri
ca ºi restul URSS colectivizare* forþatã, industrializare*, colonizare
masivã de cãtre ruºi, represiune ºi teroare*. Pe plan economic, se
numãrau printre cele mai sãrace ºi primeau, în cadrul planificãrii
sovietice, un ajutor important. Nomenclatura localã, dar ºi populaþiile
au fost, prin urmare, ostile la perestroika lui Gorbaciov* care, pentru
a combate corupþia, îi demisese din funcþii pe ºefii partidului. Faptul
acesta explicã absenþa în 1990-1991 a unor miºcãri comparabile celor
din Ucraina, Bielorusia ºi statele baltice. Aici, independenþa a fost
acceptatã de voie, de nevoie.
490 POSTCOMUNISM
Elitele comuniste de limbã turcã au rãmas pe loc, singura excepþie

notabilã fiind înfiinþarea în 1989 a Frontului Popular-Birlik uzbek. În
afara preºedintelui Tadjikistanului, Emomali Rahmonov, ales în 1992,
toþi ºefii noilor state aparþineau nomenclaturii ºi au pãstrat aparatul
comunist non-rus: Nursultan Nazarbaev în Kazahstan, aflat tot la
putere în 2007; Askar Askayer în Kîrgîzstan, care a pierdut puterea în
2005; Islam Karimov în Uzbekistan, încã la putere în 2007, ºi
Saparmurad Nijasow în Turkmenistan, decedat pe 23 decembrie 2006.
Toþi au fost niºte aparatnici crescuþi în seraiul PCUS*. Tranziþia s-a
desfãºurat paºnic, mai puþin în Tadjikistan, care a trecut printr-un
rãzboi civil* ºi nu ºi-a regãsit stabilitatea decât la sfârºitul anilor
1990.
În 1992-1994, o democratizare pãrea posibilã, cele cinci republici
adoptând constituþii de tip occidental. Dar, încã din 1995, puterea
preºedinþilor s-a întãrit pe spezele parlamentelor, iar aceste republici
au evoluat spre regimuri prezidenþiale puternice, dacã nu chiar dicta-
toriale, prin simpla prorogare autoritarã a mandatului preºedintelui.
Rezistenþele au fost rare, cea mai notabilã fiind în Kîrgîzstan, Revo-
luþia lalelelor, miºcare popularã care, în martie 2005, l-a silit pe
preºedintele Akaiev sã fugã spre Rusia; dar locul i-a fost luat de
Kurmanbek Bakiev, care încearcã sã reinstaureze un regim identic.
Aceastã centralitate prezidenþialã implicã o concentrare a puterii,
o guvernare prin decrete ºi un cult al personalitãþii care capãtã uneori
dimensiuni megalomane: Saparmurad Nijasow a fost ºeful guvernului,
generalisim, preºedinte al partidului unic, cel mai mare filosof, cel
dintâi poet al þãrii ºi conducãtor ºi stea a poporului turkmen. Putând
sã meargã pânã la xenofobie, naþionalismul* joacã ºi el un rol central.
Înfiinþarea unor reþele politice independente este combãtutã de un
puternic aparat de securitate, organizat dupã modelul KGB. Clientelismul
permite remunerarea fidelilor preºedintelui, puterea controlând întreaga
economie. Alegãtorii nu au dezvoltat nici o legãturã partizanã stabilã,
iar partidele democratice sunt slabe, prost organizate ºi supuse unor
presiuni, dacã nu chiar unei represiuni brutale.
Situaþia este diferitã de la þarã la þarã: Kîrgîzstanul este mai
aproape de criteriile democratice, Turkmenistanul ºi Uzbekistanul
sunt dictaturi. În Uzbekistan, manifestaþiile sunt practic interzise din
1991 încoace, controlul mass-media este total, cei care se opun sunt
închiºi, lichidaþi sau constrânºi la exil*. În Turkmenistan existã un
partid de stat care tolereazã în cadrul sãu mici formaþiuni politice
dependente. Alegerile sunt caracterizate de fenomenul family voting,
POSTCOMUNISM 491
patriarhul votând pentru propriul clan, ºi de manipularea rezultatelor

electorale. Candidaþii oficiali sunt sponsorizaþi de putere, independenþii
sunt supuºi unor presiuni. În sfârºit, în timpul alegerilor prezidenþiale
nu existã, în general, decât un candidat sau o marionetã concurentã,
ca alibi. Bilanþul în 2007 nu prezintã nici o ambiguitate: în Asia Centralã,
democraþia nu a reuºit sã se impunã.
Caucazul
Dispariþia URSS a dus la înfiinþarea unor state independente: Armenia,
Georgia ºi Azerbaidjan. Au izbucnit numeroase conflicte, parþial
întreþinute de Rusia. Armenia ºi Azerbaidjanul sunt în rãzboi pentru
controlul provinciei Karabah. Armenia, care are un regim semiprezi-
denþial ºi îl are în frunte pe Robert Kocearian, reales în 2003, întreþine
relaþii conflictuale cu Turcia, din cauza negãrii de cãtre turci a
genocidului armean din 1915. În Azerbaidjan existã un regim prezi-
denþial autoritar, aliat al SUA, condus de Heidar Aliev din 1993 pânã
în 2003, apoi de cãtre fiul sãu, Ilham Aliev; opoziþia este reprimatã
cu duritate. Georgia face faþã unor miºcãri separatiste armate, susþinute
de Rusia în Abhazia, în Osetia de Sud ºi în Adjaria; preºedintele,
Eduard ªevardnadze, a fost alungat de la putere în noiembrie 2003, în
timpul Revoluþiei trandafirilor, ºi înlocuit în ianuarie 2004 de
Mihail Saakaºvili, alegerile din martie dându-i partidului sãu 95%
dintre sufragii ºi facilitând instaurarea unui regim autoritar.
Cecenia rãmâne punctul cel mai fierbinte al Caucazului ºi chiar al
Rusiei; în noiembrie 1991, în timp ce Inguºetia rãmâne legatã de
Rusia, Cecenia îºi proclamã independenþa sub autoritatea preºedintelui
sãu, Djodar Dudaev, care instaureazã un regim islamizant, provocând
fuga unei pãrþi a ruºilor care colonizaserã regiunea dupã deportarea*
masivã a cecenilor de cãtre Stalin*. În 1994, Boris Elþîn încearcã sã
preia controlul printr-un rãzboi-fulger ce dã greº, dar care radicalizeazã
forþele islamice. În 1997, un lider moderat, Aslan Mashadov, este ales
ºi reînsufleþeºte contactul cu Moscova, dar, în 1999, Vladimir Putin,
ca sã-ºi stabileascã autoritatea, relanseazã rãzboiul, împingând þara în
lupte de gherilã feroce ºi campanii de atentate care provoacã moartea
a peste 160.000 de civili.
492 PRIMÃVARA DE LA BEIJING
PRIMÃVARA DE LA BEIJING
Nu una, ci trei primãveri de la Beijing au fost ºi toate au inclus un
amestec de contestare reformistã ºi de disidenþã radicalã: în 1957,
1978-1979 ºi 1989. Destul de diferite, cele trei momente au fost
reprimate cu sãlbãticie din cauza ecoului lor, dar ºi pentru cã îi contestau
partidului comunist chinez moºtenirea celei dintâi primãveri: cel
al revoltei din mai 1919, din care au provenit toate miºcãrile revoluþionare
moderne ale Chinei*. În sfârºit, declanºarea lor a fost de fiecare datã
facilitatã sau provocatã de discordia dintre principalii conducãtori.
Primãvara din 1957 este o consecinþã a dezacordului mascat
dintre Mao Zedong* ºi principalii sãi locotenenþi. Dezaprobat dupã
relativul eºec al miºcãrii cooperativelor din 1955-1956 ºi slãbit de
vântul de stalinizare* ce suflã de la Moscova, Mao încurajeazã ºi apoi
impune, printr-o directivã din 27 aprilie 1957, o miºcare de rectificare
a partidului de un gen nou: prin critica externã. Dupã câteva sãptãmâni
de prudenþã, se produce explozia. Reprezentanþii micilor partide
democratice încã autorizate atacã monopolul puterii comuniste. Univer-
sitãþile fierb ºi incidente grave izbucnesc în unele uzine, în timp ce se
dezvoltã o crizã ruralã. Mai ales discordia din grupul conducãtor *
tinde sã se rãspândeascã în provincii, cu atât mai mult cu cât numeroºi
intelectuali ºi unele cadre, veniþi în PCC prin naþionalism, simpatizeazã
cu miºcarea. Din 8 iunie 1957, Mao pune capãt miºcãrii ºi o transformã
într-o campanie anti-dreapta, pentru a relansa, la o scarã mai
extinsã, o mobilizare de aceeaºi naturã cu aceea din 1955-1956:
acesta va fi Marele Salt Înainte*. Represiunea este violentã: 550.000 de
persoane sunt închise ori exilate, iar familiile lor, persecutate. Este
sfârºitul colaborãrii PCC cu intelectualii democraþi ºi burghezia naþio-
nalã.
A doua primãvarã începe în toamna lui 1978, printr-un protest
împotriva rãnilor provocate tinerilor de Revoluþia Culturalã*. Este
pregãtitã de diverse incidente, mai ales acela al afiºelor puse în 1973
în Canton de tinerii contestatari ai grupului Li Yizhe, care afirmã
cã este necesar nu numai ca Lin Biao sã fie criticat, ci trebuie sã îi fie
suprimat ºi sistemul feudal. Miºcarea este o consecinþã a reglãrii de
conturi în cadrul grupului conducãtor, care se desfãºoarã la sfârºitul
anului 1978. Deng Xiaoping* are nevoie de sprijinul strãzii: la Beijing
ºi apoi în alte oraºe se înmulþesc protestele victimelor Revoluþiei
Culturale ºi denunþurile împotriva responsabililor încã puternici. Când
lucrurile se precipitã, contestarea tinde sã se transforme în disidenþã*.
PRIMÃVARA DE LA BEIJING 493
Încurajatã de vizita lui Deng în SUA, miºcarea se radicalizeazã în

jurul conceptului de democraþie* impus de Wei Jingsheng, un fost
gardian roºu, ºi organizeazã manifestaþii ale reclamanþilor sau de
apãrare a drepturilor omului. Începând din martie 1979, principalii
lideri sunt arestaþi, regimul temându-se de influenþa acestora asupra
propriilor cadre, în timp ce se avântã într-o încercare riscantã:
modernizarea economiei þãrii fãrã sã îi schimbe baza politicã.
Aceste temeri sunt îndreptãþite, cãci anii 1980 pun în evidenþã
puternice tensiuni, între instaurarea unei legalitãþi ºi noile aspiraþii
citadine, dar ºi între atotputernicia PC Chinez ºi jafurile sale. Aceste
tensiuni provoacã puternice manifestaþii studenþeºti în toamna anului
1986 ºi duc la demisia secretarului general al PCC, Hu Yaobang,
considerat prea reformist de cãtre Deng. Dar înlocuirea sa cu Zhao
Ziyang nu pune capãt conflictului cu conservatorii, care se acutizeazã
începând din vara anului 1988, în timp ce inflaþia creºte ºi o agitaþie
din ce în ce mai mare cuprinde mediile intelectuale. În acest climat
tensionat, la ieºirea dintr-o ºedinþã a Biroului Politic, Hu Yaobang
este afectat de o crizã cardiacã din cauza cãreia moare pe 15 aprilie
1989. Acest deces, rapid asimilat unui asasinat politic*, este declan-
ºatorul unei miºcãri pe care paralizia puterii o autorizeazã.
Dar aceastã primãvarã este cu mult mai periculoasã decât prece-
dentele douã. Divizarea puterii este mai clarã: unii consilieri ai lui
Zhao Ziyang ºi mai multe ziare oficiale simpatizeazã cu manifestanþii.
Agitaþia este masivã: la Beijing ºi în principalele oraºe, populaþia
urbanã este de partea studenþilor. Miºcarea este mai radicalã în
ideologie, unanim democraticã, ºi în metodele de acþiune: greve ale
foamei, ocuparea pieþelor publice ºi, simbolic, a imensei Pieþe
Tiananmen din Beijing , înãlþarea în faþa palatului imperial de la
Beijing a unei replici a statuii americane a Libertãþii. Lui Gorbaciov*,
venit între 16 ºi 19 mai sã-ºi pecetluiascã reconcilierea cu regimul
chinez, studenþii îi rezervã o primire entuziastã, dar gândul lor se
îndreaptã mult mai spre Vest
Astfel, fãrã sã se teamã de televiziunile din lumea întreagã, Deng
Xiaoping îºi fãureºte o majoritate la cel mai înalt nivel, declarã starea
de asediu imediat dupã plecarea lui Gorbaciov, adunã trupele ºi, în
noaptea din 3 spre 4 iunie, înãbuºã miºcarea care îºi pierdea avântul.
Au fost, probabil, o mie de victime la Beijing ºi aproape la fel de
multe în celelalte mari oraºe. Deng înãbuºã aceastã ameninþare într-un
mod atât de criminal ºi pentru a-ºi oferi mijloacele politice de a
relansa reforma economicã ºi deschiderea spre exterior. Oricât de
494 PRIMÃVARA DE LA PRAGA
atroce a fost, masacrul din iunie 1989 a permis, paradoxal, extra-

ordinarele mutaþii care au urmat, garantându-i PCC menþinerea mono-
polului politic. Ca ºi cea de-a doua Primãvarã, dar într-o mãsurã mai
mare, a treia Primãvarã de la Beijing nu a fost, aºadar, inutilã.
PRIMÃVARA DE LA PRAGA
Primãvara cehoslovacã reprezintã, cu douãzeci de ani înainte de
perestroika lui M. Gorbaciov*, cea mai îndrãzneaþã tentativã de
reformã venitã din interiorul sistemului comunist. Este asociatã numelui
lui Alexander DubDek, propulsat în fruntea PC cehoslovac (PCT) pe
5 ianuarie 1968, ºi a fost înãbuºitã de sosirea a aproape 500.000 de
soldaþi ai Tratatului de la Varºovia pe 21 august 1968. Potrivit interpretãrii
dominante, aceastã reformã a regimului ºi partidului comunist a
pãcãtuit prin faptul cã a venit prea târziu în raport cu destalinizarea* sau
prea devreme în raport cu perestroika. Totuºi, într-o altã lecturã,
aceastã reformã nu ar fi fost administratã de sus unei societãþi
amorfe, ci ar constitui împlinirea unei interacþiuni de-a lungul anilor
1960 între putere ºi o societate ce se trezea la ideea democraticã,
interacþiune care îºi atinge punctul culminant în 1968.
Schimbarea de la vârful PCT este datoratã convergenþei a trei forþe
ostile conducerii lui Antonín Novotný, care reprezenta continuitatea
cu perioada stalinistã: partizanii reformei economice socialismul
de piaþã, potrivit lui Ota ik; aripa liberalã, susþinutã de in-
telectuali, aflatã în cãutarea unei destalinizãri tardive; ºi comuniºtii
slovaci, care contestau centralismul praghez. Aceastã coaliþie permite
schimbarea la vârful puterii fãrã anticiparea dinamicii începute de
reformele noii conduceri DubDek, dintre care cel puþin douã surpã
temeliile regimului: abolirea cenzurii ºi restabilirea libertãþilor civile
provoacã o trezire a societãþii* în imensã majoritate favorabilã reformelor
ºi lui DubDek; separarea Partidului ºi a statului în primul rând
justiþia ºi, cu mai multe greutãþi, poliþia , element esenþial al Progra-
mului de acþiune din aprilie 1968, care revizuieºte astfel fundamentele
doctrinei comuniste ºi sistemul nomenclaturii.
Datoritã schimbãrilor, apare o opinie publicã ºi renaºte o societate
civilã* prin intermediul proliferãrii de asociaþii ºi cluburi independente
de putere. Partidele asociate PCT în cadrul Frontului* Naþional îºi
redobândesc autonomia, sperând sã se întoarcã la situaþia de dinaintea
loviturii de la Praga* din 1948. Totuºi, voinþa de reformã a lui DubDek
se loveºte de anumite limite. Astfel, dacã puterea acceptã pluralismul
dezbaterilor, refuzã pluripartitismul, respingând reconstituirea unui
PROCES 495
partid social-democrat, fuzionat cu forþa cu PCT în 1948. De

asemenea, atunci când cere public raporturi de egalitate în cadrul
Tratatului de la Varºovia, generalul Prchlik este silit sã-ºi înainteze
demisia pe 15 iulie 1968.
În realitate, DubDek este supus unor presiuni crescânde ale parti-
delor-surori în cursul mai multor întâlniri, de la Dresda, în martie,
pânã la Èierna, în august. DubDek începe un joc de echilibrist între
aspiraþiile democratice din ce în ce mai vehemente ale societãþii
Manifestul celor 2.000 de cuvinte în iulie ºi ameninþãrile Moscovei.
Divizat ºi sub presiunea societãþii, PCT trebuie sã-ºi reuneascã al
XIV-lea Congres în august ºi sã aleagã între democratizare ºi democraþie.
Trimiþându-ºi tancurile, URSS hotãrãºte sã aleagã în locul sãu ºi
demonstreazã cã reforma sistemului din interior era imposibilã, nelãsând
nici o ºansã pentru perestroika lui Gorbaciov în Europa Centralã,
douãzeci de ani mai târziu.
PROCES
Pedagogia infernalã (A. Kriegel)

Procesele politice, secrete sau în vãzul întregii lumi, au existat în
toate regimurile comuniste ºi, sub alte forme, în numeroasele partide
comuniste ºi organizaþii de stânga. Ele reprezintã un element al aducerii
la ortodoxie a partidelor comuniste ºi al modului de guvernare a
partidelor-stat prin teroarea de micã sau mare intensitate.
Fenomenul justiþiei revoluþionare ºi al tribunalelor populare ce

judecã în grabã ºi pe criterii politice duºmanii poporului apare în
timpul Revoluþiei Franceze; bazându-se pe dublul principiu al exter-
minãrii duºmanilor politici ºi al epurãrii-purificare a corpului social,
acesta este inaugurat odatã cu procesul lui Ludovic al XVI-lea ºi
dezvoltat prin crearea, în aprilie 1793, a tribunalului revoluþionar, care
lucreazã în afara oricãrei forme legale, acuzatul nedispunând nici de
vreo apãrare realã, nici de dreptul de a face apel. Bolºevicii vor prelua
acest model ºi îl vor duce pânã la un grad nemaicunoscut pânã atunci.
496 PROCES
Procesul, armã politicã în timpul lui Lenin

Încã din 1902, Lenin* adoptã principiul epurãrii, citând ca motto în al
sãu Ce-i de fãcut? o faimoasã propoziþie a socialistului german
Lassalle: Partidul se întãreºte prin epurãri. Odatã ajuns la putere,
el extinde principiul la societate. Or, justiþia sovieticã nu dispune la
începuturile sale de nici un Cod Penal, vechiul fiind abolit fãrã sã fi
fost înlocuit. Totuºi, încã din martie 1922, Lenin cere distrugerea
Bisericii Ortodoxe ºi sute de preoþi sunt condamnaþi, dintre care
câteva zeci la moarte, în urma unor procese exemplare.
Lenin se concentreazã atunci pe redactarea unui nou Cod Penal ºi,
pe 17 mai 1922, îºi dã instrucþiunile: Tribunalul nu trebuie sã
suprime teroarea*, cãci o asemenea afirmaþie ar însemna sã te minþi
ori sã minþi, ci s-o fundamenteze, s-o legalizeze în principii, clar, fãrã
sã înºele ori sã mascheze adevãrul. Formularea trebuie sã fie cât mai
deschisã cu putinþã, deoarece numai conºtiinþa legalã revoluþionarã ºi
conºtiinþa revoluþionarã creeazã condiþiile de aplicare în fapte. Sunt
astfel definite natura strict politicã a justiþiei în URSS* ºi relaþia sa
strânsã cu teroarea ca mod de guvernare.
Experimentarea este imediatã, cu procesul socialiºtilor revoluþionari,
din 6-7 august 1922. Din treizeci ºi patru de acuzaþi, doisprezece sunt
lideri, vechi revoluþionari care acumulaserã ani de închisoare ºi de
exil intern în vremea þarului. GPU ºi-a adus deja câþiva provocatori,
a cãror menire era sã transforme acuzaþia de terorism într-una
credibilã. Procesul este trucat; unii ºefi bolºevici Buharin îi
insultã pe acuzaþi pânã ºi în boxã; mulþimi sunt mobilizate sub
ferestrele tribunalului; presa obedientã cere moartea. Aceastã parodie
de justiþie duce la unsprezece condamnãri la moarte. Dar regimul nu
este încã destul de puternic ca sã reziste presiunii opiniei occidentale,
mai ales cea socialistã, care denunþã scenariul cerut de Lenin. ªi, în
ianuarie 1924, pedepsele cu moartea sunt comutate în cinci ani de
lagãr. Totuºi, toate elementele procesului trucat ºi-au fãcut apariþia ºi
vor beneficia, începând din 1926, de un nou Cod Penal ºi de articolul
58, care defineºte pe larg crima contrarevoluþionarã. De altfel, se
asistã la o sporire a condamnãrilor: 578.000 în 1926, 909.000 în
1928, 1.178.000 în 1929. Criminalizarea societãþii* a început.
PROCES 497
Despre folosirea procesului în timpul lui Stalin

Dacã Lenin a conceput sistemul, Stalin * îl dezvoltã într-un mod
neaºteptat. Încã din 1928, el pune în scenã procesul ªahti, de la
numele unei mine din Donbas, ai cãrei ingineri ºi specialiºti burghezi
sunt acuzaþi de sabotaj pentru a masca dezastrele planului cincinal*.
Din cincizeci ºi trei de indivizi, unsprezece sunt condamnaþi la moarte,
dar mai mulþi acuzaþi ºi-au rectificat mãrturiile în cursul procesului.
Poliþia politicã* se va concentra, prin urmare, pe obþinerea mãrturiilor,
în aºa fel încât acest gen de întâmplare neplãcutã sã nu mai intervinã.
ªi, în 1930, procesul menºevicilor, procesul partidului þãrãnesc,
procesul consiliului suprem al economiei ºi procesul partidului
industrial se desfãºoarã fãrã incidente, desemnând întru rãzbunare
publicã dupã vechiul principiu al þapului ispãºitor categorii întregi
de sabotori, cu zeci de împuºcaþi.
Asasinarea lui Kirov, conducãtorul Leningradului, pe 1 decembrie
1934 îi permite lui Stalin sã extindã procesele de la societate la
PCUS*. O lege reduce la zece zile instrumentarea în caz de terorism,
autorizeazã judecarea în lipsã a acuzaþilor ºi executarea imediatã a
pedepselor cu moartea. Poliþia politicã descoperã centre teroriste
zinovieviste, troþkiste. Mii de comuniºti sunt arestaþi ºi condamnaþi.
Stalin profitã de situaþie pentru a grãbi epurãrile* în cadrul PCUS,
excluzând sute de mii de membri, ºi se foloseºte de poliþia politicã
împotriva partidului. Toate aceste operaþiuni prefigureazã Marea Teroare*
din 1937-1938, al cãrei start simbolic este dat de Marile Procese de la
Moscova.
De la cele trei Mari Procese de la Moscova

la nenumãratele mici procese
Pe 26 iulie 1936, Comitetul Central îndeamnã la o ºi mai mare
vigilenþã revoluþionarã ºi concluzioneazã: Calitatea fundamentalã
a oricãrui bolºevic în circumstanþele de faþã trebuie sã fie aptitudinea
sa de a depista un duºman al partidului, oricât de bine s-ar ascunde
el. Acest îndemn provoacã un val de denunþuri ºi de arestãri ºi
creeazã climatul propice primului proces de la Moscova, care începe
la 19 august 1936. ªaisprezece membri ai grupului conducãtor* din
anii 1920 printre care Zinoviev, Kamenev ºi Smirnov sunt acuzaþi cã
aparþin unui bloc terorist contrarevoluþionar troþkisto-zinovievist.
498 PROCES
Ei oferã mãrturisiri complete, acuzându-se de cele mai absurde

crime. Toþi sunt condamnaþi la moarte pe 24 august ºi executaþi. În
septembrie 1936, Nikolai Ejov este numit în fruntea NKVD, care se
consacrã arestãrii restului opoziþiei troþkiste. La sfârºitul anului
1936, ideea unui gigantic complot antisovietic, cu ramificaþii din ce în
ce mai extinse, este zi de zi accentuatã în opinia publicã ºi un climat
de panicã ºi de isterie domneºte în PCUS ºi în þarã: nimeni nu mai
este la adãpost. Al doilea proces de la Moscova începe la 23 ianuarie
1937. Cei ºaptesprezece inculpaþi printre care Piatakov, Radek,
Sokolnikov, Serebriakov sunt acuzaþi cã au format un centru troþkist
antisovietic pentru a reinstaura capitalismul în URSS ºi a împãrþi
þara între Germania ºi Japonia. Acuzaþiile de sabotaj permit oferirea
unei explicaþii pentru eºecurile economice datorate politicii lui Stalin.
Pe 29 ianuarie, doisprezece acuzaþi sunt condamnaþi ºi executaþi.
Acest proces dã semnalul eliminãrii cadrelor economiei*.
În timpul ºedinþei Comitetului Central, þinutã între 25 februarie ºi
5 martie 1937, Buharin ºi Rîkov sunt siliþi sã-ºi facã autocritica, apoi
arestaþi, în timp ce Stalin teoretizeazã teroarea, afirmând cã lupta
de clasã se intensificã pe mãsurã ce socialismul se întãreºte. Epurarea
atinge toate sferele puterii. Iagoda, fostul ºef al NKVD, este arestat ºi
o amplã purificare atinge poliþia politicã. Pe 11 iunie 1937 vine rândul
Armatei Roºii*: mareºalul Tuhacevski, generalii Iakir, Uborevici,
Gamarnik, Eideman, Putna ºi Kork sunt arestaþi, condamnaþi la
moarte pentru spionaj în folosul Germaniei ºi executaþi la fel ºi o
parte a Statului-Major ºi aproape jumãtate dintre ofiþeri. Pe 30 iulie
1937, nemaitemându-se de nimeni, Stalin declanºeazã Marea Teroare,
care nu se va sfârºi decât în octombrie 1938.
Pe 2 martie 1938 începe al treilea proces de la Moscova, care îi
vizeazã pe cei de dreapta, printre care Buharin, Rîkov, Krestinski,
Rakovski ºi Iagoda. Krestinski îºi schimbã mãrturiile, dar a doua zi
îºi asumã din nou rãspunderea pentru toate nelegiuirile prevãzute de
acuzare. Buharin îºi admite responsabilitatea generalã, dar neagã cã
ar fi încercat sã îl asasineze pe Lenin în 1918. Ceilalþi mãrturisesc tot.
Procurorul, Andrei Vîºinski, se dezlãnþuie, numindu-i pe acuzaþi
grãmadã împuþitã de scursori omeneºti, reptile blestemate. Pe
13 martie, optsprezece acuzaþi din douãzeci ºi unu sunt condamnaþi la
moarte ºi executaþi.
Totuºi, cele trei Mari Procese nu trebuie sã mascheze punerea în
scenã, la ordinul lui Stalin, a mai multor zeci de procese în oraºele de
provincie, din august pânã în decembrie 1937. Vizându-i pe responsabilii
PROCES 499
comuniºti locali conducãtori de colhozuri etc. , aceste procese nu

se bazeazã pe mãrturiile acuzaþilor, ci pe reclamaþiile colhoznicilor
ºi sunt menite sã punã în cârca acestor mici personalitãþi locale
disfuncþiile producþiei agricole, acreditând grija lui Stalin pentru
popor. Nenumãrate victime ale Marii Terori trebuie sã se mulþumeascã
doar cu prezentarea lor în faþa unei troici conduse de un membru
NKVD, care le anunþã pedeapsa în jumãtate dintre cazuri, pedeapsa
cu moartea, executatã în aceeaºi zi.
Cât despre Stalin, el va aplica aceste metode toatã viaþa, aºa cum
o aratã afacerea complotului bluzelor albe, de la începutul anului
1953: arestaþi ºi torturaþi, medicii evrei de la Kremlin îºi mãrturisesc
intenþia de a-l asasina pe Stalin. Numai moartea dictatorului pune
capãt acestei sinistre comedii care prefigura, fãrã îndoialã, o vastã
epurare împotriva evreilor*.
Mecanismul intern al proceselor

Comuniºtii, dar ºi tovarãºii de drum ºi numeroºi intelectuali europeni
ºi americani aprobã Marile Procese, uneori într-un mod zgomotos, în
cursul întâlnirilor organizate în acest scop. Unii dintre ei George
Bernard Shaw sau Bertolt Brecht vin la Moscova ca sã-i garanteze
temeiul. Scriitorul german Feuchtwanger descrie astfel procesul din
ianuarie 1937: Impresia era nu atât de proces criminal, ci de seninã
dezbatere între oameni de lume, grijulii sã scoatã adevãrul la ivealã.
O bunã parte a presei necomuniste s-a lãsat pãcãlitã de punerea în
scenã, iar reþelele propagandei* sovietice îi reduc la tãcere pe scepticii
care, ca André Gide sau André Breton, reiau argumentele lui Troþki*
ce demonteazã trucajul.
Într-o remarcabilã lucrare Marile Procese în sistemele comuniste
(1972) , Annie Kriegel a demontat fabricarea acestor procese. Ea
începe prin definirea axei politice a procesului: personalitãþile avute
în vedere ºi raþiunile subiacente. În 1936-1938 sunt vizaþi membrii
grupului conducãtor bolºevic care i s-au opus cândva lui Stalin
Troþki, încã din 1920-1923, apoi Zinoviev ºi Kamenev ºi, în sfârºit,
Buharin ºi Rîkov. Motivele invocate sunt spionajul, sabotajul ºi, mai
ales, voinþa restabilirii capitalismului în URSS. Stalin în persoanã
organizeazã cu minuþiozitate punerea în scenã, dictându-le lui Vîºinski
ºi NKVD acuzaþiile ºi verdictul final. Odatã axa definitã, NKVD este
însãrcinat sã recruteze acuzaþii: în urma unor arestãri masive în
mediile vizate anturaj al vreunui lider, organizare a partidului,
500 PROCES
minister, conducere a unei mari întreprinderi etc. , el alege acuzaþii

cei mai potriviþi pentru scenariul ce se pregãtea, care va sluji drept
maºinaþie pentru desfãºurarea ºedinþelor publice.
Apoi, NKVD primeºte ordin sã îi determine pe acuzaþi sã mãrtu-
riseascã niºte crime imaginare. Obþinerea mãrturiilor trece sistematic
prin torturã, torturã fizicã, ce provoacã uneori moartea, dar mai ales
torturi psihice. Cea mai clasicã este ºantajul cu familia care, dupã
cum li se promite, va fi lãsatã în viaþã. Cel mai specific este ºantajul
referitor la calitatea de comunist: dupã ce au îndurat în diverse grade
aceste procese, Arthur Koestler, în romanul sãu prevestitor Zero ºi
infinitul (1940), ºi Artur London, în Mãrturia (1968), au povestit
despre aceastã torturã, care constã în acuzarea unui comunist cã a
trãdat Partidul, deºi el i-a consacrat întreaga viaþã; într-adevãr, aºa
cum precizeazã A. Kriegel: În cauzã nu era ceea ce se numeºte curaj
rezistenþa la rãul ºi suferinþa duºmane , ci identitatea cu sine însuºi:
acela ale cãrui întreagã ideologie, întreg sistem de idei ºi de sentimente,
peisajul mental în totalitatea sa erau strict limitate la ideologie, la
sistemul de idei, la peisajul mental proprii lumii comuniste nu avea
nici o altã scãpare.
Din momentul în care acuzatul este zdrobit de torturã ºi gata sã
semneze orice mãrturie, începe redactarea piesei, cãci desfãºurarea
marilor procese þine de un text redactat cuvânt cu cuvânt, pe care
acuzatul ºi acuzatorul îl vor învãþa pe dinafarã ºi îl vor recita în timpul
judecãþii. Perfecþiunea spectacolului creeazã aceastã impresie de firesc
care i-a frapat pe spectatorii independenþi ºi i-a fãcut pe naivi sã
creadã într-o justiþie liberã.
Sensul procesului: pedagogia infernalã

Sensul acestor procese a fost definit pe 20 februarie 1922 de cãtre
Lenin: Sarcinile momentului sunt: intensificarea represiunii împotriva
duºmanilor puterii sovietice ºi agenþilor burgheziei (în primul rând,
menºevicii ºi socialiºtii revoluþionari); instaurarea acestei represiuni
prin tribunalele revoluþionare ºi tribunalele populare în cel mai rapid
ºi eficient mod revoluþionar; organizarea absolut necesarã a unei
serii de procese publice exemplare (exemplare din punctul de vedere
al rapiditãþii ºi al duritãþii represiunii, din punctul de vedere al
pedagogiei lor, al educãrii maselor prin intermediul acestor judecãþi
ºi reflectãrii lor în presã) [].
PROCES 501
Cele douã axe principale sunt bine delimitate: lichidarea duº-

manilor reali sau presupuºi ºi mai ales pedagogia infernalã
(A. Kriegel), printr-o teatralizare. Procesul se adreseazã maselor care
trebuie sã se mobilizeze ºi sã solidarizeze cu puterea, nouã întrupare
a Paradisului, ºi sã îi condamne pe acuzaþi, noi reprezentanþi ai
diavolului. Aceastã formã spectacularã a terorii reprezintã un mod de
socializare politicã masivã ºi acceleratã. Stalin face strãlucitoarea
demonstraþie a atotputerniciei sale, silindu-i pe acuzaþi sã mãrtu-
riseascã crime absurde. ªi cu cât aceºti acuzaþi sunt mai sus plasaþi în
partidul-stat*, cu cât demonstraþia este mai probantã, cu atât indivizii,
în societate ºi în partid, interiorizeazã mai mult valorile ortodoxiei*
ideologice, ale cultului conducãtorului, ale supunerii absolute faþã de
ordine, ale paranoiei complotului ºi spionajului care transformã delaþiu-
nea într-o virtute comunistã. Obligarea întregii populaþii de a-ºi
manifesta public aprobarea faþã de verdicte o face complice a minciunii,
crimei ºi terorii.
Generalizarea proceselor în lumea comunistã

Aceste procese, puse la punct de-a lungul anilor 1930, sunt copiate de
celelalte regimuri comuniste. Mai întâi în democraþiile populare*, cu
þinta principalã trãdãtorul Tito* ºi cu scopul terorizãrii grupurilor
conducãtoare pentru a le supune la modul absolut lui Stalin: procesul
Rajk, în Ungaria, în septembrie 1949, procesul Kostov, în Bulgaria,
în decembrie 1949, procesul Slánský, în Cehoslovacia, în noiembrie
1952. De fiecare datã, importanþi conducãtori comuniºti sunt condamnaþi
la moarte.
În China*, mai ales în timpul Revoluþiei Culturale*, acuzãrile
publice sunt numeroase, þinta centralã fiind preºedintele republicii,
Liu Shaoqi, care va muri în închisoare; toþi cei care se opun delirului
lui Mao* sunt victime ale unor ºedinþe publice de acuzare ºi de umilire
în faþa mulþimilor fanatizate de tinerele gãrzi roºii.
În Cuba, în iulie 1989, Fidel Castro* orchestreazã procesul mai
multora dintre cei mai fideli locotenenþi ai sãi, generalul Arnaldo
Ochoa ºi Tony La Guardia, condamnaþi la moarte ºi executaþi. Procesul
este televizat, inclusiv verdictul, pronunþat de Consiliul Revoluþiei.
Acest mecanism al proceselor existã ºi în partidele comuniste
neaflate la putere, unde sunt regizate procese interne, numite ºi
afaceri. PCF *, ca sã nu îl amintim decât pe el, a trecut prin
numeroase asemenea procese: afacerea Barbé-Celor din 1930-1931,
502 PROPAGANDÃ
Doriot în 1934, Marty-Tillon în 1952 publicându-ºi mãrturia dupã

ce a fost exclus din PCF, Charles Tillon a intitulat-o, pe bunã dreptate,
Procès de Moscou à Paris (1971) , Lecur în 1953-1954, Servin-
-Casanova în 1961 ºi Fiszbin în 1979. În toate aceste cazuri, procesul
este declanºat de o procedurã inauguratã în cadrul PCUS ºi importatã
în partidele comuniste la începutul anilor 1930: binomul criticã-auto-
criticã; viitorul acuzat este supus unei violente critici pentru greºeli
imaginare ºi constrâns sã-ºi facã autocritica recunoaºterea acestor
greºeli imaginare. Dacã refuzã autocritica, se condamna singur;
dacã acceptã, dezvãluie un angrenaj care îl face rapid sã se acuze de
unul singur nu numai cã este opozant, ci ºi rãspunzãtor pentru o
activitate separatistã, dacã nu chiar mai rãu, cã este poliþist Celor,
Doriot, Marty sau troþkist. În ambele cazuri, condamnarea este
cea mai grea: excluderea din partid. Pentru toþi cei pentru care
adeziunea* la PC a fost un act de total angajament, excluderea înseamnã
moartea politicã ºi socialã, ereticul fiind imediat boicotat de toþi foºtii
camarazi.
PROPAGANDÃ ® AGIT-PROP, INFORMARE/DEZINFOR-

MARE
PSIHISM
Dimensiunea psihologicã a fiinþei umane a fost neglijatã de Marx*, a
cãrui cea de-a ºasea tezã despre Feuerbach fundamenteazã antro-
pologia marxistã: Esenþa umanã nu este o abstracþiune inerentã
individului. În realitatea sa, aceasta este ansamblul raporturilor
sociale. Totuºi, miºcarea comunistã a încercat, în perioadele sale de
deschidere, sã integreze specificitãþile individuale în cadrul socioeco-
nomic al marxismului*. În URSS *, psihanaliza influenþeazã metodele
Verei Schmidt, recunoscute oficial între 1921 ºi 1923, pentru educaþia
copiilor. Teoretician al învãþãrii îndreptate spre viaþa colectivã ºi
muncã printr-un sistem de condamnãri ºi gratificãri, Anton Makarenko
integreazã în mod implicit categorii de tipul identificãrii ºi recu-
noaºterii Legii paterne.
În Franþa, filosoful comunist Georges Politzer încearcã sã creeze o
psihologie compatibilã cu materialismul istoric, estimând în iulie
1929 în Revue de psychologie concrète cã întreaga psihologie nu este
posibilã decât încadratã în economie ºi vãzând în psihanalizã un pas
spre adevãrata psihologie.
PSIHISM 503
În acelaºi moment, curentul freudo-marxist, înfiinþat de comunistul

german Wilhelm Reich Materialism dialectic ºi psihanalizã, 1929 ,
respinge subordonarea individului în raport cu economicul. Este aspru
criticat de ortodoxia* comunistã, ca ºi psihanaliza, perceputã ca o
filosofie energetistã ºi o sociologie ce transpune fãrã pertinenþã
fenomenele individuale pe plan colectiv. O asemenea abordare este
consideratã reacþionarã, deoarece reduce aspiraþiile proletariatului la
o problematicã de energie a libidoului, la fel ca pe cele ale burgheziei.
Psihiatria sovieticã denunþã psihanaliza ca fiind idealistã, deoarece
nu raporteazã psihismul doar la condiþiile materiale de existenþã, ºi
materialistã mecanicistã, deoarece vede în libido un instinct sexual
nemodificabil. Ca ºi psihiatria tradiþionalã, opera lui Pavlov justificã
refuzul geneticii ºi al testelor psihologice ºi favorizeazã numai atenþia
îndreptatã spre sistemul nervos.
La începutul Rãzboiului Rece*, psihanaliza este consideratã o
ideologie de josnicã poliþie ºi spionaj (LHumanité, 27 ianuarie
1949), produs al unei ofensive generale a unui imperialism încolþit.
Dar, începând din 1968, comunistul francez Lucien Sève se distanþeazã
de pavlovism pentru a înfiinþa o psihologie materialistã, bazându-se
pe lucrãrile lui Henri Wallon ºi René Zazzo ºi reabilitând categoriile de
persoanã ºi libertate. În anii 1980, comuniºtii europeni ºi latino-americani
reabiliteazã psihanaliza, ca psihiatrul francez Bernard Muldworf, a
cãrui lucrare din 1986, Le Divan et le Prolétaire, respinge biologismul,
care anuleazã dimensiunea relaþionalã a sexualitãþii, ºi sociologismul,
care îi ascunde aspectul subiectiv. Totuºi, aceastã reflecþie nu duce
la o chestionare a militantismului comunist, abandonat mai cu seamã
stângiºtilor* libertari. Dimpotrivã, sub regimurile comuniste, psihanaliza
rãmâne interzisã, neurolepticele ºi antidepresivele nu sunt folosite
decât încetul cu încetul ºi, mai ales în URSS, spitalele psihiatrice sunt
locuri de represiune ºi de torturã chimicã împotriva disidenþilor*
Bukovski, Pliuºci.
Totuºi, se poate estima cã toate puterile comuniste au instituit,
prin ideologie*, propagandã* ºi teroare*, o uriaºã experienþã colectivã
de inginerie psihicã, aplicatã pe populaþii încarcerate între frontiere
ermetic închise ºi constrânse sã se supunã unor permanente presiuni
menite sã fãureascã omul nou. Experimentul a fost dus la extrem în
închisoarea de la Piteºti, în România.
504
505
RÃZBOI
Comunismul de tip leninist a fost întotdeauna în relaþii strânse cu
rãzboiul, în primul rând pentru cã el însuºi s-a nãscut din rãzboi, atât
din punct de vedere ideologic, cât ºi politic. Desigur, osatura bolºe-
vismului* a fost în parte constituitã de Lenin* încã din 1902-1903.
Totuºi, gândirea lui se radicalizeazã ca urmare a trei confruntãri
majore: revoluþia din 1905, Primul Rãzboi Mondial ºi rãzboiul civil *
din Rusia. Cu fiecare etapã, este depãºit un nou prag de violenþã ºi,
finalmente, bolºevismul demonstreazã o brutalitate multiformã: lupta
de clasã se identificã de fapt cu un rãzboi între clase, iar violenþa
devine arma absolutã ºi necesarã; rãzboiul înceteazã sã mai fie o
parantezã regretabilã în vastul ansamblu de relaþii internaþionale ºi
devine o realitate permanentã întreruptã doar de mici pauze pânã
la lãrgirea puterii comuniste la dimensiunile întregii lumi; raporturile
sociale, ca ºi relaþiile de comandã, inclusiv cele care se vor stabili
progresiv în sânul partidului* însuºi, îmbracã din ce în ce mai mult un
aspect militar. Astfel, bolºevicii adoptã în douã feluri exact contrariul
doctrinei lui Clausewitz: politica devine continuarea rãzboiului
naþional ºi civil , dar mijloacele rãmân aceleaºi.
În afarã de asta, bolºevismul nu se naºte din rãzboi numai din
punct de vedere ideologic*, ci ºi pe plan practic. Primul Rãzboi
Mondial este cel care permite ca, în Rusia, un grup politic foarte
marginal sã se bucure de o foarte mare audienþã, iar apoi chiar sã
cucereascã puterea. Traumatismul generat de rãzboi împinge o fracþiune,
deloc neglijabilã de altfel, a miºcãrii muncitoreºti europene sã întoarcã
spatele propriilor sale tradiþii pentru a experimenta aventura grefei
bolºevice. Dar, conform principiilor de bazã ale leninismului, aceste
rezultate sunt obþinute pe baza unor gigantice erori de apreciere ºi
506 RÃZBOI
care se aflã la originile dezamãgirilor ulterioare. Din martie pânã în

noiembrie 1917, susþinerea adusã de bolºevici voinþei unei pãrþi a
maselor de a pune capãt rãzboiului este principala pârghie care le
asigurã un ascendent asupra miºcãrii. ªi dacã preluarea puterii le
permite sã încheie pacea în exterior, caracterul ei dezastruos pentru
Rusia implicã declanºarea rãzboiului civil, pe care Lenin o ºi dorise,
de altfel. Acelaºi scenariu le este oferit sindicaliºtilor* ºi socialiºtilor
europeni traumatizaþi de ororile rãzboiului.
Odatã situaþia mondialã stabilizatã, noul dispozitiv politic pus la
punct de comuniºti acordã o mare importanþã rãzboiului. Dificultatea
apare totuºi ca realã, întrucât el trebuie sã încurajeze pacifismul*
popoarelor, legitimând în acelaºi timp dinainte orice rãzboi dus de o
þarã condusã de comuniºti ºi orice rãzboi civil, în cazul în care
comuniºtii sunt parte a acordului cu Moscova. Reuºitele acestei tactici*
sunt remarcabile. Miºcãrile de luptã pentru pace* Amsterdam-Pleyel,
apoi Adunarea Universalã pentru Pace dintre cele douã rãzboaie
mondiale; apelul de la Stockholm ºi Miºcarea pentru Pace din anii
1950; miºcarea pentru pace în Vietnam din anii 1960; Apelul celor
O sutã în lupta contra rachetelor în Europa din anii 1970 au pus în
miºcare mulþimi considerabile, fãrã a împiedica niciodatã progresele
militare ale lagãrului socialist.
Mai mult, miºcarea comunistã internaþionalã* a ºtiut sã facã din
rãzboi dus sub conducerea ei principalul vector al acaparãrii
puterii. La capãtul luptei armate* ºi al rãzboaielor de partizani din
Rezistenþã*, în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi al rãzboaielor
de eliberare naþionalã duse în þãrile Lumii a Treia, comuniºtii au pus
mâna pe putere în democraþiile populare* din Europa ºi în numeroase
þãri din Asia*, Africa* ºi America Latinã*. Schema rãmâne aceeaºi.
Într-un prim moment, comuniºtii nu prezintã niciun obiectiv re-
voluþionar, ci doar simple motivaþii patriotice. Dar, în numele
eficacitãþii luptei naþionale, ei se strãduiesc sã ajungã la conducerea
forþelor politice ºi militare în lupta contra ocupantului sau a imperialis-
mului. În iureºul victoriilor militare, aceastã poziþie de conducere le
permite sã cucereascã puterea, pentru a construi iniþial o democraþie
popularã sau o democraþie nouã, care se transformã progresiv
într-un regim comunist.
În sfârºit, prisma rãzboiului apare ºi ca un excelent mijloc de a
mãsura gradul de contaminare ideologicã a comuniºtilor. Pe 5 octombrie
1950, într-o telegramã trimisã lui Mao Zedong*, în care îl îndemna sã
intervinã în rãzboiul din Coreea*, Stalin* menþioneazã cu sânge rece
RÃZBOI CIVIL 507
ipoteza unui nou rãzboi mondial, de data aceasta nuclear: Trebuie

oare sã ne sperie aceastã eventualitate? Dupã pãrerea mea, nu, pentru
cã, împreunã, vom fi mai puternici decât Statele Unite ºi Marea
Britanie. [] Dacã rãzboiul este inevitabil, sã înceapã acum, ºi nu
peste câþiva ani, când imperialismul japonez va fi refãcut ca aliat al
americanilor. Aceastã dialecticã rãzboi/revoluþie, reactivatã de PC
chinez ºi de PC vietnamez, apoi de o largã fracþiune a stângismului*
european, ºi culminând cu viziunea apocalipticã a unui rãzboi civil
mondial nuclearizat, a fost progresiv abandonatã în URSS, mai întâi
de cãtre Hruºciov*, apoi, în mod definitiv, de cãtre Gorbaciov* atunci
când a fost confruntat cu sfidarea militarã americanã a rãzboiului
stelelor. Astfel, rãzboiul real sau potenþial a jucat un rol decisiv
în tot cursul existenþei sistemului comunist mondial: în naºterea sa,
în victoriile lui parþiale, ca ºi în cãderea sa finalã.
RÃZBOI CIVIL
Noþiunea de rãzboi civil este, încã din 1848, în centrul Manifestului
Partidului Comunist, în care Marx, evocând lupta de clasã, vorbeºte
despre rãzboiul civil mai mult sau mai puþin latent în sânul societãþii
actuale, pânã în punctul în care el izbucneºte sub forma revoluþiei
deschise ºi în care proletariatul pune bazele dominaþiei sale prin
rãsturnarea pe cale violentã a burgheziei. În 1871, dupã înfrângerea
Comunei din Paris, Marx publicã Rãzboiul civil din Franþa, în care
reaminteºte cã, în ochii sãi, rãzboiul celor oprimaþi contra asupritorilor
lor [este] singurul rãzboi drept din istorie. Totuºi, în 1895, Engels*
constatã evoluþia capitalismului ºi progresele numerice ºi politice ale
proletariatului ºi evocã posibilitatea trecerii la socialism * ºi prin
mijloacele legale. El enunþã astfel convergenþa dintre socialism ºi
democraþia* parlamentarã care marcheazã începutul secolului XX.
Dar, cu ocazia rãzboiului din 1914, Lenin* reia ºi dezvoltã concluziile
lui Marx, lansând sloganul: Sã transformãm rãzboiul imperialist în
rãzboi civil!. Gândirea lui politicã s-a radicalizat prin dobândirea
dimensiunii rãzboinice: acum, orice conflict politic sau social este
asimilat cu un rãzboi. Lenin considerã cã lumea a intrat în epoca
rãzboiului, care face din rãzboiul civil principalul mijloc de acþiune
al proletariatului revoluþionar. ªi el precizeazã cã rãzboiul civil
pentru socialism [] trebuie sã instaureze în mod inevitabil violenþa
în locul dreptului. [] Scopul rãzboiului civil este de a pune mâna pe
bãnci, pe fabrici ºi uzine etc., de a înlãtura orice posibilitate de
rezistenþã a burgheziei, de a-i nimici trupele.
508 RÃZBOI CIVIL
De la rãzboiul civil rus la rãzboiul civil internaþional

Încã din septembrie 1917, Lenin îi îndeamnã pe bolºevici * sã preia
puterea printr-o insurecþie care ar deschide calea rãzboiului civil,
etapã indispensabilã a revoluþiei socialiste. Datoritã Revoluþiei din
Octombrie*, el stabileºte condiþiile acestui rãzboi civil: interzicerea
presei ºi a partidelor de opoziþie, dizolvarea Adunãrii constituante,
Tratatul de la Brest-Litovsk stipulând cedarea unei pãrþi importante a
teritoriului cãtre Germania, naþionalizarea industriilor, rechiziþionarea
forþatã a produselor de la þãrani. Chiar din primãvara anului 1918,
considerându-i duºmani pe toþi cei care protesteazã, Lenin declanºeazã
conflictul: Roºii ºi Armata Roºie * luptã împotriva Albilor
ofiþeri þariºti care au constituit Armata voluntarilor , dar ºi împotriva
Verzilor armate þãrãneºti rãsculate împotriva rechiziþionãrii recoltelor
ºi a înrolãrilor forþate ºi chiar împotriva Negrilor anarhiºtii* lui
Nestor Mahno ºi cei de la Kronstadt*. Acest rãzboi civil cu mai mulþi
parteneri, remarcabil descris de Boris Pasternak în Doctor Jivago,
atinge culmi de sãlbãticie.
Astfel, din 1918 pânã în 1922, rãzboiul civil le permite bolºevicilor
sã instituie o teroare* sistematicã, prin intermediul poliþiei politice* ºi
al Armatei Roºii. Între represiune, lupte ºi foamete*, aceasta provoacã
moartea a milioane de persoane ºi devine matricea regimului sovietic,
în acelaºi timp prototip al totalitarismului* ºi mod de selecþie a unor
criminali înrãiþi de care acest tip de regim are nevoie pentru a funcþiona.
Ca termen de comparaþie ºi în ciuda masacrelor, rãzboiul din
1914-1918 respectã anumite legi ale rãzboiului stipulate de convenþiile
de la Haga din 1899 ºi 1907, care interzic, printre altele, luarea de
ostatici, asasinarea soldaþilor rãniþi sau a prizonierilor ºi masacrarea
populaþiei civile. Dimpotrivã, încã din Antichitate, rãzboiul civil
reprezintã forma extremã a multiplelor conflicte de clan, de clasã,
de religie, de etnie prin care trece orice societate; el se poartã fãrã
nicio limitare a mijloacelor: torturi, luãri de ostatici, deportãri*,
lagãre de concentrare, asasinarea în masã a civililor ºi a combatanþilor,
toate acestea se generalizeazã. De asemenea, nu are limite spaþiale
început în Rusia, Lenin sperã sã îl extindã la scara întregii lumi sau
temporale dacã rãzboiul naþional se încheie cu un armistiþiu sau cu
o pace, rãzboiul contra burgheziei nu se poate sfârºi decât odatã cu
eradicarea spiritului burghez care persistã în fiecare om.
În vara anului 1920, cele 21 de condiþii impuse grupãrilor
socialiste care doresc sã adere la Internaþionala Comunistã* (IC)
RÃZBOI CIVIL 509
subliniazã cã, în aproape toate þãrile din Europa* ºi din America,
lupta de clasã intrã în perioada rãzboiului civil ºi cã lumea trãieºte
într-o epocã a rãzboiului civil înverºunat. IC devine o vastã între-
prindere de subversiune internaþionalã, al cãrei sanctuar este URSS *.
ªi, deºi comuniºtii nu sunt în acest moment singurii care nutresc
ideea rãzboiului civil, ei sunt cei care îi afirmã cel mai rãspicat
necesitatea istoricã ºi care se pregãtesc cel mai intens pentru lupta
armatã*, aºa cum se poate constata în 1919 în Ungaria, cu revoluþia
comunistã a lui Béla Kun, apoi în 1920 în Italia sau în octombrie 1923
în Germania unde fasciºtii ºi naþional-socialiºtii participã activ la
brutalizarea vieþii politice.
Prin discursurile lor revoluþionare ºi prin acþiunile lor violente,
comuniºtii suscitã peste tot delimitãri radicale ºi provoacã reacþii care
contribuie la consolidarea extremei drepte, ce se alimenteazã din
anticomunism*. Aºa se va naºte ceea ce niºte istorici atât de diferiþi,
ca Marc Bloch sau Ernst Nolte, numesc rãzboiul civil european,
început în noiembrie 1917 ºi încheiat cu înfrângerea puterilor Axei în
1945.
Stalin ºi rãzboaiele civile

În momentul colectivizãrii pãmânturilor ºi al lichidãrii chiaburimii ca
clasã, Stalin* se loveºte de puternica rezistenþã a þãrãnimii ºi lanseazã
sloganul intensificãrii luptei de clasã în perioada construirii
socialismului; între 1929 ºi 1933, lupta dintre þãrani ºi putere se
dezlãnþuie ºi se încheie cu o foamete care distruge elita ruralã ucraineanã.
Comuniºtii îºi extind puterea totalitarã asupra unei societãþi din ce în
ce mai atomizate.
Stalin relanseazã aceastã strategie a rãzboiului civil ºi în afara
URSS. În China*, PC încearcã sã declanºeze insurecþii în 1926 la
Canton ºi în 1927 la Shanghai; înfrânt de naþionaliºtii din Guomindang,
el se repliazã înspre zonele rurale unde creeazã armate roºii care
dezlãnþuie rãzboiul civil. În 1934, sub presiunea naþionalistã, el îºi
pãrãseºte bazele roºii ºi, dupã Marºul cel Lung*, proclamã în nord-vest
o minirepublicã sovieticã. Începând din iulie 1937, þinând cont de
rãzboiul Japoniei contra Chinei, Stalin impune un armistiþiu în rãzboiul
civil.
Odatã cu instalarea lui Hitler la putere, Stalin inaugureazã în 1934
politica sa de front popular*, fondatã pe antifascism*, deosebit de
eficace în cursul rãzboiului civil din Spania*, unde comuniºtii participã
510 RÃZBOI CIVIL
atât la rãzboiul civil dintre republicani ºi franchiºti prin intermediul

Brigãzilor internaþionale , cât ºi la rãzboiul civil din tabãra repu-
blicanã cu represiunea comunistã împotriva anarhiºtilor ºi a POUM.
Rezistenþã, Eliberare ºi rãzboi civil

Din toamna anului 1943 pânã în vara anului 1945, reculul ºi, apoi,
înfrângerea Italiei, a Germaniei ºi a Japoniei creeazã condiþii favorabile
pentru Rezistenþa* comunistã. Dacã la Ialta* s-a convenit ca þãrile
eliberate sã beneficieze de alegeri libere ºi de guverne alese în mod
liber, în particular, Stalin declarã: Acest rãzboi nu seamãnã cu cele
din trecut. Cel care ocupã un teritoriu îºi impune acolo ºi sistemul
social. Fiecare îºi impune propriul sistem pânã acolo unde poate
ajunge cu trupele sale.
În Franþa ºi în Italia, unde, datoritã rolului lor în Rezistenþã,
comuniºtii cunosc o creºtere enormã, Eliberarea* are loc într-un climat
tensionat, care degenereazã uneori într-un fel de protorãzboi civil, ca
în nordul Italiei, unde grupuri de partizani comuniºti masacreazã
antifasciºti ºi unde brigãzile volante terorizeazã regiuni întregi. În
sudul Franþei, tensiunea este puternicã în toamna anului 1944 între
puterea de stat, reprezentatã de generalul de Gaulle, ºi rezistenþa
comunistã. Odatã cu întoarcerea din URSS a lui Maurice Thorez,
secretarul general al PCF*, la sfârºitul lunii noiembrie 1944, lucrurile
reintrã puþin câte puþin în ordinea republicanã: pe 19 noiembrie
1944, Stalin îi ordonã lui Thorez sã nu punã mâna pe putere, sã
ascundã armele ºi sã îl atace în mod prioritar pe de Gaulle.
Declanºarea Rãzboiului Rece*, în septembrie 1947, va determina PCF
ºi PCI* sã reactiveze climatul de rãzboi civil: pe 3 decembrie 1947,
un sabotaj comunist provoacã deraierea trenului rapid Paris-Lille
(16 morþi, 30 de rãniþi); iar în ajunul alegerilor legislative din 1948,
Togliatti informeazã PCUS* cã PCI este gata sã declanºeze lupta
armatã în Italia.
Europa Centralã ºi de Rãsãrit, eliberatã odatã cu înaintarea Armatei
Roºii, nu-ºi regãseºte însã ºi libertatea. Polonia rãsãriteanã, statele
baltice, Basarabia, Bucovina de Nord ºi Karelia, anexate în urma
pactelor germano-sovietice* din 1939, fac obiectul sovietizãrii*, tot un
fel de rãzboi civil impus de ocupantul sovietic: masacrarea ºi deportarea
elitelor, a chiaburilor ºi a opozanþilor. Celelalte þãri eliberate-ocupate
de cãtre Armata Roºie devin democraþii populare* în care PC, adesea
slabe pânã în acel moment, pun mâna pe putere, cu sprijin sovietic, în
RÃZBOI CIVIL 511
vreme ce elitele tradiþionale politice, economice, culturale ºi reli-

gioase sunt spoliate, reprimate cu cruzime ºi adesea exterminate,
ceea ce suscitã miºcãri de rezistenþã strivite din faºã.
În Iugoslavia, ocupaþia germanã, apoi cea italianã au declanºat
rãzboaie civile cu caracter etnic ºi politic. Ustaºii croaþi masacreazã
în masã sârbi ºi evrei*. Dar, cu începere din 1943, izbucneºte rãzboiul
civil ºi între rezistenþa naþionalistã a generalului Mihailoviæ ºi comuniºtii
lui Tito*. Susþinut de Churchill ºi Stalin, Tito are câºtig de cauzã ºi
partizanii sãi îi exterminã pe cetnicii lui Mihailoviç. În 1945, el
ordonã sã fie executaþi mii de italieni din Trieste, din Venezia Giulia
ºi din Istria 10.000 de victime; 350.000 de locuitori care iau calea
exilului* ºi aproape 100.000 de croaþi izgoniþi din Austria de cãtre
britanici în regiunea Maribor. La fel se întâmplã în Albania, unde
liderul comunist Enver Hoxha exterminã * celelalte grupuri de re-
zistenþi, pentru a-ºi adjudeca singur puterea, în octombrie 1944.
În Grecia ocupatã de italieni ºi de germani, rãzboiul civil opune
Rezistenþa puterii colaboraþioniste. Dar, în 1943, el izbucneºte ºi în
sânul Rezistenþei, când ºefii militari comuniºti kapetanios , împo-
trivindu-se politicii de alianþã a PC grec (PCG), îi atacã pe opozanþii
naþionaliºti, monarhiºti, democraþi sau socialiºti. Capitularea italienilor,
în septembrie 1943, le permite cãpitanilor sã intre în posesia unor
mari cantitãþi de armament ºi sã instaureze propria putere absolutã în
regiuni întregi. În decembrie 1944, PCG încearcã sã declanºeze
insurecþia la Atena, dar este învins de britanici. În 1946, în ciuda
angajamentului de a preda armele ºi de a accepta guvernul susþinut de
aliaþi, el boicoteazã alegerile ºi relanseazã rãzboiul civil care, pânã în
1949, cauzeazã moartea a aproape 70.000 de persoane ºi exilul a mii
de comuniºti în URSS ºi în democraþiile populare.
În China, rãzboiul civil reîncepe în ianuarie 1941 ºi se generalizeazã
dupã capitularea japonezã. Americanii nu mai sunt interesaþi de teatrul
chinez ºi lasã câmp liber sovieticilor; dupã patru ani de rãzboi contra
naþionaliºtilor, Mao Zedong* câºtigã partida în 1949.
Cu miºcãrile decolonizãrii din anii 1950-1970, luptele pentru
eliberare naþionalã sunt adesea strâns suprapuse rãzboaiele civile
dintre comuniºtii susþinuþi de URSS ºi/sau de China ºi naþionaliºti sau
aliaþii Statelor Unite. Comuniºtii se impun în rãzboaiele din Vietnam*,
Cuba*, Cambodgia sau în Angola, dar pierd în Algeria (contra FLN),
în Indonezia unde 500.000 de comuniºti (sau consideraþi ca atare)
sunt masacraþi în 1965 , ori în Chile, în 1973.
512 RÃZBOIUL DIN COREEA
Dupã prãbuºirea sistemului comunist mondial, comuniºtii, foarte

slãbiþi, nu mai sunt implicaþi decât în câteva lupte armate ºi rãzboaie
civile, în Orientul Mijlociu* ºi în Africa*, unde confruntãrile sunt mai
ales de ordin religios ºi tribal.
RÃZBOIUL DIN COREEA

În 1945, în timpul eliberãrii ei de sub ocupaþia japonezã, Coreea este
împãrþitã în Sud, plasat sub egida SUA, ºi Nord, ocupat de Armata
Roºie*; aici, un partid comunist condus de Kim Ir Sen*, aflat sub
tutela URSS*, pune mâna pe putere ºi proclamã Republica Democratã
ºi Popularã Coreeanã. În plin Rãzboi Rece*, Kim vrea sã unifice pe
cale militarã þara, dar se ciocneºte mai întâi de refuzul lui Stalin*,
înainte ca acesta sã-i dea undã verde, pe 30 ianuarie 1950.
În 1994, Boris Elþîn a încredinþat Coreei de Sud arhive* sovietice
care explicã hotãrârea lui Stalin: victoria definitivã a lui Mao Zedong*
în China, forþa armatei nord-coreene, retragerea trupelor americane
din Coreea de Sud ºi convingerea cã SUA nu vor interveni.
Pe 25 iunie 1950, Coreea de Nord îºi atacã vecinul ºi invadeazã
întreg Sudul, cu excepþia extremitãþii meridionale a peninsulei. Pe 27
iunie, Consiliul de Securitate al ONU, boicotat de URSS, îndeamnã
la sancþiuni militare contra agresorului. Pe 15 septembrie, o îndrãz-
neaþã debarcare la Inchon a trupelor ONU 80% dintre efective fiind
americane , conduse de generalul Mac Arthur, restabilesc situaþia. Dar,
în momentul când acestea se apropie de frontiera chinezã, o violentã
ofensivã chinezã le obligã sã se replieze, iar Seulul este recucerit de
comuniºti între ianuarie ºi martie 1951.
Partizan al bombardãrii bazelor chineze din spatele frontului,
Mac Arthur este înlocuit cu Ridgway pe 10 aprilie 1951. Politica de
containment îndiguire , susþinutã de preºedintele american Truman
încã din 1947, se impune. Puþin câte puþin, frontul se stabilizeazã ºi
lupta se mutã pe terenul propagandei*, cu o campanie mondialã a
comuniºtilor contra unui pretins rãzboi bacteriologic dus de ONU
contra lui Ridgway-Ciuma ºi împotriva eliberãrii prizonierilor de
rãzboi. Agenþii de influenþã sovietici, îndeosebi australianul Wilfried
Burchett, joacã un rol deloc neglijabil în aceastã campanie, reluatã
din plin de partidele comuniste; printre acestea, ºi PCF*, care,
jubilând mai întâi la eliberarea Sudului de cãtre Nord, dupã întorsãtura
de pe teatrul de operaþiuni ºi înfrângerile suferite de Nord, nu ezitã sã
îi compare pe soldaþii americani cu naziºtii.
RÃZBOIUL DIN SPANIA 513
Negocierile începute în iulie 1951 duc la încheierea pe 27 iulie

1953 a armistiþiului de la PanmunjÊm; acesta defineºte o linie de
demarcaþie de-a lungul paralelei 38, dar tratatul de pace n-a fost
încheiat nici pânã astãzi. Bilanþul victimelor este unul deosebit de
întunecat: 40.000 de soldaþi din rândul trupelor ONU, aproape
400.000 de sud-coreeni; 300.000 de nord-coreeni ºi 400.000 de
chinezi la care se adaugã mai mult de un milion de victime din
rândul populaþiei civile. Declanºarea rãzboiului din Coreea a fost
apogeul Rãzboiului Rece, accelerând cursa înarmãrilor, intensificând
anticomunismul* în SUA, agravând teroarea* în URSS ºi în democraþiile
populare* ºi fãcând sã creascã temerile privitoare la un al treilea
rãzboi mondial ºi atomic.
RÃZBOIUL DIN SPANIA

Proclamarea celei de-a II-a Republici, pe 14 aprilie 1931, deschide în
Spania o perioadã de democratizare a sistemului politic ºi de reforme
sociale, într-un climat de insecuritate economicã ºi de rezistenþã la
schimbare din partea claselor avute, sprijinite de Biserica Catolicã ºi
care conteazã pe armatã pentru a impune la o adicã o soluþie bazatã pe
forþã. Generalul Sanjurjo încearcã încã de pe 10 august 1932 sã dea o
loviturã de stat care însã eºueazã; în acest timp, anarhiºtii* din
Federaþia Anarhistã Ibericã (FAI) ºi anarho-sindicaliºtii din CNT se
lanseazã, la rândul lor, în trei tentative insurecþionale infructuoase, în
1932-1933. PC spaniol (PCE), decapitat de Stalin*, care tocmai a
demis patru dintre principalii sãi conducãtori, nu reprezintã decât un
grupuscul, în comparaþie cu Partidul Socialist (PSOE) ºi cu federaþia
sindicalã a UGT, principalii susþinãtori ai guvernului.
Ca urmare a alegerilor din noiembrie 1933, CEDA (Confederaþia
Spaniolã a Dreptelor Autonome), reprezentanta orientãrii contrarevolu-
þionare a catolicismului politic, devine principalul grup parlamentar.
În opoziþia sa faþã de republicã, alimenteazã radicalizarea PSOE,
care, temându-se de o reeditare a succeselor lui Hitler în Germania ºi ale
lui Dollfuss în Austria, se înscrie pe o linie revoluþionarã, inspirându-se
din modelul sovietic. Intrarea miniºtrilor CEDA în guvern declanºeazã
în octombrie 1934 o grevã generalã insurecþionalã susþinutã de PSOE,
de anarhiºti ºi de PCE; aceasta duce la instaurarea în Asturii a unei
puteri revoluþionare rapid reprimate.
514 RÃZBOIUL DIN SPANIA
Succesul Frontului Popular ºi pronunciamiento militare

La alegerile legislative din 16 februarie 1936, coaliþia republicani/
socialiºti triumfã sub egida politicii de front popular *, inauguratã în
1935 de cãtre Internaþionala Comunistã* (IC), care favorizeazã o
creºtere rapidã a PCE, devenit vector al vigurosului mit al URSS * ºi
susþinãtor al unei republici democratice învãluite într-un climat de
violenþe politice ºi sociale.
Rãzboiul civil* spaniol începe la 17 iulie 1936 cu pronunciamiento
armatei spaniole din Maroc: sub conducerea generalului Franco,
aceasta încearcã sã punã stãpânire pe principalele oraºe pentru a
înlãtura astfel guvernul ºi a anihila stânga. Cu excepþia Sevillei ºi a
Zaragozei, mobilizarea poporului înarmat face ca operaþiunea sã
eºueze, mai ales la Madrid, la Barcelona ºi la Valencia, între 18 ºi
28 iulie. Dar rebelii pun mâna pe putere în zone întinse din Spania
agricolã, profitã de dezagregarea armatei republicane ºi se sprijinã pe
trupele coloniale aduse din Maroc de avioane germane. Ei privesc cu
încredere perspectiva unui rãzboi civil de cucerire. Într-adevãr, la
jumãtatea lunii august, Franþa ºi Marea Britanie decreteazã o noninter-
venþie iluzorie, în vreme ce Germania ºi Italia îi susþin masiv pe
rebeli.
Aceastã situaþie îi oferã lui Stalin ocazia de a crea un abces de
fixaþie contra lui Hitler, de a miza pe o nouã carte în jocul sãu
diplomatic ºi de a-ºi oferi o excelentã temã de propagandã* antifascistã*
ºi de promovare a comunismului. Prima lui mãsurã, cea mai specta-
culoasã, este de a autoriza pe 18 septembrie crearea Brigãzilor Interna-
þionale, în care se vor înrola mii de antifasciºti veniþi din lumea
întreagã pentru a se bate în tabãra republicanã ºi care trec prin Franþa,
transformatã de PCF* în placã turnantã a recrutãrii. Foarte curând,
Brigãzile constituie o armatã condusã de cadre comuniste internaþionale
sub ordinele lui André Marty lider al PCF ºi membru al Comitetului
Executiv al IC ºi controlatã îndeaproape de Moscova. Pe 15 octombrie,
URSS începe sã livreze arme taberei republicane, întãrind astfel
prestigiul PCE, care, în contextul anarhiei din epocã, pare sã reprezinte
cu fiecare zi ce trece o forþã tot mai organizatã, solidã, disciplinatã ºi
eficace.
Dupã apãrarea încununatã de succes a Madridului, de la sfârºitul
lunii iulie pânã la jumãtatea lunii noiembrie 1936, PCE se întãreºte
rapid, trecând de la câteva mii de militanþi la aproape 300.000 la
sfârºitul anului 1938. Aceastã nouã forþã reuºeºte sã impunã pe
4 noiembrie ºi comuniºti în Guvernul Frontului Popular prezidat de

socialistul Francisco Largo Caballero primul exemplu de participare
comunistã la un guvern burghez ºi de anarho-sindicaliºti. Dar, în
timp ce, pe 28 septembrie 1936, Franco este desemnat de cãtre junta
militarã ºef al statului ºi generalisim, iar el inaugureazã o dictaturã
militarã, prãbuºirea statului ºi a armatei în tabãra republicanã
antreneazã un vid de putere care este distribuit teritorial în funcþie de
implantarea prealabilã a sindicatelor* ºi a organizaþiilor politice ce îºi
înarmeazã miliþiile.
Mobilizarea socialã care însoþeºte rezistenþa popularã genereazã
un proces revoluþionar ce provoacã o dezlãnþuire de violenþe vizând
eliminarea adversarilor politici, atât la franchiºti, cât ºi la republicani.
La aceºtia din urmã, represiunea este adesea rodul spontan al violenþei
populare pe care guvernul încearcã s-o supunã unui control juridic
(tribunale populare). Dar unele grupuri anarhiste, socialiste de stânga ºi
comuniste impulsioneazã teroarea*, dându-i o dimensiune anticlericalã.
În acest context, datoritã dinamismului ºi disciplinei lor, bene-
ficiind de formidabilul prestigiu al URSS, sfãtuiþi îndeaproape ºi
conduºi direct de trimiºii IC îndeosebi Palmiro Togliatti ºi Victorio
Codovilla , comuniºtii câºtigã zi de zi teren în faþa socialiºtilor.
Urmând linia celui de-al VII-lea Congres al IC antifascism, apãrarea
democraþiei* ºi unitatea stângii , ei impun unificarea Tineretului
socialist ºi comunist sub conducerea fostului socialist Santiago Carrillo,
care devine în acel moment unul dintre conducãtorii istorici ai PCE,
împreunã cu Dolores Ibárruri, cunoscutã mai ales sub numele de
Pasionaria. Ei cautã chiar sã impunã unificarea PSOE ºi a PCE. Sub
presiunea Moscovei, comuniºtii se opun atât anarho-sindicaliºtilor,
care dominã în Catalonia, cât ºi Partidului Muncitoresc de Unificare
Marxistã (POUM), condus de fostul comunist Andrés Nin, favorabil
unei rãsturnãri revoluþionare a republicii dupã modelul bolºevic;
Moscova considerã însã POUM ca troþkist* ºi cere lichidarea lui, în
timp ce partidele republicane ºi preºedintele Manuel Azaña sunt
marginalizaþi.
În noiembrie 1936, Franco eºueazã în încercarea de a cuceri
Madridul, datoritã în special apãrãrii lui de cãtre Brigãzile Internaþionale,
care numãrã în rândurile lor 34.000 de interbrigadiºti, cu mult mai
puþin decât cei 70.000-80.000 de oameni trimiºi de Mussolini ºi cei
54.000 de marocani, fãrã a-i mai pune la socotealã ºi pe germanii din
Legiunea Condor, care garanteazã, cu sprijinul italienilor, superioritatea
decisivã a aviaþiei franchiste, începând din primãvara anului 1937.
516 RÃZBOIUL DIN SPANIA
Armamentul sovietic livrat contra depunerii la Moscova a 510 tone

de aur ale Bãncii Spaniei îi permite republicii sã se apere, dar nu sã
restabileascã echilibrul. Dupã eºecurile în faþa Madridului ºi, în
februarie 1937, în bãtãlia de la Jarama, apoi, în martie, în cea de la
Guadalajara, franchiºtii obþin victorii pe fronturile secundare Malaga,
în februarie 1937, ºi Oviedo, în martie. PCE profitã de acestea pentru
a-i imputa responsabilitatea lui Caballero, ºeful guvernului ºi ministrul
Apãrãrii.
Sechestrarea taberei republicane de cãtre comuniºti

Blocat pe fronturile din Centru, Franco lanseazã pe 31 martie 1937 o
ofensivã contra Þãrii Bascilor. Pe 26 aprilie, capitala spiritualã a
regiunii Biscaya, Guernica, este bombardatã de avioanele germane;
operaþiunea provoacã sute de morþi ºi devine simbolul barbariei fran-
chiste. În octombrie, resursele materiale ºi umane ale provinciilor
industriale din nord trec sub control franchist, rupând definitiv echilibrul
militar dintre cele douã tabere. Cu sprijinul intens al comuniºtilor, armata
republicanã încearcã sã profite de ocuparea de cãtre Franco a Nordului
pentru a sparge încercuirea la nord-est de Madrid, dar eºueazã în iulie
1937 (bãtãlia de la Brunete) ºi în septembrie (bãtãlia de la Belchite),
ambele operaþiuni dovedindu-se a fi foarte costisitoare în vieþi omeneºti.
Aceste înfrângeri se datoreazã, în parte, crizelor politice care, în
primãvara ºi în vara anului 1937, sfâºie tabãra republicanã. La Barcelona,
de pe 3 pânã pe 7 mai, lupta pentru putere din Catalonia, moralul
scãzut din cauza proastei aprovizionãri ºi presiunea stalinistã contra
POUM provoacã o miºcare insurecþionalã. Ordinea este restauratã cu
preþul a 400 de morþi ºi 3.700 de arestãri, în majoritate din rândurile
CNT ºi ale POUM. Consecinþa politicã va fi cãderea Guvernului
Caballero, la iniþiativa PCE ºi a centrului socialist, înlocuit de un
guvern susþinut de cãtre PCE, în care nu mai figureazã niciun ministru
anarho-sindicalist, ºi prezidat de Juan Negrín. Acesta îºi concentreazã
eforturile pentru reconstrucþia statului ºi a armatei, þintind finalmente
câºtigarea rãzboiului. În numele acestui obiectiv, colectivizãrile anarhiste
sunt desfiinþate în septembrie. Pentru Negrín, preþul alianþei sale cu
PCE este acceptarea unei prezenþe din ce în ce mai puþin discrete a
agenþilor sovietici ai NKVD, culminând cu asasinarea lui Andrés Nin
ºi cu persecutarea POUM. Stalin doreºte depãºirea pluralismului în
zona republicanã pentru a pregãti calea democraþiei de tip nou,
teoretizate de Togliatti.
În decembrie 1937-ianuarie 1938, ofensiva republicanã de la Teruel

eºueazã; pe 9 martie, frontul republican este rupt, iar pe 15 aprilie,
teritoriul republican este tãiat în douã, trupele franchiste ajungând la
Marea Mediteranã. Între iulie ºi noiembrie, ofensiva de pe Ebru se
transformã într-o luptã de uzurã, în detrimentul republicanilor: dacã
pierderile franchiºtilor se cifreazã la 60.000 de oameni, cele ale
republicanilor se ridicã la 75.000, dintre care 30.000 de morþi, fãrã a
mai pune la socotealã materialul care nu mai poate fi înlocuit.
Pe plan politic, alianþa dintre Negrín ºi PCE se bazeazã pe voinþa
de a rezista cu orice preþ: preºedintele aºteaptã un rãzboi european,
iar PCE amânã mereu scadenþa unei victorii a duºmanilor URSS.
Deºi, în martie 1938, vãzând înfrângerea inevitabilã, Stalin cere
ieºirea neîntârziatã a comuniºtilor din guvern, PCE preferã sã rãmânã
un partid al rãzboiului, chiar dacã descurajarea ºi înfometarea se
generalizeazã. În aprilie, ministrul Apãrãrii, socialistul Indalecio
Prieto, opus tutelei PCE, prezenþei agenþilor ºi militarilor sovietici ºi
profesând un pesimism pe faþã, este demis, dar acest fapt nu schimbã
în niciun fel deznodãmântul. Barcelona cade în ianuarie 1939, iar
450.000 de spanioli se refugiazã în Franþa. Pe 5 martie, ºefii militari
ai capitalei, generalul Miaja ºi colonelul Casado, dau o loviturã de
stat ºi, cu susþinerea socialiºtilor de dreapta ºi a sindicaliºtilor din
UGT ºi CNT, declarã guvernul Negrín demis: rezistenþa militarã a
comuniºtilor înceteazã, dar intenþia puciºtilor de a angaja negocieri
cu Franco eºueazã. Pe 28 martie, Madridul cade ºi, odatã cu el, ºi
republica. Represaliile franchiste sunt deosebit de severe: numãrul
deþinuþilor depãºeºte 250.000, iar zeci de mii dintre ei sunt împuºcaþi;
PCE este interzis ºi va activa în clandestinitate pânã la moartea lui
Franco, în 1975. Liderii lui se refugiazã în URSS, iar dupã rãzboi vor
continua sã-ºi facã auzitã vocea din Franþa, beneficiind de sprijinul
PCF. Odatã cu restabilirea democraþiei, PCE încearcã sã se distanþeze
de URSS, situându-se pe poziþiile eurocomunismului, dar nu va mai
reuºi sã iasã din marginalitate. Totuºi, mitologia rãzboiului din Spania,
simbolizatã de Pasionaria ºi de Brigãzile Internaþionale, continuã sã
alimenteze puternice sentimente antifasciste care, exacerbate, pot duce
la terorism* Grapo, ETA.
518 RÃZBOIUL RECE
RÃZBOIUL RECE
Comunism ºi capitalism: douã sisteme
în competiþie
O pace care numai pace nu e aºa definea George Orwell, în 1945,
Rãzboiul Rece. Dar ce a fost el cu adevãrat? O confruntare a douã
supraputeri aflate în competiþie pentru hegemonia mondialã? Un
sistem eterogen care opune douã moduri de organizare a societãþii
comunismul ºi capitalismul total antagonice? Prelungirea rãzboaielor
europene din secolul al XIX-lea ºi din prima jumãtate a secolului
XX? O etapã a mondializãrii? Era el inevitabil sau a fost produsul
împrejurãrilor? Când a început de fapt? ªi când s-a terminat?
Iatã tot atâtea întrebãri referitoare la natura, originea, spaþiile ºi
etapele Rãzboiului Rece.
Deºi debuteazã în 1917 ca înfruntare ideologicã ºi politicã, el nu

devine conflict global între douã blocuri, fiecare dominat de o supra-
putere, decât în 1946-1947, avându-ºi rãdãcinile imediate în reglãri
de conturi restante din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.
Deºi conferinþele de la Teheran, Ialta* ºi Postdam pãreau sã fi definit
cadrul ordinii de dupã rãzboi, apar tensiuni atunci când este vorba
despre aplicarea principiilor, privitoare îndeosebi la alegerile libere.
Stalin* înþelege sã-ºi asigure controlul Europei Rãsãritene aflate sub
ocupaþie sovieticã, chiar dacã, într-un prim moment, partidele comuniste
din democraþiile populare* împart puterea în cadrul fronturilor*
naþionale. Soarta Germaniei rãmâne în suspensie, în lipsa unui acord
între SUA, Marea Britanie, Franþa ºi URSS* ºi, pe 5 martie 1946,
Winston Churchill declarã: De la Szczecin la Marea Balticã ºi pânã
la Trieste, la Marea Adriaticã, o Cortinã de Fier a cãzut peste
continent.
De la al Doilea Rãzboi Mondial la Rãzboiul Rece din

Europa
Deºi situaþia din Europa este cea care alimenteazã tensiunile ºi neliniºtile,
dinamica Rãzboiului Rece se declanºeazã în 1946 în Orientul Mijlociu*.
Ofensiva lui Stalin înspre Iran ºi Turcia se aflã în mare parte la
originea doctrinei îndiguirii (containment) comunismului, enunþatã
de preºedintele american Truman în martie 1947. Secvenþa constituirii
RÃZBOIUL RECE 519
ºi consolidãrii blocurilor, prima etapã a angrenajului, este situatã

între primãvara ºi toamna anului 1947: în timp ce americanii hotãrãsc
sã contribuie decisiv la refacerea economiei* europene prin Planul
Marshall, anunþat în iunie, Stalin interzice Cehoslovaciei ºi Poloniei
sã beneficieze de ajutorul american, vãzând în el dovada cã occi-
dentalii vor sã se amestece în zona sa de influenþã. Ruptura devine
oficialã în septembrie 1947, odatã cu crearea Kominform*, cãruia
Jdanov îi impune viziunea lui Stalin asupra unei lumi formate din
douã tabere radical antagoniste.
În Est, Stalin începe sovietizarea* în toate domeniile. În aceastã
parte a Europei, rãzboiul nu este rece decât în sensul cã nu mai au loc
confruntãri militare. Dar epurãrile etnice, politice ºi sociale, represiunea
în masã, exploatarea de cãtre URSS a economiilor, mai întâi cu titlul
de reparaþii de rãzboi, iar apoi prin mobilizarea contra duºmanului
capitalist, toate acestea prelungesc violenþele celui de-al Doilea Rãzboi
Mondial contra societãþilor*.
În Vest, contrar celor sperate de Stalin, americanii menþin trupe în
Europa, de a cãrei securitate se simt responsabili, ºi înfiinþeazã NATO în
1949. Se contureazã un spaþiu transatlantic bazat pe instituþii, pe
valori, pe fluxuri comerciale ºi financiare. Iar Rãzboiul Rece se
cristalizeazã în Germania, odatã cu fuzionarea zonelor de ocupaþie
americanã, britanicã ºi francezã, ºi, apoi, cu crearea celor douã state
RFG ºi RDG. Consacrarea împãrþirii Germaniei este precedatã de
prima adevãratã tensiune militarã în timpul blocadei Berlinului de
Vest, declanºatã de Stalin din iunie 1948 pânã în mai 1949.
În 1949, configuraþia teritorialã a blocurilor din Europa este
stabilizatã, fãrã ca acest lucru sã aibã vreun efect liniºtitor asupra
conflictului. Disidenþa iugoslavã a lui Tito*, obþinerea armei nucleare
de cãtre URSS, progresele maccarthysmului în SUA antreneazã o
radicalizare a Rãzboiului Rece în Europa între 1949 ºi 1953. Confrun-
tarea nu este militarã, dar blocurile se militarizeazã, deschizându-se
mai ales calea reînarmãrii Germaniei Occidentale ºi constituirii unor
complexe militare industriale. Rãzboiul ideologic se dezlãnþuie ºi
ocazioneazã o mobilizare a intelectualilor, savanþilor ºi artiºtilor, în
slujba uneia dintre cele douã tabere. În vreme ce intelectualii europeni
care luptã împotriva totalitarismului* se grupeazã în sânul Comitetului
pentru Libertatea Culturii*, PC occidentale lanseazã o intensã campanie
contra imperialismului american ºi a revanºismului german. În
SUA, unii cer abandonarea politicii de containment în favoarea unui
roll back: aceastã strategie ofensivã a combaterii comunismului,
520 RÃZBOIUL RECE
iniþiatã de Truman ºi dezvoltatã de preºedintele Eisenhower, vizeazã

eliberarea naþiunilor captive. Ea se bazeazã atât pe acþiuni specifice
rãzboiului psihologic, cât ºi pe dezvoltarea legãturilor cu societãþile
est-europene ºi pe ajutorarea candidaþilor la emigrare. Crearea postului
Radio Europa Liberã, rãspândiri masive de manifeste, infiltrarea
exilaþilor în spatele Cortinei de Fier sunt principalele elemente ale
acestui dispozitiv despre care conducãtorii sovietici aflã datoritã
reþelelor lor de informaþii, îndeosebi în Marea Britanie. Descoperirea
de cãtre SUA a amplorii spionajului* sovietic transformã lupta împotriva
comunismului într-o ofensivã contra duºmanului din interior, în
timpul campaniei declanºate de senatorul McCarthy, între 1950 ºi 1954.
La rândul sãu, blocul sovietic este în acelaºi timp profund destabilizat
de pierderea controlului asupra Iugoslaviei lui Tito ºi întãrit prin
posesia armei nucleare. Anii care precedã moartea lui Stalin, în martie
1953, sunt marcaþi de epurãri* ºi de procese* sub acuze de titoism, de
cosmopolitism ºi de naþionalism*, ca ºi de militarizarea economiilor,
ceea ce i-a determinat pe unii istorici sã avanseze ipoteza cã Stalin
pregãtea un nou rãzboi în Europa.
De la Rãzboiul Rece din Europa la rãzboiul cald din

Asia
Dacã rãzboiul din Europa rãmâne rece cu excepþia rãzboiului civil
din Grecia , nu la fel se întâmplã ºi în Asia*, unde este greu sã facem
deosebirea între sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi
începutul Rãzboiului Rece. În Vietnam*, în China*, în Coreea*, rãzboiul
se prelungeºte sau reîncepe. Spre deosebire de Europa, aici n-a avut
loc nicio conferinþã a aliaþilor care sã defineascã soarta Japoniei ºi
principiile unei noi ordini asiatice, iar Rãzboiul Rece începe în 1945
cu utilizarea bombei atomice împotriva Japoniei ºi cu desfãºurarea
Armatei Roºii* în Manciuria ºi pânã la paralela 38, în Coreea. El este
alimentat de conflictele mai vechi, de transformãrile operate prin
ocuparea Japoniei, de vidul de putere lãsat de înfrângere ºi de revendicãri
ale independenþei în Indochina.
Ca ºi Germania în Europa, Japonia devine elementul central al
strategiei americane din Asia. O Japonie democratizatã, pacificatã ºi
reconstruitã, inseratã într-un dispozitiv de securitate cuprizând o reþea
de baze în zona Oceanului Pacific pentru a îndigui expansiunea comu-
nismului. Victoria lui Mao Zedong* în China, în 1949, ºi declanºarea
RÃZBOIUL RECE 521
rãzboiului din Coreea* în iunie 1950 fac din spaþiul asiatic teatrul
major al Rãzboiului Rece. Stalin autorizeazã o nouã ofensivã revolu-
þionarã declanºatã de nord-coreeanul Kim Ir Sen* contra Coreei de
Sud. Totuºi, ca ºi în timpul blocadei Berlinului, Stalin a subestimat
reacþia americanilor, care intrã în rãzboi în cadrul unei forþe internaþionale
sub mandat ONU. Rãzboiul din Coreea se transformã curând într-un
rãzboi americano-chinez, cu intrarea în scenã a trupelor lui Mao, care
sar în ajutorul nord-coreenilor. Deºi acest conflict nu degenereazã în
rãzboi între URSS ºi SUA, el antreneazã moartea a aproape 2 milioane
de coreeni ºi consfinþeºte divizarea þãrii, odatã cu acordurile de
armistiþiu din iunie 1953.
Rãzboi Rece ºi coexistenþã paºnicã

