Birdean Mario-Alexandru

Anul II

Costumul în era Romantismului

„Cu o linie a siluetei exagerată, se caracterizează prin mâneci <<picior-de-oaie>>, decolteuri

bărcuță, fuste umflate și talii nefiresc de mici. Femeile și-au pus iarăși corsete, după ce le
abandonaseră în perioada neoclasică.” (pag. 36)
„Aspirațiile femeilor în ceea ce privește manierele și hainele presupuneau ca acestea să fie cât
mai diafane și mai subtile.” (pag. 36)
„Caracteristicile modei din epoca Renașterii, perioada gotică, rococo și, mai ales, Restaurația
și-au adus contribuția la stilul romantic. Talia, ridicată în timpul perioadei neoclasice, a
revenit la poziția sa naturală și, după un scurt respiro, femeile s-au întors la corsete.” (pag. 39)
„O mică scurtare a fustelor, care acum se umflau ușor în afară, luând forma unui clopot,
evidenția glezna, determinând apariția unei mode a ciorapilor împodobiți cu imprimeuri
elaborate și a papucilor de mătase, de culoarea pietrelor prețioase, cu botul îngust pătrat,
împodobit cu fundițe sau rozete.” (pag. 39)
„Rochiile erau decorate cu ornamente și brodate cu motive romantice, precum bobocii de
trandafir.” (pag. 39)
„Pe cap se purtau bonete la fel de romantice, împodobite cu funde, sau coafuri elaborate și
umflate, completate de pene, flori și alte asemenea ornamente.” (pag. 39)
„Se considera ca nepotrivit pentru o femeie să afișeze un aer de sănătate robustă, astfel că se
cultivau un aer melancolic și paloarea feței pentru a fi în ton cu obiectivele eterice ale stilului
romantic.” (pag. 39)
„Se preferă delicatețea în locul forței și leșinul, ca simbol al neliniștii emoționale, era
considerat drept cel mai potrivit.” (pag. 39)
„Pentru bărbați era la modă cultivarea unui comportament meditativ și poetic.” (pag. 39)
„Pe măsură ce se apropiau anii 1840, excesele perioadei romantice începeau să dispară.
Mânecile au revenit la proporții mai normale, culorile au devenit mai conservatoare, pălăriile
cu boruri largi au fost modificate, transformându-se în bonete ce urmăreau linia capului, iar
coafurile elaborate au lăsat locul buclelor ce încadrau chipul. Totuși siluetele au continuat să
se subțieze, iar fustele au devenit și mai ample; proporțiile erau atât de mari încât au trebuit
introduse crinolinele pentru a susține mărimea exagerată a fustei. Ceea ce începuse ca un stil
romantic dedicat escapismului se transforma în silueta extrem de restrictivă, un adevărat
pericol la adresa sănătății din epoca victoriană.” (pag. 39)

1
„La bărbați, starea romantică era exprimată prin intermediul croielii și al țesăturii. Tunicile
oglindeau exagerata siluetă feminină, punând accentul pe umerii plini (deși nu ajungeau la
dimensiunile mânecilor bufante), taliile înguste și pulpana cu volun la spate. Ornamentele din
catifea veneau să completeze estetica romantică.” (pag. 39)
„Specifice modei romantice feminine erau mânecile bufante sau <<picior-de-oaie>>. Pline în
partea de sus, se adunau pe umăr și se îngustau la încheietură. Apogeul lor a fost atins în
1835. Câteodată se foloseau cercuri pentru a obține volumul necesar și a da impresia că
mânecile au fost umflate de jos. Cell mai adesea, însă, se foloseau pernițe care erau atașate de
partea de sus a brațului, pentru a crea un cadru peste care se umflă mâneca. Existau diferite
variante ale acestei tendințe, fiecare model având propriul nume care reflecta aspirațiile
romantic ale epocii, de exemplu: <<Donna MAria>>, <<Medici>> și <<sultan>>.” (pag. 36)

Bibliografie

• Mackenzie, Mairi, ...isme SĂ ÎNȚELEGEM MODA, Editura RAO