Încă din Antichitate, oamenii au fost preocupați de înțelegerea unor problematici mai mult

sau mai puțin profunde și au încercat să ofere niște răspunsuri la întrebări precum: “ce este
moartea?”, “care este scopul omului pe pământ?”, “ce se întâmplă după ce murim?”, “există într-
adevăr o divinitate care ne protejează casa aceasta imensă pe care noi o numim Pământ?”, “ce
legi guvernează universul în care trăim?”, “ce este timpul și care este importanța lui pentru noi?”.
La această ultimă întrebare am decis să mă opresc și eu pentru a studia puțin mai în detaliu ceea
ce se știe până în momentul de față despre această problematică.

Secolul XX a marcat un punct de cotitură în modul în care fizica înțelegea legile

universului prin descoperirea relativității de către Albert Einstein, iar mai apoi prin apariția
noului domeniu de cercetare numit fizică cuantică. Aceste noi cunoștințe se pare că au avut un rol
imens în ințelegerea mai profundă a naturii timpului și chiar au înlocuit unele convingeri greșite
până la acel moment.

Ideea studierii mai amanunțite a problematicii timpului a apărut în urma unor discuții cu
adulți aflați la vârsta de mijloc care întotdeauna făceau exclamația “ce repede trece timpul!”-
devenită oarecum normală în orice discuție nostalgică. Pe lângă aceasta, conștientizarea proprie a
trecerii rapide a timpului a constituit un alt factor declanșator al inițierii acestui studiu. Încet,
încet, am ajuns să mă întreb și eu la rândul meu care este scopul meu în viață, ce pot face cu
timpul pe care îl am în așa fel încât la sfârșit să nu am regrete (prea multe). Pe plan artistic,
pentru a acoperi o gamă mai largă de subiecte de discuție pe baza temei timpului, mi-am propus
realizarea a trei lucrări în mediul cărbune pe hârtie, fiecare fiind legată de o anumită latură a
problematicii menționate. Miza proiectului meu artistic este, așadar, ilustrarea unor idei,
concepte, descoperiri științifice despre natura timpului, care să îi inducă privitorului o stare
meditativă și solemnă, iar prin aceasta să-l determin să reflecteze asupra acestui aspect important
din viața fiecăruia dintre noi: care sunt lucrurile cu adevărat semnificative pentru noi? Cum ne
petrecem pe acest pământ timpul care se înfățișează ca un dar de mare preț?

În cadrul demersului meu de cercetare, în capitolul I voi vorbi despre artiștii care m-au
inspirat în crearea proiectului meu artistic, subliniind totodată elementele preluate de la aceștia
sau cele care fac o trimitere directă la stilul lor de lucru. În acest loc aș vrea să anticipez faptul că
o contribuție importantă la crearea compoziției lucrărilor mele au avut-o vechii maeștri prin
modalitatea în care ei își organizau spațiul pictural. Dacă luăm în considerare, însă, faptul că
domeniul de cercetare al fizicii cuantice s-a dezvoltat abia în secolul trecut – domeniu care a avut
contribuții importante în înțelegerea naturii timpului și a oferit câteva idei care pot fi utilizate în
generarea unor imagini vizuale – atunci consider a fi justificată alegerea mea de a avea ca sursă
de inspirație artiști moderni și contemporani în ceea ce privește modul de reprezentare vizuală al
subiectului ales.

În capitolul II, mi-am propus să mă folosesc de trei perspective diferite, pentru a cuprinde
pe cât este posibil, imaginea de ansamblu și a ajunge în cele din urmă la o înțelegere completă a
temei timpului. Așa cum am văzut mai sus, filozofia a deschis drumul cercetării acestei
problematici. Din această perspectivă, voi vorbi despre timp în concepția celor mai importanți
filozofi substanțialiști, relativiști și materialist-dialectici. Apoi, am văzut și că fizica a avut
descoperiri importante în domeniul relativității și al mecanicii cuantice, care au contribuit la
înțelegerea rațională a timpului, atât cât se poate. Vom vedea însă că, în interiorul științei a apărut
și un fel de “religie” care se bazează exclusiv pe calcule și pe ceea ce poate fi observat obiectiv
cu ochiul uman și care poartă numele de fizicalism. O mare parte din studiul științific va fi
ocupată de problema săgeții temporale - ordinea pe care o are timpul. De ce curgerea lui are o
direcție de la trecut, prin prezent, spre viitor? Ar putea fi posibil ca acesta să își schimbe direcția
și astfel să se realizeze călătoria în timp? Sunt câteva întrebări la care voi încerca să le ofer
răspunsul. Strâns legată de săgeata temporală este și modalitatea de explicare a ei prin
intermediul entropiei. Studiind însă mai atent problematica aleasă, am descoperit la un om de
știință un răspuns remarcabil și șocant în același timp, care se opune clasicelor demonstrații de
care se folosesc adepții explicării ordinii temporale prin intermediul entropiei.

A treia perspectivă din care voi aborda tema va fi cea teologică. Este cunoscut faptul că
până și știința are limitele ei (și voi arăta acest lucru); filozofia nu poate trece nici ea de anumite
bariere. Singurul domeniu care satisface nevoia de înțelegere completă a unei realități este
teologia. Mă voi lega în acest sens de ideile unor mari teologi și voi încerca la sfârșit să trag niște
concluzii, formând astfel o imagine de ansamblu asupra naturii timpului.

În capitolul III voi vorbi în detaliu despre lucrările mele, evidențiind elementele care se
regăsesc și la artiștii de la care m-am inspirat și pe care i-am menționat în capitolul I. Voi
argumenta alegerea mea în ceea ce privește tehnica de lucru, voi menționa ce semnificație au
pentru mine diferitele simboluri de care m-am folosit pentru realizarea compozițiilor și voi
explica modul în care am utilizat informațiile acumulate în urma studierii ideilor gânditorilor
amintiți în capitolul II pentru alcătuirea lucrărilor mele. De asemenea, voi pune în evidență
contribuția pe care proiectul meu artistic a avut-o la temele prezentate în acel capitol.