Moartea lui Stalin în martie 1953 inaugureazã o nouã etapã, în cursul
cãreia Rãzboiul Rece se stabilizeazã, se globalizeazã ºi se nuclearizeazã.
Succesorii lui Stalin proclamã cã politica de coexistenþã paºnicã* este
linia directoare a politicii sovietice. Deºi ambiguã, aceastã formulã
deschide calea spre o anumitã reducere a tensiunii. Dialogul direct
dintre conducãtorii occidentali ºi sovietici este reluat, permiþând
rezolvarea anumitor probleme, cum ar fi ocupaþia Austriei sau rãzboiul
din Indochina. Stabilizarea se traduce ºi printr-o întãrire a fiecãruia
dintre blocuri, prin înfiinþarea Tratatului de la Varºovia, reluarea
relaþiilor dintre URSS ºi Iugoslavia, intrarea RFG în NATO, semnarea
Pactului de la Bagdad ºi înfiinþarea SEATO în zona Asia-Pacific. Dar
mai ales lansarea ideii de construcþie europeanã, susþinutã de SUA,
este cea care marcheazã o etapã majorã în procesul de integrare ºi de
stabilizare a vestului Europei.
Totuºi, în Europa de Est, coexistenþa paºnicã nu înseamnã câtuºi
de puþin o slãbire a controlului. Revolta din Berlinul de Est din 1953
ºi revoluþia maghiarã din 1956 sunt reprimate cu violenþã. Discursul
lui Hruºciov* la cel de-al XX-lea Congres al PCUS*, denunþând
crimele lui Stalin, provoacã un ºoc în sânul miºcãrii comuniste interna-
þionale*. Chiar dacã Moscova pãstreazã controlul acestui proces,
crizele ºi schismele se þin lanþ, fie cã este vorba despre revizionism,
în cazul Chinei sau al Albaniei, fie cã este pus în cauzã reformismul,
în cazul Cehoslovaciei sau al Poloniei.
Dacã, pânã la mijlocul anilor 1950, Rãzboiul Rece a rãmas
circumscris spaþiului euro-asiatic, acum el se globalizeazã ºi se extinde
la scara întregii lumi prin apariþia pe scena internaþionalã a Lumii a
522 RÃZBOIUL RECE
Treia. În timp ce Stalin era foarte neîncrezãtor în privinþa miºcãrilor

de eliberare naþionalã necontrolate de comuniºti, Hruºciov fãcea din
susþinerea acestor miºcãri ºi a statelor eliberate de sub tutela colonialã
una dintre axele strategice ale politicii sale ºi voia sã transforme
Lumea a Treia într-un nou câmp de acþiune revoluþionarã.
Inauguratã în 1954-1955, aceastã politicã se concretizeazã în
vânzarea de arme, în ajutor economic ºi în export de inginerie politicã
partid unic, sistem represiv ºi model de dezvoltare. La rândul lor,
americanii sunt hotãrâþi sã nu lase mânã liberã URSS în Lumea a
Treia ºi utilizeazã aceeaºi panoplie ajutor pentru dezvoltare, vânzãri
de arme ºi sisteme represive. Întreþinând relaþii ambigue cu puterile
coloniale europene opuºi colonialismului, dar doritori sã zãgãzuiascã
avansarea comunismului , americanii se opun Franþei ºi Marii Britanii
în timpul crizei Canalului Suez, deºi continuã sã le susþinã în lupta
împotriva miºcãrilor naþionaliste ºi anticoloniale. Noile state din
Lumea a Treia profitã de aceste contradicþii, ca ºi de competiþia
americano-sovieticã, cerând mereu mai mult Washingtonului ºi Moscovei,
dar proclamându-ºi apartenenþa la miºcarea de nealiniere*. În acest
joc, marile puteri sunt adesea perdante: investiþii considerabile se
volatilizeazã fãrã speranþa vreunei recuperãri ca urmare a unei schimbãri
de strategie din partea aliatului local.
Rãzboiul Rece se nuclearizeazã: încã din anii 1950, chestiunea
nuclearã devine un element central. Pericolul pe care îl reprezintã
aceastã armã la adresa umanitãþii stã, în parte, la originea doctrinei
coexistenþei paºnice enunþate de Hruºciov. Totuºi, el utilizeazã arma
nuclearã ca instrument al politicii sale externe*, neezitând sã ameninþe
cã va recurge la ea, chiar dacã acest ºantaj se dovedeºte a fi o cacealma,
în special cu ocazia crizei din Suez. Criza rachetelor din Cuba* (1962)
subliniazã riscurile unei instrumentalizãri a nuclearului. Iar dacã
Hruºciov a avut într-adevãr în vedere utilizarea armelor nucleare
tactice contra trupelor americane în caz de invadare a insulei, moderaþia
ºefilor de la Kremlin ºi de la Casa Albã permite ieºirea din crizã fãrã
o catastrofã, cãci, contrar unei pãreri larg rãspândite, nu arma nuclearã
a fãcut ca Rãzboiul Rece sã nu devinã fierbinte. Un accident, un
derapaj, o escaladã ar fi putut duce la dezastru. Dupã criza din Cuba,
Moscova ºi Washingtonul ºi-au continuat, desigur, competiþia, dar
s-au strãduit sã reducã riscurile jocului nuclear, limitând numãrul
jucãtorilor prin recurgerea la tratatul de neproliferare ºi angajând mai
întâi controlul, apoi limitarea armamentelor nucleare în anii 1970 ºi
1980. Dar fiecare a vrut sã-ºi conserve avantajul sau sã recupereze
RÃZBOIUL RECE 523
întârzierea, de unde o cursã permanentã care n-a luat sfârºit decât

odatã cu încheierea Rãzboiului Rece.
Rãzboi Rece ºi destindere

Dupã tensiunile din anii 1958-1962, cauzate în principal de criza
Berlinului*, care se desãvârºeºte cu construirea Zidului Berlinului, ºi
de cea din Cuba, Rãzboiul Rece intrã într-o fazã de destindere în
cursul celor cincisprezece ani care au urmat. Dar este o destindere
relativã care, în esenþã, nu se referã la negocierile strategice ame-
ricano-sovietice ºi la situaþia din Europa Ostpolitik, a cancelarului
Willy Brandt, ºi acordurile de la Helsinki din 1975, cu ocazia Conferinþei
privind securitatea ºi cooperarea în Europa. Celelalte teatre nu sunt
câtuºi de puþin liniºtite. În Asia, rãzboiul pustieºte Vietnamul ºi
Cambodgia. Eºecul Statelor Unite, obligate sã se retragã în 1975, are
drept consecinþã noi tragedii: boat people din Vietnam luând calea
exilului* ºi genocidul în cursul cãruia khmerii roºii* au masacrat un
sfert din populaþia cambodgianã. În Orientul Mijlociu, Rãzboiul Rece
exacerbeazã conflictul israeliano-arab, Moscova ºi Washingtonul susþinând
ambiþiile clienþilor lor, veghind totuºi ca înfruntãrile sã nu degenereze
în conflict generalizat. În America Latinã*, pentru a evita noi Cube
ºi a-ºi menaja interesele, americanii susþin dictaturile militare care
preiau puterea în urma unor lovituri de stat ºi se menþin prin represiunea
în masã, dacã nu cumva unele þãri alunecã în rãzboi civil, ca în
America Centralã*. În Europa Rãsãriteanã, Moscova rãspunde, ca în
1956, prin violenþã aspiraþiilor Primãverii de la Praga* din 1968 ºi
înfiinþãrii sindicatului Solidarnoæ*, în 1980.
În ciuda puterii sale, URSS începe sã întâmpine din ce în ce mai
multe dificultãþi în a-ºi controla tabãra minatã de rupturã ºi de
competiþia cu China lui Mao, de disidenþele est-europene ºi sovietice
chiar dacã ele nu reprezintã decât expresia luptei unor minoritãþi , de
concurenþa fãcutã partidelor comuniste din Europa Occidentalã de
cãtre stângism*. Conflictul sino-sovietic* pune problema locului ºi
naturii URSS. Este ea o putere a Nordului, exercitând o formã de
imperialism, la fel ca SUA, sau o putere revoluþionarã, avangarda
emancipãrii Sudului? ªi americanii întâmpinã dificultãþi în sânul
blocului occidental, ca urmare a contestãrii rãzboiului din Vietnam ºi
a poziþiei Franþei, care se apropie de România lui Ceauºescu sau de
China Revoluþiei culturale*. Dar ei marcheazã un punct decisiv atunci
când se apropie de Beijing, în cursul vizitei preºedintelui Nixon în
China, în februarie 1972.
524 RÃZBOIUL RECE
Sfârºitul destinderii coincide cu acela al anilor 1970, fiecare

apreciind cã beneficiile de pe urma ei nu sunt decât aleatorii, iar
costul ei este mult prea mare. Statele Unite considerã cã URSS profitã
de pe urma destinderii pentru a duce o politicã ofensivã în Africa* ºi
în America Centralã ºi se tem de efectele virtual dizolvante ale
acordurilor de la Helsinki pentru controlul asupra societãþii în demo-
craþiile populare ºi chiar în URSS. Începe atunci o secvenþã scurtã,
dar extrem de tensionatã, calificatã uneori ca fiind cel de-al doilea
Rãzboi Rece, ºi care se întinde din 1979 pânã în 1986. Invadarea
Afganistanului* de cãtre Armata Roºie, revoluþia sandinistã din Nicaragua,
alegerea preºedintelui Reagan în SUA, criza polonezã ºi cea a rachetelor
din Europa reamintesc de îngrijorãrile anilor 1950. Reagan promoveazã
o nouã politicã a roll back-ului, îndeosebi în þãrile Lumii a Treia,
politicã amorsatã deja de preºedintele Carter la sfârºitul mandatului
sãu. 1983 se contureazã ca anul tuturor pericolelor prin doborârea în
zbor de cãtre avioane de vânãtoare sovietice a unui Boeing sud-coreean
civil, prin anunþarea proiectului rãzboiului stelelor ºi prin instalarea
rachetelor Pershing în Europa.
Sfârºitul Rãzboiului Rece ºi implozia sovieticã

Chiar în momentul în care R. Reagan se pregãtea sã reia dialogul cu
Moscova, M. Gorbaciov* se instaleazã la Kremlin ºi anunþã unele
reforme menite sã regenereze sistemul sovietic, deschizând ultima
fazã a Rãzboiului Rece, chiar dacã niciunul dintre actori nu îºi imagina
deocamdatã acest lucru. Negocierile asupra problemelor strategice
sunt reluate. URSS se dezangajeazã din þãrile Lumii a Treia pentru a
se concentra asupra problemelor interne ºi teatrului european. Dar
reformele iniþiate de Gorbaciov agraveazã criza economiei sovietice,
în timp ce relaxarea controlului permite forþelor contestatare sã se
exprime. Legitimitatea ideologicã a regimului, deja puternic erodatã,
se prãbuºeºte odatã cu cãderea-surprizã a Zidului Berlinului.
Gorbaciov refuzã sã recurgã la forþã pentru a-i salva pe sateliþii
est-europeni ai URSS. În mai puþin de doi ani, blocul sovietic dispare.
În acelaºi timp, lumea de dupã Rãzboiul Rece începe sã iasã la
suprafaþã. Rãzboiul Rece din Golf, afirmarea tot mai zgomotoasã a
islamismului radical, emergenþa noilor þãri industrializate, revoluþia
tehnologicã, reformele economice din China schiþeazã contururile
noilor ameninþãri ºi ale globalizãrii.
RELIGIE 525
Rãzboiul Rece s-a încheiat oare din cauza epuizãrii modelului

sovietic? Sã fi fost aceastã epuizare provocatã de reformele lui Gorbaciov,
de fermitatea lui Reagan, de alegerea unui papã polonez în persoana
lui Ioan Paul al II-lea, de supraexpansiunea imperialã a URSS, de
forþa de atracþie a modului de viaþã occidental sau de modernizarea
care a cuprins mai întâi partea de jos a societãþilor? Dacã dezbaterea în
jurul cauzelor sfârºitului Rãzboiului Rece rãmâne deschisã, un fapt
rãmâne cert: el a fost un conflict total, atât ideologic, strategic,
teritorial, cât ºi economic, social, ºtiinþific ºi cultural. Un conflict
care, alimentând ideologii* radicale, rãzboaie civile* ºi de eliberare
naþionalã, a antrenat un bilanþ deosebit de greu între 20 ºi 30 de
milioane de morþi. Dar moºtenirea Rãzboiului Rece înseamnã, totodatã,
ºi lãrgirea spaþiului democratic, dezvoltarea multilateralismului, pro-
gresul ºtiinþific ºi autonomizarea crescândã a societãþilor ºi a indivizilor.
*REEDUCARE ® vezi Postfaþa
RELIGIE
Lupta împotriva opiului poporului

Religia, consideratã de Marx opiul poporului, a opus comunismului
modern ateu ºi materialist chestiunea lui Dumnezeu ºi a spiritua-
litãþii. Ea a fost adesea locul rezistenþei împotriva instaurãrii regimurilor
totalitare comuniste ºi ºi-a atras o intensã represiune.
De la comunismul creºtin
Oricât de paradoxal ar pãrea, comunismul ºi-a aflat numeroase rãdãcini
în creºtinism, dar a ºi fost combãtut foarte devreme de Biserica
Catolicã. Astfel, Faptele Sfinþilor Apostoli (2/44-45) predicã o formã
de comunism: Toþi cei ce credeau erau laolaltã ºi aveau toate de
obºte. ªi îºi vindeau bunurile ºi averile ºi le împãrþeau tuturor, dupã
cum avea nevoie fiecare1 . ªi, în veacul al IV-lea, Sfântul Ambrozie
spunea: Pãmântul a fost fãurit ca sã fie al tuturor, bogaþi ºi sãraci.
1. Biblia sau Sfânta Scripturã, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1994, p. 1238 (n.t.).
526 RELIGIE
De ce, bogaþilor, vã însuºiþi dreptul de proprietate? [] Dumnezeu a

fãcut toate lucrurile pentru ca toþi sã se bucure de ele, iar pãmântul sã
le aparþinã tuturor. Prin urmare, natura a scos la ivealã dreptul de
comunã proprietate; uzurparea a fãurit proprietatea privatã.
Secta iudaicã a esenienilor pusese, de altfel, în practicã aceastã
filosofie, ca ºi sectele creºtine ale catarilor sau anabaptiºtilor. ªi, din
1610 pânã la distrugerea lor de cãtre spanioli, în 1768, iezuiþii au
organizat în Paraguay societãþi de indieni guarani integral comunitare.
Dar ºi în 1569 apare într-un text catolic la Cracovia cuvântul
communista, pentru a-i stigmatiza pe anabaptiºti, partizani ai co-
munitãþii bunurilor. În epoca modernã, precursorii comunismului se
înscriu ºi ei în linia creºtinã. Wilhelm Weitling, lider al Ligii Drep-
þilor, publicã în 1838 Umanitatea aºa cum e ºi cum ar trebui sã fie,
vãzând în învãþãtura lui Hristos prefigurarea comunitãþii bunurilor.
Iar francezul Étienne Cabet, care publicã în 1839 o mare povestire
utopicã comunistã Cãlãtorie în Icaria , mai scrie în 1842 Cum sunt
eu comunist ºi crezul meu comunist ºi mai ales, în 1846, Adevãratul
creºtinism dupã Iisus Hristos.
la comunismul ateu ºi materialist

Dar toate aceste rãdãcini creºtine ale comunismului sunt distruse de
cãtre Marx* ºi Engels*, care opereazã o rupturã radicalã ºi leagã
de-acum încolo în mod strâns comunismul ºi ateismul militant. Aºa
cum afirmã Engels, critica religiei este condiþia preliminarã a oricãrei
critici ºi una dintre bazele marxismului*. Totuºi, într-o primã etapã,
Marx pare sã se înscrie în tradiþia umanistã occidentalã. Dar, când
enunþã alternativa fundamentalã, Dintre dumnezeu ºi om, cine este
suveranul?, ºi rãspunde cã una dintre cele douã afirmaþii este un
contra-adevãr, deºi este un contra-adevãr existent, el vrea sã arate de
ce, din punctul sãu de vedere, credinþa religioasã se fundamenteazã pe
o minciunã ºi de ce existã aceastã minciunã, ce nevoie anume satisface.
Cum dominarea mediului natural progreseazã concomitent cu
apariþia diviziunii între sexe, între intelectuali ºi meºteºugari ºi între
meserii, aceasta le dã oamenilor sentimentul cã sunt depãºiþi ºi cã nu
stãpânesc mecanismele economiei de schimb. De aici, producerea de
cãtre om a unei imagini proprii care îºi îndeplineºte dorinþele nesatisfã-
cute ºi oferã o lume de compensaþie: pentru cã omul este sãrac ºi
mãrginit, Dumnezeu este bogat ºi nesfârºit, ºi, pentru cã omul este
RELIGIE 527
neputincios, Dumnezeu este atotputernic. Religia ar fi astfel conºtiinþa

rãsturnatã a lumii.
Din perspectiva lui Marx, religia deturneazã cel mai adesea de la
orice acþiune care are ca scop ruperea lanþurilor adevãratei opresiuni:
sentimentul pãcatului, simþul sacrificiului, acceptarea pedepsei îl
înlãnþuie pe credincios ºi îl împing la inacþiune. Încã din Sfânta
familie (1845), Marx denunþã despãrþirea omului religios de lumea
exterioarã, retragerea sa într-un for lãuntric ce trebuie sancþionatã, în
timp ce adevãratul rol al militantului comunist este sã arate originea
credinþei religioase, iar pentru aceasta sã facã opresiunea realã sã fie
ºi mai durã, adãugându-i conºtiinþa opresiunii. Chiar ºi ca sursã de
progres, religia rãmâne, prin urmare, o mistificare: Hristos a învins
numai pentru cã Spartacus a fost înfrânt.
Marx ºi Engels resping apelurile Bisericilor întru ajutorarea sãracilor
ºi principiile sociale ale creºtinismului [care] predicã laºitatea, dispreþul
de sine, înjosirea, umilinþa, pe scurt, toate calitãþile plevei. Proletariatul,
care nu vrea sã fie considerat o pleavã, are nevoie de propriul curaj,
de sentimentul demnitãþii ºi mândriei sale, de speranþa sa în neatârnare
mai mult decât de pâine (Comunismul ºi Observatorul renan). Ceea
ce nu îl împiedicã pe Engels, în Rãzboiul þãrãnesc german (1850), sã
prezinte creºtinismul primitiv ca unul dintre cele mai revoluþionare
elemente ale spiritului omenesc, deschizând astfel calea unei întregi
tradiþii ce ridicã creºtinismul primitiv egalitarism *, exigenþe morale
radicale împotriva unei Biserici înfãþiºate ca aliatã a opresorilor,
oferindu-le o justificare teoreticã.
Lenin ºi Biserica Ortodoxã Rusã

Pentru Marx, în Capitalul, reflectarea religioasã a lumii reale nu va
putea dispãrea decât atunci când condiþiile de muncã ºi ale vieþii practice
îi vor prezenta omului raporturi transparente ºi raþionale cu semenii
sãi ºi cu natura. Lenin* reia aceastã perspectivã a materialismului istoric
ºi a materialismului dialectic ºi estimeazã cã originea cea mai
profundã a prejudecãþilor religioase se aflã în mizerie ºi ignoranþã;
rãul acesta este cel pe care trebuie sã-l combatem (t. 28, p. 185).
Dacã libertatea de credinþã este recunoscutã de Constituþia bolºevicã
din 1918, separarea Bisericii Ortodoxe de stat ºi ºcoalã este decretatã
încã din 20 ianuarie 1918. Clerul ortodox, una dintre bazele societãþii
în vremea þarului, este adesea vizat în timpul rãzboiului civil *. Dar
momentul decisiv intervine în februarie 1922. Puterea, care decisese
528 RELIGIE
sã confiºte toate obiectele preþioase ale bisericilor inclusiv obiectele

de cult , se loveºte de o puternicã rezistenþã din partea populaþiei. ªi,
pe 19 martie 1922, în timp ce Rusia trece printr-o teribilã foamete*,
Biroul Politic primeºte directivele lui Lenin: Tocmai acum ºi numai
acum, când, acolo unde bântuie foametea, oamenii se mãnâncã între
ei ºi când pe strãzi zac sute, dacã nu chiar mii de cadavre, putem (ºi,
prin urmare, trebuie) sã realizãm confiscarea bunurilor Bisericii cu
cea mai sãlbaticã ºi mai neîndurãtoare energie, fãrã nici o ezitare în a
zdrobi orice rezistenþã. [] Iatã de ce ajung la nestrãmutata concluzie
cã tocmai în acest moment trebuie sã ducem bãtãlia cu clerul Sute
Negre [pro-þarist ºi cel mai reacþionar] în modul cel mai hotãrât ºi
mai nemilos ºi sã îi strivim rezistenþa cu o asemenea cruzime, încât sã
n-o uite în deceniile ce vor veni. Acest ordin declanºeazã un val de
persecuþii religioase: 8.000 de preoþi, cãlugãri ºi credincioºi sunt
împuºcaþi.
În schimb, Lenin încearcã sã asocieze socialismul revoluþionar ºi
islamul, pe baza anticolonialismului * ºi antiimperialismului*. În acest
sens se strãduieºte între 1918 ºi 1923 tãtarul Mirza Said, cunoscut sub
numele de Sultan Galiev, membru al Comisariatului Poporului la
Naþionalitãþi, care se opune dominaþiei ruse ºi care propune un stat
panturc format din teritorii integrate cândva imperiilor rus ºi otoman.
Pentru Galiev, islamul marcheazã o identitate, dar rãmâne cu toate
acestea o religie care, pânã la urmã, va trebui eradicatã. Aceasta este
viziunea care se va impune în URSS ºi care va defini confruntarea
dintre comunism ºi islamism în Afganistan* în 1979, contribuind la
prãbuºirea URSS.
Stalin ºi Biserica Ortodoxã Rusã

Stalin* continuã persecutarea Bisericii Ortodoxe în Rusia ºi a Bisericii
Uniate în Ucraina. În 1925 este înfiinþatã o Ligã a ateilor militanþi,
condusã de ideologul E. Iaroslavski, care difuzeazã o propagandã
anticlericalã (broºuri, conferinþe, filme, manifestaþii) ºi ajunge chiar
sã deschidã muzee antireligioase. În paralel, gazeta Sub stindardul
marxismului apãrã concepþiile atee ale guvernului. Aceleaºi orientãri
sunt difuzate în partidele comuniste, aºa cum o proclamã programul
Internaþionalei Comuniste* în 1928: Printre obiectivele Revoluþiei
culturale care intereseazã masele cele mai largi, lupta împotriva
religiei, acest opiu al popoarelor, ocupã un loc aparte: aceastã luptã
trebuie continuatã hotãrât ºi sistematic. Ca sã evite distrugerea totalã,
RELIGIE 529
Biserica Ortodoxã este silitã sã facã un compromis. Succesorul patriar-

hului Tihon, mitropolitul Serghei Stragarodski, se obligã la supunere
faþã de regim în iulie 1927, iar Biserica obþine dreptul de a exista, de
a publica, de a forma viitori preoþi, însã nu evitã persecuþiile.
În 1929, ca o prefigurare a colectivizãrii* care va lovi în mod
violent þãrãnimea, Stalin relanseazã persecuþia antireligioasã. Pe 8 apri-
lie 1929, un decret pedepseºte cu trei ani de închisoare folosirea
prejudecãþilor religioase ale maselor în scopul slãbirii statului; ºi,
pe 26 august, este instauratã sãptãmâna cu cinci zile lucrãtoare, urmate
de o zi liberã, care suprimã duminica liberã. Deschiaburirea începe în
multe locuri prin confiscarea clopotelor bisericilor, fapt care provoacã
violente rãscoale þãrãneºti. Simbolic, Stalin ordonã dinamitarea Catedra-
lei Mântuitorului de la Moscova pe 5 decembrie 1931. Din 54.692 de
biserici active în 1914, nu mai rãmân decât 39.000 în 1929, 15.835 în
1936 ºi 4.200 în 1940 celelalte au fost distruse sau afectate unor
diverse scopuri. Din 112.000 de membri ai clerului în 1917, în 1928
mai sunt 70.000, în 1936, 17.000, iar în 1940, 5.600 ºi 28 de
episcopi din 179.
Desigur, în cel mai critic moment al rãzboiului, în 1941-1942,
Stalin face apel la naþionalismul rus ºi la religie; îºi modereazã
atacurile împotriva ortodoxiei, al cãrei conducãtor, mitropolitul Serghei,
predicã apãrarea sfintelor frontiere ale patriei. Un Consiliu de stat
pentru afacerile ortodoxe este creat pentru a supraveghea Biserica,
aceasta promiþând supunere prin vocea patriarhului Aleksei în 1944.
Lupta masivã împotriva religiei nu se reia decât în 1959, sub
forma unei propagande sistematice ºi a unor mãsuri discriminatorii
împotriva credincioºilor; ºi, din 1959 pânã în 1964, numãrul bisericilor
scade la mai bine de jumãtate. Represiunea vizeazã ºi centrele de
studii ºi de rugãciune ca Seminarul creºtin pentru studierea renaºterii
religioase în Rusia, al lui A. Ogorodnikov ºi V. Poreº, arestaþi în 1979 ºi
1980, sau Comitetul creºtin pentru apãrarea drepturilor credincioºilor
al lui Gleb Iakunin, închis între 1979 ºi 1987. Vremea masacrelor a
trecut, începe cea a maºinaþiunilor. Preoþi respectaþi sunt torturaþi ºi
siliþi la umilitoare autocritici, ca Dmitri Dulko în 1980, iar persoane
controlate de KGB acced în cadrul Bisericii, ca arhimandritul Gabriel
la Mãnãstirea Pskov.
Bisericile protestante ºi sectele, care reprezintã în jur de 500.000
de persoane, sunt supuse unei crunte represiuni începând din 1928, cu
atât mai mult cu cât afiºeazã un pacifism fervent; acestea aproape cã au
dispãrut la sfârºitul anilor 1930. Baptiºtii ºi Martorii lui Iehova, care
530 RELIGIE
refuzã dupã rãzboi sã intre în Consiliul Uniunii baptiºtilor ºi creºtinilor

evanghelici, înfiinþat în 1944 de cãtre stat, sunt din nou urgisiþi.
Biserica Catolicã, ce numãra 1.500.000 de credincioºi în vestul
URSS la începutul anilor 1920, practic nu mai existã zece ani mai
târziu. Prin anexãrile rezultate din cel de-al Doilea Rãzboi Mondial,
12 milioane de catolici mai ales polonezi sunt integraþi în URSS
ºi persecutaþi cu atât mai mult cu cât Vaticanul îi apare lui Stalin ca o
religie prozelitã care concureazã comunismul în lumea întreagã ºi,
totodatã, ca un stat al cãrui ºef criticã radical Uniunea Sovieticã. Cât
despre Biserica Catolicã de Rit Oriental sau Uniatã , cu 4.500.000
de credincioºi, mai ales în Ucraina, este integratã în mod silit în
Biserica Ortodoxã Rusã.
În anii 1918-1923, puterea bolºevicã a crezut cã este posibilã o
alianþã cu islamul, simbolizat de Sultan Galiev. Dar, încã din 1924,
sunt suprimate tribunalele coranice, apoi, începând din 1928, ºcolile
religioase. Acuzat de naþionalism, ba chiar de legãturi cu statele
reacþionare, islamul îndurã la sfârºitul anilor 1920 aceleaºi persecuþii
ca ºi celelalte religii: închiderea moscheilor, care ajung de la 26.000,
în 1912, la o mie, în 1941, ºi, începând din 1932, supravegherea
clerului ºi a credincioºilor. Musulmanii trec printr-o relativã destindere
odatã cu rãzboiul ºi pânã la moartea lui Stalin, dar atacurile se reiau
sub Hruºciov* ºi, într-un mod mai puþin violent, sub Brejnev*.
Evreii* sunt ºi ei victime ale represiunii antireligioase. Din 3.000
de sinagogi în 1917, nu mai rãmân decât 1.100 zece ani mai târziu,
500 în 1945, 450 în 1956 ºi 150 în 1960. Iar puterea încearcã sã îi
controleze pe credincioºi prin al sãu Consiliu pentru afacerile reli-
gioase.
Persecutarea religiilor în partidele-stat comuniste

Un tablou analog poate fi realizat pentru fiecare regim comunist, cu
aceeaºi alternanþã de represiuni, exil* ºi tentative de domesticire. În
democraþiile populare*, dacã Bisericile Ortodoxe ale României ºi
Bulgariei ajung rapid sã fie controlate, Bisericile Catolice opun o
rezistenþã mult mai îndârjitã. În Ungaria, înaltul prelat ºi cardinal
Mindszenty este arestat ºi condamnat în 1949 la muncã silnicã pe
viaþã. În Polonia, unde populaþia este profund catolicã, braþul de fier
acþioneazã intens, iar puterea comunistã este constrânsã încã din 1956
sã lase de la sine, autorizând, de pildã, crucifixele în sãlile de clasã.
Confruntate cu acest rezistenþe, puterile comuniste încearcã sã înfiinþeze
RELIGIE 531
grupuri colaboraþioniste, precum Pax în Polonia sau Biserica Reînnoirii

în URSS. În RDG, bisericile protestante sunt din plin infiltrate de
Stasi, constituind totuºi rarele locuri de autonomie faþã de regim.
În China*, statul ia locul Bisericii ºi pretinde sã îi numeascã pe
episcopi dintr-o Asociaþie Patrioticã Catolicã, în timp ce adevãrata
Bisericã îºi continuã activitatea subteranã; în acelaºi timp, el reprimã
cu violenþã în Tibet* budismul, care þine de chiar identitatea poporului
tibetan; mai recent, atacã secta Falungong, care îndrãzneºte sã critice
puterea. În Vietnam*, religiile creºtine ºi budiste au fost persecutate,
dar, astãzi, guvernul comunist cautã mai degrabã un control global,
cerând, de exemplu, un drept de veto în cazul numirii episcopilor.
ªi Cuba* a trecut printr-o perioadã de expulzãri de la 700 de
preoþi în 1959, au rãmas 125 în 1961 , înaintea stabilirii unui
compromis instituþional: deºi Biserica nu era nici mãcar recunoscutã
în Constituþie, astãzi statul recunoaºte, respectã ºi garanteazã libertatea
religioasã. PC cubanez autorizeazã adeziunea credincioºilor ºi a
acceptat vizita Papei Ioan Paul al II-lea în ianuarie 1998.
Biserica Catolicã în confruntarea cu comunismul

Dacã religia a fost combãtutã din cauza presupusei supuneri faþã de
puterile tradiþionale ºi pentru cã întrupa tradiþia ºi continuitatea în
opoziþie cu construirea unui om ºi a unei lumi noi, acest lucru s-a
întâmplat mai ales deoarece punea sub semnul întrebãrii înstãpânirea
totalitarã a puterii revoluþionare asupra populaþiei. O credinþã mai
ales spiritualã care sã concureze ideologia* marxist-leninistã* nu
putea sã existe.
Biserica Catolicã a condamnat ºi combãtut comunismul bolºevic
ºi din aceastã perspectivã, a apãrãrii fiinþei umane. Încã din 1931, în
enciclica Quadragesimo Anno, papa Pius al XI-lea condamnã scopurile
comunismului intensificarea luptei de clasã ºi suprimarea proprietãþii
private. Iar în 1937, la câteva zile distanþã, edicteazã douã enciclice
împotriva nazismului Mit Brennender Sorge, la 14 martie ºi a
comunismului Divini Redemptoris, pe 19 martie 1937.
Faptul acesta nu îi împiedicã pe comuniºti în ciuda anticleri-
calismului lor militant ºi a persecutãrii religiilor în URSS sã încerce
sã învrãjbeascã Bisericile ºi sã recupereze o parte a credincioºilor,
opunând unui cler compromis reacþia elanului revoluþionar al creºti-
nismului primitiv. În 1937, ºeful PCF*, Maurice Thorez, inaugureazã
politica mâinii întinse catolicilor, care se va bucura de un oarecare
532 REVOLUÞIA DE CATIFEA
succes în cadrul Rezistenþei*, ºi, mai ales dupã rãzboi, în lupta pentru
pace*. Aceste apropieri pot fi mai puþin circumstanþiale ºi pot sã
meargã pânã la o criticã comunã a condiþiilor sociale ale capitalismului.
Dacã doctrina socialã a Bisericii a fost multã vreme luatã în derâdere
de cãtre comuniºti revista miºcãrii comuniste internaþionale* vorbeºte
despre enciclica Mater et Magistra ca despre manifestul capitalismului
monopolist de stat , ea constituie, începând din anii 1970, obiectul
unor apropieri mai respectuoase.
Lucrul acesta corespunde unui demers paralel al anumitor medii
catolice. Astfel, în Franþa, pãrintele Calvez este de pãrere cã în
marxism existã o voinþã de a salva fiinþa umanã de la alienare. Alþii
sunt niºte cunoscuþi tovarãºi de drum ai comunismului, cum este
cazul, în Franþa, al abatelui Boulier, în anii 1950, al abatelui Laudrin, în
anii 1960, al monseniorului Gaillot, în anii 1980-1990. Unii sunt
vizitatori entuziaºti ai URSS, ca episcopul de Canterbury sau pastorul
Finet. ªi, în sfârºit, alþii devin militanþi revoluþionari, ca partizanii, în
America Latinã*, ai teologiei eliberãrii, reprezentatã în anii 1970
de preotul Camilo Torres, mort în luptã în Columbia.
S-a spus cã Stalin ar fi rostit la sfârºitul rãzboiului urmãtoarea
propoziþie: Papa? Câte divizii are?. Totuºi, în octombrie 1978,
episcopul auxiliar al Cracoviei, Karol Wojty³a, este ales papã sub
numele de Ioan Paul al II-lea ºi face o vizitã istoricã în þara natalã în
iunie 1979, atrãgând în calea sa enorme mulþimi în faþa cãrora
proclamã: Nu vã fie fricã. ªi, încã din 1980, în Polonia, sindicatul
liber Solidarnoæ*, condus de muncitorul catolic Lech Wa³êsa ºi foarte
puternic susþinut de Biserica Catolicã, adunã în câteva sãptãmâni zece
milioane de muncitori ºi destabilizeazã puterea comunistã. Pe 13 mai
1981, Ioan Paul al II-lea este victima unei tentative de asasinat politic*
organizatã de mai multe servicii comuniste, fapt care nu îl va împiedica
sã joace un rol considerabil în prãbuºirea finalã a sistemului comunist.
REVOLUÞIA DE CATIFEA ® 1988-1991 (MOMENTE

CRUCIALE)
REVOLUÞIA DIN OCTOMBRIE ® 1917-1922 (MOMENTE

CRUCIALE)
REVOLUÞIA GAROAFELOR 533
REVOLUÞIA GAROAFELOR
Pe 25 aprilie 1974, un puci militar rãstoarnã guvernul care asigurã
continuitatea lui Estado novo, regim autoritar instaurat în Portugalia
în 1933 de Oliveira Salazar. Puse în miºcare atunci când la radio
rãsunã cântecul interzis Grândol, vila morena, forþele coordonate de
cãpitanul de Carvalho preiau puterea în capitalã, în mijlocul unei mari
mobilizãri populare. Locuitorii le oferã soldaþilor garoafe roºii, de
unde ºi numele miºcãrii. Puterea revoluþionarã este exercitatã (de o
juntã) de un consiliu administrativ de salvare naþionalã, condus din
iunie de cãtre colonelul marxist Vasco Gonçalves.
Actorul decisiv este Miºcarea Forþelor Armate (MFA), grupare
politico-militarã urmaºã a Miºcãrii cãpitanilor, formatã câteva luni
mai devreme de niºte tineri ofiþeri ce se opuneau prelungirii unui
rãzboi colonial fãrã ieºire, început în 1961 în Angola, Mozambic ºi
Guineea Bissau. Comandantul Antunes a redactat programul celor
trei D: democratizare, decolonizare, dezvoltare. Iar miºcarea este
susþinutã de ºeful statului-major ºi de adjunctul sãu, generalii Spinola
ºi Gomes, pe care guvernul i-a demis din funcþii dupã publicarea unei
cãrþi în care Spinola respingea orice rezolvare militarã a problemei
coloniale.
MFA adãposteºte social-democraþi * ca Antunes ºi cãpitanul Vasco
Lourenço, procomuniºti ca Gonçalves, stângiºti * ca De Carvalho ºi
chiar conservatori caudilliºti ca Spinola. Tensiunile sunt inevitabile,
mai ales din cauza presiunii comuniste ºi radicale. Dar antagonismul
dintre militari trebuie evaluat în contextul reintrãrii în legalitate a
partidelor politice de stânga: tânãrul Partid Socialist (PS) al lui Mário
Soares ºi mai ales PC portughez (PCP), dominat de figura secretarului
sãu general între 1961 ºi 1991, Alvaro Cunhal, care a petrecut doisprezece
ani în închisoare ºi paisprezece în exil în URSS, de unde tocmai s-a
întors; având ca ultim obiectiv democraþia popularã* ºi dispunând de
o bazã solidã în sindicate*, PCP joacã aceastã carte a unei MFA
orientate spre un regim socialist.
Radicalizarea miºcãrii este favorizatã de eºecul unor tentative
contrarevoluþionare. Pe 28 septembrie 1974, Spinola cheamã majo-
ritatea tãcutã sã manifesteze împotriva revoluþiei. Comuniºtii ºi
celelalte forþe de stânga blocheazã punctele de acces în capitalã, iar
Spinola este nevoit sã demisioneze de la preºedinþia republicii, unde
este înlocuit de generalul Gomes. Calea unei radicalizãri comunizante
rãmâne deschisã. PCP iniþiazã o serie de atacuri împotriva
534 REVOLUÞIA GAROAFELOR
organizaþiilor democratice ºi a partidelor de centru. Extrema stângã

se bazeazã pe ºeful guvernului, Vasco Gonçalves, ºi pe comandamentul
trupelor de elitã deþinut de Carvalho. Încã din 22 februarie 1975,
MFA revendicã dreptul de veto asupra oricãrei decizii politice importante.
În martie, guvernul începe naþionalizarea sectoarelor-cheie ale eco-
nomiei* finanþe, transporturi, industrie , însoþitã de o reformã
agrarã bazatã pe preluãri de pãmânturi în centrul ºi sudul þãrii.
(Junta) Consiliul administrativ al salvãrii naþionale este înlocuit
de un Consiliu al Revoluþiei, condus de Gonçalves, Gomes ºi
Carvalho. La 11 aprilie este semnat un acord între MFA ºi principalele
partide, instaurând tutela primului-ministru asupra vieþii politice între
trei ºi cinci ani. Dar legitimitatea democraticã, reprezentatã de Adunarea
constituantã aleasã pe 25 aprilie 1975, se îndreaptã în altã direcþie.
Deºi participarea ajunge la 92%, PCP nu obþine decât 12,5% dintre
sufragii, spre deosebire de aproape 38% pentru PS ºi 26,4% pentru
Partidul Centrist (PPD). Acesta reacþioneazã prin acþiuni menite, dupã
modelul cubanez, sã îi priveze pe democraþi de mijloacele de exprimare
cotidianul prosocialist A Republica ºi catolicul Radio Renascença sunt
ocupate de muncitori ºi sã-i împiedice pe socialiºti sã creeze o
diversitate sindicalã. Formula sa este alianþa popor/MFA, pârghia
destinatã sã marginalizeze democraþia, bazându-se pe Gonçalves. PS ºi
PPD se retrag de la guvernare, coboarã în stradã ºi încep sã atace
sediile PCP. Taberele sunt de-acum clar delimitate.
Pe 8 iulie, MFA consacrã alianþa popor/MFA ca instrumentul
înaintãrii spre socialism dincolo de democraþia reprezentativã ºi partide,
sprijinindu-se pe o piramidã de organisme care, de la baza societãþii*,
ar culmina într-o Adunare popularã naþionalã. Dar conducerea Armatei
reacþioneazã. Pe 30 august 1975, Golçalves este înlocuit de amiralul
Pinheiro de Azevedo, cu idei democrat-creºtine. De Carvalho este
destituit din postul sãu de comandant al regiunii militare Lisabona.
Pe 25 noiembrie 1975 are loc proba de forþã definitivã: Gomes
proclamã starea de asediu la Lisabona, îi adunã pe moderaþi ºi evitã
intervenþia PCP, în timp ce generalul Eanes fragmenteazã bastioanele
stângii MFA. Miºcarea ºi-a trãit vremea, chiar dacã, în Constituþia
din 2 aprilie 1976, se glorificã încã alianþa cu poporul pentru
dezvoltarea pacificã a procesului revoluþionar ori socializarea
mijloacelor de producþie ºi a bogãþiei sau chiar proprietatea colectivã.
În cursul anului 1976, democraþia se consolideazã cu alegerea lui
Eanes ca preºedinte al republicii, iar Mário Soares devine ºeful
primului guvern constituþional. În ciuda eºecului sãu, PCP îºi menþine
REVOLUÞIE 535
la ora actualã prezenþa minoritarã, fãrã sã dea semne de dispariþie, cu

mai bine de o sutã de mii de militanþi ºi scoruri electorale care
oscileazã în jurul unui procent de 8%.
REVOLUÞIA MAGHIARÃ ® 1956 (MOMENTE CRUCIALE)
REVOLUÞIE
În sensul modern, termenul revoluþie trimite la bulversãri revoluþie
industrialã, a moravurilor, biologicã, comunicaþionalã etc. care
provoacã o modificare semnificativã a morfologiei ºi valorilor unui
grup social. Revoluþia politicã are propria logicã: aceasta decurge
dintr-o rupturã a contractului social ºi dintr-un dezacord în chiar
cadrul elitei, favorizând o pierdere de legitimitate în folosul unor forþe
inedite care vor sã constituie avangarda unei noi societãþi. Impactul
sãu asupra cursului istoriei depinde de conducãtori, de voinþa lor de
reformã sau de distrugere, dar ºi de capacitatea acestora de a promova
în cadrul maselor un model politic ºi societal alternativ care poate sã
þinã de o utopie*.
Fiind diversã în modurile sale de acþiune ºi în finalitate, revoluþia
este adesea legatã de o revoltã de masã ºi de o loviturã îndrãzneaþã,
dacã nu chiar de o loviturã de stat; ea poate sã ducã pânã la distrugerea
sistemului instituit. Principiul activ al fenomenului revoluþionar are o
dublã naturã: pasiunea schimbãrii, a noutãþii, care este adesea însoþitã
de ura faþã de vechi ºi de o voinþã de distrugere radicalã Sã-nceapã al
lumii vechi apus se spune în Internaþionala*, China este o paginã
albã proclamã Mao*; ºi, din secolul al XIX-lea, o ideologie* care
poate sã meargã de la democraþia liberalã la totalitarism*. Revoluþia
Francezã, care poartã în germen aceste diverse orientãri, slujeºte drept
model, mai ales în Franþa, unde este reactivatã ciclic pasiunea revolu-
þionarã democraticã în 1830, în 1848 , apoi comunistã în 1871,
odatã cu Comuna din Paris. Dacã, la sfârºitul secolului al XIX-lea,
sporirea puterii democraþiei parlamentare în Europa* ºi în Statele
Unite ale Americii micºoreazã flacãra revoluþionarã, aceasta este
reactivatã cu intensitate de Revoluþia din Octombrie*, care deschide
un nou ciclu revoluþionar în Rusia ºi în lume. Din acest moment, dacã
anumite revoluþii tind spre democraþie Revoluþia din Februarie 1917
din Rusia, Revoluþia garoafelor* în Portugalia, Revoluþia portocalie
în Ucraina , altele se înscriu de la bun început pe calea dictaturii
536 REVOLUÞIE
Revoluþia din Octombrie, Revoluþia Culturalã* în China, Revoluþia lui

Fidel Castro* în Cuba*.
Fundamentele revoluþiei comuniste

Ideologia comunistã ºi pasiunea revoluþionarã s-au aflat adesea în
relaþie, chiar dacã unii comuniºti din prima jumãtate a secolului al
XIX-lea, ca Robert Owen sau Étienne Cabet, au mizat mai degrabã pe
educaþie ºi experimentare parþialã decât pe violenþã, pentru a convinge
de temeiul doctrinei ºi proiectului lor. Întâlnirea dintre gândirea
comunistã ºi violenþa nãscãtoare a istoriei a început încã din 1794-1795
sub autoritatea unui personaj de referinþã, Gracchus Babeuf. Auto-
proclamat tribun al poporului, nu a fost singurul Sylvain Maréchal
ºi Jacques Roux se înscriu în aceastã schemã care a vãzut în
insurecþia popularã o oportunitate de distrugere a vechii societãþi în
folosul sfintei egalitãþi. Dar dacã Babeuf a fost întronat precursor
de cãtre comuniºtii moderni, acest lucru s-a întâmplat pentru cã a
inovat în materie de clandestinitate partizanã ºi de propagandã de
masã. Axat pe o logicã de confruntare ireductibilã între prieten ºi
duºman, a vrut sã canalizeze mâniile populare în scopul declanºãrii
unui proces de distrugere-regenerare: ca totul sã se-ntoarcã în haos
ºi ca din haos sã iasã o lume nouã ºi regeneratã. Moºtenitorii sãi sunt
numeroºi, ca francezul Auguste Blanqui, iniþiator încã din 1839 a
unei practici de rãscoalã redusã la diverse tipuri de agresiune a
puterii putând sã ducã pânã la terorism * , cu credinþa cã din
distrugerea duºmanului va decurge în mod necesar o societate bunã.
Dar Karl Marx* este acela care stabileºte relaþia teoreticã dintre
revoluþie ºi comunism. Pârghie necesarã construirii unei societãþi
dezalienate, revoluþia implicã douã condiþii: ridicarea maselor, care
ºi-au conºtientizat misiunea regeneratoare printr-o elitã raliatã cauzei
lor, ºi maturizarea modului de producþie capitalist, împins la limite
din pricina contradicþiilor sale. Din punctul de vedere al lui Marx,
burghezia nu ºi-a fãurit numai armele propriei sale ucideri, ci ºi pe
oamenii care vor mânui aceste arme muncitorii moderni, proletarii.
Totuºi, teoria fiind departe de realitate, Marx deduce cu pragmatism
consecinþele revoluþiilor ratate din Europa din 1848. El predicã o
strategie de permanentã revoluþie, mulþumitã unui angajament militant
sub falsele stindarde ale diverselor miºcãri progresiste muncitoreºti
sau burgheze , în scopul educãrii militanþilor ºi al orientãrii lor, la
momentul oportun, spre acþiunea radicalã, dacã nu chiar rãzboiul
REVOLUÞIE 537
civil*. Aceastã confuzie întreþinutã de Marx între violenþa mântuitoare,

compromisul ideologic ºi determinismul istoric explicã existenþa unei
puternice dualitãþi între marxiºtii revoluþionari ºi marxiºtii reformiºti
din zorii secolului XX. La moartea sa, în 1883, Marx nu mai crede cu
adevãrat în soluþia radicalã ºi le lasã urmaºilor sarcina redefinirii con-
diþiilor ºi a mijloacelor trecerii la comunism.
Farmecul universal al lui Octombrie: explozie,

apogeu, extincþie
Prima revoluþie comunistã reuºitã este cea a bolºevicilor*, din noiembrie
1917. Lenin* s-a gândit la eºecul iacobinilor ºi al Comunei din Paris
ºi pune în practicã lecþiile revoluþionarilor ruºi*, de la Neceaev la
Cernîºevski. Pentru Neceaev, revoluþia este o luptã pe viaþã ºi pe
moarte cu duºmanul, ceea ce îl face pe revoluþionar sã fie dur,
cãlãuzit doar de pasiune ºi de calcul rece, neavând decât dispreþ
pentru morala socialã, romantism ºi sensibilitate. Cernîºevski îl
descrie pe revoluþionarul profesionist, acest monstru lugubru care
ºtie sã îmbine scientismul ºi acþiunea radicalã pentru a manevra istoria
ºi a concretiza promisiunea de fericire comunã. În 1902, în Ce-i de
fãcut?, Lenin aminteºte cã numai un partid cãlãuzit de o avangardã
poate sã îndeplineascã rolul de combatant de avangardã.
Cu ideea sa de cãpãtâi, transformarea rãzboiului imperialist în
rãzboi civil, el respinge lecþia lui Marx referitoare la etapele obligatorii
dintre capitalism ºi comunism ºi implicã Rusia într-o rupturã totalã
faþã de trecut. Privilegiind rãzboiul civil, dictatura partidului* ºi
teroarea*, bolºevicii aprind în toatã Europa pasiunea revoluþionarã ºi
comunistã. Tentativele inspirate de exemplul bolºevic se înmulþesc:
Finlanda în 1918, miºcarea Spartacus a lui Karl Liebknecht ºi Rosa
Luxemburg în ianuarie 1919 la Berlin, Ungaria lui Béla Kun în 1919,
muncitorescul Torino al lui Gramsci din 1920, China anilor 1920,
Spania republicanã în 1936-1939. Toate dau greº ºi îl lasã pe Stalin*
singurul stãpân al jocului revoluþionar.
În inima democraþiilor, revoluþia câºtigã legitimitate datoritã instru-
mentalizãrii contramodelului sovietic utopia pe cale de înfãptuire
ºi mitizãrii figurilor charismatice ale lui Lenin ºi Stalin. Mesajul sãu
este preluat de unele partide comuniste structurate, conduse ºi
finanþate de la Moscova. Ancorarea lor în spaþiu ºi timp þin de existenþa
unei comunitãþi emoþionale, ai cãrei membri intelectuali, militanþi
538 REVOLUÞIE CULTURALÃ
muncitori ºi simpatizanþi îºi proiecteazã în partid ºi în URSS

speranþele de pace, de protecþie, de justiþie socialã ºi de perfecþiune.
Producãtor de utopie în momentul în care URSS îºi mai pierde din
aurã, Mao Zedong se aflã în anii 1960-1970 în centrul reactivãrii
pasiunii revoluþionare, mai ales odatã cu Marele Salt Înainte* ºi cu
Revoluþia Culturalã. În democraþii, în timpul evenimentelor din Mai
1968*, o parte a tineretului ºi a intelighenþiei este cuprinsã de entuziasm
faþã de comunismul mitic al Chinei, al Vietnamului*, al Albaniei sau
Coreei de Nord*. Dupã moartea lui Mao ºi dezvãluirile despre tragicele
consecinþe ale megalomaniei sale, flacãra se întreþine din mitul Cubei
ºi al figurii lui Che, uitând cã bãrbatul cu beretã ºi trabuc declara
în 1962: Sângele poporului ne este cea mai sacrã comoarã, dar
trebuie s-o folosim pentru a o cruþa ºi mai mult în viitor; participarea
sa la revoluþia cubanezã, expediþiile din Congo ºi, apoi, din Bolivia,
moartea sa cristicã în 1967 rãmân, în epoca globalizãrii, referinþe
care susþin imaginarul neocomuniºtilor*.
Prãbuºirea din 1989-1991 a sistemului comunist mondial dominat
de URSS, apoi trecerea Chinei ºi a Vietnamului la socialismul de
piaþã confirmã faptul cã farmecul universal al lui Octombrie
(F. Furet) ºi-a epuizat efectele. Numai America Latinã*, cu acþiunile
subcomandantului Marcos, ale apatrizilor ºi ale lui Hugo Chávez
lider al revoluþie bolivariene în Venezuela , pare sã mai însufleþeascã
flacãra unei revoluþii comuniste.
REVOLUÞIE CULTURALÃ
Adesea perceputã la vremea respectivã ca o autenticã revoluþie* în
revoluþie, Revoluþia Culturalã este analizatã astãzi ca ultima tentativã
a unui lider comunist ce îmbãtrânea de a pune din nou mâna pe
întreaga putere. Dar izvoarele cercetãrii sunt încã inegale, între abundenþa
mãrturiilor ºi închiderea arhivelor *.
Revoluþia Culturalã îºi aflã o parte dintre origini în conflictul
dintre Mao Zedong* ºi preºedintele Republicii Populare China*, Liu
Shaoqi. Majoritatea autorilor situeazã începutul divergenþelor acestora
în 1956, imediat dupã cel de-al XX-lea Congres al PCUS*, atunci
când Mao, slãbit de destalinizare*, este în acelaºi timp contrazis de
mãsurile de stãvilire ale Primului Salt pe care le impun Liu Shaoqi ºi
Zhou Enlai*. De fapt, primele dificultãþi dateazã de la începuturile
alianþei dintre cei doi bãrbaþi, pe la 1945. De la dezacorduri politice
pânã la neînþelegeri între clientele, relaþiile rãmân tensionate: Liu
este mai radical decât Mao în înfierbântatele luni ale Marelui Salt
REVOLUÞIE CULTURALÃ 539
Înainte*, apoi contribuie la concentrarea asupra lui Mao, în 1961-1962, a

oprobriului care însoþeºte eºecul. Iar în 1964-1965, când Liu pretinde
sã conducã tot în felul sãu mai dur miºcarea de educaþie socialistã,
Mao, îndemnat de soþia sa, ambiþioasa Jiang Qing, sã hotãrãºte sã
declanºeze o loviturã de stat sprijinitã de armata comandatã de Lin
Biao, de poliþia politicã* la a cãrei conducere se aflã Kang Sheng ºi pe
mase o studenþime fanatizatã, apoi ansamblul populaþiei urbane
încadrate de organizaþiile rebele. Deoarece epurarea* începe în
domeniul cultural, aceastã operaþiune va purta numele de Revoluþie
Culturalã.
Lansarea Revoluþiei Culturale

Desfãºurarea acesteia a fost rezultatul mai multor factori: schimbãtoarele
impulsuri ale lui Mao, evoluþia raporturilor acestuia în sânul grupului
conducãtor*, raportul de forþe dintre facþiuni pe planurile central ºi
local ºi, în sfârºit, reacþiile tineretului ºi ale unei pãrþi a orãºenilor
încã minoritari în comparaþie cu cei 80% þãrani din totalul populaþiei.
Fitilul este de la bun început plasat în mediile Operei, pe care Kang
Sheng ºi Jiang Qing le persecutã încã de la sfârºitul anului 1962.
Acesta este mânuit din Shanghai, unde Jiang Qing recruteazã doi
agenþi eficienþi: Zhang Chunqiao ºi Yao Wenyuan. Ultimul publicã,
în septembrie 1965, un articol violent care atacã un autor cu legãturi
la municipalitatea din Beijing, al cãrui primar, Peng Zhen, credincios
lui Liu Shaoqi, este epurat la sfârºitul lui martie 1966. Primãvara,
epurãrile se extind la responsabilii Statului-Major, ai propagandei ºi
ai gãrzii conducãtorilor.
Odatã eliminat sprijinul lor, rãmân de prins în capcanã principalii
responsabili ai bandei negre, din cauza agitaþiei tineretului ºcolar ºi
studenþesc, care rãspunde cu entuziasm la chemãrile lui Mao. Ducându-se
în provincie, acesta le lasã puterea lui Liu Shaoqi ºi Deng Xiaoping*,
care se cred susþinuþi ori se prefac cã sunt astfel ºi comandã
trimiterea unor echipe de muncã pentru disciplinarea miºcãrii:
clanul maoist îi acuzã atunci de reprimarea acesteia.
În iulie, Mao se întoarce la Beijing ºi întruneºte Comitetul Central
de pe 1 pânã pe 12 august. ªeful grupului însãrcinat cu Revoluþia
Culturalã, Chen Boda, devine numãrul cinci al ierarhiei, dupã Mao,
Lin Biao de-acum singurul vicepreºedinte al Partidului Comunist
Chinez (PCC) , Zhou Enlai ºi Tao Zhu ºi, înainte, Deng Xiaoping.
Liu Shaoqi este retrogradat ºi se adoptã o chartã a Revoluþiei
540 REVOLUÞIE CULTURALÃ
Culturale Declaraþia în 16 puncte. Aceasta lanseazã în mod oficial

o miºcare a cãrei avangardã o constituie studenþii, sub sloganul:
Daþi foc cartierului general! ºi, datoritã unei campanii de dazibao
ziare murale manuscrise , aceºtia sunt îndemnaþi sã îi critice pe
responsabilii de la toate nivelurile.
Revoluþia Culturalã se intensificã

Atunci începe faza explozivã, care va dura pânã în martie 1969. Încã
din toamna anului 1966, milioane de tineri fanatizaþi, gãrzile roºii, îi
brutalizeazã pe cei de dreapta, pe revizioniºti ºi alte elemente
rele ºi distrug simbolurile trecutului pierderile sunt ireparabile. Se
adunã în imense manifestãri întru gloria preºedintelui Mao, fluturând
ca pe un talisman cea mai tipãritã carte din lume Cãrticica roºie , un
soi de breviar constituit dintr-o antologie a cugetãrilor lui Mao.
Agitaþia cuprinde întreaga þarã ºi clasa muncitoare, ceea ce provoacã
primele dezordini. Prin urmare, este necesar sã se instaureze noi
puteri, politice ºi administrative: începând din ianuarie 1967, acestea
sunt comitetele revoluþionare, susþinute de armata al cãrei rol este
susþinerea stângii. Odatã definit acest nou organ de putere, Mao ia ca
pretext unele proteste la adresa conducãtorilor regimului contra-
curentul din februarie , pentru a-i îndepãrta, cu excepþia indispen-
sabilului Zhou Enlai, ºi pentru a înlocui parþial Biroul Politic cu
grupul Revoluþiei Culturale, condus de Chen Boda. În primãvara ºi
vara lui 1967, situaþia se precipitã. În timp ce epurarea se extinde,
organizaþiile de gãrzi roºii ºi de rebeli muncitori se destramã. Cei
mai radicali atacã diplomaþia ºi armata, vizându-i pe Zhou ºi Lin
Biao. La Beijing, au loc incidente pe lângã ambasade. În provincii
izbucneºte rãzboiul civil* între organizaþii rivale sprijinite de detaºamente
militare. Cele mai grave, la Wuhan, lasã în urmã mii de morþi.
Situaþia trebuie sã intre din nou sub control.
Pe 5 septembrie, la ordinul lui Mao, Jiang Qing aprobã schimbarea
contra stângii, iar agitaþia este progresiv reprimatã. Organizaþiile de
gãrzi roºii de stânga sunt distruse ºi, începând din mai 1968, studenþii
sunt exilaþi la þarã: cei mai mulþi dintre ei nu se vor întoarce decât
mulþi ani mai târziu. Devine astfel posibilã pregãtirea reconstrucþiei
PCC: Comitetul Central, întrunit în octombrie 1967, proclamã victoria
împotriva cartierului general revizionist al lui Liu Shaoqi care va
muri în noiembrie 1969, din pricina lipsei de îngrijiri, în închisoare
ºi pregãteºte cel de-al IX-lea Congres al PCC din aprilie 1969.
REVOLUÞIE CULTURALÃ 541
Acesta deschide o perioadã în timpul cãreia se combinã douã

realitãþi foarte diferite. Prima este aceea a unei societãþi* întru totul
supravegheate ºi dominate de un aparat politic militarizat; în oraºe
domnesc iarãºi ordinea ºi mizeria, iar satele sunt mobilizate pentru
mari lucrãri. A doua este cea a vârfurilor puterii unde se înfruntã
învingãtorii. Dacã Jiang Qing ºi prietenii acestuia intrã în Biroul
Politic, Lin Biao de-acum cel mai apropiat tovarãº de arme al
preºedintelui Mao ºi succesorul sãu desemnat ºi partizanii progreseazã
cel mai mult. Mao începe sã se neliniºteascã ºi se strãduieºte sã îi
zdruncine bazele politice, iar apoi îl scoate din minþi. Lin Biao ºi
soþia lui pânã la urmã îºi pierd capul ºi fug pe 13 septembrie 1971;
avionul lor se prãbuºeºte în Mongolia.
Cãderea Bandei celor Patru

Potrivit istoriei oficiale chineze, Revoluþia Culturalã s-a încheiat odatã
cu moartea lui Mao, în septembrie 1976, ºi apoi cu epurarea Bandei
celor Patru Jiang Qing, Wang Hongwen, Yao Wenyuan ºi Zhang
Chunqiao în octombrie 1976. ªi este adevãrat cã unii dintre animatorii
miºcãrii au rãmas foarte activi dupã 1971, pânã acolo încât au lansat
contra lui Zhou Enlai, în 1973-1974, miºcarea de criticã împotriva
lui Lin Biao ºi Confucius ºi au suscitat unele tulburãri, mai ales la
Hangzhou. Au reuºit chiar, în noiembrie 1975, sã-l pãcãleascã pe
Deng Xiaoping, pe care Mao îl rechemase la putere. Pe de altã parte,
descalificatã în ochii maselor urbane, lipsitã de Chen Boda ºi Lin
Biao, identificatã cu un bãtrân rãsfãþat ºi o actriþã bãtrânã ºi stridentã,
Revoluþia Culturalã ºi-a pierdut deja întreaga credibilitate, în timp ce
Zhou Enlai readuce economia* pe niºte fãgaºe mai rezonabile, societatea
se elibereazã de teroare*, iar diplomaþia chinezã se deschide înspre
Occident dupã ce Mao l-a primit pe Nixon, în februarie 1972. Anii
1971-1976 reprezintã, de fapt, o perioadã de tranziþie, ocupatã mai
ales de o luptã pentru succesiune.
Per total, Revoluþia Culturalã oferã un exemplu de eveniment
delirant, ai cãrei actori, aproape toþi voluntar, sau constrânºi ,
vor avea pânã la urmã de suferit: populaþia chinezã, care nu a avut de
câºtigat decât o supunere încã ºi mai mare ºi o mizerie ºi mai cruntã;
tinerii orãºeni care, dupã un an sau doi de ucenicie în toate tipurile de
violenþã, inclusiv cele mai barbare, au fost exilaþi la þarã în niºte condiþii
adesea foarte dure; cadrele comuniste, maltratate ºi, de cele mai
multe ori, deposedate de propriile iluzii; oportuniºtii de stânga,
542 REVOLUÞIONARII RUªI
finalmente închiºi ºi blestemaþi de posteritate; ºi Mao Zedong însuºi,

a cãrui imagine a fost pentru totdeauna pãtatã. Cu toate acestea,
paradoxal, decimând PCC ºi rezervând cele mai bune roluri multora
dintre vechii conducãtori, Revoluþia Culturalã i-a cruþat în parte
legitimitatea. Astfel, i-a autorizat menþinerea la putere ºi, apoi, vastul
compromis cu capitalismul care a fost hotãrât de conducãtorii
supravieþuitori ºi aplicat de o populaþie istovitã, dar ºi de fostele gãrzi
roºii.
REVOLUÞIONARII RUªI
Rusia þaristã de la mijlocul secolului al XIX-lea este una dintre
ultimele þãri feudale ale spaþiului european. Regimul sãu absolutist ºi
patrimonial este dominat de un autocrat care deþine monopolurile
puterii politice, ale unei pãrþi a resurselor economice ºi ale informãrii
publice garantate de o cenzurã strictã , care este ºeful unei aristocraþii
de serviciu, numite dupã bunul sãu plac, ºi de Biserica Ortodoxã.
Societatea este alcãtuitã în principal de þãrãnime, în robie de veacuri,
care se revoltã din când în când împotriva stãpânilor statul sau
particulari în timpul unor violente rãzmeriþe numite Bunt, în scopul
obþinerii dezrobirii sale ºi a redistribuirii pãmânturilor. Þara este
puþin urbanizatã ºi puþin alfabetizatã, dar, de la victoriile asupra lui
Napoleon ºi pânã la înãbuºirea revoluþiilor din 1848, regimul este
jandarmul Europei.
În 1855, þarul Aleksandr al II-lea îºi începe domnia sub semnul
reformelor. O relaxare a cenzurii determinã considerabila dezvoltare a
presei, ceea ce provoacã entuziasmul intelighenþiei ºi al nobilimii
luminate. În martie 1861, þarul dezrobeºte mai bine de 20 de milioane
de iobagi, dar nu le dã pãmânturi, pe care aceºtia trebuie sã le
rãscumpere. Din acest moment se înfruntã trei mari curente: reacþionarii,
care nu vor sã schimbe nimic din sistemul tradiþional; reformiºtii sau
liberalii, conduºi de intelectualul în exil* Aleksandr Herzen, favorabili
libertãþilor individuale ºi cetãþeneºti, dar opunându-se oricãrei violenþe;
revoluþionarii, care aspirã la rãsturnarea þarismului, prin violenþã,
dacã este necesar.
Aceºti revoluþionari se întâlnesc mai ales în tânãra generaþie provenitã
din noi clase sociale oameni de rând, fii de preoþi, de negustori sau
meºteºugari ºi se recruteazã în cele câteva universitãþi existente. Cel
mai de seamã reprezentant este Nikolai Cernîºevski, care, încã din
vara anului 1861, cere, pe un ton agresiv ce incitã la rãsculare,
REVOLUÞIONARII RUªI 543
pãmântul pentru þãranii dezrobiþi, convocarea unei Adunãri constituante

ºi votarea unei Constituþii. Condamnat în 1862 la deportare pentru cã
înfiinþase o societate secretã, Pãmânt ºi Libertate, scrie în închisoare
un roman politic ºi utopic Ce-i de fãcut? , în care defineºte ce este
acela un revoluþionar, descrie societatea perfectã ºi anunþã apariþia
omului nou*. Acest roman devine cartea de cãpãtâi a revoluþionarilor,
iar Lenin* va spune cã l-a rãscolit de-a dreptul.
Febra revoluþionarã duce pe 4 aprilie 1866 la un prim atentat
împotriva þarului, care provoacã o reîntoarcere în forþã a absolutismului.
În acest context îºi face apariþia Serghei Neceaev; acest bãiat din
popor, ajuns învãþãtor, fugind de represiune, se refugiazã în 1869 la
Geneva, unde frecventeazã îndelung una dintre principalele figuri ale
revoluþiei în Europa, Mihail Bakunin, aristocrat rus întemeietor al
anarhismului*. Neceaev redacteazã atunci un manifest, Catehismul
revoluþionarului, în care defineºte revoluþionarul ºi misiunea acestuia
ºi care îl va influenþa puternic pe Lenin:
Revoluþionarul este un om pierdut din start, care nu are interese
proprii, afaceri private, sentimente, legãturi personale, proprietãþi, nu
are nici mãcar nume. În el, totul este absorbit de un singur interes
care le exclude pe toate celelalte, de un singur gând, de o pasiune:
revoluþia. În strãfundurile fiinþei sale, nu numai în cuvinte, ci ºi în
acte, a rupt orice legãturã cu ordinea publicã ºi cu întreaga lume
civilizatã, cu toate legile, convenienþele, convenþiile sociale ºi regulile
morale ale acestei lumi. Revoluþionarul îi este un duºman de moarte
ºi nu continuã sã trãiascã în ea decât pentru a o distruge cu ºi mai
multã siguranþã. [] Nu cunoaºte decât o singurã ºtiinþã, ºtiinþa
distrugerii. [] Pentru el, moral este tot ceea ce contribuie la triumful
revoluþiei; imoral ºi criminal este tot ceea ce o împiedicã. [] Între
el, pe de o parte, ºi stat ºi societate, pe de alta, existã o stare de
rãzboi, vizibilã sau invizibilã, dar permanentã ºi implacabilã un
rãzboi pe viaþã ºi pe moarte. [] Misiunea noastrã este distrugerea
teribilã, totalã, generalã ºi fãrã milã.
Revenit în Rusia, Neceaev pune la cale asasinarea unuia dintre
membrii grupului sãu revoluþionar, studentul Ivanov, de cãtre tovarãºii
sãi. Aceastã întâmplare îi oferã lui Dostoievski subiectul romanului
Demonii, remarcabilã descriere a psihologiei acestor nihiliºti. Refugiat
la Geneva, Neceaev intrã într-un violent conflict cu Bakunin, care îi
reproºeazã lipsa totalã de moralã, chiar ºi între revoluþionari. Arestat
în 1872, este condamnat la douãzeci de ani de muncã silnicã.
544 REVOLUÞIONARII RUªI
În vara anului 1873, þarul decide sã îi cheme înapoi pe studenþii

ruºi stabiliþi la Zürich, care importã în Rusia aerul libertãþii. Un an
mai târziu, 2.000 de studenþi se hotãrãsc sã meargã la popor, dar
nu dau decât peste indiferenþa satelor. În 1876, o nouã organizaþie
Pãmânt ºi Libertate militeazã pentru exproprierea marilor proprietãþi
în folosul þãranilor. Pe 6 decembrie 1876, acest grup îºi þine prima
manifestare publicã, sub conducerea lui Gheorghi Plehanov, provocând
arestãri în masã. Deºi intensitatea represiunii incitã numeroºi studenþi
sã abandoneze miºcarea, aceasta radicalizeazã însã o minoritate care
ia calea terorismului*.
Pe 24 ianuarie 1878, Vera Zasulici îl împuºcã pe prefectul de
poliþie din Sankt-Petersburg, îºi foloseºte procesul ca tribunã politicã
pentru a denunþa autocraþia ºi, susþinutã de opinia publicã europeanã,
este achitatã. Dupã ce a înregistrat acest succes, Pãmânt ºi Libertate
îºi intensificã propria campanie teroristã cu (în aprilie 1879) al
doilea atentat împotriva lui Aleksandr al II-lea, fapt care declanºeazã
o cumplitã represiune ºi provoacã sciziunea organizaþiei Pãmânt ºi
Libertate.
Câþiva hotãrãsc sã-ºi întãreascã acþiunea ºi înfiinþeazã Voinþa Popo-
rului Narodnia i Volia , organizaþie teroristã secretã, condusã de
membri ai intelighenþiei ºi foarte centralizatã, ierarhizatã, disciplinatã
ºi compartimentatã, care nu are decât un singur obiectiv: asasinarea
þarului. Pe 5 februarie 1880, un atentat cu dinamitã în Palatul de Iarnã
face mai mult de cincizeci de victime, dar nu pe þar, care este ucis pe
1 martie 1881, tocmai când se gândea la o conduitã mai liberalã. În
1887, fratele mai mare al lui Lenin, Aleksandr Ulianov, este condamnat
la moarte ºi spânzurat pentru cã pregãtise un atentat împotriva þarului
Aleksandr al III-lea. Aceºti populiºti narodniki au în vedere
pentru Rusia o cale separatã care sã permitã trecerea de la feudalism
la socialism, cu evitarea fazei capitaliste, datoritã unei pregãtiri sociale
specifice, obscina comunitatea þãrãneascã. Urmaºii populiºtilor înfiin-
þeazã în 1902 Partidul Socialist Revoluþionar, condus de Viktor Cernov,
ºi principal actor al Revoluþiei din Februarie 1917. În paralel, se
dezvoltã un puternic curent anarhist, al cãrui lider este unul dintre
adversarii lui Bakunin, Piotr Kropotkin.
Aplicând teoria marxistã, cealaltã fracþiune este de pãrere cã Rusia
va trece printr-o fazã capitalistã ºi se bazeazã pe proletariatul industrial
care se naºte. Aceasta este condusã de Plehanov traducãtor al
Manifestului Partidului Comunist al lui Marx ºi reprezentant al socia-
liºtilor ruºi în timpul creãrii celei de-a II-a Internaþionale , Vera
REZISTENÞA 545
Zasulici ºi Pavel Axelrod. Ei se exileazã în 1883 în Elveþia, unde

înfiinþeazã grupul Eliberare a Muncii, din care se va ivi, în 1898
Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR), la care
va adera Lenin.
În mod paradoxal, aceºti socialiºti cu un marxism* ortodox sunt
dezminþiþi de Marx, care nu numai cã aprobã asasinarea lui Aleksandr
al II-lea ºi îi considerã pe social-democraþi drept doctrinari, dar, în
1882, estimeazã cã sistemul actual [în Rusia], de proprietate comunã
a pãmânturilor, poate sluji drept punct de plecare pentru o dezvoltare
comunistã, obscina fiind o formã de proprietate colectivã pe care
capitalismul ar transforma-o în proprietate privatã. Dar, în 1892,
Engels* începe sã-ºi schimbe pãrerea ºi sã fie de acord cu Plehanov.
Totuºi, poziþiile lui Marx, care susþine comunismul arhaic al societãþii
þãrãneºti ºi terorismul, au o foarte mare importanþã în orientarea
socialismului rus ºi în evoluþia politicã a viitorului Lenin, aºa cum o
vor arãta revoluþia rusã din 1905-1906 ºi Revoluþia din Octombrie*.
REZISTENÞA
De la lupta antifascistã la cucerirea puterii

Rezistenþa desemneazã ansamblul forþelor organizate care, în Europa
ocupatã, luptã împotriva Germaniei hitleriste ºi a aliaþilor sãi. În
cadrul ei, comuniºtii deþin un loc aparte, a cãrui naturã trebuie
examinatã. Prin urmare, este necesarã studierea intrãrii comuniºtilor
în Rezistenþã, a particularitãþilor acþiunii lor de rezistenþã, a puterii
ºi a finalitãþii acesteia.
O intrare tardivã în Rezistenþã

Pioasa legendã rãspânditã de comuniºti vrea ca participarea lor la
Rezistenþã sã fi fost imediatã, încã de la ocuparea þãrii lor de cãtre
germani sau italieni. Dar lucrurile nu s-au petrecut aºa, pactele
germano-sovietice* încurcând din plin reperele. Încã din toamna anului
1939, cele mai multe dintre PC sunt foarte slãbite, atât de mobilizare,
ce le destabilizeazã, cât ºi de represiunea ce, în aproape toatã Europa
cu excepþia Angliei , le aruncã în ilegalitate ºi clandestinitate, dacã
nu au fost distruse de Stalin * însuºi, ca PC polonez, încã din 1938.
Ele au de suferit din pricina plecãrii masive a aderenþilor, dezorientaþi
546 REZISTENÞA
de politica de neutralitate faþã de Hitler impusã de Internaþionala

Comunistã* (IC).
La începutul ocupaþiei germane, din iunie pânã în august 1940, în
Belgia, Danemarca, Franþa, Olanda ºi Norvegia, comuniºtii, departe
de a chema la lupta împotriva ocupantului, încearcã sã perceapã
beneficiile prezenþei sale. Ei se strãduiesc sã obþinã ºi obþin uneori
eliberarea unor militanþi închiºi pentru cã s-au împotrivit rãzboiului,
restabilirea propriilor aleºi în funcþii municipale sau sindicale ºi
reapariþia legalã sau toleratã a presei lor. Pretutindeni, germanii lasã
sã se rãspândeascã aceste iluzii, înainte de a reprima sau de a îngãdui
reprimarea nucleelor comuniste reconstituite încã din toamna anului
1940 în Franþa, din martie 1941 în Olanda.
În general, din toamna anului 1940 pânã în aprilie 1941, în funcþie
de fiecare þarã în parte, discursul comunist înregistreazã o tentã clarã
antigermanã, dar nu încã patrioticã, fãrã sã se poatã totuºi vorbi
despre o raliere la Rezistenþã, deoarece aceasta stigmatizeazã Rezistenþa
non-comunistã Churchill, De Gaulle, Bénès. Obiectivul general
rãmâne cel al luptei împotriva rãzboiului imperialist ºi al revoluþiei
socialiste, fixat de cãtre Stalin lui Dimitrov* ºi Internaþionalei Comu-
niste pe 7 septembrie 1939.
Dincolo de diversele iniþiative personale ale militanþilor, ba chiar
ale unor responsabili intermediari, partidele comuniste nu intrã în
Rezistenþã decât de pe 22 iunie 1941, ca o reacþie la invadarea germanã
a URSS*. Din acest moment, chemãrile la lupta antifascistã* ºi la
uniune naþionalã se înmulþesc, iar obiectivele revoluþionare lasã locul
unui discurs ultrapatriotic, în aparenþã apolitic, care subordoneazã
totul scopului afiºat: alungarea ocupantului. Astfel, pe 23 iunie 1941,
IC îi adreseazã lui Eugen Fried, delegatul sãu în Europa Occidentalã,
o directivã explicitã: Þineþi cont cã, în etapa datã, este vorba despre
eliberarea din jugul fascist, ºi nu despre revoluþia socialistã.
Specificul Rezistenþei comuniste

Odatã intraþi în rezistenþa activã, comuniºtii nu neglijeazã niciunul
dintre instrumentele disponibile. Ca ºi alþii, organizeazã reþele de
informaþii eficiente Orchestra roºie, Serviciul B legate de spionajul *
sovietic. Infiltreazã organizaþiile rãmase legale, în primul rând sindi-
catele*, ºi constituie nenumãrate comitete care trebuie sã încadreze
toate sectoarele societãþii tineret*, femei*, muncitori, prizonieri de
rãzboi, imigraþi, evrei* etc. , bazându-se pe o presã clandestinã
REZISTENÞA 547
adaptatã. Douã activitãþi sunt totuºi privilegiate. Prima este aºa-numita

agit-prop*: comuniºtii tipãresc fluturaºi, broºuri, foi locale sau secto-
riale, cu o grijã aparte pentru difuzarea clandestinã a organului lor
central. Editeazã broºuri de pregãtire, manuale de istorie ºi o imensã
literaturã de agitaþie sau de propagandã. Astfel, potrivit unui recensãmânt
provizoriu, PCF* s-ar afla la originea a 50% din ansamblul publicaþiilor
Rezistenþei franceze.
A doua activitate specificã este lupta armatã*. Primele acþiuni,
iniþiate în vara anului 1941, sunt prezentate de literatura comunistã fie
ca un rãspuns la represiunea ocupantului, fie ca începutul unei revolte
generale ºi apropiate a poporului. În realitate, acestea rezultã din
mesajele radiotelegrafiate trimise de la Moscova ºi care cer sã se facã
totul pentru a ajuta, oricât de puþin, patria socialismului, aflatã în
primejdie. Pe 25 iunie, Fried primeºte ordinul de a organiza greve
revendicative în mediile muncitoreºti ºi refuzuri de rechiziþionare în
cele þãrãneºti. Pe 30 iunie, IC cere manifestaþii, greve ºi sabotaje. În
aceeaºi zi, la ieºirea din ºedinþa cu Molotov ºi Beria de la Kremlin,
Dimitrov noteazã cã situaþia este extrem de tensionatã ºi cã cel
mai important este sã se dezorganizeze spatele frontului inamic ºi sã
se destabilizeze moralul trupelor sale.
Pe 8 iulie, o telegramã evocã necesitatea dezvoltãrii unei miºcãri
de partizani, iar pe 11 august, într-un ordin destinat PCF, IC cere sã
se examineze în mod practic acþiuni armate, armament, organizare de
grupuri armate ºi acþiuni armate. În acelaºi moment, aceasta plãnuieºte
trimiterea unor grupuri de comuniºti germani, bulgari, maghiari ºi
polonezi pentru a crea miºcãri de rezistenþã în þãrile lor de baºtinã.
Totuºi, douã partide sunt solicitate cu mai multã intensitate ºi precocitate,
PCF ºi PC iugoslav, fãrã îndoialã din cauza presupuselor lor forþe.
Astfel, partidele iugoslav, în iulie, ºi cel francez, în august 1941,
organizeazã operaþiuni armate; în septembrie, populaþia greacã de la
Drama se revoltã împotriva ocupanþilor bulgari, care o masacreazã;
în decembrie, PC albanez ºi grec intrã în lupta armatã, urmate de PC
belgian ºi cehoslovac, apoi de PC bulgar. Pentru a arãta calea, IC face
apel la douã categorii specifice: vechi luptãtori din Brigãzile Internaþio-
nale ºi tinerii, cãrora li s-au alãturat în Franþa comuniºtii strãini
organizaþi în Mâna de Lucru Imigratã (MLI). Or, chiar ºi aceºti
militanþi convinºi ºi disciplinaþi au tulburãri de conºtiinþã; unii se
întreabã: ªi dacã aº omorî un fost comunist german?. Alþii cer sã
aibã ca þinte numai ofiþerii sau pe cei din SS. În plus, atentatele
individuale au fost constant condamnate în trecut, ca o deviere
548 REZISTENÞA
anarhistã. În Franþa, incapabil sã-ºi convingã camarazii, responsabilul

cu atentatele, Pierre Georges, hotãrãºte sã dea exemplu: pe 21 august
1941, la staþia de metrou Barbès, ucide un subofiþer german.
Imediat, angrenajul acþiune-represiune se pune în miºcare. Dupã
asasinarea la Nantes a Feldkommandant-ului german, Hitler cere o
execuþie masivã de ostatici: va fi cea a celor 50 de la Châteaubriant,
pe 22 octombrie 1941 dintre care 27 de comuniºti, printre ei
numãrându-se ºi Guy Môquet, în vârstã de 17 ani , care bulverseazã
opinia publicã. În toate þãrile ocupate, aceste atentate au consecinþe
grave. Nu în termeni militari represivi: în Franþa, între august 1941
ºi martie 1942, numai ºase ofiþeri germani pier sub gloanþele Tineretului
Comunist, toþi combatanþii acestuia fiind arestaþi ºi, apoi, împuºcaþi;
iar diferitele detaºamente de franctirori ºi partizani grupurile armate
ale PCF cad unele dupã altele. În Franþa ºi în Belgia, gherila urbanã
înregistreazã eºecuri sângeroase: bilanþul militar este extrem de modest,
în timp ce pierderile comuniste prin arestare sau împuºcare de ostatici
sunt considerabile. Iatã de ce acest dramatic angrenaj are importante
consecinþe politice. Represaliile ocupantului determinã, între el ºi
populaþie, un hãu din ce în ce mai adânc ºi îi transformã pe comuniºti
în martiri PCF se va autointitula, încã din 1944, partidul împuºcaþilor.
Comuniºtii au mai mult succes cu formarea de miºcãri de rezistenþã
în unele zone rurale, mai ales atunci când tineretul este împins în mod
masiv în Rezistenþã prin rechiziþionarea forþatã a mâinii de lucru
juvenile pentru muncã în Germania odatã cu serviciul muncii
obligatorii impus în Franþa în februarie 1943 ºi prin instaurarea
înrolãrii de cãtre Republica Socialã Italianã, a lui Mussolini. Totuºi,
aceastã dezvoltare a miºcãrilor de rezistenþã are legãturã cu toate
forþele de rezistenþã.
Influenþa comuniºtilor în Rezistenþã

Care este forþa acestei Rezistenþe comuniste? Amploarea sa depinde
de trei factori: puterea Rezistenþei în general, calitatea instalãrii
comuniste de dinainte de rãzboi, natura acestei Rezistenþe.
Puterea Rezistenþei rezultã din statutul fiecãrei þãri în cadrul
rãzboiului. În þãrile ocupate, acolo unde independenþa naþionalã nu
mai existã, Rezistenþa este masivã. În Germania, ca ºi în þãrile-satelit,
Rezistenþa este mult mai slabã. Cazul italian este revelator. Atâta vreme
cât statul mussolinian rãmâne pe poziþii, singurul motor al revoltei
este antifascismul politic, care nu suscitã nici o forþã semnificativã de
REZISTENÞA 549
rezistenþã. Rezistenþa nu se naºte cu adevãrat decât dupã cãderea

fascismului, pe 25 iulie 1943, ºi ocuparea Italiei de Wehrmacht, care
se luptã cu armata italianã.
În cadrul acestor douã blocuri foarte diferite se observã divergenþe
regionale. Între þãrile-satelit, în Bulgaria Rezistenþa apare ca fiind cea
mai puternicã, deºi încã foarte slabã în jur de 10.000 de partizani
comuniºti în raport cu forþele de rezistenþã ale þãrilor ocupate. În a
doua categorie, rezistenþele comuniste iugoslavã, francezã, greacã ºi
italianã par sã fie cele mai importante. Aceastã constatare trimite
parþial la al doilea factor evocat: forþa anumitor PC înainte de rãzboi,
mai ales în Franþa, Italia, Cehoslovacia ºi Iugoslavia.
Rãmâne cel de-al treilea factor: natura Rezistenþei. În þãrile
ocupate, unde apãrarea independenþei naþionale este legatã de susþinerea
guvernului legitim din exil care însufleþeºte lupta patrioticã Belgia,
Olanda, Norvegia, Polonia , Rezistenþa loialistã nu poate decât sã
limiteze dezvoltarea forþelor comuniste. Faptul acesta este deosebit de
evident în Polonia, unde Rezistenþa comunistã este foarte slabã în
raport cu Rezistenþa naþionalistã. Nu aºa stau lucrurile, în schimb, în
þãrile în care Rezistenþa se confruntã cu o putere colaboraþionistã ce
posedã o legalitate/legitimitate deloc neglijabilã ºi în care aceasta
refuzã sã restabileascã puterea de dinainte de rãzboi, consideratã
responsabilã pentru dezastrul naþional ca în Franþa, Italia sau
Grecia.
Deºi, la nivelul continentului, Rezistenþa comunistã nu este cea
mai numeroasã, ea pare cea mai activã ºi mai puternicã. Mai multe
fenomene concurã la acest rezultat. Încã din anii 1920, comuniºtii sunt
obiºnuiþi cu disciplina ºi practicile clandestinitãþii ºi organizãrii* unor
revoluþionari profesioniºti, inedite pentru majoritatea celorlalþi
rezistenþi. Aceastã eficacitate se bazeazã pe curajul ºi abnegaþia unor
cadre experimentate, formate în asceza militantã, fanatismul stalinist,
convinse cã lupta le depãºeºte destinul personal. Dacã neclintirea în
confruntarea cu tortura le-a fost din plin mistificatã de literatura
hagiograficã de dupã rãzboi, curajul lor în închisori, în lagãre ºi în
faþa stâlpului de execuþie nu suscitã mai puþin admiraþia. Mai mult
chiar, comuniºtii se bucurã de o mare vizibilitate, cãci, în loc sã se
disipeze în diverse miºcãri de rezistenþã, aºa cum fac socialiºtii sau
catolicii, îºi menþin organizaþiile specifice, adaptate noii situaþii.
Aceastã vizibilitate creºte datoritã ocupanþilor care, printr-un antico-
munism instrumental, încearcã sã îi transforme pe toþi opozanþii în
teroriºti comuniºti, sporind astfel involuntar renumele comuniºtilor
550 REZISTENÞA
ºi capacitatea lor de atracþie exercitatã asupra camarazilor. Dar principalul

atu al comuniºtilor este, fãrã îndoialã, omogenitatea ideologicã, orga-
nizaþionalã ºi strategicã, temeinic stabilitã înainte de rãzboi ºi condusã
de la centru de IC, mãrturie stând nenumãratele mesaje radio schimbate
între PC ºi Moscova între 1941 ºi 1944. Per total, în ciuda brutalei
represiuni a cãrei victimã este, rezistenþa comunistã dispune în numeroase
þãri de o forþã considerabilã. Dar cu ce scop?
Obiectivele Rezistenþei comuniste

O particularitate a comuniºtilor este cã pare sã nu le pese de viitorul
propriei þãri. Dacã celelalte miºcãri se gândesc intens ºi discutã aprig
despre tipul de putere care trebuie instituit dupã plecarea ocupanþilor,
comuniºtii minimalizeazã aceste negocieri. Potrivit discursului lor
oficial, importantã este lupta clipei prezente, ºi nu conceperea unor
planuri himerice sau împãrþirea posturilor. În privinþa acestui aspect,
comunitatea istoricã este divizatã. Unii, multã vreme cei mai numeroºi,
acceptã aceastã viziune minimalistã a obiectivelor comuniºtilor, care
ar fi abandonat lupta revoluþionarã fie din patriotism, fie din credinþã
faþã de URSS, nevizând decât protecþia þãrii socialismului ºi apãrarea
democraþiei în alte pãrþi. În ceea ce ne priveºte, suntem de pãrere cã
încercarea comuniºtilor a constat într-o operaþiune paralelã: sã ajute
cât mai mult URSS folosind lupta de rezistenþã ca pârghie pentru
cucerirea puterii. Faptul acesta este o explicaþie a combativitãþii PC
europene în construirea unei Rezistenþe puternice, active ºi unite, dar
sub conducerea lor. Pretutindeni, au stabilit o structurã ierarhizatã de
organizaþii paracomuniste, de organisme unitare, politice ºi militare,
pe care au încercat sã le controleze.
Într-adevãr, comuniºtii înfiinþeazã vaste organizaþii cu vocaþia
regrupãrii tuturor opozanþilor. Numele lor variazã Frontul* Naþional
în Franþa, Frontul Independenþei în Belgia, Frontul Patriei în Bulgaria
ºi în România, Frontul Maghiar, Frontul Naþional de Eliberare în Grecia
etc. , dar natura lor este identicã: aceste miºcãri, al cãror obiectiv
afiºat este patriotic, sunt controlate îndeaproape de PC respective.
Extinzând ºi mai mult politica de alianþã a frontului popular*, comuniºtii
iau parte la ample coaliþii cu vocaþia conducerii þãrii în momentul
Eliberãrii*. Dar, pe acest plan, reuºita rãmâne inegalã. În anumite
þãri, PC nu izbutesc sã-ºi instaureze hegemonia ºi rãmân minoritare,
ca în Ungaria, în Cehoslovacia sau în Franþa în cadrul Consiliului
Naþional al Rezistenþei. În altele, controleazã instituþiile unitare
REZISTENÞA DIN MUNÞI 551
Consiliul Naþional în Slovacia sau Frontul Patriei în Bulgaria , ceea

ce le va favoriza preluarea puterii. În alte locuri, orice acord este
imposibil, astfel cã un rãzboi civil* începe în cadrul Rezistenþei în
Iugoslavia, Grecia sau Albania.
Cu toate acestea, deºi este importantã din punctul de vedere al
comuniºtilor, cucerirea unor posturi în ierarhia rezistentã trebuie
conjugatã cu implicarea populaþiei. Iniþiativele lor militare prezintã
un crescendo mai întâi micile grupuri urbane ºi atentatele, apoi
grupurile de rezistenþã rurale ºi ambuscadele, în sfârºit, baricadele ºi
tentativele insurecþionale , dar, mai ales, trebuie sã fie înþelese în
dubla lor dimensiune, militarã ºi politicã. Realiºti, cei mai mulþi
dintre opozanþii noncomuniºti nu au în vedere ample operaþiuni
militare decât în coordonare cu armatele anglo-saxone ori sovietice ºi,
în aºteptarea acestui moment propice ziua Z , se concentreazã
pe activitãþile de informaþii sau de propagandã. Concepþia comunistã
este cu totul alta: cum numai raportul naþional de forþe este luat în
seamã, oamenii nu trebuie sã aºtepte paraºutarea unor arme pentru
începerea acþiunii, ci sã se ridice împotriva inamicului; nu trebuie sã
spere într-o conjuncturã favorabilã, ci sã o construiascã; nu trebuie
sã judece din punct de vedere militar pe termen scurt, ci din punct de
vedere politic pe termen mediu. Desigur, un atentat împotriva unui
ofiþer german poate sã provoace, în chip de represalii, execuþia a zeci
de militanþi comuniºti, dar acest sacrificiu este compensat de ruºinea
ce îi acoperã pe ocupanþi ºi colaboraþioniºti. Desigur, un grup de rezis-
tenþã se implicã în puþine operaþiuni militare, dar este o ºcoalã de
pregãtire politicã. Apoi, baricadele nu pot, în cele câteva mari oraºe
europene, decât sã stânjeneascã temporar acþiunea tancurilor ger-
mane, dar contribuie la susþinerea legendei rezistenþei: în Italia, în
Cehoslovacia sau în Franþa, insurecþiile milanezã, praghezã ºi parizianã
demonstreazã, din perspectiva comuniºtilor, cã poporul s-a eliberat
singur, cã este, prin urmare, stãpân pe propriul destin ºi cã forþele
care l-au cãlãuzit în lupta insurecþionalã au legitimitatea necesarã
pentru a-l conduce ºi pe calea eliberãrii de ocupaþia nazistã, iar apoi
spre libertate.
*REZISTENÞA DIN MUNÞI ® vezi Postfaþa

552
553
S-ª
*SECURITATEA ® vezi Postfaþa
SIMBOLISM COMUNIST
Ca orice religie politicã, miºcarea comunistã acordã un loc central
simbolisticii, iar prima sa dorinþã a fost de a se înscrie în seria de
legitimitate a miºcãrii muncitoreºti europene, a cãrei simbolisticã este
întreþinutã, înainte de toate, prin imnul Internaþionala* ºi prin
steagul sãu roºu. Comuniºtii au preluat ºi simbolistici politice anterioare
acesteia: soarele semn al cunoaºterii ºi speranþei, lanþul sfãrâmat
reprezentare a eliberãrii sociale , grâul simbol al prosperitãþii ºi
fumul uzinelor, ce rezumã avântul economic. Abandonând denumirile
uzuale de social-democrat* ºi de socialist* în favoarea celei de comunist*,
Lenin a dorit sã reîncarneze puritatea revoluþionarã a marxismului*, a
Ligii Comuniºtilor ºi a Manifestului Partidului Comunist de Marx* ºi
Engels*.
Începând din octombrie 1917, îºi face apariþia o nouã paletã
simbolisticã, ce nu va înceta sã se îmbogãþeascã. Reproducând discursul
oficial despre puterea muncitorilor ºi þãranilor, ea îi reprezintã cu
secerã ºi ciocan, alegere ratificatã de Congresul Sovietelor din iulie
1918, chiar dacã existã alte reprezentãri: un ciocan ºi o coasã sau un
plug. Alt însemn major, steaua roºie în cinci colþuri, devine simbolul
Armatei Roºii*, înainte de a se alãtura, în 1924, secerei ºi ciocanului,
pe drapelul oficial al URSS. Aceastã stea va fi, de altfel, reutilizatã în
anii 1970 de terorismul* european Fracþiunea Armata Roºie germanã,
Brigãzile Roºii italiene sau Acþiunea Directã din Franþa. Altã inovaþie
globul pãmântesc, care simbolizeazã dimensiunea mondialã a proiectului
comunist ºi care este, prin urmare, foarte apreciat de iconografia
Internaþionalei Comuniste* sau de cea a Federaþiei Sindicale Mondiale.
554 SIMBOLISM COMUNIST
Dupã 1945, alte partide* sau partide-stat* completeazã panoplia

simbolicã. Unele democraþii populare* îºi adaugã spice de grâu.
Dorind sã aducã un omagiu truditorilor intelectuali, RDG alãturã un
compas la dipticul tradiþional; PC albanez proletarizeazã ºi militarizeazã
simbolistica, integrându-i cazmaua ºi puºca. Se impun ºi alte semne,
cum sunt pumnul ridicat al trupelor de ºoc ale PC german sau floarea
pasiunii (pasionaria ori passiflora) în timpul rãzboiului din Spania*.
Aceastã simbolisticã evolueazã odatã cu inflexiunile de linie sau
de identitate pe care doreºte sã le semnifice. Astfel, în timpul Frontului
Popular*, PCF*, ca ºi omoloagele lui, introduce o serie de simboluri
naþionale Ioana dArc, Marseillaise, steagul tricolor sau republicane
Victor Hugo, Mariana. În mod invers, decomunizarea PCI* este
însoþitã de o estompare treptatã a secerei ºi ciocanului, pânã la dis-
pariþia, astãzi, din emblema oficialã a Partidului Democraþilor de stânga.
Cultura comunistã s-a caracterizat ºi printr-o multitudine de investiri
simbolice de ordin psihoafectiv, care o disting de cea mai mare parte
a celorlalte culturi politice, exceptând cultura fascistã. Primul element
de acest fel este, imediat dupã Primul Rãzboi Mondial, contribuþia
comunismului la brutalizarea simbolicã a practicilor politice. Manifes-
taþiile iau o înfãþiºare militarã prin organizarea lor geometricã,
apariþia armelor albe (lãnci), a uniformelor ºi a cântecelor marþiale
chemând la luptã violentã ºi venerând sacrificiul. Ele þin însã ºi de
procesiune, iar mitingurile se încheie, ca ºi slujbele religioase, cu
comuniunea colectivã în intonarea Internaþionalei sau în adunarea în
jurul steagului. Iconografia þine adeseori de o fibrã religioasã ºi reia
câteva figuri metaforice: Porumbelul (Picasso), Fecioara ºi Pruncul
(Apsit în URSS, Grandjouan în Franþa) sau Pietà (Paul Gilles). Altã
investire simbolicã notabilã este cultul conducãtorului; unele partide nu
omagiazã decât eroi morþi; altele îºi divinizeazã conducãtorii din
timpul vieþii acestora: Stalin*, Mao*, Enver Hoxha, Kim Ir Sen*,
Thorez ºi Togliatti la începutul anilor 1950, Gonzalo, din PC peruvian,
mai recent. În sfârºit, în URSS ºi în ansamblul regimurilor comuniste,
recunoaºterile ºi gratificaþiile simbolice sunt omniprezente: panouri
de onoare troneazã în toate întreprinderile, pentru a distinge cele mai
bune echipe ºi muncitorii-model; medaliile ºi decoraþiile împodobesc
pieptul celui mai mãrunt lucrãtor de ºoc, începând cu cel al secretarului
general Leonid Brejnev*.
Pregnanþa identitarã a acestei simbolistici provoacã în cadrul
sferei comuniste concurenþe furibunde. Ereziile doresc sã-ºi marcheze
teritoriul: troþkiºtii* modificã secera ºi ciocanul (crabul) pentru
a-ºi revendica un trecut ºi, deopotrivã, a se disocia de prezent.
SINDICALISM 555
Concurenþa simbolisticã se observã, de asemenea, în recurgerea la

eroi. Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franþa (PCMLF-FR) a
preluat un combatant vietnamez pentru a simboliza proletariatul francez,
în timp ce majoritatea maoiºtilor* rãspândeau silueta unui maquisard
vietnamez sau a unui fedayin palestinian. Figura lor de predilecþie
rãmâne cea a lui Mao, asociatã altor patru lideri istorici Marx-
-Engels-Lenin-Stalin , sau singur ºi acoperit cu o ºapcã, pentru
curentul mao-spontaneist.
Deºi iconografia comunistã abuzeazã, ca ºi adversarii ei, de
bestiarul negativ pentru a-ºi stigmatiza þintele hidre ºi ºerpi capitaliºti,
insecte ale rãzboiului bacteriologic, caracatiþa imperialismului american
sau a creºtin-democraþiei italiene , îi repugnã totuºi sã se asocieze cu
animale. Nu regãsim bestiar pozitiv decât la margine: pantera neagrã
a Black Panther Party sau cârtiþa troþkiºtilor francezi aluzie la o
frazã a lui Marx.
Aceastã concurenþã este manifestã în investirile simbolice. Totul
este fãcut pentru a reînnoi, a dinamiza ºi radicaliza marele ceas al
sociabilitãþii politice. Maoiºtii francezi din PCMLF adaugã un cuplet
antirevizionist la Internaþionalã, pe când cei din stânga proletarã
creeazã un imn alternativ, Noii partizani. Reînnoirea vizeazã ºi îm-
prumuturi din Lumea a Treia: Che Guevara în cazul troþkiºtilor,
purtarea keffieh-ului palestinian în cazul maoiºtilor. În mai 1968,
Liga Comunistã Revoluþionarã (LCR) dinamiteazã rânduiala tradiþionalã
a procesiunilor sindicale, pentru a le da participanþilor, prin caricaturi
simbolice, sãrituri colective ºi lozinci sacadate, iluzia apropierii de
Palatul de Iarnã.
Aceastã istorie simbolicã se aflã de acum în urma noastrã. Prin
îmbinarea crizei ideologiilor totalizante cu intrarea comunismului în
sfera comunicãrii, specificitãþile simbolisticii comuniste tind sã disparã.
SINDICALISM
Înainte de 1914 existau patru modele sindicale. Modelul trade-unionist,
apãrut încã din anii 1830 în Marea Britanie, se bazeazã pe acþiunea
revendicativã, organizatã pe ramurã profesionalã, cu dorinþa de a
dobândi drepturi recunoscute de lege. Trade-Union Congress (TUC),
apãrut în 1868, decide în 1899 sã aibã o reprezentare politicã, The
Labor Party, pentru a obþine de la Parlament votarea legilor sociale,
pãstrându-ºi în acelaºi timp autonomia de acþiune.
Cel de-al doilea model, apropiat de trade-unionism, este gompe-
rismul, de la numele sindicalistului american Samuel Gompers, care
556 SINDICALISM
cautã sã instaureze în fiecare ramurã un monopol la angajare prin

deþinerea obligatorie a carnetului de sindicalist, în scopul asigurãrii
unui salariu maxim ºi al garantãrii muncii, recunoscute prin contracte
colective. În social-democraþia* de tip germanic, miºcarea sindicalã ia
în sarcina sa revendicãrile sociale, iar Partidul Socialist se ocupã de
acþiunea politicã. Coordonarea între acþiunea politicã ºi cea socialã
este administratã de un comitet în care fiecare organizaþie este repre-
zentatã în mod egal.
În sfârºit, în þãrile Europei de Sud dominã un sindicalism influenþat
de anarhism* ºi de sindicaliºtii revoluþionari. Deºi este adevãrat cã se
amestecã în politicã, el îi respinge însã forma parlamentarã. Astfel, în
1906, Confederaþia Generalã a Muncii (CGM) din Franþa adoptã Charta
de la Amiens, de orientare sindicalistã revoluþionarã: refuzul inter-
mediarilor politici în relaþiile cu patronatul, incompatibilitatea manda-
telor politice cu cele sindicale, acþiune iniþiatã în scopul abolirii
condiþiei salariate. Acest model este supus unor puternice tensiuni
între un discurs revoluþionar ºi, pe teren, o practicã a negocierii.
Înainte de 1914, teza prioritãþii acþiunii politice asupra activitãþii
revendicative ºi deci a partidului asupra sindicatului este frecventã la
socialiºti, în special la francezul Jules Guesde sau la germanii Karl
Kautsky ºi August Bebel. Ea este reluatã de Lenin*, care subliniazã
utilitatea sindicatelor ca mijloc de educare a maselor.
În timpul Primului Rãzboi Mondial, majoritatea sindicaliºtilor se
raliazã politicilor de apãrare naþionalã, sperând cã, datã fiind participarea
lor la efortul de rãzboi, lumea muncitoreascã va obþine compensaþii.
Astfel, Léon Jouhaux, secretar general al CGM ºi de formaþie anarhistã,
devine unul dintre promotorii apropierii dintre sindicate ºi guvern.
Totuºi, minoritãþile se opun acestei evoluþii, cum este, în sânul CGM,
cea condusã de douã figuri ale sindicalismului revoluþionar, Alphonse
Merrheim ºi Pierre Monatte.
Sindicalismul faþã în faþã cu revoluþia bolºevicã

Încã de când preiau puterea, bolºevicii intrã în conflict violent cu
sindicalismul rus, dominat de menºevici, neezitând sã zdrobeascã
militar manifestãrile revendicative muncitoreºti. Totuºi, pãrerile lor
sunt împãrþite în ceea ce priveºte rolul sindicalismului. În 1918,
Troþki* propune militarizarea muncii, care ar obliga muncitorii sã se
plieze pe ordinele puterii, legile sociale corespunzând codului militar
pe timp de rãzboi. Aleksandr ªliapnikov, singurul muncitor din grupul
SINDICALISM 557
conducãtor*, ar prefera ca sindicatele sã-ºi pãstreze funcþia de apãrare

a salariaþilor. În fapt, din 1919, aceºtia sunt subordonaþi aparatului de
stat bolºevic. Pentru Lenin, în 1922, sindicatele reprezintã cureaua
de transmisie a politicii partidului-stat* cãtre locul de muncã. Având
ca rol instruirea maselor în materie de gestiune, ele asigurã, în acelaºi
timp, disciplina muncii ºi propaganda* pentru creºterea productivitãþii.
Dintr-un organ de apãrare a salariaþilor, sindicatul devine instrumentul
oficial al încadrãrii acestora.
În timp ce puterea se confruntã în anii 1920 cu o rezistenþã
muncitoreascã tenace, Stalin* impune mãsuri radicale în cadrul planului
de industrializare*: dupã ce a reintrodus salariul în funcþie de numãrul
de piese realizate deja denunþat de Marx* ca metoda de exploatare
cea mai rea , el îl demite din funcþie pe preºedintele Consiliului
Central al Sindicatelor, mai degrabã favorabil revendicãrilor mun-
citorilor, Mihail Tomski, care se va sinucide în 1936. Acesta este
înlocuit de Nikolai ªvernik, care, din 1930 pânã în 1966, va face din
sindicate cabietul de înregistrare a deciziilor PCUS* ºi un instrument
de coerciþie asupra salariaþilor. Începând de atunci, deºi aderarea la
sindicat nu este obligatorie, ea este insistent recomandatã acelora care
doresc sã obþinã gratificaþii locuinþã, vacanþã, creºteri salariale,
bilete la spectacole etc. sau chiar sã-ºi facã o carierã. Este instituitã
o imensã birocraþie* sindicalã care, la începutul anilor 1980, va
înregimenta peste 113 milioane de sovietici, adicã 99% dintre salariaþi.
Acest sistem va fi extins la toate regimurile comuniste dupã 1945, cu
excepþia cazurilor extreme, precum China* maoistã, Cambodgia
khmerilor roºii* sau Coreea de Nord*, unde predominã munca forþatã.
Sciziunea sindicalã mondialã

În 1919, sindicalismul a reuºit sã se coordoneze pe plan mondial în
cadrul Federaþiei Sindicale Internaþionale (FSI). Ca rãspuns ºi pe
urmele Internaþionalei Comuniste* (IC), Lenin creeazã în 1920 sucursala
sa sindicalã, Internaþionala Sindicalã Roºie (ISR) sau Profintern,
condusã de un bolºevic, Aleksandr Lozovski, militant sindical în
Franþa înainte de 1917, care are o cunoaºtere profundã a sindicalismului
european. ISR este însãrcinatã sã punã în practicã a noua dintre cele
21 de condiþii de aderare la IC: Trebuie formate nuclee comuniste,
a cãror muncã îndârjitã ºi constantã va cuceri sindicatele sã adere la
comunism. [...] Aceste nuclee comuniste trebuie sã fie complet subor-
donate ansamblului partidului.
558 SINDICALISM
ISR nu obþine decât un succes limitat. În Marea Britanie, în

Germania sau în SUA, numai minoritãþile i se alãturã, adeseori atrase
de vreo figurã marcantã. În Anglia, muncitorul autodidact Tom Mann,
activist sindical de la vârsta de ºaisprezece ani, fondeazã o opoziþie
comunistã faþã de conducãtorii TUC, opoziþie cãreia i se alãturã
Harry Pollitt, viitor secretar general al PC din Marea Britanie. În
SUA, sindicalistul Earl Browder va deveni secretarul general al PC
american. În Spania, ºefii Confederaþiei Naþionale a Muncii (CNM),
conduºi de Angel Pestana, aderã la ISR; însã dupã efectuarea în 1920
a unei cãlãtorii în Rusia bolºevicã, unde au constatat supunerea
sindicatelor faþã de putere, îºi anuleazã adeziunea. Aceastã retragere
constrânge minoritatea comunistã, condusã de Andrés Nin, sã organizeze
nuclee comuniste în CNM anarhistã ºi Uniunea Generalã a Muncii
socialistã. Un fenomen similar se produce în Italia cu sindicaliºtii
revoluþionari ai Uniunii Sindicale Italiene.
Franþa este þara în care ISR înregistreazã principalul sãu succes.
Aduºi de o personalitate a miºcãrii sindicale, Pierre Monatte, sindicaliºtii
revoluþionari partizani ai ISR sunt excluºi din CGM ºi fondeazã, în
1922, Confederaþia Generalã a Muncii Unitare (CGMU), care regrupeazã
anarhiºti ºi comuniºti. Condusã de Gaston Monmousseau, CGMU
intrã în curând sub controlul PCF*, ale cãrui direcþii le urmeazã
linia clasã contra clasã, care duce la confruntãri violente cu forþele
de ordine, ºi politizarea sistematicã a grevelor , antrenând prãbuºirea
numericã a efectivelor. În 1931, la cererea ISR, CGMU se implicã
mai mult în acþiunea revendicativã. Începând din vara anului 1934,
politica frontului popular* autorizeazã o apropiere între CGM ºi
CGMU, ajungându-se în martie 1936 la reunificarea lor în cadrul
CGM. La început beneficã pentru ex-confederaþi, unificarea îi favorizeazã
pe ex-unitari, foarte activi în timpul grevelor din mai-iunie 1936, în
virtutea tinereþii militanþilor lor ºi a prezenþei în sectoarele industriale
cu o masivã mânã de lucru slab calificatã metalurgie, chimie,
construcþii. Graþie militanþilor sãi sindicali, PCF întruchipeazã o nouã
imagine a lumii muncitoreºti, care se sprijinã pe o politicã de prezenþã
în întreprindere. Consolidat în urma acestor succese, comunismul
sindical se instituie ca un model durabil în societãþile industriale.
Odatã cu implementarea sa municipalã, implantarea sindicalã, în special
muncitoreascã, devine una dintre forþele PCF, condusã abil timp de
peste patru decenii de cãtre Benoît Frachon, muncitor metalurg anar-
hizant, devenit cadru comunist, apoi secretar general al CGMU,
ocupând în acelaºi timp un loc în Biroul Politic al partidului.
SINDICALISM 559
De la Rãzboiul Rece la prãbuºirea URSS

Dupã 1945, prestigiul URSS ºi impunerea regimurilor comuniste în
democraþiile populare* îl incitã pe Stalin sã înlocuiascã ISR cu Federaþia
Sindicalã Mondialã (FSM), care grupeazã sindicatele þãrilor cu regim
comunist ºi încearcã sã-ºi aproprie anumite confederaþii sindicale ce
funcþioneazã în democraþii. Odatã cu Rãzboiul Rece * însã, eºecul
este izbitor în SUA, Marea Britanie, RFG, Belgia ºi în þãrile scandinave,
ale cãror centrale sindicale aderã la Confederaþia Internaþionalã a
Sindicatelor Libere (CISL), fondatã în 1949 ºi având la bazã principiul
independenþei sindicalismului.
În Italia, comuniºtii creeazã din nou ºi conduc Confederazione
Generale del Lavoro (CGL). În Franþa, comuniºtii pun stãpânire în
1946 pe conducerea CGM ºi organizeazã în 1947 greve violente, ceea
ce provoacã plecarea reformiºtilor regrupaþi în CGM-Forþa Muncitoare.
CGM trece atunci de la 4 milioane, în 1946, la un milion de sindicaliºti.
Dupã o etapã de greve politice ºi de conflicte sociale violente, petrecute
între 1947 ºi 1953, comunismul sindical practicã o strategie de prezenþã
constantã în comitetele de întreprindere, în special în marile societãþi
naþionalizate (Societatea Naþionalã de Cãi Ferate, Societatea de Electri-
citate, Gaz de France, Renault etc.), încercând sã monopolizeze expri-
marea socialã a lumii muncii.
Dupã revoltele muncitoreºti din 1953, în Berlinul de Est, din
1956, în Polonia ºi în Ungaria, un sindicalism independent renaºte
parþial sub regimurile comuniste. În 1978, este fondat în URSS
Sindicatul Lucrãtorilor Liberi (SLL), care rãmâne marginal. Spre
deosebire, în Polonia apare, în august 1980, un puternic sindicat
autonom, Solidarnoæ*, care se opune autoritãþii partidului-stat ºi
zdruncinã profund lumea comunistã, prefigurându-i prãbuºirea finalã
din 1989-1991. Dupã ce numãrase pânã la 214 milioane de sindicaliºti
obligatorii, FSM se prãbuºeºte dupã dispariþia URSS, pãstrând în
rândurile sale sindicatele cubaneze. Cât priveºte confederaþiile conduse
de comuniºti, precum CGM, ele se alãturã Confederaþiei Europene a
Sindicatelor, apoi, în 2006, aderã la Confederaþia Sindicalã Internaþionalã,
moºtenitoare a FSI.
560 SISTEM CONCENTRAÞIONAR
SISTEM CONCENTRAÞIONAR
Arhipelagurile Gulag
Noþiunea de lagãr destinat internãrii civililor apare în 1896 în Cuba,
când armata spaniolã iniþiazã reconcentrarea populaþiei rurale
pentru a izola independentiºtii, ºi în 1900, în timpul rãzboiului burilor,
englezii grupând în aceastã formulã populaþiile afrikaander. Rãzboiul
din 1914-1918 este prielnic creºterii numãrului lagãrelor lagãre de
prizonieri de rãzboi, lagãre de ostatici civili, lagãre de persoane
mutate din þãrile lor. Cu toate acestea, Rusia este þara în care, odatã
cu începutul rãzboiului civil, apare lagãrul de concentrare în accepþiunea
în care acest termen va marca secolul XX ºi cu care nici ocna þaristã
câteva zeci de mii de deþinuþi condamnaþi de justiþie pentru infracþiuni
de drept comun , nici lagãrele de internare, apãrute în democraþiile
ºi regimurile autoritare în momentele de crizã acutã, nu se pot compara.
Naºterea sistemului concentraþionar

Într-adevãr, în acelaºi timp în care decreteazã Teroarea roºie, pe
5 septembrie 1918, puterea bolºevicã ordonã, pentru a se proteja de
inamicii sãi, ca aceºtia sã fie izolaþi în lagãre de concentrare pe
baza unei simple decizii administrative. Pe 17 februarie 1919, CEKA
obþine dreptul de a interna în mod arbitrar orice duºman al revoluþiei.
Iar pe 3 aprilie 1919, este creatã, în cadrul CEKA, Direcþia lagãrelor
de muncã silnicã.
Se disting atunci duºmanii revoluþiei diverse categorii sociale:
preoþi, chiaburi, ofiþeri, burghezi etc. , care trebuie izolaþi, ºi
infractorii de drept comun, victime ale societãþii þariste ºi socialmente
apropiaþi de putere, care trebuie reeducaþi prin muncã. Primele lagãre
sunt înfiinþate într-un mod întru câtva haotic. Într-un loc, regulamentul
este aplicat, iar condiþiile de detenþie sunt acceptabile. În altul domneºte
violenþa fãrã limite torturi, lichidãri, violuri etc. Aceste lagãre
contribuie la ansamblul dispozitivului de teroare* instituit de putere.
În octombrie 1923 se înregistreazã deja 355 de lagãre ºi aproape
80.000 de deþinuþi, inima dispozitivului aflându-se în cele cinci insule
Solovki, în Marea Albã, plasate sub autoritatea GPU ºi numãrând
13.000 de deþinuþi de 48 de naþionalitãþi în 1927, apoi 65.000 în 1930.
În Solovki, GPU întreþine mitul reeducãrii prin muncã a deþinuþilor de
drept comun ºi pe cel al izolãrii deþinuþilor politici. Însã, ca urmare a
SISTEM CONCENTRAÞIONAR 561
unei vizite a lui Maxim Gorki, în iunie 1929, scandalul izbucneºte ºi

60 de gardieni sunt împuºcaþi pentru crimele comise asupra deþinuþilor.
Totuºi, un film de propagandã fusese deja turnat în Solovki, spre a
ilustra triumful reeducãrii prin muncã.
Crearea sistemului concentraþionar: arhipelagul Gulag

Lansarea primului plan cincinal*, a colectivizãrii* ºi a deschiaburirii
provoacã o schimbare completã de scarã ºi de naturã a lagãrelor. Pe
27 iunie 1929, Biroul Politic decide cã toþi condamnaþii cu pedepse
mai mari de trei ani de închisoare vor fi trimiºi în lagãre de muncã.
Pe 25 aprilie 1930, GPU creeazã în cadrul sãu Direcþia Generalã
a Lagãrelor Glavnoie Upravlenie Lagherei sau Gulag adevãrat stat
în stat. Rebotezate lagãre de reeducare prin muncã Ispravitelno
Trudovîe Lagherei , aceste ITL sunt reorientate cãtre munca silnicã
ºi gratuitã, îndeplinind funcþii economice ºi penitenciare în acelaºi
timp. Primele astfel de lagãre voiau ca deþinutul ºi forþa sa de muncã
sã fie menajate. Dar urmãtoarele fac în aºa fel încât sã nu se aibã nici
un fel de grijã faþã de deþinut, cu atât mai mult cu cât, în curând, prin
deportãrile* în masã, mâna de lucru devine inepuizabilã. În paralel,
deportaþii sunt trimiºi în calitate de coloniºti speciali sã exploateze
zone virgine ºi neospitaliere.
Primul ºantier-model din Gulag este inaugurat în noiembrie
1931. Stalin* a decis sã se sape un canal între Marea Balticã ºi Marea
Albã, numit Bielomorkanal: 227 de kilometri, dintre care 39 în plin
granit, 19 ecluze, 49 de baraje mici, 15 mari, totul fãrã nici un fel de
mijloace mecanice. Sub conducerea ºefului Gulagului, Lazar Kogan, ºi
a ºefului de ºantier, Matvei Berman, proiectul este în întregime
conceput ºi realizat de deþinuþi, a cãror poreclã zeka, de la ZK,
deþinut la canal va deveni în curând denumirea comunã a universului
concentraþionar. Sunt cel puþin 120.000 de oameni care au participat
la ºantier, dintre care minimum 15.000 ºi-au pierdut viaþa acolo dar
se vehiculeazã ºi cifra de 40.000 de victime. Pe 1 mai 1933, pe vasul
Karl Marx, Stalin ºi conducerea sovieticã inaugureazã cu mare
pompã acest canal care, cuprins de gheþuri o parte din an ºi de un
curent de apã ce nu permite trecerea navelor de peste un anumit tonaj, nu
va servi la nimic. Totuºi, Bielomorkanal este suportul marilor operaþiuni
de propagandã*: fotograful de avangardã Aleksandr Rodcenko publicã
un reportaj ce preamãreºte ºantierul, în revista URSS în construcþie,
ºi, în 1934, 36 de scriitori de prim rang participã la publicarea unei
cãrþi care descrie canalul cu entuziasm. Stalin pune în circulaþie pânã

ºi una dintre cele mai cunoscute mãrci de þigãri, Bielomorkanal.
Între 1932 ºi 1935, aceste uriaºe lagãre-ºantier se înmulþesc. Unul
dintre cele mai înfricoºãtoare este cel de la Kolîma, în nord-estul
Siberiei, la Marea Ohoþk, loc pustiu, unde s-a descoperit aur ºi unde
este construit din temelii oraºul Magadan. În condiþii de muncã ºi de
supravieþuire atroce, sute de mii de deþinuþi vor extrage aici, din 1932
pânã în 1957, sute de tone de aur, apoi de uraniu. În ale sale Povestiri
din Kolîma, Varlam ªalamov a depus mãrturie despre oroarea acelui
infern. ªi alte lagãre-ºantier terifiante sunt situate pe Cercul Polar
cel de la Vorkuta, unde se descoperã cãrbune, ºi cel de la Norilsk,
unde se exploateazã petrol. În sudul Siberiei, principalele complexe
concentraþionare sunt cele din Steplag, în zona Karaganda, din Kuzbas,
în zona Novosibirsk, ºi din Ozerlag, în apropierea lacului Baikal, din
Karelia ºi Mordovia. Pe imensa întindere sovieticã apare ceea ce
Aleksandr Soljeniþîn a numit Arhipelagul Gulag: în 1940, el cuprinde
deja 53 de complexe concentraþionare, subdivizate în mii de lagãre
secundare. Existã deja 425 de locuri de fixare a coloniºtilor speciali,
locuri ce au creat uneori condiþii pentru episoade tragice, cum e
abandonarea pe o insulã pustie, de pe fluviul Ob (Nazino), a 6.114
persoane, în mai 1933, fãrã nici un fel de mijloace de supravieþuire, ºi
dintre care, trei luni mai târziu, doar 2.200 mai erau în viaþã. Gulagul
este, de asemenea, un spaþiu de exterminare directã: în 1937-1938,
peste 350.000 de persoane au fost împuºcate aici.
Populaþia ºi civilizaþia Gulagului

Populaþia acestui arhipelag concentraþionar evolueazã numeric în funcþie
de politica lui Stalin. Din 1930 pânã în 1934, chiaburii ºi licenþî
persoane lipsite de drepturi civile alimenteazã fluxul; în 1937-1938,
o fac victimele Marii Terori*; în 1939-1941, elitele ºi chiaburii din
þãrile ºi regiunile anexate de URSS, ca urmare a pactelor germano-sovie-
tice*; apoi, din vara anului 1941 pânã la începutul lui 1945, popoarele
pedepsite din cauza sau cu ocazia rãzboiului germanii de pe Volga,
popoarele din Caucaz, tãtarii din Crimeea etc.; în sfârºit, dupã 1945,
prizonierii de rãzboi sovietici luaþi de germani ºi reveniþi în URSS, precum
ºi opozanþii strãini de tirania stalinistã ucraineni, baltici, polonezi etc.
Numãrul deþinuþilor evolueazã dupã capriciile politicii: de la un
milion de zeka în 1935, se ajunge la 1.200.000 în 1937, la 2 milioane
în 1938 ºi 1939, apoi la 2.500.000 la sfârºitul anului 1941. În timpul
rãzboiului, lagãrele se golesc parþial, cu precãdere din cauza unei

supramortalitãþi datorate foametei; de la 1.400.000 de deþinuþi în
1944, ele se umplu din nou cu 1.500.000 de zeka în 1945, cu
1.700.000 în 1947 ºi cu peste 2.500.000 din 1948 pânã la moartea lui
Stalin. Acestora li se adaugã coloniºtii speciali al cãror numãr
evolueazã de la 1.500.000 la aproape 3 milioane , deþinuþii în tranzit
ºi deþinuþii împuºcaþi. Dar aici este vorba despre totaluri la un moment
dat, care nu aratã exact importantul turnover decese ºi deportãri
obligatorii. În total, circa 18 milioane de persoane au trecut prin
Gulag, reprezentând zeci de naþionalitãþi.
Pânã în 1956, cei mai mulþi deþinuþi se trezesc în lagãre fãrã a ºti
de ce, pe baza simplei decizii a unei instanþe extrajudiciare care dã
sentinþe în lipsa lor. Regãsim aici toate categoriile de populaþie:
tineri ºi bãtrâni, sãnãtoºi ºi cu handicap, bãrbaþi ºi femei, oameni
politici ºi cetãþeni fideli regimului, ruºi, naþionalitãþi minoritare un
dicton afirmã cã, dacã o naþiune nu este reprezentatã într-un lagãr,
înseamnã cã nu existã. Durata pedepselor este adeseori o aparenþã
înºelãtoare: prelungirea lor este la ordinea zilei, iar Jacques Rossi
povesteºte în Manualul Gulagului aceastã glumã semnificativã: A
primit un an ºi, dupã nici 24 de luni, a fost eliberat... anticipat!. Celor
mai mulþi deþinuþi eliberaþi li se interzice ºederea în anumite zone ale
URSS ºi sunt constrânºi la domiciliu obligatoriu în apropierea lagãrului,
ceea ce le permite totuºi sã obþinã un loc de muncã ºi sã ducã o viaþã
de familie, dupã cum o mãrturiseºte maghiarul Aron Gábor în Strigãtul
taigalei.
Cea mai mare parte a deþinuþilor sunt victime ale faimosului articol
58 din Codul Penal sovietic, care defineºte crima contrarevolu-
þionarã, provocând o criminalizare a ansamblului societãþii. Aceºti
contrarevoluþionari sunt la cheremul condamnaþilor de drept comun
blatnoi , cãrora autoritãþile le încredinþeazã adeseori administrarea
lagãrului. Acesta este constituit dintr-o suprafaþã înconjuratã de sârmã
ghimpatã, mergând de la simpla campare în plinã taiga pânã la
ansambluri de barãci din beton, în timp ce gardienii ºi conducerea
sunt instalaþi în exteriorul perimetrului. Disciplina este riguroasã,
delaþiunea permanentã, pedepsele groaznice, iar gardienii trag fãrã
somaþie.
Viaþa cotidianã este guvernatã de ideea supravieþuirii, care depinde
de raþia de hranã. Potrivit principiului lui Lenin*, cine nu munceºte
nu mãnâncã, raþia depinde de munca prestatã în timpul zilei de
fiecare echipã, iar dacã norma de tãiere a lemnului sau de extragere
a minereului nu este îndeplinitã, raþia scade. Precaritatea igienei ºi
a îngrijirilor medicale, malnutriþia, munca istovitoare explicã indicele

ridicat al mortalitãþii, ce poate ajunge de la 31 în 1937 aproximativ
dublul indicelui mediu de mortalitate al þãrii pânã la 176 în 1942.
În total, în rãstimp de douãzeci de ani, se pare cã au murit circa douã
milioane de zeka. Exceptând conflictele cu blatnoi, moartea este
naturalã: epuizare, foame, frig sau boalã. În afarã de noroc ºi de o
excelentã rezistenþã fizicã, supravieþuirea depinde de adoptarea moralei
deþinuþilor de drept comun fiecare pentru sine , de recurgerea la
tufta arta de a te preface cã munceºti ºi de a falsifica pontajele ºi
de capacitatea de a-þi pãstra un spaþiu privat un crucifix, în cazul
creºtinilor etc.
Toate lagãrele au câte o secþie culturalã ºi educativã, ale cãrei
eforturi au ca obiect o igienã fizicã, în aceeaºi mãsurã ca ºi una mentalã
ºi ideologicã, precum ºi rãspândirea propagandei portretele con-
ducãtorilor sau banderole proclamând: Munca dezinteresatã ne va
reda locul cuvenit în marea familie a muncitorilor sau Comunismul
este viitorul luminos al omenirii. Evadãrile sunt rare, într-atât de mari
sunt obstacolele iarna, subalimentaþia, întinderea taigalei, raziile
poliþieneºti. Câteva revolte ºi greve izbucnesc uneori, ca în 1936, la
Vorkuta, unde troþkiºtii* reclamã un statut de deþinuþi politici ºi intrã
în grevã. Cele mai cunoscute izbucnesc în 1954, cerând încetarea
relelor tratamente ºi o îmbunãtãþire a condiþiilor de detenþie. Re-
presiunea cea mai brutalã este întotdeauna rãspunsul la aceste
miºcãri.
Natura ºi funcþiile Gulagului

Prin numãrul de deþinuþi pe care îl controleazã, prin numãrul de
victime pe care îl provoacã, prin amploarea lui teritorialã, prin legãtura
sa cu puterea ºi ideologia leninist-stalinistã, sistemul concentraþionar
comunist prezintã caracteristici comune cu toate statele totalitare.
Dacã Germania nazistã a creat uzine ale morþii care îi sunt specifice,
comparaþia între lagãrele comuniste ºi cele naziste este una pertinentã:
este vorba, prin simplã decizie administrativã, despre excluderea din
societate, pedepsirea ºi reeducarea prin muncã proiect utopic a
cetãþenilor aparþinând unor categorii suspecte în ochii puterii, ba
chiar despre exterminarea lor prin condiþiile de lucru, de igienã ºi de
alimentaþie ucigãtoare. Dar este vorba ºi despre exploatarea intensivã
a unei mâini de lucru iobage în niºte lucrãri ºi condiþii care ar
descuraja ºi muncitorii obiºnuiþi în 1940, NKVD executã 13% din
volumul lucrãrilor de pe marile ºantiere ale URSS.
Lagãrele nu reprezintã prilejul unei reeducãri politice ºi morale;

dimpotrivã, ele accentueazã dezumanizarea raporturilor dintre indivizi.
Pentru ªalamov, lagãrul face din muncã o realitate inumanã. Pentru
Soljeniþîn, rãul distilat aici se rãspândeºte pretutindeni: Dacã astãzi
sunt viu, e fiindcã noaptea trecutã nu eu, ci un altul a fost strigat de
pe listã spre a fi împuºcat. [...] Dacã astãzi sunt viu, e fiindcã am avut
dreptul la 200 g de pâine în plus, cea de care mortul n-a mai avut
nevoie. Iar ªalamov conchide: Condiþiile din lagãr nu le permit
oamenilor sã rãmânã oameni. Lagãrele nu sunt fãcute pentru ei.
Sistemul concentraþionar este, în realitate, un element fundamental al
dispozitivului general de teroare, mijlocul de a induce o fricã genera-
lizatã.
Maºinã de distrugere moralã a deþinutului, lagãrul este ºi o maºinã de
distrugere fizicã ºi, astfel, se ridicã problema funcþiei lui exterminatoare.
Soljeniþîn respinge justificãrile care cautã sã acrediteze ideea cã
exterminate sunt clasele, iar oamenii proveniþi din ele trebuie, mai
mult sau mai puþin, sã supravieþuiascã ºi o afirmã rãspicat: Lagãrele
au fost inventate pentru a extermina. Înseamnã oare aceasta cã
lagãrele naziste ºi cele sovietice prezintã o corespondenþã? Soljeniþîn
rãspunde afirmativ: Aceasta e maºina de ucis: pentru a se face
camere de gazare, noi am dus lipsã de gaz. Iar sistemul concentraþionar
ºi masacrele sovietice din anii 1930 i-au inspirat pe conducãtorii
naziºti, dupã cum a mãrturisit Rudolf Hess, creatorul lagãrului de la
Auschwitz. Totuºi, în lagãrele comuniste, intenþia este în primul rând
de a izola, de a pedepsi ºi de a produce, chiar dacã aceasta antreneazã
moartea unui mare numãr de deþinuþi, în timp ce intenþia naziºtilor
este aceea de a face sã piarã un întreg popor, evreii*. Asta nu exclude,
de partea sovieticã, procesele de genocid de clasã sau de genocid etnic,
cum s-a întâmplat cu exterminarea prin înfometare*, în 1932-1933,
sau, în timpul Marii Terori, cu cotele de victime fixate dinainte ºi cu
centrele de exterminare, precum cel de la Kuropati, în Bielorusia, sau
din Bîkovna, în Ucraina.
Sfârºitul Gulagului stalinist

Dupã moartea lui Stalin, o anchetã îi aratã conducerii sovietice cã
preþul de cost pentru un zeka inclusiv întreþinerea gardienilor este mai
mare decât randamentul respectivului zeka. Gulagul este o giganticã
întreprindere falimentarã. O amnistie, decretatã de Beria, permite
unui numãr de circa 1.500.000 de deþinuþi sã fie eliberaþi, iar lagãrele,
cu excepþia lagãrelor speciale ºi a lagãrelor pentru criminalii de

rãzboi, trec sub autoritatea Ministerului Justiþiei. Urmeazã alte
eliberãri, în special în rândul foºtilor prizonieri de rãzboi germani sau
japonezi. Începând cu 1956, termenul lagãr dispare din textele
oficiale sovietice, fiind înlocuit cu cel de colonie, apoi de aºezãmânt.
Nu mai existã decât vreo treizeci în 1957. În ianuarie 1960, Direcþia
principalã a coloniilor de reeducare prin muncã este desfiinþatã.
Lagãrele continuã totuºi sã funcþioneze sub Brejnev*, chiar dacã
nu-ºi mai îndeplinesc funcþiile de exterminare ºi de muncã silnicã ºi
vizeazã mai puþin masa populaþiei, cât mai ales un numãr restrâns de
opozanþi ºi disidenþi*. În 1970, este adoptat un nou Cod al muncii
corecþionale, care distinge în grade crescãtoare ale represiunii
lagãre cu regim general, întãrit, sever sau special. Detenþiile din
motive politice au loc însã pânã la perestroika gorbaciovistã.
Generalizarea lagãrelor în lumea comunistã

Modelul concentraþionar sovietic este reprodus, în parte, încã de la
sfârºitul anilor 1940 în democraþiile populare*, inclusiv în anumite moduri
specifice; astfel, în România este creat, dupã modelul Bielomorkanal,
lagãrul-ºantier Canalul Dunãre-Marea Neagrã, care numãrã peste
40.000 de deþinuþi în 1950. Acest tip de dispozitiv continuã sã existe
pânã la începutul anilor 1960, cu excepþia RDG, unde lagãrele,
amenajate de sovietici în fostele lagãre naziste, sunt închise la începutul
anilor 1950, ºi cu excepþia Albaniei, care ºi le conservã pânã în 1990.
În China, sistemul concentraþionar Laogai* este creat încã de la
finele anilor 1930 în zona condusã de Mao Zedong*; zeci de milioane
de victime sunt deþinute aici. Acest sistem este instituit în Coreea de
Nord, în Vietnam ºi în Cuba.
Istoria ºi memoria sistemului concentraþionar comunist

Recunoaºterea existenþei lagãrelor în URSS ºi în lumea comunistã a
dat ocazia, timp de decenii, unei lupte intense, comuniºti, intelectuali
progresiºti ºi tovarãºi de drum refuzând cu îndârjire, mai ales dupã
descoperirea lagãrelor de concentrare naziste, în 1945, sã recunoascã
existenþa fenomenelor identice în URSS. Ei au vorbit mult timp despre
ele ca despre niºte centre de reeducare de care erau mândri, înainte de
a le lega existenþa de o perioadã stalinistã depãºitã. Unii, precum
SOCIAL-DEMOCRAÞIE 567
Jean-Paul Sartre, s-au arãtat mai sensibili faþã de uzul pe care îl dãdea
burghezia acestor dezvãluiri decât faþã de însãºi existenþa faptelor.
Este adevãrat cã secretul era bine pãstrat ºi cã nu dispunem astãzi
decât de foarte puþine fotografii din Gulag, dupã cum o aratã albumul
Gulag al lui Tomasz Kizny.
În pofida primelor descrieri ale francezului Raymond Duguet în
1927, a sute de mãrturii, de procese rãsunãtoare precum procesul
Kravcenko, din 1949, sau Rousset, în 1950 câºtigate împotriva celor
care vedeau în denunþarea acestor lagãre o operaþiune politicã
anticomunistã, negaþionismul triumfa. ªi a fost nevoie de opera
majorã a lui Soljeniþîn, apãrutã în francezã în 1974, pentru ca ochii unui
public larg sã înceapã sã se deschidã, nu fãrã dispute. Deschiderea
arhivelor* fostului imperiu sovietic a permis astãzi stabilirea faptelor.
SOCIAL-DEMOCRAÞIE
Socialismul, ca sistem partizan, se constituie la sfârºitul secolului al
XIX-lea, odatã cu apariþia unor partide care vor purta denumirea
genericã de social-democraþii. Începând din 1917, Lenin* iniþiazã o
bãtãlie împotriva social-democraþiilor, luptã pe care, într-o primã
etapã, comuniºtii o vor câºtiga în parte, înainte de a o pierde definitiv
în 1989-1991, odatã cu prãbuºirea sistemului comunist la nivel mondial.
Naºterea social-democraþiei
Prototipul social-democraþiei este Partidul Social-Democrat german
(SPD). Apãrut în 1877 ºi legalizat în 1891, el îi încredinþeazã lui Karl
Kautsky secretar al lui Engels* ºi garant al ortodoxiei* marxiste
redactarea unui program care sã defineascã o cale reformistã a socia-
lismului, fãrã însã a respinge esenþa marxismului* lupta de clasã ºi
rolul istoric al proletariatului. Începând din 1896, SPD este sfâºiat de
disputa revizionismului: Eduard Bernstein, executorul testamentar
al lui Engels, criticã teza pauperizãrii clasei muncitoare* ºi pe cea a
recurgerii cu necesitate la dictatura proletariatului. Totuºi, în 1914,
SPD este un partid puternic, având 35% dintre sufragii ºi 1.700.000
de membri ºi fiind structurat într-o formidabilã reþea de sindicate*,
cooperative ºi asociaþii muncitoreºti.
568 SOCIAL-DEMOCRAÞIE
Cel de-al doilea pol al socialismului se formeazã în Marea Britanie,

sub numele de laburism. Clasa muncitoare, puternic organizatã din
anii 1850 în sindicatele Trade Union Congress (TUC) ºi cooperativele
sale, încearcã sã obþinã greutate pe terenul politic; ea contribuie la
crearea în 1906 a Labor Party, ale cãrui legãturi cu matricea sa
sindicalã vor fi adeseori conflictuale. În paralel, coexistã grupuri de
inspiraþie intelectualã: Fabian Society, animatã de soþii Sidney ºi
Beatrice Webb, Independant Labor Party ºi British Socialist Party.
Socialismul britanic posedã o bazã electoralã importantã, datoritã TUC.
În Franþa, formarea unui partid socialist este legatã de moºtenirea
Revoluþiei Franceze ºi de experienþa Comunei din Paris. Dupã zdrobirea
acesteia din urmã, în 1871, socialismul este divizat în trei curente.
Primul este întruchipat de Jules Basile, zis ºi Guesde, care creeazã în
1893 Partidul Muncitoresc Francez inspirat din SPD atât prin
doctrina sa marxistã intransigentã, cât ºi prin structura lui, ce regrupeazã
în jurul partidului un dispozitiv de sindicate, cooperative ºi asociaþii
muncitoreºti. Cel de-al doilea, Partidul Muncitoresc Socialist Revolu-
þionar, creat în 1898 ºi condus de Jean Allemane, þine de insurecþionismul
inspirat de figura lui Blanqui, cu nuanþe de anarhism*. Al treilea este
un socialism independent, animat de personalitãþi ca Jean Jaurès.
În 1905, Jaurès reuºeºte sã unifice ansamblul într-un Partid So-
cialist Secþia Francezã a Internaþionalei Muncitoreºti (SFIO) ,
care totuºi nu ajunge sã-ºi articuleze doctrina ºi acþiunea cu cele ale
unui sindicalism impregnat de anarhism ºi refuzând democraþia*
parlamentarã. Numãrând puþini activiºti, dar numeroºi aleºi, SFIO nu
va fi niciodatã o social-democraþie de tipul celei germane sau britanice,
modele ale partidelor socialiste austriac, belgian, olandez, norvegian,
suedez ºi ceh.
Din 1889, ansamblul acestor partide, pe atunci eminamente europene,
se grupeazã în Internaþionala Muncitoreascã Socialistã (IMS) sau
Internaþionala a II-a, fondatã sub egida lui Engels. IMS profeseazã o
ideologie marxistã, o politicã revoluþionarã din ce în ce mai contaminatã
de democraþia reprezentativã ºi un internaþionalism* care încearcã sã
frâneze puseele naþionaliste. Totuºi, încã de la congresul sãu din 1903
ºi sub imboldul lui Lenin, Partidul Muncitoresc Social-Democrat din
Rusia (PMSDR) cunoaºte o primã divizare între bolºevici*, pe de o
parte, ºi menºevici, pe de alta. Conflictul, care îi opune pe cei duri
celor moderaþi, vizeazã formele de organizare: Lenin cere o organizare
clandestinã a revoluþionarilor de profesie, în timp ce Iuri Martov
doreºte un partid care sã îºi recruteze membrii pe o bazã mai largã ºi
care sã practice acþiunea legalã.
SOCIAL-DEMOCRAÞIE 569
Primul Rãzboi Mondial ºi revoluþia bolºevicã

Rãzboiul din 1914 divide IMS, al cãrui internaþionalism, proclamat
cu ocazia congresului sãu de la Basel, în 1912, este strãbãtut de valuri
patriotice, chiar ºovine. Contrar predicþiilor lui Marx* proletarii
nu au patrie , sentimentul naþional are prioritate în faþa noþiunii de
clasã. În plus, Uniunea sacrã îi împinge pe liderii socialiºti nu numai
sã voteze cu partidele burgheze, ci sã ºi participe la guvernãrile
burgheze. Drept reacþie, ºi faþã cu ororile rãzboiului*, în interiorul
IMS se cristalizeazã încet-încet o minoritate pacifistã ºi revoluþionarã
care ar fi rãmas marginalã dacã nu ar fi intervenit Revoluþia rusã din
Februarie 1917, apoi conflictul violent prin care Lenin va cãuta sã
rãstoarne guvernul provizoriu al socialistului Kerenski, aliat cu men-
ºevicii ºi socialist-revoluþionarii, ºi, în fine, preluarea puterii de cãtre
bolºevici, pe 7 noiembrie 1917.
Începând de acum, scindarea, inauguratã în PMSDR în 1903, se
va propaga, la îndemnul lui Lenin, cu iuþeala fulgerului în întreaga
miºcare socialistã europeanã, apoi în cea mondialã. Timp de ºapte
decenii, ea va opune social-democraþia tendinþã moderatã ºi demo-
craticã a socialismului comunismului ºi va îmbrãca mai multe forme.
Mai întâi, pe cea a unei lupte semantice: din 1918, Lenin impune
abandonarea termenului social-democrat considerat dezonorant, din
cauza trãdãrii , înlocuit de cel de comunist singurul, de acum
înainte, onorabil pentru un revoluþionar. Dupã aceea, pe cea a unei
divergenþe doctrinare radicale: socialismul ºi comunismul se dovedesc
douã filosofii politice diferite. În sfârºit, pe cea a unei lupte politice
ºi organizaþionale: din 1918, socialiºtii ºi sindicaliºtii ruºi care criticã
puterea bolºevicã sunt persecutaþi; iar în martie 1919, Lenin creeazã
Internaþionala Comunistã* (IC), maºinã de rãzboi împotriva miºcãrii
social-democrate, completatã de Internaþionala Sindicalã Roºie, care
vizeazã miºcarea sindicalã.
În acest rãzboi, arma principalã este sciziunea, artã în care Lenin
este de multã vreme un expert. Încã din 1919-1920, bolºevicii provoacã
în toate partidele socialiste o bãtãlie, fie pentru a obþine afilierea lor
la IC, fie pentru a reuni în sânul acesteia fracþiunea cea mai radicalã,
care sã scindeze, pentru ca, mai apoi, sã se transforme în partid
comunist. În Germania, SPD, care trebuie sã admitã înãbuºirea revoltelor
revoluþionare, cum ar fi cea a Ligii Spartacus din ianuarie 1919, de la
Berlin, se ciocneºte de Partidul Comunist. Pe plan doctrinar, Kautsky,
prin mai multe texte fondatoare Dictatura proletariatului, în 1918;
570 SOCIAL-DEMOCRAÞIE
Comunism ºi terorism, în 1920 ºi în numele democraþiei, formuleazã

o criticã radicalã a puterii bolºevice. Acelaºi tip de criticã este
profesat cu ocazia congresului de aderare a SFIO la IC, în decembrie
1920 de Léon Blum, care rãmâne în casa pãrinteascã ºi devine
liderul socialismului francez.
Manevra leninistã nu atinge decât un succes moderat. Acolo unde
social-democraþia este puternicã Marea Britanie, Suedia, Norvegia,
Belgia ºi chiar Germania , comunismul rãmâne slab, practic marginal.
În Franþa ºi Cehoslovacia, el cucereºte conducerea partidelor socialiste;
începând din 1924 însã, IC le impune o bolºevizare menitã sã le
transforme în partide de tip leninist, ceea ce alungã numeroºi membri;
linia clasã contra clasã, inauguratã de Stalin* în 1928 ºi care
desemneazã social-democraþia etichetatã ca social-fascistã ca
principal inamic, îi face pe alegãtori sã se îndepãrteze. Astfel, în
1932, SFIO, atâta cât mai era, reuneºte mult mai mulþi membri ºi
alegãtori decât PCF*. În Germania, atacurile încrâncenate ale comu-
niºtilor împotriva SPD faciliteazã din plin venirea lui Hitler la putere
ºi antreneazã distrugerea simultanã a celor douã partide.
De la alianþele Frontului Popular la Rãzboiul Rece

În 1934-1935, Stalin îºi schimbã politica externã* ºi instaureazã o
politicã a Frontului Popular*, încununatã în 1934-1938 cu numeroase
acorduri politice între socialiºti ºi comuniºti. Franþa are în 1936
primul ei guvern cu majoritate socialistã, condus de Léon Blum, care
introduce prin lege mari reforme sociale, inspirate de Confederaþia
Generalã a Muncii, reformistã concedii plãtite, contracte colective,
creºteri salariale ºi mari ºantiere. Spre deosebire, guvernul de front
popular, ales în Spania în februarie 1936, se ciocneºte de pronunciamento/
puciul militar al generalului Franco, ce declanºeazã un rãzboi civil* în
faþa cãruia, graþie susþinerii din partea URSS, micul PC spaniol
distruge în scurt timp puternicul Partid Socialist ºi controleazã statul.
În numele antifascismului* ºi al luptei împotriva nazismului, al
Doilea Rãzboi Mondial favorizeazã integrarea partidelor comuniste în
viaþa naþionalã. Însã, dupã 1945, problema alianþei între socialism ºi
comunism rãmâne crucialã. În democraþiile populare*, social-demo-
craþii în viitoarea RDG, în Polonia ºi în Cehoslovacia sunt fie
persecutaþi, fie constrânºi sã se dizolve în PC aflat la putere, fie
forþaþi sã serveascã drept alibi unei pseudodemocraþii.
SOCIALISM 571
În Marea Britanie, experienþa rãzboiului îi permite Partidului

Laburist sã guverneze practicând o gestionare socialã care garanteazã
statul providenþial Welfare State ºi marginalizeazã comuniºtii. În
RFG, în timpul congresului sãu de la Bad Godesberg din 1959, SPD
îºi abandoneazã raportãrile la marxismul luptei de clasã ºi propovãduieºte
controlul pieþei prin reglarea acesteia cu ajutorul organismelor paritare,
pentru a se asigura o mai bunã repartiþie a veniturilor ºi cogestiunea
întreprinderilor.
În Franþa ºi în Italia, relaþia dintre socialiºti ºi comuniºti rãmâne
complexã. Dupã o perioadã de alianþã guvernamentalã în 1945-1946,
Rãzboiul Rece* reactiveazã tensiunile. În Italia, la îndemnul lui Pietro
Nenni, PSI alege sistematica alianþã cu PCI*, care dispune de o
poziþie hegemonicã; însã, în 1983, noul sãu ºef, Bettino Craxi,
favorizeazã relaþiile cu creºtin-democraþia ºi participã la guvernare.
În Franþa, SFIO, aflatã la guvernare din 1944 pânã în 1958, refuzã
alianþa cu PCF, iar conducãtorul ei ºi preºedinte al Consiliului, Guy
Mollet, afirmã, ca ºi alþii, cã, de fapt, comuniºtii nu se aflã la
stânga, ci în Est. Uzura puterii ºi revenirea generalului de Gaulle în
1958 marginalizeazã o SFIO cuceritã în 1971 de François Mitterrand,
care, printr-un acord de uniune a stângii, semnat în 1972, se strãduieºte
cu folos sã slãbeascã PCF. Consolidat prin victoria în alegerile prezi-
denþiale din 1981 ºi 1988, PS devine forþa hegemonicã a stângii, în
timp ce PCF se marginalizeazã. În Spania, Portugalia ºi în Grecia,
dupã ce creaserã iluzii în anii 1970, comuniºtii sunt, la rândul lor,
marginalizaþi de partide socialiste puternice. Iar între 1956 ºi 1989,
când miºcarea comunistã internaþionalã* nu mai are o organizare
formalizatã, socialiºtii construiesc o puternicã internaþionalã.
Conflictul deschis de Lenin în 1903 în sânul socialismului s-a
transformat în 1917 într-o schismã între un socialism al democraþiei ºi
al economiei de piaþã, pe de o parte, ºi un comunism cu pretenþii
egalitariste, în realitate totalitar ºi dezastruos din punct de vedere
economic, pe de altã parte. Prãbuºirea URSS în 1991 a marcat înfrân-
gerea istoricã a formei bolºevice de comunism.
SOCIALISM
Avându-l pe social ca rãdãcinã, termenul socialist a trecut prin
cel de societar în sensul de membru al colectivitãþii sociale
(Babeuf, 1795) sau de asociat al naþiunii industriale (Fourier, 1808)
înainte de a apãrea, în 1822, într-o scrisoare a lui Edward Cooper
cãtre Robert Owen. În 1831, socialist desemneazã o doctrinã moralã
572 SOCIALISM
cu o profundã conotaþie religioasã, care vede în om o fiinþã socialã,

pentru a se impune treptat odatã cu termenul socialism, luat ca o
ºtiinþã a societãþii, alipitã unui plan de reorganizare globalã a acesteia.
De la sfârºitul anilor 1830, socialismul desemneazã în mod curent
o doctrinã ce vizeazã rezolvarea chestiunii sociale datorate pau-
perizãrii masive a clasei muncitoare*, provocatã de revoluþia industrialã.
Socialismul alege calea solidaritãþii ºi reformei, ceea ce îl deosebeºte
de colectivism ºi de comunism*.
Marx, între socialism ºi comunism

În Manifestul Partidului Comunist din 1848, Marx a definit trei
accepþiuni: socialismul ºtiinþific, socialismul ca tranziþie la comu-
nism ºi socialismul socialiºtilor. Dupã 1848 însã ºi dupã refluxul
revoluþionar, graniþa dintre aceste trei ideologii se ºterge, Marx fiind
cel ce dãduse consemnul înaintãrii sub stindardul socialist ºi
democrat, spre a gâdila, astfel, urechile unei clase muncitoare mai
sensibile la argumentele reformiºtilor decât la cele ale comuniºtilor.
În 1895, sociologul Émile Durkheim stabileºte o diferenþã strictã
între socialism ºi comunism, primul þinând de modernitatea
industrialã, iar al doilea de arhaica egalitate comunitarã. Catalogând
însã opera lui Marx ca socialistã, el întãreºte bruiajul operat de
acesta între cele douã doctrine ºi prelungit de intelighenþia social-de-
mocratã rusul Gheorghi Plehanov sau germanul Karl Kautsky , în
rolul sãu de interpret necomunist al marxismului*.
Între idealul de revoluþie*, anticapitalism*, presiunea democraþiei *
reprezentative ºi ascensiunea marilor reforme sociale, zorii secolului
XX stau mãrturie pentru aceastã confuzie. Astfel, Jean Jaurès, nu
foarte marxist totuºi, desemneazã în 1901 socialismul ca pe voinþa de
a-i substitui capitalismului comunismul de producþie, în sensul de
colectivizare a mijloacelor de producþie. Sunt date uitãrii atacurile lui
Marx împotriva socialismului idealist ºi moralist al lui Proudhon,
împotriva colectivismului insurecþional al lui Bakunin sau socialis-
mului de stat al lui Lassalle. Afiºarea unui marxism deschis aranja-
mentelor ideologice face sã se creadã un timp în reconcilierea cu-
rentelor politice provenite din Internaþionala I ºi a II-a.
SOCIALISM 573
Socialismul socialiºtilor
Creºterea în forþã a partidelor socialiste ºi a sindicatelor* muncitoreºti,
la sfârºitul secolului al XIX-lea, îi face pe mulþi social-democraþi sã
întrevadã posibilitatea unei ieºiri paºnice din capitalism. Eduard Bernstein,
Gustav Bauer sau Jean Jaurès privilegiazã urnele pentru a rezolva
chestiunea socialã, intrând în conflict cu susþinãtorii ortodoxiei*
marxiste. Odatã cu Revoluþia din Octombrie*, fiecare este somat sã
aleagã între reformã ºi revoluþie, o a treia cale neexistând, potrivit
concepþiei lui Lenin*. Cei ce au rãmas în casa pãrinteascã socialistã
sunt stigmatizaþi ca trãdãtori ai cauzei muncitoreºti, incapabili de a
distinge între parlamentarismul burghez ºi democratismul proletar.
De atunci, fraþii inamici se vor înfrunta pe parcursul a ºapte decenii,
chiar dacã, din motive tactice, se aliazã pentru moment de exemplu,
în Franþa, în timpul Frontului Popular* sau al unirii stângii. Niciodatã
însã, dupã 1917, socialiºtii ºi comuniºtii nu s-au mai considerat
semeni.
Socialismul ºtiinþific
Odatã cu materialismul istoric (sau socialismul ºtiinþific), opus
socialismului critico-utopic al lui Saint-Simon, Fourier sau Proudhon,
istoria este declaratã obiect al unui ºtiinþe exacte, supusã unor legi ale
transformãrii nãscute din nevoia oamenilor de a obþine cele necesare
traiului prin muncã ºi schimb. Însã comunismul nãscut din schisma
bolºevicã va dori sã demonstreze prin fapte cã determinismul econo-
mic pãstrat de socialiºtii favorabili jocului democratic nu poate fi
disociat de activismul proletar, singurul garant al distrugerii totale a
sistemului capitalist ºi al începerii construirii comunismului.
Socialismul ca tranziþie cãtre comunism

În logica lui Marx, comunismul este o miºcare de distrugere a sistemului
capitalist sub loviturile conjugate ale luptei de clasã ºi ale contradicþiilor
modului de producþie capitalist, dar ºi rezultatul unei lung proces de
edificare. Lenin reþine lecþia care, în 1917, în Statul ºi revoluþia, face
sinteza la Critica Programelor de la Gotha ºi Erfurt, stabilitã de
Marx ºi Engels* în 1875, ºi numeºte socialistã faza ce a urmat
preluãrii puterii. În 1977, noua Constituþie a URSS* va proclama cã
574 SOCIETATE
comunitatea socialistã definitã de Leonid Brejnev* ca o familie

de popoare frãþeºti, conduse de partidele marxist-leniniste *, legate
prin aceeaºi concepþie de viaþã a intrat în epoca socialismului
real. În aceastã etapã, dictatura muncitorilor înarmaþi trebuie sã se
exercite pentru a controla o societate de tranziþie încã plinã de stigmatele
celei vechi, printre care statul ºi dreptul burghez, în parte menþinute.
Acest compromis este legat de necesitatea de a acorda prioritate
revoluþionãrii economiei* colectivizarea mijloacelor de producþie
ºi unei discipline severe, ambele necesare creºterii forþelor de producþie,
temelie a unei societãþi a abundenþei. Astfel, modul de repartizare a
bogãþiilor se aplicã încã dupã principiul la muncã egalã, retribuþie
egalã. Odatã dispãrute clasele sociale, iar apoi statul, trecerea la
comunism va putea fi proclamatã ºi orizontul limitat al dreptului
burghez va putea înscrie pe stindardele sale: de la fiecare, dupã
capacitãþi, fiecãruia dupã nevoi! (Marx/Engels, 1875).
SOCIETATE
Crearea omului nou

Pentru Marx, istoria este focarul luptei de clasã, iar societatea
capitalistã ilustreazã ultima etapã a separãrii totale a omului de
produsele muncii sale, în virtutea luptei pânã la moarte care îi opune
pe proprietarii mijloacelor de producþie ºi pe muncitori, lipsiþi de
acestea. Inumanã, societatea capitalistã marcheazã ultimul stadiu al
alienãrii omului, pe care doar revoluþia o poate anihila, sfãrâmând
vechea ordine ºi afirmând primatul definitiv al lucrãtorului asupra
Naturii ºi Istoriei.
De la început, construirea societãþii comuniste este plasatã sub

semnul depãºirii Istoriei, al eradicãrii exploatãrii ºi alienãrii. Este un
scop aproape mistic: noua societate trebuie sã se fondeze pe armonie
ºi egalitate, bazându-se pe construirea unui om nou*. Urgenþa
proiectului este cu atât mai evidentã, cu cât comuniºtii preiau puterea
în societãþi extrem de rurale, unde trebuie sã construiascã înseºi
bazele legitimitãþii lor, clasa muncitoare*.
SOCIETATE 575
Lenin ºi distrugerea societãþii þariste

Experimentarea leninistã se produce pe fondul unor tulburãri nemai-
întâlnite, marcate de epuizarea unei populaþii încercate de dezastrele
Primului Rãzboi Mondial ºi aruncate din 1918 într-un rãzboi civil*, în
comunismul de rãzboi ºi în foametea din 1921-1922. Dat fiind cã
adversarii bolºevicilor erau asimilaþi de aceºtia cu clasele avute,
nimicirea duºmanilor de clasã apare ca o necesitate pentru menþinerea
la putere. Construirea noii societãþi comuniste înseamnã deci, mai
întâi, zdrobirea nobilimii, a proprietarilor de pãmânt, a industriaºilor,
a clerului. Decretul cu privire la pãmânt, din noiembrie 1917, reprezintã
preludiul la exproprierea ºi lichidarea nobilimii latifundiare; la fel se
întâmplã ºi cu decretul referitor la industrie. În paroxismul violenþei
cu care sângele doboarã vechea ordine, au fost puse deja bazele noii
orânduiri. Preferinþa proletarã se impune ca principiu de mobilitate
a cadrelor. Originea sãnãtoasã muncitoreascã, îndeosebi funcþio-
neazã drept criteriu de selecþie. Fiii de muncitori ºi de þãrani sunt
admiºi în funcþii de conducere; cei de nobili, de burghezi ºi de
intelectuali sunt bãnuiþi de complicitate cu duºmanul.
Foarte curând, sloganul potrivit cãruia cine nu munceºte nu
mãnâncã se transformã într-unul nou, încãrcat de ameninþare: cine
nu munceºte este un parazit, iar un parazit nu meritã sã trãiascã.
Acesta este preludiul la nimicirea celor ce sunt deposedaþi definitiv ºi
care, din cauza tarei de clasã, sunt privaþi de un loc de muncã ºi
deci sortiþi pieirii. Munca devine o datorie care defineºte un statut, iar
obþinerea, lipsirea de ea sau impunerea ei þin doar de arbitrarul
comunist. În societatea capitalistã, munca este definitã ca o obligaþie
suportatã, însã în societatea comunistã devine un drept al celor care
sunt demni de ea, o datorie pentru cei ce au ºansa de a se putea
rãscumpãra ºi o interdicþie pentru cei ce sunt declaraþi nedemni de ea.
În 1918-1920, comunismul de rãzboi ºi reducerea economiei* la
un stadiu primitiv, cu suprimarea monedei ºi cu trocul ca unicã
modalitate de schimb, provoacã imense dezordini sociale. Þãrãnimea
se refugiazã în autosubzistenþã; criminalitatea se rãspândeºte în sate
ºi oraºe, în relaþie directã cu distrugerea serviciilor judiciare; vagabon-
dajul bandelor de copii ai cãror pãrinþi au fost asasinaþi devine un
fenomen curent.
Instaurarea NEP*, breºã în urmãrirea proiectului de înfãptuire a
comunismului, este întâmpinatã cu o imensã uºurare. Noua Politicã
Economicã insuflã viaþã economiei ºi societãþii. La acea datã, þãrãnimea
576 SOCIETATE
încã reprezintã 80% din populaþie; este atomizatã ºi nevoiaºã (aºa-ziºii

chiaburi þãrani bogaþi puºi la zid de Lenin nereprezentând decât
4% din total) ºi nu dispune, adeseori, decât de douã-trei vaci ºi de
vreo zece hectare cultivabile, la o familie de 8-9 suflete. Clasa muncitoare
reprezintã circa 10% din populaþie, în timp ce nobilimea ºi burghezia
au fost lichidate. Perioada NEP suscitã o formidabilã înflorire socialã,
pe care o ilustreazã inovaþiile urbane ºi, încã ºi mai mult, experimentele
artistice ale avangardei ruse, având în fruntea sa poeþi ºi scriitori de
renume mondial Maiakovski, Mendelstam, Pasternak sau Bulgakov ,
teatrul lui Stanislavski, muzica lui Prokofiev ºi ªostakovici sau cinema-
tografia unor Dziga Vertov ºi Eisenstein.
Însã aceastã reluare a vieþii are un preþ: în timp ce masa societãþii
a fost adusã de rãzboiul civil ºi de foamete la o egalitate a sãrãciei,
inegalitãþile sociale cresc din nou, ºomajul reîncepe sã urce, decalajele
dintre sat ºi oraº provoacã tensiuni, iar partizanii religiei * se revoltã
împotriva libertãþilor câºtigate în materie sexualã ºi împotriva erodãrii
valorilor familiale, ce submineazã autoritatea tradiþionalã. Decizia lui
Stalin de desfiinþare a NEP în iulie 1929, odatã cu lansarea colectivi-
zãrii* pãmânturilor, este semnalul celei de-a doua revoluþii. Aceasta
va reprezenta punctul de pornire cãtre societatea comunistã denumitã
stalinistã.
Stalin ºi noua societate comunistã

Societatea stalinistã se construieºte într-o dinamicã a violenþei care
îmbinã simultan colectivizarea ºi industrializarea*, aduse de teroarea*
de masã care se abate asupra a numeroase grupuri sociale. Cele circa
20 de milioane de exploatãri þãrãneºti de dinainte de 1929 sunt
transformate în 240.000 de colhozuri, ceea ce rãstoarnã ordinea
tradiþionalã, prin ruperea echilibrelor rurale, ºi distruge grupul þãranilor
înstãriþi ºi al þãranilor mijlocaºi, pe care NEP reuºise sã îi aducã din
nou sã facã negoþ cu oraºul. Deºi rãzboiul împotriva þãrãnimii
þãrãnime pe care Lenin o definea drept marele sac de cartofi legat de
gâtul omenirii provoacã lichidarea acesteia ca clasã socialã, el
ajunge sã fãureascã un salariat-þãran la scarã foarte mare, nu reuºeºte
totuºi sã modernizeze satele. Iar la sfârºitul anilor 1930, societatea
þãrãneascã este mai plinã de mujici ca niciodatã. Þãranilor forþaþi, în
cea mai mare dezordine, sã se integreze în structuri colective
ineficiente, în marea lor majoritate , Stalin le acordã dreptul de a-ºi
pãstra câte o vacã ºi un petic de pãmânt de câþiva ari, care se vor
SOCIETATE 577
dovedi de-a lungul timpului cele douã elemente esenþiale ale aprovizio-
nãrii colective.
Colectivizarea marcheazã, pe de o parte, ura definitivã a noilor
salariaþi ai pãmântului împotriva statului, care le impune o întoarcere
la un soi de iobãgie ancestralã, ºi, pe de altã parte, generalizarea
mentalitãþii de iresponsabilitate faþã de bunul colectiv. Colectivizarea
introduce ziua de lucru ca mãsurã a venitului, adeseori plãtit în
naturã: o zi de salariu corespunde unei sarcini clare, care depãºeºte
mai multe zile de trudã, dar care trebuie în mod imperativ realizatã.
Decretul din 17 martie 1932 ratificã aceste norme de calculare a
salariului, în timp ce colhoznicii sunt obligaþi, sub pedeapsa unor
sancþiuni, sã întreþinã drumurile ºi sã presteze diverse sarcini obºteºti,
reluând astfel tradiþia de muncã forþatã a regimului þarist.
Al doilea pilon al politicii staliniste îl reprezintã clasa muncitoare,
care nãscoceºte, prin improvizaþie ºi violenþã, lansarea planului cincinal*.
Acesta înseamnã angajamentul de a mãri de cinci ori producþia în mai
puþin de cinci ani ºi de a pune capãt penuriei de cãrbune, oþel, fier,
pentru a produce turbine, motoare, maºini-unelte, camioane, automobile,
vagoane etc. Planul oferã prilejul unor realizãri gigantice, precum
complexul carbonifer de la Kuzbas, în Urali, ºi crearea ex nihilo a
oraºului Magnitogorsk, în scopul înfiinþãrii unui centru industrial în
apropierea frontierei chineze, ºi nu ca acela de la Donbas, prea aproape
de duºmanii occidentali. Apar combinate uriaºe, care poartã numele
conducãtorilor ºi laudã spiritul superior al acestora uzina de tractoare
de la Stalingrad, uzina de automobile Molotov la Nijni-Novgorod,
metroul Kaganovici la Moscova, marele baraj electric de pe Nipru.
Se impune astfel modelul unei societãþi industriale în frunte cu
directorul de întreprindere, care este un înalt conducãtor politic, cadrele
de conducere, care sunt, în marea lor majoritate, membri ai PCUS *,
ºi marea masã a muncitorilor. Se configureazã o viziune militarizatã
a societãþii, care pune în valoare preferinþa proletarã, acordatã
celor a cãror origine socialã este ireproºabilã. Totuºi, egalitatea
condiþiilor lasã loc rapid unor profunde inegalitãþi, justificate de
nevoia de a-i diferenþia pe cei ce dau dovadã de loialitate faþã de
putere, dupã modelul eroilor muncii stahanoviºti ºi alþi muncitori de
acest tip , prezenþi în toate ramurile industriale ºi chiar în sectorul
agricol. Performanþele lor, mirifice ºi complet trucate, sunt valorizate
de propagandã cât e ziua de lungã ºi recompensate cu privilegii
materiale care îi deosebesc ºi îi separã de ceilalþi muncitori. Ei
alcãtuiesc o parte a elitei, alãturi de grupul responsabililor de partid,
în numãr din ce în ce mai mare.
578 SOCIETATE
Pe aceste baze, apare o nouã societate. La vârful ei se gãseºte elita

birocraþiei*, nomenclatura, secondatã de diverse elite profesionale;
în strãfundul societãþii se întinde masa excluºilor, compusã din oameni
ai trecutului ºi alþi indivizi periculoºi social, surghiuniþi în imensul
Gulag*, iar mai târziu, plasaþi sub controlul permanent al poliþiei
politice*. Între cele douã, o vastã masã înglobeazã salariaþii din
industrie ºi din agriculturã, intelighenþia, þinutã la distanþã, ºi, în
sfârºit, pensionarii; puþine diferenþe salariale disting diversele grupuri,
pensionarii constituind populaþia sãracã a societãþilor de tip sovietic,
constrânsã adesea sã lucreze pentru a supravieþui. Þinând seama de
acest egalitarism forþat*, ºcoala devine repede un loc de intensã
competiþie, în care diploma îºi pãstreazã strãlucirea nealteratã. Pe
scara prestigiului social, profesiile intelectuale îºi menþin supremaþia în
ochii cetãþenilor. Dacã politicienii sau minerii se aflã în egalã mãsurã
într-o poziþie bunã, salariaþii din comerþ, muncitorii necalificaþi, agri-
cultorii sunt împinºi undeva la baza scãrii sociale.
Aplicarea modelului sovietic în democraþiile populare

În primul deceniu de dupã rãzboi, între 1945 ºi 1956, în Europa de
Est, viziunea asupra schimbãrii sociale se inspirã din belºug din anii
1930 sovietici, chiar dacã teroarea este aici mai puþin masivã, iar
numãrul victimelor ºi al celor internaþi în lagãrele de concentrare,
mai puþin consistent. Cu toate acestea, dinamicile colectivizãrii ºi
industrializãrii puse în practicã urmãresc acelaºi obiectiv: crearea
unei societãþi radical noi, care sã aibã în centrul sãu muncitorul, de
preferinþã calificat, iar în vârf, conducãtorul comunist de origine
muncitoreascã. Sectoare industriale, oraºe, linii de transport, un întreg
mod de viaþã îºi face apariþia, asigurând pentru deceniile urmãtoare
baza societãþii de tip sovietic. Ca ºi în URSS, se industrializeazã în
exces, pe baza construirii sau a consolidãrii industriei grele. În acest
scop, i se smulge þãrãnimii o mânã de lucru supranumericã ºi, pu-
nându-i-se în loc situri industriale gigantice, se creeazã clasa
muncitoare, din care se va naºte omul nou.
Pretutindeni, apariþia acestei societãþi se realizeazã cu forcepsul,
într-o atmosferã de tulburãri ºi confuzie generalizate, care stau drept
mãrturii pentru o puternicã urbanizare, cu atât mai însemnatã, cu cât
aceste þãri fuseserã ruinate de rãzboi. Trebuie reconstruite oraºe
cum este cazul Varºoviei, distrusã în proporþie de 75% în 1945 , însã
SOCIETATE 579
trebuie create din nimic ansambluri urbane în apropierea unor centre

industriale în construcþie de exemplu, Eisenhüttenstadt în RDG sau
Nowa Huta în Polonia. Asemenea ansambluri sunt alipite unui oraº
imperial, Cracovia, sau unuia burghez, Frankfurt-pe-Oder, unde se
presupune cã trebuie sã facã uitat ceea ce le-a preexistat, ridicând în
slãvi realizãrile socialismului. Vaste burguri rurale, care erau pânã
atunci pieþe agricole regionale, devin medii urbane dezvoltate. În
douãzeci de ani, Sofia trece de 300.000 de locuitori, câþi avea în
1939, la 1.000.000, Bucureºtiul, de la 600.000 la 1.900.000, iar
Belgradul, de la 600.000 la 1.500.000 de locuitori. Numeroase oraºe
de mãrime medie Plovdiv ºi Varna, în Bulgaria, Constanþa ºi
Timiºoara, în România depãºesc 500.000 de locuitori. Peste tot,
indicii de urbanizare cresc, punând în miºcare hibridarea culturilor
rurale ºi urbane, susþinutã de un efort de educaþie considerabil.
Studenþii polonezi erau în numãr de 220.000 în anii 1930 ºi de opt ori
mai numeroºi în 1980. În acelaºi interval, numãrul lor se dubleazã în
Cehoslovacia, iar în Ungaria urcã de la 92.000 la 420.000. O asemenea
dinamicã reduce analfabetismul care afecta Europa de Est înainte de
rãzboi ºi dezvoltã cultura, datoritã înmulþirii teatrelor ºi bibliotecilor,
în special în întreprinderi. Masificarea, pãtrunderea în rândul maselor
a noilor condiþii de muncã ºi de viaþã înseamnã, în acelaºi timp, ºi
acces la culturã pentru un numãr mare de oameni.
Consensuri impuse, valori ale socialismului ºi lipsã

de succesori politici (desherenþã politicã)
Suprapopularea urbanã, rezultat al migrãrilor masive de la sat spre
oraº ºi industrie, duce la unele politici de control social care antreneazã
frustrãri ºi nemulþumiri. Apartamentele în comun fac sã convieþuiascã,
împotriva voinþei lor, familii întregi în spaþii reduse mai puþin de 5 m2
de persoanã în URSS, în anii 1930, ºi la fel ºi în Europa de Est.
Aceste situaþii obligã la compromisuri frustrante, în care cupluri
divorþate trebuie sã rãmânã adeseori sub acelaºi acoperiº, în lipsa unei
pieþe funciare locale, ºi în care copiii deveniþi adulþi sunt constrânºi sã
împartã aceeaºi camerã cu pãrinþii. Plângerile locatarilor atestã o
calitate adesea defectuoasã a materialelor folosite, lipsa grupurilor
sanitare ºi, în general, lipsa intimitãþii.
În acest mediu deplorabil, poliþia politicã îºi face cuibul în raport
cu frustrãrile acumulate. Nenumãratele scrisori publicate în presã
dovedesc chinuitoarea problemã a locuinþelor, dar ºi neîncetatele
580 SOCIETATE
reproºuri legate de viaþa cotidianã*, începând cu lipsurile din aprovizionare

ºi penuria constantã de produse de primã necesitate. Cozile, fenomen
tipic societãþii de tip sovietic, lasã sã se desluºeascã strategiile familiale
de înlocuire bunicii stau la coadã, în timp ce copiii lor lucreazã
sau de substituire achiziþionarea unui bun care va servi ulterior ca
monedã de schimb. Semn al nepriceperii autoritãþilor, incapabile sã
regleze cererea altfel decât prin lungirea termenelor, cozile reprezintã
un motiv de îngrijorare pentru conducãtori, care se tem ca ele sã nu
ofere prilejul unor manifestãri de furie la scenã deschisã. E ceea ce se
întâmplã uneori, în timpul unor crize în aprovizionare, când, lipsurilor
trãite dureros de muncitoare/menajere, li se adaugã politici antimun-
citoreºti, cum ar fi mãrirea frecventã a normelor de lucru. Criza
dezvãluie amploarea prãpastiei care desparte nomenclatura de sa-
lariaþi. Delimitãrile dintre ei ºi noi reapar, sub faþada unor
comportamente rezultate din adaptare la constrângeri ºi din con-
formism.
Consensurile care întemeiazã societãþile de tip sovietic sunt rezultatele
unor negocieri mai mult sau mai puþin implicite, petrecute între
partidul-stat*, care exercitã o influenþã politicã totalã, ºi o populaþie
care, în schimb, cere dreptul la consum, fie el ºi minim. Numeroase
microechilibre locale se bazeazã pe valorizarea sferei private, în
schimbul non-contestãrii ordinii politice. Deºi credinþele religioase
sunt reprimate fãrã întrerupere, ele sunt totuºi tolerate de îndatã ce
sunt reduse la credinþe private, controlate îndeaproape de poliþie.
Numeroase circuite informale caracterizeazã schimburile între ferma
colectivã sau colhoz ºi deþinãtorii peticelor de pãmânt, ceea ce permite
îmbogãþirea þãranilor ºi, deopotrivã, aprovizionarea generalã sau chiar
deþinerea individualã de mici grãdini, în afara obligaþiilor colective.
Importanþa fenomenului dacea poate fi mãsuratã dupã migrãrile la
sfârºit de sãptãmânã cãtre acest teren particular, în automobilul
Volga, Trabant dobândit dupã ani de aºteptare, pentru o viaþã de
familie îndepãrtatã de presiunile muncii ºi colectivismului. Tot atâtea
echilibre microsocietale subliniazã valorile unui socialism alcãtuit
dintr-un egalitarism de bazã ºi locuri de muncã pentru toþi fie ele ºi
artificiale , pe de o parte, ºi forþa legãturilor familiale ºi a relaþiilor
de vecinãtate, pe de altã parte.
Societãþile de tip sovietic se caracterizeazã printr-o profundã rupturã
între sfera publicã ºi cea privatã, de îndatã ce este vorba despre
ascunderea credinþelor personale, în scopul de a pune mai bine în
evidenþã un tip de comportament public conform aºteptãrilor de
SOCIETATE CIVILÃ 581
sus. Aceastã atitudine a dus adeseori la duplicitate, conformism,

pasivitate ºi la o deresponsabilizare faþã de lucrul public. Acest
consens impus a rãmas neschimbat atât timp cât autoritãþile comuniste
au putut asigura aprovizionarea. În schimb, atunci când au eºuat în
aceastã privinþã, comportamentele oportuniste de valorizare a ordinii
comuniste s-au fãcut þãndãri, iar furia s-a revãrsat împotriva nomen-
claturii. În momentul suprem, cel din 1989-1991, nu s-a gãsit aproape
nimeni care sã susþinã regimurile muribunde pe care le conduceau de
douã decenii niºte dinozauri ce împiedicaserã orice mobilitate socialã.
SOCIETATE CIVILÃ
Societatea civilã, care face trimitere la o viziune pluralistã ºi
liberalã a societãþii, semnificã faptul cã puterea politicã îºi extrage
legitimitatea din consimþãmântul cetãþenilor, cã în interiorul acestei
entitãþi simbolice îºi gãseºte ea autoritatea. Termenul lasã sã se
înþeleagã ºi cã statul trebuie sã respecte, dar ºi sã garanteze auto-
nomia indivizilor ºi a grupurilor care alcãtuiesc textura vieþii sociale.
Ce întrebuinþare i-au dat oare tradiþia marxistã ºi practica realã
comunistã acestei societãþi civile? Putem izola trei momente în
acest sens.
Primul indicator este, cu siguranþã, rãsturnarea operatã de
Marx* în raport cu Hegel, pentru care Bürgerliche Gesellschaft desem-
neazã acea mediere între familie ºi stat, în care indivizii ºi grupurile
asigurã prin munca lor satisfacerea nevoilor materiale ale societãþii,
iar statul are sarcina de a întruchipa universalul ºi de a reuºi sã evite
tendinþele disociative ce s-ar putea manifesta. La Marx, deºi societatea
civilã este cea a mãrfii, ea este mai cu seamã torturatã de un antagonism
de nestãpânit între cei care deþin proprietatea asupra mijloacelor de
producþie, burghezii, ºi cei excluºi de la ea, proletarii, statul
burghez deghizând sub argumente fals universaliste voinþa sa de a
proteja interesele clasei dominante. Obiectivul miºcãrii muncitoreºti
este deci cucerirea puterii, sfãrâmarea vechii maºini de stat burgheze,
instaurarea unei dictaturi temporare a proletariatului, însãrcinatã sã
pregãteascã trecerea la socialism*, ceea ce incitã, de fapt, la disoluþia
oricãrei societãþi civile.
Bolºevicii* au radicalizat acest obiectiv, revoluþia lor pãrând un
demers metodic de distrugere a societãþii civile, iniþiatã în timpul lui
Lenin* ºi atingând paroxismul în cel al lui Stalin*. Ea prezintã douã
probleme indisociabile. Mai întâi, o operaþiune de atomizare a societãþii:
582 SOCIETATE CIVILÃ
nimicirea partidelor de opoziþie ºi a adunãrilor reprezentative, eliminarea

organizaþiilor sindicale* ºi corporative independente, devitalizarea
treptatã a sovietelor necontrolate de putere, scoaterea în afara legii a
grupurilor revoluþionare concurente, punerea la respect a naþionalitãþilor.
Apoi, o operaþiune de remodelare a societãþii, prin care PCUS* va
controla toate rotiþele statului ºi va recruta indivizii într-o multitudine
de organizaþii de masã*, prelungind hegemonia grupului conducãtor*
la nivelul întregii societãþi, pentru a preveni reconstituirea unei vieþi
sociale ºi colective independente.
În aceste condiþii, destalinizarea URSS* ºi a democraþiilor
populare* nu cumva a iniþiat un proces care, fãrã a pune în mod
fundamental în cauzã soclul ideologic, a dus totuºi la un soi de
reabilitare a societãþii civile? Un prim rãspuns invocã dificultatea
statelor de tip sovietic de a reduce în totalitate societatea la tãcere ºi,
ca atare, pune în evidenþã diverse forme de rezistenþã, colective ºi
deschise revoluþia maghiarã* în 1956, Primãvara de la Praga* în
1968 sau mai discrete ºi personale disidenþa*. O a doua interpretare,
þinând de sovietologia nord-americanã din anii 1960, privilegiazã
evoluþia grupului conducãtor în virtutea unei relative dispersãri a
puterii; aceastã teorie, denumitã a grupurilor, este utilizatã în
inventarierea celor care aparatcici, tehnocraþi, militari, ingineri,
savanþi etc. ar putea intra în concurenþã ºi contribui la complicarea
proceselor decizionale; aceastã abordare presupune cã procesul de
diseminare s-ar fi rãspândit din aproape în aproape în societate,
evocând chiar un sistem semicompetitiv. O a treia interpretare,
referitoare în special la Ungaria anilor 1960 ºi la evoluþia Chinei*,
distinge în rãspândirea unei societãþi negustoreºti, ba chiar a unei
economii domestice, indiciul unei renaºteri a societãþii civile.
Cu toate cã sunt inspirate de problematici diferite, primele douã
abordãri pornesc de la o dublã necunoaºtere. Ele ignorã faptul cã o
societate civilã presupune activitatea unor grupuri care dispun de o
libertate de opinie ºi de miºcare ºi care vãd aceastã libertate recunoscutã
ºi garantatã în cadrul unui stat de drept. Cele douã abordãri se înºalã
cu privire la raþionamentul ce animã partidul-stat: revendicând spre
propriul profit monopolul proclamãrii adevãrului ºi pe cel al structurãrii
raporturilor sociale, el nu suportã ca indivizii ºi grupurile sã înnoade
relaþii orizontale ºi sã rivalizeze cu supremaþia lui. Astfel, acordurile
impuse de Solidarnoæ* puterii comuniste din Polonia, în anii 1980, ºi
mãsurile de liberalizare politicã ale lui M. Gorbaciov* au introdus
germenii autonomizãrii societãþii civile ºi au indus o adevãratã rupturã
faþã de modelul leninist de organizare socialã.
SOLIDARNOÆ 583
Evoluþia contemporanã a Chinei antreneazã reflecþii cu mult mai

multe contraste. Contrar celor sugerate de abordãrile dezvoltaþioniste,
nu existã sub nici o formã o tranziþie automatã de la economia de piaþã
la democraþia politicã. Un moment de rupturã este necesar, pentru a
marca distrugerea infrastructurilor partidului-stat comunist ºi instalarea
unui nou ansamblu politic ºi instituþional. Or, extinderea capitalismului
la viaþa economicã ºi la cea socialã reprezintã un dublu risc pentru
grupul conducãtor: ea face mai vizibilã contradicþia dintre ideologia
oficialã, care proclamã superioritatea socialismului, ºi o practicã
glorificând civilizaþia de piaþã; ºi, mai ales, ea rãspândeºte în societate
un gust pentru iniþiativã, acþiune, responsabilitate. Fãrã îndoialã, cei
care beneficiazã astãzi de libertãþi în domeniul economic vor ajunge
sã gãseascã ciudat cã nu li se acordã libertãþi comparabile ºi în
domeniile politic ºi intelectual.
SOLIDARNOÆ
Relaþiile Poloniei cu URSS* ºi comunismul au fost conflictuale în
mod constant: tentativa lui Lenin* de a exporta aici revoluþia bolºevicã
prin rãzboi, în 1920, apoi împãrþirea þãrii prin pactele germano-sovietice
din 1939, invadarea ºi sovietizarea* pãrþii rãsãritene a Poloniei în
1939-1941, refuzul lui Stalin* de a acorda ajutor insurecþiei din
Varºovia, în 1944, ºi impunerea unui regim comunist în 1945, cu
ºirul sãu de deportãri*, execuþii prin împuºcare ºi distrugerea tradiþiilor
democratice de dreapta, ca ºi de stânga.
Dupã Octombrie polonez din 1956, regimul, sub comanda lui
W. Gomu³ka, se orienteazã spre o formã de naþional-comunism; pare
stabil ºi acceptat de populaþie. Este însã zguduit de o serie de crize,
provocate de grave dificultãþi economice ºi, deopotrivã, de protestul
studenþesc din 1968 durii regimului uzând atunci de antisemitism,
sub pretextul antisionismului. În 1975, votarea unei noi Constituþii ce
îºi afirmã legãturile nedezminþite cu URSS provoacã o adâncã emoþie.
Revoltele muncitoreºti din porturile Mãrii Baltice, în 1970, apoi cele
de la Radom, Ursus ºi P³ock, în 1976, subliniazã ilegitimitatea
regimului în care muncitorii, presupuºi a fi beneficiarii acestuia, sunt
cei ce manifestã opoziþia cea mai constantã ºi mai radicalã.
În anii 1970, mai multe grupuri de opoziþie printre care Comitetul
de Apãrare a Muncitorilor (KOR) se ambiþioneazã sã facã sã renascã
societatea civilã*. În iunie 1979, vizita lui Karol Wojty³a, fostul
episcop de Cracovia, devenit papa Ioan Paul al II-lea, cristalizeazã
584 SOLIDARNOÆ
aspiraþia profundã spre o mai mare libertate; aþâþatã de memorii de

multiple facturi democraticã, religioasã, naþionalã , intrând în
contradicþie cu un regim discreditat din punct de vedere moral ºi
economic, a cãrui influenþã totalitarã se restrânsese deja în mod
evident, societatea recupereazã cultura rezistenþei * faþã de ocupaþia
nazistã.
Pe 14 august 1980, muncitorii de la ºantierele navale Lenin din
Gdañsk declanºeazã o grevã, ocupã fabrica, refuzã confruntarea cu
forþele de represiune ºi cheamã la extinderea miºcãrii. Pe 16 august,
Comitetul interîntreprinderi din Gdañsk, condus de tânãrul muncitor
electrician catolic Lech Wa³êsa, înainteazã 21 de propuneri care
rezumã clar starea þãrii. Primul punct revendicã un sindicalism* liber,
în opoziþie cu birocraþia* sindicalã aflatã în feuda puterii comuniste; al
doilea cere garantarea dreptului la grevã, iar al treilea respectarea
libertãþii de exprimare. Urmeazã reangajarea persoanelor concediate,
eliberarea deþinuþilor politici, accesul la mass-media naþionalã, creº-
terea salariilor ºi indexarea acestora în funcþie de preþuri (scara mobilã
a salariilor), numirea cadrelor de conducere dupã criteriul calificãrii,
ºi nu dupã apartenenþa la partid etc. Constrâns sã negocieze, PC polonez
(PCP) cedeazã, însã încearcã sã întârzie înregistrarea legalã a Sin-
dicatelor Independente ºi Autoguvernate Solidaritatea NSZZ
Solidarnoæ , care totuºi nu îi pun în discuþie explicit rolul de
conducãtor.
Timp de ºaisprezece luni, Solidarnoæ, acum numãrând aproape
zece milioane de membri ºi sprijinit de Sindicatul Agricultorilor
Independenþi, nou-creat, precum ºi de organizaþiile studenþeºti, se va
lovi de manevre ale puterii. PCP îl desemneazã ca prim-ministru, pe
12 februarie 1981, pe Wojciech Jaruzelski, general format în URSS ºi
ministru al Apãrãrii de zece ani. În august-septembrie, primul congres
al Solidarnoæ, în care coabiteazã diversele curente de opoziþie, adoptã
un program intitulat Republica autoguvernatã ºi lanseazã un apel
cãtre toþi muncitorii din blocul sovietic.
În pofida negocierilor constante cu puterea, tensiunea nu înceteazã
sã creascã. Pe 23 octombrie, generalul Jaruzelski anunþã trimiterea de
militari înzestraþi cu puteri sporite în regiune; Solidarnoæ replicã
prin aprobarea grevei active, cu asumarea rãspunderii pentru producþie
de cãtre muncitori. Pe 13 decembrie, dupã o pregãtire de mai multe
luni ºi legãturi cu armata ºi serviciile sovietice, Jaruzelski decreteazã
starea de rãzboi: arestarea a mii de militanþi între care Wa³êa,
supravegheat la domiciliu timp de unsprezece luni ºi represiune
brutalã nouã morþi la mina Wujek.
SOVIETIZARE 585
Solidarnoæ organizeazã structuri clandestine ºi, în primãvara lui

1982, amploarea manifestãrilor aratã cã o mare parte a populaþiei nu
renunþã la drepturile dobândite în 1980. Poliþia politicã* (SB) este
foarte activã, iar anii 1983-1984 sunt marcaþi de dispariþii ºi asasinate
politice*, printre care cel al pãrintelui Popie³uszko. În cele din urmã,
autoritãþile hotãrãsc o amnistie. Diminuarea activitãþilor industriale,
conjugatã cu venirea la putere în URSS a lui M. Gorbaciov*, îi
constrânge pe adversarii slãbiþi sã negocieze. În februarie-martie 1989,
ei se reunesc în jurul unei mese rotunde care se soldeazã cu reintroducerea
în legalitate a sindicatului ºi cu organizarea de alegeri în luna iunie.
Dacã PCP ºi-a asigurat o majoritate de 65% în Dietã prin candidaturile
blocate, Solidarnoæ cucereºte aproape toate locurile în Senat, Camerã
desemnatã prin alegeri libere.
Acest triumf atrage formarea unui guvern mixt, condus de un
prim-ministru provenit din Solidarnoæ, Tadeusz Mazowiecki, însã cu
miniºtri comuniºti la Apãrare ºi Interne. Astfel, este contrazisã afirmaþia
lansatã de Gomu³ka în iunie 1945 lui S. Miko³ajczyk, ºef al Partidului
Þãrãnesc: Odatã cuceritã puterea, ea nu ne va mai scãpa niciodatã
din mânã. Procesul angajat acum va duce în câteva sãptãmâni la
cãderea Zidului Berlinului *, în noiembrie 1989, apoi la implozia
URSS ºi la prãbuºirea sistemului comunist mondial.
SOVIETE ® 1917-1922 (MOMENTE CRUCIALE)
SOVIETIZARE
Sovietizarea este procesul prin care puterea zisã sovieticã în
realitate, bolºevicã a cãutat în permanenþã sã-ºi impunã autoritatea
asupra unor teritorii tot mai extinse, pentru a rãspunde definiþiei date
de Lenin* revoluþiei sale, ca mare revoluþie proletarã mondialã. Încã
din 1918, Lenin are în vedere douã mijloace majore de expansiune:
revoluþia socialã ºi politicã de tip bolºevic, pe de o parte, ocuparea de
teritorii de cãtre Armata Roºie* ºi punerea acestora sub controlul
poliþiei politice*, pe de altã parte.
Foarte curând, aceastã logicã expansionistã, în parte legatã de
cultura imperialã þaristã, intrã în conflict cu logica eliberãrii naþionale
a naþiunilor ce compuneau pânã în 1917 imperiul rus. Încã din 1918,
sub pretextul luptei de clasã ºi al rãzboiului revoluþionar, Lenin cautã
sã-ºi supunã aceste naþiuni, organizând un rãzboi civil*, ba chiar
declarându-le rãzboi. Rezultatul este un eºec în Finlanda ºi în Þãrile
586 SOVIETIZARE
Baltice, în 1918, însã Moscova îºi anexeazã Ucraina între 1918 ºi

1920, Azerbaidjanul în aprilie 1920, Armenia în decembrie 1920,
Turkestanul ºi Buhara în toamna lui 1920, Mongolia exterioarã ºi
Daghestanul la sfârºitul lui 1921. Georgia, independentã sub guvernarea
menºevicã începând din 1917, este invadatã în februarie 1921 ºi
reprimatã violent în 1924. În 1925, Cecenia este ocupatã la rândul ei,
iar Unschlicht, seful GPU, îºi încheie astfel raportul: [...] represiunea
militarã nu este eficace decât în mãsura în care este urmatã de o
sovietizare în profunzime a þãrii.
Sovietizarea are deja un sens precis: instaurarea puterii arbitrare
a partidului-stat* comunist rus, recrutarea unui embrion de partid
comunist local, capabil sã ducã mai departe directivele Moscovei,
razii ale Armatei Roºii ºi ale poliþiei politice în toatã þara, etatizarea
economiei*.
Încrezãtor în urma acestor succese, dobândite de unul dintre
oamenii sãi de casã, Ordjonikidze, ºi confruntat cu eºecul a diverse
tentative de luptã armatã* ale Internaþionalei Comuniste* (IC) între
1920 ºi 1927 Hamburg, Tallin, Canton, Shanghai etc. , Stalin*
nu-ºi mai întemeiazã proiectul expansionist pe revoltele sociale, ci pe
construirea socialismului într-o singurã þarã ºi deci pe crearea unui
puternic instrument militar modern ºi pe jocul alianþelor. Deºi este
adevãrat cã eºueazã în cazul rãzboiului din Spania, la începutul lui
1939, pactele germano-sovietice* îi dau însã câºtig de cauzã: din
septembrie 1939 pânã în iunie 1940, URSS ocupã ºi anexeazã patru
þãri Polonia Rãsãriteanã, Estonia, Letonia, Lituania ºi trei
regiuni Karelia, Basarabia ºi Bucovina de Nord. Toate sunt sovie-
tizate dupã modelul anilor 1918-1921.
În schimb, când încã din 1943 se profileazã înfrângerea nazistã
ºi eliberarea* Europei* Centrale ºi de Est, Stalin mimeazã o schimbare,
pentru a evita o reacþie a SUA ºi a Marii Britanii, care sunt convinse
aºadar cã URSS se va mulþumi doar sã orienteze politica externã a
þãrilor eliberate, lãsându-le autonomia internã. În timp ce, în URSS,
cadrele Internaþionalei Comuniste îndoctrineazã prizonieri de rãzboi
ºi selecþioneazã viitoarele cadre ale þãrilor ce aveau sã fie sovietizate,
Stalin creeazã guverne comuniste incipiente camuflate, precum Uniunea
Patrioþilor Polonezi sau Comitetul pentru Germania Liberã. Însã
factorul decisiv rãmâne Armata Roºie, dupã cum i-a spus fãrã mena-
jamente Stalin comunistului iugoslav Djilas în 1944: Acest rãzboi
nu seamãnã cu cel din trecut. Cine ocupã un teritoriu îi impune ºi
sistemul lui social.
SPANIA (RÃZBOIUL DIN) 587
Încã de la intrarea trupelor sovietice, regiunile sunt scotocite de

NKVD ºi SMERª existã 10 regimente ale NKVD în Germania, 15 în
Polonia, 6 în Austria, Ungaria ºi Cehoslovacia, 4 în România ºi
Bulgaria , care ajutã comuniºtii locali sã-ºi creeze o poliþie dupã
modelul sovietic. Se constituie fronturi* patriotice ce reunesc comuniºti,
socialiºti ºi agrarieni, cu un program foarte moderat, la prima vedere.
Dupã cum le-o va zice apropiaþilor sãi Walter Ulbricht, viitorul
conducãtor al RDG: Trebuie sã pãstrãm aparenþele democratice, dar
trebuie sã controlãm totul.
Primul obiectiv al comuniºtilor este acela de a neutraliza partidele
burgheze, adeseori lipindu-le eticheta de fasciste ºi colabo-
raþioniste. Apoi îºi asigurã posturile-cheie în guvernele de coaliþie
poliþie, armatã ºi propagandã ºi îºi instaleazã în cadrul lor o ierarhie
paralelã. Poliþia îºi infiltreazã agenþi în toate partidele ºi îi recruteazã
pe ºefii acestora sau îi spioneazã. Se instaureazã tribunale populare,
care obiºnuiesc populaþia cu încãlcarea legii. Ierarhii, ºefii partidelor
necomuniste, elitele tradiþionale sunt persecutate. Puþin câte puþin,
comuniºtii suscitã în fiecare partid necomunist o sciziune între o aripã
stângã, procomunistã ºi prosovieticã, ºi o aripã dreaptã, reunind
opozanþii faþã de dictatura comunistã. Aceastã lichidare în tranºe a
opoziþiei este denumitã tehnica salamului. Se organizeazã aºadar
alegeri, într-un climat de teroare*, comuniºtii cãutând sã-ºi intimideze
adversarii prin manifestaþii de masã ºi recurgând la o fraudã extrem
de diversificatã.
Aceleaºi procese ºi metode vor fi puse în practicã de celelalte
regimuri comuniste. Astfel, pornind de la baza sa de la Yanan,
înfiinþatã în 1938, Mao Zedong* ocupã militar întreaga Chinã*, apoi
Tibetul* ºi participã la rãzboiul din Coreea*. La fel, Vietminhul,
pornind de la bazele sale din Tonkin, cucereºte Vietnamul de Nord în
1954, apoi Vietnamul de Sud în 1975 ºi controleazã Laosul ºi Cambodgia.
Cuba* încearcã sã-ºi lãrgeascã influenþa susþinând grupãri teroriste*
sau de luptã armatã* ºi guverne de stânga în America Latinã*, începând
din 1959. În definitiv, departe de mitologia revoluþiei sociale, puterea
comunistã ºi-a întemeiat, de cele mai multe ori, expansiunea mondialã
pe forþa militarã purã, mai înainte de a se prãbuºi, în 1989-1991.
SPANIA (RÃZBOIUL DIN) ® RÃZBOIUL DIN SPANIA

588 SPIONAJ
SPIONAJ
Prin însãºi îndelungata lor practicã a conspiraþiei *, a clandestinitãþii ºi
a secretului, bolºevicii*, odatã ajunºi la putere, creeazã rapid mai
multe servicii de informaþii eficace. În decursul timpului, spionajul
capãtã în regimurile comuniste o dimensiune din ce în ce mai importantã,
cu particularitatea cã el este organizat ºi gestionat de poliþiile politice*.
Crearea spionajului sovietic

În URSS*, serviciile tradiþionale de felul celui de-al 2-lea Birou din
Franþa, al Intelligence Service (IS) din Marea Britanie sau al CIA în
Statele Unite (înfiinþat abia în 1947) sunt încredinþate iniþial celui
de-al IV-lea Birou al Armatei Roºii*, condus de vechiul bolºevic Ian
Berzin ºi devenit în 1919 GRU. Dar acesta primeºte în curând sprijinul
a douã noi structuri: INO organ de spionaj al poliþiei politice ºi
OMS organ pentru legãturi clandestine al Internaþionalei Comuniste *
(IC). Informaþiile cãutate sunt clasice: istorice, biografice, politice,
militare, economice ºi tehnologice. Bineînþeles, toate rapoartele se
îndreaptã spre Biroul Politic.
În anii 1920, aceste servicii recruteazã numeroºi comuniºti strãini
în numele apãrãrii URSS ºi al revoluþiei mondiale , ceea ce provoacã
scandaluri rãsunãtoare, ca acelea din Franþa: în aprilie 1927, Siguranþa
aresteazã o întreagã reþea sovieticã, condusã de Jean Cremet, secretar
general adjunct al PCF*, obligat sã fugã în URSS; în 1932, ea
aresteazã un oarecare Fantomas, agent sovietic din fruntea Rabcors
o reþea de militanþi ai PCF din uzinele de armament. Puþin câte puþin,
PC încep sã fie þinute la distanþã de aceste activitãþi, dar rãmân
excelente rezervoare pentru recrutare. Astfel, Henri Robinson, membru
fondator al ICJ, responsabil cu organele clandestine ale IC, devine
ºeful reþelei de informaþii a GRU în Franþa în anii 1930; anumite
partide, ca PC american, de exemplu, sunt adevãrate relee ale serviciilor
sovietice. În sânul fiecãrui PC, oameni de încredere ai Moscovei
dispun încã din anii 1930 de posturi de emisie-recepþie susceptibile de
a asigura legãturi urgente, secrete ºi codificate.
În perioada dintre cele douã rãzboaie, sprijinindu-se pe pasiunea
revoluþionarã ºi prosovieticã, dar ºi pe amploarea cãpãtatã de antifascism*
dupã 1933, sovieticii reuºesc câteva operaþiuni remarcabile, cum ar fi
infiltrarea comunistului Richard Sorge în sânul ambasadei germane de
la Tokyo sau înfiinþarea reþelelor vizând Germania nazistã Orchestra
SPIONAJ 589
roºie condusã de germanul Harro Schulze-Boysen; cea a ungurului

Sándor Radó sau recrutarea unor studenþi britanici Cei cinci de la
Cambridge: Blunt, Burgess, Cairncross, Mac Lean ºi Philby care
aveau sã joace un rol important dupã rãzboi.
Serviciile asigurã ºi gestionarea unor agenþi de influenþã însãrcinaþi
sã facã presiuni asupra centrelor decizionale sau sã modeleze opinia
publicã. În Occident, ziariºtii constituie þintele preferate ziaristul
american W. Duranty, în anii 1930 , ca ºi personalitãþile din lumea
artelor, a culturii, a ºtiinþei sau a Bisericilor, recrutarea efectuându-se
pe baze ideologice marxismul* sau pacifismul* , dar ºi prin constrân-
gere sau exploatând lãcomia.
Totuºi, în anii 1937-1938, în cadrul Marii Terori*, Stalin* decapiteazã
diferitele sale structuri de informaþii, fapt care provoacã o serie de
defecþiuni: Walter Kriviþki, de la GRU, se refugiazã în Franþa ºi,
apoi, în SUA, Aleksandr Orlov, de la NKVD, în SUA. Dar mai ales
el se va afla pe o poziþie de inferioritate în timpul alianþei sale cu
Germania nazistã, refuzând chiar sã creadã în informaþiile lui Sorge
sau ale Orchestrei Roºii, care i-au anunþat foarte precis atacul german
din iunie 1941.
Cârtiþe ºi agenþi lãsaþi în adormire

Odatã cu izbucnirea rãzboiului, Stalin îºi reconstituie în grabã serviciile
de spionaj, mai întâi pentru a obþine planurile de luptã ale nemþilor,
apoi, mai ales dupã 1943, planurile de fabricare a bombei atomice de
cãtre americani, ceea ce îi va permite sã câºtige mai mulþi ani în
realizarea bombei sovietice peste douã sute de agenþi sau informatori
au transmis secrete atomice americane ºi britanice înspre URSS.
Serviciile de informaþii comuniste îºi consacrã partea esenþialã a
timpului lor exploatãrii surselor deschise, cu costuri foarte mici în
comparaþie cu sistemele de informaþii electronice ºi ilegale. Pânã la
sfârºitul anilor 1950, acest lucru va permite URSS nu numai sã se
doteze cu arma atomicã, dar ºi sã-ºi perfecþioneze lansatoarele sale de
rachete, sã-ºi modernizeze flota submarinã ºi sistemele de comunicaþii.
Desigur, sovieticii nu neglijeazã câtuºi de puþin spionajul, care va
duce la izbucnirea cazurilor celor mai rãsunãtoare, cum este cel al lui
Klaus Fuchs unul dintre cei care au conceput bomba atomicã
americanã, arestat ºi condamnat în 1950, în Marea Britanie, pentru
spionaj în favoarea URSS sau cel al cuplului Rosenberg. În 1943,
serviciile americane au înregistrat ºi au încercat sã descifreze mesajele
590 SPIONAJ
radio ale Ambasadei sovietice de la Washington, operaþiune cunoscutã

mai târziu sub numele de Venona: curând se aflã cã un comunist,
Julius Rosenberg, spiona pentru Moscova încã din 1942, inclusiv în
domeniul atomic, transmiþând ofiþerului Aleksandr Feklisov mai mult
de 15.000 de pagini de documente tehnologice ultrasecrete. Fã-
cându-se vinovat de sperjur ºi refuzând sã-ºi recunoascã faptele, Julius
ºi Ethel Rosenberg sunt condamnaþi la moarte ºi executaþi pe 19 iunie
1953, în plin Rãzboi Rece*.
Începând din 1945, serviciile comuniste îºi multiplicã în Occident
implantãrile de agenþi în adormire, recrutaþi la faþa locului sau
veniþi din Est. Cârtiþele comuniste, agenþi de penetraþie în serviciile
de informaþii occidentale ºi în aparatele de stat, sunt de o eficacitate
înspãimântãtoare. Cei Cinci de la Cambridge reprezintã un exemplu
celebru: Kim Philby devine în 1944 ºeful celei de-a IX-a secþii a IS,
însãrcinatã cu lupta împotriva comunismului, în contact permanent cu
omologii sãi americani; complicii sãi, Burgess ºi Mac Lean, fiind
demascaþi ºi obligaþi sã fugã în URSS, Philby este reperat, dar nu
mãrturiseºte nimic ºi, pânã la urmã, va fi ºi el exfiltrat în URSS în
1963.
Dupã 1989, arhivele* Stasi vor dezvãlui cã spionajul ºi contraspionajul
vest-german erau penetrate la toate nivelurile; cazul cel mai cunoscut
este cel al lui Günter Guillaume, infiltrat de cãtre RDG în anturajul
cancelarului vest-german Willy Brandt, promotorul liniei Ostpolitik,
favorabilã unui dialog cu RDG; descoperirea lui Guillaume îl obligã
pe Brandt sã demisioneze în mai 1974.
În anii 1970 ºi 1980, în lipsa unei motivaþii ideologice, serviciile
comuniste revin la modurile clasice de recrutare: bani, ºantaj sexual de
exemplu, compromiterea industriaºilor veniþi sã viziteze Târgul Interna-
þional de la Dresda, activitate a reþelei lui Vladimir Putin, locotenent-
-colonel KGB , exploatarea sentimentelor utilizarea lui Romeo
pentru a recruta femei ocupând posturi strategice.
Ataºaþii militari ai regimurilor comuniste, instalaþi în ambasade ºi
beneficiind de statut diplomatic, sunt specialiºti în spionajul militaro-
-industrial ºi nu depind decât de GRU, care lucreazã în strânsã legãturã
cu KGB ºi cu serviciile de spionaj ale þãrilor Tratatului de la Varºovia,
ale Cubei*, Mongoliei ºi Vietnamului*. KGB rãspunde de toate celelalte
forme de spionaj politic, agenþi de influenþã etc. Deºi KGB
Direcþia nr. 1 se ocupã de informaþiile externe ºi GRU sunt active
pretutindeni, HVA direcþia Stasi însãrcinatã cu informaþiile externe
sub conducerea lui Markus Wolf se ocupã în mod prioritar de RFG,
SPIONAJ 591
de Elveþia, iar în anii 1980, ºi de þãrile scandinave. Serviciul AVH

ungar se ocupã de Austria; Securitatea românã este prezentã în
Franþa, în Italia ºi în Spania. Birourile din strãinãtate ale companiei
Aeroflot ºi ale companiilor aeriene din þãrile comuniste sunt compuse
în mod sistematic din agenþi de informaþii, iar centrele culturale din
strãinãtate sunt locuri practice ºi legale pentru contacte politice ºi
culturale. Direcþia nr. 1 mai este însãrcinatã cu susþinerea financiarã
secretã a diverselor partide comuniste: din 1971 pânã în 1991, PCF
ºi organizaþiile afiliate au primit circa 75 de milioane de dolari, iar
PCI* 105 milioane.
Prioritatea spionajului tehnologic

Puþin câte puþin, spionajul tehnologic capãtã o importanþã tot mai
mare, din cauza întârzierilor structurale din acest domeniu ale URSS
ºi ale regimurilor comuniste, de unde ºi partea crescândã a bugetelor
puse la dispoziþia structurilor de spionaj. Comitetul Principal pentru
ªtiinþã ºi Tehnicã (GKNT) sovietic, însãrcinat cu gestionarea cercetãrii
ºtiinþifice ºi tehnologice, determinã, în colaborare cu KGB ºi GRU,
nevoile în informaþii; reþelele de spionaj ºi recrutarea agenþilor sunt
orientate în funcþie de aceste prioritãþi. În 1989, achiziþionarea cea
mai importantã de tehnici occidentale de cãtre URSS prin surse
deschise furtul din lucrãri ºi reviste ºtiinþifice de specialitate,
contacte ale cercetãtorilor reprezintã 20% din informaþii, 10% parvin
prin intermediul tratatelor sau acordurilor de joint-venture, 15%
provin din tehnologiile occidentale livrate þãrilor din Lumea a Treia,
10% prin contrabandã, iar 30% din interceptãri prin radare, sateliþi,
radio etc. Restul vine de la serviciile prietene ºi din alte surse studenþi
trimiºi în strãinãtate, comercianþi activând în Occident, contacte familiale
sau altele.
Acest spionaj tehnologic le permite regimurilor comuniste sã
compenseze parþial întârzierile în domeniul cercetãrii ºi al dezvoltãrii
materialelor militare, al tehnologiilor de vârf (informaticã ºi lasere) ºi
în cercetarea fundamentalã în fizicã ºi în chimie. Dupã estimãrile
occidentale, URSS ar fi economisit astfel 100 de miliarde de dolari
între 1966 ºi 1981. Succesele acestui spionaj sunt foarte numeroase,
cele mai cunoscute fiind furtul anumitor planuri ale avionului Concorde,
al navetei spaþiale americane Buran, al rachetelor Tomahawk, achizi-
þionarea tehnicilor ºi a materialului de fabricare a procesoarelor ºi a
semiconductorilor, accesul la codul-sursã al programelor informatice.
592 SPIONAJ
Fãrã eficacitatea reþelelor sale de spionaj, sistemul sovietic ar fi intrat

în crizã cu mult înainte de anii 1980.
Totuºi, din 1985, din cauza lipsei de surse ºi de agenþi în teren,
KGB nu mai reuºeºte sã penetreze sistematic mediul tehnologic
american în particular sectoarele informatic ºi militar , care
cunoaºte o creºtere foarte rapidã ºi diversificatã. Iar la sfârºitul anului
1989, întârzierea tehnologicã a URSS s-a mãrit considerabil, ceea ce
fragilizeazã ºi mai mult sistemul. Pe de altã parte, serviciile de
contraspionaj occidentale, multã vreme depãºite de puterea serviciilor
comuniste, încep sã înregistreze succese tot mai mari datorate dezertã-
rilor ºi asta în ciuda pedepsei sigure cu moartea aplicatã oricãrui
agent comunist care ar lucra pentru occidentali. Astfel, în anii 1980,
DST francezã îl recruteazã pe agentul Farewell un colonel KGB ,
iar preºedintele Mitterrand dispune expulzarea a 47 de membri ai Amba-
sadei sovietice de la Paris pe 5 aprilie 1983.
STALIN, I.V.
Maestrul totalitarismului
Bolºevic de la bun început, succesor al lui Lenin, Stalin este adevãratul
organizator al puterii comuniste a secolului XX. Domnia lui absolutã
din 1929 pânã în 1953 a marcat profund întregul sistem comunist
mondial. Rãspunzãtor pentru nenumãrate crime împotriva umanitãþii,
Stalin a fost cel mai strãlucit strateg al expansiunii comuniste a
secolului XX.
Chiar dacã Iosif Djugaºvili s-a nãscut la Gori, în Georgia, pe

6 decembrie 1878, începând din 1922 biografia sa oficialã îi dateazã
naºterea pe 21 decembrie 1879. Tatãl sãu legitim, cizmarul Visarion
Djugaºvili, este alcoolic ºi violent, iar mama, croitoreasã ºi menajerã,
este cea care întreþine familia. Este angajatã a bogatului negustor
Iacov Egnataºvili, considerat în Georgia drept tatãl natural al lui
Iosif. Este posibil ca micul Soso diminutiv al lui Iosif sã fi suferit
de pe urma acestei situaþii, într-o þarã patriarhalã, în care bastarzii
erau batjocoriþi. În plus, este afectat de diformitãþi fizice: scund, are
douã degete lipite la piciorul stâng, braþul stâng pe jumãtate atrofiat ºi
faþa ciupitã de vãrsat de vânt. Astfel i s-a ºi nãscut, fãrã îndoialã, acel
STALIN, I.V. 593
resentiment profund faþã de oameni, acea urã faþã de autoritate, acea

voinþã de a regla conturi de la care nu a abdicat niciodatã.
De la Iosif la Stalin
Mama sa viseazã pentru el reuºita socialã. Iosif intrã, aºadar, în 1894
la seminarul din Tiflis, unde este un elev bun. Dar, în 1897, se alãturã
unui cerc de studiu al marxismului* ºi începe sã se manifeste rebel ºi
provocator. În 1899 refuzã sã se prezinte la examene ºi este exclus din
seminar, a cãrui formaþie totuºi îl va marca pentru toatã viaþa, dupã
cum o dovedeºte stilul sãu ce aminteºte de catehism, cu alternanþa
caracteristicã a întrebãrilor ºi rãspunsurilor. Iosif îºi începe aºadar
cariera de revoluþionar sub pseudonimul Koba. Printre social-democraþii*
caucazieni îºi dobândeºte în curând o reputaþie de intrigant fãrã
scrupule. Ca urmare a unei greve din 1903, Koba este arestat, dar, în
decembrie 1903, îl întâlneºte pe Kamenev ºi aderã la facþiunea bolºevicã
a Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR).
În decembrie 1905, Koba îl întâlneºte pentru prima oarã pe Lenin*,
în Finlanda, ºi îi atrage atenþia acestuia. Dupã ce organizase, la
începutul lui 1906, asasinarea guvernatorului militar al Caucazului,
îºi foloseºte relaþiile cu un celebru bandit armean, Ter Petrosian, zis
Kamo, pentru a devaliza bãnci ºi a alimenta, astfel, vistieria lui
Lenin, care îl calificã drept georgian minunat ºi îl invitã la congresul
PMSDR la Stockholm, în aprilie 1906. Acest congres interzice expro-
prierile hold-up-urile, care discrediteazã miºcarea muncitoreascã,
însã Lenin are nevoie de bani, iar la 13 iunie 1907, Koba ºi Kamo
reuºesc un hold-up uriaº la Tiflis. Arestat, condamnat la domiciliu
obligatoriu, Koba evadeazã ºi se întoarce la Baku, la soþia sa, Katerina
Svanidze, cu care se cãsãtorise în 1904 ºi care va muri de holerã în
1909, dar de la care are un fiu cu numele de Iacov, nãscut în 1907.
Moartea singurei persoane pentru care Stalin pare sã fi nutrit adevãrate
sentimente de afecþiune îi accentueazã ºi mai mult ruptura faþã de
societate ºi angajarea totalã în miºcarea revoluþionarã.
Arestat de cinci ori, deportat, evadat de cinci ori din Siberia, Koba
prezintã deja toate caracteristicile revoluþionarului de profesie, descris
de Neceaev în al sãu Catehism al revoluþionarului: un om care
detestã societatea ºi cautã sã o distrugã, un om insensibil ºi care nu
mai are nimic de pierdut, fãrã scrupule ºi gata sã uzeze de orice
mijloace. În afarã de accent, Koba îºi conservã, din originile sale
georgiene, un simþ ascuþit al raportului de forþe: popor mic, ameninþat
594 STALIN, I.V.
de vecini puternici, georgienii nu ºi-au pãstrat naþiunea decât fãcând

slalom printre agresorii lor, dând dovadã de o voinþã sãlbaticã de
supravieþuire, de o solidaritate totalã de clan ºi de familie, de perse-
verenþã, ºiretenie ºi disimulare. Aceste caracteristici sunt evidente la
Stalin, cum este ºi gustul pentru vendetã.
În februarie 1912, Koba, care a adoptat pseudonimul Stalin
omul de oþel , este cooptat în Comitetul Central al Partidului
bolºevic, format atunci din doisprezece membri, iar Lenin îl însãrcineazã
sã redacteze un text despre Problema naþionalã ºi social-democraþia.
În septembrie 1913 este din nou deportat în Siberia ºi îºi ocupã timpul
liber cu vânãtoarea ºi pescuitul. Acolo îl surprinde Revoluþia din
Februarie 1917. Eliberat, soseºte la Petrograd pe 12 martie. Membru
al Comitetului Central, este unul dintre redactorii Pravda ºi îi face
diverse servicii lui Lenin, a cãrui linie o urmeazã fãrã crâcnire.
La putere
Chiar dacã nu joacã un rol de prim-plan în Revoluþia din Octombrie*,
este membru al primului Consiliu al Comisarilor Poporului pe
probleme de naþionalitãþi din 8 noiembrie 1917. În iunie 1918,
Lenin îl trimite sã-l ajute pe Voroºilov sã apere Þariþînul ºi mai ales
sã rechiziþioneze grâul. Stalin l-a asigurat cã nu-i va tremura mâna
ºi, ca atare, dispune execuþii prin împuºcare ºi incendiazã satele care
opun rezistenþã. Manifestã deja o neîncredere visceralã faþã de
experþi ºi alþi specialiºti burghezi, recrutaþi de noul regim, alcã-
tuindu-ºi în acelaºi timp, pe ascuns, un grup de acoliþi ºi o armatã de
ostili lui Troþki*, conducãtorul Armatei Roºii.
Numit în 1919 comisar la Inspecþia muncitoreascã ºi þãrãneascã,
organism însãrcinat cu lupta contra birocraþiei*, devine unul dintre
principalii membri ai Biroului Politic ºi ai Orgburo, de unde îºi poate
consolida poziþia în aparatul de partid. Trimis pe frontul de sud al
rãzboiului civil*, contribuie la eºecul Armatei Roºii în faþa Varºoviei,
în vara anului 1920. Acest insucces este compensat de cucerirea
militarã sub comanda sa ºi dupã ce i-a forþat mâna lui Lenin a
Georgiei ºi Transcaucaziei, care obþinuserã independenþa în 1918.
Aceastã cucerire este, pentru Stalin, o ºcoalã de politicã externã*,
când îºi pune la punct metodele de sovietizare* pe care avea sã le
aplice ulterior: guverne de coaliþie efemere, distrugerea partidelor
nebolºevice, manipularea naþionalismului ºi a minoritãþilor, aplicarea
simultanã a forþei brutale ºi a subversivitãþii, practica mitei teritoriale.
STALIN, I.V. 595
A conchis, cu siguranþã, cã imperialiºtii sunt slabi ºi divizaþi chiar

atunci când interesele lor vitale sunt în joc, dar cã subversivitatea nu
este suficientã pentru expansiunea comunismului, asiguratã numai de
Armata Roºie.
Lovit pe 16 decembrie 1922 de un al doilea atac cerebral, Lenin
dicteazã la sfârºitul lui decembrie o notã în care îºi evocã succesiunea
ºi îl citeazã pe Stalin primul, înaintea lui Troþki, Buharin ºi Kamenev:
Tovarãºul Stalin, devenit secretar general, a concentrat în mâinile
sale o putere nemãrginitã ºi nu sunt sigur cã se va putea sluji mereu
de ea cu suficientã circumspecþie. Dar, pe 4 ianuarie 1923, în urma
unei altercaþii între soþia sa ºi Stalin, Lenin dicteazã ultima lui notã:
Stalin este prea brutal, iar acest defect, întru totul tolerabil în mediul
nostru ºi în relaþiile dintre noi, comuniºtii, nu mai este la fel ºi în cazul
funcþiei de secretar general. Le propun, aºadar, tovarãºilor sã studieze
un mijloc pentru a-l demite pe Stalin din acest post ºi pentru a numi
în locul sãu o altã persoanã, care sã nu aibã faþã de tovarãºul Stalin
decât un avantaj: acela de a fi mai îngãduitor, mai loial, mai politicos
ºi mai atent faþã de tovarãºi, cu o dispoziþie mai puþin capricioasã etc.
Aceste trãsãturi pot pãrea a nu fi decât un detaliu infim. Dar, dupã
pãrerea noastrã, pentru a ne feri de scindare ºi þinând seama de ceea
ce am scris mai sus despre raporturile dintre Stalin ºi Troþki, nu este
vorba despre un detaliu sau, atunci, este unul care poate cãpãta o
importanþã decisivã.
În ultimele sale clipe de luciditate, Lenin, care din 1917 cerea
insistent el însuºi oameni mai duri pentru a instaura regimul comunist,
înþelege cã, prin Stalin, a promovat un om prea dur. Însã este prea
târziu. Stalin domneºte deja ca stãpân în culise, fãrã ºtirea nimãnui
începând cu colegii sãi din Biroul Politic , graþie geniului sãu de
intrigant, dar ºi manierei lui de a se prezenta la funeraliile lui Lenin
ca depozitar al comandamentelor Maestrului, a cãrui îmbãlsãmare a
rãmãºiþelor, oferite spre adoraþie mulþimilor, o impune. Fostul seminarist
grefeazã ideologia marxistã pe substratul religios al maselor ruse ºi
purificã astfel bolºevismul de originea sa strãinã. Se prezintã, implicit,
drept liderul facþiunii ruseºti a partidului-stat *, drept creatorul unei
armate ruse cea a lui Voroºilov, opusã hoardei cosmopolite a lui
Troþki , drept constructorul unui stat rus centralizat, mult distanþat
de mozaicul utopic al Republicii Universale a Sovietelor, dorite de
internaþionaliºti. Acesta este spiritul în care el proclamã, în decembrie
1924, construirea socialismului într-o singurã þarã.
596 STALIN, I.V.
În lupta pentru succesiune, Stalin are câºtig de cauzã, prezen-

tându-se ca un centrist mai preocupat de organizarea pragmaticã decât
de ideologie. Le dã de înþeles ruºilor cã le impune iobãgia pentru a
construi un mare stat modern, de temut ºi respectat de întreaga
lume ºi îºi înlãturã fãrã dificultate rivalii, doctrinari care vorbesc
frumos, încã visând la vreo revoluþie mondialã. În 1924-1925 se
aliazã cu Kamenev ºi Zinoviev pentru a-l înlãtura pe Troþki de la
putere. Apoi, începând din decembrie 1925, aliat cu Buharin, îi
exclude din Biroul Politic ºi din conducerea Internaþionalei Comuniste*
(IC) pe Troþki, Zinoviev ºi Kamenev, introducându-ºi în Politburo
vasalii: Molotov, Voroºilov ºi Kalinin, apoi pe Mikoian, Kaganovici,
Ordjonikidze ºi Kirov.
Dacã Stalin are câºtig de cauzã e ºi pentru cã a înþeles mai bine
natura puterii inventate de Lenin un partid-stat totalitar ºi logica
ce îi guverneazã supravieþuirea: principiul partidului unic, autoritatea
absolutã a conducãtorului, unitatea necontestatã a partidului. Deja, în
ianuarie 1924, el îi reproºa lui Troþki cã vrea sã sustragã aparatul de
stat de sub influenþa partidului. Pe 22 septembrie 1930, Stalin îi
propune lui Molotov sã îl demitã pe Rîkov, ºeful guvernului: Acest
lucru este absolut indispensabil. Dacã nu, va exista întotdeauna o
rupturã între conducerea partidului ºi conducerea statului. Prin combi-
naþia pe care þi-o propun, vom avea, în sfârºit, o unitate deplinã a
vârfurilor de stat ºi de partid, ceea ce ne va întãri puterea. Iar pe
19 decembrie, Rîkov este înlocuit de Molotov.
Revoluþie stalinistã ºi putere absolutã

Odatã rezolvatã succesiunea lui Lenin în 1927, Stalin se simte destul
de puternic pentru a pune capãt compromisului NEP* acceptat de
Lenin sub presiunea evenimentelor din 1921 ºi pentru a relansa
proiectul comunist. Pentru a transforma URSS în putere militarã
capabilã sã se apere ºi, deopotrivã, sã poarte comunismul dincolo de
frontierele sale, Stalin decide în 1928 sã lanseze planul cincinal* de
dezvoltare acceleratã a industriei grele (vezi industrializare*), în scopul
de a crea un complex militaro-industrial pe mãsura ambiþiilor sale
geopolitice. Cum finanþarea acestui plan necesita un aport considerabil
de valutã, el lanseazã la sfârºitul lui 1929 colectivizarea* lumii satelor,
care îi va permite sã pompeze masiv recoltele, pentru a hrãni aparatul
partidului-stat, ºi sã vândã o parte în strãinãtate, pentru a obþine
valutã. Rezistenþa masivã a þãrãnimii implicã o întãrire a terorii* de
STALIN, I.V. 597
masã ºi deci crearea Gulagului*, unde munca de sclav a sute de mii de

oameni asigurã acumularea socialistã primitivã a capitalului. Pentru
a-ºi impune puterea ºi politica, pune sã-i fie sãrbãtoritã cu mare
pompã cea de-a cincizecea aniversare, pe 21 decembrie 1929, dând
astfel lovitura de începere a unui cult al personalitãþii, care va constitui
una dintre mãrcile guvernãrii sale.
Depãºind teribila încercare a anilor 1929-1933, Stalin ia ca pretext
asasinarea omului sãu de încredere, Kirov, pe 1 decembrie 1934, în
Leningrad, pentru a începe o epurare* neîntreruptã în partid, poliþie
politicã* ºi armatã. Toþi cei care au pus la îndoialã validitatea politicii
sale, care au manifestat vreo compasiune faþã de þãrani sunt eliminaþi.
Teroarea declanºatã la bazã va urca pânã la vârf, în valuri succesive,
mereu mai violente, mereu mai devastatoare. Din 1936 pânã în 1938,
în cadrul Marii Terori*, Stalin pune sã fie împuºcaþi aproape toþi
vechii bolºevici ºi decapiteazã armata, care reprezintã, în ochii sãi, un
pericol de subversiune internã mai îngrijorãtor decât ameninþãrile
externe. ªi începe sã distrugã IC, pe care a dispreþuit-o dintotdeauna.
În 1939, puterea lui Stalin este cvasiabsolutã ºi nu îi mai rãmân de
împuºcat decât cei ce au împuºcat, pe care îi acuzã cã s-ar fi dedat la
abuzuri. O datã în plus, Stalin se erijeazã în reparator de greºeli, în
þarul bun, înconjurat de boieri perfizi, vinovaþi de toate crimele comise
în numele sãu.
Unul dintre elementele geniului deosebit al lui Stalin este profunzimea
lui în minciunã. Pe mãsurã ce înainteazã în nihilismul revoluþionar,
distrugând þãrãnimea rusã, nimicind legãtura socialã prin teroare,
instigând copiii împotriva pãrinþilor, soþiile împotriva soþilor, oraºele
împotriva satelor, ruºii împotriva altor naþionalitãþi, instaurând pedeapsa
cu moartea pentru copiii de 12 ani, se proclamã cel mai bun prieten
al copiilor, afirmã cã viaþa a devenit mai bunã, viaþa a devenit mai
veselã ºi emite în 1936 constituþia cea mai democraticã din lume.
De acum, limba de lemn* se impune, dublu limbaj permanent extrem
de util când, în 1939, URSS încheie cele douã pacte germano-
-sovietice* care îi permit lui Stalin sã anexeze noi regiuni supuse
sovietizãrii. Dar partida sa de triºor la pocher cu Hitler se încheie
prost pe 22 iunie 1941: prea slãbitã de epurãri, Armata Roºie este
zdrobitã ºi Stalin este stupefiat. Îºi revine însã repede, mizând pe
patriotismul rus.
598 STALIN, I.V.
Atotputernicie ºi paranoia
Marele Rãzboi pentru Apãrarea Patriei* face ca URSS sã acceadã la
statutul de mare putere. Dar cu ce preþ! 27 de milioane de morþi ºi
regiuni întregi devastate. Totuºi, pentru Stalin esenþial este de acum
înainte sã-ºi restaureze puterea absolutã ºi sã-ºi întãreascã arsenalul,
înzestrându-l cu bomba atomicã. Or, popoarele URSS sunt convinse
cã, dat fiind imensul lor sacrificiu, regimul se va îndulci, dupã cum
a lãsat sã se înþeleagã în momentele cele mai critice ale rãzboiului.
Desigur, Stalin, ºef al guvernului din mai 1941, comandant-ºef din
iulie 1941, mareºal în 1943, este aureolat de victorie. Dar supravegherea
populaþiei se relaxase în timpul rãzboiului.
O datã în plus, Stalin îºi atinge scopurile datoritã remarcabilei sale
intuiþii cu privire la psihologia rusã. Începând din 1946, el dezlãnþuie
o campanie împotriva adulãrii Occidentului, mãgulind ºovinismul
rus ºi sovietic în modul cel mai exagerat, prin aþâþarea xenofobiei.
Rapsozii staliniºti le atribuie ruºilor paternitatea tuturor marilor invenþii
contemporane. Teoriile ºarlataneºti ale biologului Lîsenko sunt impuse
geneticii sovietice. Aceastã campanie, dirijatã de Jdanov jdanovºcina ,
este însoþitã de atacuri din ce în ce mai deschise împotriva evreilor*.
Stalin îi coboarã pe toþi cei care, în preajma lui, au organizat
efortul de rãzboi. El ridicã tandemul Beria/Malenkov împotriva leningrã-
denilor Jdanov ºi Voznesenski. Îi discrediteazã pe mareºalii victorioºi.
Climatul devine din ce în ce mai apãsãtor. În ianuarie 1948 pune sã fie
asasinat S. Mihels, preºedintele Comitetului Evreiesc Antifascist
(CEA). Apoi îl excomunicã pe Tito*, ºeful comuniºtilor iugoslavi, nu
îndeajuns de docil, în opinia lui, ºi impune democraþiilor populare* o
sovietizare completã. În 1949 ordonã execuþia grupului leningrã-
denilor, cãzut în dizgraþie, ºi arestarea conducãtorilor CEA, care vor
fi împuºcaþi în 1952.
Cultul personalitãþii Vojd-ului Conducãtorul atinge cote paroxiste
cu ocazia celei de-a ºaptezecea aniversãri, în 1949, dar Stalin îºi dã
seama cã membrii Biroului Politic Beria, Malenkov, Hruºciov
îndeosebi încep sã facã front comun împotriva lui. În zadar îºi
reafirmã controlul asupra poliþiei politice, declanºând o epurare în
cadrul acesteia în 1951, cãci nu izbuteºte sã zdruncine solidaritatea
vasalilor sãi coalizaþi. Paranoia lui, înrãutãþitã de vârstã, se dezlãnþuie:
de acum, îi bãnuieºte pe medicii de la Kremlin evrei, în cea mai
mare parte cã sunt vânduþi CIA ºi cã vor sã îl otrãveascã. Îi aresteazã
ºi îi tortureazã oribil ºi se descotoroseºte de apropiaþii lui, ºeful gãrzii
sale personale, Vlasik, ºi secretarul sãu particular, Poskrebîºev.
STALIN, I.V. 599
În ajunul celui de-al XIX-lea Congres al PCUS *, în octombrie

1952, publicã Problemele economice ale socialismului în URSS, în
care anunþã suprimarea totalã a comerþului, revenind la o linie ultra-
stângistã ºi prevestind o epurare în interiorul grupului conducãtor*.
Pe 13 ianuarie 1953, Pravda anunþã complotul halatelor albe, iscând
o atmosferã de pogrom. Atunci are Stalin un atac cerebral, în dimi-
neaþa zilei de 1 martie. Lãsat fãrã asistenþã medicalã ore îndelungate,
cu complicitatea întregului Birou Politic, moare pe 5 martie 1953,
fãrã a-ºi fi recãpãtat cunoºtinþa.
Geniul lui Stalin

Arta lui Stalin a constat în primul rând în a se face subestimat de
inamicii sãi, începând cu Troþki, care îl considera cea mai strãlucitã
mediocritate a partidului. Or, mãrturiile a lui Churchill, de exemplu
ºi faptele demonstreazã cã era, dimpotrivã, un om cu o memorie ºi o
inteligenþã prodigioase. Chiar dacã a fost unul dintre cei mai mari
criminali ai secolului XX, nu era însã bruta incultã ºi trândavã
zugrãvitã de adversarii sãi învinºi, ci un extraordinar muncitor, care,
în pofida orarelor lui bizare se culca spre ora 4 dimineaþa , a
respectat toatã viaþa o disciplinã strictã de lucru, citind cu nesaþ, în
special lucrãri de istorie ºi biografii, ºi având o cunoaºtere aprofundatã
a chestiunilor abordate.
A exercitat o tiranie constantã asupra colaboratorilor sãi apropiaþi,
amestecându-se în problemele lor de familie, arestându-le ºi depor-
tându-le soþiile pe cea a lui Molotov sau a secretarului sãu, Poskrebîºev
ºi împuºcându-le fraþii pe cel al lui Kaganovici. ªi-a ridicat abil
colaboratorii unii împotriva altora, veghind ca nici o relaþie de amiciþie
sã nu se instaureze între ei. A manifestat în viaþa privatã acelaºi gust
pentru manipulare, torturã ºi exterminare, împingându-ºi cea de-a
doua soþie la sinucidere în 1932, dupã ce o umilise în public, ºi
exterminând o mare parte din propria familie ºi din cea prin alianþã.
Atunci când primul sãu nãscut a încercat sã se sinucidã, el a lãsat sã-i
scape: Nici mãcar asta nu þi-a ieºit!. Iar când fiica sa, Svetlana, pe
care totuºi o adora când era micã, a cunoscut prima ei dragoste, un
evreu, el a umilit-o: Uitã-te în oglindã! Ce bãrbat ºi-ar putea dori
una ca tine?.
Nu uita niciodatã o ofensã, chiar dacã trebuia sã aºtepte ani întregi
înainte de a-ºi potoli setea de rãzbunare, aºa cum s-a întâmplat cu
Troþki. Dar a avut grijã sã nu-ºi dezvãluie sadismul decât unor prieteni
600 STALINISM
foarte apropiaþi. În faþa celorlalþi, se prefãcea cã este un arbitru

imparþial ºi plin de înþelepciune, un om care nu se decide sã-ºi
condamne aproapele decât cu reþinere ºi numai sub povara copleºitoare
a dovezilor. Actor desãvârºit, înzestrat cu un umor negru, adeseori
macabru, avea o imensã autoritate asupra oamenilor, ºtiind totodatã
sã manifeste ºi mult farmec. Lucru pe care Hruºciov l-a recunoscut:
Pentru a supune oamenii ºi a-i manevra, a fãcut dovada unei îndemânãri
superioare. [...] Era în el ceva demn de admiraþie ºi, în acelaºi timp,
ceva sãlbatic.
Marea pasiune a lui Stalin a fost puterea asupra celuilalt: puterea
de a seduce, puterea de a distruge. Aceastã pasiune l-a îndreptat cãtre
bolºevism, care promitea o dictaturã absolutã, în scopul distrugerii
vechii orânduiri. Totuºi, Stalin a crezut sincer în comunism ºi nu s-a
mulþumit sã utilizeze ideologia marxistã ºi modelul leninist de organizare
spre a-ºi satisface setea de putere. Dovadã stã faptul cã a comis
importante erori de calcul din cauza acestei ideologii. Îºi închipuia cã
un atac german împotriva URSS ar atrage insurecþii muncitoreºti în
întreaga Europã; credea cã, dupã 1945, economia americanã ar fi
doborâtã de o crizã. Îndeobºte foarte realist, ºi-a construit uneori
strategia pe aceste postulate eronate ºi a plãtit scump consecinþele.
Stalin a fost un discipol exemplar al lui Lenin, lucrând toatã viaþa la
consolidarea partidului-stat sovietic ºi a sistemului comunist mondial,
pregãtindu-se pentru confruntarea supremã, care, dupã cum era convins,
avea sã aducã victoria comunismului la scarã planetarã.
STALINISM ® LENINISM/MARXISM-LENINISM/STALINISM
STÂNGISM
Termenul stângism desemneazã grupãrile comuniste care, deºi
revoluþionare, se îndepãrteazã de la linia leninistã ºi repun pe tapet
monopolul Partidului bolºevic ºi al conducerii sale asupra miºcãrii
comuniste. În Stângismul, boala copilãriei comunismului, Lenin* îi
condamnã în mai 1920 pe comuniºtii de stânga. El vizeazã mai
degrabã comunismul de sfat, care privilegiazã rolul istoric al sovie-
telor* sfaturi , decât cel al partidului de tip bolºevic. Personalitatea
sa cea mai cunoscutã este social-democrata germanã Rosa Luxemburg,
care, favorabilã revoluþiei ruse, criticã totuºi în 1918 dictatura instauratã
de Lenin ºi rolul partidului. O altã figurã a acestui curent este Anton
Pannekoek, militant socialist olandez, membru al PC german înainte
STÂNGISM 601
de a fi exclus, în 1921, pentru a fi denunþat autoritarismul lui Lenin.

El va defini în 1944 acest comunism în Sfaturile muncitoreºti. Herman
Gorter, alt militant german, este exclus dupã Scrisoare cãtre Lenin,
publicatã în 1921, în care condamnã absenþa de libertate, disciplina de
partid ºi practica electoralistã.
Acestor adepþi ai sfaturilor li se adaugã ºi alte opoziþii comuniste,
ca aceea a lui Amadeo Bordiga, unul dintre fondatorii PCI*, din care
el este exclus definitiv în 1929; deºi rãmâne fidel concepþiei leniniste
a partidului, el criticã alianþele încheiate în numele antifascismului* ºi
considerã URSS* un stat capitalist.
Stalin* reia criticile la adresa stângismului ºi se serveºte de ele în
lupta sa pentru putere între 1924 ºi 1930. El impune o interpretare
ortodoxã a leninismului* marxism-leninismul* ºi se poziþioneazã
în centrul partidului, la egalã distanþã de cei mai radicali ºi de cei mai
moderaþi. Aceasta este poziþia de pe care îºi combate adversarii,
calificându-i drept deviaþioniºti de dreapta ºi stângiºti. Aceeaºi
tacticã este aplicatã în cadrul diferitelor PC, pentru eliminarea militan-
þilor insuficient supuºi lui Stalin sau care nu mai corespund politicii
decise de Moscova. Astfel, în 1926, conducãtorii PC german sunt
îndepãrtaþi pentru deviaþie stângistã Ruth Fischer ºi Arkadi Maslow , ca
ºi cei din sânul PCF*, în 1931 Pierre Celor, Henri Barbé.
Dacã termenul stângism este înlocuit în cursul anilor 1930 cu
epitetul troþkism, curentul sfaturilor supravieþuieºte în Franþa
datoritã Librãriei Muncii, însufleþitã de sindicaliºti revoluþionari apropiaþi
lui Pierre Monatte ºi mai ales lui René Lefebvre, animatorul Caietelor
Spartacus. El cunoaºte în anii 1950 o renaºtere în mediile intelectuale
ale stângii antistaliniste, în mod deosebit datoritã înfiinþãrii de cãtre
Claude Lefort ºi Cornelius Castoriadis, în 1956, a revistei Socialism
sau Barbarie.
În paralel, ia naºtere în 1957 Internaþionala situaþionistã, care
repune în discuþie formele tradiþionale de expresie politicã; ieºitã din
avangãrzile literare, ea cheamã la o criticã a vieþii cotidiene, inspiratã
îndeosebi din filosoful marxist Henri Lefebvre. Înþelegând mizele
mediatice, situaþioniºtii atrag atenþia asupra lor prin diverse scandaluri.
Iar principalii lor teoreticieni, Guy Debord Societatea spectacolului
(1967) ºi Raoul Vaneigem Tratat despre ºtiinþa de a trãi a tinerelor
generaþii (1967) se bucurã de un larg ecou în mediile studenþeºti.
În anii 1960 creºte numãrul grupurilor situate la stânga PCF ºi care
îi criticã politica îndeosebi în timpul rãzboiului din Algeria , dar ºi pe
aceea a comunismului sovietic: în afara anarhiºtilor* ºi a troþkiºtilor*,
602 STRATEGIE/TACTICÃ
apar Partidul Socialist Unificat ºi maoiºtii*, proveniþi în parte din

disidenþele PCF. În mai 1968, stângismul cunoaºte în Franþa ceasul
sãu de glorie. Astfel, pe 4 mai 1968, Georges Marchais, secretar al
PCF, îi stigmatizeazã pe stângiºti ºi pe fasciºti ºi îl denunþã pe
anarhistul german Cohn-Bendit. Foarte curând, mass-media calificã
drept stângiste toate grupurile revoluþionare care scapã controlului
PCF ºi îl criticã sever pentru reformismul sãu sau pentru revizio-
nism.
La puþinã vreme dupã aceea, termenul este revendicat chiar de
aceste grupuri: Daniel ºi Gabriel Cohn-Bendit publicã Stângismul,
un remediu pentru boala senilitãþii comunismului, un rãspuns dat a
posteriori textului lui Lenin. Denumirea trimite acum la noi practici
în raporturile sociale ºi la o concepþie a politicii care, în confuzia
ideologicã, amestecã adesea leninism, stalinism, troþkism, maoism,
castrism ºi anarhism.
Radicalitatea ieºitã din Mai 1968* propovãduieºte un mod de viaþã
alternativ care dã naºtere unor forme de contraculturã: viaþa în
comunitate, refuzul societãþii de consum, respingerea fenomenelor de
oprimare specifice care dau naºtere miºcãrilor feministe ºi celor ale
homosexualilor, preocupãri ecologice, lupta contra internãrilor în
clinici psihiatrice sau în sistemul carceral. Stângismul devine un
fenomen cultural revendicat care participã la diluarea ºi apoi la
distrugerea culturii comuniste ortodoxe, inclusiv atunci când adoptã
forma radicalã a terorismului* sau a luptei armate*.
Rãspândit în întreaga Europã, în Statele Unite ºi în America
Latinã*, stângismul desemneazã trei ansambluri distincte: grupurile
critice care se opun comunismului ortodox, ce opteazã pentru lupta
armatã; cele care se situeazã la stânga partidelor comuniste ºi care
vor da naºtere neocomunismului*; în sfârºit, cele care se angajeazã
într-o viaþã alternativã în sânul comunitãþii, criticând formele de
alienare ale vieþii cotidiene în societãþile capitaliste.
STRATEGIE/TACTICÃ
Teoretician al acþiunii revoluþionare, Lenin* o concepe ca pe un rãzboi
de clasã între proletariat ºi burghezie, apoi între Partidul bolºevic ºi
toate celelalte forþe politice. El hrãneºte aceastã viziune militarã a
luptei politice, ºi mai accentuatã de rãzboiul din 1914, cu o reflecþie
despre strategie pornind de la scrierile generalului prusac Karl von
Clausewitz , cãreia îi aplicã în domeniul politic faimoasa formulã:
Rãzboiul este continuarea politicii cu alte mijloace. ªi îi adoptã ºi
STRATEGIE/TACTICÃ 603
corolarul: [...] scopul rãzboiului este nimicirea adversarului. [...]

Nu poate exista vreo limitã în utilizarea violenþei (Clausewitz).
Pentru Lenin, partidul revoluþionar nu trebuie sã facã revoluþia,
ci sã se pregãteascã pentru acþiune, în cazul în care ar apãrea o situaþie
revoluþionarã. El trebuie, aºadar, sã ºtie sã recunoascã o atare conjuncturã,
de urcare sau de retragere a valului revoluþionar, de ofensivã sau de
repliere a partidului. De unde necesitatea, potrivit expresiei lui Lenin,
de a efectua analiza concretã a situaþiei concrete: a lua în calcul
toate datele economice, sociale, politice etc. , atât pe plan local,
cât ºi naþional ºi internaþional, pentru a mãsura starea raportului de
forþe la un moment dat, între puterea în exerciþiu ºi revoluþionari.
Dacã aceastã corelare a forþelor cum va spune Stalin* este
favorabilã ºi cere ofensiva, trebuie aleasã, din lanþul situaþiilor, veriga
cea mai slabã ºi trebuie concentrate asupra ei toate forþele cu putinþã,
pânã când aceasta cedeazã. Astfel, încã din 1914, Lenin estimeazã cã
Rusia este veriga cea mai slabã a sistemului imperialist. Din martie
1917, el recunoaºte aici o situaþie revoluþionarã ºi îºi conduce partidul
în consecinþã, utilizând cu un succes fulgerãtor toate contradicþiile þãrii,
cãtre toamna lui 1917.
Odatã ajuns la putere, el pune la punct, dupã aceleaºi principii, o
strategie generalã: extinderea revoluþiei bolºevice la întreaga Europã,
apoi în întreaga lume. Or, deºi se închide într-o rigiditate doctrinarã
extremã, Lenin face dovada unei excepþionale flexibilitãþi tactice,
exploatând la maximum ceea ce el numeºte contradicþiile între
puterile capitaliste. Astfel, încã din 1922, spre surprinderea tuturor,
semneazã cu Germania Tratatul de la Rapallo, care permite Rusiei
bolºevice contracararea Tratatului de la Versailles ºi constrângerea pu-
terilor occidentale de a o recunoaºte.
Urmând exemplul lui Lenin, Stalin se va dovedi un maestru al
tacticii revoluþionare, mai întâi în modul în care va cuceri puterea:
învingând pe rând stânga ºi dreapta, apoi, pe plan intern, al-
ternând ofensivele în 1928-1933, cu planul cincinal* ºi colectivizarea*,
iar în 1937-1938, cu Marea Teroare*, cu defensivele, în 1934-1936 ºi
1941-1944, ºi, în sfârºit, pe plan extern, cu faze ofensive în 1925-1927
în China*, între 1934 ºi 1938 cu fronturile populare*, între 1936 ºi
1938 în rãzboiul din Spania*, în 1939-1941 cu pactele germano-
-sovietice*, în 1945-1948 în democraþiile populare* ºi defensive
1928-1934, 1941-1942. În epoca lui Stalin, mai întâi în Internaþionala
Comunistã*, apoi în sistemul comunist mondial, aplicarea de cãtre
604 ªTIINÞÃ
fiecare partid comunist a strategiei ºi tacticii elaborate la Moscova

pentru întreaga lume îi conferã miºcãrii comuniste o putere de neegalat.
Succesorii lui Stalin urmeazã aceeaºi cale, profitând de criza
economicã mondialã din 1974 pentru a relansa ofensiva, marcatã de
victoria Vietnamului* comunist, apoi de prãbuºirea imperiului portughez
ºi de înaintarea sovieticilor în Africa*, în Caraibe (Nicaragua, Insula
Grenada) ºi, în fine, în Afganistan*. Supraevaluându-ºi însã puterile,
vor ajunge sã se prãbuºeascã.
ªTIINÞÃ
Dacã e sã-i citim pe Marx* ºi Engels*, comunismul întreþine o relaþie
simplã cu ºtiinþa: el este ºtiinþific, în constrast cu doctrinele
concurente, calificate drept utopice, fiindcã sunt incapabile de a
gândi istoricitatea care marcheazã orice realitate ºi care genereazã
contradicþii masive despre evoluþiile revoluþionare ulterioare. Împotriva
acestor teorii elaborate de Saint-Simon, Fourier, Owen ºi alþii, Lenin*
susþine cã teoria marxistã a fost prima care a fãcut din socialism [...]
o ºtiinþã, prima care i-a fixat fundamentele de nezdruncinat, i-a trasat
drumul de urmat, dezvoltându-l pe mai departe ºi elaborându-l în
toate detaliile lui. Dacã parcurgem istoria partidelor-stat* comuniste,
constatãm ºi o valorizare a ºtiinþei, de la care ºi de la ale cãrei
aplicaþii tehnice se revendicã acestea: Comunismul este puterea
sovietelor, plus electrificarea þãrii, spune Lenin.
ªtiinþa potrivit marxism-leninismului

Dar ce este oare ºtiinþa în ochii teoreticienilor comunismului? Abordarea
ºtiinþificã rezidã în reflectarea realului, un real în continuã miºcare ºi
asupra cãruia omul are cu atât mai multã influenþã, cu cât îi înþelege
legile. De aceea, potrivit lui Engels, a ºti dacã gândirea umanã poate
ajunge la un adevãr obiectiv nu este o problemã teoreticã, ci una
practicã. În practicã, omul trebuie sã dovedeascã adevãrul, adicã
realitatea, obiectivitatea gândirii.
O triplã dimensiune, deopotrivã materialistã, raþionalistã ºi istoricã,
defineºte ºtiinþa ºi o opune filosofiei, asimilatã unei ideologii* fãrã
consistenþã, unei simple speculaþii. Marxism-leninismul * pune în
evidenþã, ca peste tot în naturã, legi ce guverneazã o evoluþie, o
istorie. Cei doi termeni pot fi apropiaþi: dedicându-i Capitalul sãu lui
Darwin, Marx aratã cã el considerã drept o dovadã de ºtiinþificitate
ªTIINÞÃ 605
faptul de a fi ajuns sã punã în evidenþã în rândul societãþilor umane o

evoluþie analoagã celei a speciilor.
O asemenea concepþie despre ºtiinþificitatea marxismului* ridicã
patru tipuri de probleme. În primul rând, probleme epistemologice:
Marx ºi Engels au cãutat întotdeauna în naturã fundamentele ultime,
indubitabile, ale acestei ºtiinþificitãþi, cu riscul sfãrâmãrii diferitelor
ordini ale realitãþii (moralã, psihologie, biologie, fizicã etc.). Marx
considerã a fi gãsit, de pildã, la un geolog francez o teorie cu mult
mai bogatã decât cea a lui Darwin, fiindcã acela face din sol baza
explicativã a anumitor trãsãturi naþionale (scrisoare cãtre Engels din
7 august 1866). În ce-l priveºte pe Engels, el va lucra în zadar, ani de
zile, la stabilirea unei dialectici în chiar natura însãºi (cu ale ei
opoziþii ale contrariilor, cu trecerile de la cantitate la calitate etc.).
Urmeazã probleme morale. Materialismul care guverneazã în analiza
societãþilor umane este fãrã îndoialã numit dialectic efectele produse
de baza materialã pot avea eficacitatea lor ºi, deºi sunt efecte, pot juca
rolul de cauze , dar el afirmã determinarea de cãtre forþele de
producþie ºi, în ultimã instanþã, de cãtre relaþiile de producþie pentru
care niciun individ nu ar putea fi deci fãcut rãspunzãtor. Orice
axiologie este, prin urmare, exclusã din sistemul construit de Marx ºi
Engels. Dupã cum subliniazã Lenin în Statul ºi revoluþia, nu gãsim
la Marx nici urmã de încercare de a inventa utopii*, de a inventa
ipoteze himerice. Marx pune problema comunismului aºa cum un
naturalist ar pune-o [...] pe cea a evoluþiei unei noi varietãþi biologice,
odatã cunoscutã originea ei ºi odatã determinatã direcþia în care o
angajeazã modificãrile sale. Omenirea este determinatã de o dezvoltare
naturalã, împotriva cãreia nimeni nu poate face aproape nimic,
când nu este vorba despre o scurtare a perioadei de sarcinã ºi
despre uºurarea durerilor facerii. Binele ºi rãul nu au valoare decât
ca acceptare sau refuz al legilor istoriei, al cãrei tribunal nu se
întruneºte decât atunci când ea ºi-a atins sfârºitul.
În al treilea rând, este vorba despre probleme metafizice. Ecou al
unei realitãþi naturale cãci aceasta este grija ºtiinþificã a întemeietorilor
marxismului , legea care guverneazã evoluþia societãþilor umane nu
este mai puþin cãlãuzitã de un sens bogat în promisiuni: diferitele
adaptãri ale relaþiilor de producþie la dezvoltarea forþelor de producþie
se produc, în cele din urmã, în beneficiul unei faze ultime în care
clasa cea mai numeroasã proletariatul pune stãpânire pe putere ºi
deschide astfel drumul unei societãþi fãrã clase, comuniste. Sã fie oare
marxismul un înveliº ºtiinþific al vechii problematici iudeo-creºtine a
606 ªTIINÞÃ
celui ales care suferã ºi a cãrui moarte proletariatul dispare ºi el,

odatã instaurat comunismul oferã acces la viaþa adevãratã? Afirmând
cã istoria are un sens ºi cã sensul ei este cel al ajungerii într-o lume
mai bunã, nu o preocupare pentru ºtiinþificitate, ci o foarte veche
schemã culturalã este pusã în miºcare la Marx: lumea vãzutã ca un
pelerinaj, ca un tãrâm promis...
ªtiinþã burghezã ºi ºtiinþã proletarã

Ultimul tip de problemã este de ordin ideologic. A afirma cã marxism-
-leninismul oferã un punct de vedere ºtiinþific asupra lumii ºi societãþii
înseamnã a susþine cã numai el este în afara iluziilor, rezistenþelor,
orbirilor proprii grupurilor sociale chemate sã disparã. Numai punctul
de vedere al proletariatului, care nu are alt interes decât pe cel al
tuturor, poate accede la obiectivitate. Pentru a relua o formulã a lui
Karl Kautsky: Socialismul marxist nu este, în fond, nimic altceva
decât ºtiinþa istoriei pe baza punctului de vedere al proletariatului.
De aici pânã la a crede cã existã un punct de vedere ºtiinþific
proletar ºi un punct de vedere ºtiinþific burghez nu este decât un pas
nefiind nimic aberant în aceasta, dacã ne raportãm la premisele
teoretice ale marxismului , care va fi fãcut în URSS. Încã din 1921,
în Teoria materialismului istoric, unul dintre conducãtorii ºi principalii
teoreticieni bolºevici, Nikolai Buharin, scrie: E lesne de înþeles cã
ºtiinþa proletariatului este superioarã celei a burgheziei [...] ºi cã noi,
ceilalþi marxiºti, suntem îndreptãþiþi sã considerãm ºtiinþa proletarã
ca pe adevãrata ºtiinþã ºi sã cerem ca ea sã fie general recunoscutã ca
atare. Iar pe 30 decembrie 1936, Academia de ªtiinþe a URSS
declarã: Vom rezolva toate problemele prin unica metodã ºtiinþificã
existentã, cea a lui Marx, Engels, Lenin, Stalin *.
Încã din anii 1930, agronomul Ivan Miciurin afirmã cã influenþa
mediului este capabilã sã modifice caracteristicile ereditare ale legumelor
hibride. Între 1949 ºi 1953, biologul sovietic Trofim Lîsenko preia
aceste idei ºi dã naºtere unei teorii generale care neagã genetica
clasicã a lui Mendel ºi Morgan conform cãreia gena este suportul
ereditãþii , afirmând acþiunea mediului asupra transmiterii caracterelor
ereditare ºi, deopotrivã, ereditatea caracterelor dobândite ca factor de
evoluþie a speciilor. Este susþinut de Stalin, care apãrã ideea unei
ºtiinþe proletare fundamental contradictorie faþã de ºtiinþa burghezã.
Cea dintâi este cu necesitate adevãratã, întrucât îmbrãþiºeazã devenirea
istoricã a proletariatului, dar a doua este cu necesitate falsã, cãci îºi
ªTIINÞÃ 607
trãdeazã devenirea istoricã. Biologii burghezi sunt sancþionaþi, chiar

arestaþi, iar lîsenkismul va domina biologia sovieticã pânã în 1965,
pricinuindu-i o întârziere considerabilã. La rândul sãu, Stalin se
amestecã în lingvisticã ºi condamnã lingvistica burghezã, în favoarea
lingvisticii proletare a ºcolii lui Marr. Succesele de moment ale
tehnicii* sovietice în spaþiu vor conferi un oarecare credit acestor teze.
Teoria celor douã ºtiinþe, pe care o susþin aºadar în Franþa unii
intelectuali comuniºti Jean-Toussaint Desanti, Louis Aragon sau
Francis Cohen , se întoarce curând sub aceastã formã extremã, dar
va reveni, într-o formã atenuatã, odatã cu miºcarea din Mai 1968*,
când o serie de intelectuali asociazã dezvoltarea privilegiatã a anumitor
ºtiinþe sau predarea lor unor poziþii ºi interese de clasã.
608
609
TACTICÃ ® STRATEGIE/TACTICÃ
TEHNICÃ
Marx* vede în tehnicã un element central al forþelor de producþie.
Celebra formulã din Mizeria filosofiei moara manualã va da societatea
cu suzeran, iar moara cu aburi, societatea cu capitalism industrial
poate lãsa sã se creadã într-o determinare a raporturilor sociale ºi a
ideologiei* care le corespunde doar prin factorul tehnic. În realitate,
forþele de producþie, în afarã de baza materialã (apã, lemn, minereu
etc.), nu pot fi luate în considerare în afara raporturilor de producþie
în care sunt puse în practicã: Diviziunea muncii primeºte, de exemplu,
prin folosirea maºinilor, un impuls mai puternic decât prin manufactura
propriu-zisã, scrie autorul Capitalului. Invers, raporturile sociale
influenþeazã dezvoltarea tehnicã. Astfel, pentru Marx, lumea burghezã,
spre deosebire de feudalitate, nu poate exista fãrã sã revoluþioneze
constant instrumentele de lucru, proces care angajeazã o dinamicã
pozitivã, cel puþin atât timp cât condiþiile de dezvoltare a producþiei
în special socializarea progresului ºtiinþific ºi tehnic nu intrã în
contradicþie cu raporturile sociale proprii burgheziei, ceea ce, în opinia
lui, nu va întârzia sã se întâmple dupã un anumit timp.
Tehnicã ºi politicã la Lenin

Lenin* reia aceastã temã într-un mod oarecum mai rudimentar, datã
fiind concepþia sa voluntaristã despre istorie. Pentru el, o formaþiune
socialã nu lasã loc alteia decât atunci când forþele sale de producþie au
ajuns la capãtul potenþialului lor de dezvoltare; Lenin estimeazã
610 TEHNICÃ
aºadar logic cã, dacã un context este pregãtit pentru revoluþie,

aceasta este pentru cã forþele de producþie nu mai pot progresa în
acest cadru depãºit. În 1913, Lenin explicã deja faptul cã o revoluþie
tehnicã ce ar reduce costul curentului electric cu patru cincimi ar avea
consecinþe sociale cu totul diferite dacã ar fi aplicatã într-un regim
capitalist sau într-un regim socialist: În capitalism, eliberarea muncii
[...] va genera inevitabil un ºomaj masiv, o creºtere enormã a sãrãciei,
o agravare a condiþiei muncitorului, în timp ce, în socialism, întrucât
se aflã în concordanþã cu raporturile sociale, ea ar putea reduce orele
de muncã ºi însãnãtoºi condiþiile de lucru.
Nivelul de dezvoltare tehnicã poate fi în avans faþã de condiþiile
sociale, într-o conjuncturã prerevoluþionarã. Însã, în mod obiºnuit,
dezvoltarea forþelor de producþie, în special a tehnicii, este în con-
cordanþã cu raporturile sociale. Cea mai înaltã dezvoltare tehnicã nu
este deci compatibilã decât cu raporturile sociale cele mai avansate.
Lenin reaminteºte aceastã legãturã, afirmând: comunismul înseamnã
sovietele plus electrificarea.
Deºi Stalin* dã un formidabil impuls dezvoltãrii institutelor tehnice,
care însoþeºte industrializarea* acceleratã, în acelaºi timp el îi persecutã
pe specialiºtii în fizicã nuclearã ºi nu va putea duce la bun sfârºit
fabricarea primei bombe atomice sovietice decât graþie spionajului *.
Superioritate tehnicã ºi politicã a socialismului

Începând din 1957, URSS înregistreazã succese spectaculoase în
domeniul spaþial: Sputnik, primul satelit artificial, este lansat pe
4 octombrie 1957, prima rachetã este trimisã pe Lunã la 13 septembrie
1959, primul zbor cosmic uman cel al lui Iuri Gagarin are loc pe
12 aprilie 1961. N. Hruºciov* profitã de acestea pentru a trâmbiþa cã
întâietatea tehnicii sovietice reflectã superioritatea sistemului politic
sovietic ºi, în general, a socialismului asupra capitalismului. Revista
PCF*, La pensée, ironizeazã: Ce dezminþire la calomniile acumulate
de patruzeci de ani la adresa þãrii sovietelor! Ce lecþie practicã
despre avantajele sistemului izvorât din Revoluþia din Octombrie!.
La fel, Frédéric Joliot-Curie, laureat Nobel pentru chimie ºi membru
al PCF, explicã modul în care condiþiile sociale din Occident împing
prea des ºtiinþa* ºi tehnica pe cãi neînsemnate ºi secundare. Dupã
zborul lui Gagarin, PCF este peremptoriu: În competiþia paºnicã
dintre cele douã sisteme, socialismul tocmai ce ºi-a afirmat, o datã în
plus ºi în mod strãlucitor, superioritatea. ªi a prevãzut cã URSS va
TEHNICÃ 611
ajunge din urmã SUA, în mod inevitabil, în materie de producþie pe

cap de locuitor.
În schimb, rãniþi în orgoliu, americanii îºi mobilizeazã tehnologia
pentru a-i ajunge ºi întrece pe sovietici, ale cãror carenþe, în special
informatice ºi cibernetice, sunt din ce în ce mai camuflate ºi compensate
prin plagierea organizatã în Occident, prin intermediul unor puternice
reþele de spionaj.
Existã un alt teritoriu însã pe care, pentru comuniºti, incapacitatea
capitaliºtilor de a-ºi asigura dominaþia sistemului politic datoritã
superioritãþii lor tehnice este demonstratã, cel al Lumii a Treia, unde
antiimperialismul* ºi luptele armate* guerilleros latino-americani ºi
africani sau combatanþi vietnamezi dovedesc ineficacitatea tehnicii
occidentale de a pune stavilã unei miºcãri de eliberare naþionalã. De
la cicliºtii lui Giap, în Diên Biên Phu, la barbudos, ai lui Castro*, în
Cuba, ºi la mujahedinii FEN-ului algerian, se rãspândeºte o întreagã
mitologie a victoriei omului lipsit de mijloace, dar drept, asupra unei
tehnologii inumane. Cambodgia este locul în care aceastã idee va fi
împinsã la extrem, khmerii roºii* întemeindu-ºi noua societate pe
munca manualã.
Întârzierea ºtiinþificã ºi tehnicã a URSS

În momentul sosirii sale la putere, M. Gorbaciov constatã cu amãrãciune
cã nivelul ºtiinþei ºi tehnicii în URSS nu corespunde raporturilor
sociale ºi cadrului politic la care ar fi trebuit în mod normal sã se
ridice construirea comunismului. Dezvoltarea acestora s-a dovedit,
pânã acum, un proces insuportabil de lent, admite Gorbaciov cu
prilejul Congresului al XXVII-lea al PCUS*, în februarie 1986, când
denunþã neîndeplinirea, devenitã cronicã, a sarcinilor legate de
eficienþã. Aceastã constatare este cu atât mai dramaticã, cu cât Statele
Unite au lansat, în 1983, IAS Iniþiativa de Apãrare Strategicã,
numitã ºi rãzboiul stelelor, pe care URSS a încercat sã o concureze,
dar a renunþat aproape imediat. Pentru a parafraza analiza marxistã,
tehnica sovieticã, legatã de caracteristici sociale particulare, inclusiv
de conducere politicã, nu a putut rãspunde uriaºului efort al americanilor.
Negocierile care se deschid confirmã pe plan militar ceea ce se
constatã în viaþa cotidianã*: inferioritatea tehnicã a lumii sovietice,
care va reprezenta curând unul dintre factorii prãbuºirii sale.
612 TEROARE
TEROARE
Un mijloc obiºnuit de guvernare

Comunismul nu rimeazã neapãrat cu teroarea, dupã cum au demon-
strat-o curentele comuniste din secolul al XIX-lea cel al lui Owen
sau al lui Cabet. Totuºi, odatã cu apariþia curentului leninist ºi cu
succesul sãu prin Revoluþia din Octombrie, apoi cu extinderea sa
mondialã, comunismul secolului XX este strâns asociat cu utilizarea
terorii ca practicã sistematicã a violenþei pentru cucerirea puterii,
menþinerea ei ºi punerea în practicã a proiectului comunist. Aceastã
teroare a generat în toate societãþile comuniste un sentiment intens ºi
interiorizat de teamã.
Pânã în 1914, concepþia despre violenþã a lui Lenin * se inspirã din

patru surse: Marx*, în Manifest Comuniºtii declarã deschis cã
nu-ºi pot atinge obiectivele decât distrugând prin violenþã vechea
ordine socialã; Blanqui ºi tentativele lui de insurecþie întreprinse
de un grup revoluþionar; Comuna din Paris ºi lecþiile desprinse de
Marx cu privire la arta insurecþiei; în sfârºit, revoluþia rusã din
1905 ºi rãscoalele ei þãrãneºti bunt care mãturau totul în cale.
Concepþia sa este, în acelaºi timp, indusã de violenþa care domneºte,
aºadar, în societatea rusã, provocatã de trei secole de iobãgie a
þãrãnimii ºi de terorismul* pe care îl practicã anumiþi revoluþionari
ruºi* împotriva autocraþiei.
Dacã Lenin a teoretizat încã din 1903-1905 necesitatea violenþei
revoluþionare sub formele ei cele mai largi, rãzboiul din 1914, împingând
violenþa militarã la un nivel pânã atunci necunoscut, îl determinã sã-ºi
radicalizeze concepþia ºi sã justifice prin rãzboiul împotriva capita-
liºtilor generalizarea violenþei revoluþionare; transpunând aceastã
violenþã militarã pe terenul politicii, Lenin va considera curând orice
oponent faþã de voinþa sa drept un duºman sortit supunerii sau
eliminãrii.
De la Revoluþia din Februarie 1917 la Teroarea roºie

Dacã Revoluþia din Februarie 1917 este relativ puþin sângeroasã, þinând
seama de amploarea evenimentului, rãscoala agrarã care explodeazã
TEROARE 613
începând din vara anului 1917 provoacã o teroare punctualã ºi spontanã

a mulþimilor, care antreneazã mai multe victime (asasinarea proprie-
tarilor de pãmânt, a administratorilor etc.). Odatã cu Revoluþia din
Octombrie*, teroarea este încurajatã prin lozincile lui Lenin, care
incitã la jefuirea celor bogaþi ºi la dezordine generalã, ºi prin
dizolvarea tuturor forþelor de ordine, ceea ce deschide calea acþiunii
lumii interlope ºi lumpenproletariatului.
Foarte curând, puterea bolºevicã cauþioneazã sau ordonã asasinate:
pe 3 decembrie 1917, cel al comandantului-ºef al Armatei, generalul
Duchonin; apoi, pe 18 ianuarie 1918, mitralierea manifestaþiei de
sprijin faþã de Adunarea constituantã douãzeci de morþi, zeci de
rãniþi; iar pe 20 ianuarie 1918, asasinarea, pe patul de spital, a doi
miniºtri din guvernul Revoluþiei din Februarie.
Începând din 20 decembrie 1917, odatã cu crearea poliþiei sale
politice*, CEKA, Lenin are mijloacele de a instaura dictatura Partidului
bolºevic, sprijinindu-se pe o teroare sistematicã, exercitatã împotriva
duºmanilor sãi. Mai întâi este vorba despre duºmanii lui politici:
albii toþi partizanii þarului ºi liberalii (KD), apoi anarhiºtii* ºi,
în fine, socialiºtii revoluþionari ºi menºevicii. Urmeazã clasele sociale
inamice: aristocraþi, burghezi, ofiþeri, chiaburi þãrani care refuzã
rechiziþionãrile ºi care sunt calificaþi drept bogãtaºi , cazaci, cler.
Sunt apoi elementele rele din clasa cea bunã: muncitorii care resping
dictatura bolºevicã (Kronstadt *). ªi, în sfârºit, naþiunile recalcitrante
faþã de sovietizare*: Finlanda, Ucraina, apoi popoarele din Caucaz,
în special Georgia.
Metodele care se aplicã sunt diverse: împuºcãri în masã, luare ºi
împuºcare de ostatici, masacrarea familiei imperiale începând cu
17 iulie 1918, decretarea terorii roºii pe 5 septembrie 1918, crearea de
lagãre de concentrare pe 4 septembrie 1918, utilizarea foamei ca armã
în oraºe (cartele de raþionalizare), deportãri* în masã, folosirea foametei*
împotriva þãrãnimii etc. Lenin dã personal ordinele, cum se întâmplã
în telegrama din 9 august 1918: [...] introducerea de îndatã a terorii
de masã, împuºcarea sau deportarea sutelor de prostituate care le dau
de bãut soldaþilor, a tuturor foºtilor ofiþeri etc. [...] deportarea masivã
a menºevicilor ºi a altor elemente suspecte. Sau în cea din 10 august:
Rãscularea chiaburimii trebuie zdrobitã fãrã milã. [...] Gãsiþi oameni
mai duri!.
Din primãvara anului 1918, teroarea constã în utilizarea a diverse
mijloace de presiune fizicã, psihologicã sau economicã asupra
unei persoane sau asupra unui grup de persoane, cu scopul de a obþine
614 TEROARE
ascultarea, chiar supunerea ºi, în caz de rezistenþã, de a aplica o

formã de reprimare ce putea ajunge pânã la eliminare. Resortul
principal al terorii este teama, care, în manifestãrile ei extreme,
îmbracã, la persoana vizatã, forma angoasei sau chiar a panicii.
În primul sãu an de putere, Partidul bolºevic este rãspunzãtor de
moartea a cel puþin 15.000 de persoane, în timp ce, din 1825 pânã în
1917, puterea þaristã pronunþase 6.321 de condamnãri la moarte din
motive politice. Rãzboiul civil*, din 1918 pânã în 1922, prilejuieºte o
dezlãnþuire a violenþei ºi generalizeazã în rândul bolºevicilor o practicã
a terorii care va deveni culturã de guvernare. Astfel, pe 17 mai 1922,
Lenin dã instrucþiuni pentru redactarea unui nou Cod Penal: Trebuie
înscris în mod explicit principiul, just din punct de vedere politic ºi
nu doar în termeni strict juridici , care motiveazã esenþa ºi justificarea
terorii, necesitatea ei, limitele ei. Tribunalul nu trebuie sã suprime
teroarea a pretinde aºa ceva ar înseamna sã mintã sau sã se mintã ,
ci sã o fundamenteze, sã o legalizeze în principiile ei, clar, fãrã a triºa
sau a cosmetiza realitatea.
Blindat cu acest Cod Penal, Lenin iniþiazã o altã formã de teroare:
procesul* trucat ºi montat cu mare fast cel al socialiºtilor re-
voluþionari, din vara anului 1922 , care va fi prototipul Marilor
Procese de la Moscova, sub Stalin*. În ultimul sãu an de luciditate,
deloc încântat de exilul* voluntar a sute de mii de ruºi, care au fugit
de sãrãcie ºi represiune, Lenin impune expulzãrile, ducând cãtre exil
forþat, în septembrie 1922, 160 de membri dintre cei mai cunoscuþi ai
intelighenþiei ruse.
Teroarea sub Stalin

Ca unul ce fusese printre principalii locotenenþi ai lui Lenin, între
1917 ºi 1922, Stalin readuce teroarea la ordinea zilei începând din
1929 ºi o aplicã la o scarã nemaiîntâlnitã. Dat fiind faptul cã decizia
comunã de eradicare a religiei* ºi a colectivizãrii* provocase reacþii
intense ale þãrãnimii, el instaureazã în 1929-1933 o teroare de masã:
împuºcarea a zeci de mii de oameni, crearea sistemului concentraþionar*
al Gulagului*, deportãri în masã, foamete organizatã. Începând din
decembrie 1934, o extinde la PCUS* ºi la birocraþie*: delaþiune
generalizatã, epurãri masive, cu excluderi din partid, procese contra-
fãcute, Marea Teroare* din 1937-1938. Stalin teoretizeazã teroarea,
afirmând cã lupta de clasã se intensificã în decursul construirii
TEROARE 615
comunismului. El practicã aceleaºi metode în timpul rãzboiului ºi

dupã aceea.
Marile valuri de teroare din anii 1930-1940 vizeazã mai multe
obiective:
asigurarea puterii absolute a ºefului asupra PCUS ºi asupra biro-
craþiei, pentru a dispune de un instrument perfect disciplinat;
asigurarea puterii absolute a partidului asupra populaþiei, pentru
a-i impune acesteia politica definitã de ºef ºi pentru a zdrobi orice
rezistenþã, prin lichidarea oamenilor trecutului, a sabotorilor
ºi a altor contrarevoluþionari*;
în 1937-1938, pregãtirea de rãzboi, prin exterminarea categoriilor
de populaþie vizate, potrivit unor criterii sociale ºi/sau naþionale,
ca potenþiale coloane a cincea;
în 1939-1941, consolidarea cuceririlor datorate pactelor germa-
no-sovietice*, prin lichidarea elitelor naþionale din þãrile sau regiunile
anexate;
în 1944-1945, profitarea de rãzboi pentru a slãbi, prin deportãri în
masã, naþiunile non-ruse (cecenii) sau pe cele fidele tradiþiilor
culturale incompatibile cu comunismul (tãtarii);
dupã rãzboi, neutralizarea unei pãrþi a populaþiei sovietice prizonieri
de rãzboi, deþinuþi puºi la muncã silnicã de cãtre germani ,
consideratã contaminatã prin contactul cu prosperitatea capitalistã;
neutralizarea unor eventuali succesori prea grãbiþi;
extinderea sistemului, la scarã cât mai largã, în afara URSS.
Sub Lenin, dar mai mult sub Stalin, teroarea este consideratã un
mijloc raþional ºi obiºnuit de guvernare.
Practica terorii este preluatã de la începutul anilor 1930 de comuniºtii
chinezi, în zonele aflate sub controlul lor, ºi, în mod deosebit, de
Mao Zedong*, începând din 1938, la baza sa de la Yanan. Teroarea
este aplicatã mai mult sau mai puþin rapid ºi cu mai mare sau mai
micã intensitate în democraþiile populare*, începând din 1944-1945,
fie cã este vorba despre un rãzboi civil în Iugoslavia ºi în Albania , fie
despre ocupaþia Armatei Roºii* în RDG, Polonia, Bulgaria, România
ºi Ungaria , apoi, odatã cu crearea poliþiilor politice autohtone,
aflate sub control sovietic, ºi de organizarea de procese trucate.
616 TEROARE
Împinsã la extrem, logica terorii poate ajunge la fenomene stupefiante.

Astfel, în închisoarea româneascã de la Piteºti, între 1949 ºi 1952,
este experimentatã o inginerie psihologicã menitã sã distrugã, printr-o
torturã fizicã ºi psihicã intensã, personalitatea studenþilor naþionaliºti
ºi creºtini, în scopul transformãrii lor, printr-un reflex pavlovian de
fricã/obedienþã, în oameni noi*, apþi sã devinã cadre comuniste.
Sub khmerii roºii*, în închisoarea de la Tuol Sleng, peste 15.000 de
deþinuþi, de multe ori membri de partid inclusiv copii de 15 ani ,
sunt torturaþi pânã când mãrturisesc crime imaginare, apoi asa-
sinaþi; în Cambodgia, teroarea atinge o asemenea intensitate, încât
dezintegreazã societatea ºi suscitã un asemenea stres, încât numeroase
victime sunt resemnate în privinþa morþii.
În sfârºit, teroarea, exercitatã atât împotriva autoritãþilor în exerciþiu,
cât ºi împotriva populaþiei, este practicatã de numeroase grupãri
comuniste ce duc lupte armate* în Asia*, în America Latinã* sau în
Africa*.
Condiþii de eficienþã a terorii

Pentru a oferi eficacitate maximã, teroarea trebuie sã se sprijine pe o
puternicã poliþie politicã, dar trebuie sã beneficieze ºi de alte patru
condiþii: surpriza, secretul, delaþiunea ºi izolarea. Faptul de a nu se
ºti nici cine, nici de ce, nici când este vizat, aºa cum s-a întâmplat în
timpul Marii Terori, contribuie din belºug la trezirea anxietãþii.
Secretul întreþine frica ºi, deopotrivã, speranþa oamenii dispar de
seara pânã dimineaþa, dar apropiaþii lor sperã întotdeauna sã îi revadã,
în timp ce ei au fost deja demult asasinaþi ºi permite ascunderea faþã
de restul lumii a anvergurii masacrelor, care ar putea pãta imaginea
regimului. Delaþiunea generalizatã dizolvã societatea din interior,
fiecare temându-se ca vecinii, colegii de lucru, chiar apropiaþii, sã nu
îl denunþe pentru cuvinte sau acte ostile regimului ori din rãzbunare;
este simptomatic faptul cã regimul sovietic l-a propus ca erou al
tineretului* pe micul Pavel Morozov, care îºi denunþase propriii pãrinþi
poliþiei politice, în timpul colectivizãrii, ºi care, din aceastã cauzã, a
fost asasinat de unchii sãi. În sfârºit, izolarea între frontiere riguros
pãzite ca Zidul Berlinului* stinge orice speranþã de sustragere din
faþa supunerii ºi alimenteazã resemnarea ºi colaborarea cu regimul.
RDG este un bun exemplu de eficacitate a perechii delaþiune-izolare.
Dispunând de dosare despre peste 4 milioane de cetãþeni suspecþi
dintr-o populaþie de 17 milioane de locuitori , Stasi deþinea recordul
TEROARE 617
de control poliþienesc, cu 91.015 salariaþi, adicã un securist la 180 de

locuitori în URSS, raportul nu era decât de 1:595. Acesta este, de
altminteri, unul dintre succesele poliþiei politice: o fracþiune din populaþie
se alãturã represiunii împotriva societãþii. Informatorii inclusiv
copii sunt recrutaþi în funcþie de utilitatea lor operaþionalã. Formele
de colaborare sunt multiple, la fel ºi motivaþiile. Unii i se dedau sub
constrângere, alþii prin aderare la ideologie; alþii, în sfârºit o
parte din ce în ce mai mare , sunt carieriºti sau oportuniºti care
sperã sã-ºi faciliteze ascensiunea socialã sau profesionalã ºi accesul la
privilegii.
Bilanþul terorii
Nu este uºor de stabilit un bilanþ general al terorii comuniste, date
fiind caracterul adeseori anonim al victimelor, natura diversã a vio-
lenþelor, secretul de care sunt înconjurate ºi lipsa arhivelor* în cazul
unor þãri atât de mari precum China*, Vietnam* sau Cuba*. Un bilanþ
provizoriu indicã totuºi niºte ordine de mãrime. În URSS*, sub
Lenin, circa 6 milioane de morþi, iar sub Stalin, peste 10 milioane
colectivizare ºi perioade de foamete în 1931-1933, 5 milioane; un
milion în 1947; Marea Teroare, 700.000; morþi în Gulag, douã
milioane; peste 18 milioane de persoane se pare cã au trecut prin
Gulag. În Polonia, din septembrie 1939 pânã în iunie 1941: peste
50.000 de morþi prin împuºcare, cel puþin 330.000 de deportaþi în
Gulag, dintr-o populaþie de 12 milioane de locuitori. În Estonia, din
iunie 1940 pânã în iunie 1941, apoi începând din 1945: 40.000 de morþi
prin împuºcare, 135.000 de deportaþi în Gulag, dintr-o populaþie de
un milion de locuitori. În Lituania, Letonia ºi Basarabia nu existã
cifre exacte, dar funcþioneazã aceleaºi ordine de mãrime ca pentru
Estonia. În România ºi Ungaria, sute de mii de persoane au fost internate
sau condamnate la muncã silnicã ºi chiar deportate în Gulagul sovietic.
În Bulgaria, cel puþin 30.000 de dispariþii în toamna anului 1944. În
Iugoslavia, peste 100.000 de asasinate comise de titoiºti la Eliberare*
ºi zeci de mii de deportaþi ºi exilaþi. În China, între 1949 ºi 2007:
circa 70 de milioane de morþi, dintre care 40-50 de milioane din cauza
foametei din perioada Marelui Salt Înainte*. Cambodgia, între 1975 ºi
1979: 1.700.000 de morþi din mai puþin de 8 milioane de locuitori.
Coreea de Nord*: circa douã milioane de morþi. Africa: 1.700.000
de morþi (foamete, rãzboi civil). Afganistan *: 1.500.000 de morþi.
618 TEROARE
Sã subliniem, în plus, cã o teroare scurtã, dar de mare intensitate

ca sub khmerii roºii, în 1975-1979 a avut tot atâtea, dacã nu mai
multe efecte devastatoare, ca aplicarea, timp de mai multe decenii, a
unei terori de micã intensitate de exemplu, în România. De altfel,
dincolo de bilanþul contabil, trebuie luate în considerare profundele
traumatisme psihologice, atât individuale, cât ºi colective, pe care
le-au suferit societãþile, în special fenomenul generalizat de derespon-
sabilizare individualã, care contribuie la dificultãþile de construire a
economiilor postsovietice*.
Natura crimelor
Comuniºtii au cãutat sã-ºi ascundã crimele, mergând pânã la a practica
un negaþionism sistematic de exemplu, cu privire la Katîn* sau la
sistemul concentraþionar. Pe cele pe care nu le puteau masca au
încercat sã le justifice prin teoria circumstanþelor: rezistenþa adversarilor
lor politici ar fi antrenat un rãzboi civil, ceea ce i-ar fi constrâns sã
instaureze o dictaturã revoluþionarã ºi sã lichideze contrarevoluþia.
Dar, deºi este adevãrat cã circumstanþele îºi au rolul lor, teroarea
comunistã þine într-o mãsurã infinit mai mare de o logicã totalitarã,
tributarã ideologiei leniniste* ºi naturii regimurilor comuniste. Dupã
cum explicã veteranul bolºevic Lozovski, care i se opune lui Lenin
dupã 7 noiembrie 1917: În afarã de un guvern de coaliþie [cu ceilalþi
socialiºti], nu existã decât o singurã cale pentru a pãstra un guvern
strict bolºevic: teroarea politicã. Teroarea este condiþia necesarã
pentru dictatura proletariatului, pentru monopolul puterii comuniºtilor
ºi pentru voinþa lor de a supune întreaga societate. În realitate, nici un
regim totalitar nu s-a putut menþine fãrã aceastã teroare, de mai micã
sau mai mare intensitate. De îndatã ce Gorbaciov* a anunþat cã URSS
nu va mai utiliza teroarea în democraþiile populare, acestea s-au
prãbuºit în câteva sãptãmâni.
Rãmâne de stabilit natura acestor crime. Unele þin de resortul
crimei de rãzboi: asasinarea prizonierilor de rãzboi (Katîn, prizonierii
de rãzboi germani trimiºi în Gulag). Altele sunt crime împotriva
umanitãþii: deportãri ºi împuºcãri în masã, foamete organizatã etc.
Altele, în sfârºit, þin de genocid, definit astfel de Convenþia ONU din
1948: Actele comise cu intenþia de a distruge în totalitate sau în
parte un grup naþional, etnic, rasial ori religios, în aceastã calitate.
Totuºi, inventatorul termenului ºi al noþiunii, în 1944, juristul polonez
Rafael Lemkin, nu ezita sã-ºi extindã definiþia la grupul social. Or,
TEROARE 619
din 1917-1918, Lenin cheamã la exterminarea sângeroasã a bogãtaºilor

ºi ordonã fiºarea lor generalã de cãtre CEKA. Apoi se angajeazã un
proces de discriminare/segregare obligarea la deþinerea unui carnet
de muncitor-consumator completat prin acte de umilire publicã
muncã obligatorie în folosul comunitãþii, curãþarea latrinelor etc. Se
instaureazã excluderea socialã dupã faimosul slogan al lui Lenin:
Cine nu munceºte nu mãnâncã!: statul, deþinãtor al tuturor locurilor
de muncã, le poate refuza în mod arbitrar ºi îºi poate condamna la
foame sau la ilegalitate viitoarele victime. Procesul se accentueazã
prin spolierea/exproprierea bunurilor, ceea ce slãbeºte capacitatea de
rezistenþã ºi de subzistenþã a populaþiei vizate. El implicã foarte des
segregarea spaþialã, o parte din aceste populaþii nevãzând altã salvare
decât în exil. Se trece, în sfârºit, la mãsurile de represalii fizice:
închisoare, apoi lagãr de concentrare, luare de ostatici, adeseori
urmatã de execuþie prin împuºcare, deportare, torturã ºi eliminare
fizicã.
Procesul se apropie, aºadar, de genocidul de clasã. Într-adevãr,
dacã Babeuf, în broºura sa din 1794, Rãzboiul Vendeii ºi sistemul de
depopulare, condamnã tratamentul aplicat vendeenilor ºi se considerã
un om cu prejudecãþi asupra chestiunii exterminãrii, Lenin nu era
aºa. Pe 24 noiembrie 1919 face sã fie adoptatã de cãtre Biroul Politic
decizia de decazacizare a Donului sã fie exterminaþi pânã la
unul , antrenând asasinarea sau deportarea a 300.000 pânã la 500.000
de cazaci dintr-o populaþie de 3 milioane. Intenþia este confirmatã de
Steinberg, socialist-revoluþionar de stânga ºi comisar al poporului la
Justiþie, la începutul anului 1918, care îl întreabã pe Lenin: La ce
bun un comisar al poporului la Justiþie? Mãcar sã fie numit comisar
al poporului la exterminare socialã ºi lucrurile vor fi clare. Acesta îi
rãspunde: Excelentã idee! La fel vãd ºi eu lucrurile! Din nefericire,
nu o putem numi astfel.
Deschiaburirea începutã de Stalin în 1929, sub sloganul: Sã
lichidãm chiaburii ca clasã!, vizeazã exterminarea elitei þãrãneºti.
Cât priveºte foametea organizatã de Stalin în Ucraina, în 1932-1933,
ea þine de genocidul atât de clasã, cât ºi de popor: aproximativ 30%
din populaþia care, la nivel etnic, poate fi consideratã ucraineanã
dispare aºadar de pe teritoriul þãrii prin împuºcare, inaniþie, deportare
sau exil în principal elitele politice, intelectuale ºi þãrãneºti. În ce îi
priveºte pe khmerii roºii, ei au practicat un genocid asupra propriului
popor, lucru pe care unii istorici îl numesc un democid. Iar în
Tibet*, China comunistã exerseazã de decenii ceea ce se numeºte un
etnocid.
620 TERORISM
TERORISM
Dacã, în 1881, Marx * aprobã asasinarea * þarului Aleksandr al II-lea
de cãtre revoluþionarii ruºi*, Lenin* nu îi urmeazã pe populiºti pe calea
atentatelor individuale, socotite drept o practicã anarhistã*. El prevede
însã, încã din 1905, organizarea insurecþiei ºi a terorii* de masã, pe
care le va pune în practicã atunci când va fi cucerit puterea. Astfel,
din 1920 pânã în 1941, deºi Internaþionala Comunistã* (IC) preco-
nizeazã lupta armatã* sub diverse forme, ea nu propovãduieºte ºi
terorismul. Totuºi, excepþiile confirmã aceastã regulã. Astfel, pe
16 aprilie 1925, în Bulgaria, comuniºtii dinamiteazã domul catedralei
din Sofia, în timpul unei ceremonii oficiale: regele Boris al III-lea
scapã teafãr, dar se înregistreazã 150 de morþi ºi peste 500 de rãniþi.
Dreapta reacþioneazã printr-o loviturã de stat, urmatã în septembrie
de o tentativã insurecþionalã a comuniºtilor, condusã de Gheorghi
Dimitrov*, viitor secretar general al IC*.
Rezistenþã antinazistã ºi terorism comunist

Reactivarea practicii teroriste intervine dupã 22 iunie 1941, când PC
primesc ordin de a intra în Rezistenþa* activã ºi de a începe lupta
armatã împotriva ocupantului nazist, în Europa. În lipsa mijloacelor,
ele îºi iniþiazã acþiunea prin atentate împotriva militarilor ºi clãdirilor
ºi prin sabotaje împotriva echipamentelor din dotarea armatelor de
ocupaþie germanã sau italianã, înainte ca situaþia sã le permitã, în
1943-1944, sã creeze unele miºcãri de partizani de tip maquis, apoi a
unor unitãþi de gherilã. Obiectivul este mai întâi începerea unui ciclu
de provocare/reprimare, în scopul stigmatizãrii ocupantului ºi a cola-
boratorilor lui, apoi incitarea maselor la revoltã ºi la intensificarea
gherilei pânã la victorie.
Aceastã etapã a Rezistenþei genereazã o mitologie hrãnitã cu anti-
fascism*, ce va fi revendicatã de grupuri stângiste * europene dupã
momentul Mai 1968* ºi consolidatã prin susþinerea din partea miºcãrii
comuniste a Vietminhului, în rãzboiul din Vietnam*, ºi a luptãtorilor
de gherilã ai revoluþiei cubaneze, apoi prin rãspândirea scrierilor
militare ale lui Mao Zedong* ºi a lozincii sale: Puterea se aflã la
capãtul puºtii ºi, în sfârºit, prin aventura lui Che Guevara în Bolivia,
care aduc la incandescenþã un antiimperialism* fundamental anti-
american. În 1969, brazilianul Carlos Marighella redacteazã un Mini-
manual de gherilã urbanã care, în anii 1970, inspirã numeroase
TERORISM 621
grupãri castriste sau maoiste* chiar dacã rãzboiul revoluþionar al lui

Mao este destul de diferit; comuniºtii prosovietici ºi troþkiºtii* se þin,
în general, la distanþã de acest tip de acþiuni, dar serviciile secrete ale
regimurilor comuniste le susþin.
Terorism comunist în Europa democraticã

În Italia, gruparea cea mai cunoscutã, Brigãzile Roºii (BR), fondatã în
1970, comite, între 1976 ºi 1982, 72 de asasinate politice, între care
cel mai spectaculos constã în rãpirea ºi uciderea premierului Aldo
Moro, în 1978. Anihilate de poliþie, BR îºi înceteazã activitatea la
sfârºitul anilor 1980. Alte grupãri însã se revendicã de la ele ºi comit
numeroase atentate ºi mai multe asasinate. În februarie 2007, trei
celule ale BR sunt anihilate în timp ce pregãteau o nouã campanie
teroristã.
În Franþa, Acþiunea Directã, apropiatã de BR ºi activã de la
sfârºitul anilor 1970, îl asasineazã în 1985 pe generalul Audran ºi, în
1986, pe patronul Regiei Renault, Georges Besse. Acþiunea Directã
colaboreazã cu Celulele Comuniste Combatante (CCC) belgiene,
active în 1984 ºi 1985 ºi susþinute pe plan logistic de Stasi, pentru
acþiunile lor împotriva NATO.
În RFG, Fracþiunea Armata Roºie (RAF), grup marxist condus de
Andreas Baader ºi Ulrike Meinhof, înmulþeºte din 1972 în 1989
acþiunile spectaculoase atentate, rãpiri ºi asasinate, printre care cel
al ºefului patronatului, Hans-Martin Schleyer. RAF întreþine legãturi
cu majoritatea miºcãrilor teroriste (GRAPO, BR, CCC) ºi îºi anunþã
în mai 1985 fuziunea organicã cu Acþiunea Directã. Hãituiþi de
poliþie, o parte dintre militanþii sãi îºi gãsesc refugiu în RDG, conduºi
de Stasi într-un anumit numãr de atentate. În aprilie 1998, RAF îºi
anunþã autodizolvarea, însã Celulele Revoluþionare se revendicã drept
continuatoarele ei.
În Spania este activ, între 1975 ºi 1990, Grupul de Rezistenþã
Antifascistã Întâi Octombrie (GRAPO), care comite peste 90 de
asasinate ºi foarte multe atentate cu bombã. Având ca þinte poliþia ºi
NATO ºi finanþându-se prin hold-up-uri, acþiuni de racket ºi asasinarea
unor personalitãþi din lumea afacerilor, aceastã grupare îºi pierde
capacitãþile operaþionale dupã arestarea liderului ei, la Paris, în 2000.
În Grecia, terorismul este reprezentat de Lupta Revoluþionarã a
Poporului (ELA), fondatã în 1971, sub dictatura coloneilor. Susþinutã
activ de Stasi, care îi instruieºte mai multe cadre, ELA comite între
622 TERORISM
1975 ºi 1985 peste 250 de atentate ºi o duzinã de asasinate împotriva

forþelor de ordine ºi a intereselor americane. Nucleele Revoluþionare,
create în 1996, par a fi moºtenitoarele miºcãrii ELA. Înfiinþatã în
1975, Organizaþia Revoluþionarã 17 Noiembrie este o micã grupare
marxistã ºi naþionalistã care comite numeroase atentate ºi mai multe
asasinate printre care cel asupra ataºatului militar american la Atena,
în 1988 pânã sã fie anihilatã în 2002. Aceste grupãri teroriste de
obedienþã comunistã au beneficiat din plin de susþinerea logisticã ºi
tehnicã a douã mari miºcãri teroriste care serveau de model: ETA
bascã ºi IRA irlandezã.
Euskadi Ta Askatasuna (ETA) este o miºcare marxistã bascã spa-
niolã creatã în 1959 cu ajutorul URSS* care acordã prioritate în
1964 acþiunii teroriste. În 1974, ETA se divizeazã în ETA militarã
(ETA-M), care se doreºte o rezistenþã armatã faþã de ocupantul
spaniol, ºi ETA politico-militarã (ETA-PM), care combinã lupta
armatã cu acþiunea politicã. Moartea lui Franco, instaurarea democraþiei,
autonomia acordatã în 1979 Þãrii Bascilor-spaniole slãbesc cele douã
ramuri ale ETA, care îºi multiplicã atentatele, sperând cã represiunea
îi va determina pe basci sã li se alãture. ETA a fost susþinutã de
regimurile comuniste europene, care furnizau arme, explozibili ºi
finanþãri, a cãror epuizare, dupã 1989, a fãcut ca miºcarea sã-ºi
intensifice practicile criminale (impozit revoluþionar, rãpire, racket,
hold-up, traficuri diverse). Antrenarea combatanþilor sãi a avut loc în
Cuba*, în Algeria, Liban, Yemenul de Sud ºi în Libia.
Armata Republicanã Irlandezã (IRA), miºcare separatistã creatã în
1919, îºi reia acþiunea teroristã în 1969, dar se desparte în douã
ramuri: Marxist Official Irish Republican Army (IRA) care se
sprijinã pe partidul legal Sinn Féin ºi o aripã militarã, Provisional
Irish Republican Army (IRA Provizorie). Din 1969 pânã în 1993,
1.755 de persoane cad victime acþiunilor sale de terorism, IRA
pierzându-ºi 250 dintre cei 1.500 de combatanþi. Susþinutã de serviciile
secrete din Est, IRA este foarte activã în nebuloasa teroristã revoluþionarã
a anilor 1970-1980 ºi mai mulþi membri ai sãi servesc ca instructori
în FARC Forþele Armate Revoluþionare din Columbia în 2001. Un
proces de încetare a focului, început în 1994, ajunge în 2001 la
negocieri de pace, concretizate în 2007.
Deºi este adevãrat cã au condamnat terorismul grupurilor stângiste
în special PCI*, direct vizat de BR , PC europene au susþinut, în
schimb, ETA ºi IRA ºi, mai ales, acþiunea grupãrilor din America
Latinã ºi din Orientul Mijlociu.
TERORISM 623
Terorism în regimurile autoritare din America Latinã

În 1963 ia fiinþã în Uruguay o Miºcare de Eliberare Naþionalã, alias
Tupamaros, care, în anii 1970, desfãºoarã o activitate teroristã în
mediul urban. Recrutându-ºi membrii cu precãdere dintre studenþi ºi
clasele medii, Tupamaros urmeazã doctrina de gherilã urbanã a lui
Marighella. Ei îºi multiplicã acþiunile întreprinse de mici celule
independente, care lovesc în simbolurile ºi personalitãþile uruguayene.
Finanþarea grupului este asiguratã de Cuba, dar ºi prin hold-up-uri,
rãpiri, racket ºi atacuri asupra bãncilor. Între 1968 ºi 1972 se proclamã
starea de urgenþã, înainte ca militarii sã ia puterea, în 1973, ºi sã
distrugã Tupamaros, care, în pofida eºecului, servesc drept model
pentru numeroase grupãri sud-americane.
În Columbia este creatã în 1970 Miºcarea Marxistã 19 Aprilie
(M-19). Finanþatã ºi antrenatã de Cuba, M-19 reuneºte mai cu seamã
studenþi ºi practicã o gherilã urbanã de tip Tupamaros. În 1985, M-19
ia ca ostatici judecãtorii Curþii Supreme, provocând intervenþia forþelor
de ordine ºi moartea a 100 de persoane, dintre care 41 de teroriºti ºi
11 judecãtori. În martie 1989, M-19 se angajeazã într-un proces de
pace ºi devine partid politic legal în 1990, Alianza Democratica.
Miºcarea Revoluþionarã Tupac Amaru (MRTA), grup marxist-leninist
fondat în 1983, pune stãpânire în decembrie 1996 pe Ambasada
Japoniei ºi pe cei 400 de invitaþi ai acesteia. Poliþia elibereazã ostaticii
ºi executã întregul comando.
Terorism în Orientul Mijlociu

Începând din anii 1970, Orientul Mijlociu* este unul dintre polii
terorismului internaþional de obedienþã comunistã, membri ai miºcãrilor
palestiniene servind drept instructori pentru numeroºi teroriºti europeni.
Existã totuºi în Orientul Mijlociu ºi grupãri teroriste non-palestiniene.
În 1978 este creatã Dev Sol, ramurã armatã a miºcãrii Devrimci
Sol (Stânga Revoluþionarã), principalul protagonist al terorismului
din Turcia anilor 1970-1980, cu circa 6.000 de victime la activ. În
1994, Dev Sol devine Partidul Revoluþionar de Eliberare a Poporului
(DHKP-C), numãrând ºi în ziua de azi mii de simpatizanþi în diaspora
turcã din Europa. El întreþine legãturi cu PKK-ul kurd. Existã în
zilele noastre peste patruzeci de miºcãri teroriste turce active, aflate
pe poziþii marxist-leniniste ºi antiimperialiste. Armata Poporului Turc
(THKO), organizaþie teroristã creatã în 1970, se inspirã din tezele
624 TERORISM
liderului albanez Enver Hoxha ºi din modelul cubanez, furnizând

cadre pentru numeroase mici grupuri din anii 1980. Partidul Comunist
Marxist-Leninist (MLKP), apãrut în 1995, activeazã în Germania ca
Federaþie a Muncitorilor Imigraþi, iar ramura sa armatã este responsabilã
pentru mai multe rãpiri ºi asasinate în Turcia.
Instalatã iniþial în Liban, Armata Secretã Armeanã de Eliberare a
Armeniei (ASALA) este o miºcare marxist-leninistã creatã în 1975,
având ca obiectiv fondarea unui stat armean care sã reuneascã armenii
din Turcia ºi Irak. Între 1975 ºi 1984, ASALA comite 22 de asasinate
ºi în jur de 130 de atentate în toatã lumea. Dupã ocuparea Beirutului de
cãtre armata israelianã, trebuie sã abandoneze Libanul ºi se stabileºte
în Siria care duce o politicã ostilã Turciei , unde înnoadã legãturi
cu PKK ºi încearcã sã-ºi coordoneze activitatea cu facþiunea cea mai
durã a miºcãrilor palestiniene Frontul Popular de Eliberare a Palestinei
(FPLP), Organizaþia Abu Nidal. Crearea unui stat armean în sep-
tembrie 1991, chiar neintegrând populaþia armeanã din Turcia, a rãpit
miºcãrii ASALA cea mai mare parte a legitimitãþii sale politice.
Terorism în Africa ºi Asia

Congresul Naþional African (ANC), întemeiat în 1912 ºi controlat
începând din anii 1920 de PC al Africii de Sud (PCAS), a dus o
bãtãlie îndelungatã împotriva apartheid-ului, pentru independenþa ºi
drepturile negrilor. Confruntat cu o represiune feroce din partea
puterii albe, ANC a practicat terorismul, ramura sa armatã fiind
condusã de un sud-african de origine balticã, Joe Slovo, în acelaºi
timp secretar general al PCAS ºi considerat ofiþer KGB. Foarte mulþi
combatanþi ANC au fost antrenaþi în democraþiile populare* ºi în
Cuba.
În Japonia apare în 1969 Armata Roºie Japonezã (ARJ), miºcare
marxist-leninistã care opereazã pe teritoriul Japoniei, dar funcþioneazã
ºi ca miºcare mercenarã internaþionalistã. Susþinutã de URSS ºi
RDG, dar ºi de China*, ea comite numeroase atentate deturnãri de
avioane în 1973 ºi 1977, ocuparea Ambasadei Franþei de la Haga în
1974, a SUA ºi a Suediei de la Kuala Lumpur în 1975. Imediat dupã
raidul american din 1986, Libia angajeazã ARJ pentru a întreprinde
atentate antiamericane, sub titulatura de Anti-Imperialist International
Brigades, care vor purta în iunie 1988 o ofensivã teroristã în Europa
ºi în SUA. Ultimii membri ai ARJ sunt astãzi refugiaþi în Coreea de
Nord* ºi în Columbia. Un alt grup marxist-leninist japonez, Facþiunea
TIBET 625
Nucleul Central, a atacat în anii 1980 obiective americane ºi, în

1993, Summitul G-7 de la Tokyo.
Unul dintre cei mai cunoscuþi teroriºti internaþionali, Carlos,
rãspunzãtor pentru atentate cu victime în Europa, se numeºte în
realitate Ilici Ramirez Sanchez. Originar din Venezuela, unde conducea
Tineretul Comunist, înainte de a merge sã studieze la Moscova, apoi
de a se deda terorismului, Carlos s-a convertit la islamismul radical*
ºi continuã sã propovãduiascã terorismul, apreciind cã numai islamiºtii
sunt astãzi exponenþii anticapitalismului* ºi antiimperialismului revolu-
þionar.
TIBET
Termenul poate desemna douã entitãþi teritoriale: fie Regiunea
Autonomã a Tibetului, circumscripþie oficialã a Republicii Populare
Chineze* (RPC), numãrând circa 3 milioane de locuitori, în majoritate
tibetani; fie Tibetul istoric, mult mai vast, din care pãrþi însemnate
au fost integrate în provinciile chineze Yunnan, Sichuan, Gansu ºi,
mai ales, Qinghai.
În acest Tibet istoric, în care teocraþia unui dalai-lama a fost
instauratã în secolul al XVII-lea, influenþele indiene au fost întotdeauna
puternice, însã China ºi-a pãstrat aici, începând din 1720, o anumitã
suzeranitate. Sistemul feudal care guverneazã încã Tibetul, în momentul
sosirii trupelor chineze, în 1951, nu este apt sã apere þara, iar majoritatea
mãnãstirilor nu ajutã deloc populaþia sã se adapteze epocii moderne.
Aceste remarci nu modificã sub nicio formã tragica simplitate a istoriei
tibetane din 1951 încoace. În ciuda promisiunilor sale iniþiale, RPC
nu a avut liniºte pânã când, din raþiuni strategice, economice, ideo-
logice ºi politice, nu a integrat Tibetul în statul chinez, care este de
naturã unitarã. Tibetanii însã ºi-au apãrat cu o obstinaþie eroicã limba,
apropiatã de birmanezã, religia* budismul tibetan , obiceiurile ºi
sistemul teocratic.
În primul deceniu, RPC transformã autonomia promisã într-un
protectorat din ce în ce mai strâmt, în ciuda posibilitãþii care exista pe
atunci, a încheierii unui compromis cu dalai-lama. Survenind dupã
revoltele din Kham, rãzmeriþa care izbucneºte în Lhasa în octombrie
1959 îl constrânge pe acesta sã fugã la Dharamsala, în India, de unde
coordoneazã un guvern în exil. Însoþitã de o colectivizare* radicalã,
represiunea decimeazã la propriu, din câte se pare populaþia. În
timpul Revoluþiei Culturale*, reprimarea se transformã în distrugerea
626 TIERMONDISM
civilizaþiei tibetane: din mii de monumente, nu vor supravieþui decât

câteva zeci, în 1976. Logica urii care precumpãneºte, începând de
atunci, opreºte China sã dea o urmare serioasã propunerilor de re-
zolvare venite din partea lui Dalai-lama, la sfârºitul anilor 1970.
Relativei îmblânziri a politicii chineze din 1987-1989, tibetanii îi
rãspund prin rãzmeriþe, în timp ce Dalai-lama este încununat cu
Premiul Nobel în 1989. De atunci, situaþia politicã pare blocatã, iar
puterea centralã se strãduieºte sã-ºi perfecþioneze controlul printr-o
intensã colonizare economicã ºi prin inaugurarea în 2006 a unei cãi
ferate care leagã Lhasa de Beijing.
TIERMONDISM ® ANTIIMPERIALISM, MIªCAREA DE

NEALINIERE
TINERET
Prin chiar natura ei, revoluþia poartã în sine un proiect special adresat
tineretului vector privilegiat al schimbãrilor viitoare. Tineretul
este flacãra revoluþiei, afirmã Karl Liebknecht. Tineretul a cristalizat
speranþele din când în când ºi, în acelaºi timp, a întruchipat generaþia
de pionieri ai constructorilor comunismului. Astfel, Buharin declara
în 1924: În prezent, destinul revoluþiei depinde de capacitatea
noastrã de a face din generaþia tânãrã materialul uman în stare sã
edifice o economie socialistã pentru societatea comunistã.
Radicalitatea pedagogicã sovieticã

Aceste mari ambiþii se manifestã în URSS* mai întâi în domeniul
pedagogic. Reflecþia vizând traducerea lor în practicã se bazeazã pe
mai multe principii concurente. Copilul este perceput fie ca un spaþiu
neatins de prejudecãþi, dupã modelul tolstoian ºi în conformitate cu
imaginea unei societãþi fãrã clase, fie ca un aluat menit a fi modelat în
mod ºtiinþific Noi trebuie sã îi transformãm pe copii (pentru cã,
exact precum ceara, ei se lasã modelaþi) în buni, în adevãraþi comuniºti
(Zinovieva); fie, în sfârºit, ei urmeazã a fi integraþi într-un colectiv,
socializându-i prin muncã, astfel încât sã se ajungã la instaurarea
unor raporturi de egalitate ºi de fraternitate ªcoala industrialã
trebuie sã proletarizeze educaþia tuturor copiilor, chiar dacã ei nu
aparþin toþi clasei muncitoare, repetã rãspicat, în 1927, comisarul
poporului pentru problemele instrucþiunii, Lunacearski. Toate aceste
TINERET 627
proiecte vizeazã în mod prioritar sustragerea copilului de sub influenþa

familiei, consideratã a fi dãunãtoare.
Organizaþiile de tineret din URSS

Foarte repede, puterea bolºevicã inaugureazã o strictã încadrare a
tineretului, prin crearea unor organizaþii de tineret care preconizeazã
scoaterea de sub autoritatea familialã ºi îºi împart cu instituþiile de
învãþãmânt sarcina formãrii politice. Încã din noiembrie 1918 sunt
înfiinþate organizaþiile Komsomol, pentru tinerii între 14 ºi 28 de ani,
ºi de pionieri, pentru copiii între 9 ºi 14 ani. La sfârºitul anilor 1930,
aproape toþi copiii sunt pionieri; Komsomolul a fost la început o
organizaþie a elitei proletare, înainte de a deveni, în 1936, o organi-
zaþie de masã care, de la douã milioane de membri, în 1927, a ajuns
la 9 milioane, în 1939.
Organizarea* ºi educaþia comunistã a tineretului se fac în douã
feluri. Desigur, activitatea culturalã ocupã un loc deloc neglijabil:
competiþii sportive, reuniuni muzicale ºi teatrale, serate literare, seri
dansante etc. Totuºi, funcþia de releu politic predominã. Lozinca
anului 1928, Komsomoliºti, pe tractoare!, stã mãrturie a antrenãrii
tineretului în campania de colectivizare*. În 1932, figura lui Pavlik
Morozov devine emblematicã pentru organizaþiile de pionieri: micul
Pavlik, care ºi-a denunþat tatãl un chiabur ºi a fost apoi asasinat de
unchii sãi, este prezentat ca un martir. La rândul lor, komsomoliºtii
întruchipeazã miºcarea stahanovistã din 1935. Aceastã dimensiune
esenþialmente politicã explicã severitatea epurãrilor din timpul Marii
Terori*: primii ºapte preºedinþi ai Komsomolului au ajuns cu toþii
victime ale represiunii.
Bezprizorniki
În 1921-1922, URSS numãrã aproape 7 milioane de copii abandonaþi,
neglijaþi, orfani, fugiþi de acasã sau vagabonzi. Consecinþã a revoluþiei
survenite în statutul femeii*, a prãbuºirii familiei, subminatã de legile
privitoare la cãsãtorie, la rãzboiul civil*, apoi a colectivizãrii, a
deschiaburirii ºi a foametei*, problema bezprizorniki-lor copiii lãsaþi
fãrã îngrijire rãmâne centralã pânã prin anii 1930. Orfelinatul este
perceput ca un model de socializare a copiilor. Sunt înfiinþate numeroase
colonii dupã tiparul celor conduse în Ucraina de pedagogul Makarenko,
628 TINERET
acesta preluând exemplul colectivului ostãºesc: colonia Gorki

(1920-1928), de lângã Poltava, sau Comuna Dzerjinski, de la
Harkov, întemeiatã în 1927. Unii pãrinþi îºi aduc copiii aici pentru un
anumit timp, din cauza mizeriei ori a absenþei adulþilor de acasã. Este
ceea ce ilustreazã ºi romanul lui Gladkov, Cimentul (1925): în timpul
rãzboiului civil, Daºa, soþia eroului principal, îºi încredinþeazã unui
orfelinat copilul, iar acesta moare acolo într-un incendiu. Într-adevãr,
condiþiile de viaþã din aceste instituþii sunt extrem de dure din cauza
lipsurilor de tot felul.
Situaþia bezprizorniki-lor genereazã probleme legate de delincvenþã.
Pânã în 1935, huliganismul juvenil este pasibil de o pedeapsã
maximã de doi ani de detenþie. Cum mareºalul Voroºilov se declarã
indignat de aceastã clemenþã: Nu înþeleg de ce aceºti ticãloºi nu
sunt împuºcaþi! Oare trebuie sã aºteptãm sã devinã niºte bandiþi ºi
mai periculoºi când vor fi mari?, Biroul Politic decide pe 7 aprilie
1935 ca mãsurile de luptã contra criminalitãþii minorilor sã îi facã pe
cei de peste 12 ani pasibili de aceleaºi pedepse ca adulþii, recurgându-se
inclusiv la pedeapsa cu moartea. În paralel, NKVD este însãrcinat sã
lichideze vagabondajul minorilor; instituþiile plasate sub controlul
sãu organizeazã returnarea acestor tineri la pãrinþii sau la tutorii lor
ori trimiterea într-o tabãrã de muncã; între iulie 1935 ºi septembrie
1937, 20% dintre aceºti minori au fãcut obiectul unor astfel de
transferuri, adicã peste 60.000 de persoane.
Tinerii opozanþi
Dupã 1945, experienþa rãzboiului, la care se adaugã exaltarea senti-
mentului patriotic, genereazã o anumitã autonomizare a societãþii* ºi
chiar speranþe mari. Tinerii aparþinând primei generaþii formate sub
regimul sovietic se aratã a fi mai greu de manipulat numãrul
komsomoliºtilor scade la 6 milioane în 1945 , îndeosebi cei care
n-au trãit experienþa frontului. În contextul reafirmãrii voinþei lui
Stalin* de a relua controlul asupra societãþii, cercurile neoficiale de
intelectuali fac obiectul represiunii. Student la Litere, Semion Vilenski
este arestat în 1948 pentru a fi scris un poem în care fãcea aluzie la
Stalin. Pietrele negre, volumul lui Anatoli Jigulin (1989), relateazã
arestarea în 1949 a autorului ºi a mai multor colegi ai sãi acuzaþi de
a fi luat parte la crearea unui Partid Comunist al Tineretului la
Voronej.
TINERET 629
Sub Brejnev*, tinerii reacþioneazã în fel ºi chip la problemele

politice, economice ºi sociale: intrarea în disidenþã*, dezvoltarea
contrabandei de produse occidentale în contextul penuriei cronice,
avântul contraculturii (poeþi, hippies, rockeri). Politica de glasnost a
lui Gorbaciov* nu mai ascunde existenþa unui anumit tineret fãrã
ocupaþie. Filmul lui Vasili Piciul, Mica Vera (1988), schiþeazã
portretul unei adolescente dintr-un orãºel portuar care nu se gândeºte
decât cum sã evite neajunsurile unei vieþi lipsite de orice perspectivã,
þinând-o într-o continuã petrecere.
Exportarea modelului sovietic

Încã din anii 1920, modelul de organizare a tineretului sovietic este
copiat de diferite PC, care înfiinþeazã ºi organizaþii comuniste de
tineret, plasate sub controlul Internaþionalei Comuniste a Tineretului
(ICT). Între 1928 ºi 1931, bazându-se pe dinamismul, pe exaltarea ºi
pe fanatismul liderilor tineretului comunist, Stalin îi promoveazã în
fruntea partidelor comuniste pentru a-i îndepãrta astfel pe vechii
conducãtori proveniþi din rândul miºcãrii socialiste ºi pentru a asigura
stalinizarea. Acum, organizaþiile comuniste de tineret specializate ºi
ele, la rândul lor (fete, studenþi, tinere þãrãnci etc.) constituie
rezervorul de cadre din care PC îºi recruteazã ºi îºi selecþioneazã
viitoarele cadre. Acest fenomen devine aproape o regulã în anii
Rezistenþei*. Totuºi, exact în sânul acestor grupuri începe sã se
manifeste din anii 1960 criza comunismului occidental ºi acesta a
fost ºi cazul Uniunii Studenþilor Comuniºti din Franþa anilor 1963-1964.
Aceeaºi crizã contribuie la emergenþa miºcãrilor studenþeºti ºi de
tineret care aveau sã se exprime tranºant în Mai 1968*: ele au
alimentat ºi miºcãrile troþkiste* ºi maoiste*.
În democraþiile populare*, modelul sovietic este copiat cu exactitate.
Spre deosebire, în China, Mao Zedong* iniþiazã o mobilizare masivã
a tineretului în cursul Revoluþiei Culturale *, sprijinindu-se pe tinerele
gãrzi roºii pentru a-ºi impune puterea absolutã asupra Partidului
Comunist. În sfârºit, în Cambodgia, khmerii roºii* utilizeazã adolescenþii
de 15-18 ani pentru a-ºi aplica politica de teroare*, iniþiind fenomenul
copiilor-soldaþi, larg rãspândit ulterior în Africa.
630 TITO, IOSIP BROZ
TITO, IOSIP BROZ

Pe adevãratul sãu nume Iosip Broz, mareºalul Tito a fost unul dintre
personajele comunismului din secolul XX. Nãscut în 1892, într-o
familie de þãrani din Croaþia, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar,
urmeazã studii primare, apoi devine muncitor metalurgist la Zagreb ºi
aderã la miºcarea sindicalã ºi socialistã. Încorporat în 1914, este luat
prizonier de ruºi în 1915. Evadeazã în 1917, se alãturã bolºevicilor* ºi
participã la rãzboiul civil* din Rusia.
Reîntors în Croaþia, aderã la PC iugoslav (PCI), militeazã în
cadrul sindicatelor, în rândul cãrora devine membru permanent, apoi
este numit de Internaþionala Comunistã * (IC) secretar al partidului la
Zagreb, cu misiunea de a înfãptui bolºevizarea. În 1928 este arestat ºi
condamnat la cinci ani de închisoare. La ieºirea din detenþie, trece în
clandestinitate ºi este cooptat în Biroul Politic sub numele de Tito.
Sub pseudonimul Walter, este numit reprezentant al IC în Balcani
ºi se deplaseazã la Viena, Paris, Praga ºi Moscova. Beneficiind de
epurãrile* care decimeazã în 1937-1938 liderii comuniºti iugoslavi,
este numit în 1940 secretar general al PC iugoslav, cãruia îi va alcãtui
noul grup conducãtor*.
Profitând de insurecþia care izbucneºte în Serbia, odatã cu atacarea
Iugoslaviei de cãtre Germania, în aprilie 1941, Tito alcãtuieºte grupuri
de partizani ºi vrea sã promoveze simultan revoluþia socialã ºi eliberarea
naþionalã, ceea ce îl duce la combaterea grupãrilor naþionaliste ale
generalului Mihailoviæ, susþinut de guvernul legal aflat în exil la
Londra, ºi la iniþierea, astfel, a unui rãzboi civil în interiorul Rezistenþei*.
Pe 29 noiembrie 1943, creeazã un guvern provizoriu în teritoriile
aflate sub controlul sãu, se proclamã mareºal ºi inaugureazã cultul
propriei personalitãþi, în calitate de conducãtor al Iugoslaviei comuniste,
cum va ºi rãmâne pânã la moartea sa, în 1980. În noiembrie 1945
instaureazã republica ºi pune în practicã un regim dupã modelul stalinist.
Dar, deºi pare a fi un stalinist fidel, refuzã sã se supunã ordinelor
lui Stalin*, care doreºte sã controleze economia ºi poliþia politicã
iugoslave ºi care se împacã greu cu independenþa de acþiune a lui Tito
în Balcani, precum ºi cu relaþiile privilegiate ale acestuia cu PC grec
ºi cu cel bulgar. Pe 28 iunie 1948, Stalin convoacã, prin urmare, la
Bucureºti o conferinþã a Kominform*, care îl condamnã pe Tito pentru
naþionalism, chemând elementele sãnãtoase din PC iugoslav sã
schimbe aceastã direcþie ºi sã promoveze o alta, internaþionalistã
cu alte cuvinte, una total supusã Moscovei. Tito, care cunoaºte bine
TOTALITARISM 631
metodele staliniste, reacþioneazã însã vehement. El aresteazã ºi deporteazã

pe Insula Goli Otok zeci de mii de comuniºti prosovietici, lipsind URSS
de orice mijloc de intervenþie internã. Pe plan internaþional, Tito va
adera la Miºcarea de nealiniere*, pentru a se sustrage atât hegemoniei
sovietice, cât ºi celei americane.
Stalin reacþioneazã violent, lansând în întreaga miºcare comunistã
o campanie antititoistã. Pentru a-i teroriza pe ceilalþi lideri ai demo-
craþiilor populare, el pune KGB sã organizeze procese * trucate în
Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, procese în decursul cãrora înalþi
responsabili comuniºti sunt acuzaþi de titoism ºi condamnaþi la moarte.
Sunt vizaþi foºtii membri ai Brigãzilor Internaþionale ºi ai Rezistenþei
comuniste faþã de ocupantul nazist. Dupã moartea lui Stalin ºi desta-
linizare*, URSS îºi normalizeazã relaþiile cu Tito, Hruºciov* mergând
pânã acolo încât sã-ºi recunoascã public greºeala, deplasându-se la
Belgrad pe 26 mai 1955. De atunci, Tito revine în miºcarea comunistã ºi
va aproba, de pildã, intervenþia sovieticã în Ungaria, în noiembrie 1956.
TOTALITARISM
Alianþa monstruoasã dintre ideologie ºi industrialism
Totalitarism! Rare sunt conceptele mai parazitate de ideologie ºi
care, în consecinþã, sã pãtimeascã mai mult în a-ºi proba fecunditatea
explicativã. Trebuie, în primul rând, sã respingem pe faþã ipoteza
agreatã, conform cãreia noþiunea de totalitarism s-ar fi nãscut în
SUA, în perioada Rãzboiului Rece, în scopul exclusiv de a discredita
URSS ºi a valoriza, în schimb, democraþia americanã. Cercetãrile
întreprinse asupra preistoriei acestui concept indicã, dimpotrivã, o
utilizare timpurie a adjectivului totalitar, apoi a termenului
totalitarism încã din anii 1920-1930 , pentru a desemna expe-
rienþa fascistã ºi pe cea bolºevicã, apoi pe cea nazistã ºi pe cea
stalinistã. Aceste prime întrebuinþãri reprezintã acþiunea unor opo-
nenþi provenind în principal din trei familii politice: liberalii, creºtin-
-democraþii ºi social-democraþii.
Chestiunea totalitarismului
A fost nevoie de un colocviu multidisciplinar, organizat la New York
în 1940, pentru ca o comunitate de savanþi sã preia, la rândul sãu,
conceptul. Contribuþiile combinate ale lui F. Neumann, Carlton Hayes,
632 TOTALITARISM
F. Borkenau, în special, vor cântãri greu în înþelegerea ulterioarã a

fenomenului: caracterul inedit al dominaþiei totalitare este afirmat în
mod rãspicat, iar posibilitatea de a pune în perspectivã fascismul,
nazismul ºi sovietismul este acceptatã în mod firesc, discriminanþii
ideologici, instituþionali ºi morali ai acestui nou tip de dictaturã fiind
stabiliþi cu rigurozitate.
Aceasta este o muncã de descifrare pe care istoricii nord-americani
o vor amplifica dupã rãzboi, dupã cum o dovedeºte lucrarea clasicã a
lui Carl Friedrich, Dictaturã totalitarã ºi autocraþie, publicatã în
1956. Autorul ei subliniazã existenþa unui sindrom totalitar care ar
putea fi reperat în combinarea a ºase trãsãturi recurente, împãrtãºite
atât de regimurile de tip fascist, cât ºi de regimurile de tip sovietic:
un partid* unic, de masã, condus de un lider charismatic, o ideologie*
globalizantã ºi coercitivã, o teroare* poliþieneascã sistematicã, un
control strict al economiei*, un monopol al instrumentelor de violenþã
fizicã ºi, în sfârºit, o tutelã absolutã asupra tuturor mijloacelor de
propagandã* ºi de comunicare.
Franþa este totuºi þara în care introducerea conceptului de totali-
tarism în dezbaterea publicã se dovedeºte cea mai târzie ºi, totodatã,
cea mai sulfuroasã. Pânã cãtre anii 1970, mobilizarea problematicii
totalitare este apanajul a douã pleiade de intelectuali, mai degrabã
marginale: prima, provenitã din sfera de influenþã troþkistã*, se
reuneºte la iniþiativa lui Claude Lefort ºi a lui Cornelius Castoriadis
în gruparea Socialism sau Barbarie ºi întreprinde o criticã revigorantã a
stalinismului*; a doua, în urma seminarului lui Raymond Aron,
grupeazã mai degrabã universitari liberali precum Alain Besançon,
chiar socialiºti ca Pierre Hassner. ªi unii, ºi ceilalþi se miºcã totuºi
într-un univers intelectual îngrãdit, dominat de figura intelectualului
progresist, refractar faþã de o teorie ce îndrãzneºte sã compare
barbaria nazistã cu... speranþa comunistã. Abia dupã expansiunea di-
sidenþei* în URSS, publicarea în Franþa a operei-far a lui Aleksandr
Soljeniþîn, Arhipelagul Gulag, dar ºi a lucrãrii de mediere întreprinse
de istoricul François Furet, precum ºi de cãtre revistele Esprit, Le
Débat, Commentaire ºi Communisme, pentru ca aceste douã grupãri
sã se apropie, sã-ºi intersecteze argumentaþiile ºi sã scoatã, în sfârºit,
conceptul de totalitarism din clandestinitatea mai mult sau mai
puþin ruºinoasã în care se instalase.
Apariþia, în 1997, a Cãrþii negre a comunismului, atacurile pãtimaºe
cãrora le-a fost þintã ne reamintesc totuºi cã dezbaterea franco-francezã
este departe de a fi închisã ºi cã, pentru segmente largi ale intelighenþiei,
TOTALITARISM 633
este nedemn sã subsumezi unui concept comun fascismul ºi comunismul.

În sfârºit, deºi majoritatea analizelor sunt de acord cu privire la
natura autoritarã a regimului generalului Franco în Spania ºi a
doctorului Salazar în Portugalia, ele consimt, de asemenea, sã îl
înscrie pe cel al lui Mussolini, din Italia, în categoria totalitarismelor.
Chiar dacã fascismului, la începuturile lui, îi place sã se defineascã
drept o miºcare ºi se raporteazã nu atât la o doctrinã compactã, cât
la fragmente de ideologie destul de heteroclite, deþinerea puterii
accelereazã un proces de radicalizare pe care istoricul Emilio Gentile
îl defineºte drept calea italianã cãtre totalitarism.
Caracterul inedit al dominaþiei totalitare

Lucrarea clasicã semnatã de Hannah Arendt, Originile totalitarismului,
cu precãdere volumul al III-lea, Sistemul totalitar, constituie un
punct de sprijin deosebit pentru aprecierea a ceea ce Carlton Hayes
denumea încã din 1940 noutatea totalitarismului în istoria civiliza-
þiei. Arendt este de la început convinsã de caracterul nemaiîntâlnit,
ireductibil al fenomenului. Ea nu considerã ilegitim sã convoace
noþiunile clasice de tiranie sau de despotism. Apreciazã totuºi cã
aceste categorii vechi nu redau acel aspect inedit ºi este nevoie sã se
recurgã la un cuvânt nou, care sã fie cu adevãrat pe mãsura acestei
lipse de mãsurã pe care a reprezentat-o fiecare în felul sãu, nazismul
ºi stalinismul.
Mergând contra pãrerii generale, Arendt începe prin a disocia
regimul totalitar de cel arbitrar. Desigur, regimurile nazist ºi comunist
par arbitrare din perspectiva unei concepþii juridice a legii. ªi
totuºi, ele îºi înscriu metodic fiecare acþiune în legi preexistente, unul
în legile biologice ale Naturii, celãlalt în legile sociale ale Istoriei.
Hitler ºi Stalin* sunt, fiecare în felul sãu, agenþi ai necesitãþii istorice.
Führerul are ca misiune interpretarea legilor Naturii ºi deducerea de aici
a ceea ce este bun ºi sãnãtos pentru poporul german; Stalin are în
sarcinã interpretarea legilor Istoriei, de la care elaboreazã maxime de
acþiune aplicabile societãþii sovietice ºi miºcãrii comuniste internaþionale.
Arendt pune apoi în evidenþã centralitatea Ideologiei în sânul
sistemului totalitar, natura ideocraticã a acestuia. Ideologia, scrie
ea, este exact ceea ce pretinde cã este: logica unei idei: prin aceastã
formulã, Arendt subliniazã faptul cã retorica totalitarã se caracterizeazã
mai puþin prin conþinutul ei, cât prin modul sãu de funcþionare. Ea se
constituie, fãrã îndoialã, în sistem de interpretare definitivã a lumii.
634 TOTALITARISM
Acþioneazã însã mai cu seamã ca un al ºaselea simþ sau chiar ca un

suprasimþ ce îºi închide utilizatorii într-o lume fictivã, unde totul
devine posibil, într-o mentalitate nihilistã care nu se sinchiseºte de
diferenþele morale cele mai elementare ºi care deschide perspective
pentru o bogatã carierã cãlãilor ordinari.
Demontarea mecanicii sistemului totalitar este totuºi spaþiul în
care lucrarea lui Arendt îºi oferã întreaga fertilitate. Un examen
minuþios al practicilor comune regimului nazist ºi celui stalinist
permite circumscrierea unei modalitãþi singulare de dominaþie, care
conjugã trei elemente indisociabile. O dominaþie totalã, mai întâi:
este pusã în miºcare o întreprindere de captare absolutã a puterii, o
logicã de anihilare a oricãrui spaþiu de autonomie atât publicã, cât ºi
privatã, care se confirmã în distrugerea metodicã a parlamentelor,
partidelor, sindicatelor, asociaþiilor, naþionalitãþilor ºi în reconstituirea
unei noi reþele instituþionale, controlate în totalitate de agenþii puterii.
Apoi o dominaþie insaþiabilã: Teroarea, scrie Arendt, este totalã
atunci când devine independentã de orice opoziþie. Domnia ei este
suveranã atunci când nimeni nu i se mai opune. Spre deosebire de
dictaturile clasice, regimurile totalitare nu înceteazã sã confecþioneze noi
vinovaþi, sã aloce mijloace considerabile pentru eliminarea, unul al
raselor inutile, celãlalt al elementelor dãunãtoare societãþii sau
chiar a oamenilor trecutului, întreþinând astfel logica exterminatoare a
sistemului.
O dominaþie informã totuºi, care deruteazã formele clasice de
comandã ºi care se recunoaºte dupã douã trãsãturi. Pe de o parte,
principiul Conducãtorului, caracterul iniþial, creator, exclusiv al
voinþei îndrumãtorului, singur interpret legitim al intereselor poporului
german sau al celor ale proletariatului ºi revoluþiei mondiale, cu
condiþia, pentru cercurile imediate ºi cele îndepãrtate ale Conducãtorului,
de a reinterpreta în permanenþã intenþia mai mult sau mai puþin
explicitã pe care acesta o formuleazã. Pe de altã parte, pulverizarea
statului în sensul sãu clasic, dedublarea sistematicã a structurilor
puterii, diferenþa dintre organismele de faþadã, ce menþin o legãturã
mai mult sau mai puþin fictivã cu poporul, ºi organismele de elitã,
ce alcãtuiesc anturajul protector al Conducãtorului. În final, deºi
pentru Arendt dominaþia totalitarã are ca principiu ideologia ºi ca
naturã teroarea, ea are ca motiv ultim miºcarea, antrenarea
maselor într-un ciclu neîntrerupt de obiective care se presupune cã
duc la îndeplinire fãgãduinþele Naturii sau ale Istoriei. Concepþie
energeticã despre totalitarism care explicã de ce Arendt îi repereazã o
TOTALITARISM 635
aplicabilitate pânã la urmã zgârcitã, rezervatã unor perioade limitate

ale regimului nazist ºi ale celui stalinist ºi excluzând, în schimb,
celelalte tipuri de fascism ºi de comunism.
Caracterul controversat al conceptului de totalitarism

Douã problematici trebuie amintite aici, cea a limitelor principiului
comparabilitãþii ºi cea a câmpului de aplicare a fenomenului totalitar.
Chiar dacã susþinãtorii paradigmei totalitare au pus în evidenþã
întotdeauna faptul cã analogia nu înseamnã identitate, punerea în
perspectivã a regimului hitlerist ºi a celui sovietic a suscitat, cu toate
acestea, controverse. Lucrarea clasicã a lui Raymond Aron, Democraþie
ºi totalitarism, situeazã cu atât mai bine dezbaterea, cu cât autorul
cãrþii admite conceptul de totalitarism ºi considerã legitimã apropierea
dintre cele douã regimuri. El introduce totuºi o ierarhizare. În primul
rând, ar trebui sã fim atenþi la diferenþa dintre proiecte: de o parte,
particularismul rasei, de cealaltã, universalismul clasei; nazismul
pare sã fi fost pe deplin conform cu principiul sãu ideologic, în timp
ce stalinismul s-ar fi abãtut de la aspiraþia emancipatoare ce se afla în
miezul comunismului. În al doilea rând, ar trebui, de asemenea,
fãcutã diferenþa dintre lagãrul nazist ºi lagãrul sovietic: Într-un caz,
scrie Aron, punctul final este lagãrul de muncã, în celãlalt camera
de gazare.
Primul argument ignorã sau, cel puþin, relativizeazã finalitatea
particularistã ce se afla ºi în centrul proiectului comunist. Chiar
dacã societatea fãrã clase era formulatã ca reconcilierea omenirii cu
ea însãºi, ea era totuºi capãtul unui proces ce fãcea din eliminarea
claselor burgheze ale societãþii o condiþie prealabilã edificãrii comu-
nismului real ºi care deschidea astfel calea unei represiuni fãrã
margini. Al doilea argument trimite la teza aºa-numitã a unicitãþii
Shoah: ar trebui fãcutã deosebirea dintre lagãrul nazist, special
destinat exterminãrii raselor dãunãtoare, ºi lagãrul sovietic, unde
utilizarea persoanelor în scopuri economice era predominantã, iar
moartea mai mult rezultatul unei selecþii naturale decât al unei
programãri deliberate. Este necesar sã temperãm aceastã tezã. Deºi
Auschwitz-ul a împins, într-adevãr, oroarea pânã la paroxism, nu e
mai puþin adevãrat cã, atât într-un caz, cât ºi în celãlalt, funcþioneazã
aceleaºi logici care duc la indicarea duºmanilor, la stabilirea categoriilor
de indezirabili, la organizarea de deportãri* masive, la planificarea
crimelor în masã dupã cum a ordonat Lenin*, odatã cu decazacizarea
636 TOTALITARISM
din 1919, apoi Stalin, cu deschiaburirea, odatã cu colectivizarea*,

Marea Foamete*, Marea Teroare* ºi deportãrile în masã sau, în
Cambodgia khmerilor roºii*, exterminarea progresivã a poporului
nou.
Se mai poate întrezãri aici ceea ce diferenþiazã totalitarismele
moderne de dictaturile clasice: alianþa monstruoasã dintre ideologie
ºi industrialism, mobilizarea unei raþiuni strict instrumentale în scopul
fabricãrii masive ºi demenþiale de cadavre, birocratizarea Terorii. Un
proiect care va repurta cu atât mai mult succes, cu cât va fi precedat
de un efort fantastic de înjosire prealabilã a viitoarelor victime. Din
acest punct de vedere, regimul sovietic nu este cu nimic mai prejos
decât regimul nazist. Analizând Marea Teroare din 1937-1938 în
URSS, care, departe de a se mãrgini la pãturile conducãtoare ale
PCUS*, se extinde la ansamblul societãþii, istoricul Nicolas Werth nu
ezitã sã puncteze o adevãratã inginerie socialã care se strãduieºte sã
delimiteze numãrul de elemente dãunãtoare societãþii, care obligã
responsabilii sã respecte cotele, care trateazã, pe scurt, suspecþii ca
pe materiale ce trebuie inventariate, apoi transportate spre acele
întreprinderi de tip special care erau lagãrele morþii ºi Gulagul*. ªi
este suficient sã citim mãrturiile lui Primo Levi, ca ºi pe cele ale lui
Aleksandr Soljeniþîn, pentru a ne convinge de modul în care cãlãii
acordau tot atâta preþ nimicirii fiinþei morale a omului, cât ºi celei
fizice.
Câmpul de aplicare a conceptului de totalitarism

Câmpul de aplicare a conceptului de totalitarism constituie celãlalt
mare subiect de controversã în rândul, cu precãdere, al istoricilor care
îi admit caracterul operaþional. În general, interpretarea lui Arendt
este consideratã restrictivã, trimiþând prea repede în ordinea convenitã
a regimurilor autoritare situaþii care ºi-ar pãstra trãsãturile esenþiale ale
dominaþiei totalitare. Aici sunt în mod deosebit vizate secvenþa leninistã
a revoluþiei ruse, regimurile comuniste poststaliniste ºi fascismul
italian.
În primul rând este necesar sã repatriem regimul bolºevic în
teritoriul totalitarismului. Teoria partidului revoluþionar, elaboratã
încã din 1902 de cãtre Lenin, îi conferã unei elite restrânse de
revoluþionari de profesie un monopol legat de proclamarea adevãrului
ºi de reprezentarea proletariatului, care o autorizeazã sã enunþe scopurile
ultime ale evoluþiei istoriei ºi sã revendice în beneficiul sãu conducerea
TOTALITARISM 637
supremã a construirii noii societãþi. Astfel se instaleazã o logicã strict

ideologicã, lãmurind aversiunea absolutã pe care o resimt bolºevicii*
atât faþã de democraþia burghezã, dupã cum o atestã dizolvarea
Adunãrii constituante în 1918, cât ºi faþã de democraþia munci-
toreascã, aºa cum o dovedesc infiltrarea sistematicã a sovietelor,
eliminarea treptatã a formaþiunilor concurente ºi zdrobirea fãrã milã a
revoltelor muncitoreºti antibolºevice ca la Kronstadt*, în 1921. O logicã
ideologicã dublatã repede de o logicã represivã, dispozitivele teroriste
iniþiale fiind puse în practicã din primele luni ce au urmat Revoluþiei
din Octombrie*, în scopul distrugerii vestigiilor Vechiului Regim, dar
ºi al neutralizãrii tuturor elementelor dãunãtoare societãþii, susceptibile
de a sabota procesul de construire a socialismului. Personajul Lenin
nu se înrudeºte sub nici o formã cu figura clasicã a dictatorului. El
este pe de-a-ntregul inventatorul totalitarismului modern.
La fel, pare rezonabil sã menþinem regimurile comuniste ale erei
poststaliniste în aria totalitarismelor, chiar dacã unii analiºti estimeazã
cã acestea au devenit ipso facto regimuri autoritare. Desigur, trebuie
sã fim atenþi la mutaþiile provocate de destalinizarea* URSS ºi a
democraþiilor populare* în 1956: dispozitivele teroriste pãlesc încetul
cu încetul, grupul conducãtor* revine la metode de conducere mai
colegiale, poporul nu mai este somat sã-ºi manifeste entuziasmul în
faþa realizãrilor socialismului, ba chiar i se acordã o anumitã auto-
nomie în sfera privatã. ªi totuºi, nu are loc o detotalitarizare
semnificativã, ci s-a trecut de la un totalitarism de mare intensitate
care ºi-a dezvoltat la maximum dorinþa de dominaþie totalã prin
intermediul monopolurilor sale politice, economice ºi culturale ºi al
terorii la un totalitarism de micã intensitate, în care aceastã dorinþã
este slãbitã.
Dupã cum subliniazã Claude Lefort, nu este zdruncinatã serios
matricea simbolicã din strãfundul comunismului sovietic, care
solicitã ca societatea sã fie în continuare conceputã dupã modelul
fantasmatic al unui corp unic, omogen, transparent pentru el însuºi ºi
ca în aceeaºi miºcare sã fie negatã orice legitimitate a expresiilor
politice sau culturale de autonomie, a fortiori de rezistenþã, dupã cum
o dovedesc reprimarea revoluþiei ungare* din 1956 ºi cea a Primãverii
de la Praga* din 1968, apoi punerea la respect a disidenþei în întregul
lagãr socialist. Abia dupã apariþia miºcãrii Solidarnoæ* în Polonia
ºi, mai mult, dupã sosirea lui Mihail Gorbaciov* la putere în URSS,
infrastructurile strategice ale dominaþiei totalitare vor începe sã se
clatine.
638 TROÞKI, LEV
TROÞKI, LEV
Lev Davidovici Bronstein s-a nãscut în Ucraina, în 1879, într-o familie
bogatã de fermieri evrei; elev sclipitor, scapã de incidenþa lui numerus
clausus care afecteazã evreii* din Rusia ºi se înscrie la Universitatea
din Sankt-Petersburg, unde se alãturã unui grup de revoluþionari.
Arestat doi ani mai târziu, trimis în surghiun în Siberia, evadeazã în
1902 ºi ajunge în Marea Britanie, sub pseudonimul de Troþki. Cu
ocazia Congresului al II-lea al PMSDR, care marcheazã în 1903
separaþia dintre bolºevici* ºi menºevici, el criticã aspru, în al sãu
Raport cãtre delegaþia siberianã, propunerile ºi comportamentul lui
Lenin*, pe care le considerã puþin democratice.
Reîntors în Rusia în timpul revoluþiei din 1905, ales preºedinte al
Sovietului din Sankt-Petersburg, arestat, evadeazã ºi elaboreazã teoria
revoluþiei permanente, potrivit cãreia, în Rusia, revoluþia democraticã
burghezã se poate transforma în revoluþie socialistã. Stabilit în Austria,
apoi în Franþa, condamnã rãzboiul din 1914, fãrã a opta pentru
defetismul revoluþionar propovãduit de Lenin, ºi participã la Conferinþa
de la Zimmerwald, în 1915.
Revenit în Rusia în mai 1917, se alãturã bolºevicilor. Preºedinte al
Sovietului din Petrograd, însãrcinat cu conducerea militarã a loviturii
de stat bolºevice din 7 noiembrie 1917, este unul dintre principalii
protagoniºti ai Revoluþiei din Octombrie*. Comisar al Poporului pentru
Afaceri Externe ºi unul dintre negociatorii Tratatului de la
Brest-Litovsk, în martie 1918 fondeazã Armata Roºie*, care joacã un
rol decisiv în rãzboiul civil*. Creator, la 4 iunie 1918, al primelor
lagãre de concentrare, conduce represiunea împotriva rebeliunii din
Kronstadt* ºi împotriva insurecþiilor þãrãneºti.
Excelent orator, strãlucit jurnalist, spirit talentat, Troþki se bucurã
de un mare prestigiu în PCUS* ºi în Internaþionala Comunistã*. Lenin
îl citeazã în Testamentul sãu drept unul dintre posibilii sãi succesori.
Încã din 1923, dorinþei lui Troþki de a extinde miºcarea revoluþionarã
în toatã Europa* cu pregãtirea unei insurecþii comuniste în Germania
în octombrie 1923, care însã eºueazã Stalin* îi opune concepþia sa
despre construirea socialismului într-o singurã þarã. Mai abil în
manevre de culise ºi mai puþin arogant în comportament, acesta din
urmã va avea câºtig de cauzã începând din 1924.
Înfrânt, Troþki este exclus din Biroul Politic, apoi din Comitetul
Central ºi, în cele din urmã, din PCUS, în 1927, ºi trimis în exil în
Kazahstan. Expulzat din URSS* în 1929, începe o pribegie care îl
poartã din Norvegia în Franþa, apoi în Mexic. În URSS, partizanii sãi
TROÞKIªTI 639
se grupeazã în 1924-1925 în Opoziþia de stânga, apoi în Opoziþia

unitã, unde li se alãturã alþi bolºevici Zinoviev, Kamenev sau
Cristian Rakovski. Troþkiºtii* însã sunt sistematic îndepãrtaþi din
instanþele conducãtoare de cãtre Stalin, înainte de a fi stigmatizaþi în
Marile Procese* de la Moscova , unde Troþki figureazã in absentia
ca principal acuzat , apoi masacraþi în timpul Marii Terori*.
Troþki se dovedeºte uneori un analist avizat al politicii externe*
sovietice, prevãzând pactele germano-sovietice*, însã are dificultãþi în
a elabora o analizã pertinentã a regimului la crearea cãruia ºi-a adus
ºi el contribuþia, calificându-l drept stat muncitoresc degenerat, condus
de o birocraþie* termidorianã, dar al cãrui principiu continuã sã-l
apere. În 1938, el cheamã la constituirea Internaþionalei a IV-a,
întreþinând, în acelaºi timp, legãturi cu intelectuali revoluþionari
precum suprarealistul André Breton. Pe 20 august 1940 însã, dupã
mai multe tentative nereuºite de asasinat*, este ucis la Mexico de cãtre
Ramón Mercader, un agent al lui Stalin, lãsându-ºi partizanii
orfani.
TROÞKIªTI
Pe 3 septembrie 1938, Internaþionala a IV-a este fondatã în Franþa de
cãtre partizanii lui Troþki* în locuinþa unui vechi sindicalist* revoluþionar,
Alfred Rosmer. În 1940, moartea Bãtrânului supranume acordat
de partizanii sãi lui Troþki îi lasã orfani. Internaþionala a IV-a nu
depãºeºte atunci câteva mii de membri, dar ea constituie o reþea solidã
de coordonare între activiºti. Abia nãscutã, se ºi fãrâmiþeazã în
nenumãrate organizaþii, într-atât sunt interpretãrile limbajului lui
Troþki de divergente, ba în ceea ce priveºte posibilitãþile de infiltrare
în stânga reformistã practicã denumitã entrism , ba în ceea ce
priveºte natura URSS*. Unii se grupeazã în Uniunea Comunistã
Internaþionalã, fondatã în 1939, al cãrei moºtenitor actual în Franþa
este Lupta Muncitoreascã, având-o în frunte pe Arlette Laguillier;
dupã 1945, acest grup cunoaºte câteva succese, implantându-se în
special în Uzinele Renault. Ceilalþi, mai numeroºi, înfiinþeazã Partidul
Comunist Internaþionalist (PCI), membru al Internaþionalei a IV-a.
În 1952, o sciziune divizeazã Internaþionala a IV-a. PCI îºi pãstreazã
conducerea, prin douã figuri tutelare: grecul Mihalis Raptis, zis
Pablo, ºi francezul Pierre Franck. PCI practicã o susþinere criticã a
URSS* ºi încearcã sã construiascã o miºcare revoluþionarã în Lumea
a Treia*. În anii 1960, Pablo este consilier al preºedintelui algerian
Ahmed Ben Bella, iar PCI îºi afiºeazã sprijinul faþã de Che Guevara
640 TURISM REVOLUÞIONAR
ºi faþã de revoluþionarii din America Latinã*. În Franþa, el abandoneazã

sigla PCI, pentru a deveni Liga Comunistã Revoluþionarã, ai cãrei
conducãtori Alain Krivine ºi Daniel Bensaïd, apoi Olivier Besancenot
se dedicã luptelor ºi miºcãrilor sociale. La scarã internaþionalã,
secretariatul, condus de Franck ºi de belgianul Ernst Mandel, îºi vede
concepþia despre troþkism împãmântenindu-se cu deosebire în Sri
Lanka, unde secþia localã a înregistrat mai multe mii de membri, ºi
dobândind o oarecare influenþã în Marea Britanie ºi în SUA dupã
cum o atestã, de exemplu, Socialist Workers Party.
În America Latinã apar ºi alte curente troþkiste: posadiºtii de
la numele lui Juan Posadas , favorabili luptei armate*, ºi moreniºtii
de la numele lui Nahuel Moreno , favorabili acesteia la început, dupã
care îi devin ostili. Pe parcursul anilor 1950-1970, troþkiºtii latino-
-americani ezitã între lupta armatã ºi partidul de masã, Partidul
Muncitorilor din Brazilia ºi liderul sãu, Lula da Silva, devenit preºedinte
al republicii, dovedind cã a doua opþiune era mai profitabilã.
În sfârºit, minoritarii pabliºti ai sciziunii din 1952 fondeazã
Comitetul pentru Reconstrucþia Internaþionalei a VI-a, condusã îndeosebi
de Pierre Boussel, supranumit Lambert, ºi care devine în 1965 Orga-
nizaþia Comunistã Internaþionalistã, înainte de a-ºi relua, în 1981,
numele de PCI, abandonat de cealaltã tendinþã. Lambertiºtii s-au
plasat în sindicalism*, în CGT-Forþa Muncitoreascã ºi în învãþãmânt.
Acest curent a cunoscut o anumitã influenþã în SUA, în mediile
universitare ºi sindicaliste.
Dupã 1989-1991 ºi dupã prãbuºirea URSS, corpusul doctrinar al
troþkismului a fost zdruncinat, analizele fondatorului sãu nefiind
confirmate. Aceasta nu i-a împiedicat pe trei candidaþi troþkiºti sã se
prezinte la alegerile prezidenþiale franceze din 2007, pablistul
Besancenot adunând 4,08% dintre sufragii, candidata Luptei Munci-
toreºti, Laguillier, 1,3%, iar candidatul susþinut de lambertiºti,
Schivardi, 0,3% faþã de 1,93% obþinute de candidata PCF, Buffet.
TURISM REVOLUÞIONAR
A cãlãtori în þara sovietelor, cea a revoluþiei mult visate, este dupã
1917 dorinþa a numeroºi revoluþionari care traverseazã Europa pentru
a descoperi ceea ce Jules Romains a numit Marea Luminã de la
Rãsãrit ºi pentru a participa la o revoluþie perceputã ca emancipatoare.
Acelaºi fenomen s-a repetat odatã cu apariþia revoluþiilor comuniste
din China, Vietnam, Cuba sau Nicaragua.
TURISM REVOLUÞIONAR 641
Farmecul universal al lui Octombrie

Primii cãlãtori care s-au lãsat ispitiþi de farmecul universal al lui
Octombrie (F. Furet) sunt mandataþi de organizaþii revoluþionare sau
sindicale ca A. Rosmer , dar ºi revoluþionari care încearcã aventura
pe cont propriu ca Yvon Guihéneuf. Una dintre cele mai vestite
cãlãtorii este cea a doi delegaþi ai SFIO, Marcel Cachin ºi Louis
Oscar Frossard, care, în vara anului 1920, sunt trimiºi în grabã în
Rusia bolºevicã pentru a decide aderarea partidului lor la Internaþionala
Comunistã* (IC). Darea lor de seamã despre cãlãtorie face imediat
obiectul criticilor, inaugurându-se astfel ciclul povestirilor entuziaste
ºi al contrapovestirilor sceptice. Dintr-odatã, acest tip de cãlãtorie
este utilizat de cãtre puterea sovieticã drept un mijloc de propagandã*,
denunþat încã din 1921 de socialista italiancã Angelica Balabanova,
care îi reproºeazã lui Troþki* cã manipuleazã militanþii strãini ºi cã le
ascunde adevãrul cu privire la situaþia realã.
Cãlãtorii à la Potemkin
În curând, cãlãtoria în Rusia sovieticã face obiectul unei organizãri
minuþioase ºi controlate din partea puterii, graþie Societãþii Panunioniste
pentru Relaþii cu Strãinãtatea (VOKS), creatã în 1925, apoi, din 1929,
datoritã Inturist, douã structuri controlate în permanenþã de poliþia
politicã*. Procedeele destinate sã orienteze opinia vizitatorului sunt
diverse: controlul corespondenþei, translatori furnizaþi de GPU, admi-
ratoare tinere ºi drãguþe care agrementeazã nopþile bãrbaþilor solitari.
Cãlãtorii sunt plimbaþi prin locuri selecþionate: uzinã ºi colhoz-model,
colonia de la Bolºevo, rezervatã orfanilor vagabonzi, bezprizorni.
Problema autentiticitãþii povestirilor nãscute din aceste cãlãtorii se
pune, aºadar, de la început.
Cu prilejul sãrbãtorilor marcând a X-a aniversare a revoluþiei, în
1927, cãlãtoriile iau o nouã amploare: comuniºtii din lumea întreagã,
asociaþiile de Prieteni ai URSS, sindicatele afiliate la ISR sunt solicitate
sã trimitã delegaþii însãrcinate sã consfinþeascã rolul URSS. Operaþiunea
este un succes, cãci ea depãºeºte cadrul militant ºi atrage scriitori ºi
intelectuali. Candidaþii la cãlãtorie sunt selectaþi de organizaþiile lor
ºi, în 1930, PCF* anunþã chiar apariþia unui Ghid al cãlãtorului în
Uniunea Sovieticã. Reîntors în þarã, turistul revoluþionar trebuie sã se
supunã unui exerciþiu obligatoriu: darea de seamã elogioasã, chiar
ditirambicã, în faþa celor care l-au trimis în cãlãtorie, uneori finan-

þându-i-o.
Odatã cu lansarea planului cincinal, începând din 1928, natura
cãlãtoriilor începe sã devieze: guvernul cautã sã atragã ºi în afara
partizanilor regimului. În 1935, un mare patron francez, Ernest
Mercier, conduce o delegaþie de antreprenori ºi revine entuziasmat de
realizãrile industriale: barajul de la Dnipropetrovsk, siderurgia de la
Magnitogorsk, metroul de la Moscova. Câteva voci disonante încearcã
din 1927 sã se facã auzite, dar dezvãluirile lor cu privire la represiune
nu au nici un efect. Operaþiunea de seducþie ºi diplomaþia internaþionalã
obþin însã succese notabile, printre care cãlãtoria ministrului francez
É. Herriot, în vara anului 1933, nu este cel mai mãrunt: el afirmã cã
foametea* care tocmai ucisese milioane de þãrani în Ucraina este
o invenþie a propagandei antisovietice. Între timp, Sophie Curé a
demonstrat, pe baza arhivelor*, cã aceastã cãlãtorie à la Potemkin
fusese în întregime organizatã de poliþia politicã. În zadar au denunþat
manipularea ruºii din exil*.
Turismul revoluþionar se orienteazã ºi spre lumea comunistã chinezã,
iar doi jurnaliºti americani, Edgar Snow (Steaua roºie deasupra
Chinei, 1937) ºi Agnes Smedley (China roºie în marº, 1937), joacã
un rol deloc de neglijat în promovarea mondialã a figurii lui Mao
Zedong*, înainte chiar ca acesta sã ajungã la putere.
Cãlãtori lucizi
Totuºi, filtrarea cãlãtorilor nu este întotdeauna eficientã ºi, cu cât
ºederea sa în URSS se prelungeºte, cu atât cãlãtorul devine mai lucid.
Scriitorul român Panait Istrati (ªaisprezece luni în URSS, 1929),
comunistul francez delegat pe lângã IC Paul Marion (Douã Rusii,
1930), inginerul comunist german Karl-J. Albrecht (Socialismul trãdat,
1943), jurnalistul englez Malcolm Muggeridge (Iarnã la Moscova,
1934), americanul Andrew Smith (Am fost muncitor în URSS, 1932-1935,
1937) ºi Yvon Guihéneuf, care cunoaºte perfect realitatea sovieticã
(URSS, aºa cum este, 1938), toþi oferã povestiri profund critice ºi
documentate. Boris Suvarin publicã în 1936, sub pseudonimul Motus,
o povestire-parabolã intitulatã Prin þara sovietelor, în care furnizeazã
informaþii verificabile despre stahanovism, construcþia metroului moscovit
sau bilanþul planului cincinal. Iar minerul Kleber Legay demonstreazã
primul, în 1938, impostura stahanovismului. Cel mai surprinzãtor
TURISM REVOLUÞIONAR 643
este turismul contrarevoluþionar al lui Hergé, care, din 1929, în Tintin

în þara sovietelor, descrie, în mod imaginar, în esenþã foarte realist,
situaþia din URSS.
Povestirea cea mai cunoscutã însã este cea a lui André Gide,
tovarãº de drum al PCF ºi figurã mondialã a antifascismului*;
invitat în URSS în 1936, Gide îºi publicã în noiembrie 1936 Întoarcerea
din URSS, apoi, în iunie 1937, Retuºuri la a mea Întoarcere din
URSS, în care nu se teme sã scrie: Mã îndoiesc cã în orice altã þarã
de azi, fie ea ºi Germania lui Hitler, spiritul sã fie mai puþin liber, mai
încovoiat, mai înfricoºat (terorizat), mai îngenuncheat. I se aduc
acuze violente de cãtre comuniºti.
Reactivarea entuziasmului revoluþionar

Dupã 1945, turismul revoluþionar în URSS ºi în democraþiile populare
este instituþionalizat. Dacã Rãzboiul Rece* poate încã provoca un soi
de frison celui care trece de Cortina de Fier, aspectul subversiv a
dispãrut pentru a face loc unui turism de masã foarte organizat, care,
în anii 1960, devine o întreprindere comercialã menitã sã atragã un
public ce nu mai este motivat exclusiv de considerente politice.
Aceastã dimensiune reapare în altã parte: Iugoslavia lui Tito*, cu
improbabila ei autoguvernare, joacã pentru scurt timp un rol de
substituþie. Odatã cu luptele de eliberare naþionalã însã (Vietnam,
Algeria), apoi cu revoluþia din Cuba ºi cu Revoluþia Culturalã* chinezã,
turismul va regãsi parfumul îmbãtãtor al istoriei în miºcare. Cuplul
Sartre/Beauvoir, care a luat parte la toate cãlãtoriile (URSS, Cuba,
China), întruchipeazã aceastã cãutare a recunoaºterii revoluþionare
simbolice, în timp ce alþii devin uneori funcþionari ai regimului.
Prin mijlocirea impresiilor unor comitete de întreprindere, federaþii
sindicale sau formaþiuni comuniste se perpetueazã un tip de cãlãtorii
care lasã sã se creadã cã socialismul reprezintã viitorul omenirii.
Rãsfãþaþi în condiþii excepþionale, circulând ºi trãind în circuite închise,
aceºti privilegiaþi ignorã totul despre condiþiile de existenþã reale ale
populaþiilor locale... sau le cunosc ºi mint cu bunã ºtiinþã la întoarcere.
Treziþi din beþie, unii dezvãluie totuºi mãrturii apropiate de cãrþile
critice apãrute între cele douã rãzboaie mondiale, cum sunt acele
antipovestiri de cãlãtorie despre URSS-ul lui Brejnev, publicate în
1978 de Nina ºi Jean Kehayan (Strada proletarului roºu), sau despre
China maoistã, publicate în 1977 de cãtre Claudie ºi Jacques Broyelle
(A doua întoarcere în China). În acest univers al simulacrului ºi al
simulãrii (F. Hourmant), cãlãtorul nu mai este el însuºi decât un

simulacru de explorator, care vine sã caute confirmarea presupunerilor
lui ideologice.
645
URSS
Denumirea de Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) desem-
neazã entitatea politicã, ideologicã, teritorialã ºi administrativã care a
vãzut lumina zilei pe 30 decembrie 1922, pe ruinele fostului imperiu
þarist, ºi care a explodat la 25 decembrie 1991, ca urmare a demisiei
lui Mihail Gorbaciov din funcþia de preºedinte al Uniunii Sovietice.
URSS a mai reprezentat însã, timp de ºapte decenii, matricea ºi
motorul sistemului comunist mondial.
Între federalism ºi centralizare

În decembrie 1922, obligatã sã ratifice independenþa teritoriilor baltice,
finlandez ºi polonez, care aparþinuserã imperiului þarist, URSS înglo-
beazã patru republici: Rusia, Ucraina, Bielorusia ºi Transcaucazia. În
1925 sunt create republicile Uzbekistan ºi Turkmenistan. În 1945,
Stalin* încorporeazã cu forþa în URSS teritorii deja anexate datoritã
pactelor germano-sovietice* Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia
sau cucerite prin victoriile sale asupra Finlandei, Germaniei ºi Japoniei
Karelia, regiunea Königsberg, în Prusia Rãsãriteanã, Rutenia subcar-
paticã ºi Insulele Kurile ºi Sahalin. URSS îºi adaugã, astfel, numeroase
teritorii care aparþinuserã imperiului þarist: pentru Stalin, referinþa
istoricã se alãturã proiectului ideologic. Aceste anexãri sunt însoþite
de reorganizãri administrative, cu crearea republicilor Estonia, Letonia,
Moldova ºi Karelia. Întrucât aceasta din urmã este retrogradatã în
1956 la rangul de republicã autonomã, republicile federate sunt,
începând de atunci, în numãr de cincisprezece.
Instituit în decembrie 1922 ºi retuºat ulterior, dupã capriciul
schimbãrii Constituþiei (1936, 1977), cadrul care vizeazã unificarea
646 URSS
teritoriului sovietic se doreºte a fi în rupturã (altceva decât acest

model) cu modelul þarist. El recunoaºte existenþa republicilor federate,
care, în principiu, conservã dreptul la secesiune, ºi a republicilor
autonome, fãrã suveranitate politicã, dar înzestrate cu drepturi culturale
ºi care pot numãra regiuni autonome mici unitãþi administrative
constituite pe o bazã etnicã. Diversitatea naþionalã se reflectã în
instituþii; într-adevãr, Sovietul Suprem cuprinde Sovietul Uniunii, ai
cãrui deputaþi sunt desemnaþi dupã criterii demografice, cu o normã
de reprezentare de un deputat la 300.000 de locuitori, ºi Sovietul
Naþionalitãþilor, unde naþiuni ºi naþionalitãþi sunt reprezentate cu o
normã de 25 de deputaþi pe republicã federatã, 11 pe republicã ºi
regiune autonome.
Sovietul Suprem vegheazã la respectarea constituþiei, aprobã planurile
cincinale ºi bugetele, adoptã legile URSS. Fiind un organism neper-
manent însã, deleagã autoritatea ºi competenþele unui Prezidiu ales, al
cãrui preºedinte este întotdeauna membru al Biroului Politic. Prezidiul
are dreptul de a elabora texte de lege ºi de a ratifica tratate internaþionale.
Puterile sale sunt, aºadar, extinse.
Deputaþii Sovietului Suprem sunt aleºi de sovietele regionale, ele
însele alese de sovietele locale. La fiecare dintre aceste eºaloane însã,
sovietele sunt supuse controlului PCUS*, de la care pleacã orientãrile
ºi deciziile ce animã structura federalã.
URSS ºi naþiunile sale

În timpul anilor 1920, grupul conducãtor* al PCUS se declarã în
favoarea unei apropieri voluntare a naþiunilor, susceptibilã sã ducã pe
termen lung la fuziunea lor într-un tot armonios. Asistãm la naºterea,
chiar la inventarea naþiunilor; sunt dotate cu o limbã scrisã, un
teritoriu ºi un statut administrativ ºi politic mici naþionalitãþi care,
simbol al unei rupturi cu oprimarea þaristã, se trezesc promovate în
rândul naþiunilor ºi este pusã în practicã indigenizarea cadrelor lor de
conducere. În spatele aparentei funcþionãri federale însã, puterea
rãmâne foarte centralizatã ºi extinsã, în timp ce competenþele republicilor
ºi ale eºaloanelor regionale se dovedesc a fi restrânse. În afarã de
aceasta, aproape toate republicile, teoretic organizate pe o bazã naþionalã,
au minoritãþi de exemplu, enclava armeanã din Nagorno-Karabah,
integratã intenþionat în Republica Azerbaidjan , aparenta diversitate
administrativã neservind în realitate decât pentru a controla ºi limita
expresiile naþionale, eventual veleitãþile separatiste.
URSS 647
Aceastã tendinþã se consolideazã în anii 1930: indigenizarea cadrelor

este suspendatã, aparatele de conducere naþionale sunt epurate pentru
deviaþie naþionalistã, iar republicile considerate refractare faþã de
procesul de colectivizare a pãmânturilor sunt aspru pedepsite; în
Ucraina, Transcaucazia ºi Asia Centralã, cadrele partidului comunist,
acuzate de deviaþie naþionalistã, fac obiectul unor epurãri * vizând sã
le substituie cadre de originã rusã. La rusificarea cadrelor de conducere
se adaugã rusificarea spaþiului sovietic: cã este vorba despre industria-
lizare, despre crearea de noi oraºe în Transcaucazia, Asia Centralã sau
Extremul Orient, ori chiar despre marea foamete * din 1932-1933 sau
cea din 1947, puterea profitã de ele pentru a recurge la o mânã de
lucru rusã, care modificã echilibrele demografice anterioare ruºii
nu reprezintã decât 12% din populaþia Kîrgîzstanului în 1929, faþã de
20% în 1939. Aceastã neocolonizare este ºi mai accentuatã de o
politicã de rusificare a spiritului: dacã limba naþionalã este menþinutã
în învãþãmântul primar, începând cu a doua jumãtate a anilor 1930,
rusa devine, puþin câte puþin, singura limbã autorizatã în învãþãmântul
secundar, iar alfabetul latin este înlocuit cu cel chirilic. În cursul celui
de-al Doilea Rãzboi Mondial, Stalin trece la deportãri* masive împotriva
anumitor naþiuni germanii de pe Volga, cecenii etc. ºi recurge la
epurãri de amploare, pentru a asigura sovietizarea* popoarelor ale
cãror teritorii le-a cucerit.
Acestei scheme unitare, impuse prin violenþã, destalinizarea* îi
aduce câteva modificãri: menghina centralã îºi slãbeºte strânsoarea
în domeniile cultural ºi lingvistic, indigenizarea cadrelor este promovatã
din nou; naþiunile ºi naþionalitãþile rãmân însã, de-a lungul anilor
1960-1970, strict supuse modelului ruso-sovietic, ceea ce contribuie
la acreditarea mitului unui homo sovieticus omogen. Totuºi, acest mit
nu supravieþuieºte perestroikãi instituite de M. Gorbaciov*, care,
acordând libertate de exprimare, contribuie din 1985-1986 la reaprinderea
aspiraþiilor naþionaliste centrifuge. În 1990, parlamentele celor cinci-
sprezece republici se separã ºi, în decembrie 1991, fronda manifestatã
de Rusia lui Boris Elþîn împotriva structurii federale îi vine, în cele
din urmã, de hac Uniunii Sovietice. Rusia, Ucraina ºi Bielorusia
încheie atunci la Minsk un acord care ratificã dizolvarea URSS ºi crearea
CEI (Comunitatea Statelor Independente). (Vezi Momente cruciale,
1989-1991).
648 URSS
De la imperiul sovietic în expansiune la implozie

Prin regimul sãu, caracterizat atât prin abolirea proprietãþii private ºi
etatizarea mijloacelor de producþie, cât ºi prin introducerea unei
economii* planificate ºi administrate, URSS s-a definit continuu ca
locul privilegiat al unei experienþe socialiste, preludiu la inagurarea
comunismului. Ea este purtãtoarea unui model care, considerat superior
capitalismului, din punct de vedere moral ºi economic, îºi justificã
astfel expansiunea continuã. De unde ºi teza internaþionalismului*
proletar, enunþatã din 1917, ºi crearea în 1919 a Internaþionalei Comu-
niste*, ale cãrei secþii sunt destinate sã devinã batalioanele de fier
ale Marii Revoluþii Proletare Mondiale. Totuºi, aceastã viziune
mesianicã se ciocneºte rapid de o realitate dezamãgitoare: diversele
tentative de revoluþie de inspiraþie comunistã în Germania anilor
1919 ºi 1923, în Ungaria lui 1919 etc. eºueazã unele dupã altele ºi,
din 1924, Stalin inverseazã prioritãþile: de acum, URSS trebuie sã se
consolideze, înainte de a cãuta sã-ºi exporte modelul; este timpul
construirii socialismului într-o singurã þarã, orientare ºi mai accentuatã
odatã cu ascensiunea nazismului.
ªi totuºi, tentaþiile expansioniste nu au dispãrut, dimpotrivã. Stalin
profitã de semnarea pactelor germano-sovietice pentru a anexa Polonia
Rãsãriteanã, Þãrile Baltice, Karelia finlandezã ºi Basarabia, care îi
rãmân în 1945; obþine de la aliaþi constituirea unui zid protector al
statelor est-europene, care, în dispreþul angajamentelor semnate la
Ialta, cu privire la libertatea popoarelor de a dispune de ele însele,
sunt transformate prin forþã sau intimidare în docile democraþii populare*,
aflate pe feuda URSS. Pentru Stalin, aceastã barierã geopoliticã are o
dublã funcþie: defensivã, prin îndepãrtarea de frontierele sovietice a
pericolului german, ºi ofensivã, prin sovietizarea pãrþii de rãsãrit a
Europei, bazã eventualã pentru o cucerire a pãrþii sale apusene. Totuºi,
în þãrile satelizate împotriva voinþei lor apar treptat rezistenþe naþionale
care duc la crize acute: astfel sunt rãscoalele de la Berlin, din iunie
1953, revolta polonezã ºi revoluþia ungarã* din 1956, Primãvara de la
Praga* din 1968 sau criza polonezã din 1980-1981.
URSS nu se mulþumeºte sã strãluceascã în Europa: în octombrie
1949, luarea puterii de cãtre Mao* în China îi oferã un aliat cu
greutate în Asia ºi îi permite în perioada Rãzboiului Rece* sã aibã
influenþã în teatrul de operaþiuni asiatic, dupã cum o ilustreazã rãzboaiele
din Coreea* ºi Vietnam*. Totuºi, în urma conflictului sino-sovietic*,
China îi contestã URSS conducerea miºcãrii comuniste internaþionale.
UTOPIE 649
În acelaºi timp, începând de la mijlocul anilor 1950, sub conducerea

lui Hruºciov*, apoi a lui Brejnev, URSS îºi extinde sfera de influenþã
la zone geografice în care nu fusese prezentã niciodatã pânã atunci:
revoluþia castristã din Cuba* îi permite sã atingã continentul american,
în timp ce profitã de decolonizãrile din Africa*, pentru a-ºi instala ºi
acolo influenþa asupra unor diverse state, printre care, în primul rând,
Angola ºi Mozambicul.
La sfârºitul anilor 1970, URSS se aflã la apogeul puterii sale, în
inima unui sistem comunist mondial care cuprinde o reþea de partide-stat*
ºi de state-client, o reþea de peste 70 de partide comuniste ºi un
dispozitiv de fronturi* ºi de alianþe FSM, Miºcarea pentru Pace,
miºcãri de eliberare naþionalã care o fac sã fie prezentã ºi activã pe
toate continentele. Preþul acestui expansionism însã se dovedeºte din
ce în ce mai ridicat ºi, în anii 1980, perestroikãi gorbacioviene îi va
reveni misiunea de a repune în discuþie acest sistem planetar.
UTOPIE
Trebuie sã visãm! (Lenin, 1902)

De la inventarea sa de cãtre Thomas Morus, în 1516, utopia a fost
strâns legatã de ideea comunistã a suprimãrii proprietãþii private ºi
de cea a comunitãþii bunurilor. ªi, în ciuda criticilor aduse socialiºtilor
utopici de cãtre Marx ºi a pretenþiei sale de a instaura un socialism
ºtiinþific, utopia a reprezentat unul dintre principalele resorturi ale
comunismului în secolul XX, regimurile comuniste fiind asimilate
chiar unor utopii concrete, în curs de realizare. Falimentul comu-
nismului sovietic ºi al celui chinez, în anii 1989-1991, a pus capãt
acestor mituri, fãrã însã a seca izvorul utopic.
În 1880, Friedrich Engels* grupeazã trei capitole ale lucrãrii sale

Anti-Dühring într-o broºurã apãrutã în francezã sub titlul: Socialism
utopic ºi socialism ºtiinþific, iar în versiune germanã în 1883, ca:
Evoluþia socialismului de la utopie la ºtiinþã. Aceastã opþiune vizeazã
sã înscrie marxismul* într-o triplã miºcare de maturizare: gândirea
materialistã din Epoca Luminilor, dialectica hegelianã ºi modul de
producþie capitalist: Pentru a face din socialism o ºtiinþã, trebuia
mai întâi ca el sã fie plasat pe un teren real. Engels marcheazã ca
pozitivã contribuþia gânditorilor sociali de la începuturile secolului al
XIX-lea printre alþii, Saint-Simon, Fourier ºi Owen la înþelegerea
650 UTOPIE
sistemului burghez care începea sã se manifeste ºi la reflecþia asupra

posibilelor depãºiri ale acestuia; începe însã sã le delegitimeze
acestora lumile ideale, considerate fanteziste, cãci sunt fondate numai
pe alianþa dintre refuz ºi dorinþã. De aceea socialismul ºtiinþific al
lui Marx, centrat pe legile transformãrii înscrise în contradicþiile mo-
durilor de producþie ºi de schimb, se doreºte unica expresie teoreticã
a proletariatului ºi a organizaþiilor lui partizane.
Dacã demersul ºtiinþific trebuie sã ofere legitimitate luptei de
clasã ºi acþiunii revoluþionare, niciodatã însã comuniºtii ºi încã ºi
mai puþin marxist-leniniºtii* nu abandoneazã total utopia. Cu toþii
recunosc în anumiþi utopiºti semãnãtorii marii idei comuniste, în
perioade în care structurile economice, politice ºi sociale blocau orice
expresie de revoltã pozitivã. Mai mult, comunismul modern ºtie sã
instrumentalizeze utopia ca pe principiul-speranþã, fãgãduinþã a
viitorului luminos, de fiecare datã când este vorba despre respectarea
angajamentului radical pe termen lung, despre hrãnirea credinþei în
superioritatea socialismului real URSS*, China*, Cuba* faþã de
modelul capitalist, în special cel american.
Utopie ºi comunism, o istorie în paralel

În grãdinile Kremlinului, la Moscova, pe un monument înãlþat în 1913
cu prilejul tricentenarului dinastiei Romanovilor, Lenin* ordonã în
1918 gravarea numelor precursorilor comunismului: revoluþionari,
teoreticieni ºi utopiºti; fiecare dintre ei, cu specificul sãu, este plasat
într-un lung lanþ istoric care duce la Revoluþia din Octombrie*. Unele
nume pot surprinde, cum este cel al catolicului Thomas Morus, fost
Lord Cancelar al Angliei, canonizat în 1535 pentru a fi preferat
moartea convertirii religioase cerute de regele Henric al VIII-lea.
Integrarea lui Morus în familia comunistã se datoreazã operei sale din
1516, Utopia, unde nu numai cã inventeazã cuvântul utopie, ci ºi
ideea: supunând unei critici radicale Anglia de la începutul secolului
al XVI-lea, lume protocapitalistã, devoratã de lãcomie ºi egoism, el
inaugureazã un nou instrument al criticii sociale, genul utopic, care
constã în confruntarea sistemului repudiat cu o cetate perfectã, descrisã
în cel mai mic detaliu. Aceastã cetate se distinge prin refuzul oricãrei
proprietãþi private inclusiv pentru locuinþã etc. ºi printr-un egalita-
rism* generalizat, inclusiv între sexe. Astfel, chiar de la început,
prototipul utopiei este strâns asociat cu ideea comunistã a suprimãrii
proprietãþii private. Pe obeliscul de la Kremlin, numele lui Morus
UTOPIE 651
este imediat urmat de cel al lui Tomaso Campanella, mare utopist

italian, autor al lucrãrii Cetatea soarelui (1623), cu contururi clar
totalitare, apoi de cel al pãrintelui Meslier, care, în al sãu Testament
din 1733, denunþa violent opoziþia dintre bogaþi ºi sãraci ºi originea
acesteia, proprietatea privatã.
În secolul al XIX-lea, adversarii lui Gracchus Babeuf au vãzut în
Insula Utopia prototipul cetãþii comuniste, deoarece, aici, proprietatea
ºi moneda sunt eradicate, munca este transformatã în datorie socialã
ºi fiecare primeºte în funcþie de nevoile sale. Marxistul Klaus Kautsky
îi consacrã lui Morus o lucrare, iar istoricii comuniºti îi rezervã ºi ei
un loc de cinste în cercetãrile lor, alãturi de Campanella, de Morelly
ºi de lucrarea acestuia, Codul naturii (1755), ca ºi de pãrintele
Meslier. Aceºti gânditori sunt desemnaþi ca arhitecþii unor societãþi,
desigur, fictive, dar fundamental comuniste, cãci sunt orchestrate
într-un mod care sã nu permitã reapariþia în sânul lor a nici unei
posibilitãþi de acumulare a bogãþiei.
Utopie, comunism ºi revoluþie socialã

Revoluþia Francezã marcheazã pãtrunderea utopiilor în acþiunea politicã,
în special prin Manifestul egalilor, de Babeuf ºi Sylvain Maréchal.
Lider al conjuraþiei egalilor, Babeuf utilizeazã utopia ca resort al
angajãrii radicale, oferindu-i un obiectiv imediat: Vrem egalitate
realã sau moartea. Dupã execuþia lui Babeuf, în 1797, ºi refluxul
pasiunii revoluþionare, utopiºtii pãrãsesc cãile violenþei mântuitoare,
preferându-i experimentarea pe bazã de voluntariat. Vrând sã demon-
streze justeþea tezelor lor comunitariste, englezul Robert Owen ºi
francezul Étienne Cabet mizeazã pe experimentul restrâns, care, pe
termen scurt, trebuie sã convingã muncitorii ºi sã îi atragã spre
comunism prin efectul bulgãrelui de zãpadã. Pe terenuri virgine din
Statele Unite, sute de voluntari se vor succeda, astfel, pentru a construi
o lume lipsitã de exploatare, cea a lucrãtorilor. Acest tip de utopie
concretã a presãrat tot secolul XX pânã la Revoluþia din Octombrie,
fãrã nici un succes, dupã exemplul acelor militanþi italieni, comuniºti
ºi anarhiºti* care, în 1890, au încercat sã dea viaþã în Brazilia unei
comunitãþi numite La Cecilia.
În paralel cu teoriile cu pretenþii ºtiinþifice adeseori în complicitate
cu ele , utopiile sunt implicate în bãtãlia ideologicã dintre socialiºti,
comuniºti ºi anarhiºti. Având mereu trecere la mase, ele reprezintã,
aºadar, semne ale ascensiunii ori ale cãderii unei anumite doctrine sau
652 UTOPIE
mari idei într-o perioadã datã. În aria comunismului, sub formã de

broºurã, roman sau foileton de presã, ele circulã cu uºurinþã în lumea
muncitoreascã ºi servesc drept program primelor partide comuniste:
Omenirea aºa cum este ºi cum ar trebui sã fie, a germanului Wilhelm
Weitling (1838), Cãlãtoria ºi aventura lordului W. Carisdall în Icaria,
de Cabet (1840), sau Codul comunitãþii, de Théodore Dezamy (1842).
Nu numai cã ele poartã ideea, dar o ºi þin în viaþã acolo unde
acþiunea politicã este încã împiedicatã de puterea în exerciþiu, cum se
strãduieºte rusul Nikolai Cernîºevski, în 1863, cu al sãu Ce e de
fãcut?, sau Piotr Kropotkin, comunist-anarhist apropiat de Bakunin,
cu Cucerirea pâinii (1892). Acesta din urmã este încredinþat cã utopia
are capacitatea de a-i convinge prin argumente simple ºi atrãgãtoare
pe cei care nu pot accede la texte savante; îºi manifestã utopismul
fãrã ocoliºuri: [...] ne împingem utopia pânã la a crede cã Revoluþia
va trebui ºi le va putea garanta tuturor locuinþa, îmbrãcãmintea ºi
pâinea. Tot astfel, englezul William Morris, marxist ºi anarhist, îºi
utilizeazã în mod deschis utopia, Veºti de nicãieri (1892), pentru a
convinge un auditoriu muncitoresc puþin sensibil la cuvântul de ordine
al revoluþiei violente ºi cãruia îi zugrãveºte o lume unde fiecare
produce pentru uzul vecinilor sãi, aºa cum ar face-o pentru sine, ºi nu
pentru o piaþã vagã, despre care nu ºtie nimic ºi care îi scapã. Acest
tip de ficþiune reprezintã ºi ocazia de a se opune utopiilor concurente,
colectiviste ºi reformiste, ca Privind înapoi (1888), a americanului
nemarxist Edward Bellamy, considerat a fi prea axat pe productivism
ºi consum individual.
Aceastã metodã de persuasiune, prin practicarea genului utopic, se
regãseºte la numeroºi anarho-comuniºti, precum francezul Jean Grave,
autor al lucrãrii Societatea de dupã revoluþie (1889), ºi Sébastien
Faure, cu Comunismul meu (1921); acesta din urmã celebreazã în
cartea sa victoria revoluþiei bolºevice, însã îi opune un comunism
muncitoresc ºi þãrãnesc tipic francez, care nu se întemeiazã pe nici o
dictaturã.
Acuzatã de comuniºtii marxiºti ai secolului XX cã paralizeazã
acþiunea prin recurgerea la imaginar, abordarea utopiilor este pusã tot
mai în surdinã. Unii, dupã exemplul filosofului Ernst Bloch, ocolesc
obstacolul, nereþinând din utopie decât principiul-speranþã sau
peisajul dorinþei, mijloc de a îndrepta revoltele populare spre o
finalitate determinatã ºtiinþific (Principiul-speranþã, 1938-1947). Însã
acest peisaj al dorinþei a luat, începând din anii 1920, chipul
socialismului real, mai întâi sovietic, apoi chinez, albanez sau
cubanez.
UTOPIE 653
Socialismul real ca utopie concretã

Nici o revoluþie nu poate triumfa fãrã sprijinul maselor. Istoria probeazã
totuºi rapidul dezinteres al acestora de îndatã ce sunt confruntate cu
violenþele ºi penuria ce caracterizeazã aceste momente de dezorganizare
generalã. Faþã în faþã cu demobilizarea, chiar cu respingerea, noile
elite se gãsesc aºadar obligate sã reactiveze pasiunea revoluþionarã,
credinþa în posibilitatea unui viitor mai bun, cu regizarea revoluþiei,
mitizarea acþiunilor ºi a protagoniºtilor ei, amplificarea opoziþiei
prieten-duºman, dar ºi instrumentalizarea utopiei ca mijloc de propa-
gandã*.
În 1918, pentru prima oarã, comunismul bolºevic se oferã ca
paginã albã diverselor aspiraþii utopice. Pe acest pãmânt fertil înfloresc
cetãþi, palate, comunitãþi diverse, care permit inovarea pe terenul
anarhiei, al cooperatismului muncitoresc sau þãrãnesc ºi al comunismului
proletar. Toate suporturile programe politice, Constituþiile din 1918
ºi din 1924, piesele de teatru, romanele, articolele de presã acceptã
utopia pentru a le servi drept trambulinã faþã de ideologiile concurente.
La toate nivelurile partidului-stat, sunt numeroºi cei care îºi exprimã
viziunea despre viitor prin perspectiva ficþiunii. La începutul anilor
1920, comisarul poporului pentru Învãþãmântul de stat, Lunacearski,
publicã utopiile clasice printre care Morus ºi Campanella în
revista sa Flacãra, pentru a le inspira tinerilor o idee vie despre
viitorul în construcþie. Plagiind utopia lui Campanella, el elaboreazã
celebrul plan de propagandã sovieticã, plan copiat dupã frescele
edificatoare din Cetatea soarelui.
Chiar ºi Lenin ºtie sã combine utopia, scientismul ºi activismul în
discursurile ºi programele sale, pentru a-ºi impune linia politicã; în
martie 1918, el anunþã dispariþia politicului în favoarea unei gestiuni
raþionale a abundenþei, sub autoritatea organizaþiilor muncitoreºti,
sfârºitul comerþului ºi al condiþiei salariale, reducerea zilei de muncã
la ºase ore, egalizarea profesiilor, cu împãrþirea egalã a bogãþiilor, ºi
sfârºitul individualismului, cu crearea unor restaurante colective în
cartiere ºi uzine. În 1919, Nikolai Buharin ºi Evgheni Preobrajenski,
amândoi membri ai Comitetului Central bolºevic, îºi încep ABC-ul
comunismului cu aceastã frazã: Sã examinãm aceastã societate mai
îndeaproape, înainte de a intra în detalii; tradus în francezã în 1925,
acest eseu utopic anunþã o lume în care toate produsele vor fi din
abundenþã, toate rãnile vor fi demult închise ºi fiecare îºi va putea lua,
astfel, atât cât îi va trebui. În 1922, Preobrajenski recidiveazã cu De
654 UTOPIE
la NEP la socialism. Puncte de vedere despre viitorul Rusiei ºi al

Europei, unde se proiecteazã cincizeci de ani mai târziu, pentru a
arãta superioritatea unui sistem comunist care va fi înglobat toate
þãrile europene.
Printre aceºti fabricanþi de utopii, sã citãm artiºti cunoscuþi ca
Vladimir Maiakovski, care, în 1918, celebreazã prima aniversare a
revoluþiei cu Misterul buf, în care descrie drumul dureros ce îi poartã
pe proletari spre o societate în care munca ºi arta susþin oamenii noi *:
Aud cântându-se, aud trenurile ºuierând ºi uzinele gâfâind... De
data aceasta, cred cã noi suntem stãpânii, cred cã noi suntem în
pragul, la poarta adevãratului rai.
Cetãþii comuniste industriale ºi proletare unii îi preferã însã un
comunism þãrãnesc, pe fondul unor cooperative autogestionate, aºa
cum este cazul lui Ivan Kremniov, apropiat al lui Buharin, care
propune în 1920 Cãlãtoria fratelui meu Aleksei în þara utopiei rurale.
Trebuie, de asemenea, sã þinem seama de anarho-comuniºti, prolicºi
în utopii, cu: Anarhie în vis, de fraþii Grodin (1919), sau Rusia la
1930, de Karelin (1921).
Cu toþii au fost zdrobiþi de aceastã revoluþie: anarhiºtii, încã din
1921, ceilalþi, odatã cu venirea lui Stalin* la putere, ca Maiakovski,
care se sinucide în 1930, Kremniov ºi Preobrajenski fiind executaþi în
1937, iar Buharin în 1938.
Timp de zece ani, aceste cetãþi ideale au fãcut ca diferitele curente
revoluþionare sã sacralizeze omul nou, cãruia nimic nu-i va putea
rezista, nici stihiile naturii, nici viciile, nici bolile: cel ce îi porunceºte
naturii, dar ºi propriilor sentimente: un tip superior din punct de
vedere biologic ºi social, un supraom, dacã vreþi, cum scrie Troþki*
în 1922. Începând din 1928-1930, romanele utopice sunt recentrate
pe modelul bolºevic spre a servi drept unicã referinþã partidelor
comuniste din lumea întreagã, ce au ca axã fondatoare colectivizarea* ºi
planul cincinal*.
Dacã primul plan cincinal este cel mai puþin rentabil din întreaga
istorie a industrializãrii*, trebuie sã i se recunoascã un succes total
din punctul de vedere al propagandei. Vizitarea marilor ºantiere
oraºe, baraje, canale, uzine, ferme-model , asociatã cu cea a satelor
Potemkin, construite de la zero pentru practicanþii turismului revo-
luþionar*, reprezintã ocazia unei grandioase utopizãri a URSS. Pe
de o parte, un proletariat mitizat, angajat corp ºi suflet în construcþie,
pentru a înfãptui mai repede ºi mai bine decât capitaliºtii americani:
Sub ochii noºtri, munca omului este pe cale sã creeze o nouã naturã
UTOPIE 655
(Ilin, Epopeea muncii moderne, 1932). De cealaltã parte, descrierea

unei lumi ce va sã vinã, reperabilã înainte chiar de a exista: Oraºul
socialist nu are stradã, are pieþe. Iar copiii pot circula de la o casã la
alta fãrã riscul de a fi striviþi (P. Vaillant-Couturier, Constructorii
oraºului nou, 1932). Astfel, pânã în anii 1970, URSS este neobosit
povestitã ca o epopee fantasticã a unor uriaºi din carne ºi oþel, înãlþaþi
împotriva duºmanilor socialismului, înaintând inexorabil spre scopul
sãu suprem, noua societate a egalilor.
Prin intermediul multiplelor povestiri de cãlãtorie în Þara Sovietelor,
al întoarcerilor din URSS, al cercetãrilor în rândul lumii muncitoreºti,
prin fotografii ºi filme, fiecare îºi povesteºte trecerea prin paradis, ca
tânãrul Maurice Thorez, viitor conducãtor al PCF*, în 1927: Acolo
s-a realizat prima revoluþie prezisã de Marx! Cu inima tresãltându-mi,
am pãtruns în aceastã lume nouã, doritã de muncitori ºi fãuritã de ei.
Cãtre dispariþia utopiei comuniste?

Odatã cu invadarea Cehoslovaciei, în 1968, de cãtre trupele Tratatului
de la Varºovia ºi cu apariþia scrierilor disidenþilor *, printre care
Arhipelagul Gulag, de Soljeniþîn, în 1973, URSS îºi pierde aura
utopicã. Marele Salt Înainte* însã, orchestrat de Mao Zedong* în
1958, victoria lui Fidel Castro* în Cuba, în 1959, misterele comu-
nismului albanez, Revoluþia Culturalã* chinezã din 1966, victoria
Vietnamului* de Nord asupra americanilor, în 1975, experimentul
comunist total al khmerilor roºii*, între 1975 ºi 1979, reprezintã însã
tot atâtea momente ºi spaþii care hrãnesc supravieþuirea utopiilor
comuniste. În întregul Occident, reactivarea pasiunii revoluþionare în
jurul lui Mai 1968* provoacã reapariþia utopiilor comunitare urbane
în mod deosebit în comunitãþile din Berlinul de Vest sau rurale în
Larzac , chiar industriale pe tema autogestiunii, de exemplu la
uzina Lipp, din Besançon. Primele ºocuri petroliere ºi creºterea
ºomajului duc la încetarea însã, puþin câte puþin, a acestor experimente.
Colapsul, în 1989-1991, al organizãrilor ºi sistemelor nãscute din
bolºevism*, urmat de mutaþia economicã chinezã, favorizeazã deplasarea
indicelui (cursor) revoluþionar ºi comunist spre teritorii din America
Latinã*. Imaginea lui Che ºi a subcomandantului Marcos, victoria lui
Hugo Chávez în Venezuela, în 1998, ºi, în 2006, cea a lui Juan Evo
Morales în Bolivia, pe fondul revoltelor celor fãrã, servesc de
acum înainte ca fundal pentru scrierea utopiilor neocomuniste*.
656
657
VIAÞÃ COTIDIANÃ
Penurie ºi privilegii
Impunând distrugerea proprietãþii private ºi etatizarea întregii economii,
Revoluþia din Octombrie a generat, în mod paradoxal, o societate
profund preocupatã de problemele materiale ºi puternic ierarhizatã.
Proiectul societãþii socialiste

Proiectul revoluþionar de instaurare a unei societãþi fãrã clase implicã
o modificare profundã a comportamentelor, începând cu cele legate
de economie*. Astfel, Lenin* introduce în 1919 principiul zilei de
lucru suplimentare neplãtite, cãci, declarã el: Comunismul înseamnã
o productivitate superioarã celei a capitalismului; este productivitatea
muncitorilor benevoli, conºtienþi, uniþi, care utilizeazã o tehnicã de
avangardã. Sâmbãta comunistã subotnik îmbracã o dimensiune de
propagandã*, ca o ilustrare a entuziasmului revoluþionar, ºi, deopotrivã,
funcþia de educare a maselor Lenin însuºi participã la subotnik-ul
din 1 mai 1920. Tot astfel, ambiþia revoluþionarã se abate în special
asupra sferei private, încercând sã o colectivizeze. Obiectivul radical
al distrugerii societãþii burgheze îºi gãseºte, astfel, expresia în concepþii
avangardiste, arhitecþii propovãduind construirea unor unitãþi de locuire
pe principiul punerii în comun a funcþiilor domestice bucãtãrii, bãi ºi
reducând spaþiul privat la niºte celule. Numai câteva proiecte de dom
komuna (casã comunã) sunt duse, în cele din urmã, pânã la capãt, în
special cel al lui Moisei Ginzburg ºi Ignati Milinis, destinat angajaþilor
de la Comisariatul Poporului pentru Finanþe, în 1928-1930.
658 VIAÞÃ COTIDIANÃ
Consecinþele primului plan cincinal

În contextul rãzboiului civil* ºi al foametei*, care împing populaþia
ruralã la exod, anii 1920 cunosc o dezvoltare foarte rapidã a oraºelor
Moscova, care numãra un milion de locuitori în 1897, înregistreazã în
1923 la 1.500.000, apoi la douã milioane în 1926 , ceea ce genereazã
importante probleme locative, de infrastructurã ºi de aprovizionare.
Un decret din 20 august 1918 naþionalizeazã bunurile imobiliare,
rãspuns al bolºevicilor* la presiunea demograficã ºi la penuria de
locuinþe. Acesta dã naºtere apartamentelor în comun, komunalka,
procedând la atribuirea mai multor familii a apartamentelor existente
ºi la folosirea în comun a dependinþelor. Fiecare familie nu dispune,
astfel, decât de un spaþiu extrem de strâmt, moºtenind uneori doar
câte un culoar, un ungher, o pivniþã; în 1926, un milion de moscoviþi
trãiesc în mai puþin de 6 m2 de persoanã, iar jumãtate dintre aceºtia
în mai puþin de 4 m2 de persoanã. În 1936 nu se mai înregistreazã
decât 10% locuinþe familiale, cãminul-dormitor constituind locuinþa-tip
a studenþilor ºi a tinerilor muncitori, aºa cum este cazul a 60% dintre
muncitorii uzinei metalurgice Serp i Molot (Secera ºi ciocanul) din
Moscova. În oraºele industriale, care cunosc o creºtere demograficã
ieºitã din comun, cum este Magnitogorsk, a cãrui populaþie depãºeºte
200.000 de locuitori la sfârºitul anilor 1930, baracamentele colective
caracterizeazã peisajul urban.
La Moscova, vitrina URSS, infrastructura face obiectul unei atenþii
deosebite ºi, în 1931, este lansat proiectul de construcþie a unui
metrou, conceput ca un palat subteran; în oraºele de provincie
însã, aceasta lipseºte cu desãvârºire. Oraºul Pskov, care numãrã
60.000 de locuitori, nu dispune decât de douã autobuze. Drumurile
sunt arareori asfaltate ºi numai zonele centrale ale oraºelor dispun de
iluminat urban. În 1938, Stalingradul nu are sistem de canalizare.
Liubertsî, în regiunea moscovitã, nu numãrã decât o singurã baie
publicã pentru 65.000 de locuitori.
Lansarea primului plan cincinal*, în 1928, are ca obiectiv industria-
lizarea* în marº forþat, în detrimentul producþiei de bunuri de consum.
La nivelul aprovizionãrii cu produse de bazã, abandonarea NEP*
antreneazã suprimarea sectorului privat, a meºteºugãritului ºi închiderea
prãvãliilor. Colectivizarea* provoacã o dezorganizare profundã a pro-
ducþiei agricole, generând foamete în satele ucrainene în 1932-1933 ºi
un masiv exod al þãranilor. Oraºele se confruntã aºadar cu grave
lipsuri. Locuitorii stau la cozi în faþa brutãriilor, uneori câte o noapte
VIAÞÃ COTIDIANÃ 659
întreagã, în speranþa de a gãsi pâine. Carnea consumul de slãninã

scade cu 30% între 1928 ºi 1932 , laptele, untul, legumele, dar ºi
sarea ºi sãpunul lipsesc de pe rafturi. Îmbrãcãmintea ºi încãlþãmintea
rãmân de negãsit sau au grave defecte de fabricaþie lipsa mânecilor
la sacouri etc. La începutul anilor 1930, un refren îl ia ca þintã pe
comisarul poporului pentru aprovizionare, Anastas Mikoian: Nu
este carne, nu este unt, nu este fãinã, nu este sãpun; existã, în
schimb, Mikoian. Cãutarea bunurilor pentru consumul de bazã devine
una dintre principalele îndeletniciri cotidiene ale orãºenilor.
Autoritãþile locale reacþioneazã prin punerea în practicã a unui
sistem de raþionalizare sofisticat, cuprinzând zeci de categorii. Pâinea
este raþionalizatã începând din 1929. La locurile de muncã este
organizat un mod de distribuþie cu circuit închis, rezervat personalului
întreprinderilor. Aceastã gestionare economicã a penuriei este dublatã
începând din decembrie 1932 din dorinþa restrângerii accesului în
marile oraºe, prin introducerea unui paºaport de uz intern ºi a unei
propiska (înregistrare). De acum înainte, doar propiska oferã accesul
la dreptul de rezidenþã într-un oraº, la locuinþã, la un loc de muncã ºi
la sistemul de sãnãtate. Astfel, în timpul primelor luni ale operaþiunii
de paºaportizare, Moscova se goleºte de 60.000 de elemente indezi-
rabile, între care licenþî persoane private de drepturi civice din
cauza originii lor sociale , foºtii criminali, vagabonzii ºi þiganii. În
paralel, începând din 1932, Stalin trece la o îndulcire a condiþiilor de
distribuþie, cu redeschiderea pieþelor colhoznice, unde þãranii îºi pot
comercializa o parte din producþia proprie. O lege din 27 martie 1936
autorizeazã din nou practicarea individualã a cizmãriei, croitoriei sau
lãcãtuºeriei, dar cu obligaþia clientului de a furniza materia primã.
Civilizaþia stalinistã
Anul 1935 este marcat de sfârºitul raþionalizãrii ºi de deschiderea
primei linii de metrou la Moscova victoria liniei metropolitane este
victoria socialismului, declarã Lazar Kaganovici, iniþiatorul proiectului.
Ea se presupune cã va deschide o nouã erã, pe care Stalin* o anunþã la
1 decembrie: Toatã lumea ºtie acum cã situaþia materialã a
muncitorilor s-a îmbunãtãþit considerabil, cã viaþa a devenit mai bunã,
mai veselã. Aceastã proclamaþie dã tonul propagandei. Devenitã
lozincã, ea poate fi cititã pe ziduri, auzitã în toiul manifestaþiilor,
vãzutã la cinema, în special în comediile muzicale ale foarte popularului
realizator Grigori Aleksandrov Circul, în 1936, sau Volga-Volga, în
1938. Cultul personalitãþii se construieºte la mijlocul anilor 1930 în

jurul figurii unui Stalin ce reprezintã izvorul fericirii în asemenea
mãsurã încât îl personificã. Propaganda le atribuie copiilor spuse
precum: Vã mulþumim, tovarãºe Stalin, pentru copilãria noastrã
fericitã.
Pentru a marca sfârºitul privaþiunilor, propaganda elogiazã plãcerile
hedoniste, odihna ºi timpul liber; ea înfãþiºeazã o societate a abundenþei
personificatã prin proviziile alimentare. Mikoian promoveazã producþia
ºi consumul a douã produse: îngheþata ºi cârnatul de Frankfurt.
ªampania sovieticã participã ºi ea la acest discurs consumist, devenind
simbolul luxului aflat la îndemâna tuturor.
Elite noi ºi privilegiaturã

Cu toate acestea, doar noile elite artiºti, intelectuali, cadre politice
ºi muncitori de ºoc (udarnici) sunt beneficiarele societãþii socialiste.
Relativ privilegiate în anii 1920, ele devin în anii 1930 o clasã
recompensatã la nivel oficial. Aceastã schimbare mãrturiseºte despre
trecerea la o culturã a exemplaritãþii. Recunoaºterea lor de cãtre
putere traduce misiunea care le revine în calitate de avangardã.
Primindu-ºi legitimitatea exclusiv din partea puterii, aceste elite
profitã de funcþia de distribuþie a unui stat care deþine monopolul
proprietãþii ºi gestioneazã penuria. În acest context, accesul la bunuri
este mai important decât posesia lor. Astfel, elitele sovietice nu
constituie o categorie de deþinãtori, bunurile de care se bucurã fiind
provizorii, depinzând de funcþia lor profesionalã ºi rãmânând în
posesia statului.
Accesul la bunuri este, aºadar, cel care genereazã ierarhia socialã,
cãreia îi corespund mai multe categorii de magazine. În torgsin
magazine pentru strãini , create în 1930, se plãteºte în monedã
strãinã, în aur, argint sau în obiecte preþioase, ceea ce exprimã nevoia
de valutã a statului; cel mai cunoscut dintre ele este amplasat în strada
Gorki, pe locul fostei bãcãnii þariste Eliseev. Magazinele speciale
aºa-numitele GORT sunt rezervate elitei. În cele 700 de asemenea
magazine pe care le numãrã þara în 1932 se cumpãrã produse care
sunt de negãsit îmbrãcãminte, încãlþãminte, ouã, sãpun sub
preþurile oficiale. Cantinele reproduc acest principiu ierarhic, calitatea
ºi cantitatea hranei variind în funcþie de statutul angajaþilor.
În contextul unei carenþe structurale de suprafaþã locuibilã, locuinþa
contribuie la exprimarea statutului social. Ca mulþumire pentru proaspãtul
sãu sprijin acordat regimului, lui Gorki i se dã în 1931 celebra casã în

stil art nouveau, construitã la începutul secolului pentru negustorul
Riabuºinski. Blocurile de locuinþe sunt atribuite instituþiilor, care se
însãrcineazã sã-ºi instaleze acolo salariaþii. Astfel, cadrele din conducerea
Comisariatului Poporului pentru Afaceri Strãine trãiesc fie în chiar
locaþiile Comisariatului, fie în apropiere. Actorii Teatrului de Artã
din Moscova sunt gãzduiþi aproape de strada Gorki; scriitorii cunoscuþi
trãiesc pe strada Lavruºinski, în apropierea Galeriei Tretiakov. Comuniºtii
strãini care lucreazã pentru Internaþionala Comunistã* (IC) sunt cazaþi
la Hotelul Lux, unde camerele sunt date în funcþie de ierarhie: capii
beneficiazã de douã camere cu balcon, cu vedere spre strada Gorki,
dar micii funcþionari se odihnesc la mansardã. Pentru membrii guver-
nului, Stalin lanseazã în 1928 proiectul unui centru rezidenþial situat
vizavi de Kremlin, între cele douã braþe ale Moscovei; construitã de
arhitectul Boris Iofan, Casa de pe chei cuprinde 505 apartamente, un
teatru, un cinematograf, restaurante ºi magazine. Apartamentele, de
mãrime variabilã, în funcþie de rangul social al ocupantului, adãpostesc
comisari ai poporului (Mikoian, Litvinov), conducãtori militari
(Tuhacevski), membri ai IC (Dimitrov), demnitari ai NKVD, artiºti
(Boris Iofan însuºi). Conceputã pentru a facilita controlul asupra
locatarilor sãi, Casa de pe chei a fost profund zguduitã de epurãrile
staliniste: între 1937 ºi 1953, 700 dintre ocupanþii sãi au cãzut victime
ale acestora.
Elita beneficiazã ºi de propriile locuri de vilegiaturã. La Peredelkino,
într-o pãdure situatã la 20 de kilometri de Moscova, treizeci de dacea
sunt construite în 1936 pentru conducãtorii Uniunii Scriitorilor, printre
care Pasternak, Ehrenburg, Babel. Dupã arestarea acestuia din urmã,
dacea sa îi este datã în 1939 celebrului scriitor pentru copii Samuel
Marceak. Copiii elitei frecventeazã propriile ºcoli cei ai lui Stalin,
Molotov ºi ai cadrelor IC Gottwald ºi Togliatti sunt trimiºi la ºcoala
nr. 25 ºi îºi petrec vacanþele în locuri rezervate, precum Artek, în
Crimeea. Astfel, sunt reconstituite niºte microsocietãþi într-o aparenþã
de viaþã burghezã, însã apartamentul, casa de vacanþã, accesul la
magazinele speciale sunt mãrci precare ale rangului.
În cadrul unui sistem al penuriei, relaþiile personale dobândesc o
mare importanþã, în mãsura în care ele permit ierarhizarea deficitului
de acces la bunuri. Fenomenului de blat (pilã), omniprezent în
societatea sovieticã, îi rãspunde dezvoltarea reþelelor de clientele
dependente de un protector bine plasat, acesta din urmã asigurând o
funcþie de consiliere sau de sprijin în obþinerea unei locuinþe, a unui
loc într-un sanatoriu sau altul. Relaþia nu este însã lipsitã de riscuri,
în cazul cãderii în dizgraþie a protectorului. Penuria ºi accesul ierarhizat
la bunuri antreneazã ºi dezvoltarea unei economii parelele, piaþa
neagrã ºi corupþia. Situaþia unei cereri cu mult mai mari decât oferta
genereazã specula, pe care puterea o condamnã sever.
În ciuda anumitor îmbunãtãþiri, criza structuralã în producþia ºi
distribuþia mãrfurilor alimentare ºi a bunurilor materiale se menþine.
Din 1939, din cauza interdicþiei de mãrire a loturilor de pãmânt
cultivate liber de cãtre colhoznici, sistemul raþionalizãrii este reintrodus.
Creºterea puternicã a preþurilor provoacã o nemulþumire care este
exprimatã deschis la Leningrad. Cum aceleaºi cauze antreneazã aceleaºi
efecte, finanþarea reconstrucþiei þãrii dupã rãzboi se va baza, în parte,
pe exporturile agricole, ceea ce va provoca în 1946 ºi în 1947 revenirea
foametei ºi prelungirea penuriei la produsele de bazã.
Condiþiile de trai sub Hruºciov ºi Brejnev

Dupã moartea lui Stalin, condiþiile de viaþã se amelioreazã: salariile
ºi pensiile înregistreazã din nou o creºtere, taxele pe vânzarea produselor
provenite din micile loturi de pãmânt ale þãranilor sunt reduse. Aceste
evoluþii sunt vizibile la nivel alimentar: în 1955-1957, nivelul con-
sumului de cereale, legume ºi fructe îl depãºeºte, în sfârºit, pe cel din
1928.
Îmbunãtãþirile se reflectã ºi în domeniul locuinþelor, din care
Hruºciov*, rupând cu politica lui Stalin, a fãcut una dintre prioritãþile
sale. O decizie din 4 noiembrie 1955 aduce noi concepþii în materie
de locuit. Optând pentru o arhitecturã sovieticã de o simplitate
naturalã, austerã ca forme ºi economicã, Hruºciov se opune opþiunilor
estetice, grandioase ºi costisitoare ale lui Stalin ºi despre care depune
mãrturie îndeosebi clãdirea de pe cheiul Kotelnicevski, unul dintre cei
ºapte zgârie-nori ai Moscovei, de inspiraþie new-yorkezã, construit în
1952 ºi destinat grupului conducãtor*. Noua lozincã este: Pentru
fiecare familie, câte un apartament. Se trece la mecanizarea ºantierelor,
la prefabricarea producþiei ºi la standardizarea locuinþelor un singur
tip de blocuri pentru toatã þara (decizia din 31 iulie 1957). Între 1955
ºi 1964, parcul imobiliar se mãreºte astfel cu 80%. Aceste construcþii
extrem de rapide însã, chiar dacã respectã facilitãþile moderne, suferã
de un anumit numãr de defecte, între care îngustimea 40 m2 pentru
un apartament cu patru camere. Pe plan urbanistic, dacã marile
ansambluri rezidenþiale au fost gândite ca locuri de trai, cu respectarea
amenajãrii spaþiilor verzi, infrastructurile nu þin pasul în acelaºi ritm,

ceea ce creeazã probleme de transport ºi transformã aceste cartiere
monotone în cartiere-dormitor.
În ciuda acestor eforturi, douã milioane de moscoviþi sunt încã în
aºteptarea unei locuinþe, la începutul anilor 1960. Politica agricolã a
lui Hruºciov duce la o scãdere a productivitãþii, ale cãrei consecinþe
sunt revenirea penuriei ºi o creºtere a preþurilor, carnea ºi produsele
lactate scumpindu-se cu peste 25% în 1962. Încã din 1963, URSS
trebuie sã importe cereale în valoare de un miliard de dolari.
În condiþiile de încetinire a creºterii demografice, satele se golesc:
în fiecare an, trei milioane de sãteni ajung la oraº, iar populaþia
urbanã creºte de la 45%, în 1956, la 61%, în 1981. Aceste evoluþii
sunt însoþite de o scãdere a natalitãþii, care este consecinþa secãtuirii
societãþii, în urma pierderilor din timpul Marelui Rãzboi pentru
Apãrarea Patriei*, dar ºi a opþiunii individuale de a avea puþini copii,
din cauza crizei endemice de locuinþe. Brejnev* continuã într-un ritm
accelerat politica de construcþie de locuinþe ºi multiplicã numãrul de
blocuri. Totuºi, în 1985, 20% dintre orãºeni locuiesc încã în komunalka.
Desigur, nevoile de echipamente casnice televizor, frigider etc.
sunt parþial satisfãcute, datoritã dezvoltãrii industriei uºoare, însã
cota aferentã produselor alimentare rãmâne foarte mare în bugetul
familiilor, iar deosebirile sociale sunt în continuare fondate, în principal,
pe accesul la anumite bunuri automobil, haine occidentale, dacea,
locuri de vilegiaturã, alegerea ºcolii pentru copii.
Transparenþa (glasnost) promovatã de Gorbaciov* dezvãluie amploa-
rea crizei politicã, economicã ºi moralã , în care alcoolismul,
devenit vizibil datoritã ei, reprezintã un simptom. Pentru a-i rãspunde,
este lansatã în 1985 o campanie vizând limitarea cu stricteþe a consumului
de alcool, însã aceasta provoacã repede efecte perverse producþie de
alcool contrafãcut, contrabandã. Disfuncþionalitãþile de producþie ºi
de distribuþie sunt accentuate de perestroika (reconstrucþie) ºi duc
la reapariþia penuriei, declanºând dezvoltarea pieþei negre. Începând
din 1990, preþurile escaladeazã. Pe 1 aprilie 1991, guvernul creºte
preþul cãlãtoriei cu metroul ºi al pâinii, rãmase neschimbate din 1945,
respectiv 1954. Problemele economice ºi sociale, pauperizarea, apariþia
oficialã a ºomajului potrivit Organizaþiei Mondiale a ªomajului, în
1990, URSS numãra între 2 ºi 2,5 milioane de persoane fãrã ocu-
paþie , contestãrile sociale 10 milioane de zile de grevã în 1990
contribuie la cãderea lui Gorbaciov ºi a sistemului, în decembrie
1991.
664 VIAÞÃ CULTURALÃ
Acest tip de viaþã cotidianã, instaurat de regimul sovietic, a fost

copiat, în mod inevitabil, cu mai puþinã intensitate în democraþiile
populare*, unde faza de distrugere stalinistã a societãþii anterioare a
fost mai scurtã ºi mai puþin violentã decât în URSS. Dimpotrivã, ea
a fost de mult mai mare intensitate în China Marelui Salt Înainte* ºi
a Revoluþiei Culturale*, în Coreea de Nord* a lui Kim Ir Sen*, pentru
a atinge paroxismul în Cambodgia khmerilor roºii*, unde populaþia a
fost literalmente supusã sclaviei.
VIAÞÃ CULTURALÃ
Culturã de masã ºi propagandã
Construit de militanþi marcaþi de experienþa de propagandiºti ºi de
organizatori, proiectul bolºevic în ceea ce priveºte cultura se înte-
meiazã pe o dublã concepþie: ajungerea la mase ºi slujirea puterii.
Modalitãþile de punere în practicã evolueazã în funcþie de prioritãþile
politice.
Culturã revoluþionarã ºi culturã elitistã

Transpunerea revoluþiei bolºevice în domeniul culturii se traduce
printr-o neînþelegere. Desigur, artiºtii revoluþionari afirmã cã se pun
în serviciul noii puteri; Maiakovski scrie astfel: Eu doresc ca
baioneta sã fie egalã cu pana. Categoric, ei afirmã cã vor sã creeze o
culturã specific proletarã, egalitarã, colectivistã, internaþionalã, prin
distrugerea culturii burgheze. Jurnalul futuriºtilor îºi titreazã astfel
primul ºi unicul sãu numãr, în martie 1918: Trãiascã revoluþia
spiritului. Desigur, Proletkult-ul, cultura proletarã autoproclamatã,
cu existenþa sa trecãtoare din toamna lui 1917 pânã în primãvara
anului 1921 , vehiculeazã o ideologie revoluþionarã total diferitã de
cultura tradiþionalã, cãci, potrivit concepþiilor lui Aleksandr Bogdanov,
o societate nouã are nevoie de o culturã nouã. Aceste poziþii nu
coincid însã cu cele ale lui Lenin*, pentru care arta este universalã ºi
nu cunoaºte clase. De altfel, la revendicarea de creare a unei culturi
revoluþionare a artiºtilor proletari, Lenin rãspunde, în una dintre
ultimele sale scrieri, Despre cooperare (1923), prin necesitatea de a
impune o revoluþie culturalã.
VIAÞÃ CULTURALÃ 665
Prioritatea este introducerea socialismului: [...] revoluþia politicã

ºi socialã, la noi, a precedat revoluþia culturalã, care acum este absolut
necesarã. [...] Ea reprezintã însã, pentru noi, dificultãþi incredibile,
de ordin strict cultural (suntem analfabeþi), dar ºi material. Confruntatã
cu o societate analfabetã pe scarã largã 55% din populaþia ruralã,
care reprezintã 4/5 din populaþia rusã în 1926 , Nadejda Krupskaia,
soþia lui Lenin ºi directoarea Comitetului pentru Educaþie Politicã,
invocã recurgerea la imaginile artistice, întrucât muncitorii gândesc în
imagini, afirmã ea. Propaganda* prin afiº, la care colaboreazã artiºtii
proletari Maiakovski, Rodcenko, Klutsis , se dezvoltã, devine
omniprezentã, pânã la a se instala în locul ºi în rolul icoanelor (colþul
roºu). Între 1918 ºi 1921 sunt produse 31.000 de afiºe diferite.
ROSTA, prima agenþie de presã sovieticã, produce afiºe în stilul
desenelor populare (lubok). În anii 1930, tirajele variazã între 100.000
ºi 250.000 de exemplare. Sub NEP* însã, puterea, întruchipatã de
Lunacearski, comisarul poporului pentru Învãþãmânt, se situeazã pe o
poziþie de compromis. Caracterul avangardist, cu toate cã didactic, al
poemului lui Maiakovski, Vladimir Ilici Lenin, scris la moartea
conducãtorului, în ianuarie 1924, nu se impune decât graþie volunta-
rismului politic. Filmele lui Eisenstein, precum Cruciºãtorul Potemkin
(1926), sau ale lui Pudovkin, ca Mama (1926), nu sunt întâmpinate cu
entuziasm popular, spre deosebire de peliculele americane, cu actori
ca Mary Pickford sau Douglas Fairbanks.
Revoluþie culturalã ºi crizã a culturii

De pe la mijlocul anilor 1920 însã, formele novatoare, calificate
drept proletarism, încep sã fie respinse din ce în ce mai mult. În
contextul lansãrii primului plan cincinal*, trecerea la linia clasã
contra clasã se traduce, din punct de vedere cultural, prin punerea în
practicã a politicii de revoluþie culturalã. Împrumutul de la Lenin
este manifest, dar asaltul împotriva culturii burgheze, întreprins mai
cu seamã de Asociaþia Rusã a Scriitorilor Proletari (RAPP), îmbracã
de acum înainte un caracter eminamente antiintelectual. Este vorba
despre extirparea tuturor elementelor strãine din punct de vedere
social ºi, deopotrivã, despre crearea unei noi forme de culturã, cu
adevãrat proletare. Lumea ruralã, lãsatã pradã colectivizãrii*, asistã la
distrugerea culturii ei populare ºi folclorice. La fel, cultura urbanã,
formalistã, decadentã, de spirit mic-burghez (meºtºanstvo), suferã ofensiva
artiºtilor proletari. Jazzul este condamnat, deoarece, dupã cum scrie
Maxim Gorki într-un articol din Pravda, pe 18 aprilie 1928, intitulat

Muzica grangurilor: Ce îmi spune mie jazzul e cã el reprezintã
cea mai rea condiþie de muncã, cea mai rea prejudecatã culturalã.
Termenul jazz semnificã exploatarea muzicienilor negri. Culturii
clasice, stigmatizate ca aparþinând definitiv trecutului, trebuie de acum
sã i se substituie o muzicã izvorâtã din noile ritmuri ale ciocanului
ºi nicovalei. În paralel, Stalin* dispune distrugerea a mii de biserici
ºi dinamitarea catedralei ortodoxe din Moscova, spre a o înlocui cu
o... piscinã. Totuºi, activiºtii revoluþiei culturale se aratã mai prompþi
în a condamna decât în a produce, iar publicul se aratã indiferent la
experimente.
Eclectism cultural ºi naºterea culturii de masã

Pe 23 aprilie 1932, decretul PCUS* vizând restructurarea organizaþiilor
literare ºi artistice marcheazã redresarea vieþii artistice, simbolizatã
prin lichidarea RAPP ºi prin adoptarea realismului socialist. Astfel,
în romanul lui Nikolai Ostrovski, un tânãr bolºevic* autodidact ºi
invalid, Aºa s-a cãlit oþelul (1932), protagonistul, Pavel Korceaghin,
întruchipeazã chintesenþa eroului pozitiv; însã formularea realismului
socialist nu este precizatã decât în 1934, în articolul 1 al statutelor
Uniunii Scriitorilor. Categoric, intelectualii sunt reabilitaþi, dar sunt
îmblânziþi. Scriitorii, catalogaþi de Stalin ca ingineri ai sufletelor,
trebuie de acum sã lucreze în spiritul socialismului (ideinost), al
conºtiinþei de clasã (klasovost), al partidului (partinost) ºi al poporului
(narodnost). Cãci problema care se pune este de a ajunge la mase ºi
de a rãspunde aºteptãrilor acestora, printr-o dublã misiune: a le
educa ºi a le distra.
Aceastã cucerire a publicului beneficiazã de progresele tehnice,
mai cu seamã ale cinematografului sonor. Fraþii Vasiliev realizeazã
în 1934 Ceapaiev, dupã romanul lui Dimitri Furmanov (1923). Acest
film, care cunoaºte un extraordinar succes cincizeci de milioane de
bilete vândute în cinci ani celebreazã eroul rãzboiului civil*, un om
din popor, fãrã educaþie, dar însetat de cunoaºtere. El este dupã chipul
vîdvijenie, noua elitã promovatã în timpul revoluþiei culturale, al cãrei
nivel cultural, în cazul de faþã, este modest, dar aspirã la respec-
tabilitate.
Faþã de lumea capitalistã, cultura se plaseazã pe terenul propagandei.
Dacã unele realizãri frizeazã divertismentul pur, e pentru a se înscrie
într-o competiþie deschisã cu Occidentul. Comedia muzicalã Bãieþii
veseli (1934), de Grigori Aleksandrov, face referire explicit în genericul

sãu la comicii americani Charlie Chaplin, Harold Lloyd ºi Buster
Keaton, pentru a demonstra mai bine cã ºi în URSS se ºtie a râde.
Reabilitarea muzicii de jazz, transmutatã în jazz roºu ºi practicatã
în special de muzicieni ca Aleksandr Tsfasman, participã la aceastã
concurenþã culturalã. Cântecul folcloric, fie cã e þigãnesc, cu Vadim
Kozin, fie evreiesc, cu Matvei Blanter ºi Leonid Utiosov interpret al
poemelor scriitorului de limbã idiº Lev Kvitko , exprimã voinþa de a
promova un eclectism muzical care sã întruchipeze societatea socialistã.
Deschiderea unui parc cultural ºi de petrecere a timpului liber, botezat
Gorki, ca omagiu adus scriitorului proletar decedat ºi la intrarea
cãruia este afiºatã lozinca lansatã de Stalin: Viaþa a devenit mai
bunã, viaþa a devenit mai veselã, reprezintã naºterea unei societãþi
hedoniste. Conceput ºi condus de o americancã, Betty Glan, Parcul
Gorki cuprinde o imensã piscinã, un spaþiu pentru baluri, un teatru
de 25.000 de locuri. În iulie 1936, pentru sãrbãtorirea noii Constituþii,
aici se organizeazã un carnaval gigantic, cu focuri de artificii ºi muzicã.
Se danseazã fox-trot ºi rumba, cu o vioiciune savant orchestratã. Moder-
nizarea oraºului prin construirea de infrastructuri grandioase, cum
este metroul din Moscova, conceput ca un palat pentru toþi, cautã
sã rivalizeze cu realizãrile americane. Lazar Kaganovici, promotorul
proiectului, declarã la inaugurarea lui, în 1935: Altãdatã, numai
proprietarii, bogaþii foloseau marmura; acum, puterea e a noastrã,
acest edificiu este fãcut pentru noi, muncitori ºi þãrani, coloanele de
marmurã sunt ale noastre, sovietici ºi socialiºti.
Ruso-centrism cultural
Totuºi, în cursul celei de-a doua jumãtãþi a anilor 1930, avântul
ruso-centrismului se face simþit în culturã. Desigur, noua schimbare
de tendinþã este mai puþin radicalã decât la sfârºitul anilor 1920, dar
se caracterizeazã prin dispariþia eclectismului în materie de culturã.
Celebrul film al lui Aleksandrov, Circul (1936), personificare a filmului
stalinist care doreºte sã simbolizeze antifascismul*, egalitatea etnicã
ºi promovarea progreselor socialismului*, a noului urbanism, a Consti-
tuþiei staliniste, a bucuriei de a trãi, cuprinde un Cântec pentru
patria-mamã care, în virtutea succesului sãu, devine tema muzicalã a
postului de radio moscovit. Inspirându-se dintr-un vechi cântec religios,
acum cu versuri de Vasili Lebedev-Kumach, muzicã de Isaac Dunaevski
ºi interpretat de Liubov Orlova, el laudã meritele pãmântului rus:
De la întinsa Moscovã pânã la hotarele rãsãritene, de la mãrile

arctice pânã în Samarkand, omul poate merge liber ºi simþi cã el este
stãpânul acestei Patrii fãrã margini. Aici, viaþa noastrã poate curge
liber, ca Volga cea nãvalnicã ºi puternicã.
În contextul epurãrilor, presiunile exercitate asupra culturii sunt
intense. În domeniul muzicii, jazzul este din nou discreditat, cu toate
cã unul dintre principalii sãi promotori, Leonid Utiosiv, îºi pãstra
aureola cântecul sãu, Suliko, este unul dintre preferatele lui Stalin.
Folclorul, în versiunea sa politizatã, cunoaºte o susþinere oficialã
odatã cu crearea în 1936 la Moscova a Teatrului de Artã Popularã, sub
conducerea fostului dansator Igor Moiseev.
Ruso-centrismul se exprimã, în egalã mãsurã, ºi prin moda filmelor
istorice. Aleksandr Nevski al lui Eisenstein, lansat în 1938, reprezintã
omagierea eroilor vechii Rusii. Despre acest film cu montare fastuoasã,
susþinutã de un oratoriu compus de Prokofiev ºi care ilustreazã bãtãlia
lui Nevski împotriva cavalerilor teutoni din secolul al XIII-lea, realiza-
torul afirmã cã are ca temã patriotismul.
În timpul rãzboiului, etichetat ca Marele Rãzboi pentru Apãrarea
Patriei, prin referire la conflictul din 1812, rememorãrile trecutului
rusesc reprezintã o constantã. Afiºele de propagandã invitã explicit la
luarea drept model a lui Kutuzov ºi la asimilarea bãtãliei de la Moscova
cu cea de la Borodino: În acest rãzboi, inspiraþi-vã din exemplul
valoros al înaintaºilor noºtri! (1941). Lucrãrile de înfrumuseþare a
Moscovei, care sunt continuate în timpul rãzboiului, se înscriu pe
aceeaºi linie memorialã; decoraþiunile din bronz de la staþia de metrou
Novokuzneþkaia, încheiatã în 1943, îi reprezintã pe Dimitri Donskoi,
Aleksandr Nevski, Suvorov ºi Kutuzov.
În acelaºi timp, relativa liberalizare a regimului este ilustratã în
producþia de filme cu succes la public, care nu omit dimensiunea
propagandisticã. Filmul Doi ostaºi, de Leonid Lukov (1943), a cãrui
popularitate stã în prezenþa pe generic a cântãreþului Mark Benes ºi în
interpretarea de cãtre acesta a cântecului, devenit celebru, Temnaia
noci (Noaptea întunecatã), ilustreazã, în acelaºi timp, interesul
acordat în timpul rãzboiului problemei evreieºti, ºi anume prin pre-
zentarea prieteniei dintre doi soldaþi, unul rus, din Urali, celãlalt
evreu, din Odessa, care apãrã împreunã Leningradul.
Sfârºitul rãzboiului este însoþit de o dramaticã revenire la situaþia
anterioarã. Cultura suferã, începând din vara lui 1946, asalturile
campaniei ideologice purtate de Jdanov. Cenzura se abate mai întâi
asupra ultimului film al lui Lukov, O mare viaþã, dedicat minerilor
din Donbas, ºi asupra celei de-a doua pãrþi a lui Ivan cel Groaznic de
Eisenstein. În domeniul literar, primele þinte sunt poeta Ana Ahmatova
ºi scriitorul Mihail Zoºcenko. Lupta împotriva cosmopolitismului
precipitã distrugerea culturii moºtenite din anii 1930. Jdanov declarã
în 1948 în faþa Congresului Muzicienilor: Internaþionalismul în artã
nu se poate naºte dintr-o denigrare a artei naþionale. Dimpotrivã, el se
naºte acolo unde arta naþionalã înfloreºte. Dacã uitãm acest adevãr, ne
pierdem sursa de energie, ne pierdem propriul chip, devenim niºte
«cosmopoliþi dezrãdãcinaþi». Din cauza jdanovºcina, cel de-al doilea
stalinism se traduce în domeniul cultural printr-o paralizie a creaþiei.
Dezgheþ cultural
Dupã moartea lui Stalin, reînnoirea culturalã se manifestã printr-un
reviriment al producþiei cinematografice. Dezgheþul le permite
filmelor sã acceadã la notorietate pe scena internaþionalã. În contextul
decernãrii premiului Nobel pentru literaturã scriitorului Boris Pasternak
(1958), filmul lui Mihail Kalatozov, Zboarã cocorii, primeºte Palme
dOr la Cannes (1958), salutat pentru îndrãzneala sa esteticã, datoratã
virtuozitãþii directorului de imagine Urusevski, care transfigureazã
istoria melodramaticã a unei iubiri ucise de rãzboi. Filmele despre
rãzboi plac, într-adevãr, publicului occidental. Balada soldatului, de
Grigori Ciuhrai, despre suferinþele ºi durerile unui tânãr soldat, este
salutat la Cannes în 1960 ºi obþine premiul pentru cea mai bunã
participare ºi premiul pentru cel mai bun film pentru tineret. Copilãria
lui Ivan, povestea unui bãiat adoptat de un detaºament de partizani ºi
care moare tragic, ca un erou, primul film al lui Andrei Tarkovski,
este premiat la Festivalul de la Veneþia cu Leul de Aur, în 1962.
Asistãm, pe scena internã, la un reviriment al comediilor uºoare.
Noaptea de carnaval, de Eldar Riazanov (1956), acuzã, pe fondul
pregãtirilor pentru sãrbãtoarea de Anul Nou, figura birocratului
limba de lemn*, servilismul faþã de superiori, aroganþa faþã de sub-
ordonaþi , pentru a înãlþa un imn tineretului ºi dinamismului sãu.
Sub Brejnev*, odatã cu rãspândirea televiziunii, cultura de masã
pãtrunde pe canalul telefilmului. Difuzat în 1973 ºi devenit cult,
serialul ªaptesprezece clipe ale unei primãveri, realizat dupã romanul
lui Iulian Semionov, a cãrui acþiune este plasatã în Berlin în ultimele
sãptãmâni ale rãzboiului ºi care construieºte povestea unui spion
sovietic, Maksim Isaev, lucrând sub numele de Stirlitz, interpretat de
670 VIETNAM
actorul Viaceslav Tihonov, poate fi vãzut ca o operaþiune de comunicare

în contul KGB.
La cinema, comediile de moravuri se bucurã de un foarte mare
succes. ªapte milioane de spectatori vor vedea în 1974 filmul lui
Riazanov, Ironia soartei, povestea unei gãºti de prieteni care are
obiceiul de a merge în ajunul Anului Nou la bania (saunã ruseascã)
pentru a bea. Filmul Moscova nu crede în lacrimi, lansat în 1979,
care prezintã destinul a trei femei din provincie, venite sã stea în
Moscova la sfârºitul anilor 1950, îºi datoreazã popularitatea îndeosebi
prezenþei actorului Aleksei Batalov ºi cântecului Aleksandra, inter-
pretat de doi barzi foarte populari, Serghei ºi Tatiana Nikitin.
Cântecul este, de altfel, vehiculul prin care se ºi dezvoltã o culturã
de masã paralelã. Vîsoþki întruchipeazã elanul unei contraculturi prin
extraordinarul succes de care se bucurã, în pofida opoziþiei auto-
ritãþilor un singur disc i-a fost editat în timpul vieþii. Cântecele lui
contestatare, acuzatoare, amare, difuzate prin casete-pirat, ajung la un
public foarte larg. La înmormântarea sa, în 1980, mai multe zeci de
mii de persoane se adunã în faþa teatrului în care lucrase, Taganka.
Toate regimurile comuniste create dupã 1945 au adoptat, mai mult
sau mai puþin, principiile staliniste ale revoluþiei culturale ºi ale
realismului socialist. În democraþiile populare* în care existase o
culturã europeanã tradiþionalã puternicã, pagubele au fost mai restrânse
decât în URSS, chiar dacã, în România, Ceauºescu a ras centrul
Bucureºtiului pentru a construi un Palat al Poporului din cale afarã de
kitsch, cãtre care duce un bulevard imens. Din contrã, în China*,
Revoluþia Culturalã* a fost un dezastru pentru arte ºi pentru viaþa
culturalã în general, trecutã sub oblãduirea ideologicã a soþiei lui
Mao*, Jiang Qing. În Coreea de Nord* ºi în Vietnam*, modelul stalinist
este aplicat cu stricteþe. Iar în Cambodgia, khmerii roºii* puseserã
capãt oricãrei vieþi culturale, înlocuitã cu neîncetate mitinguri constând
în repetarea neîntreruptã a lozincilor lui Pol Pot.
VIETNAM
Teatru, în mai puþin de patru decenii (1946-1979), a trei rãzboaie
împotriva a trei mari puteri Franþa, Statele Unite ºi China* membre
permanente ale Consiliului de Securitate ONU, Vietnamul a cristalizat
VIETNAM 671
dinamicile ºi mizele Rãzboiului Rece* ºi, dincolo de acestea, pe ale

celei de-a doua jumãtãþi a secolului XX.
Conflicte de decolonizare inserate în Rãzboiul Rece, rãzboaiele
din Vietnam au fost ºi rãzboaie totale cel puþin pentru vietnamezi ,
ºi rãzboaie civile*, câmpuri de experimentare a violenþei totalitare ºi
a rãzboiului asimetric, matrici ale unui comunism local care a conjugat
stalinism*, maoism* ºi naþionalism*. Vietnamul a fost, de asemenea,
mizã ºi factor de diviziune în cadrul miºcãrii comuniste interna-
þionale*, din cauza conflictului sino-sovietic*. Rãzboaiele din Vietnam au
reprezentat o etapã a transformãrii scenei internaþionale, marcatã de o
revenire a Asiei * ºi de mobilizãrile transnaþionale ale studenþimii
(tineret*).
Rãzboiul din Indochina

Primul rãzboi cel din Indochina este, mai întâi, un conflict de
decolonizare, nãscut din tulburãrile celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.
Lovitura Japoniei împotriva administraþiei franceze, în martie 1945,
deschide calea spre independenþa Vietnamului, proclamatã în septembrie
de cãtre Ho ªi Min*. În ciuda tentativelor de compromis, conflictul
dintre miºcarea separatistã vietnamezã, condusã de comuniºti, ºi
Franþa în care PCF* participã la guvernare izbucneºte în decembrie
1946, pentru a nu se încheia decât opt ani mai târziu. Rãzboiul din
Indochina devine rapid o mizã a Rãzboiului Rece, atât pentru Paris,
care încearcã sã-ºi pãstreze cartea de vizitã, potrivit expresiei lui
Pierre Grosser, de putere majorã în conflictul Est-Vest, cât ºi pentru
miºcarea comunistã.
Cotitura se produce în ianuarie 1950, ca urmare a unei întâlniri
secrete la Moscova între Stalin*, Mao* ºi Ho ªi Min*. De atunci,
China asigurã o susþinere masivã Vietminhului, conferind astfel o
dimensiune globalã conflictului indochinez. În ciuda sprijinului SUA,
care îi finanþeazã 80% din cheltuieli, corpul expediþionar francez, ce
numãrã mai multe zeci de mii de soldaþi de origine nord-africanã, nu
este în mãsurã sã reziste ofensivei Vietminhului, ajutat masiv de
consilierii ºi de trupele chineze. Washingtonul refuzã însã sã intervinã
militar ºi, în ciuda dezastrului de la Dien Bien Phu, Parisul reuºeºte
sã-ºi gestioneze retragerea, în cadrul acordurilor de la Geneva, care
marcheazã marea întoarcere a Chinei pe scena diplomaticã internaþionalã.
În decursul acestui prim rãzboi, comuniºtii vietnamezi pun în
practicã metode ºi un aparat de represiune care ºi-au dovedit eficienþa
672 VIETNAM
în alte zone: tabere de detenþie, campanii de reeducare ideologicã,

în special în cadrul armatei, violenþe împotriva prizonierilor de rãzboi,
patrulare ºi control al spaþiului social prin celulele partidului comunist,
reformã agrarã etc. În plus, ei îºi afiºeazã ambiþiile regionale extin-
zându-ºi aria de acþiune la întreaga Indochinã francezã Laos ºi
Cambodgia. Obiectivul lor este acela de a exporta revoluþia în toatã
Asia de Sud-Est.
Pentru Vietminh, acordurile de la Geneva au un gust amar. Sub
presiunea Moscovei ºi a Beijingului, a fost obligat sã accepte divizarea
þãrii în douã state, de o parte ºi de alta a paralelei 17. Aceastã
încetare a ostilitãþilor nu poate fi decât provizorie, cu atât mai mult
cu cât termenii acordurilor nu sunt respectaþi.
Rãzboiul din Vietnam

Începând din 1955, Statele Unite preiau ºtafeta de la Franþa, sprijinind
un regim sud-vietnamez autoritar, din ce în ce mai corupt ºi mai
nepopular pe mãsura trecerii anilor. Comuniºtii nord-vietnamezi profitã
de acest lucru, pentru a favoriza dezvoltarea Viet-cong-ului comu-
niºtii sud-vietnamezi în sânul Frontului Naþional de Eliberare. Acest
al doilea rãzboi din Vietnam debuteazã ca un rãzboi civil de reuni-
ficare, pentru a se transforma în conflict de Rãzboi Rece, începând
din 1961, cu sprijinul crescând adus de Statele Unite regimului
sud-vietnamez. Escaladarea duce la un adevãrat rãzboi, care va dura
zece ani ºi va avea consecinþe copleºitoare.
Pe plan militar, în pofida angajãrii de forþe care vor însuma pânã
la 500.000 de oameni ºi în ciuda bombardamentelor masive asupra
Vietnamului de Nord, americanii nu reuºesc sã înfrângã Hanoiul ºi pe
aliaþii sãi din Viet-cong, susþinuþi de Moscova ºi Beijing.
Pe plan politic, Statele Unite ies slãbite dintr-un conflict care a
divizat societatea americanã ºi i-a prejudiciat prestigiul ºi credibilitatea.
Unitatea taberei occidentale a fost deterioratã în special prin opoziþia
din ce în ce mai deschisã a generalului de Gaulle. Aceste costuri sunt
totuºi compensate de beneficiile rezultate din apropierea spectaculoasã a
Washingtonului de China lui Mao.
Pe plan regional se înregistreazã însã consecinþele cele mai grave.
Nu numai cã sistemul comunist nord-vietnamez este extins în sud în
1975, dar mai cu seamã Cambodgia cade în acelaºi an sub cizma
khmerilor roºii*, care se vor deda unui adevãrat genocid împotriva
poporului lor.
VIETNAM 673
În timpul acestor peste treizeci de ani de conflicte, Vietnamul a

reprezentat o mizã esenþialã pentru URSS, China ºi miºcarea comunistã
internaþionalã. A fost un spaþiu de expansiune teritorialã a comunismului
ºi de hibridare a modelului sovietic cu cel chinez. Rãzboaiele din
Vietnam au adus lovituri severe pentru douã dintre principalele puteri
imperialiste ºi au permis întreþinerea mitului revoluþiei*, în timp ce
socialismul real abia mai rãsufla în Europa de Est. Ele au ºi pus
însã în luminã toate contradicþiile comunismului internaþional.
Mize ºi consecinþe ale rãzboaielor din Vietnam

Contradicþii între dimensiunile globale ºi cele locale. Pentru URSS ºi
pentru China, Vietnamul nu a constituit decât unul dintre elementele
strategiei lor internaþionale, pe care au fost nevoite sã le concilieze cu
alþi factori, în special relaþiile lor cu puterile occidentale. URSS a fost
nevoitã sã gãseascã un echilibru între susþinerea aliatului sãu vietnamez
ºi politica sa de destindere cu SUA, de la sfârºitul anilor 1960.
Contradicþii mai ales în cadrul sistemului comunist internaþional,
din cauza rupturii sino-sovietice. În anii 1960, Vietnamul a devenit
unul dintre terenurile de întrecere între Moscova ºi Beijing, din care
comuniºtii vietnamezi au încercat sã profite cât au putut de mult,
primind un ajutor masiv de la ambele puteri tutelare. Chiar dacã
liderii de la Hanoi au ales în cele din urmã Moscova, ei au fost
întotdeauna niºte aliaþi dificil de manevrat pentru Kremlin. Înfruntarea
sino-sovieticã a contribuit, probabil, la prelungirea rãzboiului ºi la
extinderea lui la toatã fosta Indochinã francezã.
Contradicþii, în fine, între mitul revoluþiei vietnameze ºi realitatea
ei. Violenþelor din rãzboaiele cu Franþa ºi SUA ºi celor ale comunizãrii
Vietnamului trebuie sã li se adauge sutele de mii de refugiaþi
aºa-numitul fenomen boat people plecaþi în exil* cu ambarcaþiuni
improvizate ºi, mai ales, noile rãzboaie dintre þãrile comuniste. Pe
fondul conflictului sino-sovietic, de competiþie pentru hegemonie în
Asia de Sud-Est, de exacerbare a naþionalismelor, Vietnamul invadeazã
Cambodgia la sfârºitul anului 1978 ºi eliminã regimul khmerilor
roºii. Ca represalii, China lanseazã în februarie 1979 un rãzboi
pedagogic împotriva Vietnamului, dar eºueazã în aceastã miºcare, în
timp ce trupele de la Hanoi se instaleazã în Cambodgia pentru un
deceniu. Deºi conflictele cu Franþa ºi SUA au constituit unul dintre
elementele dinamicii de expansiune a comunismului, tragediile provocate
de puterile comuniste în Vietnam ºi în Cambodgia au fost factori ai
674 VIETNAM
declinului sãu ºi ai delegitimãrii sale înainte de Afganistan* ºi de

cãderea Zidului Berlinului*.
Rãzboaiele din Vietnam au reprezentat, de asemenea, una dintre
etapele transformãrii scenei internaþionale nu numai pentru cã, dupã
Revoluþia chinezã, ele marcheazã reîntoarcerea Asiei, ci ºi pentru cã
ele se aflã la originea unei mobilizãri fãrã precedent a tineretului
studenþesc occidental. Mai întâi în SUA, apoi în Europa*, izbucnesc
miºcãri de opoziþie faþã de rãzboiul din Vietnam, controlate de PC
prosovietice sau de miºcãrile stângiste *. Preludiu al miºcãrilor din
Mai 1968*, ele prefigureazã mobilizãrile transnaþionale ºi globale ale
anilor 1990-2000 împotriva mondializãrii ºi rãzboiului din Irak.
675
ZHOU ENLAI (CIU EN LAI)

Nãscut în 1898, într-o familie de mandarini, student naþionalist activ
în miºcarea din 4 mai 1919, merge în Franþa între 1920 ºi 1924, apoi
contribuie la principalele episoade ale primei istorii revoluþionare:
agitaþia comunistã din Canton, în 1924-1926; insurecþia muncitoreascã
din Shanghai, apoi rãscoala din Nanchang, în 1927; ofensivele comu-
niste din oraºe, în 1928-1931. Trimis în sovietul Jiangxi, îi ia lui Mao
Zedong*, la ordinele Internaþionalei Comuniste*, puterea militarã;
eºueazã însã în a rupe încercuirea armatelor naþionaliste, între 1932 ºi
1935.
Cu ocazia reuniunii de la Zunyi, în ianuarie 1935, i se alãturã lui
Mao, cãruia îi susþine ascensiunea spre putere ºi pe care îl va reprezenta
pe lângã partidul Guomindang, apoi pe lângã americani. Totuºi, fideli-
tatea sa faþã de URSS * îl face sã joace în 1937-1938 cartea lui Wang
Ming, ceea ce îl va transforma într-una dintre þintele miºcãrii de
reeducare din Yanan, în 1942-1943. Mao are însã înþelepciunea de
a-l pãstra în preajma sa. Zhou este agentul principal, mai întâi al
victoriei comuniste în rãzboiul civil* din 1948-1949, apoi al construirii
regimului: el conduce guvernul, în special Afacerile Externe, ºi
joacã ºi un rol esenþial în logisticã în timpul rãzboiului din Coreea*.
În primãvara anului 1956, apare a doua limitã a supunerii sale faþã
de Mao: Zhou refuzã prelungirea episodului catastrofal al miºcãrii
cooperativelor ºi contribuie la întreruperea lui. În primãvara anului
1958, este la un pas de epurare*, însã Mao apreciazã cã, pe viitor, îi
va fi mai credincios. Pe bunã dreptate: contribuind la oprirea catastrofei
economice care a urmat Marelui Salt Înainte*, Zhou îl cruþã pe Mao;
apoi, când izbucneºte Revoluþia Culturalã*, se situeazã în mod hotãrât
de partea lui. De acum înainte, îi va servi ca ºef de cabinet ºi,
676 ZIDUL BERLINULUI
deopotrivã, ca administrator ºi diplomat, fãcând presiuni în favoarea

liniºtirii ºi dezvoltãrii economiei. Astfel, el îl susþine pe Mao împotriva
lui Lin Biao în 1969-1971, apoi repune ordine în economie ºi în
societate, înainte de a fi vizat de campania de criticã la adresa lui Lin
Biao ºi Confucius. Atins din 1972 de un cancer pe care Mao îl
împiedicã sã ºi-l trateze la timp, îi transmite îndatoririle sale lui Deng
Xiaoping*. Moartea lui, survenitã în ianuarie 1976, este urmatã în
aprilie de dramatice manifestãri de doliu ºi de proteste. Lasã în urma
sa o vãduvã remarcabilã, Deng Yingchao, cu care se cãsãtorise în
1925. În strãinãtate este salutat patricianul în sandale, cum scrie un
ambasador al Franþei. De atunci, propaganda chinezã aplaudã inventato-
rul celor Patru Modernizãri. Sursele disponibile ne permit sã vedem
însã ºi serviciile imense pe care i le-a adus lui Mao în timpul
Revoluþiei Culturale, contribuind astfel la prelungirea delirului ºi a
terorii*.
Zhou Enlai va fi fost conducãtorul cu prezenþa cea mai constantã
la cel mai înalt nivel al partidului, apoi al statului comunist chinez ºi,
în acelaºi timp, cel care deþinea ºi cele mai multe calitãþi: nu i-a lipsit
decât capacitatea de a inventa ºi de a impune o strategie originalã. Adulat
în China de astãzi, este totuºi tratat din ce în ce mai rãu de istoriografia
occidentalã.
ZIDUL BERLINULUI
Pe 5 iunie 1945 este instituitã zona de ocupaþie sovieticã din Germania;
între 1946 ºi 1948, URSS* pune aici bazele unei orânduiri demo-
cratice antifasciste, inclusiv prin recurgerea la mãsuri de teroare*
politicã zeci de mii de civili sunt deportaþi în Gulagul* sovietic, dar
sunt utilizate ºi zece lagãre de concentrare nazistã, printre care ºi cele
de la Buchenwald ºi Sachsenhausen, unde au murit, adesea de foame,
aproape 100.000 de deþinuþi (prizonieri de rãzboi, responsabili naziºti,
opozanþi social-democraþi etc.). Pe 21 aprilie 1946 este înfiinþat Partidul
Socialist Unit din Germania (SED), o etapã înspre proclamarea, pe
7 octombrie 1949, a RDG ºi spre sovietizarea* ei.
Eºecul blocadei Berlinului Occidental impuse de Stalin* din iunie
1948 pânã în iunie 1949, agravarea situaþiei economice a RDG
contrastând cu redresarea economicã a RFG , instaurarea regimului
comunist, toate acestea provoacã pe 17 iulie 1953 în Berlinul Rãsãritean
ºi în întreaga RDG prima revoltã generalã din democraþiile populare *.
Masacrele circa 50 de morþi , arestãrile ºi execuþiile care au urmat
au accelerat fuga masivã a cetãþenilor est-germani.
ZIDUL BERLINULUI 677
Totuºi, în mai 1952, SED instituie o zonã interzisã de-a lungul

Mãrii Baltice ºi la frontiera cu RFG (1.381 km), constând într-un
culoar de 10 metri, a unui coridor de protecþie de 500 de metri ºi a
unei zone cu acces limitat de 5 km profunzime. Mai mult de 25.000
de oameni au ca sarcinã sã îi prindã pe candidaþii la exil*. Câmpuri de
mine, sisteme de declanºare automatã a tirului armelor de foc ºi alte
obstacole fac frontiera tot mai greu de trecut. Cu toate acestea, în
conformitate cu statutul de oraº administrat de cele patru puteri
victorioase SUA, Franþa, Marea Britanie ºi URSS , la Berlin
rãmân deschise câteva locuri de trecere, deºi, cu începere din ianuarie
1953, doar metroul mai leagã cele douã pãrþi ale oraºului.
Aºadar, Berlinul este locul pe unde, din 1949 pânã în 1961,
2.686.942 de cetãþeni ai RDG dar ºi polonezi, unguri etc. voteazã
cu picioarele, trecând în Vest. Aceastã hemoragie devine un adevãrat
coºmar pentru PSUG, care decide pe 11 august 1961, cu acordul
Tratatului de la Varºovia, sã stabileascã de-a lungul frontierei cu
Berlinul Occidental astfel de reglementãri încât sã se bareze calea
activitãþilor duºmãnoase contra þãrilor din lagãrul socialist.
În noaptea de 12 spre 13 august 1961, poliþia ºi armata est-germanã
închid linia de demarcaþie. Începe înãlþarea zidului, antrenând în
primele douã sãptãmâni ale lunii august 1961 fuga în Vest a 47.433 de
cetãþeni. Implicaþiile diplomatice sunt importante: zidul ruºinii
devine frontierã de stat, iar fostul sector sovietic al Berlinului este
promovat capitalã a RDG, în ciuda ficþiunii juridice prin care puterile
ocupante ar fi trebuit sã administreze oraºul. Celebrul Checkpoint
Charlie rãmâne singurul punct de trecere dintre RFG ºi RDG.
Edificarea zidului ºi a fortificaþiilor de frontierã ºi, mai apoi,
continua lor întãrire au izolat un întreg popor ºi au înghiþit sume
enorme.
Imaginea vizualã a zidului lung de 155 de kilometri este
dominatã de un perete de beton de 3,60 metri înãlþime. Dar ansamblul
include mii de mine: 148 km de gard, 38.000 de obstacole diverse,
190 de turnuri de observaþie, 177 km de drumuri luminate zi ºi
noapte, 165 km de cãi de control ºi de dispozitive antivehicul.
Ansamblul este pãzit de o poliþie a frontierelor compusã din forþe
antifasciste încercate, ea însãºi plasatã sub comandament sovietic.
În opinia experþilor militari, zidul de protecþie antifascist este
absurd ca fortificaþie defensivã. În absenþa oricãrei funcþii strategice
ºi militare, el nu serveºte decât la încarcerarea cetãþenilor RDG,
împiedicându-i atât pe ei, cât ºi pe cei ai altor þãri comuniste sã fugã.
678 ZIDUL BERLINULUI
În total, 1.065 de persoane au fost ucise încercând sã treacã frontiera

intergermanã, dintre care 190 pe zidul pe care, în ciuda riscurilor
ºi a dificultãþilor tehnice, 216 persoane au reuºit totuºi sã-l treacã.
Fugarii capturaþi, cât ºi toþi cei care le-au planificat ºi organizat
plecarea sunt condamnaþi la ani grei de închisoare, represiunea extin-
zându-se ºi asupra familiilor lor. Totuºi, voinþa de a fugi alimenteazã
imaginaþia candidaþilor: tuneluri, treceri cu aerostatul sau, în forþã,
cu un camion blindat, încercarea de a construi un submarin, pe sub
apã, în costum de scafandru, printr-o terþã þarã, cu un paºaport fals
etc.
În seara de 9 noiembrie 1989, sub presiunea unor gigantice mani-
festaþii în RDG, anunþul inopinat fãcut la radio de ºeful guvernului cã
frontiera ar putea fi trecutã fãrã paºaport provoacã o nãvalã generalã.
Sosirea în Vest a berlinezilor din Est este sãrbãtoritã într-o extraordinarã
atmosferã de fraternitate ºi de bucurie. Dupã semnarea, în mai 1990,
a tratatului de uniune economicã ºi monetarã dintre RFG ºi RDG,
reunificarea devine efectivã pe 3 octombrie 1990 ºi Berlinul redevine
capitala Germaniei unificate. Distrugerea oficialã a zidului începe
la 13 iunie 1990 ºi se încheie pe 30 noiembrie, lãsând intacte ºase
segmente comemorative. Actualmente, traseul zidului este semnalizat
pe o lungime de 20 km, printr-o linie roºie sau printr-un rând de
pavaje aºezate pe mijlocul drumului. Berlinezii, ca ºi turiºtii aflaþi în
acel timp în trecere prin oraº au smuls fragmente de zid, pãstrându-le
sau vânzându-le ca suveniruri.
679
Postfaþã la ediþia
în limba românã
680 POSTFAÞÃ LA EDIÞIA ÎN LIMBA ROMÂNÃ
POSTFAÞÃ LA EDIÞIA ÎN LIMBA ROMÂNÃ 681
Aþi avut în faþa dumneavoastrã pânã la aceastã paginã un dicþionar al

comunismului din care, practic, România lipseºte. Nu este vina coordo-
natorului a lui Stéphane Courtois , care a sesizat primul aceastã lipsã
atunci când i s-a propus traducerea dicþionarului în limba românã ºi cu care
am avut apoi câteva discuþii pe aceastã temã. Courtois a avut aceeaºi
problemã ºi în cazul traducerii Cãrþii negre a comunismului informaþiile
despre ceea ce s-a întâmplat la noi între 1945 ºi 1989 circulã în strãinãtate
numai într-un mic cerc de iniþiaþi, istorici pe care îi poþi numãra pe
degete, care au reuºit sã se impunã pe de o parte în lumea de acolo ºi sã
cunoascã limba de aici. Atunci, o Addenda coordonatã de Romulus Rusan
a suplinit aceastã lipsã. Ca ºi atunci, suntem ºi acum obligaþi, la rândul
nostru, sã realizãm o minimã completare.
Dar de ce se întâmplã aºa, mã întreb, cãci Stéphane Courtois este unul
dintre marii prieteni ai românilor, îi cunoaºte direct pe mulþi dintre cei care
au avut de suferit din pricina comunismului ºi a fost prezent an de an aici,
în calitate de rector al ªcolii de la Sighet, organizatã de Academia Civicã.
L-am întâlnit de mai multe ori ºi am înþeles cã se numãrã printre cei ce simt
cã educaþia este adevãratul judecãtor într-un viitor proces al comunismului,
în care magistraþi vor fi tinerii ºi puterea lor de a privi cu onestitate asupra
trecutului. Dar, cu toatã bunãvoinþa lui Stéphane Courtois ºi a colabora-
torilor sãi, nimic nu poate suplini lipsa accesului la informaþie. Atâta vreme
cât nouã ne-a fost interzis acest acces pânã de curând, atâta vreme cât noi
înºine descoperim zi de zi adevãruri triste despre o þarã tristã lipsitã de
umor (cãci, în România comunistã, pânã ºi glumele erau, dacã nu oficial
prohibite, cel puþin autocenzurate), atâta vreme cât cei ce se ocupã de
cercetarea istoriei comunismului în România nu alcãtuiesc la noi un corp
unitar ºi omogen, primul diagnostic care se poate pune este cã existã între
toate componentele cel puþin o problemã de comunicare. Ca sã nu mai
spunem de trecutul recent, în care nu numai lipsa de voinþã politicã de a
vorbi despre comunism a lipsit, ci s-a afirmat tocmai voinþa politicã de a nu
se vorbi despre el.
Ca rezultat, fãrã îndoialã, în raport cu alte þãri ale fostului lagãr comunist,
avem de gestionat o mulþime de astfel de probleme sã spunem cã le
depãºim, uneori prin eforturi comune sau individuale acest lucru s-a
întâmplat , dar nu despre asta este vorba, ci despre cum comunicãm
celorlalþi ceea ce am apucat sã aflãm pânã acum. Iar problema lui Stéphane
Courtois ºi a multor cercetãtori strãini ai ruinelor comunismului cred cã de
682 POSTFAÞÃ LA EDIÞIA ÎN LIMBA ROMÂNÃ
aici se naºte. Din nefericire, nu a existat un efort concertat pentru traducerea

în limbi de circulaþie universalã a unor memorii ale foºtilor deþinuþi politici
(în ordine cronologicã, aceste mãrturii ale suferinþei au apãrut mult mai
devreme decât cercetarea istoricã, împiedicatã sistematic ºi direct vreme de
ºapte ani de la cãderea comunismului de a avea acces la surse documentare).
Nu existã nici pânã acum un program concertat de recuperare a memoriei,
asumat ºi bugetat ca atare de cãtre stat. În afara creãrii în 2005 a Institutului
de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR), coordonat
de primul-ministru, urmat dupã un an de iniþiativa prezidenþialã de alcãtuire
a unui raport care a generat condamnarea oficialã a comunismului, mai bine
de un deceniu statul nu a oferit nici un sprijin vizibil ºi consistent cercetãrii
în domeniu. ªi aºa, îmi vine sã spun, e pe cât de târziu, pe atât de puþin.
În acest context ºi din aceastã perspectivã, nu prea existãm în Europa ºi
în lume. Voinþa politicã în recuperarea istoriei vii a comunismului, dar ºi cu
privire la deschiderea arhivelor, la investigarea sa penalã ºi la condamnarea
lui oficialã, atâta cât s-a manifestat, nu are nici o relevanþã în medii
academice în care, de pildã, numai colegii polonezi de la Institutul Memoriei
Naþionale publicã anual peste 150 de volume traduse în limbi de circulaþie
universalã (îmi e jenã, dar trebuie sã spun cã tot ceea ce au publicat ei în doi
ani depãºeºte ca numãr de volume ce s-a publicat la noi, în acest domeniu
de cercetare, în optsprezece). Trebuie deci sã punem mâna pe inimã ºi sã
recunoaºtem comunismul din România, dacã începe sã îºi arate adevãrata
faþã pentru noi, pentru ceilalþi, cei ce nu ne cunosc limba, el, sistemul,
rãmâne o necunoscutã. Dar e cert (ºi vedem astãzi rezultatele) cã multã
vreme lista de prioritãþi a fost alta. Personal, fac parte dintre aceia care cred
cã, din toþi banii cheltuiþi în van pe o Eternã ºi fascinantã Românie, s-ar fi
putut câºtiga mult mai mult publicându-se volume de memorii, în egalã
mãsurã cu volume de studii sau monografii tematice despre regimul comunist
din România, ºi toate s-ar fi bucurat de o bunã receptare dincolo. Altfel,
fãrã judecata cu totul lipsitã de prejudecãþi ºi resentimente a celorlalþi, ceea
ce s-a întâmplat cu noi rãmâne un fel de dezbatere de cenaclu pe care cei
din afarã o percep doar ca un murmur difuz, apãsat de tristeþe ºi exasperare.
Este exact sentimentul pe care cred cã l-a trãit deseori aici, în România,
Stéphane Courtois.
Istoricii ºi politologii serioºi nu se pot mulþumi doar cu istoria oralã
servitã de confraþi. Oricât i-aº rezuma eu sau un alt coleg român lui Stéphane
Courtois un fapt sau un altul petrecut în istoria noastrã recentã, omul de
ºtiinþã are nevoie de surse documentare, ºi nu de poveºti. Iatã deci o frustrare
comunã una a cercetãtorului strãin, care ar vrea sã afle cât mai multe
despre România ºi despre trecutul ei, ºi reciproca, a cercetãtorului român,
aºezat deasupra documentelor abia scoase din praful arhivelor sau a
mãrturiilor despre adevãrul straniu ºi trist al vieþii sale ºi a pãrinþilor sãi
dintr-o jumãtate de veac. ªi fãrã putinþa de a comunica, în afara cuvintelor
noastre, care, oricât de interesante ar fi, nu pot figura nici mãcar ca note de
POSTFAÞÃ LA EDIÞIA ÎN LIMBA ROMÂNÃ 683
subsol. ªtiinþa are rigorile ei ºi sper cã va veni timpul sã le respectãm, cã se

vor putea gãsi resurse pentru a se publica ºi difuza în lumea academicã de
dincolo de graniþele României cât mai mult despre ceea ce s-a întâmplat cu
noi. Dar acum, pentru a compensa acest neajuns, vã oferim o succintã
completare la Dicþionarul comunismului, la care cred cã Stéphane Courtois
va apela în ediþiile ºi traducerile lui ulterioare.
Textele care urmeazã sunt succinte datã fiind limita de spaþiu ºi
respectã definiþia genericã a unui dicþionar de nume ºi termeni, un instrument
de lucru necesar istoricilor ºi politologilor. ªtiinþific, normal ºi corect ar fi
fost ca tot ceea ce citiþi mai jos sã aparã sub forma unor note de subsol care
ar fi completat termenii prezenþi în ediþia francezã a dicþionarului. Nu
dorim sã fim condamnaþi pentru superficialitate, bineînþeles cã ºtim mult
mai multe despre tot ceea ce se scrie mai jos, dar trebuie sã adoptãm aceeaºi
topicã a cãrþii la care ne adãugãm, din solicitarea ºi cu supervizarea
coordonatorului ei. Tinerii cercetãtori ai Institutului de Investigare a Crimelor
Comunismului au propus ºi veþi lectura mai jos , fiecare dintre ei, definiþiile
pe care ºi le asumã ca o regulã generalã, stabilitã de comun acord cu
Stéphane Courtois, intervenþiile în textele lor sunt minimale ºi nu se referã
la interpretare. Totodatã, IICCR s-a ocupat de o revizuire a traducerii din
punctul de vedere al termenilor de specialitate utilizaþi. Cam aceasta este
contribuþia noastrã ºi sunt bucuros cã am putut rãspunde cu promptitudine
solicitãrii lui Stéphane, cãruia îi rãmân la rândul meu îndatorat pentru
prietenia pe care mi-a arãtat-o din momentul în care, cu mai bine de un
deceniu în urmã, ne-am cunoscut.
Marius Oprea
684
685
GHEORGHIU-DEJ, GHEORGHE
Andrei Muraru
Gheorghe Gheorghiu s-a nãscut în Moldova, la Bârlad, pe 8 noiembrie 1901,
într-o familie de þãrani fãrã avere. Studiile sale constau din patru clase
primare ºi ºcoala comercialã (trei clase de gimnaziu). De profesie electri-
cian, Gheorghe Gheorghiu ºi-a asumat al treilea nume, Dej, dupã ce a fost
transferat la staþia de triaj din localitatea Dej, în Transilvania. Lucrãtor la
atelierele Cãilor Ferate; intrarea sa în PCR (1930) a fost legatã de acþiunile
muncitoreºti de la Atelierele CFR Griviþa. Deºi nu a avut un rol foarte
important în greva transformatã ulterior într-unul dintre simbolurile luptei
de clasã a comuniºtilor din România, Dej va utiliza ulterior acest amãnunt
în biografia sa revoluþionarã. În timpul grevelor de la Griviþa a fost
arestat ºi condamnat la 12 ani de muncã silnicã, fiind încarcerat la Jilava,
Vãcãreºti, Craiova, Ocnele Mari, Aiud, Doftana, Caransebeº ºi Târgu-Jiu.
Din lagãrul de la Târgu-Jiu reuºeºte sã evadeze în august 1944 ºi sã devinã
liderul partidului, nu înainte de a organiza cu sprijinul agenþilor NKVD din
partid asasinarea predecesorului sãu ªtefan Foriº.
Timp de aproape 20 de ani (octombrie 1945 martie 1965), Gheorghiu-Dej
a fost membru al Comitetului Central, al Secretariatului CC ºi al Biroului
Politic al PCR/PMR. Dintre numeroasele funcþii deþinute de liderul comunist,
enumerãm: ministru al Comunicaþiilor (1944-1945), ministru al Comunica-
þiilor ºi Lucrãrilor Publice (1945-1946), preºedinte al Consiliului Superior
al Economiei Naþionale (1945-1952), membru al Prezidiului Marii Adunãri
Naþionale (1955-1961), preºedinte al Consiliului de Stat (1961-1965), deputat
în Marea Adunare Naþionalã (1946-1965). Gheorghiu-Dej a fost cãsãtorit,
dar mariajul a fost rupt de fosta soþie; a avut douã fiice. Nu s-a mai recã-
sãtorit niciodatã, iar dragostea pentru fiicele sale a devenit bolnãvicioasã
un prieten al uneia dintre ele a murit asasinat în închisoare.
ªi-a construit un aparat personal format din activiºti autohtoni ºi din
agenþi sovietici pe care i-a utilizat pentru a câºtiga încrederea Moscovei în
confruntarea cu alþi lideri ai partidului. Preocupat mereu de îndepãrtarea
potenþialilor rivali, Gheorghiu-Dej a tranºat radical conflictele cu rivalii sãi
din interiorul partidului: Foriº, Ana Pauker, Lucreþiu Pãtrãºcanu. În
scurt timp de la preluarea puterii, Dej a transformat partidul în propria
feudã, impunând un tip patrimonial de conducere ºi ordonând eliminarea
686 GHEORGHIU-DEJ, GHEORGHE
opozanþilor din toate rândurile formaþiunii comuniste. A continuat aceastã

politicã ºi mai târziu, în iunie 1957, Iosif Chiºinevschi ºi Miron Constantinescu
fiind þinta excesului de putere ºi a obsesiei lui Dej: inamicul infiltrat în
interiorul partidului. Cei doi discutaserã cu un an înainte despre posi-
bilitatea înlocuirii liderului comunist din fruntea partidului ºi au fost acuzaþi
de stalinism. Dominaþia totalã a liderului comunist devenise deja evidentã
odatã cu numirea sa în funcþia de preºedinte al Consiliului de Miniºtri,
la 21 iunie 1952.
În primii ani de la preluarea puterii, regimul condus de Gheorghe
Gheorghiu-Dej a demarat o ofensivã de proporþii împotriva structurilor
vechii societãþi. Represiunea a fost instrumentatã împotriva elitelor, a insti-
tuþiilor democratice ºi a regimului proprietãþii. În timpul lui Gheorghiu-Dej
s-a produs colectivizarea (1948-1962), au fost naþionalizate fabricile, bãncile
ºi bunurile particulare ºi a fost demaratã o industrializare de proporþii.
Dezvoltarea unei industrii grele a avut loc mai ales la sfârºitul anilor 50,
venind în contradicþie cu politicile Tratatului de la Varºovia ºi ale CAER.
În timpul dictaturii sale, etapele represiunii au alternat cu cele de
relaxare, dar numai când acestea din urmã au venit ca urmare a contextului
extern. Perioadele de maximã represiune (1948-1953 ºi 1958-1959) au
trimis în unitãþi de detenþie sute de mii de oameni. Teroarea a fost impusã
în toate straturile societãþii româneºti: persecuþia religioasã, anihilarea
celor incomozi, desfiinþarea partidelor politice ºi a structurilor societãþii
civile. Supravieþuitorii din lagãre, domiciliu obligatoriu, închisori au fost
eliberaþi în perioada 1962-1964.
Din tot lagãrul sovietic, Gheorghiu-Dej a fost liderul care s-a identificat
cel mai mult (în practica politicã, pânã la moartea sa) cu politica lui I.V. Stalin.
Începând cu anul 1949, liderul român a fost intens utilizat de sovietici
pentru demascarea lui Iosip Broz Tito. Dupã moartea lui Stalin (1953),
Gheorghiu-Dej a încercat minimalizarea efectelor politicii noului curs
iniþiate de Nikita Hruºciov la al XX-lea Congres al PCUS. În România,
destalinizarea a fost mimatã, fiind utilizatã pentru îndepãrtarea potenþialilor
rivali. Ajutat de câþiva foºti ilegaliºti, Gheorghiu-Dej a reuºit sã mini-
malizeze rolul Congresului al XX-lea. În fapt, între liderul român ºi cel
sovietic, Nikita Hruºciov, a existat o antipatie generatã de miºcãrile refor-
matoare ale celui de-al doilea. Dupã 1957, Gheorghiu-Dej a refuzat orice
amestec al liderului de la Moscova în problemele partidului din România.
Politica de desprindere faþã de Moscova a avut efecte ºi în economie, dar ºi
în domeniul culturii. În noiembrie 1958 avea loc Plenara CC al PMR, când
se decidea încheierea politicii noului curs ºi lansarea celui de-al doilea
salt înainte. Diferendul cu liderii sovietici s-a acutizat în 1961, culminând
cu Declaraþia din aprilie (1964) a Comitetului Central al PMR, prin care
acesta îºi afirma autonomia în relaþiile cu Moscova ºi apropierea faþã de
China comunistã.
PAUKER, ANA 687
I se spunea Bãtrânul, din cauza anilor petrecuþi în închisori. A murit

la 19 martie 1965, ca urmare a unui cancer galopant. Evoluþia bolii i-a fãcut
pe unii apropiaþi sã afirme cã Dej fusese iradiat de sovietici, în ultima sa
vizitã la Moscova.
PAUKER, ANA
ªtefan Bosomitu
Ana Pauker (Ana Robinsohn) s-a nãscut la 13 decembrie 1893 într-o familie
de evrei ortodocºi sãraci din satul Codãeºti, judeþul Vaslui. S-a mutat la
Bucureºti, împreunã cu pãrinþii, încã din copilãrie. S-a implicat de tânãrã în
miºcarea socialistã, animatã de scrierile revoluþionare ale lui Constantin
Dobrogeanu-Gherea ºi Cristian Racovski. În 1915 a intrat în Partidul Social-
-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR), iar începând cu 1918
s-a implicat în diferite activitãþi pe atunci interzise distribuind manifeste
ilegale, lucrând ca mesager clandestin în diferite locuri din þarã, ajutând
activiºti de partid aflaþi în detenþie. În urma unei cãlãtorii în Elveþia, Ana îl
cunoaºte pe Marcel Pauker, cel care i-a devenit soþ ºi alãturi de care s-a
reîntors în România în 1921. În octombrie 1922, la al doilea Congres al
PCdR, organizat în secret la Ploieºti, Ana Pauker a fost învestitã pentru
prima oarã cu o funcþie importantã în cadrul partidului, fiind aleasã membrã
a Comitetului Central al Congresului. În anul 1922 a fost arestatã împreunã
cu soþul sãu, Marcel Pauker, pentru activitãþi politice ilegale, ºi, dupã ce au
fost eliberaþi, au plecat în exil în Elveþia. De acolo, Ana Pauker a plecat în
Franþa, devenind instructoare a Kominternului sub numele conspirativ
Marina , unde a fãcut parte din direcþia consultativã colegialã a Partidului
Comunist Francez, alãturi de militantul cehoslovac Eugene Fried (Clement),
de Ernö Gerö ºi de Georges Kagan.
În 1934, Ana Pauker s-a întors la Bucureºti, iar pe 14 iulie 1935 a fost
arestatã împreunã cu alþi activiºti comuniºti (Alexandru Drãghici, Alexandru
Moghioroº, Liuba Chiºinevschi) ºi condamnatã la 10 ani de închisoare.
Procesul din 1936, de la Craiova, a fost unul dintre cele mai semnificative
momente din istoria PCR, Ana Pauker devenind un simbol al militantismului
comunist. A fost eliberatã din închisoare în primãvara lui 1941, când are loc
un schimb de prizonieri între România ºi Uniunea Sovieticã. La Moscova,
împreunã cu Vasile Luca, a organizat Biroul din exterior al PCR, fiind
numitã ºi reprezentanta PCR în Komintern. Activitatea ei în Rusia a însemnat
ºi muncã de convingere în rândul soldaþilor ºi ofiþerilor români prizonieri în
URSS, cu scopul de a înfiinþa unele divizii de voluntari sub auspiciile
Armatei Roºii. Prima divizie formatã va purta numele Tudor Vladimirescu.
La 16 septembrie 1944, Ana Pauker a revenit într-o Românie care
întorsese armele împotriva Germaniei naziste, fiind acum aliatã a Uniunii
Sovietice. Dacã iniþial a ocupat funcþii mãrunte în cadrul structurilor partidului
688 PAUKER, ANA
(fiind numitã în fruntea asociaþiei de femei), odatã cu Conferinþa naþionalã

a PCR din 1945, ea a fost cooptatã în Biroul Politic, ocupând funcþia de
secretar. Deºi Gheorghe Gheorghiu-Dej fusese numit prim-secretar, fiind
învestit astfel cu conducerea partidului, nu puþini sunt cei care afirmã cã
Ana Pauker era cea care conducea cu adevãrat destinele partidului. Cu
relaþii puternice în cercurile kominterniste ºi susþinutã fiind de Kremlin,
Ana Pauker ºi-a creat propria echipã celebra aripã moscovitã a
partidului, care îi includea pe Vasile Luca ºi Teohari Georgescu. Influenþa
crescândã a tovarãºei Ana a atras antipatia liderului comunist Gheorghe
Gheorghiu-Dej, care nu va uita niciodatã propunerea care îi fusese fãcutã
odatã cu învestirea lui în funcþia de prim-secretar al partidului aceea ca el
sã fie lider nominal, iar Ana Pauker sã fie adevãratul conducãtor al PCR.
Cu toate cã steaua politicã a Anei Pauker urca necontenit la 5 no-
iembrie 1947 ea a fost numitã ministru de Externe, iar la 16 aprilie 1949
devenea unul dintre cei trei vicepreºedinþi ai Consiliului de Miniºtri în cel
de-al patrulea Guvern Petru Groza , înlãturarea aripii moscovite a partidului,
a grupului Pauker-Luca-Georgescu, a fost pregãtitã cu minuþiozitate ºi înfãptuitã
pas cu pas. Mai întâi, prestigiul Anei Pauker s-a diminuat în urma campaniei
de verificare a membrilor de partid din 1950. În urma acestei acþiuni au
fost epurate aproximativ 190.000 de elemente, iar vina a cãzut pe Ana
Pauker ºi pe Miron Constantinescu, cei care fuseserã responsabili cu primirile
în partid în perioada 1945-1946. Mai apoi, Gheorghiu-Dej a ºtiut sã
speculeze antisemitismul lui Stalin în 1951, Stalin era convins de faptul cã
o conspiraþie imperialisto-sionistã ameninþa socialismul ºi partidele comu-
niste adoptând o politicã asemãnãtoare. Un ultim pas în acest sens a fost
fãcut odatã cu alegerile parlamentare ºi locale din 1951. Cu acest prilej, Dej
a reuºit sã impunã protejaþi în poziþiile influente ale administraþiei locale ºi
de stat, întãrindu-ºi astfel, în mod considerabil, poziþia în raport cu grupul
Pauker.
Primul epurat a fost Vasile Luca, acuzat de deviaþionism de dreapta.
Cu acest prilej, Ana Pauker ºi Teohari Georgescu au fost acuzaþi de împã-
ciuitorism, primind astfel un semnal în sensul cã ei vor fi urmãtorii pe
listã. Plenara din 26-27 mai 1952 a reprezentat momentul în care, în baza
gravelor abateri sesizate în activitatea lui Vasile Luca ºi Teohari
Georgescu, Ana Pauker ºi-a pierdut toate funcþiile pe care le deþinea în
cadrul Secretariatului CC ºi al Biroului Politic. Arestatã în 1953, ea a fost
supusã mai multor interogatorii ºi unei anchete, dupã care i s-a impus
domiciliu obligatoriu pânã în 1955. În anii urmãtori epurãrii sale, Ana
Pauker a reprezentat alibiul perfect, responsabil pentru toate erorile regimului.
Pânã în pragul morþii sale, numele ei a revenit ori de câte ori se simþea
nevoia sublinierii necesitãþii de desprindere de un trecut nesatisfãcãtor.
În ultimii ani ai vieþii a ocupat o funcþie de traducãtor în cadrul Editurii
de Stat pentru Literaturã Politicã, o funcþie ofensatoare în raport cu prestigiul
de care se bucurase în trecut. Ana Pauker s-a stins din viaþã la 3 iunie 1960,
CEAUªESCU, NICOLAE 689
într-un anonimat desãvârºit. La funeraliile acesteia nu a participat nici un

lider al partidului, singura excepþie fiind Gheorghe Cristescu-Plãpumaru,
fost lider al PCR în perioada 1921-1922.
CEAUªESCU, NICOLAE
Dan Drãghia
A fost cel mai longeviv lider al Partidului Comunist Român, din fruntea
cãruia a condus România vreme de 24 de ani, din martie 1965 ºi pânã în
decembrie 1989. Regimul sãu a fost marcat de una dintre cele mai dure
dictaturi ale blocului comunist.
S-a nãscut la 26 ianuarie 1918 într-o familie numeroasã de þãrani din
Scorniceºti, în judeþul Olt. A absolvit numai patru clase în satul natal, dupã
care, în 1929, a plecat la Bucureºti, unde a devenit ucenic de cizmar. ªi-a
completat studiile ulterior, dupã ce a ajuns conducãtor al þãrii, devenind, cu
aportul lumii academice comuniste, doctor în ºtiinþe economice ºi politice
ºi chiar membru al Academiei Române.
Începând cu anul 1933 s-a apropiat de cercurile comuniste, mai întâi ca
membru al tineretului comunist ºi apoi, din 1936, ca membru de partid.
Fãcând parte dintr-o organizaþie ilegalã, a fost arestat de mai multe ori
pentru infracþiuni contra ordinii publice, ieºind din închisoare abia în august
1944. În aceastã perioadã ºi-a cultivat relaþiile pe lângã liderii miºcãrii, în
special pe lângã Gheorghe Gheorghiu-Dej, fapt ce l-a adus în funcþia de
secretar regional de partid imediat dupã rãzboi, atunci când comuniºtii au
preluat puterea. Din 1948 a devenit membru în Comitetul Central al Partidului
ºi în aparatul de conducere al Ministerului Agriculturii, pentru ca în 1950
sã fie chemat în armatã cu gradul de general-maior ºi sã devinã adjunct al
ministrului Forþelor Armate, Emil Bodnãraº.
Mijlocul anilor 50 a fost decisiv pentru ascensiunea sa la conducerea
României. În cadrul schimbãrilor operate de Dej în interiorul partidului ca
urmare a evenimentelor de la Moscova, ce au culminat cu discursul lui
Hruºciov de condamnare a crimelor lui Stalin, Ceauºescu a ajuns secretar al
Comitetului Central ºi membru al Biroului Politic al partidului. Ca urmare,
i s-au încredinþat organizarea ºi încadrarea partidului, ca responsabil din
partea conducerii pentru Secþiile Organelor Conducãtoare de Partid. Prin
intermediul acestei funcþii ºi-a construit baza de putere în partid, promovându-ºi
apropiaþii.
Decesul lui Gheorghiu-Dej, în martie 1965, l-a gãsit în poziþia formalã
de al doilea om în partid, idealã în vederea preluãrii totale a puterii, lucru pe
care l-a ºi fãcut în urmãtorii doi ani. De altfel, la scurt timp dupã moartea
acestuia, în iulie, a obþinut din partea Comitetului Central nominalizarea în
funcþia de secretar general al partidului, profitând de bunãvoinþa unor lideri
690 CEAUªESCU, NICOLAE
mai vechi, dar ºi de indecizia potenþialilor contracandidaþi. Deºi precaut la

început, reuºeºte sã-ºi elimine treptat toþi rivalii, devenind, cu începere din
anul 1968, liderul de necontestat al þãrii. În acest scop a cumulat aproape
toate funcþiile de conducere în stat, culminând cu alegerea ca preºedinte al
Republicii Socialiste România, în martie 1974, poziþie din care era ºeful
nominal al þãrii ºi comandantul suprem al forþelor armate, funcþii pãstrate
pânã în 22 decembrie 1989.
Primii ani de conducere s-au manifestat printr-o oarecare destindere a
controlului asupra societãþii, manifestatã mai ales prin relaxare economicã
ºi condamnarea abuzurilor lui Gheorghiu-Dej, curmatã însã rapid dupã
vizita în China ºi Coreea de Nord, în 1971. Rezultatul contactului sãu direct
cu comunismul de tip asiatic a fost impunerea unei dictaturi din ce în ce mai
apãsãtoare, marcatã de ideologizarea vieþii publice, pe baza unui ºablon
naþional-comunist construit printr-un proces de rescriere a istoriei, ºi de
edificarea celui mai puternic cult al personalitãþii din tot lagãrul socialist
european. Semnificativ în acest sens a fost faptul cã ziua sa de naºtere a
devenit zi de sãrbãtoare naþionalã, iar localitatea natalã a fost transformatã
peste noapte în municipiu ºi loc de pelerinaj. Politica de sistematizare
forþatã a satelor este relevantã în acest sens. Toate aceste politici publice au
fost susþinute printr-o puternicã supraveghere a populaþiei de cãtre poliþia
politicã a regimului, Securitatea.
În plan economic, Ceauºescu a promovat o politicã de autarhie extremã,
manifestatã prin dezvoltarea fãrã discernãmânt a capacitãþilor industriale ºi
încercarea de a lichida datoria externã a þãrii cu orice preþ. Acestea s-au
fãcut prin raþionalizarea strictã a consumului populaþiei, al cãrei rezultat a
fost o înrãutãþire treptatã a condiþiilor de trai, ca urmare a lipsei acute a
alimentelor, a utilitãþilor ºi a bunurilor de orice fel.
O caracteristicã a regimului sãu, care l-a fãcut cunoscut pe plan interna-
þional, conferindu-i ºi o anumitã popularitate pe plan intern, a fost promovarea
unei politici externe de aparentã independenþã faþã de Moscova. Momentul
de vârf al acestei atitudini s-a înregistrat în august 1968, atunci când a
refuzat sã se alãture intervenþiei trupelor Tratatului de la Varºovia în
Cehoslovacia, intervenþie pe care a condamnat-o. Alãturi de alte iniþiative,
cum au fost stabilirea de relaþii diplomatice cu RFG ºi bunele relaþii cu
Israelul, ca ºi atitudinea sa faþã de Uniunea Sovieticã i-au adus o staturã
internaþionalã, care s-a erodat însã rapid ca urmare a deselor încãlcãri ale
drepturilor omului pe plan intern, precum ºi a refuzului de a întreprinde
orice fel de reforme.
Aceastã intransigenþã extremã, care cãpãtase dimensiuni patologice,
l-a dus la un sfârºit tragic: Nicolae Ceauºescu a fost executat în urma
unui proces sumar la 25 decembrie 1989, dupã ce a fost rãsturnat de la
putere în urma singurei Revoluþii violente din lagãrul comunist.
COLECTIVIZARE 691
COLECTIVIZARE
Cristina Roman
Modelul stalinist
România a implementat, alãturi de Albania, cea mai radicalã campanie de
colectivizare, organizând o agriculturã hipercentralizatã. Comuniºtii români
au adoptat modelul stalinist în colectivizarea agriculturii. Procesul de
colectivizare a fost aproape total, excepþie fãcând regiunile de munte, unde
înfiinþarea gospodãriilor agricole colective a fost imposibilã. Proprietatea
individualã în agriculturã a fost abolitã, iar þãranii au fost forþaþi sã lucreze
în sectorul cooperatist. Din punct de vedere instituþional, s-a recurs la
introducerea structurilor cooperatiste de tip sovietic: colhozurile Gospodãriile
Agricole Colective , sovhozurile Gospodãriile Agricole de Stat ºi tozurile
întovãrãºirile agricole. Terminologia utilizatã în campania propagandisticã
era identicã cu cea folositã în Uniunea Sovieticã în anii 1920-1930, sub
sloganul lichidãrii chiaburilor.
Desfãºurarea procesului de colectivizare

Plenara din 3-5 martie 1949 a CC al PMR marca declanºarea oficialã a
campaniei de colectivizare, hotãrându-se transformarea socialistã a agriculturii.
Prin rezoluþia CC al PMR din martie 1949 se stabilea îngrãdirea chiaburilor.
Aplicarea îngrãdirii presupunea o politicã fiscalã de clasã care sã apese
pe chiabur ºi care sã uºureze situaþia þãranului sãrac sau mijlocaº, o politicã
de clasã în domeniul colectãrilor ºi al creditelor etc.
Campania de colectivizare s-a derulat în douã valuri: 1949-1953 ºi
1953-1962. Primul val (1949-1953) a coincis cu perioada în care Moscova a
încercat sã impunã colectivizarea rapidã. Aceastã primã perioadã a transfor-
mãrii socialiste a agriculturii a avut o serie de etape marcate de lupte
pentru putere între facþiunile politice din interiorul partidului ºi de ezitãrile
de a urma integral modelul sovietic de colectivizare. În iulie 1952, odatã cu
eliminarea grupãrii deviaþioniste de dreapta Pauker-Luca-Georgescu,
consideratã vinovatã pentru abuzuri ºi, în acelaºi timp, pentru întârzieri în
procesul de colectivizare, Gheorghiu-Dej anunþa reînceperea luptei deschise
împotriva chiaburilor. Cel de-al doilea val (1953-1962), al finalizãrii
oficiale a campaniei de colectivizare a agriculturii, s-a caracterizat prin
violenþe ºi represiune. Au existat trei faze. Primul stadiu, cuprins între vara
anului 1953 ºi decembrie 1955, a fost denumit anii stagnãrii, deoarece,
dupã moartea lui Stalin, ritmul colectivizãrii a fost încetinit. A doua etapã
corespundea anului 1956 ºi a rãmas doar la nivel de proiect politic, din cauza
situaþiei externe nefavorabile (revoluþia din Ungaria). Cea de-a treia fazã
692 COLECTIVIZARE
cuprindea perioada 1957-1962. În 1957, colectivizarea s-a reluat în forþã în

regiunea Constanþa, care devenea, la 7 noiembrie 1957, prima regiune
colectivizatã din România. Colectivizarea succesivã a diverselor regiuni a
avut o motivaþie politicã, prioritare fiind zonele multietnice de graniþã
(Dobrogea ºi Banatul), cele nesigure din punct de vedere politic (Maramureº ºi
câmpia Bãrãganului aceastã din urmã zonã fiind vitalã pentru aprovizionarea
capitalei). Colectivizarea se încheia oficial în martie 1962. La sesiunea
Marii Adunãri Naþionale din 27-28 aprilie 1962, Gheorghiu-Dej anunþa
încheierea transformãrii socialiste a agriculturii.
Dimensiunea represivã a colectivizãrii

În contextul unei relaxãri relative, de la jumãtatea anului 1960, Procuratura
a oferit Comitetului Central date statistice privind numãrul þãranilor con-
damnaþi pentru diferite infracþiuni în sectorul agricol în perioada 1950-1953.
Astfel, în anii 1950-1953, 89.401 þãrani au primit condamnãri pentru neînde-
plinirea planului de culturã ºi 80.077 pentru infracþiuni încadrate în articolul
183/1949 (nedezmiriºtiri, nestropitul pomilor ºi viei, nevãruitul pomilor,
specula). Într-o notã-raport din 1 decembrie 1961, care se referea la situaþia
arestãrilor fãcute de MAI ºi procuraturã în rândurile þãranilor în anii
1951-1952, era menþionat un numãr de 34.738 de persoane, dintre care
22.088 erau þãrani chiaburi. În aceeaºi notã-raport era precizat faptul cã în
aceeaºi perioadã existaserã 438 de procese publice în care fuseserã implicaþi
þãrani. Datele statistice oferite de Securitate arãtau cã, în perioada 1950-1954,
4.865 de þãrani au fost încadraþi în colonii ºi unitãþi de muncã, iar din
11.526 de persoane cu domiciliu obligatoriu, 1.643 erau þãrani.
Efectele colectivizãrii asupra satului românesc

Preþul colectivizãrii în România a fost uriaº, generaþii de þãrani fiind
sacrificaþi: încarcerãri, deportãri, distrugerea sistemului tradiþional de
proprietate, la care s-a adãugat constituirea unui sistem de dependenþã de
structurile centralizate. Transformarea socialistã a agriculturii a fost un
eºec pentru regimul comunist românesc. Aceasta nu a reuºit sã îi cointereseze
pe þãrani ºi nici sã recupereze decalajele în raport cu celelalte state din
blocul socialist.
REZISTENÞA DIN MUNÞI 693
REZISTENÞA DIN MUNÞI

Andrei Lascu
Dupã 23 august 1944, la iniþiativa liderilor PNÞ au luat fiinþã batalioanele
Iuliu Maniu, care aveau ca scop sprijinirea armatei române în lupta pentru
eliberarea Transilvaniei Ocupate. La cererea comandamentului sovietic,
aceste formaþiuni paramilitare au fost desfiinþate. O parte însã dintre iniþiatorii
acestor batalioane au pus bazele organizaþiei Haiducii lui Avram Iancu
Divizia Sumanelor Negre. Obiectivele acestei organizaþii erau discreditarea
Guvernului Petru Groza, iniþierea de acþiuni armate ºi pregãtirea unor
acþiuni în eventualitatea izbucnirii unui conflict între anglo-americani ºi
sovietici. Liderii acestei organizaþii au încercat sã obþinã sprijinul PNÞ ºi
PNL, precum ºi al unor ofiþeri superiori (generalul Aldea).
Dupã venirea comuniºtilor la putere, în martie 1945, miºcarea de
rezistenþã armatã anticomunistã creºte în intensitate. Aceastã rezistenþã se
va manifesta timp de aproape 20 de ani, având perioada de vârf între anii
1947 ºi 1950.
Fiind încurajaþi de promisiunile americanilor de sprijinire a rezistenþei,
apar planuri de organizare a unei miºcãri la nivel naþional. Unii legionari se
refugiazã în Germania sau în alte þãri europene; ei sunt paraºutaþi în munþi,
însã în multe cazuri sunt prinºi chiar în prima zi de la paraºutare, comuniºtii
având informatori în taberele de pregãtire ale americanilor.
Se poate observa o mare întindere la nivelul întregii þãri, existând
grupuri de rezistenþã în mai toate regiunile. Grupurile nu depãºeau 20 de
membri, ºi la început s-au bucurat de sprijinul sãtenilor de la poalele
munþilor în care se ascundeau, însã treptat, din cauza acþiunilor Securitãþii
împotriva celor care îi sprijineau, situaþia acestora s-a înrãutãþit.
Nu se cunoaºte un numãr exact al grupurilor de rezistenþã, însã în
Fundaþia Luptãtorii din Rezistenþa Armatã Anticomunistã au fost înscrise
peste 200 de grupuri.
Dintre cele mai cunoscute sunt:
În Munþii Apuseni: dr. Iosif Capotã, Teodor ªuºman, col. Nicolae

Dabija, fraþii Macavei, ªtefan Popa, Maxim Sandu, fraþii Spaniol;
În Hunedoara: Lazãr Caragea, Petru Vitan;
În Rodna: Leonida Bodiu (organizaþia Cruce ºi Spadã);
În Vâlcea: Gheorghe Pele, ªerban Secu, Ion Jijie;
În Craiova: g-ral Ion Carlaonþ, Marin Dumitraºcu;
În Gorj: cpt. Mihai Brâncuºi;
În Dobrogea: Gheorghe Fudulea, Gogu Puiu, Nicolae Ciolacu, Nicolae
Trocan, fraþii Croitoru;
În Criºul Alb: Gligor Cantemir, Ion Luluºa, Adrian Mihuþ;
În Maramureº: Vasile Popºa, Ilie Zubaºcu, Gavrilã Mihali-ªtrifundã,

Ion Ilban, Nicolae Pop, Vasile Dunca, banda de preoþi greco-catolici;
În Vrancea: fraþii Paraginã, Victor Lupºa;
În Bârlad: Constantin Dan;
În Bacãu: Vasile Corduneanu;
În Cluj: Gheorghe Paºca, Alexandru Podea, Pop, mr. Emil Oniga,
Cornel Deac;
În Suceava: Silvestru Hazmei;
În Munþii Fãgãraº: la sud: col. Gheorghe Arsenescu, fraþii Petru ºi
Toma Arnãuþoiu, Apostol; la nord: Dumitriu (Gheorghe Ionele), Fãinã,
Ion Cândea ºi Grupul Carpatin Fãgãrãºan;
În Banat: la nord, Ion Constantin ºi Ion Sadovan; la sud: Filon Verca,
Nicolae Horascu, Spiru Blãnaru.
Cea mai longevivã organizaþie de rezistenþã a fost cea condusã de Ion

Gavrilã-Ogoranu, Armata Naþionalã Românã, creatã în 1949 în munþii
Fãgãraº. În urmãtorii ani, grupul condus de Gavrilã-Ogoranu a avut nenumãrate
ciocniri violente cu forþele Securitãþii, în care grupul a pierdut treptat din
membri.
În vara anului 1955 au fost capturaþi 8 luptãtori, în baza informaþiilor unei
persoane de sprijin a grupului. Doi ani mai târziu, 6 dintre aceºtia au fost
executaþi la penitenciarul Jilava. Liderul grupului, Ion Gavrilã-Ogoranu, a
evitat capturarea timp de douã decenii, fiind prins de Securitate abia în
1976, apoi anchetat 6 luni ºi eliberat; pedeapsa lui de condamnare la
moarte fusese prescrisã, dupã trecerea a peste 25 de ani de la pronunþare.
SISTEM CONCENTRAÞIONAR
Dumitru Lãcãtuºu
Primele lagãre de inspiraþie sovieticã au fost înfiinþate în România în
toamna anului 1944, ca o consecinþã a Convenþiei de Armistiþiu. Pânã în
1949, regimul de detenþie al deþinuþilor politici a fost unul normal, ei
beneficiind de drepturile prevãzute de regulamente (dreptul la pachet, vizite
ºi corespondenþã). Trecerea la un regim de detenþie discreþionar interzicerea
drepturilor legale, izolarea, înfometarea, practicarea torturii s-a realizat
începând cu data de 8 mai 1949, acest regim fiind aplicat deþinuþilor
condamnaþi în procesele Maniu, Alexandru Popp-Ion Bujoiu, generalul
Aurel Aldea, vârfurilor organizaþiilor subversive ºi criminalilor de rãzboi,
închiºi la Aiud, Craiova, Galaþi, iar apoi extins ºi la celelalte categorii de
deþinuþi politici.
Generalizarea sistemului sovietic

Numãrul mare de deþinuþi politici, ca urmare a valurilor de arestãri din
perioada 1947-1949, ce depãºea capacitatea de cazare a penitenciarelor
(15.000 în 1945), a determinat amenajarea unor noi spaþii concentraþionare,
eufemistic numite unitãþi de muncã ºi, ulterior, colonii de muncã:
Canalul Dunãre-Marea Neagrã, minele de plumb din Maramureº (Baia
Sprie, Cavnic ºi Nistru), lagãrele de muncã forþatã din Balta Brãilei. În
perioada comunistã, lagãrele au îndeplinit funcþiile de reeducare prin
muncã a deþinuþilor, asigurarea unei forþe de muncã gratuite ºi izolarea
preventivã a duºmanilor poporului, reali sau potenþiali.
Dimensiunile Gulagului românesc

La începutul anului 1990, a fost publicatã în revista Memoria harta
Gulagului românesc, realizatã în baza mãrturiilor foºtilor deþinuþi politici,
ce numãra peste 100 de unitãþi de detenþie (penitenciare, lagãre de muncã,
secþii de deþinere exterioare). Dintre acestea funcþionau la 1 ianuarie 1954:
22 de colonii de muncã, 65 de penitenciare, 11 colonii de minori ºi douã
centre de primire a minorilor Canalul Dunãre-Marea Neagrã (14 lagãre)
a fost desfiinþat în 1953, iar vastul complex concentraþionar din Balta
Brãilei a funcþionat începând cu 1957.
Între 1948 ºi 1964, unitãþile de detenþie erau clasificate în trei categorii:
politice, de drept comun ºi mixte. Locurile de detenþie destinate deþinuþilor
politici erau: Aiud, coloniile de la Canalul Dunãre-Marea Neagrã ºi Balta
Brãilei (bacurile plutitoare, Dãeni, Giurgeni, Periprava, Piatra Frecãþei,
Stoeneºti), Botoºani, Craiova, Fãgãraº, Galaþi, Gherla, Jilava, Miercurea
Ciuc, minele de plumb din Maramureº, Mislea, Ocnele Mari, Piteºti,
Râmnicu Sãrat, Sighet Principal, Târgºor, precum ºi alte zeci de unitãþi
carcerale mai mici rãspândite pe tot cuprinsul þãrii. Deþinuþii politici pro-
veneau din toate categoriile socioprofesionale (intelectuali, politicieni, militari,
muncitori, þãrani), inclusiv din rândurile partidului comunist.
Detenþia
Între 1948 ºi 1964, deþinuþii politici au fost folosiþi la diverse munci la Canalul
Dunãre-Marea Neagrã, Balta Brãilei, Aiud, Gherla, minele de plumb din
Maramureº ºi în alte locuri. În restul penitenciarelor, politicii erau izolaþi
în celule, cu interdicþia de a sta pe pat în timpul zilei sau lângã ferestre.
Singurele drepturi care li se acordau, dintre cele prevãzute de regulamente,
erau plimbarea zilnicã de 15 minute care nu se respecta întotdeauna ºi
posibilitatea de a trimite organelor de stat trei cereri pe an. Regimul de
detenþie era unul de exterminare, normele de muncã fiind duble faþã de cele
ale unui muncitor civil, alimentaþia insuficientã, asistenþa medicalã inexistentã,
pedepsele fizice erau aplicate pentru cele mai mici abateri. Internarea unui
deþinut politic în unitãþile-spital ale DGP sau în spitalele Ministerului
Sãnãtãþii se fãcea numai cu avizul Securitãþii, la propunerea comandantului
de penitenciar ºi în baza recomandãrii medicului din locul de detenþie, aviz
care rareori se acorda, ordinele fiind ca politicii sã fie trataþi în infirmeria
penitenciarului.
Populaþia Gulagului
Numãrul victimelor directe (deþinuþi, deportaþi) ale regimului comunist se
situeazã între 600.000 ºi 2.000.000 (ultima estimare, dupã calculele Aca-
demiei Civice, bazate în mare parte pe mãrturiile foºtilor deþinuþi politici)
estimarea cuprinde ºi numãrul etnicilor germani deportaþi în URSS ºi pe
cel al prizonierilor de rãzboi capturaþi de sovietici. Alte estimãri vorbesc
despre 651.087 de victime (cifrã propusã de istoricul Marius Oprea ºi
bazatã pe documentele de la Serviciul Român de Informaþii, Ministerul
Justiþiei ºi Procuratura Generalã). Distrugerea unor documente oficiale în
timpul regimului comunist sau imediat dupã 1989 , precum ºi contradicþia
surselor, ce indicã pentru aceeaºi perioadã date diferite, fac ca estimãrile sã
fie aproximative, ele putând fi confirmate sau infirmate de viitoarele cer-
cetãri.
Sfârºitul Gulagului
Începând cu anii 60, partidul comunist a optat pentru dezafectarea treptatã
a unor penitenciare ºi colonii de muncã, ceea ce a implicat ºi emiterea unor
decrete de graþiere ºi amnistiere a deþinuþilor politici. La nivel oficial,
ultimii deþinuþi politici au fost eliberaþi în 1964. Cu toate acestea, deþinuþi
politici ºi un regim de detenþie discreþionar au existat ºi în anii 1980, în
special la penitenciarul Aiud, dar ºi în alte locuri de detenþie.
CANALUL DUNÃRE-MAREA NEAGRÃ

Dumitru Lãcãtuºu
Pe 5 mai 1949 era publicatã în Buletinul Oficial al RSR hotãrârea nr. 505
de înfiinþare a Canalului Dunãre-Marea Neagrã, care avea ca scopuri
oficiale: asigurarea unui transport rapid ºi mai ieftin cãtre Marea Neagrã,
industrializarea ºi dezvoltarea economicã a regiunii de sud-est a þãrii, crearea
unei reþele de irigaþii în vederea creºterii productivitãþii agricole, combaterea
secetei ºi asanarea Vãii Carasu. Neoficial, Canalul a oferit un spaþiu de
CANALUL DUNÃRE-MAREA NEAGRÃ 697
detenþie pentru deþinuþii politici ce suprapopulau penitenciarele comuniste.

În septembrie 1949 a fost înfiinþatã pentru coordonarea lucrãrilor Direcþia
Generalã a Canalului (DGC). Între 1949 ºi 1953, DGC a fost condusã de
directorii cu rang de ministru Gheorghe Hossu (1949-1951), Mayer Grünberg
(1951-1952) ºi Vasile Posteucã (1952-1953).
Dimensiunile Canalului Dunãre-Marea Neagrã

Canalul avea o lungime de 65-70 de kilometri ºi un traseu ce urma Valea
Carasu, dinspre Cernavodã spre Poarta Albã, îndepãrtându-se apoi spre
nord, prin dealul Nazarcea, spre Nãvodari, ajungând la Marea Neagrã
prin portul Taºaul (Capul Midia). Coloniile canalului erau: Columbia
(Cernavodã) 1.200-8.000 deþinuþi; Saligny 2.000-8.000, majoritatea
femei; Kilometrul 5 2.000; Kilometrul 31 1.500; Poarta Albã
10.000-12.000; Galeº sau Coasta Galeº 3.000; Noua Culme sau
Culmea 9 2.000-7.500; Taºaul 1.500; Peninsula sau Valea Neagrã
6.000-8.500; Capul Midia 500-2.500. Au mai funcþionat lagãrele speciale
de la Eforie (300 de deþinuþi), Constanþa (Stadion 400 de deþinuþi) ºi
întreprinderile agricole de la Seimeni, Saligny, Medgidia, Basarabi sau
Nãvodari.
Forþa de muncã de la Canal era reprezentatã de deþinuþi politici ºi de
drept comun, militari ºi muncitori civili. Din totalul lucrãtorilor la Canal,
deþinuþii au reprezentat 19,2% (6.400 de persoane) în septembrie 1949;
20,7% (5.382 de persoane) în iunie 1950; 43,8% (15.000 de persoane) în
mai 1951; 82,5% (20.768) în noiembrie 1952; 20.193 de persoane în
aprilie 1953 ºi 14.244, trei luni mai târziu. Pentru asigurarea forþei de
muncã, directorul Canalului trimitea o adresã cu necesarul de oameni
ministrului Afacerilor Interne, care îi ordona ºefului Direcþiei Anchete sã
asigure numãrul de persoane solicitat. Direcþia Anchete repartiza pe regiuni
cifra stabilitã, iar din regiuni înaintau propuneri de internare pe bazã de
tabele nominale, dupã care urmau, cu aprobarea ministrului, reþinerea ºi
internarea persoanelor vizate.
Viaþa cotidianã
O zi la Canal începea dimineaþa la ora 3.30 ºi se termina seara la ora 22.
Dupã servirea mesei de dimineaþã, deþinuþii erau încolonaþi ºi trimiºi la
muncã. Programul de lucru era de minimum 10 ore. În timpul muncii,
deþinuþii erau organizaþi în brigãzi de 50 de persoane. Lucrãrile care se
executau la Canal constau în: excavaþii, transportul pãmântului la locurile
desemnate, încãrcãri ºi descãrcãri de vagoane cu pãmânt, sfãrâmarea pietrei
la carierã, construirea de cãi ferate, barãci, clãdiri. Caracteristice regimului
de detenþie de la Canal erau: munca extenuantã, alimentaþia precarã, lipsa
asistenþei medicale ºi un regim de teroare impus de ofiþerii ºi subofiþerii

coloniilor de muncã. Ion Cârja, fost deþinut la Canal, îºi amintea cã, pentru
a atenua senzaþia de foame, deþinuþii consumau orice li se pãrea comestibil:
muºchi de pietre, alge marine, iarbã ºi buruieni, dacã ajungeam la ele. Pe
unde treceam noi nu mai rãmânea nici o iarbã, mai rãu decât dupã pârjol.
Au fost câteva cazuri când am mâncat pãmânt, bãnuind cã în el s-ar afla ceva
grãsimi.
La Capul Midia s-a înregistrat, între noiembrie 1952 ºi februarie 1953,
rata de mortalitate cea mai ridicatã (17%), faþã de 1-4% în celelalte colonii.
Vinovat de aceastã situaþie ºi de aplicarea unui regim de teroare deþinuþilor
a fost considerat comandantul coloniei, Liviu Borcea. Acesta a fost condamnat
în 1955 în lotul Salcia, alãturi de alþi ofiþeri ºi subofiþeri de la coloniile
Salcia ºi Cernavodã. În 1957, toþi membrii lotului au fost graþiaþi de restul
pedepselor ºi reîncadraþi în DGP, la intervenþia lui Alexandru Drãghici,
care a considerat cã cei în cauzã, chiar dacã au sãvârºit faptele ce li se
imputau, nu au fãcut acest lucru cu intenþia de a primejdui securitatea
statului.
Procesele de la Canal
În lunile august-septembrie 1952 au fost regizate douã procese-spectacol, în
care a fost implicatã conducerea tehnicã a Canalului, acuzatã cã a sabotat
din interior lucrãrile. În primul proces au fost implicate 10 persoane, din
care 5 au fost condamnate la moarte. Dintre acestea au fost executate 3
(Aurel Rozei, Nicolae Vasilescu, Dumitru Nichita). În cel de-al doilea
proces au fost judecate 15 persoane, printre care ºi Gheorghe Crãciun,
fratele Constanþei Crãciun, membru de partid din perioada ilegalitãþii,
secretar al Comitetului orãºenesc de partid între 1951 ºi 1953 ºi ministru al
Culturii (1953-1957). Cele douã loturi au fost condamnate pentru crima
de sabotare a propãºirii economiei naþionale a RPR ºi crima de ameninþare
a pãcii popoarelor.
Închiderea Canalului a fost decisã prin HCM nr. 2404/17 iulie 1953,
fiind determinatã de modificarea politicii sovietice faþã de România, auto-
ritãþile de la Bucureºti fiind acuzate cã au neglijat bunãstarea poporului,
de lipsa acutã de forþã de muncã, de ritmul lent de înaintare a lucrãrilor, dar
ºi de efortul financiar considerabil, care depãºea posibilitãþile financiare ale
statului român. Sumele investite la Canal au reprezentat 35% din venitul
naþional.
REEDUCARE 699
REEDUCARE
Alin Mureºan
Încercãri de reeducare au avut loc în închisorile româneºti din momentul
instaurãrii noii puteri pânã în ultimele momente ale perioadei de încarcerãri
masive ale deþinuþilor politici (1946-1964).
Experimentul Piteºti. Cronologic, prima acþiune de reeducare (în
fapt, renunþarea declarativã a deþinuþilor politici la orice fel de activitate
anticomunistã în schimbul eliberãrii) a avut loc la Aiud în 1946, cu puþine
ecouri, însã unul dintre martorii sãi, studentul Alexandru Bogdanovici, a
încercat sã o imite pe scarã largã la închisoarea Suceava în 1948, imediat
dupã arestãrile în masã din lunile mai-iunie. Respinsã de majoritatea celor
închiºi, acþiunea sa a atras interesul oficialilor din Ministerul de Interne,
care au preluat-o ºi au început sã selecteze alþi deþinuþi pe care sã îi
foloseascã în implementarea unui sistem de reeducare violentã. Cel care s-a
impus pentru acest rol a fost un student comunist de la Facultatea de Drept,
închis pentru nedenunþarea vechilor sale legãturi cu o organizaþie antico-
munistã. Revanºard, Eugen Þurcanu a fost instrumentul perfect în mâna
Securitãþii, care l-a transferat în închisoarea din Piteºti imediat dupã ce l-a
instruit.
Metode ºi scopuri. Împreunã cu alþi câþiva deþinuþi dispuºi la compromisuri
pentru eliberarea înainte de termen, manevraþi de înalþi oficiali din Securitate
(Gheorghe Pintilie ºi Alexandru Nicolschi), cu complicitatea administraþiei
penitenciarului, Þurcanu a condus ceea ce a rãmas cunoscut sub numele de
experimentul ori fenomenul Piteºti, în fapt torturarea continuã ºi fãrã
limite a altor deþinuþi politici (realmente anticomuniºti) pentru un dublu
scop: smulgerea unor informaþii suplimentare despre activitatea împotriva
regimului înainte de arestarea lor ºi anihilarea fizicã ºi moralã a victimelor,
odatã cu compromiterea lor. Unicã prin complexitatea ºi caracterul ei
macabru, acþiunea de la Piteºti îmbina cele mai diverse ºi violente metode
de torturã fizicã (lovituri cu pumnii, palmele, picioarele, scândurile în orice
zonã a corpului ºi a capului, privarea de somn timp de zile sau sãptãmâni,
îngurgitarea forþatã a mâncãrii fierbinþi, sãrarea excesivã a mâncãrii urmatã de
privarea de apã, mâncarea fecalelor ºi bãutul urinei, sute de genuflexiuni, flotãri
ºi alte miºcãri de gimnasticã etc.) cu violentarea psihicã (ºocul agresãrii venite
din partea foºtilor colegi ºi prieteni, obligarea victimelor sã asiste la torturile
din camerã, declanºarea bruscã a schingiuirilor dupã o perioadã liniºtitã,
supravegherea permanentã, obligarea victimelor sub ameninþarea torturii sã-ºi
denigreze familia, prietenii, magiºtrii ºi sã îºi ponegreascã credinþa ºi Biserica,
forþarea celor mai mulþi sã acþioneze ºi ei violent asupra altor colegi).
Coimplicarea victimelor în torturi avea rolul de a le provoca respectivilor
prãbuºirea moralã ºi de a-i compromite în ochii colegilor, dar ºi de a-i
transforma în persoane ºantajabile inclusiv dupã eliberarea din închisoare.
700 MAREA ADUNARE NAÞIONALÃ
Rãspândirea ºi încetarea torturilor. Experimentul Piteºti s-a desfãºurat

în penitenciarul omonim între decembrie 1949 ºi august 1951, dar a fost
exportat din primãvara lui 1950 ºi în alte închisori, cele mai importante
centre de torturare fiind la Gherla ºi Canal (dar ºi la Braºov, Târgu Ocna ori
Târgºor). Bãtãile au fost oprite în noiembrie 1951 la Gherla, iar regimul
comunist a încercat sã se disculpe implicând într-o serie de trei procese mai
mulþi deþinuþi (participanþi sau nu la torturi) ºi câþiva oficiali de rangul doi
ºi trei implicaþi în acþiune. ªaptesprezece studenþi au fost executaþi în 1954,
printre care ºi Eugen Þurcanu. În lipsa unor documente oficiale, numãrul
victimelor poate fi doar aproximat. Dintre cei 1.000-1.500 de studenþi trecuþi
prin experiment, au decedat între 40 ºi 70, iar alte câteva sute au rãmas cu
importante sechele fizice.
Alte acþiuni de reeducare. Obligat de presiunile internaþionale sã înceteze
aplicarea experimentului violent, regimul comunist nu s-a oprit cu totul din
organizarea unor acþiuni înrudite cu cea de la Piteºti. Reeducãri lipsite de
violenþã, care urmãreau doar atragerea formalã a rezistenþilor de partea
autoritãþilor, în scopul compromiterii acestora, au avut loc în mai multe
penitenciare din þarã, la scarã mai mare sau mai micã. Cele mai importante
astfel de acþiuni s-au desfãºurat înainte de desfiinþarea oficialã a închisorilor
politice la Aiud ºi Botoºani.
MAREA ADUNARE NAÞIONALÃ

Mihai Burcea
În perioada 1948-1989, instituþia care a elaborat ºi girat totalitatea actelor
normative publicate sau nepublicate prin care s-au încãlcat în repetate
rânduri drepturile fundamentale ale omului a fost Marea Adunare Naþionalã.
În decursul celor nouã legislaturi, pseudoparlamentul socialist nu a întreprins
nicio acþiune pentru a pune capãt abuzurilor sãvârºite de angajaþii Ministerului
de Interne împotriva cetãþenilor care aveau altã opinie decât cea a partidului
unic. Nicio comisie specialã parlamentarã nu a fost înfiinþatã în perioada
1948-1989 pentru a cerceta sau semnala mãcar abuzurile organelor represive
ale statului. În cei aproape 50 de ani de socialism nu a fost interpelat
niciodatã vreun ministru de Interne sau vreun cap al Securitãþii pentru a da
socotealã în faþa aleºilor vizavi de atitudinea angajaþilor acestor instituþii
faþã de cetãþenii republicii.
Ziua de 30 decembrie 1947 a fost momentul în care comuniºtii români
au reuºit sã preia conducerea totalã asupra României. Regele Mihai a fost
silit sã abdice, iar Adunarea Deputaþilor a fost convocatã într-o ºedinþã
extraordinarã pentru adoptarea legii prin care România a fost proclamatã
republicã popularã. Funcþia de ºef al statului a fost preluatã de un organ
colectiv de conducere, Prezidium, care urma sã aibã ca sarcinã principalã
elaborarea unei noi constituþii ºi organizarea de noi alegeri.
MAREA ADUNARE NAÞIONALÃ 701
Primele alegeri de deputaþi pentru Marea Adunare Naþionalã au fost

câºtigate, dupã cum era de aºteptat, de cãtre Frontul Democraþiei Populare,
cu 93,2% din totalul voturilor exprimate, urmat de partidele din opoziþie:
Partidul Naþional Liberal (Petre Bejan) cu 2,8% ºi Partidul Þãrãnesc Democrat
cu 0,7%. În urmãtoarele opt legislaturi ale MAN, alegerile parlamentare
vor fi câºtigate de FDP/FUS/FDUS cu procente care astãzi ar putea pãrea
halucinante (FDP alianþã electoralã a partidelor ce doreau sã construiascã
socialismul, constituitã la 27 februarie 1948 ºi care era formatã din Partidul
Muncitoresc Român, Frontul Plugarilor, Partidul Naþional Popular ºi Uniunea
Popularã Maghiarã. Ultimele trei formaþiuni politice mai sus menþionate
vor fi desfiinþate ulterior, în anii 1950. Pânã în 1989, FDP îºi va schimba
denumirea de douã ori: prima datã în 1968, în cea de Frontul Unitãþii
Socialiste, apoi în 1980, în cea de Frontul Democraþiei ºi Unitãþii
Socialiste).
O legislaturã MAN a avut, în perioada 1948-1975, un mandat de patru
ani, iar la urmãtoarele alegeri, acest mandat a fost prelungit la cinci ani.
MAN era compusã din deputaþi aleºi pe circumscripþii electorale, norma lor
de reprezentare variind în timp de la 414 (un deputat la 40.000 de locuitori)
în 1948 la 369 (un deputat la 61.500 de locuitori) în 1985. Dupã ce erau
aleºi deputaþi, cei care primeau acest titlu continuau sã lucreze la vechiul lor
loc de muncã în calitate de militari, muncitori, medici, activiºti PCR etc.
Munca lor în cadrul legislativului nu avea un caracter profesional, ci era o
chestiune de onoare, ei fiind consideraþi reprezentanþi ai poporului, ºi nu
funcþionari ai statului angajaþi în baza unui contract de muncã. Astfel, ei nu
erau remuneraþi cu un salariu pentru activitatea depusã, ci primeau o
indemnizaþie de 1.000 de lei pe lunã ºi 200 de lei pe ºedinþã.
În privinþa structurii sociale a noului parlament, majoritatea deputaþilor
proveneau din rândurile muncitorilor ºi þãranilor, iar clasele exploatatoare
reprezentate în vechea Adunare a Deputaþilor de moºieri, bancheri, patroni
nu se vor mai regãsi în noua structurã legislativã.
În preajma alegerilor, dar ºi dupã desfãºurarea lor, partidul apela la
personalitãþile culturii române (pe lângã muncitori stahanoviºti, cincisutiºti,
activiºti, þãrani cooperatori) pentru a-ºi exprima public acordul, în presa
scrisã, radio sau televiziune (începând cu 1956), cu marile realizãri ºi
idealuri ale comunismului.
Deºi cetãþenii îi alegeau pentru a le reprezenta ºi apãra interesele,
parlamentarii lui Dej ºi Ceauºescu nu s-au sinchisit vreodatã sã-ºi ia rolurile
în serios, singurele momente de concentrare pe care ºi le permiteau fiind
aplauzele la unison, mecanic, fãrã vreo urmã de discernãmânt legatã de
fondul discursurilor sau chestiunilor enunþate de antevorbitori.
Noi alegeri urmau sã aibã loc la sfârºitul celui de-al VIII-lea cincinal
(1986-1990), în martie 1990. România se afla în plin proces de fãurire a
societãþii socialiste multilateral dezvoltate, un proces revoluþionar continuu
început la 23 august 1944 ºi periodizat de comuniºti în felul urmãtor:
702 SECURITATEA
revoluþia popular-democraticã (1944-1947); înfãptuirea sarcinilor revoluþiei

socialiste, realizarea economiei socialiste unitare ºi victoria socialismului
(1948-1965); consolidarea socialismului, a bazei sale tehnico-materiale
(1966-1970); fãurirea societãþii socialiste multilateral dezvoltate (începând
cu anul 1971). Din fericire însã, farsa parlamentarã începutã în 1946 a luat
sfârºit (cel puþin formal) pe 20 mai 1990, când au avut loc primele alegeri
libere dupã o perioadã neagrã din istoria României.
SECURITATEA
Andrei Muraru
Dupã unii autori (Dennis Deletant), cea mai temutã poliþie politicã din
spatele Cortinei de Fier, Securitatea, a fost creatã în 1948 (Decretul 221 din
30 august 1948) în cadrul Ministerului de Interne, având drept scop apãrarea
cuceririlor democratice ºi asigurarea securitãþii Republicii Populare Române
împotriva uneltirilor duºmanilor din interior ºi exterior. Iniþial s-a numit
Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului ºi a avut 10 direcþii centrale ºi 12
regionale. Ulterior, denumirea ºi structura au fost schimbate, ajungând
chiar ºi minister distinct (1952), ultima organizare a poliþiei politice având
loc în 1978. Principala instituþie a represiunii comuniste a avut rolul de a
menþine la putere partidul unic, fiind controlatã ºi dirijatã de acesta.
La înfiinþare, pregãtitã cu mult timp înainte prin infiltrarea persoanelor
fidele în posturi-cheie din vechile servicii secrete sau de ordine ale statului
român, racolarea de indivizi obedienþi ºi gestionarea supravegherii informative
ºi a arestãrilor , cadrele Securitãþii au fost asigurate de membri ai Partidului
Comunist, tovarãºi de drum din cadrul Serviciului Special de Informaþii,
Siguranþei, Formaþiunilor de Luptã Patrioticã sau ai Corpului Detectivilor.
Serviciul de Informaþii Externe era integrat în Securitate, la fel ca spionajul
ºi contraspionajul, inclusiv cel economic. Printre direcþiile ºi atribuþiile
Securitãþii se numãrau interceptarea convorbirilor ºi a corespondenþei, fi-
lajul, anchetele penale, supravegherea informativã, siguranþa transporturilor
speciale, protecþia liderilor de partid, activitatea de contrainformaþii în
Miliþie, armatã ºi penitenciare.
În 1948, Securitatea avea 4.600 de cadre, pentru ca în momentul colapsului
regimului, în 1989, sã aibã 14.259 de ofiþeri. Nevoia de expertizã ºi de
instruire a cadrelor Securitãþii era mascatã prin infiltrarea unui corp de
consilieri sovietici în poziþii-cheie pentru influenþarea deciziilor importante
din cadrul Securitãþii; consilierii sovietici s-au aflat în România pânã spre
mijlocul anilor 60. Primii ºefi ai Securitãþii au fost: director general
Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko), directorii adjuncþi Alexandru
Nicolschi (Boris Grünberg) ºi Vladimir Mazuru; toþi trei erau agenþi
sovietici acoperiþi.
În 1949 au fost create Trupele de Securitate, al cãror scop principal era
menþinerea ordinii în centrele industriale mari. În câþiva ani, Trupele de
SECURITATEA 703
Securitate aveau în jur de 165.000 de militari. Ulterior, aceastã structurã

ºi-a dovedit utilitatea în luptele duse împotriva rezistenþei armate anticomuniste
sau împotriva miºcãrilor organizate care se opuneau unor decizii ale regimului
comunist (colectivizarea, naþionalizarea). În 1989, Trupele de Securitate
aveau 23.370 de ofiþeri ºi militari în termen. O altã structurã de luptã a
Securitãþii, USLA (Unitatea Specialã de Luptã Antiteroristã), a fost creatã
în 1978 ºi numãra aproape 800 de ofiþeri ºi soldaþi.
Primele acþiuni represive au constat în arestarea ºi anchetarea legionarilor,
a celor care au guvernat în perioada antonescianã, precum ºi a membrilor
partidelor istorice. Valurile de arestãri au continuat prin reþinerea ºi încarcerarea
celor care erau consideraþi ostili regimului de sorginte sovieticã. Anchetele
dure, abuzurile din penitenciare, fenomenul reeducãrii de la sfârºitul anilor
1940 desfãºurat în unele unitãþi de detenþie, execuþiile sumare ºi cele mai
multe încãlcãri ale drepturilor omului din vremea regimului comunist sunt
legate de activitatea Securitãþii. De asemenea, zecile de mii de arestãri ºi
internãri în diferite forme ale detenþiei administrative sunt rodul supravegherii
informative a Securitãþii, care a oferit listele cu persoanele indezirabile.
Marile acþiuni de reþinere a fostelor elite (intelectuale, religioase,
militare etc.) ºi de deportare în masã, represiunea împotriva societãþii
civile, a opoziþiei politice ºi a cultelor religioase au fost realizate cu sprijinul
poliþiei politice.
În cei 51 de ani de activitate (1948-1989), poliþia politicã comunistã din
România a reuºit sã inducã o permanentã tensiune, sã inoculeze sentimentul
fricii ºi sã impunã teroarea, impregnând o psihozã a informatorului infiltrat
în toate straturile societãþii. Statisticile aratã cã, la puþin timp dupã crearea
Securitãþii, în 1951, existau deja peste 10.000 de informatori, pentru ca în
1989 numãrul acestora sã fie de aproximativ 400.000, dintre care 137.000
activi. Informatorii erau uneori retribuiþi, alteori ºantajaþi, metodele de
recrutare fiind extrem de diverse.
Psihoza colectivã legatã de prezenþa poliþiei politice ºi de sentimentul
insecuritãþii individuale ajunsese la cote paroxistice în anii 1950. Spre deosebire
de epoca lui Gheorghiu-Dej (1948-1965), în regimul ceauºist Securitatea a
continuat sã supravegheze ºi sã impunã teroarea, dar cu mijloace mai subtile.
Cu toate acestea, în perioada 1965-1989, Securitatea nu s-a ferit de la
acþiuni care au lezat integritatea ºi drepturile indivizilor. Poliþia politicã
avea sarcina de a-i urmãri inclusiv pe cetãþenii strãini care se aflau pe
teritoriul României.
Pe plan extern, Securitatea a fãcut uz de acelaºi arsenal pentru anihilarea
adversarilor. În 1951 a fost înfiinþatã Direcþia de Informaþii Externe, acþiunile
acesteia fiind caracterizate prin atentate, asasinate la comandã, trafic de droguri,
ºantajul sau rãpirea unor persoane incomode pentru regim. Defectarea
generalului Ion Mihai Pacepa, în iulie 1978, a avut efecte grave asupra
reþelei de spionaj a României. Generalul a dezvãluit, printre altele, inclusiv
ordinele trasate de Nicolae Ceauºescu în acþiunile de lichidare a celor
704 FEMEI
incomozi regimului. Existã dovezi conform cãrora Securitatea a pus la cale

chiar lichidarea unor angajaþi ºi colaboratori ai postului de radio Europa
Liberã ºi un atentat la sediul RFE de la München, în februarie 1981.
Acþiunile teroriste ale Securitãþii nu sunt încã pe deplin elucidate.
FEMEI
Luciana Marioara Jinga
Felul în care Partidul Comunist din România a înþeles sã trateze problema
femeilor se plaseazã în mod evident sub influenþa modelului sovietic.
Principala cale prin care se urmãrea îmbunãtãþirea poziþiei femeii în societate
era integrarea economicã ºi socialã. Privitã din aceastã nouã perspectivã,
femeia devenea pentru Partidul Comunist o nouã potenþialã sursã economicã
ºi politicã ce trebuia exploatatã. Mãsurile luate de Partidul Comunist Român
aratã în mod explicit acest lucru.
Problema muncii în rândul femeilor a constituit o preocupare a
comuniºtilor români încã din 1929, când, fãcându-se trimitere la paragraful
17 din Rezoluþia politicã a celui de-al IV-lea Congres al partidului, se
spunea: Trebuie pusã în faþa Partidului problema necesitãþii unei activitãþi
speciale sistematice în rândul femeilor. În acest sens a fost alcãtuit un plan
de activitate complex ce organiza activitatea cu femeile în plan naþional.
Proiectele îndrãzneþe au rãmas însã la nivel scriptic, fapt dovedit ºi de o
rezoluþie din aprilie 1934 în care se sublinia faptul cã, pânã în acel moment,
nu fuseserã puse în practicã hotãrârile partidului privind munca specialã
în rândul femeilor muncitoare.
Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, în urma acordãrii dreptului de vot
femeilor, problematica atragerii acestora cãtre miºcarea comunistã a devenit
un punct deosebit de important în programul partidului. Potenþialul electo-
ratului feminin în perspectiva alegerilor care urmau nu a rãmas indiferent
liderilor comuniºti care, preluând modelul stalinist, au optat pentru integrarea
femeilor pe diferite paliere ale vieþii economice ºi sociale prin intermediul
organizaþiilor de masã: Sindicate, Apãrarea Patrioticã ºi Uniunea Patrioticã.
Aºa cum rezultã din raportul asupra activitãþii comisiei de femei a PCR pe
octombrie 1944, în ciuda eforturilor depuse, în munca cu femeile se
fãcea simþitã lipsa de coordonare. La acest neajuns se adãuga ºi competiþia
reprezentatã de celelalte organizaþii feminine existente la acel moment pe
plan naþional, în special cele ce þineau de alte partide politice. În acest
context, ideea formãrii unei uniuni a tuturor organizaþiilor feminine,
structurã adoptatã deja de partidele comuniste ale altor state din Europa
Centralã ºi de Est, a pãrut a fi mutarea cea mai fireascã. Prima acþiune cãtre
o unificare a muncii în rândul femeilor în cadrul Partidului Comunist o
constituie crearea Uniunii Femeilor Antifasciste din România (UFAR) la
15 aprilie 1945. În jurul acestei organizaþii a fost creatã, la 8 martie 1946,
FEMEI 705
Uniunea Femeilor Democrate din România (UFDR), structurã cu personalitate

juridicã ce a înglobat toate organizaþiile feminine democrate, profesionale,
culturale, politice, cooperatiste, sportive, de asistenþã socialã, fãrã deosebire
de rasã, naþionalitate, religie ºi partid politic. Aceastã nouã structurã ºi-a
pãstrat filiaþia comunistã, principalele lidere ale organizaþiei fiind soþiile
unor importanþi lideri comuniºti: Liuba Chiºinevschi, Elisabeta Luca,
Ghizela Vass ºi, bineînþeles, Ana Pauker, figurã importantã a Partidului
Comunist Român, prima femeie din lume care a ocupat funcþia de ministru
de Externe. Odatã cu cãderea în dizgraþie a Anei Pauker, puterea de la
Bucureºti a hotãrât sã renunþe la UFDR. În 1953, activitatea acestei organizaþii
a fost scindatã, fiind înfiinþate douã noi organisme: Comitetul Femeilor
Democrate din RPR, responsabil cu activitatea obºteascã, ºi Secþia Muncii
de Partid în rândul Femeilor, care rãspundea de selecþionarea ºi repartizarea
cadrelor.
Dupã câºtigarea alegerilor ºi obþinerea puterii, Partidul Comunist Român
aduce în atenþie problema femeilor într-un mod cât se poate de pragmatic.
Printr-o serie de hotãrâri la nivelul Consiliului de Miniºtri 1952 ºi 1974 se
sprijinã accesul ºi promovarea femeilor în toate sectoarele de activitate
ale economiei. Se sprijinea, de asemenea, promovarea femeilor în diferite
funcþii de conducere ºi organisme reprezentative. Constituind peste jumãtate
din numãrul total al populaþiei, femeile nu puteau lipsi din mãreþul plan al
construirii socialismului. Femeia încadratã în câmpul muncii nu o exclude
însã pe femeia mamã, femeia soþie, a cãrei misiune era consolidarea familiei
ºi creºterea tinerei generaþii. De aici a rezultat unul dintre coºmarurile femeilor
din România, dubla zi de muncã. În sfera producþiei, femeile au fost
exploatate de cãtre statul patriarh, iar în sânul familiei, de cãtre bãrbaþi.
O normã completã la locul de muncã era urmatã de o altã normã în familie.
Rolul femeii se schimbase în societate, dar nu ºi în cadrul vieþii private,
unde îi reveneau aproape exclusiv sarcinile de îngrijire a familiei.
Când activitatea organizaþiilor de femei nu s-a ridicat la nivelul aºteptãrilor
partidului, liderii acestuia nu au pregetat în a lua decizii prompte. Constatând
lipsa lor de eficacitate, atât Comitetul Femeilor Democrate din RPR, cât ºi
Secþia Muncii de Partid în rândul Femeilor sunt desfiinþate, locul lor fiind
luat, în 1957, de Consiliul Naþional al Femeilor. Modificãrile instituþionale
nu aduceau însã ºi modificãri de naturã ideologicã. Statutul Consiliului
Naþional al Femeilor urma direcþiile bine cunoscute ale egalitãþii, cu toate
formele sale: politicã, economicã, acces la educaþie, viaþa privatã. Pânã la
revoluþia din decembrie 1989, Consiliul Naþional al Femeilor ºi-a pãstrat
structura, rãmânând principala organizaþie destinatã femeilor în cadrul
partidului comunist. Situaþia femeilor însã nu a cunoscut aceeaºi linearitate.
Imaginea, dar ºi viaþa femeilor din anii 1950-1960 au diferit semnificativ de
cele ale anilor 1970-1980. În ultimele decenii de comunism, imaginea
femeii este legatã de stereotipul mamã-viaþã-pace. Termenul egalitate îºi
schimbã sensurile, acum fiind vorba mai puþin de o egalitate în drepturi, ci
706 POLITICÃ NATALISTÃ
mai mult de o egalitate în îndatoriri. Individul trãieºte în slujba statului

pentru a fãuri societatea multilateral dezvoltatã. Una dintre sarcinile importante
în fãurirea acestui viitor luminos a fost ºi creºterea natalitãþii. Prin
Decretul nr. 770 din 1966, care interzice avortul, femeile au fost lipsite ºi
de libertatea de a dispune de propriul corp, virulenþa cu care a fost aplicatã
aceastã decizie fãcând din exemplul românesc un caz special.
POLITICÃ NATALISTÃ
Florin S. Soare
Prin politicã demograficã se înþelege ansamblul de mãsuri luate de
autoritatea statalã pentru influenþarea numãrului, structurii, repartizãrii ºi
miºcãrii naturale a populaþiei din teritoriul guvernat. Componentã a politicii
demografice, care în cazul românesc înglobeazã procesul de urbanizare
forþatã ºi omogenizarea etnicã a populaþiei, politica natalistã a regimului
comunist din România reprezintã un exemplu sugestiv pentru modul în care
statul comunist înþelege sã îºi guverneze cetãþenii. Ea se constituie nu
numai într-un tip aparte de intruziune a statului în sfera privatã a individului,
dar pune în evidenþã ºi modul defectuos de configurare a politicilor publice,
cu grave consecinþe de ordin medical ºi social.
Întinsã pe o perioadã de aproape 23 de ani, aceastã politicã a cuprins
mai multe aspecte, între care: adoptarea unei legislaþii represive privind
întreruperile de sarcinã, înãsprirea condiþiilor pentru acordarea divorþului,
aplicarea de impozite pe veniturile persoanelor fãrã copii, oferirea de
stimulente femeilor-mame, toate acestea susþinute de o propagandã intensã.
Legislaþia antiavort
Adoptarea Decretului 770 din 29 septembrie 1966 pentru reglementarea
întreruperilor de sarcinã este consideratã momentul de debut al politicii
pronataliste în România, marcând o rupturã faþã de legislaþia similarã din
Europa Centralã ºi de Est. Prin modificãrile aduse Codului Penal (Decretul
771/1966), întreruperea de sarcinã devine infracþiune, fiind consideratã
pericol social cu consecinþe grave de ordin medical, demografic ºi social.
Femeia care îºi producea un avort sau consimþea ca acesta sã fie efectuat de
o altã persoanã putea primi o pedeapsã cu închisoarea cuprinsã între 6 luni
ºi 2 ani, iar persoana care executa intervenþia risca pânã la 10 ani de închisoare
corecþionalã, în cazul decesului pacientei. Pentru cadrele medicale, aceste
pedepse erau urmate de suspendarea dreptului de exercitare a profesiei pe o
perioadã cuprinsã între 2 ºi 10 ani. Instigarea, complicitatea, favorizarea ºi
deþinerea de instrumente pentru întreruperea sarcinii erau de asemenea
pedepsite. O intervenþie neautorizatã se putea efectua de cãtre medic doar în
caz de urgenþã, cu obligaþia ca în cel mult 24 de ore sã anunþe în scris pe
POLITICÃ NATALISTÃ 707
procuror, cel care avea în cele din urmã sã constate în ce mãsurã intervenþia
fusese sau nu necesarã.
O sarcinã putea fi întreruptã în condiþii legale numai în cazul în care:
a) punea viaþa femeii în pericol, care nu putea fi înlãturat printr-un alt
mijloc; b) unul din pãrinþi suferea de o boalã gravã, care se transmite
ereditar sau care determinã malformaþii congenitale grave; c) femeia
însãrcinatã prezenta grave invaliditãþi fizice, psihice sau senzoriale; d) femeia
era în vârstã de peste 45 de ani; e) femeia nãscuse patru copii ºi îi avea în
îngrijire; f) sarcina era urmarea unui viol sau a unui incest. Autorizarea era
datã de cãtre comisii medicale speciale, numite prin decizia Comitetului
executiv al Sfatului popular.
Etape de implementare
Întreaga politicã natalistã a regimului între 1966 ºi 1989 s-a desfãºurat pe
parcursul a trei etape, fiecare marcatã de modificãri succesive ale Decretului
770/1966. O primã perioadã, 1966-1973, este caracterizatã de prevalenþa
mãsurilor de stimulare a natalitãþii (alocaþii pentru copii, prime de naºtere,
concedii de maternitate, diverse beneficii pentru familiile cu mai mulþi
copii), mãsurile coercitive având mai mult un rol de exemplu. În februarie
1972, ca urmare a numeroaselor sesizãri din partea personalului medical,
dar ºi în scopul unei ralieri la convenþiile demografice internaþionale, este
emis Decretul 53, prin care vârsta minimã la care se puteau efectua întreruperi
de sarcinã este redusã la 40 de ani.
Dupã o evoluþie spectaculoasã în primul an (27,4 în 1967 faþã de
14,3 în 1966), natalitatea intrã din nou în declin, ceea ce determinã
înãsprirea mãsurilor, prin revizuirea, la 17 ianuarie 1974, a Instrucþiunilor
de aplicare a Decretului 770 (Instrucþiunile nr. 27). Aceste modificãri vizau
o implicare sporitã a cadrelor medicale, miliþiei ºi procuraturii în procesul
de monitorizare ºi control. În componenþa comisiilor medicale de avizare a
întreruperii sarcinii intra, de aceastã datã, ºi câte un reprezentant al
Procuraturii ºi al Ministerului de Interne. Aceleaºi instituþii erau implicate
în procesul de supraveghere ginecologicã a femeilor, în vederea depistãrii
sarcinilor. Controalele erau efectuate pe eºantionul de vârstã 16-45 de ani,
semestrial sau anual, cu precãdere în întreprinderile ºi instituþiile în care îºi
desfãºurau activitatea un numãr mare de femei.
Perioada 1984-1989 poate fi consideratã cea mai dramaticã a politicii
nataliste din România, prin prisma victimelor directe ale acesteia (decesele
materne ºi infantile). Prin Decretul 411/1985 are loc o nouã schimbare a
legislaþiei, vârsta minimã pentru efectuarea unei întreruperi de sarcinã fiind
restabilitã la 45 de ani, iar numãrul de copii pe care femeia trebuia sã-i aibã
în îngrijire pentru a solicita o intervenþie creºte de la 4 la 5. Totodatã, din
cauza restricþionãrii severe a accesului la mijloacele de contracepþie
708 ALIMENTAÞIE RAÞIONALÃ
modernã, atât de facto (prin lipsa acestor mijloace de pe piaþa româneascã

ºi prin inexistenþa educaþiei sexuale), cât ºi de jure, prin interzicerea sterilizãrii
chirurgicale ºi utilizarea steriletelor (Ordinul ministrului Sãnãtãþii nr. 300
din 18 august 1986), a prescrierilor de reþete anticoncepþionale (Circulara
nr. VI C1 3496 din 4 septembrie 1986), precum ºi din cauza limitãrii
naºterilor prin cezarianã (Ordinul 473/9 decembrie 1983), urmãrile legislaþiei
dure a avortului din România comunistã au fost cu atât mai grave.
Cãderea regimului Ceauºescu a însemnat ºi sfârºitul acestui tip de
politicã natalistã în România. Una dintre primele mãsuri luate de cãtre
Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale a fost adoptarea Decretului-Lege
nr. 1 din 26 decembrie 1989, ce abroga Decretul 770/1966 ºi articolele
185-188 din Codul Penal care incriminau avortul.
Consecinþe
Aplicarea severã a politicii nataliste, al cãrei element central a fost legislaþia
antiavort, a generat numeroase probleme în plan medical ºi social-instituþional,
economic ºi, nu în ultimul rând, moral, multe dintre ele resimþite ºi astãzi.
Decesul a mii de femei ca urmare a complicaþiilor produse de întreruperile
ilegale de sarcinã reprezintã consecinþa cea mai dramaticã a proiectului
demografic ceauºist. La nivelul anului 1989, în România se înregistrau 169
de decese materne la 100.000 de naºteri vii, cifrã fãrã precedent în Europa.
Conform datelor Ministerului Sãnãtãþii, în perioada 1965-1989, circa 9.452
de femei ºi-au pierdut viaþa în urma complicaþiilor postabortive.
ªi în privinþa mortalitãþii infantile, România se situa pe unul dintre
primele locuri în Europa, atingând în 1987 cifra de 28,9, cu mult peste
valorile înregistrate de state ca Ungaria sau Bulgaria, de 15,7 ºi, respectiv,
13,6 decese la mia de naºteri vii.
Creºterea numãrului de copii nedoriþi, abandonaþi în orfelinate, nãscuþi
cu malformaþii, boli ereditare, rãspândirea SIDA în rândul copiilor institu-
þionalizaþi, traumele fizice ºi psihice ale femeilor se constituie în efecte tot
atât de tangibile ale politicii demografice. Politica natalistã nerealistã a
regimului comunist din România, care în lipsa infrastructurii socioeconomice
necesare a preferat mijloacele coercitive în locul celor stimulative în vederea
creºterii natalitãþii, singularizeazã cazul românesc în spaþiul Europei Centrale
ºi de Est. Decesul a mii de femei ºi copii întregeºte tabloul victimelor
regimului comunist.
ALIMENTAÞIE RAÞIONALÃ
Marius Stan
Programul de alimentaþie raþionalã din anii 1980 nu a fost o noutate în
cadrul regimului comunist românesc. Norme de alimentaþie raþionalã, dupã
ALIMENTAÞIE RAÞIONALÃ 709
criterii medicale, bazate pe indicatori de vârstã, gen, profesie, consum

energetic, stare fiziologicã º.a.m.d., fuseserã elaborate încã din 1964.
Programul implementat în anii 1980 a fost vãzut de cãtre regimul comunist
ca o necesitate a momentului, deoarece vechile norme erau considerate
depãºite sub raport ºtiinþific. Pentru a realiza acest obiectiv, conducerea
statului comunist a apelat la cadre medicale (specializate în nutriþie, boli
metabolice etc.), persoane din ministerele agriculturii sau industriei alimen-
tare. Au fost implicate de asemenea media comuniste, sistemul de învã-
þãmânt, sindicatele ºi alte organizaþii de masã, politice sau obºteºti. Practic,
pentru o alimentare raþionalã a societãþii, statul comunist a pus în miºcare
un uriaº aparat de elaborare, propagandã ºi implementare a programului
care se dorea a corespunde noilor realitãþi. Scopul declarat era acela de a
îmbunãtãþi starea de sãnãtate a populaþiei. Totul avea însã legãturã cu situaþia
economicã la zi. Dacã statisticile oficiale vorbeau de un progres economic
general ºi constant, realitatea curentã era aceea a unei economii sufocate de
ambiþia de a plãti datoriile externe ºi proiectele megalomanice ºi costisitoare
ale dictatorului.
Pregãtirea noului Program a început încã din a doua parte a anilor 1970.
În 1976, ministrul Sãnãtãþii (Nicolae Nicolaescu) propunea o comisie de
specialitate care sã elaboreze normele de alimentaþie raþionalã. În fruntea
acestei comisii se afla prof. dr. Iulian Mincu ºeful catedrei de nutriþie ºi
boli metabolice din cadrul IMF Bucureºti, director al Centrului de nutriþie
ºi boli metabolice. Dupã elaborarea respectivelor norme, validarea acestora
s-a fãcut cu acordul Consiliului de Miniºtri, pe baza avizelor organelor
centrale de sintezã care sã evalueze eventualele implicaþii economice. Fiind
un proiect naþional de anvergurã, cu multiple implicaþii în varii zone
instituþionale, publicarea în Buletinul Oficial a Programului nu s-a fãcut
decât în prima parte a anilor 1980. Abia în anul 1984 a apãrut în Buletinul
Oficial Hotãrârea Marii Adunãri Naþionale privind aprobarea Programului
de alimentaþie ºtiinþificã a populaþiei.
Realitatea curentã era însã una a penuriei generalizate ºi a suferinþei
populaþiei. Un articol din Financial Times apãrut în data de 25 octombrie
1984 semnala cã România ºi-a surprins scepticii creditori vestici prin
achitarea unei facturi în valoare de 1,5 miliarde de dolari în primele 9 luni
ale respectivului an. Acelaºi articol sublinia însã ºi faptul cã preþul adaptãrii
rapide a României a fost o reducere drasticã a consumului intern, încã
evidentã prin cozile triste din faþa magazinelor. Raþionalizarea alimentelor
era justificabilã, în viziunea autoritãþilor, tocmai prin acest program ºtiinþific
de alimentaþie. În privinþa cartelizãrii alimentelor, existau mici variaþii de la
o zonã a þãrii la alta, dar numitorul comun era lipsa acutã a acestora.
710 MOMENTUL 1989 ROMÂNIA
Un model de cartelã
Cartela pentru alimente pe care o reproducem aici se referã la raþia lunarã
de alimente pentru o persoanã în oraºul Galaþi. Pâine 300 g/zi (4 lei
pâinea de 500-600 g); carne de: pasãre 1 kg (de la 20 la 27 de lei
kilogramul), porc sau vitã 500 g (21-27 lei/kg) sau, în lipsã, conserve de
carne din Cehoslovacia ori URSS; mezeluri (sau preparate) 800 g (sau, la
alegere, pateu de ficat); telemea 500 g trimestrial; unt 100 g (6,5 lei/pachet);
ulei 750 g (9,50 lei); zahãr 1 kg (14 lei/kg); mãlai 1 kg (4 lei/kg
grisat); fãinã 1 kg trimestrial; ouã: 8-12. Supliment muncitori (muncã
grea: 300 g/lunã, diverse). Cartela, insuficientã în sine prin cantitãþile
înscrise pe ea, nu asigura însã pe nimeni cã acele produse puteau fi
achiziþionate.
În funcþie de zonele geografice ºi de contextul politic la un moment dat,
raþiile puteau fi cu mult mai draconice. Populaþia a dezvoltat o economie
subteranã în care primau relaþiile personale, schimburile în naturã ºi felurite
subterfugii necesare supravieþuirii. Fenomenul cozilor a devenit, la rându-i,
un bun comun al poporului, întreaga viaþa socialã desfãºurându-se practic
în jurul obsesiei alimentare. Locul comun al acestei perioade a devenit
expresia a te descurca. Concluzie: Sintagma alimentaþie ºtiinþificã ascundea
în sine o dublã mistificare: era înlocuit termenul peiorativ înfometare cu
opusul sãu onorabil, alimentaþie; apoi era invocat în favoarea acestei
scamatorii semantice mitul ºtiinþific.
MOMENTUL 1989 ROMÂNIA

Marius Stan
De la revoluþie neterminatã la revoluþie încâlcitã, de la revoltã popularã la
loviturã de stat, un numãr impresionant de formule interpretative au fost
sugerate în legãturã cu evenimentele din România de la sfârºitul anului
1989. Astfel poate fi sintetizat efortul de a defini într-o singurã paradigmã
unificatoare ceea ce s-a întâmplat în România anului 1989. De aceea, este
probabil mai utilã folosirea cel puþin neutrã a construcþiei momentul 1989.
Reinventarea politicului sau strategia de construcþie a unei culturi paralele
(de opoziþie) în raport cu comunismul nu s-a aplicat ºi în cazul României.
Un motiv în plus pentru a deduce cã, în aceastã þarã, caracterul singular (în
raport cu celelalte state foste comuniste) ºi violent al momentului 1989 are
explicaþii cauzale mult mai profunde în paradigma lui path dependency.
Existã cel puþin câteva elemente care trebuie avute în vedere, indiferent
de interpretarea pe care o oferim momentului 1989. În primul rând, scânteia
protestatarã de la Timiºoara (16 decembrie 1989), cea care a stat la baza
extinderii în toatã þara a miºcãrilor de stradã împotriva regimului condus de
Nicolae Ceauºescu. Revolta din Banat a fost înãbuºitã în forþã, rezultând o
MOMENTUL 1989 ROMÂNIA 711
serie întreagã de victime civile. În al doilea rând, extinderea la nivel naþional

a acestor proteste stradale: ca urmare, la 21 decembrie 1989, a început ºi
la Bucureºti ceea ce avea sã fie consemnat în mentalul colectiv ca revoluþia
românã. ªi aici, victimele umane au fost cele care valideazã acreditarea
ideii revoluþionare. Condiþiile în care au cãzut aceste victime rãmân ºi astãzi
incomplet elucidate. Cert este cã, odatã declanºat bulgãrele protestatar,
cuplul dictatorial a decis sã aleagã varianta fugii cu un elicopter de pe fostul
sediu al Comitetului Central al PCR. Reþinuþi la Târgoviºte de cãtre un
filtru al armatei, soþii Ceauºescu au sfârºit prin a fi condamnaþi la moarte
în 25 decembrie 1989 ºi au fost executaþi dupã un proces sumar care lasã ºi
astãzi multe semne de întrebare (cel puþin din punct de vedere juridic).
Puterea în þarã a fost preluatã de cãtre Frontul Salvãrii Naþionale (constituit
în mare parte din persoane aparþinând celui de-al doilea eºalon al Partidului
Comunist, în frunte cu Ion Iliescu). Mult timp dupã decembrie 1989 s-a
acreditat teoria conform cãreia o reþea obscurã de teroriºti ar fi acþionat
armat, cauzând toate victimele rezultate în urma momentului cu valenþe revo-
luþionare, 1989. Din toate rechizitoriile întocmite de cãtre parchetele militare
ulterior schimbãrii de regim din România, nu reiese însã nimic care sã
trimitã spre pista teroristã a revoluþiei. Mai multe amnistii ºi graþieri
semnate de preºedintele Ion Iliescu, ulterior ºi de cãtre Emil Constantinescu,
au dus la scoaterea de sub incidenþa penalã a unor personaje care ar fi avut
legãturã cu evenimentele sângeroase din decembrie 1989.
Nu existã nici pânã în ziua de astãzi o versiune oficialã a evenimentelor
petrecute în 1989. În anul 2004 însã a fost înfiinþat Institutul Revoluþiei
Române, având menirea dupã cum o sugereazã ºi numele sã studieze
istoria revoluþiei din 1989. În anul 2007, un membru din conducerea
Institutului, Lorin Fortuna, sugera cã discuþiile despre faptul cã a fost
revoluþie sau loviturã de stat pot avea ºi o conotaþie juridicã [] În decembrie
1989 a fost o revoluþie, aºa este prevãzut ºi în Constituþie, iar cine neagã
acest adevãr este pasibil de pedeapsã. În faþa raþionamentelor neperturbabile
de acest tip ºi a lipsei unui proces adevãrat al revoluþiei (în mãsurã sã
contureze cu maximã acribie naraþiunea despre trecutul recent), nu ne
rãmâne decât sã constatãm cum arta interpretativã a istoriei este dusã la
paroxism de cãtre diferite persoane.
712
713
Anexe
714
715
Bibliografie
Appelbaum, Anne, Goulag, une histoire, Grasset, 2005.

Arendt, Hannah, Les origines du totalitarisme, Gallimard, 2002.
Aron, Raymond, Le marxisme de Marx, LGF.
Bafoil, François, Europe centrale et orientale, mondialisation,
européanisation et changement social, Presses de Sciences Po, 2006.
Becker, Jasper, La grande famine de Mao, Dagorno, 1998.
Bergère, Marie-Claire, La république populaire de Chine de 1949 à nos
jours, Armand Colin, 2002.
Besançon, Alain, Les origines intellectuelles du léninisme, Calmann-Lévy,
1977.
Broué, Pierre, Histoire de lInternationale communiste, 1919-1943, Fayard,
1997.
Bruneteau, Bernard, Les totalitarismes, Armand Colin, 1999.
Chang, Jung, Halliday, Jon, Mao, Gallimard, 2006.
Colas, Dominique, Le léninisme, PUF, 1982.
Confino, Michael, Violence dans la révolution. Le débat
Netchaiev-Bakounine, Maspéro, 1973.
Conquest, Robert, La Grande Terreur, Robert Laffont, 1995.
Courtois, Stéphane (ed.), Quand tombe la nuit. Origines et émergence
des régimes totalitaires en Europe, LÂge dhomme, 2001; Une si
longue nuit. Lapogée des régimes totalitaires en Europe, Le
Rocher, 2003; Le jour se lève. Lhéritage du totalitarisme en
Europe, Le Rocher, 2005; Les logiques totalitaires en Europe, Le
Rocher, 2006.
Courtois, Stéphane, Lazar, Marc, Histoire du Parti communiste français,
PUF, ediþia a II-a adãugitã, 2000.
Courtois, Stéphane, Werth, Nicolas et alii, Le livre noir du communisme.
Crimes, terreur, répression, Robert Laffont, 1997.
Dilas, Yolène, LUtopie ou la mémoire du futur, Robert Laffont, 2000.
Domenach, Jean-Luc, Chine, larchipel oublié, Fayard, 1992.
Domenach, Jean-Luc, Richer, Philippe, La Chine, 2 vol., Seuil, 1995.
716 BIBLIOGRAFIE
Figes, Orlando, La révolution russe, 1891-1924: La tragédie dun peuple,

Denoël, 2007.
Furet, François, Le passé dune illusion. Essai sur lidée communiste au XX
siècle, Robert Laffont/Calmann-Lévy, 1995.
Garton Ash, Timothy, La chaudière. Europe Centrale 1980-1990,
Gallimard, 1990.
Grandjonc, Jacques, Communisme, communismus, communism, 2 vol., Karl
Marx Haus, Trier, 1989.
Grémion, Pierre, Intelligence de lanticommunisme. Le Congrès pour la
liberté de la Culture à Paris 1950-1975, Fayard, 1995.
Gueniffey, Patrice, La politique de la terreur, Gallimard, Tel, 2000.
Khlevniouk, Oleg, Le cercle du Kremlin, Seuil, 1996.
Kolakowski, Leszek, Histoire du marxisme, 2 vol., Fayard, 1987.
Kriegel, Annie, Les Communistes français. Essai dethnographie politique,
Seuil, 1968, ed. a II-a, 1985.
Leys, Simon, Essais sur la Chine, Robert Laffont, Bouquins, 1998.
Sebag Montefiore, Simon, Staline. La cour du tsar rouge, Les Syrtes,
2005.
Moreau, Patrick (ed.), Les partis communistes et postcommunistes en
Europe occidentale, Documentation française, 1999.
Papioannou, Kostas, Marx et les marxistes, Gallimard, Tel, 2001.
Pipes, Richard, La révolution russe, PUF, 1993.
Rey, Marie-Pierre, La tentation du rapprochement, France et URSS à lheure
de la détente, 1964-1974, Publications de la Sorbonne, 1991.
Rigoulot, Pierre, Kotek, Joël, Le siècle des camps, J.-C. Lattes, 2000.
Rossi, Jacques, Le goulag de A à Z, Le cherche midi, 1997.
Rucker, Laurent, Staline, Israël et les Juifs, PUF, 2001.
Santamaria, Yves, Le parti de lennemi? Le PCF dans la lutte pour la paix,
1947-1958, Armand Colin, 2006.
Service, Robert, Lenin. A Biography, Harvard University Press, 2000.
Soutou, Georges-Henri, La Guerre de cinquante ans. Les relations
Est-Ouest, 1943-1990, Fayard, 2001.
Souvarine, Boris, Staline. Aperçu historique du bolchevisme [1935], Ivréa,
1994.
Taubmann, William, Khrushschev. The Man and His Era, Norton & Cie,
2003.
Testart, Alain, Le communisme primitif. Economie et idéologie, MSH,
1985.
Vaissié, Cécile, Pour votre liberté et pour la nôtre. Le combat des dissidents
de Russie, Robert Laffont, 1999.
Werth, Nicolas, La terreur et le désarroi. Staline et son système, Perrin,
2007.
BIBLIOGRAFIE 717
Werth, Nicolas, Moullec, Gaël, Rapports secrets soviétiques, 1921-1991.

La société russe dans les documents confidentiels, Gallimard, 1995.
Reviste
Communisme (LÂge dhomme)
Cahiers du monde russe
718 INDEX TEMATIC
INDEX TEMATIC 719
Index tematic
A Al-Qaida 78
America Latinã 87
Abhazia 491
Actul final de la Helsinki 142 American Relief Association 272
Acþiunea directã 374, 553, 621 Amnesty International 226
adeziune 73 Amsterdam-Pleyel 363
Adjaria 491 anarhism 97
Adunarea Democraticã Africanã 80 Angkar 329, 426
Adunarea Universalã pentru Pace 363, anticapitalism 99
432, 506 anticomunism 101, 693, 699, 703
Afganistan 77 antifascism 109, 704
AFL 170 antiimperialism 111
Africa 79 Anti-Imperialist International Brigades
African Blood Brotherhood 120 624
African National Congress (ANC) antirasism 118
85, 114, 624 Apelul de la Stockholm 364
Agit-prop 85 Arbeitbund für den Wiederaufbau
AIM 403, 415 der KPD 382
Ajutorul Muncitoresc Internaþional 432 arhive 120, 682
Ajutorul Popular 432 Arhivele Centrale de Stat ale Rusiei
Ajutorul Roºu Internaþional 318, 432 121
AKEL 470, 487 Arhivele de Stat ale Federaþiei Ruse
AKOA 470 121
Alianþa atlanticã 255 Arhivele Naþionale ale Franþei 121
Alianþa de Stânga 469 Arhivele Prezidenþiale ale Rusiei 121
Alianþa popularã revoluþionarã ame- Armata de Eliberare Naþionalã 368
ricanã 89 Armata de Eliberare Rusã 389
Alianza Democratica 623 Armata din Interior 393
*
alimentaþie raþionalã 708 Armata Poporului Turc 623
720 INDEX TEMATIC
Armata Popularã de Eliberare 127, Biserica Catolicã 61, 65, 93, 105,
368 225, 513, 525, 530-532
Armata Republicanã Irlandezã (IRA) Biserica Ortodoxã 38, 47, 272, 347,
622 391, 496, 527-530, 542
Armata Roºie 122, 687 Biserica Reînnoirii 531
Armata Roºie Japonezã 624 Biserica Uniatã 128, 528
Armata Secretã Armeanã de Elibe- biserici protestante 229, 529, 531
rare a Armeniei 624 Black Blocks 420
Armata voluntarilor 102, 508 Black Panthers Party 120
Armata Zapatistã de Eliberare Na- Blocul Antibolºevic al Naþiunilor 108,
þionalã 95 128
ASALA 371, 624 Blocul de Stânga 469-470
asasinat politic 127 bolºevic/bolºevism 138
Asia 128, 690 Brigãzile Internaþionale 223, 322,
Asociaþia Internaþionalã a Muncito- 458, 464, 510, 514-515, 517, 547,
rilor 317, 403, 406, 415 631
Asociaþia Scriitorilor ºi Artiºtilor Brigãzile Roºii 77, 108, 111, 128,
Revoluþionari 183 374, 467, 553, 621
Attac 418, 489 British Socialist Party 568
Auschwitz 393, 565, 635 Buchenwald 676
AVH 591 Bucovina de Nord 253, 444, 510,
586
B Budapesta 21, 59-60, 62, 66, 220,
334, 365, 393, 480
Baas 436
Babi Yar 194, 259-260, 390 Bund 256, 259
Bad Godesberg 200, 571
C
balkari 212
Basarabia 212, 253, 395, 444, 478, CAER 143, 686
*
510, 586, 617, 645, 648 Canalul Dunãre-Marea Neagrã 695-
BBC 57 -698, 700
Berlinul de Est 17, 62, 66, 160, Canton 367, 376, 378, 399, 492,
206, 217, 254, 480, 521, 559, 509, 586, 675
676 Cartelul stângilor 280
Bielomorkanal 561-562, 566 catari 526
Birobidjan 258 cazacii de pe Don 36, 45
birocraþie 131 ceceni 218, 392, 491, 615, 647
Biroul pentru Europa Occidentalã CEDA 513
222 CEE 254-255
INDEX TEMATIC 721
CEIC 317-318, 324, 427 Comitetul Internaþional de Iniþia-

CEKA 335, 477-478, 560, 613, tivã Antibolºevicã 104
619 Comitetul Naþional al Scriitorilor
Celulele Comuniste Combatante 621 186
Celulele Revoluþionare 621 Comitetul Panrus de Ajutorare a Înfo-
Centrul de Studii ºi de Cercetãri metaþilor 272
Marxiste 189 Comitetul pentru Apãrarea Drep-
Cernobîl 148 turilor Omului 226
CGT 84, 107, 456-457, 459 Comitetul pentru Germania Liberã
CGT-Force ouvrière 107, 640 586
CGTU 322, 456-457 Comitetul principal pentru ªtiinþã
ºi Tehnicã 591
Charta 77 228-229
Comitetul Sindical Internaþional al
Chiapas 95
Muncitorilor Negri 120
China (Republica Popularã Chi-
Communist Party Historians Group
nezã) 151, 686, 690
186
CIA 107-108, 168, 588, 598
Comuna din Paris 36-37, 77, 101,
clasa muncitoare 158 122, 278, 315, 335, 366, 403,
Clubul de la Paris 239 507, 535, 537, 568, 612
CNT 98, 513, 516-517 Comunitatea Europeanã a Cãrbu-
coexistenþã paºnicã 160 nelui ºi a Oþelului (CECA) 254
colectivizare 162, 686, 691-692, 703 Comunitatea Europeanã pentru Apã-
colhozuri 153, 164-167, 210, 213, rare (CED) 254, 460
216, 272-273, 298, 499, 576, Comunitatea Statelor Independente
580, 641, 691 69, 289
Coligação Democrática Unitária 469 Confederaþia Europeanã a Sindi-
Comisia Gauck 21 catelor 559
Comitetul Antibolºevic 104 Confederaþia Generalã a Muncii Uni-
Comitetul contra Rãzboiului ºi a tare (vezi CGTU)
Fascismului 363 Confederaþia Generalã a Muncii (vezi
Comitetul de apãrare al muncito- CGT)
rilor polonezi 180 Confederaþia Internaþionalã a Sin-
Comitetul de Propagandã al Repu- dicatelor Libere 559
blicanilor Naþionali 104 Confederaþia Naþionalã a Muncii 98,
Comitetul de vigilenþã al intelec- 558
tualilor antifasciºti 185 Confederaþia Sindicalã Internaþionalã
Comitetul Evreiesc Antifascist 193, 559
259-260, 394, 598 Confederaþia Þãrãneascã 419
Comitetul Internaþional contra Rãz- Confederazione Generale del Lavoro
boiului ºi a Imperialismului 432 559
722 INDEX TEMATIC
Conferinþa de la Bandung 114, 130, D

413
dadaism 182
Conferinþa de la Belgrad 413
Daghestan 586
Conferinþa de la Kienthal 361
Conferinþa de la Postdam 216, 302, Democraþia Creºtinã 284, 465, 467
518 democraþie 199, 686
Conferinþa de la Teheran 301 democraþii populare 201
Conferinþa de la Zimmerwald 361 Departamentul pentru Relaþii Inter-
Conferinþa Internaþionalã a Negrilor naþionale 172, 318
ºi Arabilor 79 deportare 210, 692, 696, 703
Conferinþa pentru Securitate ºi Co- destalinizare 214, 686
operare în Europa (vezi CSCE) Dev Sol 623
conflictul sino-sovietic 168 Devrimci Genc 371
Congresul de la Tours 297, 361, Devrimci Sol 371
455 Diên Biên Phu 611, 671
Congresul pentru Libertate ºi De- DIKKI 469
mocraþie din Kurdistan 371
Direcþia Generalã a Lagãrelor 478,
Congresul pentru Libertatea Cul-
561
turii 169
disidenþã 224
Congresul Popoarelor din Orient 113,
129, 434 DKP 487
Conjuraþia Egalilor 171, 651
E
Consiliul Europei 18, 22, 446
Consiliul Naþional al Rezistenþei 283, economia comunistã 231
459, 550 economia postcomunistã 237
conspiraþie 171, 688 Eesti Sotsiaaldemokraatik Tööpartei
contrarevoluþie 172 488
Coreea de Nord 173, 690 egalitarism 244
coreeni 129, 265, 385, 521 Eisenhüttenstadt 308, 579
criza din Cuba 81, 221, 300, 522 Eliberare 245, 693
criza Canalului Suez 80, 221, 436, Eliberare a Muncii 545
522 esenieni 12, 29, 526
Crucea Roºie 272, 325-326, 360 estonieni 212, 263, 385, 395
CSCE 227-228, 255 ETA militarã 622
Cuba 173 ETA politico-militarã 622
Cugetarea Liberã 280 eurocomunism 256, 412, 461, 467,
cultura în democraþiile populare 174 517
cultura ºi comunismul occidental 180 Europa 252, 682, 690, 693, 704,
culturã ºi putere în URSS 190 706, 708
INDEX TEMATIC 723
Euskadi Ta Askatasuna (vezi ETA) Frontul Independenþei 550

evrei 256, 687 Frontul Naþional Anticomunist 108
exil 261, 687 Frontul Naþional de Eliberare 550,
expresionism 182 672
Frontul Patriei 246, 550-551
F Frontul Popular pentru Eliberarea
Fabian Society 184, 568 Palestinei 624
Facþiunea Nucleul Central 624-625 Frontul Salvãrii Naþionale 67, 708,
Falungong 157, 531 711
FAO 83 fronturi 278
FARC 369, 622 FSB 121
Federaþia Anarhistã Ibericã 98, 513 FSM 81, 474, 559, 649
Federaþia Rusã 69, 289 FTP-MOI 119
Federaþia Sindicalã Internaþionalã 557 futurism 182, 190
Federaþia Sindicalã Mondialã (vezi
FSM) G
femei 267, 688, 697, 704-708 georgieni 214, 593-594
finlandezi 211-212, 263, 385, 395 germanii de pe Volga 119, 212, 218,
FLN 80-81, 511 226, 392, 562, 647
FMI 117, 239 Gestapo 444
FMTD 81 Gladio 107
foamete 271 Glavlit 224, 313, 346
Fondul Monetar Internaþional (vezi Guomindang 113, 168, 319-320, 376-
FMI) -377, 509
Forþele Armate Revoluþionare din GOSET 194
Columbia 92, 369 Gosplan 232-233, 272, 350, 472
Forþele Franceze din Interior 248 GPU 124, 164, 183, 262, 478,
Forumul Democratic 64 496, 560-561, 586, 641
foºti 275 GRAPO 382, 621
Fracþiunea Armata Roºie 111, 374, greci 213-214, 261, 385, 469
553, 621
GRU 121, 327, 484, 588-591
franctirori ºi partizani 433, 548
Grünen 382
FRELIMO 82
grup conducãtor 289
Front Naþional 205, 223, 282-284,
359, 433, 463, 494, 550 Grupul de Rezistenþã Antifascistã În-
tâi Octombrie 615
Frontul de Eliberare Eritreean 84
Grupul Octobre 456
Frontul de Eliberare Naþionalã a
Kurdistanului 371 GUE/NGL 469-470
724 INDEX TEMATIC
Gulag 21, 109, 134, 148, 160, 178, Internaþionala Rezistenþei 197
189, 194, 197-198, 211, 214- Internaþionala Roºie a Sporturilor
-215, 219, 224, 226, 258, 263- 432
-264, 276, 288, 299, 307-308, Internaþionala Sindicalã Roºie (ISR)
314, 337, 357, 384, 386, 394- 222, 318, 557-559, 569, 641
-395, 440, 478, 480, 560-565, Internaþionala situaþionistã 601
567, 578, 597, 614, 617-618,
Internaþionala Socialistã 462, 468,
636, 676, 695-696
487
H Internaþionala Þãranilor 432
Inturist 641
HVA 590 IRS 432
islam 76, 78, 355, 371, 419, 437,
I 491, 524, 528, 530, 625
Ialta 301 Izquierda Unida 469-470, 488
ICT 318, 427, 432, 548, 588, 629
ideologie 304, 690, 705 J
Independent Labor Party 568 JCR 120
Industrial Workers of the World Jedwabne 390
103 Joint 257, 259
industrializare 306, 686, 696
informare/dezinformare 313, 681, K
693-694, 696, 699, 702-703
inguºi 218, 392 Kaliningrad 75, 213, 395
INO 478, 588 kalmâci 212, 218
Institutul Antimarxist 104 karaciaiºi 212
Institutul Marx-Engels 121 Karaganda 562
Institutul Memoriei Naþionale 21, Karelia 263, 395, 510, 562, 586,
682 645, 648
insulele Kurile 302, 395, 645 Katîn 325
insulele Solovki 210, 478, 560-561 Kazahstan 141, 166, 175, 211-212,
insurecþia din Varºovia 175, 246, 214, 216, 272, 274, 289, 299,
583 327, 385, 391, 485, 490, 638
Intelligence Service 583 KGB 20-21, 60, 67, 69, 121, 126,
Internaþionala Comunistã (Komin- 128, 141-142, 149, 195, 206,
tern) 223, 317, 323, 350 215, 225, 287, 314, 326, 368,
479, 481, 483-484, 487, 490,
Internaþionala Comunistã a Tinere-
529, 590-592, 624, 631, 670
tului (vezi ICT)
khmerii roºii 327
Internaþionala Muncitoreascã So-
cialistã (IOS) 403, 568-569 Kolîma 197, 308, 314, 562
INDEX TEMATIC 725
Kominform 333 Liga Internaþionalã contra Antise-

Komis 308 mitismului 119
Kommunistische Arbeitbund Deutsch- Liga Spartakistã 424, 569
lands 382 limba de lemn 350
Kommunistische Bund Westdeutsch- Lipp 655
land 382
literatura criticã 352
Kommunistische Partei Deutschlands/
lituanieni 212-214, 263, 394
Marxiste-Leninisten 382
Komsomol 74, 140, 287, 454, 627 Lotta Continua 382
Komunisticka strana Slovenska 488 Lovitura de la Praga 358
Königsberg 213, 395 Lubianka 175, 259
KOR 229, 264, 583 Lupta Muncitoreascã 469, 639
Kozielsk 327 lupta pentru pace 360
Krestintern 297, 432 luptã armatã 366, 693, 703
Kronstadt 334
Kurdistan 401 M
Kuropati 565 Magadan 562
Kuzbas 562, 577 Magyar Kommunista Munkáspárt 488
Mai 1968 373
L
Mâna de Lucru Imigratã (MOI) 547
La Cause du Peuple 382 maoism 381
Labor Party 555, 568 *
Marea Adunare Naþionalã (MAN)
Laogai 337 685, 692, 700-701, 709
Legiunea Condor 515 Marea Teroare 383
Legiunea voluntarilor francezi contra Marele Rãzboi pentru Apãrarea Pa-
bolºevismului 106 triei 388
leninism/marxism-leninism 347 Marele Salt Înainte 396
Lesbos 76
Marºul cel Lung 399
letoni 212, 263, 385, 395
Martorii lui Iehova 529
Liga Anticomunistã Mondialã 108
marxism 404
Liga celor Drepþi 30, 402
Marxist Official Irish Republican Army
Liga Comunistã Revoluþionarã 374,
622
419, 469, 555, 640
Liga Comuniºtilor 30, 97, 402, 553 Memorial 20, 63, 197-198, 288, 388
Liga contra Imperialismului ºi a Asu- MGB 479
pririi Coloniale 114 MIR (vezi Miºcarea Stângii Revo-
Liga Drepturilor Omului 280 luþionare)
Liga Internaþionalã Anticomunistã miºcarea comunistã internaþionalã
119 410
726 INDEX TEMATIC
Miºcarea contra Rasismului ºi pentru NKVD 48-49, 127, 172, 212-213,

Prietenia între Popoare (vezi 313, 318, 323, 325-326, 383-
MRAP) -386, 392, 394, 444, 478-479,
Miºcarea contra Rasismului, Antise- 498-500, 516, 565, 587, 589,
mitismului ºi pentru Pace 119 628, 661, 685
Miºcarea Creºtinã pentru Eliberare Norilsk 562
230 Noua Armatã a Poporului 371
Miºcarea de la 26 iulie 93, 145-146 Novocerkassk 221, 310
Miºcarea de nealiniere (MNA) Nucleele Revoluþionare 622
413
Miºcarea de la 22 martie 373 O
Miºcarea Forþelor Armate 533 Ohrana 38-39, 171, 342, 477
Miºcarea Marxistã 19 aprilie 623 OMC 117, 157
Miºcarea pentru Pace 80-81, 314, OMS 172, 318, 427, 588
364-365, 506, 649 omul nou 423
Miºcarea pentru Socialism 96 ONU 82-83, 260, 300-302, 304,
Miºcarea Popularã pentru Eliberarea 331, 366, 395, 414, 512-513,
Angolei 142 521, 618, 670
Miºcarea Revoluþionarã Tupac Opoziþia de stânga 439, 639
Amaru 623 Opoziþia muncitoreascã 424, 439
Miºcarea Soþiilor 269 Opoziþia unitã 639
Miºcarea Stângii Revoluþionare 94 opoziþii comuniste 424
*
Momentul 1989 România 710 Orchestra Roºie 388, 546, 588-589
MPLA 81-82, 84, 371 organizare 425
MRAP 119-120 Organizaþia Abu Nidal 624
Organizaþia Comunistã Internaþio-
N nalistã 640
Nagorno-Karabah 646 Organizaþia pentru Eliberarea Pales-
NATO 126, 366, 467, 519, 521, tinei 437
621 Organizaþia Revoluþionarã 17 No-
naþionalism/internaþionalism 415 iembrie 622
naxaliºti 383 organizaþie de masã 431, 704, 709
Nazino 562 organizaþii comuniste de tineret 74,
neocomunism 418 321, 362, 629, 689
NEP 420 ORI 146
Nieuwe Communistische Partij van Orientul Mijlociu 433
Nederland 487 ortodoxie 438
NKGB 479 Osetia de Sud 491
INDEX TEMATIC 727
Ostaºkov 327 Partidul Muncitoresc Francez 568

OSVAG 86 Partidul Muncitoresc Revoluþionar
Ozerlag 562 91
Partidul Muncitoresc Social-Demo-
P crat din Rusia 28, 138, 341, 443,
545, 568
Pace ºi Libertate 107
Partidul Muncitoresc Socialist Revo-
pact antikomintern 105 luþionar 568
pacte germano-sovietice 443 Partidul Muncitorilor 640
Parti communiste révolutionnaire Partidul Muncitorilor din Brazilia
(marxiste-leniniste) 382 419
Partid bolºevic 37, 40-41, 43-44, Partidul Muncitorilor din Kurdistan
139, 163, 210, 268, 272, 290, (PKK) 371
298, 335, 341, 343-344, 348,
Partidul Popular Francez 278
383, 421, 424, 426, 446, 448,
602, 614 Partidul Popular Socialist 469
partid/partid-stat 446, 685-689, Partidul Radical 110, 279, 281, 457
691, 695-696, 698, 700-705, Partidul Revoluþionar al Poporului
711 Etiopian 84
Partidul Alianþa Socialistã 470, 488 Partidul Revoluþionar de Eliberare
Partidul Comunist al Uniunii So- a Poporului 623
vietice (PCUS) 450 Partidul Social-Democrat german 567
Partidul Comunist Bolºevic din Rusia Partidul Socialismului Democratic
139 470
Partidul Comunist Chinez 151, 168, Partidul Socialist 513, 556
396, 399, 539 Partidul Socialist Argentinian 88
Partidul Comunist Francez (PCF) Partidul Socialist Italian (vezi PSI)
455, 687 Partidul Socialist Muncitoresc 88
Partidul Comunist Italian (PCI) Partidul Socialist Peruan 89
462 Partidul Socialist Popular 145
Partidul Comunist Marxist-Leninist Partidul Socialist Revoluþionar 544
382, 555 Partidul Socialist Unificat 603
Partidul Congresului 114 Partidul Socialist Unificat din Cata-
Partidul de Stânga 469 lonia 322
Partidul Democratic de Stânga 468 Partidul Stângii 486
Partidul Libertãþii ºi al Solidari- Partidul Stângii Europene 469
tãþii 470 Partito dei Comunisti Italiani 469,
Partidul Muncii 469-470 488
Partidul Muncitoresc de Unificare Pax 531
Marxistã 128, 515 Pãmânt ºi Libertate 543-544
728 INDEX TEMATIC
PC albanez 382, 411, 547, 554 PC indonezian 107, 130

PC algerian 80 PC iugoslav 224, 334, 547, 630
PC belgian 247, 249, 319, 323, 382, PC japonez 114, 129, 256, 382
547 PC peruan 95
PC brazilian marxist-leninist 95 PC polonez 58, 65, 202, 204, 256,
PC bulgar 205, 222-223, 246, 294, 323, 385, 545, 584
547 PC portughez 251, 533
PC cambodgian 426 PC român 67, 260, 269
PC cehoslovac 55, 67, 294, 358, PC spaniol (PCE) 99, 110, 189,
494 223, 251, 253, 256, 319, 322,
PC chilian 88, 94, 227 358, 412, 440, 513-517, 570
PC chinez 56, 66, 74, 129, 151, PC sudanez 81
153, 155-157, 168, 208-209, 313, PC suedez 487
320, 337, 375, 377-379, 382, PC ungar 59, 65-66, 177, 203,
396-397, 399-401, 411, 493-494, 205, 217
507, 539-540, 542 PC vietnamez 151, 297, 327, 365,
PC columbian 92, 369 507
PC columbian marxist-leninist 368- PCI Maoist 370
-369 PCMLF-HR 111
PC cubanez 20, 89-90, 93, 145- PCP Bandora Roja 95
-147, 313, 531 PDS 468-470
PC din Africa de Sud 79, 85 PEN Club Internaþional 197
PC din Boemia ºi Moravia 486-487 Piaþa Tiananmen 66, 156, 169, 493
PC din Filipine 130, 371, 383 Piteºti 503, 616, 695, 699-700
PC din Marea Britanie (PCGB) 62, plan cincinal 471,701
79, 277, 434, 558 Planul Marshall 55, 143, 204, 254,
PC din Nepal Maoist 370 333, 351, 519
PC din Nepal-Centrul Unitar 370 PMSDR 291, 341, 348, 568-569,
PC din Palestina 434 593, 638
PC din Spania 488 politicã externã 472, 690
*
PC din SUA 90 politicã natalistã 706
poliþie politicã 477, 690, 702-703
PC din Walonia 488
polonezi 18, 22, 57, 59, 61, 65,
PC german 53, 104, 109-110, 129,
132, 176, 180, 211-213, 263-
183, 252-253, 260, 320, 416,
-264, 298, 311, 325-327, 333,
427, 554, 600-601
357, 373, 385, 424, 444-445,
PC grec 440, 469, 487, 511, 630 479, 530, 547, 562, 579, 677,
PC indian 129, 382 682
PC indian maxist-leninist 369 Polonia Rãsãriteanã 211, 327, 394,
PC indochinez 119, 129, 297 510, 586, 648
INDEX TEMATIC 729
postcomunism 484 Revoluþia din Octombrie 532

POUM 128, 356, 510, 515-516 Revoluþia garoafelor 532
Prieteni ai URSS 641 Revoluþia maghiarã 535, 691
Primãvara de la Beijing 492 revoluþie 535, 690, 702, 705, 710-
Primãvara de la Praga 494 -711
proces 495, 681, 687, 690, 692, revoluþionari ruºi 542
694, 698, 700, 711 Rezistenþa 545, 693-694, 703
*
procesul de la Nürnberg 21, 325 rezistenþa din munþi 693
Profintern 318, 432, 557 RFG 66-68, 107, 128, 142, 254-
proletariat (vezi clasa muncitoare) -255, 265, 314, 382, 519, 521,
Proletkult 191, 664 559, 571, 590, 621, 676-678,
Provisional Irish Republican Army 690
622 RGASPI 121
Prusia Orientalã 253, 263, 645 Rifondazione Comunista 419, 468-
PSI 463-465, 467-468, 571 -470, 487-488
psihism 502 Rock Against Communism 108
PSOE 513, 515 Rutenia Subcarpaticã 253, 395, 645
R S
Radio Europa Liberã 57, 264, 520, Sachsenhausen 676

704 SEATO 521
RAPP 191, 665-666 Secþia francezã a Internaþionalei Co-
rãzboi 505, 689, 694, 696, 704 muniste 456
rãzboi civil 507 Secþia francezã a Internaþionalei
rãzboiul din Coreea 512 Muncitoreºti 455
*
rãzboiul din Rif 362, 456 Securitatea 484, 591, 690, 692-694,
rãzboiul din Spania 513 696, 699-700
Rãzboiul Rece 518 SED (PSUG) 676-677
*
Reeducare 699 Sendero Luminoso (Cãrarea Lumi-
religie 525, 686, 703, 705 noasã) 95, 369, 383
RENAMA 82 Serviciul B 546
Republica de la Salo 464 SFIO 277, 281-282, 284, 297, 322,
Republica de la Weimar 109 361, 429, 455, 457, 568, 570-
Republica Democraticã Vietnam 297 -571, 641
Republica Dominicanã 96, 144 Sighet 21, 480, 681, 695
Republica Socialã Italianã 548 simbolism comunist 553
Revoluþia Culturalã 538 sindicalism 555, 704, 709
Revoluþia de catifea 532 Sindicatul Lucrãtorilor Liberi 559
730 INDEX TEMATIC
Sinn Féin 469, 622 strategie/tacticã 602, 710

sistem concentraþionar 560, 694-695 Suomen kommunistinen puolue 488
situaþioniºti 355, 601 suprarealism 182
sloveni 263 Synaspismos 469-470, 488
SMERSH 263
SMOT 226 ª
social-democraþie 567, 687 ªcoala Leninistã Internaþionalã 80,
socialism 571, 688, 700-702, 705 430, 456
Socialism sau Barbarie 355, 601, ºtiinþã 604, 682-683, 689, 709-710
632
Socialist Workers Party 419, 640 T
Socialistisch Partij 469
Tallinn 68, 367, 586
socialiºtii revoluþionari 28, 40, 43,
353, 500, 556, 613 tãtarii din Crimeea 212, 214, 218,
226, 562
societate 574, 686, 690, 701-706,
709 tehnicã 609, 702
societate civilã 581, 686, 703 teroare 612, 686, 698, 703
Societatea Naþiunilor (SDN) 104-105, terorism 620, 703-704, 711
161, 261, 320, 475 Tibet 625
Solidarnoæ 583 tineret 626
soviete 585 TKP/ML 382
sovietizare 585 totalitarism 631
SPD 567-571 Trade-Union Congress 555
spionaj 588, 702-703 Tratatul de la Brest-Litovsk 122, 345,
Stalingrad 20, 75, 106, 168, 185- 424, 475, 508, 538
-186, 193, 212, 298, 393, 577, Tratatul de la Rapallo 103, 113,
658 160, 475, 603
Stânga Alternativã Unificatã 470 Tratatul de la Varºovia 59, 126, 146,
Stânga Proletarã 111, 382 207, 373, 412, 474, 494-495,
Stânga Socialistã 469 521, 590, 655, 677, 686, 690
Stânga Unitarã Europeanã-Stânga Ver- Tratatul de la Versailles 113, 297,
de Nordicã 469 416, 443, 603
Stânga/Déi Lénk 469 Trieste 204, 263, 511, 518
stângism 600 troþkiºti 639
Stasi 128, 137, 314, 480, 483, 531, Tuol Sleng 21, 330-331, 616
590, 616, 621 Tupamaros 368, 623
Steplag 562 turci mesheþi 213-214
Strana demokratického socialismu turism revoluþionar 640
488
INDEX TEMATIC 731
Þ V
þigani 211, 389, 659 Varºovia 58, 124, 142, 175, 177,
302, 317, 393, 446, 578, 686,
U 690
Vatican 364, 466, 530
UGT 322, 513, 517, 558
Veneþia Iulianã 263
UNITA 82, 371
verzii 163, 382, 488, 508
Uniunea celor Fãrã de Dumnezeu 391
viaþã cotidianã 657, 697
Uniunea Comunistã Internaþionalã
639 viaþã culturalã 664
Uniunea de Luptã pentru Emanci- Viet-cong 328, 672
parea Clasei Muncitoare 339 Viet-minh 129, 283, 297, 328, 330,
Uniunea Europeanã 118, 201, 237, 367, 587, 620, 672
240, 243, 254, 366, 446, 462, Vietnam 670
487-488 Vive la Révolution 374
Uniunea Generalã a Muncii (vezi UGT) Voinþa Poporului 544
Uniunea Militarã Generalã 262 Volksbund für Frieden und Freiheit
Uniunea Patrioþilor Polonezi 586 107
Uniunea pentru Întoarcere 262 Vorkuta 308, 562, 564
Uniunea Scriitorilor 192, 219, 666
W
Uniunea Sindicalã Italianã 558
Uniunea Socialistã-Comunistã 277 Weatherman Underground 365
Uniunea Stângii 108
Uniunea Studenþilor Comuniºti 373 Y
Uniunea Studenþilor Comuniºti din Yanan 152, 337, 376-378, 479, 587,
Franþa 629 615, 675
Uniunea Tinerelor Fete din Franþa
270 Z
Universitatea Popoarelor din Orient
80 Zidul Berlinului 676
URSS 645, 687, 690-691, 696, 710
utopie 649
732 INDEX TEMATIC
INDEX TEMATIC 733
Index de persoane
Ocurenþele Lenin, Marx ºi Stalin care se gãsesc în lucrare nu figureazã în

aceastã listã.
A Ambrozie (sfânt) 525

Amendola (Giorgio) 467
Abakumov (Victor) 394
Anders (Ladislav) 212, 263, 283,
Abu Jamal (Mumia) 120
325
Adenauer (Konrad) 216
Andreev (Leonid) 192
Aguirre Cerda (Pedro) 90
Andropov (Iuri) 21, 60, 141, 225,
Agulhon (Maurice) 186 287, 448, 481
Ahmadinejad (Mahmud) 414 Andrzejewski (Jerzy) 176-177
Ahmadulina (Bella) 194 Annenkov (Iuri) 262
Ahmatova (Ana) 190, 193-194, 197, Antunes (Ernesto Melo) 533
669
Aragon (Louis) 182-183, 187, 279,
Albrecht (Karl-J.) 642 458, 607
Aleksandr al II-lea (þar) 542, 544- Arendt (Hannah) 19, 183, 343, 347,
-545, 620 355, 409, 447, 633-634, 636
Aleksandr al III-lea (þar) 544 Aristofan 268
Aleksandrov (Grigori) 260, 659, Aristotel 410
667
Armand (Inessa) 268
Aleksei (patriarh) 529
Aron (Raymond) 19, 159, 170, 187,
Aleluieva (Nadejda) 293 304-305, 355, 407, 632, 635
Aliev (Heidar) 491 Askoldov (Aleksandr) 195
Aliev (Ilham) 491 Avercenko (Arkadi) 192
Allende (Salvador) 94, 284 Axelrod (Pavel) 341, 545
Alter (Victor) 259 Axionov (Vassili) 195-196
Althusser (Louis) 189, 409
Alves (Nito) 84 B
Amalrik (Andrei) 196-197, 226
Baader (Andreas) 621
734 INDEX DE PERSOANE
Babel (Isaac) 123, 193, 661 Berberova (Nina) 262

Babeuf (François Noël, zis Gracchus) Berdiaev (Nikolai) 190, 262, 354
14, 27-28, 30, 37, 99, 121, Berei (Andor) 319
158, 171, 244, 536, 571, 619, Beria (Lavrenti) 21, 215, 217, 293,
651 295, 299, 327, 386-387, 411,
Bachelet (Michelle) 96 478, 547, 566, 598
Badoglio (Pietro) 247, 283, 464 Berlinguer (Enrico) 412, 467-468
Baklanov (Grigori) 194 Berman (Jakub) 177
Bakst (Lev Rosenberg, zis Léon) Berman (Matvei) 561
190 Bernstein (Eduard) 438, 567, 573
Bakunin (Mihail) 97, 98, 121, 401, Bertinotti (Fausto) 470
403, 438, 543-544, 572, 652 Berzin (Ian) 588
Balabanova (Angelica) 641 Besancenot (Olivier) 12, 640
Balmont (Constantin) 190, 192, 262 Besançon (Alain) 19, 76, 186, 277,
Bandera (ªtefan) 128 305, 632
Barbé (Henri) 276, 501, 601 Besse (Georges) 621
Barbés (Armand) 99, 548 Bielkin (general) 206
Barbiþki (Constantin) 226 Bierut (Boles³aw) 58
Barbusse (Henri) 181-182 Bîkov (Vassili) 194
Barîºnikov (Mihail) 196 Bizot (François) 358
Barton (Paul, zis Jiri Weltruski) Blandiana (Ana) 21
264 Blanqui (Auguste) 121, 171, 244,
Batalov (Aleksei) 670 536, 568, 612
Batista (Fulgencio) 90, 144, 145 Blanter (Matvei) 667
Bauer (Gustav) 573 Bloch (Ernst) 652
Bauer (Otto) 408 Bloch (Marc) 22, 509
Beauvoir (Simone de) 433 Blok (Alexandre) 190-191, 193
Bebel (August) 556 Blum (Léon) 102, 173, 200, 281-
Becher (Johannes) 182 -282, 457, 570
Belîi (Boris Bougaev, zis) 171,174 Blunt (Anthony) 589
Bellamy (Edward) 652 Bodionnîi (Semen) 111
Ben Barka (Mehdi) 116 Bogdanov (Aleksandr) 139, 664
Ben Bella (Ahmed) 81, 116, 639 Bogoraz (Larissa) 226
Benda (Julien) 187 Bondarev (Iuri) 194
Bene (Edvard) 203, 359 Bondy (François) 170
Benes (Mark) 668 Bordiga (Amadeo) 424-425, 463,
Benjamin (Walter) 419 601
Bensadd (Daniel) 640 Boulier (abate) 532
INDEX DE PERSOANE 735
Boumediene (Houari) 81, 116 Buonarotti (Philippe) 27

Boussel (Pierre, zis Lambert) 640 Burchett (Wilfried) 512
Bové (José) 12, 419, 462 Burgess (Guy) 589-590
Brandt (Willy) 523, 590 Burke (Edmund) 172
Brandys (Kazimierz) 176
Braun (Otto) 401 C
Brecht (Bertolt) 183, 344, 499 Caballero (Francisco Largo) 515-
Brejnev (Leonid) 61, 63-64, 126, -516
128, 137, 140-142, 148, 162, Cabet (Étienne) 30, 100, 121, 158,
195, 197, 214, 221, 229, 270, 180, 244, 438, 526, 536, 612,
295, 304, 417, 448, 473, 476, 651-652
530, 554, 566, 574, 629, 643, Cachin (Marcel) 249, 251, 280,
649, 662-663, 669 363, 641
Breton (André) 174, 499, 639 Cafagna (Luciano) 466
Breza (Tadeusz) 176 Cairncross (John) 589
Briand (Aristide) 253 Calvez (Jean-Yves) 532
Briusov (Valeri) 190 Calvino (Italo) 466
Brodsky (Joseph) 195-196, 220, Campanella (Tomaso) 28, 651, 653
224-225 Camus (Albert) 183, 354
Browder (Earl) 90, 283, 558 Caracciolo (Alberto) 466
Brown (Irving) 107 Carlos (Ilici Ramirez Sanchez, zis)
Broyelle (Claudie ºi Jacques) 643 625
Brubel (Mihail) 190 Carr (Edward Hallett) 184
Bruhat (Jean) 430 Carrillo (Santiago) 294, 322, 412,
Buber-Neumann (Margaret) 444 515
Buffet (Marie-George) 12, 270, 462, Casado (Segismondo) 517
640 Casanova (Laurent) 187
Buharin (Nikolai) 63, 163, 167, Casanova (Vincentella, zisã Danielle)
218, 288, 319-320, 353, 424, 270, 276
427, 439, 449, 496, 498-499, Cassou (Jean) 61, 187
595-596, 606, 626, 653-654 Castoriadis (Cornelius) 355, 601,
Bujoiu (Ion) 694 632
Bukovski (Vladimir) 197, 224-225, Castro (Fidel) 12, 20, 33, 64, 90-
227, 503 -91, 93, 97, 116, 144-148, 230,
Bulatov (Eric) 195 265, 284, 300, 313, 368, 412,
Bulgakov (Serghei) 190, 193-194, 414, 448, 501, 536, 611, 655
262, 576 Caute (David) 186
Bulganin (Nikolai) 216 *
Ceauºescu (Nicolae) 64, 67, 207,
Bunin (Ivan) 190, 192, 262 229, 239, 265, 270, 523, 670,
689-690, 701, 703, 708, 710- Courtade (Pierre) 189

-711 Craxi (Bettino) 468, 571
Cecil (lord) 363 Cremet (Jean) 588
Cehov (Anton) 190 Cunhal (Alvaro) 294, 533
Celor (Pierre) 276, 501, 601 Curiel (Henri) 116, 117
Cernîºevski (Nikolai) 222, 339, 423, Czapski (Josef) 170
537, 542, 652
Cernov (Viktor) 544 D
Chagall (Marc) 190, 193, 259
Dabrowska (Maria) 175
Chaplin (Charlie) 107, 259, 667
Daix (Pierre) 186-187
Chávez (Hugo) 96, 148, 414, 420,
Daladier (Edouard) 111, 281-282
538, 655
Dalai-Lama 625-626
Chen Boda 377, 539-541
Dallidet (Arthur) 430
Chen Duxiu 375
Dallin (David) 353
Chen Yi 378
Daniel (Iuli) 141, 195, 224, 225,
Chen Yun 209, 400
412
Churchill (Winston) 66, 106, 204,
Darwin (Charles) 118, 604-605
250, 301-303, 326, 363, 395,
511, 518, 546, 599 Davis (Angela) 120
Ciahotin (Serghei) 86 De Carvalho (Otelo Saraiva) 533-
-534
Cicerin (Gheorghi) 362
De Felice (Renzo) 466
Ciubar (Anatoli) 273, 292
De Gasperi (Alcide) 465
Ciuhrai (Grigori) 194
Debord (Guy) 355, 601
Ciukovskaia (Lidia) 197
Decour (Jacques, Daniel Decourde-
Clair (Jean) 182
manche, zis) 186
Clémenceau (Georges) 38
Degeyter (Pierre) 315
Cocchi (Romano, alias Adami) 79
Deineka (Aleksandr) 193
Codovilla (Victorio) 319, 515
Delaunay (Vadim) 196, 225-226
Curé (Sophie) 642
Deleuze (Gilles) 419
Cogniot (Georges) 187, 430
Deng Xiaoping 66, 153-157, 169,
Cohen (Francis) 607 208-209, 295, 374, 378-380,
Cohn-Bendit (Daniel) 373, 602 400-401, 430, 492-493, 539,
Colletti (Lucio) 188, 466 541, 676
Conquest (Robert) 388 Denikin (Anton) 123
Conrad (Joseph) 175, 352 Denisov (Edison) 195
Cornea (Doina) 229 Dery (Tibor) 176
Corvalán (Luis) 227 Desanti (Jean-Toussaint) 186, 607
Cot (Pierre) 363 Destutt de Tracy 304
Dezamy (Théodore) 100, 244, 652 Eden (Anthony) 299

Diaghilev (Serge de) 190 Efron (Serghei) 262
Dimanstein (Chimon) 258 Ehrenburg (Ilia) 194, 259, 661
Dimitrov (Gheorghi) 20, 52, 75, Eideman (Robert) 498
110, 201-202, 204-205, 221-224, Einstein (Albert) 259
246-247, 279, 281, 319, 321, Eisenhower (Dwight) 520
322-324, 377, 445, 546-547, Eisenstein (Serghei) 20, 39, 191,
620, 661 193, 259, 576, 665, 668-669
Djilas (Milovan) 132, 355, 586 Ejov (Nikolai) 21, 49, 269, 292-
Dobb (Maurice) 184, 186 -293, 323, 383, 386, 478, 498
Dollfuss (Engelbert) 513 Elþîn (Boris) 64, 69, 289, 295,
Dombrovski (Iuri) 197 326, 487, 491, 512
Doriot (Jacques) 278, 294, 457, Eluard (Paul) 186-187
502 Engels (Friedrich) 28, 30-32, 100,
Dos Passos (John) 185 121-122, 180, 200, 267, 304,
Dostoievski (Fedor) 219, 352, 543 360, 401, 402-403, 407, 438,
Dovjenko (Aleksandr) 193 507, 526-527, 545, 553, 555,
Dremliuga (Vladimir) 226 567-568, 573-574, 604-606, 649
Dreyfus (Alfred) 118 Erlich (Henryk) 259
Dubdek (Alexander) 67, 142, 494- Erofeev (Venedkit) 195
-495 Esenin (Serghei) 193
Duch (Kaing Khek Iev, zis) 331 Esenin-Volpine (Aleksandr) 225
Duclos (Jacques) 280, 283, 456 Evtuºenko (Evgheni) 194, 260
Dudaev (Djodar) 491
Dulko (Dmitri) 529 F
Dumouriez (Charles) 37 Fabien (Pierre Georges, zis colo-
Dunaevski (Isaac) 667 nelul) 20
Duranty (Walter) 274, 314, 589 Fadeev (Aleksandr) 192-193
Duras (Marguerite) 187 Fainberg (Victor) 226
Durkheim (Émile) 31-32, 75, 407, Fairbanks (Douglas) 665
572 Fajon (Étienne) 430
Duvignaud (Jean) 187 Faure (Sébastien) 34, 652
Dzerjinski (Felix) 20, 42-43, 134, Fedin (Konstantin) 193
447, 477 Fefer (Isaac) 194, 258-259
Ferrero (Guglielmo) 36, 38
E
Fessard (Gaston) 354
Eanes (Antonio Ramalho) 534 Feuchtwanger (Lion) 499
Eastman (Max) 353 Feuerbach (Ludwig) 406, 502
Filonov (Pavel) 191, 193 Getty (John Arch) 388

*
Finet (pastor) 532 Gheorghiu-Dej (Gheorghe) 685-
Fischer (Ruth) 601 -692, 701, 703
Fiszbin (Henri) 276, 502 Gherasimov (Serghei) 193
Florenski (Pavel) 190 Gherman (Aleksei) 195
Foucault (Michel) 419 Gide (André) 170, 185, 499, 643
Frachon (Benoît) 456, 558 Giedroyc (Jerzy) 170, 263
Franck (Pierre) 639-640 Ginzburg (Aleksandr) 224-225
Franco (Francisco) 281, 514-517, Ginzburg (Evghenia) 197
570, 622, 633 Gippius (Zenaide) 192
Frank (Semion) 190 Gitton (Marcel Giroux, zis) 276
Fried (Eugene) 319, 431, 456, 546- Gladkov (Aleksandr) 193, 628
-547 Glaubauf (Fritz) 430
Friedrich (Carl) 355 Goma (Paul) 229
Frossard (Louis Oscar) 276-277, Gomes (Francisco da Costa) 533-
641 -534
Frunze (Mihail) 124 Gompers (Samuel) 555
Furet (François) 19-20, 38, 74, 103, Gomu³ka (W³adys³aw) 58, 202, 204,
111, 182, 186, 277, 356, 538, 219, 430, 583, 585
632, 641 Gonçalves (Vasco) 533-534
Furmanov (Dmitri) 666 Goncearova (Natalia) 190
Furþeva (Ekaterina) 195 Gorbaciov (Mihail Sergheevici)
Furubotn (Peder) 276 20, 62-67, 69, 78, 116, 126,
137, 150, 162, 169, 207, 229,
G 236, 256, 261, 287-289, 295,
310, 326, 388, 437, 450, 461,
Gabo (Naoum Pevsner, zis Naum)
468, 471, 476, 483, 489, 493-
193
-495, 507, 524-525, 582, 585,
Gagarin (Iuri) 86, 610 611, 618, 629, 637, 645, 647,
Galanskov (Iuri) 225 663
Galici (Aleksandr) 195, 227 Gorbanevskaia (Natalia) 196, 225-
Galiev (Sultan) 528, 530 -226
Gamarnik (Jan) 498 Gorki (Maxim) 42, 139, 141, 190,
Gao Gang 152, 168, 208, 379 192-193, 345, 352, 561, 628,
Garaudy (Roger) 189 660-661, 665, 667
Gauck (Joachim) 21 Gorter (Herman) 601
Gaulle (Charles de) 80, 111, 142, Gottwald (Klement) 64, 202-203,
173, 247-250, 283-284, 303, 359, 661
459-460, 510, 546, 571, 672 Grabovski (Leonid) 195
Gramsci (Antonio) 12, 353, 425, Hegel (Friedrich) 401, 404, 581
463-464, 537 Heine (Heinrich) 401
Grandjonc (Jacques) 27 Heislers (Harijs) 178
Granin (Daniil) 194 Henckel von Donnersmarck (Florian)
Grave (Jean) 652 482
Grigorenko (Piotr) 197, 226-227 Herbert (Zbigniew) 357
Grippa (Jacques) 382 Hergé (Georges Rémi, zis) 643
Grodin 654 Herriot (Edouard) 274, 313-314,
Gromîko (Andrei) 260 642
Grossman (Vassili) 193-194, 197- Herzen (Alexander) 542
-198, 259 Hess (Moses) 30
Groza (Petru) 203 Heydrich (Reinhard) 389
Gubaidulina (Sofia) 195 Hikmet (Nazim) 185
Guéhenno (Jean) 185 Hilferding (Rudolf) 112, 408
Guesde (Jules Bazire, zis) 113, 118, Hill (Christopher) 186
408, 556, 568 Hitler (Adolf) 79, 104-106, 110-111,
Guevara (Ernesto, zis Che) 12, 15, 117, 186, 253, 279, 281-282,
20, 81, 86-87, 92, 116, 145- 320, 363, 389-390, 443-444,
-147, 313, 368, 425, 555, 620, 457, 509, 513-514, 546, 548,
639 570, 597, 633, 643
Guihéneuf (Yvon) 641-642 Hlebnikov (Viktor) 190, 193
Guillaume (Gunther) 590 Hmeliov (Ivan) 190, 262
Gumede (Josiah) 114 Ho ªi Min 56, 75, 116, 129, 283,
Gumiliov (Nikolai) 191 297-298, 328, 671
Guzman Reynoso (Abimael) 95, 369 Hobsbawm (Eric) 186
Hobson (John Atkinson) 112
H Holloway (John) 419
Haciaturian (Aram) 193, 219 Honecker (Erich) 66, 430
Haraszti (Miklós) 228, 311 Hou Youn 328
Harich (Wolfgang) 179 Hoxha (Enver) 53, 229, 247, 294,
382, 412, 511, 554, 624
Harms (Daniil) 193
Hruºciov (Nikita Sergheevici) 14,
Hataevici (Mihail) 273
21, 57-58, 60-63, 75, 80, 115,
Hatta (Muhammad) 114 126, 128-129, 137, 141-142,
Havel (Václav) 65, 67, 228, 230, 147-148, 153, 160-162, 167-
264, 357 -169, 188, 194-195, 207, 213-
Haya de la Torre (Victor Raul) 89 -221, 236, 269, 293, 295,
He Long 400, 401 298-300, 326-327, 349, 365,
Hegedüs (András) 228 381, 387, 397, 411, 441-442,
448, 466, 471, 476, 480, 507, Jaures (Jean) 15, 112, 118, 122,
521-522, 530, 598, 600, 610, 200, 360, 408, 416, 568, 572-
631, 649, 662-663, 686, 689 -573
Hu Jintao 157, 209 Jdanov (Andrei) 52, 55-56, 161,
Hu Qiaomu 377 177, 192, 204, 260, 293, 318,
Hu Yaobang 156, 209, 493 333, 351, 364, 387, 519, 598,
Hua Guofeng 209 668-669
Hue (Robert) 461, 462 Jelenski (Constantin) 170
Humbert-Droz (Jules) 318 Jelev (Jelio) 230, 358
Husák (Gustáv) 228 Jemciujina (Polina) 260
Huþiev (Marlen) 195 Jiang Jieshi 113, 282, 319, 376,
Hvîlevoi (Mykola) 193 399, 418
Jiang Qing 154-155, 208, 375, 377,
I 379-380, 539-541, 670
Iagoda (Ghenrih) 127, 478 Jiang Zemin 157, 209
Iakir (Jonas) 498 Jivkov (Todor) 68
Iakir (Piotr) 197 Joliot-Curie (Frédéric) 187, 364,
Iakovlev (Aleksandr) 195, 326 610
Iakunin (Gleb) 227 Jospin (Lionel) 462
Iankilevski (Vladimir) 195 Jouhaux (Léon) 556
Iasenov (Hristo) 175 József (Attila) 174
Iazov (Dimitri) 126 Judt (Tony) 187, 189
Ibárruri (Dolores, zisã ºi La Pasio- Jukov (Gheorghi Konstantinovici)
naria) 515 293, 388, 392-393
Ieng (Sary) 327, 331
Iliescu (Ion) 67, 711 K
Ilin (Ivan) 190 Kabakov (Ilia) 195
Ingrao (Pietro) 467
Kádár (János) 59-60, 65, 207, 228
Ioan Paul al II-lea 128, 525, 531,
Kadare (Ismail) 229, 358
532, 583
Kafka (Franz) 194
Ionesco (Eugène) 357
Kaganovici (Lazar) 162, 220, 257,
Iosseliani (Otar) 195
273, 292, 298, 386-388, 391,
Istrati (Panait) 642
577, 596, 599, 659, 667
Iuºenco (Viktor) 128
Kahlo (Frida) 185
J Kalatozov (Mihail) 194, 669
Kalinin (Mihail) 291, 596
Janin (Henri) 430 Kamenev (Lev Rosenfeld, zis) 42-
Jaruzelski (Wojciech) 468, 584 -44, 63, 139, 257, 288, 290-
-291, 449, 497, 499, 593, 595- Kopelev (Lev) 197

-596, 639 Kork (Avgust) 498
Kamenev (Serghei) 123 Kornilov (Lavr) 41
Kanapa (Jean) 187, 412 Korovin (Constantin) 192
Kandinsky (Vassili) 190-192 Korº-Sablin (Vladimir) 258
Kang Sheng 154, 377, 479, 539 Kosîghin (Aleksei) 141
Karelin 654 Kostov (Traicho) 294, 501
Katayama (Sen) 114, 129 Kott (Jan) 175, 177
Kautsky (Karl) 102, 112, 117, 200, Kourbas (Les) 193
353, 408, 424, 438, 556, 567, Kovaliev (Serghei) 230
569, 572, 606 Kozine (Vadim) 667
Keaton (Buster) 667 Krasnopevþev (Dmitri) 195
Kehayan (Nina ºi Jean) 643 Kratochvíl (Milo Václav) 176
Keitel (Wilhelm) 393 Kravcenko (Victor) 567
Kerenski (Alexandr) 40-41, 98, 262, Kremniov (Ivan) 654
569 Krestinski (Nikolai) 290, 498
Kernovskaia (Eufrosina) 198 Kriegel (Annie) 51, 75, 77, 111,
Khieu Samphan 328 172, 186, 260, 277, 356, 416,
Kim Ir Sen 332 450, 472, 495, 499-501
Kim Jong-Il 275, 333 Kritchevski (Boris) 352
Kim Song Ju 332 Krivine (Alain) 640
Kirchner (Nestor) 96 Kriviþki (Walter, zis Shmuel Gins-
burg) 589
Kirov (Serghei) 291, 383, 439, 497,
596-597 Kropotkin (Petr) 34, 98, 544, 652
Kis (János) 228 Krucennih (Aleksei) 191
Kislev (Aleksis) 439 Krupskaia (Nadejda) 268, 339, 665
Kuleºov (Lev) 191
Klimov (Elem) 194
Kun (Béla) 103, 126, 252, 323,
Kliuev (Nikolai) 193
509, 537
Klutsis 665
Kundera (Milan) 179, 357, 359
Kocearian (Robert) 491
Kuprin (Aleksandr) 190, 192
Koch (Stephen) 185
Kurella (Alfred) 430
Koestler (Arthur) 170, 356, 500 Kuro2 (Jacek) 132, 180, 228
Kohl (Helmut) 288 Kuºev (Evgheni) 225
Ko³akowski (Lezsek) 180, 228, 357, Kutiepov (Aleksandr) 127, 262
409
Kutuzov (Mihail) 668
Kollontai (Aleksandra) 268, 424 Kuusinen (Otto) 318, 319
Koniev (mareºal) 58 Kuzneþov (Eduard) 197
Konwicki (Tadeusz) 357 Kvitko (Lev) 667
L Linderot (Sven) 294

Lisiþki (Lazar, numit El) 86, 193
La Guardia (Tony) 501
Littré (Émile) 99
Labry (Raoul) 353
Litvakov 258
Laguillier (Ariette) 639-640
Litvinenko (Aleksandr) 128
Landau Aldanov (Katia) 353
Litvinov (Pavel) 226
Langer (Alfred) 367
Liu Bocheng 378
Largo Caballero (Francisco) 515
Liu Shaoqi 151-154, 169, 208, 294,
Larin (Iuri) 258
377-379, 396-400, 501, 538-
Larionov (Mihail) 190 -540
Lassalle (Ferdinand) 341, 438, 496, Liubimov (Iuri) 196
572
Lîsenko (Trofim) 598, 606
Laudrin 532
Lon Nol 328
Laurat (Lucien) 354
London (Artur) 500
Le Roi Ladurie (Emmanuel) 186
Longo (Luigi) 467
Lecur (Auguste) 217, 276, 294,
Losski (Lev) 190
460, 502
Lozovski (Salomon Drizdo, zis) 104,
Lefebvre (Henri) 601
139, 344, 557, 618
Lefevbre (René) 601
Lukács (György) 177
Lefort (Claude) 355, 409, 601, 632,
Lukaºenko (Aleksandr) 22, 487
637
Lukov (Leonid) 668
Legay (Kleber) 642
Lula da Silva (Luiz Inacio) 640
Lemkin (Rafael) 618
Lumumba (Patrice) 80, 81
Leonetti (Alfonso) 464
Lunacearski (Anatoli) 191, 344, 626,
Leonov (Leonid) 193
653, 665
Leroux (Pierre) 27, 99-100, 158,
Luo Ronghuan 400
401
Luxemburg (Rosa) 12, 33, 139,
Lévi (Primo) 118, 636
361, 416, 419, 424, 441, 447,
Levin (Isaac) 353 537, 600
Leys (Simon) 355
Li Dazhao 375 M
Li Peng 157, 209
Li Xiannian 154, 399 Mably (Gabriel Bonnot de) 28
Liberberg (Joseph) 258 Mac Arthur (Douglas) 512
Lieberman (Evjev) 141, 236 Mac Lean (Donald) 589, 590
Liebknecht (Karl) 339, 424, 537, Machado (Gerardo) 89
626 Machel (Samora) 82
Lin Biao 153-155, 208, 294, 378- Madariaga (Salvador de) 170
-381, 397-398, 400, 492, 539- Mahno (Nestor) 98, 105, 123, 262,
-541, 676 508
Maiakovski (Vladimir) 86, 182, 219, Martov (Jules Zederbaum, zis) 33,
224, 576, 654, 664-665 102, 122, 138-140, 339, 341,
Makarenko (Anton) 502, 627 353, 424, 568
Makuha (Vassil) 226 Marty (André) 276, 294, 460, 502,
Malenkov (Gheorghi) 161, 215-216, 514
220, 293, 299, 385, 598 Maskadov (Aslan) 491
Malevici (Kazimir) 190-191, 193 Matiuºin (Mihail) 191
Malraux (André) 170, 185, 458 Matos (Hubert) 146
Mandel (Ernest) 640 Maximov (Vladimir) 196
Mandela (Nelson) 120 Mazowiecki (Tadeusz) 65, 585
Mandelºtam (Nadejda) 190, 193, Mazumdar (Charu) 370
197 McCarthy (Joseph) 107, 520
Mann (Tom) 558 Meah (Mut) 332
Manuilski (Dmitri) 280, 297, 318- Mehlis (Lev) 390
-320, 323-324, 427 Meir (Golda) 172, 260
Mao Zedong 12, 62, 109, 126, Mella (Julio Antonio) 88-89
129, 152, 162, 168, 171, 209, Mendel (Johann) 606
270, 275, 349-350, 367, 374, Mendès France (Pierre) 284
378-380, 396, 399-400, 411-412,
Mengistu (Hailé Mariam) 84, 85,
416, 492, 506, 511-512, 520,
142, 275
538, 542, 566, 587, 615, 620,
629, 642, 655, 675 Menzel (Jiri) 179
Marcenko (Anatoli) 224, 227, 229 Mercader (Ramon) 639
Marcenko (Valeri) 229 Mercier (Ernest) 642
Marchais (Georges) 270, 294, 412, Merejkovski (Dmitri) 192
461, 602 Merker (Paul) 260
Marcos (Rafael Guillen, zis vice- Merleau-Ponty (Maurice) 187
comandantul) 95, 419, 538, 655 Merrheim (Alphonse) 556
Maréchal (Sylvain) 536, 651 Meslier (Jean, zis pãrintele) 651
Mariategui (José Carlos) 89, 95, Meyerhold (Vsevolod) 193
369 Miaja (José) 517
Marinello (Juan) 90 Michels (Roberto) 429
Marion (Paul) 184, 642 Miciurin (Ivan) 606
Markiº (Peretz) 194 Mihoels (Solomon) 194, 258-260
Markov (Gheorghi) 128, 229 Mikoian (Anastas) 50, 58-60, 215-
Marr (Nikolai) 607 -216, 292-293, 387, 596, 659-
Marshall (George) 55, 143, 204, -661
254, 333, 351, 519 Miko³ajczyk (Stanis³aw) 204, 585
Marti (José) 89, 144 Milev (Geo) 175
Milinis (Ignati) 657 Mounier (Emmanuel) 187

Miliukov (Pavel) 40, 262 Mroæek (S³awomir) 179, 357
Miller (Evgeni) 127, 262 Muggeridge (Malcolm) 642
Mi³osz (Czes³aw) 170, 174, 177, Muhina (Véra) 193, 268
179, 357 Muldworf (Bernard) 503
Mindszenty (József) 59, 530 Munk (Andrzej) 179
Mirabeau (Victor Riquetti de) 99 Münzenberg (Willi) 86, 185, 225,
Mises (Ludwig von) 353 363, 432
Mitta (Alexandre) 195 Mussolini (Benito) 18, 79, 103,
Mitterrand (Danièle) 95 105, 109, 146, 281-282, 362,
Mitterrand (François) 284, 288, 463-464, 515, 548, 633
366, 461, 592 Mutafcieva (Vera) 176
Modzelewski (Karol) 132, 228
Mollet (Guy) 299, 571 N
Molotov (Viaceslav Skriabin, zis) Nagy (Imre) 59, 60, 217
52, 58, 161-162, 164, 215, 220, Nasser (Gamal Abdel) 80, 82, 115,
258, 260, 269, 273-274, 291- 117, 300, 413-414, 436
-293, 302-303, 320, 323, 363,
Natta (Alessandro) 468
386-388, 411, 427, 443-444,
449, 547, 577, 596, 599, 661 Neceaev (Serghei) 98, 171, 339-
-340, 537, 543, 593
Monatte (Pierre) 277, 556, 558,
601 Neff (Vladimir) 176
Monmousseau (Gaston) 558 Negri (Antonio) 117-118, 419
Monnerot (Jules) 76, 355 Negrín (Juan) 516-517
Montalban (Manuel Vasquez) 95 Nehru (Jawaharlal) 114, 413
Montesquieu (Charles de) 410 Neizvestnîi (Ernst) 195
Môquet (Guy) 20, 548 Nekrasov (Viktor) 193
Morales (Evo) 96, 86, 655 Nenni (Pietro) 571
Moravia (Alberto) 466 Neruda (Pablo) 185
Morelly 28, 29, 651 Neto (Agostinho) 82
Moreno (Nahuel, zis Hugo Bressano) Nevski (Aleksandr) 668
640 Nezval (Vítdzslav) 174
Morgan (Thomas) 606 Nicolae al II-lea 13, 127
Morin (Edgar) 186 Nicolaevski (Boris) 353
Moro (Aldo) 128, 467, 621 Nikitin (Tatiana) 670
Morozov (Pavel) 616, 627 Nin (Andrés) 128, 515-516, 558
Morris (William) 34, 652 Nixon (Richard) 142, 380, 523,
Morus (Thomas) 11, 28, 649-651, 541
653 Nizan (Paul) 172, 184-185, 276
Nolte (Ernst) 19, 509 Pasqualini (Jean) 358

Norodom Sihanouk 327-328, 331 Passer (Ivan) 179
Novomenský (Ladislav) 174 Pasternak (Boris) 122, 191, 193-
Novotný (Antonín) 494 -194, 219, 224, 508, 576, 661,
669
O Patodka (Jan) 228
*
Öçalan (Abdullah) 371 Pauker (Ana) (Ana Robinsohn)
202, 260, 269, 685, 687-688,
Ochab (Edward) 58
691, 705
Ochetto (Achille) 468
Pavlov (Ivan) 86, 503
Ochoa (Arnaldo) 148, 501
Paz (Octavio) 188
Okudjava (Bulat) 194-195, 227
Pelikán (Jivi) 228
Oleinikov (Nikolai) 193
Oleºa (Iuri) 193 Peng Dehuai 154, 168, 376, 378,
398, 400
Ordjonikidze (Sergo) 269, 293, 586,
596 Peng Zhen 154, 209, 399, 539
Orlov (Aleksandr) 589 Péri (Gabriel) 20
Orlov (Iuri) 227 Perón (Juan) 91
Orlova (Liubov) 667 Pestana (Angel) 558
Ortega (Daniel) 94 Petkov (Nikolai) 223-224
Orwell (Eric Blair, zis George) 226, Pevsner (Anton) 193
350, 356, 518 Philby (Kim) 589, 590
Ostrovski (Nikolai) 193, 666 Piatakov (Gheorghi) 498
Owen (Robert) 28, 30, 100, 158, Piatniþki (Ossip A. Tarschisse, zis)
244, 536, 571, 604, 612, 649, 172, 318-319, 323, 427
651 Picasso (Pablo) 86, 187, 365, 554
Pickford (Mary) 665
P
Picq (Laurence) 358
Pablo (Michel Raptis, zis) 81, 116, Pieck (Wilhelm) 53, 319
639 Pignon (Édouard) 187
Padmore (George) 120 Pilniak (Boris Wogau, zis Boris)
Panfilov (Gleb) 195 191, 193
Pannekoek (Anton) 416, 600 Pinochet (Augusto) 94, 107, 284
Papaioannou (Kostas) 354 Pius al XI-lea 105, 354, 531
Paradjanov (Serghei) 195-196, 198 Platon 11, 28, 29
Paraschiv (Vasile) 229 Platonov (Andrei Klimentov, zis)
Pareto (Vilfredo) 407, 429 193
Parnicki (Teodor) 176 Plehanov (Gheorghi) 85, 139, 339,
Part (Arvo) 195 340, 544-545, 572
Plisnier (Charles) 170, 356 Rakovski (Cristian) 47, 498, 639,

Pliuºci (Leonid) 226, 412, 503 687
Pol Pot (Salot Sar, zis) 12, 33, Radek (Karl Sobelsohn, zis) 104,
275, 327-331, 670 257, 416, 424, 498
Politkovskaia (Anna) 128 Radó (Sándor) 589
Politzer (Georges) 186, 502 Rahmaninov (Serghei) 192, 262
Pollit (Harry) 294, 323, 441, 558 Rajk (László) 59, 294, 501
Pomian (Krzysztof) 180 Rákosi (Mátyás) 53, 59, 202-203,
217, 284
Ponomarev (Boris) 413
Ramadier (Paul) 459
Popper (Karl) 355, 409
Rao Shushi 208
Posadas (Juan) 640
Rappoport (Charles) 353
Postîºev (Pavel) 273
Ravachol (François Koenigstein, zis)
Pottier (Eugene) 315 98
Prachanda (Pushpa, zis Kamal Ravazzoti (Paolo) 464
Dahal) 370
Razgon (Lev) 178
Prchlik 495
Reagan (Ronald) 63, 78, 288, 524-
Preobrajenski (Evgheni) 653-654 -525
Prestes (Luis Carlos) 90 Rebet (Lev) 128
Prévert (Jacques) 182, 456 Recabarren (Luis Emilio) 88
Prieto (Indalecio) 517 Reich (Wilhelm) 503
Primo de Rivera (Miguel) 144 Renaudel (Pierre) 113
Prokofiev (Serghei Sergheevici) 193, Renn (Ludwig) 182
576, 668 Reuter (Ernst) 169-170
Proudhon (Pierre Joseph) 28, 97, Revai (Joseph) 205
99-100, 304, 345, 401-404, 419, Riazanov (David) 121
438, 572-573
Riazanov (Eldar) 669
Pudovkin (Vsevolod) 193, 665 Ribbentrop (Joachim von) 443
Putin (Vladimir) 22, 446, 487, 491, Ricur (Paul) 22
590
Ridgway (Matthew) 460, 512
Putna (Vitovt) 498
Rîkov (Aleksei) 44, 63, 124, 167,
Putrament (Jerzy) 175, 177, 178 291, 449, 498-499, 596
Rivera (Diego) 185
Q
Rizzi (Bruno) 354
Qiao Shi 209 Robespierre (Maximilien) 35-37
Robinson (Henri) 588
R Rochet (Waldeck, zis Waldeck
Rabin (Oskar) 195 Rochet) 430, 460-461
Rodcenko (Aleksandr) 86, 90, 191, Schivardi (Gérard) 640

314, 561, 665 Schlageter (Albert) 416
Rodriguez (Carlos Rafael) 90 Schmidt (Vera) 502
Rolland (Romain) 182, 252, 457 Schnitke (Alfred) 195
Romains (Jules) 170, 640 Schulze-Boysen (Harro) 589
Romm (Mihail) 195 Schwartz (Salomon) 353
Room (Abram) 269 Secchia (Pietro) 217
Roosevelt (Franklin D.) 105, 250, Seifert (Jaroslav) 174
301-303, 326, 395 Semprun (Jorge) 189
Rosenberg (Alfred) 389 Serafimovici (Aleksandr) 193
Rosenberg (Ethel ºi Julius) 87, 589- Serebriakov (Leonid) 498
-590 Serov (Ivan) 21, 480
Rosmer (Alfred, André Griot, zis) Servin (Marcel) 276, 294, 502
639, 641
Sève (Lucien) 503
Rossi (Jacques) 563
Severianin (Igor) 192
Rostropovici (Mstislav) 196, 226,
Shaw (George Bernard) 499
265
Shehu (Mehmet) 294
Rougemont (Denis de) 170
Shub (David) 353
Roure (Rémy) 170
Signoret (Simone) 433
Rousset (David) 170, 567
ik (Ota) 180, 494
Roux (Jacques) 536
Silone (Ignazio) 170, 356, 464
Roy (Claude) 186
Simonov (Konstantin) 193
Roy (Manabendra Nath) 129
Siniavski (Andrei) 141, 195, 197,
S
412
Siqueiros (David Alfaro) 185
Saakaºvili (Mihail) 491 Sîssoiev (Viaceslav) 227
Sadat (Anwar) 436 Skrîpnik (Nikola) 273
Saharov (Andrei) 63, 141, 197, 226- Skvorecky (Josef) 178
-227, 229, 288 Slánský (Rudolf) 204, 260, 294,
Salazar (Antonio de Oliveira) 533, 501
633 Smedley (Agnes) 642
Sand (Georges) 28 Smirnov (Ivan) 497
Sandino (Augusto Cézar) 89 Smith (Adam) 99, 405
Sanjurjo (José) 513 Smith (Andrew) 642
Saramago (José) 95, 189 Snow (Edgar) 642
Sarraut (Albert) 104 Soares (Mario) 533-534
Sartre (Jean-Paul) 108, 187-188, Sokolnikov (Grigori) 257, 498
433, 567 Soljeniþîn (Aleksandr) 109, 141,
Say (Jean-Baptiste) 99 189, 194-197, 219, 226, 265,
299, 315, 355, 388, 412, 562, ªaliapin (Fedor) 192

565, 567, 632, 636, 655 ªapoºnikov (Boris) 123
Sologub (Fedor Teternikov, zis ªcedrin (Rodion) 195
Fedor) 190 ªclovski (Viktor) 191
Solomon (Jacques) 186 ªelepin (Aleksandr) 326, 327
Soloviov (Vladimir) 190
ªestov (Lev) 190
Sombart (Werner) 159
ªliapnikov (Aleksandr) 268, 424,
Somoza (Anastasio) 94 439, 556
Son Sen 328 ªolohov (Mihail) 193
Sorge (Richard) 388, 588-589
ªostakovici (Dmitri) 219, 576
Sou Met 332
ªuhovici (Roman) 394
Spender (Stephen) 170, 185
ªvernik (Nikolai) 557
Sperber (Manès) 356
Spinola (Antonio Sebastiao Ribeiro) T
533
Stahanov (Aleksei) 33, 63, 86, 309, Ta Mok 331
310 Tabidze (Tiþian) 193
Stanev (Emilian) 176 Talmon (Jacob) 36
Starzewski (Stanislas) 357 Tarkovski (Andrei) 194-196, 669
Stasova (Elena) 432 Tasca (Angelo) 278, 464
Steinberg (Eduard) 177 Tatarka (Dominik) 178, 357
Steinberg (Isaac) 195, 619 Tatlin (Vladimir) 191, 193
Stil (André) 187 Terracini (Umberto) 464
Stous (Vassili) 196 Thackeray (William) 99
Stragarodski (Serghei, mitropolit) Thatcher (Margaret) 288
529
Thiers (Adolphe) 28, 101, 403
Struve (Piotr) 190
Thorez (Maurice) 54, 76, 183, 188,
Sukarno (Ahmad) 413, 414
217, 220, 248-249, 270, 279,
Sun Yat-Sen 113 281-282, 294, 321, 416-417, 441,
Suslov (Mihail) 59, 195, 287, 334 456-460, 510, 531, 554, 655
Suvarin (Boris) 642 Thorez-Vermeersch (Jeannette) 121
Sverdlov (Iakov) 42, 139 Tigrid (Pavel) 264
wiat³o (Jósef) 58 Tihon (patriarh) 529
Tihonov (Viaceslav) 670
ª
Tillon (Charles) 276, 294, 460,
ªadr (Ivan) 193 502
ªahinian (Mariette) 193 Timoºenko (Semen) 393
ªalamov (Varlam) 195, 197, 562, Tito (Iosip Broz, zis) 53, 55-56,
565 60, 64, 187, 202-203, 207, 216,
224, 247, 263, 334, 411-414, Ulianov (Aleksandr) 340, 544

430, 501, 511, 519-520, 598, Urrutia (Manuel) 146
630-631, 643, 686 Urusevski 669
Togliatti (Palmiro) 110, 118, 201, Utiosov (Leonid) 667
217, 220, 247, 283, 294, 318-
-319, 322, 334, 463-467, 510, V
515-516, 554, 661
Tolstoi (Aleksei) 190, 192 Vaida (Mihali) 228
Tolstoi (Léon) 177 Vailland (Roger) 186
Tomski (Mihail) 557 Vaillant-Couturier (Paul) 181, 655
Torres (Camilo) 532 Vaneigem (Raoul) 601
Touré (Sékou) 80-81 Vargas (Getúlio) 91
Tréand (Maurice) 430, 441 Vasiliev 666
Treint (Albert) 280 Vercors (Jean Bruller, zis) 186-187
Tresso (Pietro) 128, 464 Vertov (Denis Kaufman, zis Dziga)
Trilisser (Meir Abramovici) 172, 191, 576
318 Viºnevskaia (Galina) 196
Troþki (Lev Davîdovici Bronstein, Vîsoþki (Vladimir) 227, 670
zis Lev) 12, 15, 33, 39, 41-43, Vîºinski (Andrei) 203, 352, 498-
47, 86, 104-105, 120, 123-124, -499
128, 132, 139, 163, 192, 218, Vladimov (Gheorghi) 195
252, 257, 261-262, 276, 290-
Vlassov (Andrei) 263, 389
-291, 317, 319-320, 335, 341,
343, 348-349, 352, 361-362, Voinovici (Vladimir) 195
423-424, 439, 443, 447-449, Volghin 29
474, 499, 556, 594-596, 599, Voline (Lazar) 98, 111, 262
638-639, 641, 654 Volkonski (Andrei) 195
Truman (Harry) 55, 303, 512, 518, Volkov (Oleg) 197
520 Voroºilov (Kliment) 123, 125, 162,
Tuhacevski (Mihail) 123-125, 218, 215, 291, 387, 392, 594-596,
498, 661 628
Tvardovski (Aleksandr) 193, 219 Voznessenski (Andrei) 194
Voznessenski (Nikolai) 293, 598
Þ
Vvedenski (Aleksandr) 193
Þvetaeva (Marina) 193, 262
W
U
Wa³sa (Lech) 65, 230, 326, 532,
Uborevici (Ieronim) 498 584
Ulbricht (Walter) 587 Wallace (Henry) 314
Wallon (Henri) 503 Z

Wang Jiaxiang 400
Zaboloþki (Nikolai) 194
Wang Ming 377, 675
Zabrana (Jan) 358
Wargnier (Régis) 264
Zaiþev (Boris) 262
Wat (Aleksander) 175, 357
Zaleski (Eugene) 472
Waæyk (Adam) 176, 178
Zamiatine (Evgheni) 191, 262, 352-
Webb (Beatrice) 184, 568 -353, 356-357
Weber (Max) 131, 133, 241, 353, Zamorski (Kazimierz) 357
407
Zasulici (Vera) 341, 544-545
Wei Jingsheng 230, 493
Zazzo (René) 503
Weil (Simone) 354
Zetkin (Clara) 269
Weitling (Wilhelm) 30, 99, 244,
Zhang Guotao 376, 400-401
402, 438, 526, 652
Zhang Wentian 376, 378, 400
Werth (Nicolas) 636
Zhao Ziyang 66, 209, 493
Wilson (Edmund) 184
Zhou Enlai 152-155, 208, 230,
Wojty³a (Karol) (vezi Ioan Paul al
376, 378-380, 396-397, 399-
II-lea)
-401, 413, 538-541, 676
Wolf (Markus) 590
Zhu De 376, 400
Wolfe (Bertram) 353
Zhu Rongji 157, 209
Wranghel (Petr) 123
Zinoviev (Grigori Radomilski, zis)
Würtz (Francis) 470 42, 44, 47, 63, 104, 139, 195-
-196, 257, 288, 291, 319-320,
X 349, 427, 434, 439, 449, 497,
Xu Xiangqian 400 499, 596, 626, 639
Zoria (Nikolai) 327
Y Zoºcenko (Mihail) 193, 669
Zverev (Anatoli) 195
Yang Kaihui 375
www.polirom.ro
Redactor: Cezar Petrilã

Coperta: Radu Rãileanu
Tehnoredactor: Radu Cãpraru
Bun de tipar: noiembrie 2008. Apãrut: 2008

Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 P.O. Box 266
700506, Iaºi, Tel. & Fax: (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare); E-mail: office@polirom.ro
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 P.O. Box 1-728, 030174
Tel.: (021) 313.89.78 ; E-mail: office.bucuresti@polirom.ro
Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.
str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucureºti
Tel./Fax: 211.32.60, 212.29.27, E-mail: office@luminatipo.com

Dictionarul Comunismului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dictionarul Comunismului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România

Lector: Ana Þuþuianu

Dictionnaire du communisme, sous la direction de Stéphane Courtois,

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

I. Courtois, Stéphane (coord.)

Traducere de Mihai Ungurean,

Autorii ºi contribuþiile lor

GALIA ACKERMAN, jurnalist ºi istoric. Jurnalistã la Radio France International,

Lendemains qui déchantent. Le PCF à la Libération (Presses de Sciences-Po,

Comuniste ºi ale ETA. A publicat în Spania numeroase lucrãri referitoare la

al revistei Histoire et Liberté, director al Bibliotecii Souvarine; este coautor

Comunism sau comunisme?

Totuºi, puterea spectacularã a comunismului leninist  dusã la

a impus comuniºtilor din lumea întreagã o remarcabilã unitate ideologicã,

De ce comunismul în Rusia anului 1917?

Din 1917 pânã în 1922, Lenin se bate, într-un sângeros rãzboi

Comunismul: un ideal frumos prost pus

întrebarea: cum se face cã un ideal atât de frumos a putut duce la

Teroarea: rodul împrejurãrilor

nu mai au timpul sã ralieze disidenþii, sã-ºi convingã adversarii. [ ]

Partidul Comunist Francez: un partid

polonezi la Katîn* sau existenþa unui sistem concentraþionar în URSS 

Pot fi comparate comunismul

primul drept campion al taberei Binelui ºi pentru a-i stigmatiza pe

Cum a rãmas comunismul în memoria

care adunã informaþii despre victimele Marii Terori * ºi ale Gulagului*.

întreg sector al istoriei comunismului din secolul XX rãmâne parþial

Care e situaþia istoriei comunismului?

stimulându-le adeseori reflecþia. Unele grile de analizã dezvoltate

Cuvântul ºi semnificaþia sa modernã

preferându-i, într-o scrisoare din 1841 cãtre George Sand, termenul

În ciuda diversitãþii acestor referinþe, douã puncte esenþiale explicã

Comunism vechi ºi comunism modern

primului, se concentreazã asupra mijloacelor de a astupa canalele de

Comunismul nu este socialism

muncã ºi capital. În schimb, comunismul ar rãmâne înþepenit în sfera

Comunismul lui Lenin ºi al moºtenitorilor sãi

fericirii colective. De aceea, pentru a putea concura cu capitalismul ºi

Alte forme ale comunismului modern

orice veleitate de îmbogãþire personalã, repartiþia bunurilor necesare

Prãbuºirea comunismului sovietic ºi neocomunismul

De-a lungul secolului al XIX-lea, revoluþiile franceze au fost evenimentele

Octombrie* este cea care devine evenimentul fondator al unei noi

ªi dacã Robespierre a abandonat Declaraþia Drepturilor Omului

în Rusia. Cu aceastã diferenþã: totuºi, în luna Thermidor a anului

suveranitãþii ºi independenþei poporului pe teritoriul cãruia au intrat

dar ºi în ce priveºte caracterul iminent ºi chiar necesar al rãzboiului

Revoluþia din Octombrie

Revoluþia din 1905

Revoluþia din februarie 1917

calendarul iulian, în vigoare în Rusia pânã în februarie 1918 ,

mobilizeazã þara lansând pe 1 iulie o mare ofensivã militarã. Aceasta

Lenin trece la acþiune

progresivã a economiei , cu o crizã ruralã  tot mai mulþi þãrani

violent: Kamenev este pus sub acuzaþie în chiar sânul Comitetului

Naºterea ºi moartea Adunãrii constituante

superioarã sufragiului universal. La 5 decembrie, el ordonã arestarea

independenþa ºi chiar SR de stânga exasperaþi de Tratatul de la Brest-

Încã înainte de moartea lui Lenin, la 20 ianuarie 1924, bãtãlia pentru

Începând din 1927, problema succesiunii este definitiv rezolvatã,

Revoluþia stalinistã: colectivizarea

 cu ocazia colectivizãrii ºi a industrializãrii, care vor fi niºte acþiuni

Totuºi, puterea spectacularã a comunismului leninist dusã la

nu mai au timpul sã ralieze disidenþii, sã-ºi convingã adversarii. []

polonezi la Katîn* sau existenþa unui sistem concentraþionar în URSS

primul drept campion al taberei Binelui ºi pentru a-i stigmatiza pe

ªi dacã Robespierre a abandonat Declaraþia Drepturilor Omului

calendarul iulian, în vigoare în Rusia pânã în februarie 1918 ,

progresivã a economiei , cu o crizã ruralã tot mai mulþi þãrani

superioarã sufragiului universal. La 5 decembrie, el ordonã arestarea

cu ocazia colectivizãrii ºi a industrializãrii, care vor fi niºte acþiuni

poliþiei politice poloneze, Jósef wiat³o, duc în 1955 la desfiinþarea

a instaura o egalitate completã în drepturi între statele socialiste ºi

Dacã PCF se menþine pe poziþii ortodoxe el vorbeºte despre

Dupã ce inaugureazã în 1986 o politicã de perestroika restruc-

în cursul cãrora farmecul universal al lui Octombrie (F. Furet) duce

adeziune, fiecare aderent aparþine cercului sacru al Partidului, unei

ºtiinþific de cãtre marxism-leninism, dar care se înscrie într-o luptã

unor spaþii marginale, sub forma rezervaþiilor de ordin revoluþionar

prin propagandã prin fapte, o revoltã generalizatã a celor oprimaþi,

pentru pace* capitalismul fiind considerat responsabil de rãzboaie ,